MONEDA ELECTRONICA

1 Platile electronice
Progresele deosebite realizate in domeniile informaticii si telecomunicatiilor au revolutionat
societatea si au schimbat radical relatiile banca client si chiar conceptul despre banca. Noile
tehnologii au devenit atat un catalizator al marilor schimbari de care beneficiaza consumatorii de
servicii bancare, cat si un suport pentru banci care incearca sa raspunda noilor cerinte.
In prezent, asistam la o dezvoltare informationala fara precedent, ceea ce a facut sa se produca
mutatii esentiale si in activitatea bancara. S-a trecut de la viziunea traditionla, care avea ca
element central produsul bancar, la o noua orientare ce da prioritate clientului1[1]. Aparitia
banilor electronici a reprezentat un pas decisiv in perfectionarea sistemelor de plati care a adus
importante avantaje clientilor bancari prin facilitatile create de transmitere rapida a fondurilor si
reducere substantiala a costurilor tranzactiilor, precum si autoritatilor monetare prin posibilitatile
de reglare si supraveghere a sistemului monetar si in special al celui bancar.
Revolutia digitala a avut drept rezultat faptul ca orice informatie poate fi redusa in prelucrare la
un flux, iar plata banii informatie in general - devine doar o forma de informatie digitala. De
aceea, trecerea la sistemele electronice de plati si informatizarea completa a procesului de
transmitere a drepturilor de proprietate asupra informatiei bani a fost un fenomen natural in
evolutia sistemului financiar bancar.
In literatura de specialitate, platile electronice sunt definite ca o forma electronica, complet
informatizata si automatizata, de organizare a relatiilor de plati intre participantii la o tranzactie,
pe baza unui set de reguli si proceduri operatorii. Intr-o varianta mai pragmatica, specialistii de la
Banca Mondiala, considera ca operatiunile financiare electronice reprezinta utilizarea mijloacelor
electronice in scopul schimbului de informatii, al transferului de simboluri sau reprezentari ale
valorii si a executarii de tranzactii intr-un mediu comercial. Acest concept cuprinde patru canale:
transferul electronic de fonduri, interschimbul de date electronice, transferul de instructiuni de
plata si confirmarea platii.
Legislatia romaneasca2[2], bazata pe cea comunitara, considera ca o plata electronica reprezinta
orice operatiune de plata initiata prin intermediul instrumentelor de plata electronica prin care se
pot retrage sume in numerar, efectua plati pentru achizitionarea de bunuri sau servicii, plata
obligatiilor catre autoritatile administratiei publice si transferuri de fonduri intre conturi.
S-a prezis inca din anii 1975 ca lumea se va baza pe o societate lipsita de numerar foarte curand,
totusi miscarea catre o astfel de societate se realizeaza foarte greu.
Desi mijloacele electronice de plata pot fi mult mai eficiente decat un sistem de plati bazat pe
hartie, mai multi factori lupta impotriva disparitiei sistemului bazat pe hartie si in Romania,
datorita urmatoarelor: economia Romaniei nu este pregatita pentru un astfel de sistem,
neexistand cultura economica necesara intrarii in joc; neexistenta legislatiei in domeniu
(reglementari privind criptarea, privind efectuarea platilor prin Internet, precum si privind
1
2

efectuarea platilor cu ajutorul numerarului electronic); neexistenta sistemelor digitale de plati

ajunse la o utilizare de masa; inertia sistemului actual; costurile mari cu intretinerea hardului si
softului utilizat; neincrederea in sistemului electronic.
In Romania, domeniul serviciilor bancare electronice si al platilor prin carduri este reglementat
de Banca Nationala a Romaniei care a emis, in acest sens, Regulamentul nr.6/13.06.2007 privind
emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica si relatiile dintre participantii la
tranzactiile cu aceste instrumente si precizarile BNR referitoare la aplicabilitatea acestuia. Acest
regulament se aplica bancilor, persoane juridice romane, precum si sucursalelor din Romania ale
bancilor, persoane juridice straine si are ca obiect stabilirea principiilor privind emiterea si
utilizarea instrumentelor de plata electronica pe teritoriul Romaniei, in special a cardurilor si a
conditiilor care trebuie indeplinite de catre banci si alti participanti la desfasurarea activitatii de
plati cu instrumente de plata electronica indiferent de moneda in care sunt emise/denominate
acestea3[3]. In conformitate cu prevederile regulamentului amintit, bancile vor pune in circulatie
numai instrumente de plata electronica autorizate, in prealabil, de catre Banca Nationala a
Romaniei.
In vederea obtinerii autorizatiei pentru emiterea instrumentelor de plata electronica, solicitantul
trebuie sa prezinte Bancii Nationale a Romaniei Directia Reglementare si Autorizare
urmatoarele documente: cererea de autorizare insotita de doua specimene ale instrumentului de
plata electronica care se doreste a fi emis; normele si procedurile interne legate de instrumentele
de plata electronica, aprobate de consiliul de administratie al solicitantului; in cazul in care
solicitantul nu este proprietar de marca, se vor anexa la cererea de autorizare toate certificarile si
aprobarile primite de la proprietarul de marca cu privire la designul si conditiile tehnice de
executare a cardului, a hardware-ului si a software-ului utilizat; in situatia in care cardurile sunt
cu circulatie internationala, iar solicitantul nu este proprietar de marca, se vor anexa si
certificarile proprietarului de marca cu privire la integrarea in sistemul de autorizare a
tranzactiilor si cel de decontare a acestora; in situatia in care se solicita autorizarea pentru un
sistem bazat pe un instrument de plata electronica de tipul chip-card, domestic card si/sau card
cu circulatie internationala, cererea va fi insotita de o scrisoare de certificare din partea VISA
International S.A. sau Europay International S.A. din care sa rezulte ca instrumentul de plata
electronica este compatibil cu specificatiile EMV (Europay/Mastercard/VISA), ultima editie,
valabila la data cererii; certificarea nu este necesara in cazul in care chip-ul inglobat in
instrumentul de plata este folosit in alte scopuri decat cele de plati (identificare, acces etc.); in
situatia in care emitentul solicita autorizarea pentru un instrument de plata cu acces la distanta,
de tipul aplicatiilor Internet-banking sau home-banking, cererea va fi insotita de toate
avizele/certificarile primite de la producatorul programului informatic software-ului aflat la
baza aplicatiei - privind nivelul de securitate al transmisiilor de date si protocolul de raspuns
utilizat in cazul aparitiei unor disfunctionalitati in cadrul sistemului, precum si de avizul
Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor sau al altor entitati indicate de acesta;
un business plan care va cuprinde o serie de elemente (informatii privitoare la emitent, informatii
despre instrumentul de plata electronica, despre aria de utilizare a instrumentului de plata
electronica, anumite obiective).
Dupa analizarea documentatiei prezentate, in cazul in care decizia este favorabila, Banca
Nationala a Romaniei va emite solicitantului o autorizatie provizorie, valabila 90 zile, perioada
in care solicitantul se va afla sub monitorizarea speciala a Bancii Nationale a Romaniei.
Principalele obiective urmarite in perioada de monitorizare sunt: derularea zilnica a
operatiunilor; analizarea saptamanala a statisticilor rezultate din utilizarea instrumentelor de
3

plata electronica, in scopul prevenirii unor potentiale probleme; analizarea desfasurarii activitatii
serviciului de gestiune a riscului (daca exista); analizarea modului de decontare a operatiunilor;
elaborarea de rapoarte saptamanale de monitorizare. In situatia in care rezultatele obtinute in
perioada de monitorizare indeplinesc conditiile prevazute in regulamentul amintit, Banca
Nationala a Romaniei va emite solicitantului autorizatia definitiva pentru tipul de instrument de
plata electronica precizat in cererea de autorizare.
Calitatea de detinator se acorda de catre emitent, potrivit regulamentului, emitentul asumandu-si
obligatia sa verifice cel putin urmatoarele date: identitatea solicitantului; autenticitatea
documentelor prezentate; veridicitatea si actualitatea informatiei; orice date si elemente pe care
emitentul le-ar putea considera necesare pentru evaluarea activitatii si faptelor clientului care ar
putea genera riscuri la plata cu instrumentul de plata electronica;
La emiterea unui card sub licenta unui proprietar de marca, emitentul executa mandatul acestuia
in termenele si conditiile contractului incheiat cu acesta. Pe baza cererii aprobate de emitent,
acesta va incheia si semna un contract cu detinatorul, contract ce va cuprinde prevederi exprese
privind drepturile si obligatiile partilor. Dupa incheierea contractului, reprezentantul autorizat al
emitentului va elibera detinatorului un card personalizat impreuna cu plicul special care contine
PIN-ul (Numarul de Identificare al Persoane) sau codul care permite identificarea
detinatorului/utilizatorului si accesul la contul detinatorului de card.
Trebuie mentionat, de asemenea ca, in conformitate cu reglementarile valutare in vigoare,
decontarea operatiunilor efectuate cu carduri pe teritoriul Romaniei, indiferent de moneda in care
sunt emise/denominate acestea, se va efectua numai in moneda nationala.

2 Bani electronici. Semnatura electronica.

Banii electronici (de asemenea cunoscuti ca moneda electronica, bani digitali, moneda digitala)
se refera la banii schimbati numai sub forma electronica. Acestia implica folosirea retelelor de
calculatoare, al internetului si sistemelor de valoare digitala. Sistemul de plati electronice si
depozitele la vedere sunt exemple ale banilor electronici. De asemenea este un termen constitutiv
pentru criptografia financiara si tehnologiile care o implementeaza.
Din punct de vedere tehnic, banii electronici sunt o reprezentare, sau un sistem de debite si
credite, utilizati pentru a schimba o valoare, cu alt sistem, sau in cadrul lui insusi, online sau
offline. Anumiti bani electronici pot folosi aur pentru securitate sporita. Un sistem monetar
electronic poate fi garantat in aur, poate fi garantat cu alte active financiare, sau garantat atat de
aur cat si de alte active financiare.
Avantaje:
Din ce in ce mai mult sunt folositi banii electronici iar monedele clasice cu care ne-am obisnuit
sunt utilizate din ce in ce mai putin. Cu introducerea internet banking-ului, platilor electronice
ale facturilor si afacerilor pe internet, banii scripturali devin pura istorie.
Bancile ofera nenumarate servicii indiferent daca un client transfera fonduri, cumpara actiuni,
depune catre fondul de pensii si ofera aceste si alte servicii fara a utiliza numerar sau cecuri.
Clientii nu mai sunt obligati sa stea la coada. Cardurile de debit si platile electronice ale
facturilor permit transferul instantaneu din contul unei persoane fizice, de exemplu catre contul
firmei fara transferul de numerar. Aceasta ofera o mobilitate sporita multor clienti, persoane
fizice si firme deopotriva.

Dezavantaje:
Succint regasim frauda, blocajul sistemelor informationale, urmarirea clientilor si pierderea
interactiunii cu clientul.
Frauda cu bani electronici a fost a problema destul de importanta in ultimii ani. Spargerea
conturilor bancare si accesarea ilegala a raporturilor bancare a condus la o violare masiva a
confidentialitatii si a promovat furtul identitatii. Pe de alta parte confidentialitatea electronica
ridica problematica urmaririi clientului, iar anonimatul total ofera cadrul perfect comiterii de
infractiuni. Din acest motiv s-a sugerat o solutie de compromis: un client este sub anonimat pana
in punctul in care comite o infractiune, moment la care bancii i se ofera autoritatea dezvaluirii
identitatii acestuia.
Semnatura electronica reprezinta informatii in format electronica care ajuta la identificarea
semnatarului, fiind inmagazinata pe suport magnetic securizat.
Semnatura electronica reprezinta informatii in format electronic si care sunt atasate sau logic
asociate unor documete in forma de asemenea electronica, si serveste ca metoda de identificare a
semnatarului si este inmagazinata pe suport magnetic securizat. O semnatura electronica trebuie
sa indeplineasca cumulativ, urmatoarele conditii: sa fie legata in mod unic de semnatar; sa
asigure identificarea semnatarului.
Semnatura electronica este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar. Este legata
de documentul in forma electronica la care se raporteaza in asa fel incat orice modificare a
documentului, ulterioara semnarii, sa duca automat la invalidarea semnaturii. Fiecarui semnatar i
se va atribui de catre furnizorul de servicii de certificare un cod personal care sa asigure
identificarea unica a semnatarului. Generarea codului personal de identificare si a codului de
identificare a certificatului calificat se face pe baza reglementarilor stabilite de autoritatea de
reglementare si supraveghere specializata in domeniu. La solicitarea titularului, funizorul de
servicii de certificare va putea inscrie in certificatul calificat si alte informatii decat cele
mentionate anterior, cu conditia ca acestea sa nu fie contrare legii, bunelor moravuri sau ordinii
publice, si numai dupa o prealabila verificare a exactitatii acestor informatii.
Certificatul calificat va indica in mod expres faptul ca este utilizat un pseudonim, atunci cind
titularul se identifica printr-un pseudonim. Certificatele eliberate de catre autoritatea de
certificare sunt mentinute intr-un registru electronic de evidenta a certificatelor eliberate si contin
informatii asupra perioadei de valabiltate a acestora, cat si cazurile de suspendare sau revocare si
motivatia acestor demersuri.
Efectul produs prin aplicarea semnaturii electronice este asimilat semnaturii olografe si stampilei
(daca e cazul) aplicate unui document in forma fizica. Semnatura electronica este un instrument
deosebit de util si puternic totodata, care ofera urmatoarele facilitati:
Permite semnatarilor unui document sa oficializeze acest act chiar daca se afla la mare distanta
geografica fata de locul unde trebuie semnat documentul. Pe de alta parte, un document semnat
electronic se supune clauzei juridice de nonrepudiere, adica semnatarul nu poate sustine ca nu a
semnat acel document. Prin faptul ca orice modificare, cat de mica a documentului semnat
digital duce automat la anularea semnaturii, destinatarul are convingerea ca documentul a ajuns
in stare nealterata. Orice document semnat digital poate fi tiparit la imprimanta, putand contine
informatia ca documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnatura electronica a
semnatarului. Practic, orice domeniu de activitate are nevoie de facilitatea transmisiei electronice
a informatiilor, indiferent de natura acestora. Prin aplicarea semnaturii electronice pe

documentele care impun autentificarea prin semnatura si sigiliu (celebrul SS de pe documentele

tipizate), se realizeaza trecerea la noua era informationaia.
Posibilitatea transmiterii de documente semnate electronic este primul pas spre noua lume
tehnologica, bazata pe viteza de reactie a celor implicati in schimbul de informatii, facand
abstractie de distanta geografica.
Conform legii, pentru ca certificatul sa fie calificat, ceea ce confera siguranta maxima in
utilizarea semnaturii electronice, sunt necesare dispozitive de creare a semnaturii electronice care
indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: datele de creare a semnaturii, utilizate pentru
generarea acesteia, sa poata aparea numai o singura data si confidentialitatea acestora sa poata fi
asigurata; datele de creare a semnaturii, utilizate pentru generarea acesteia, sa nu poata fi deduse;
semnatura sa fie protejata impotriva falsificarii prin mijloacele tehnice disponibile la momentul
generarii acesteia; datele de creare a semnaturii sa poata fi protejate in mod efectiv de catre
semnatar impotriva utilizarii acestora de catre persoane neautorizate; sa nu modifice datele in
forma electronica, care trebuie sa fie semnate, si nici sa nu impiedice ca acestea sa fie prezentate
semnatarului inainte de finalizarea procesului de semnare.
Aceste dispozitive trebuiesc detinute in momentul cand se solicita un certificat calificat. Exemple
de asemenea dispozitive sunt: utilizarea SmartCard-urilor, dispozitive asemanatoare cardurilor
bancare, care insa au inmagazinate informatiile necesare utilizarii semnaturii electronice. Acest
dispozitiv functioneaza in prezenta unui inscriptor/lector al informatiilor continute pe SmartCard.
Un alt dispozitiv echivalent, destinat acestui scop este e-Token, mai mic si mai usor de
transportat. E util celor care poseda un laptop si care se deplaseaza frecvent. Ambele dispozitive
se conecteaza la portul USB al calculatorului4[4].

3 Formele monedei electronice

3.1 Debit cards (carduri de debit )
Prin utilizare acestora, consumatorul este imputernicit sa cumpere marfuri prin efectuarea unui
transfer electronic al fondurilor direct din conturile lui personale de la banca in conturile
comerciantului. Debit cardul este folosit asemanator numerarului, in sensul ca titularul poate
efectua plati in limita disponibilitatilor sale banesti din cont.
Utilizarea debit cardurilor nu presupune circulatia nici unui document pe suport hartie. Debitarea
contului titularului se efectueaza simultan cu creditarea contului magazinului sau institutiei care
accepta ca instrument de plata debit card.
Cu ajutorul unui card de debit se poate avea acces oricand la banii proprii din contul de la banca.
Contul de card nu este insa intotdeauna identic cu contul curent. Tendinta pe piata romaneasca
este ca bancile sa unifice aceste doua conturi, astfel incat cardul sa aiba acces direct la contul
curent. Cea mai importanta functie a sa este plata cumparaturilor la comercianti. In acest mod,
banii nu mai trebuie retrasi de la bancomat, iar pentru tranzactiile efectuate in Romania nu se
plateste nici un comision.
Cardul de debit poate fi folosit pentru a face cumparaturi sigure pe internet atat pe siteuri din
tara, cat si din strainatate, daca este unul cu utilizare internationala. Pentru a face cumparaturi in
deplina siguranta in mediul virtual, trebuie verificat mai intai daca pe site-ul comerciantului este
prezenta sigla MasterCard Secure Code sau Verified by Visa. Cele doua logo-uri semnaleaza
4

ca site-ul este inscris in sistemul de plati securitizate online, dezvoltat de MasterCard Worldwide
si Visa International. Acesta protejeaza posesorii de carduri si permite comerciantilor si bancilor
sa-l identifice pe detinatorul cardului cu care se platesc cumparaturile. Pentru a folosi cardul pe
internet, clientii trebuie mai intai sa se inroleze in sistem. Acest lucru se poate face online,
accesand site-ul bancii emitente. Cu ocazia inrolarii, clientii isi aleg o parola care va avea rolul
pe care codul PIN il are la bancomat. La fiecare tranzactie pe internet, sistemul de plati va
solicita confirmarea tranzactiei prin introducerea parolei. Astfel, chiar daca cineva afla seria
cardului si celelalte date inscrise pe el, nu va putea face plati online daca nu stie si parola.
Nu toate bancile emitente participa la standardul comun dezvoltat de MasterCard Worldwide si
Visa International, astfel ca trebuie intrebata banca emitenta daca se poate folosi cardul pentru
plati securitizate pe internet.

3.2 Stored-Value Card

Stored-Value Card (carduri cu valoare inmagazinata) sunt carduri care se aseamana cu
cardurile de debit si de credit, dar se disting prin faptul ca trebuie sa contina o suma fixa de
digital cash. Un tip sofisticat de stored-value card il reprezinta cardul inteligent (smart card).
Dezvoltarea continua a comertului electronic, dar si nevoia de securizare a informatiei si de
autentificare a persoanelor, au facut necesara dezvoltarea unor echipamente mai sigure si mai
performante, capabile nu numai sa retina informatii, dar si sa poata efectua functii complexe de
luare a deciziilor si proceduri sofisticate de autentificare pentru a preveni frauda.
Smart Card-ul nu este altceva decat un card prevazut cu un microprocesor si o memorie chip sau
doar cu o memorie cip cu o logica ne-programabila. Datele posesorului smart-cardului sunt
criptate cu ajutorul unui soft extrem de greu de spart, care face aproape imposibila utilizarea
frauduloasa a cardului. De fapt, cip-ul atasat cardului este o mica unitate de memorie, care poate
fi personalizata.
Cardul cu microprocesor permite adaugarea, Stergerea sau manipularea informatiei existenta pe
card, in timp ce un card cu memorie cip (cum sunt cartelele telefonice) poate executa doar
operatii pre-definite. Smart Cardul este un fel de calculator in miniatura, beneficiaza de un
procesor de memorie si de un sistem de operare. Spre deosebire de cardurile magnetice cu
banda, pot pastra de pana la 100 de ori mai multe informatii, beneficiaza de o durata de viata
superioara acestora, de pana la 5 ani, fiind totodata mult mai sigure. Informatiile stocate pe un
asemenea card sunt securizate, fiind necesare aplicatii speciale precum si terminale speciale de
citire/scriere si chiar mai mult decat atat, exista posibilitatea de a seta zone cu acces diferit pe
card (read only, read & write sau no access). Exista, de asemenea, posibilitatea de a combina un
Smart Card cu date biometrice amprenta digitala, amprenta vocala, etc., deci proceduri
sofisticate de autentificare pentru a preveni frauda. Marea problema a unui sistem informatic o
reprezinta autentificarea utilizatorilor si tocmai acest aspect a dus la aparitia Smart Card-ului.
Cardul a intrat si pe piata bancara ca instrument de plata, el fiind echivalentul modern al unui
portofel. Pentru a efectua operatii cu Smart Cardul, acesta se introduce intr-un dispozitiv de
citire/scriere care poate fi cu contact sau fara contact. Smart Cardul memoreaza direct
echivalentul digital al sumelor de bani in loc sa indice un cont la banca sau un credit acordat de
banca. Cand o astfel de cartela este utilizata pentru a cumpara ceva, echivalentul sumei
respective este efectiv transferat vanzatorului si apoi mai departe spre o institutie financiara.
In strainatate, memoria cip-ului (destul de mare) permite bancilor sa ofere clientilor mai multe
produse pe acelasi card de la asigurari pana la programe de fidelitate care sunt profitabile
pentru bancile emitente. Cardul bancar dotat cu cip are multiple utilizari, fiind folosit chiar si ca

banala cartela telefonica. Sunt tari care au trecut deja la unificarea pe un singur card a tuturor
informatiilor legate de o persoana. In Franta, de pilda, cardurile stocheaza informatii despre
asigurarile sociale, urmand sa se treaca in curand si la inscriptionarea celorlalte date din cartea de
identitate. In alte tari, cardurile inteligente pot fi folosite pe post de cartele de metrou, cat si la
incasarea tuturor ajutoarelor sociale. Cel mai mare avantaj pe care il ofera unele carduri cu cip
este stergerea informatiilor la orice tentativa de copiere. Ulterior, informatiile pot fi refacute, insa
numai cu ajutorul posesorului de drept.
Introducerea smart-cardurilor presupune doua dispozitive: cardul propriu-zis si dispozitivul de
citire al acestuia. In functie de capacitatea de memorie a cip-ului si de complexitatea
microprocesorului, pretul unui smart-card variaza de pana la 10 ori mai scump decat un card cu
banda magnetica. De asemenea, personalizarea unui cip card (incarcarea datelor clientului, a
aplicatiilor de securizare sau a altor elemente) necesita echipamente destul de sofisticate si, prin
urmare, costisitoare.5[5]
E drept, mai exista varianta achizitionarii de catre banca a propriilor echipamente de emitere cip
card. In acest caz, banca face investitia initiala, care presupune si costurile legate de certificari si
autorizari, apoi costurile legate de calificarea personalului, dar si cele cu actualizarea periodica a
nivelurilor de securizare.
Companiile care se ocupa de personalizarea cardurilor fac eforturi pentru a propune bancherilor
variante de cost per card extrem de avantajoase, tinand cont de viitorul acestor noi tehnologii si
de piata pe care Romania o ofera. Bancile romanesti membre ale retelei Visa iau in calcul tot mai
serios optiunile de migrare pentru trecerea catre cardurile cu cip. Ritmul spectaculos de
dezvoltare a pietei de carduri pana in prezent ne face extrem de increzatori in privinta viitorului.
In majoritatea tarilor Uniunii Europene, ca si in alte tari dezvoltate ale lumii, cardul cu cip a
intrat in cotidian. In Germania, potrivit Groupement Cartes Bancaires, se afla in circulatie 114
milioane de carduri, dintre care o pondere de 40% o reprezinta cardurile cu cip. In Franta, din
cele 49,1 milioane de carduri, 53% sunt smart carduri, iar in Marea Britanie aproape toate
cardurile puse in circulatie sunt adaptate standardelor EMV6[6]. Acest termen se refera si la
specificatiile tehnice, produse de acest consortiu si adoptate de companiile Europay, MasterCard
si Visa, cu scopul de a asigura compatibilitatea pe plan global a cardurilor cu cip, a terminalelor
cu cip, a mesajelor financiare si a altor servicii. In Ungaria circa 20% din numarul total al
cardurilor sunt smart.
Potrivit datelor furnizate de Visa International CEMEA, peste 170 de milioane de carduri cu cip
Visa sunt utilizate la nivel mondial. Progresele sunt vizibile si in regiunea CEMEA, unde 120
dintre bancile membre Visa sunt acum certificate fie pentru a emite, fie pentru a accepta carduri
cu cip. In septembrie 2006 existau deja 2,5 milioane de carduri cu cip Visa emise si peste
161.000 de terminale pentru carduri cu cip in aceasta regiune.
Tehnologia cu cip permite aplicatii de plata si servicii complexe, care pot fi combinate pe un
singur card. De exemplu, pe un card cu cip pot fi combinate toate cardurile co-branded emise de
o banca in colaborare cu magazine, societati de asigurare sau alte companii partenere. Cardurile
cu cip pot fi personalizate, pentru a raspunde nevoilor posesorilor de carduri, precum si ale
bancilor de a incorpora si alte programe, ca, de exemplu, puncte de loialitate, abonament de
5
6

acces la metrou, aplicatii financiare sau date de identitate.7[7] Tehnologia este extrem de
flexibila si nu se limiteaza neaparat la cardurile de plata.
In Romania ProCredit Bank a luat-o inaintea celorlalte prin lansarea primului card cu cip de pe
piata locala. Cardul detine si banda magnetica, ceea ce inseamna ca poate fi utilizat si la
bancomatele si POS-urile care nu sunt actualizate pentru acceptarea cardului cu cip. Se
intentioneaza atasarea pe aceste carduri de servicii diverse. BCR, prima banca acceptatoare a
cardului cu cip, care si-a dezvoltat din punct de vedere tehnic, toate bancomatele si POS-urile,
precum si trecerea intregului sistem informatic la standardul EMV, a lansat deja primele carduri
cu cip. S-ar putea spune deci ca o mare parte a POS-urilor si ATM-urilor sunt pregatite pentru
cardul cu cip (5.000 de POS-uri, respectiv peste 1.000 de bancomate, 1.000 ale BCR si 17 ale
ProCredit Bank).
In Marea Britanie toate bancomatele si POS-urile sunt adaptate la standardele EMV, iar in
Franta, 73% dintre ATM-uri si 98% dintre POS-uri. In Ungaria, 40% dintre POS-uri si 20%
dintre bancomate sunt deja adaptate la tehnologia cu cip. Cardurile cu cip reprezinta viitorul
sistemelor de plata din intreaga lume, oferind nivelul maxim de securitate pentru platile
electronice. Si alte banci vor urma acest exemplu, astfel incat, in decurs de cativa ani, tehnologia
cip-ului va fi un element obisnuit pentru Visa in Romania.8[8]
Actualmente, putem clasifica tehnologiile de implementare a unor produse de card inteligent in
trei categorii distincte: tehnologia Proton (bazata pe sistemul de operare JavaCard), tehnologia
Multos (bazata pe sistemul de operare Multos) si tehnologiile de proprietar. Tehnologia WfSC
(Windows for Smart Card) a lui Microsoft are in prezent un statut neclar, fiind declarata de
companie ca deschisa, adica la dispozitia oricarei companii care va dori sa o foloseasca.
Tehnologiile de proprietar isi au originea la fabricantii de carduri cu cip, cei care detin sisteme de
operare si metodologii proprii de implementare si dezvoltare a functiunilor de plata compatibile
EMV sau CEPS sau necompatibile cu aceste standarde si avand, de regula, o arie de raspandire
locala, cu plati domestice. Intre cardurile simple, monoaplicatie, cardurile cu tehnologiile de
proprietar sunt cele mai raspandite.

3.3 Electronic cash

Electronic cash (numerar electronic) reprezinta un exemplu din lumea reala a sistemelor
electronice de plati, care foloseste posta electronica sau Web-ul. Numerarul electronic se
utilizeaza pe Internet pentru cumpararea de bunuri si servicii. Un consumator poate obtine
numerar electronic prin deschiderea unui cont la o banca ce este racordata la Internet. Apoi,
numerarul electronic este transferat pe calculatorul lui. Atunci cand un client doreste sa
cumpere o marfa cu numerar electronic, el navigheaza pe Internet, cauta un magazin si
selecteaza optiunea de cumparare a unui anumit articol, dupa care numerarul electronic este
transferat automat de pe calculatorul clientului pe cel al comerciantului.
ECash este un sistem electronic de plati care foloseste posta electronica sau Web-ul pentru
implementarea unui concept de portofel virtual. ECash a fost dezvoltat de firma DigiCash Co.
din Olanda, iar prima demonstratie a fost facuta in 1994. Ulterior, inovatia a fost implementata
7
8

de banci din SUA, Finalanda si alte tari. Acest sistem este prima solutie de plati electronice
bazata pe software.
Principiul functionarii. ECash foloseste conturi numerice in banci si tehnica semnaturilor oarbe.
Tranzactiile se desfasoara intre cumparator si vanzator, care trebuie sa aiba conturi la aceiasi
banca. In vederea efectuarii tranzactiei cumparatorul trebuie sa transfere fonduri din contul lui
obisnuit (curent) intr-un cont denumit ECash Mint. In orice moment, cumparatorul poate
interactiona prin calculatorul sau contul Mint, iar pe baza unui soft client poate retrage fonduri
pe discul calculatorului sau. Formatul acestor fonduri este electronic suite de 0 si 1 - protejate
criptografic. Ca urmare, discul cumparatorului devine un veritabil portofel electronic. Apoi, se
pot efectua plati catre persoane individuale sau firme prin intermediul acestor bani electronici
eCash.
ECash are un caracter privat, adica este gestionat de titular. Desi banca tine o evidenta a fiecarei
retrageri eCash si a fiecarui depozit Mint, banca nu poate sa stie utilizarea ulterioara a banilor
electronici eCash. Pe langa anonimitatea platilor, eCash asigura si non-repudierea, adica acea
proprietate care asigura recunoasterea platilor efectuate in eventualele dispute dintre vanzator si
cumparator. De asemenea, prin verificarea in baza de date a bancii este impiedicata orice dubla
cheltuire a banilor Cash.
ECash reprezinta o solutie de plati soft on-line care consta in interactiunea dintre trei parti:
banca, cea care emite monede, valideaza monedele existente si schimba monedele reale pentru
eCash; cumparatorii, care au conturi in banca din care pot incarca monede eCash sau in care pot
depune monede eCash; vanzatorii, care accepta monede eCash in schimbul unor bunuri sau
servicii.
ECash se utilizeaza folosind criptografia cu chei publice si chei private, fiecare client avand
perechea proprie de chei. De asemenea, clientii bancii (cumparatori si vanzatori) au nevoie si de
softuri speciale pentru gestiunea banilor electronici eCash: pentru cumparator denumit portofel
electronic si pentru vanzator un program special.
Retragerea de monede eCash de la banca. Cei doi participanti in tranzactie sunt banca si clientul
acesteia. Softul de portofel al clientului calculeaza cate monede digitale si de ce valori sunt
necesare pentru a satisface cererea de plata. Apoi programul genereaza in mod aleator numere de
serie pentru aceste monede care sunt facute anonime cu ajutorul tehnicii semnaturilor oarbe
(multiplicare cu un factor aleator). Acesti bani anonimi sunt inclusi intr-un mesaj, semnat digital
cu cheia privata a clientului, cifrati cu cheia publica a bancii si apoi trimisi electronic la banca.
Cand banca receptioneaza mesajul, ea verifica semnatura, debiteaza contul clientului, semneaza
mesajul de raspuns cu cheia sa privata si le trimite la client criptate cu cheia publica a acestuia.
Dupa ce clientul primeste mesajul cu banii anonimi trimisi de banca, decripteaza mesajul si
anuleaza anonimitatea banilor prin impartirea la factorul aleator. Moneda digitala va fi depozitata
pe discul PC-ului.
Folosirea monedelor eCash. Posesorul de bani electronici eCash poate cumpara un produs prin
comert electronic. Primind o cerere de plata de la vanzator, el o aproba, iar programul sau eCash
va alege din portofelul lui electronic monedele electronice potrivite pentru a forma totalul de
plata. Apoi se sterg aceste monede si se trimit prin retea catre magazinul electronic, criptate cu
cheia publica a vanzatorului. Atunci cand programul vanzatorului receptioneaza monedele, le
decripteaza si apoi trebuie sa verifice validitatea lor. Pentru aceasta, vanzatorul contacteaza
banca si ii trimite un mesaj cu monedele, semnat cu cheia sa privata si criptat cu cheia publica a
bancii. Dupa primirea raspunsului afirmativ trimite bunurile la cumparator. Banca decripteaza
mesajul si apoi valideaza banii, verificand numerele de serie cu cele inscrise in baza de date ca

fiind deja cheltuite. Daca seriile nu figureaza in baza de date, banca valideaza prin semnarea
mesajului de raspuns cu cheia sa privata. Totodata, banca crediteaza contul vanzatorului iar
seriile sunt memorate in baza de date. In continuare, banca transmite un mesaj chitanta catre
softul portofel al cumparatorului. ECash nu s-a impus pe piata fiind un sistem mai greoi, dar in
prezent este redescoperit in vederea gasirii unor solutii pentru microplati.

3.4 Portmoneul electronic

Portmoneul electronic reprezinta un sistem de carti de plata (carduri preplatite) precum cartelele
de telefon dar utilizabile intr-o retea diversificata a comerciantilor.
Acestea functioneaza astfel: unitatile electronice ale portmoneului electronic sunt incarcate in
schimbul unei sume de bani varsate, de emitent (sau de debitorul unui cont); plata se realizeaza
prin transferul unei parti a portmoneului electronic de la purtatorul-consumator spre cardul
comerciantului si antreneaza o operatie de debitare-creditare a soldului fiecaruia dintre
utilizatorii portmoneului electronic. Soldul inscris pe suport reprezinta suma pe care purtatorul
poate sa o ceara emitentului in moneda fiduciara sau scripturala.
Aceasta moneda electronica, ca titlu de creanta asupra emitentului, este conceputa foarte
apropriat de ceea ce reprezentau biletele de banca in sec al 18-lea.

4 Sisteme prin care se realizeaza operatii cu moneda

electronica
4.1 Internet banking
Se apreciaza ca, datorita recentelor progrese in reteaua Internet, serviciile bancare de tip banca
electronica ar putea sa se extinda semnificativ. Ieftinirea computerelor, coroborata cu calitatea
serviciilor Internet, de mare viteza operationala, oferite la preturi mai accesibile, prin sisteme de
cablu ori conexiuni telefonice, fac posibila o transformare fundamentala a ordonarii si operarii
transferurilor monetare. Evolutia acestor servicii va depinde si de inzestrarea tehnica a bancilor
si de stabilirea procedurilor care sa asigure protectia participantilor9[9].
Instrumentul de plata la distanta tip Internet-banking este acel instrument de plata cu acces la
distanta care se bazeaza pe tehnologia Internet (World Wide Web) si pe sistemele informatice ale
emitentului.
Internet banking reprezinta un pachet de solutii destinat interactiunii la distanta dintre client si
banca, care permite clientilor persoane fizice si juridice sa-si acceseze informatiile referitoare
la conturi si sa genereze tranzactii securizate prin intermediul conexiunilor de tip Internet.
Internet banking-ul este un serviciu disponibil tuturor persoanelor, prin care se pot realiza
operatiuni bancare 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamana, din orice parte a lumii unde exista o
conexiune Internet, oferind mobilitate si confort.
Pe plan international, exista cel putin doua modele de abordare a serviciilor bancare oferite prin
Internet si anume: modelul exclusiv prin Internet, in care o banca isi desfasoara activitatea
exclusiv online, fara a oferi si servicii bancare clasice prin intermediul retelei de sucursale si
agentii. Astfel de institutii nu se regasesc in peisajul bancar romanesc. Cel de-al doilea model
9[9] Seulean V., Sisteme de plati comparate, Editura Orizonturi Universitare,
Timisoara, 2001, p. 296

este reprezentat de modelul bancilor traditionale, care ofera clientilor atat servicii clasice, cat si
servicii electronice, cu acces la distanta.
Principalele operatiuni pe care clientii le pot efectua prin intermediul instrumentelor de tip
Internet banking sunt: posibilitatea de a deschide conturi si carti de credit; posibilitatea de a
transfera fonduri intre conturile clientului (card, depozite, conturi curente); posibilitatea de a crea
plati globale; posibilitatea de a realiza plati in orice valuta folosind, inclusiv schimbul valutar;
aflarea detaliilor despre situatia conturilor personale.
In scopul asigurarii unui inalt nivel de siguranta, serviciile de tip Internet banking sunt
dezvoltate pe infrastructuri care respecta cerintele standardelor internationale de securitate a
informatiilor. Din momentul conectarii clientilor autorizati, orice schimb de date se efectueaza
sub protocol securizat, ce utilizeaza chei si algoritmi de criptare. Anumite banci pun la dispozitia
clientilor si dispozitive fizice speciale de securitate atasate computerelor.
Autentificarea unui client poate fi realizata pe nivelele: nume si parola; certificate digitale (cum
este de exemplu, semnatura electronica utilizata de catre unele banci comerciale); token-uri
hardware (puternice mecanisme de autentificare). Sistemele Internet banking pe langa faptul ca
pot fi accesate din orice colt al lumii, cu conditia sa existe o conexiune Internet, nu necesita
deplasarea specialistilor bancii pentru conexiune si montaj, ci doar existenta unui calculator
personal pe care clientul il foloseste (poate fi si laptop).
Tranzactiile au loc online si in timp real, beneficiind de acelasi grad de protectie acordat de
banca propriului sistem informatic. Securitatea tranzactiilor realizate prin Internet este, de altfel
un aspect principal care ar trebui sa-l intereseze pe client. La Banc Post si HVB-Tiriac Bank
clientul are la dispozitie un dispozitiv de securitate suplimentar numit Digipass (pentru care se
percepe garantie), identificarea sa facandu-se pe baza urmatoarelor date: codul PIN, numele
clientului si o autentificare bidirectionala asigurata printr-un schimb de chei de securitate intre
banca si client. O alta masura de securitate este valabilitatea pentru o singura sesiune de lucru a
parolelor de recunoastere, la o noua conectare generandu-se o alta secventa de parole. In marea
lor majoritate, serviciile de Internet banking destinate persoanelor fizice sunt oferite in mod
gratuit de catre banci.

4.2 Cardul
Cardul este un instrument de plata electonica, respectiv un suport de informatie standarizat,
securizat si individualizat, care permite detinatorului sau sa utilizeze disponibilitatile banesti
proprii dintr-un cont deschis pe numele sau la emitentul cardului ori sa utilizeze o linie de credit,
in limita unui plafon stabilit in prealabil, deschisa la emitent in favoarea detinatorului cardului.10
[10]
Perfectionarea, modernizarea si eficientizarea instrumentelor si modalitatilor de plata au fost
determinate pe de o parte de cuceririle stiintei, indeosebi in domeniul tehnologiei informatiilor si
telecomunicatiilor digitale de date comunicatiilor prin circuite telefonice, cablu TV, fibra optica,
satelit, telefonie mobila, iar pe de alta parte de succesele de miniaturizare a componentelor in
constructia calculatoarelor (producerea microprocesoarelor cu o suprafata de numai cativa mm
patrati a dus la lansarea smart cardurilor).

10[10]Silvia Dugan, Tehnici de plati si garantii in afacerile economice internationale,

Editura Independenta Economica, Pitesti, 2003, p.95.

Cardul de plata sub forma arhetipala a aparut pentru prima data in Statele Unite ale Americii in
anul 1914, fiind emis de compania Western Union in scopul incurajarii cumparaturilor si cresterii
fidelitatii clientilor sai. Prin acest card se puteau face cumparaturi numai la aceasta companie.
In 1958 apare un salt inainte in istoria cardurilor de plata, datorat bancii americane Bank of
America din San Francisco, care introduce precursorul cardului universal modern, sub numele
BankAmericard. Cardul bancii Bank of America a dovedit repede ca exista o piata extinsa pentru
cardul de credit bancar si universal (de uz general), in sensul ca este acceptat la plata de orice
comerciant participant la acest sistem de plata, pentru cumpararea oricarui fel de produs si prin
care orice detinator al sau putea cumpara pe credit.
Succesul cardului a fost rapid si aparitia sa a reprezentat un punct de cotitura in istoria platilor, in
general, si in istoria platilor fara numerar, in special. In 1976 cardul BankAmericard avea sa
devina bine cunoscutul card Visa, iar Bank of America, impreuna cu alte banci asociate si
trecand prin mai multe transformari, devine Visa International.11[11]
Visa International constituie o uriasa asociatie cooperatista de banci, care se supune aceluiasi
regulament si participa in comun la dezvoltarea si operarea sistemului asociatiei. Alte sisteme
internationale de plati electronice se vor dezvolta mai apoi, fiind mai mult sau mai putin,
inspirate sau modelate dupa Visa.
Astfel, in 1966 si avandu-si originea tot in Bank of America, un numar de 17 banci americane
formeaza asociatia Interbank Card Association (ICA), care avea sa devina mai apoi nu mai putin
celebra MasterCard Interational, cu reteaua proprie privata de telecomunicatii (BankNet),
principalul competitor si rival al Visa. Cele doua sisteme de plati electronice prin carduri,
detinand in prezent, circa 90% din piata.
Globalizarea pietei cardurilor confera acestora un grad inalt, aproape universal, de
standardizare materializat in cateva trasaturi comune. Are suport fizic din plastic special cu
dimensiuni standard; Pe fata sunt imprimate, cu metode tehnice specifice (laser, embosare),
numele emitentului, numarul si seria cardului, data expirarii valabilitatii cardului, sfera de
aplicabilitate, numele si prenumele posesorului si, dupa caz, spatiul geografic de utilizare. Tot pe
fata sunt imprimate sigla emitentului, logo-ul organizatiei de carduri, elementele holografice de
securitate. Pe spatele cardului este aplicata o banda magnetica, pentru elementele de securitate si
individualizare, precum si o rubrica pentru semnatura posesorului. Ultima generatie de carduri,
asa numitele carduri inteligente sau smart carduri incorporeaza un microprocesor si o
componenta de memorie electronica (cip), extinzand considerabil potentialul de folosire a
cardului, care devine astfel o mica banca de date personala si portabila a clientului, si prezentand
un grad de securitate mai inalt.
Functii:
Functia de retragere de fonduri (cash card). Cele mai multe carduri sunt folosite pentru a scoate
bani din ATM-uri. Numerarul poate fi obtinut de la orice banca ce afiseaza simbolul cardului
respectiv sau, in strainatate, de la filialele bancilor participante la respectiva schema de card.
Pentru a putea extrage banii, posesorul cardului trebuie sa introduca o parola si un cod secret,
imprimate cifrat pe banda magnetica. Exista peste 350.000 ATM-uri in lume, dintre care in jur de
100.000 in Europa.
11[11]Dan Vasilache ,Plati electronice. O introducere, Editura Rosetti Educaional,
Bucuresti, 2004.

Functia de plata (debit card). Cardul poate fi folosit pentru a cumpara bunuri si servicii, fie din
punctele de vanzare unde sunt afisate marcile de carduri acceptate, fie prin Internet;
Functia de credit (credit card). Fiecarui detinator de card i se da o limita de credit in contul de
card. Lunar titularul cardului primeste un extras bancar (statement) care detaliaza cumparaturile
si retragerile de numerar. Daca doreste, poate plati doar o parte din suma datorata, iar restul este
amanat pe o perioada determinata, pe baza de credit purtator de dobanda. Functia de credit mai
este indeplinita si de cardurile speciale de credit, care pe langa functia de plata permit aderentului
posibilitatea de a obtine credite de la banca emitenta a cardului.
Functia de garantie a cecurilor (cheque guaranted card). In ideea de a spori acceptarea cecurilor
in comertul cu amanuntul, bancile din cateva tari au introdus un cec garantat cu card, pe care il
pun la dispozitia clientilor considerati de incredere. In aceasta situatie se impune respectarea a
doua conditii pentru ca acestea sa fie considerate valide: numarul cardurilor de garantare a
cecului trebuie sa fie inscris pe verso-ul cecului, iar informatia de pe card trebuie sa corespunda
cu cea inscrisa pe cec. Daca aceste conditii sunt indeplinite, bancii i se solicita sa plateasca
cecul, indiferent daca exista sau nu suficiente disponibilitati in contul platitorului.
Alte functii: servicii de calatorie, de asigurare, de asistenta medicala etc.
Avantajele si riscurile platilor prin intermediul cardurilor
Pentru utilizatori de carduri, acestea prezinta urmatoarele avantaje:
Usurinta in utilizare a asigurat succesul imediat al cardurilor. Bancile au promovat ideea
usurintei in utilizare, atragand atentie asupra faptului ca nu mai este nevoie ca detinatorii de
carduri sa poarte asupra lor sume insemnate de numerar, nu mai apar problemele ivite in
utilizarea cecurilor, nu exista nici o dificultate in achizitionarea de bunuri si servicii, iar cardurile
sunt acceptate de foarte multi comercianti. In plus, cardul asigura obtinerea instantanee de
credite. Creditele obtinute automat prin utilizarea cardurilor sunt rambursate fie intr-o singura
rata la scadenta stabilita sau in rate lunare flexibile. Pentru prima data, clientii pot obtine credite
bancare fara a mai completa cereri de credite, chiar daca se afla in alta localitate. Detinatorilor le
convine sa utilizeze cardul pentru ca obligatia de plata se amana cu aproape o luna;
Urmarirea platilor este simplificata. In momentul efectuarii achizitiei, se inmaneaza detinatorului
de card, atasa si chitantele originale de la comerciant. Comparand cele doua chitante, se poate
confirma suma datorata bancii. Pentru detinatorii de carduri, acestea confera usurinta in utilizare,
renuntarea la purtarea numerarului, renuntarea la inconvenientele folosirii cecurilor, obtinerea de
credite instantanee, urmarirea cu usurinta la sfarsit de luna a sumelor cheltuite etc.12[12]
Avantajele comerciantilor:
Autorizarea cardurilor este o procedura simpla : daca numarul de card nu apare pe lista neagra a
comerciantului si valoarea tranzactiei se incadreaza sub limita de autorizare stabilita, atunci
achizitia detinatorului de card este considerata valida. Daca valoarea tranzactiei depaseste limita
de autorizare stabilita de banca comerciantul trebuie sa ia legatura cu centrul de autorizare al
bancii pentru a valida tranzactia. Astfel, comerciantii nu mai sunt supusi riscului inexistentei
fondurilor sau al validitatii cardului.
12[12] Ilie Mihai, Tehnica si managementul operatiunilor bancare, Editura Expert,
Bucuresti, 2003

Prin utilizarea cardului creste volumul vanzarilor comerciantilor. Bancile si organizatiile

emitente de carduri au avut bugete de publicitate importante pentru a directiona posesorii de
carduri catre punctele de vanzare ce afisau autocolante cu insemnele cardurilor de plata emise de
acestea. Comerciantii agreaza cardurile si pentru faptul ca, prin intermediul acestora, clientii fac
achizitii de valori mult mai mari decat ar fi facut cu numerar.
La inceput, ceea ce a atras bancile in emiterea de carduri era posibilitatea de acordare de credite
pentru consum. Prin linia de credit revolving clientul se poate imprumuta din nou fara a mai fi
nevoit sa mearga la banca pentru a completa o cere de imprumut. Atat timp cat suma
imprumutata nu depasea plafonul de creditare stabilit, detinatorul se putea imprumuta
incontinuu, rambursand sumele la scadentele lunare. Astfel, bancile au folosit cardurile ca un
mijloc simplu pentru a acorda credite si a incuraja clientii lor sa se imprumute. Un alt avantaj
pentru banci este ca emiterea de carduri de plata atrag noi clienti.
Pentru banci, emiterea de credit-carduri si utilizarea acestora de catre clientii lor prezinta o serie
de avantaje: permit cresterea gradului de automatizare a operatiunilor, reducandu-se astfel
volumul operatiunilor efectuate manual: determina diminuarea operatiunilor cu numerar; platile
efectuate cu credit-card sunt garantate; dobanzile percepute in cadrul operatiunilor cu cerditcarduri sunt mai ridicate, comparativ cu cele percepute in cazul majoritatii celorlalte forme de
imprumut; comisioanele percepute de la comerciantii care accepta achitarea cu credit-carduri a
marfurilor sau serviciilor oferite de ei reprezinta o sursa de venituri pentru banca.
Principalele avantaje pentru bancile care emit debit-carduri: gradul ridicat de control asupra
tranzactiilor clientului in raport cu disponibilitatile banesti din cont si creditul in descoperit de
cont; costurile bancii pentru operarea debit-cardurilor sunt mai reduse comparativ cu cheltuielile
aferente utilizarii cecurilor si numerarului; degrevarea activitatii la ghiseele bancare, inclusiv
reducerea cheltuielilor din acest punct de vedere.
Riscuri: majoritatea platilor pe Internet (cca 95%) se realizeaza prin carduri. Desi majoritatea
tranzactiilor sunt sigure sunt cazuri de furt al datelor cardurilor pe traseul cumparatorcomerciant.
Mai exista si problema protejarii datelor private astfel ca nu toti consumatorii sunt doritori sa-si
dea informatiile din card pe mana unui comerciant necunoscut de pe Internet. Tehnologia SET
(Secure Elecronic Transaction) introdusa de Visa sau MasterCard aduce un nivel de securitate
fara precedent in tranzactiile de plati cu carduri prin Internet permitand atat posesorului cat si
comerciantului sa faca schimb de certificate digitale pentru a verifica validitatea contului
celuilalt la o institutie financiara si de incredere. In acest mod cumparatorul este protejat contra
falsilor negustori, iar comerciantul contra posesorilor de carduri invalide. Un aspect foarte
important al tehnologiei SET este faptul ca informatiile din card nu sunt comunicate
comerciantului. Acesta primeste numai confirmarea, pe baza certificatului digital, din partea
emitentului asupra autenticitatii cardului. In acest fel informatiile private ale posesorului de card
sunt protejate. Dezavantajul acestei tehnologii este imposibilitatea cumparatorului de a efectua
platile decat de pe sistemul pe care a fost instalat un software specializat de catre Visa
International sau MasterCard. Standardul pentru autentificarea digitala a participantilor la
tranzactii este reprezentat de PKI (Private Key Identificator).
O noua solutie, camuflajul criptogafic (cryptographic camouflage) se dovedeste a fi deosebit de
sigura. Utilizatorii sunt autentificati foarte solid prin utilizarea unui ATM unde PIN-ul utilizat nu
este niciodata stocat si este cunoscut doar de detinatorul sau.

Colaborarea dintre Ascot si Visa Interntional a condus la realizarea unei noi generatii de
solutii pentru autentificarea platilor in timp real (Ascot TransFort) folosind metode de plata cum
ar fi: cerdit-card, debit-card, e-ACH, si orice combinatie de PIN, smart card.
Un alt risc al cardurilor il reprezinta utilizarea frauduloasa a acestora in urma furtului sau
pierderii. Pentru a contracara acest risc, titularul deposedat trebuie sa anunte imediat emitentul
cardului, iar acesta, la randul lui, sa-i avizeze pe comerciantii agreati .13[13]

[1] Cocris Vasile, Dan Chirlesan, Economie bancara, Ed Universitatii Alexandu Ioan Cuza, Iasi,
2008, p.29.
14

15

[2] http://www.bnro.ro/Ro/legi/Index/Ix_ec_bk200asp

16

[3]Regulament BNR

nr. 6 din 11/10/2007 privind emiterea si utilizarea instrumentelor de plata

electronica si relatiile dintre participantii la tranzactiile cu aceste instrumente, art.1.
17

[4] http://www.bloombiz.ro/article--x-News-Ce_este_semnatura_electronica_%3F--77708.html

18

[5] Paraschiv

Dorel Mihai, Tehnica platilor internationale, Editura Economica, Bucuresti,

2003, p.39
[6] http://www.conso.ro/glosar-cuvinte/a/5/277/EMV.html; abreviere de la un consortiu format din 3
companii - Europay, MasterCard, Visa - care sponsorizeaza, la nivel global, standardele internationale pentru
tranzactiile financiare electronice.
19

[7] Vasilache Dan, Plati electronice. O introducere, Editura Rosetti Educational, Bucuresti,
2004
20

13[13]Silvia Dugan, op. cit. p.10

14
15
16
17
18
19
20

21

[8] www.VISAcemea.com/?country=ro&ep=v-gg-new.

21