Curs 1 Obligatii

Raportul jur abstract: subiect, obiect, continut

Obligatia este un raport juridic de drept civil al carui subiect activ( creditor) are dreptul sa
ceara sub pasiv(debitor) , care are datoria corespunzatoare, sa dea, sa faca sau sa nu faca.
( Forma simpla)
De cele mai multe ori, subiectul unui raport juridic nu e doar debitor sau creditor , ci are
ambele calitati.
Drepturi de creanta si de datorie.
Obligatia debitorului=> elementul pasiv al obligatiei
Obligatie este si raportul in intregul sau, dar si latura pasiva a raportului obligational
(vedem care e sensul in functie de context).
Creantele se insumeaza la activul patrimonial al creditorului si datoriile la pasivul
debitorului. Influenteaza solvabilitatea lor.
Continutul raportului obligational civil este prestatiile la care se obliga debitorul la care
este indreptatit creditorul.
Obiectul obligatiei e format fie dintr-o prestatie pozitiva, fie dintr-o prestatie negativa.
Clasificare
Dupa izvor:
oligatii izvorate din acte juridice
obligatii izvorate din fapte juridice in sens restrans

Obligatii nascute din fapte juridice licite(gestiunea de afaceri, plata nedatorata, imbogatirea fara
justa cauza)
Obligatii nascute din fapte juridice ilicite
Dupa obiectul obligatiei :
obligatii de a da
obligatiia face
obligatii de a nu face
o obligatii pozitive
o obligatii negative
Dupa valoarea economica(sens mai restrans, se refera la bani):
Obligatii pecuniare
Obligatii nepecuniare
Dupa criteriul rezultatului:
Obligatii de rezultate(prestatia si rezultatul ce trebuie atins- este executata nu doar prin simpla
prestatie, ci prin atingerea rezultatului)
obligatii de mijloace(doar prestatia, atingerea rezultatului este indiferenta pentru a aprecia
obligatia executata)=> este importanta distinctia in materie de proba
Prezumtia de culpa este in sarcina debitorului in caz de neexecutare. Proba apartine
debitorului. El trebuie sa faca proba rezultatului.
In celalalt caz, trebuie doar sa faca proba prestatiei. In acest caz, simpla neatingere a
rezultatului nu da nastere acestei prezumtii. Trebuie sa se faca dovada lipsesi diligentei si
prudentei debitorului pentru a putea fi antrenata raspunderea civila delictuala.

Este suficient ca creditorul sa afirme ca nu a facut debitorul prestatiile respective pentru ca

sarcina probei sa incumbe debitorului. Odata ce creditorului face dovada neexecutarii, se naste
prezumtia de neexecutare culpabila a debitorului.
In cazul obligatiilor de rezultat, daca nu se atinge rezultatul, opereaza o prezumtie de
neexecutare. In cazul obligatiilor de mijloace, neatingerea rezultatului nu genereaza o astfel de
prezumtie.
In cazul ambelor obligatii, odata ce s-a facut dovada neexecutarii, se naste o prezumtie de
culpa in sarcina debitorului
Daca se atinge rezultatul, obligatia de rezultat se comporta ca cea de mijloace in cazul
probelor.
Dupa sanctiunea juridica:
obligatii perfecte
imperfecte(naturale)
In primul caz, ele se bucura de o sanctiune juridica deplina. Forta de constrnagere a
statului poate fi exercitata la cererea creditorului fara opreliste. In cazul obligatiilor naturale este
diminuata posibilitatea creditorului de a cere executarea.
Art. 1471, art. 2506(3), art. 2506(6)
Obligatiile morale nu au o sanctiune juridica. Ele sunt obligatii imperfecte.
Dupa opozabilitatea lor:
obligatii scriptae in rem
obligatii propter rem
obligatiile civile propriu-zise( intre parti efectele obligatorii privesc numai partile)
La un anumit moment dat, chiar si obligatiile propter rem si scriptae in rem pot fi
opozabile unui singur debitor, dar intr-un interval mai lung ele pot ajunge sa fie opozabile mai
multor persoane
In cazul obligatiilor propter rem exista o opozabilitate largita a dreptului debitorului.
Aceasta posibiltate nu priveste insa momentul temporar raportat la un singur debitor, ci are in
vedere evolutia in timp a obligatiei.
Izvoarele de oblig
Art. 1165
Contractul ca izvor de obligatii
Art. 1866
Contractul este un act juridic bilateral sau multilateral. Termenul contract este
echivalent cu termenul conventie, spre deosebire de dreptul francez. Doua sau mai multe
persoane incheie un contract, insa e mai bine sa se vorbeasca de parti decat de persoane, caci pot
exista mai multe persoane care formeaza o singura parte, insa in realitate trebuie vazut cate
persoane sunt, caci manifestarea de vointa este a fiecarei persoane, deci e corect folosit termenul
de persoane;

Curs 2 Obligatii
Vointa
Art. 1169
Principiul libertatii de a contracta este strans legat de principiul mai general al autonomiei
de vointa.
S-a spus multa vreme ca principiul autonomiei de vointa guverneaza materia contractelor
ca o manifestare a conceptiei liberale care fundamenteaza codurile( roman+francez).
Noul Cod Civil a afirmat implicit principiul autonomiei de vointa.
Mai este justificata preluarea acestui principiu ca forma particulara a principiului
autonomiei de vointa dupa critica pe care acest principiu a cunoscut mai ales in sec. 20?
Doua directii ale criticii:
1) Constatarea ca in multe situatii exista o inegalitate intre partile contractante astfel incat in
realitate numai una dintre parti exercita intradevar libertatea de vointa, in timp ce cealalta parte
practic nu exercita o asemenea libertate sau nu in aceeasi masura. In realitate, aceasta critica in
loc sa submineze principiul, confirma si consoldeaza acest principiu pentru ca inegalitatea care
fundamenteaza critica este in realitate un motiv pentru a sustine acest principiu. Intradevar, daca
o parte profita de pozitia pe care o are( deobicei una economica puternica) pentru a limita
libertatea de vointa a celuilalt inseamna ca in realitate se incalca principiul libertatii de vointa si
tocmai reafirmarea acestui principiu impune gasirea de solutii juridice pentru ca libertatea
contractuala sa fie garantata ambelor parti.
2) Intelegerea ideii de ordine publica. Libertatea de a contracta nu e nelimitata, ea este limitata de
lege, ordinea publica si de bunele moravuri. Este o aplicatie a regulii mai largi cuprinse in art. 11.
Cand este vorba de norme imperative, de ordinea publica sau de bunele moravuri, in masura in
care ele insele fundamenteaza anumite norme imperative, libertatea de vointa nu poate depasi
aceste granite. Cu cat este mai larg inteleasa ordinea publica, cu atat se limiteaza sfera libertatii
de vointa. In sec. 20 a existat tendinta de a largi foarte mult aceasta sfera a ordinii publicii. Spre
sfarsitul sec. 20 inceputul sec. 21, tendinta de largire a sferei ordinii publicii are efecte negative
si in organizarea democratica( democratia constitutionala) si in ceea ce priveste eficienta
economica care scade mult cand e vorba de o economie planificata sau de statul asistentei
sociale.
In realitate, a fost vorba de o proasta intelegerea a limitelor vointei de a contracta si
respectarea lor.
Daca vorbim de libertate, avem in vedere libertatea noastra in raport cu ceilalti membri ai
societatii, dar asta e doar o dimensiune. Mai sunt alte 2: libertatea societatii fata de natura si
libertatea aflata in fiecare dintre noi( libertatea fata de noi insine)
Clasificarea contractelor
Dupa criteriul modului de formare a contractului: art 1174
a)Contracte consensuale
b) Contracte solemne
c) Contracte reale
Regula este consensualismul. In absenta unei prevederi legale exprese care sa prevada
solemnitatea, ele sunt valabile prin simpla manifestare de vointa.
Formele de solemn trebuie prevazute de lege. Forma autentica este doar o forma de
solemnitate. Trebuie sa distingem situatiile in care desi legea cere o anumita forma, ea nu este
pretinsa ad validitatem. Uneori ea este ceruta din ratiuni de proba.

Contractele reale cuprind in structura lor 2 elemente:

un element de vointa( acordul dintre parti)
un element exterior( remiterea materiala a lucrului).
De cele mai multe ori, cand se incheie contracte reale, intai se realizeaza acordul de
vointa si apoi se remite lucrul. Contractul se formeaza in momentul remiterii. Se intampla uneori
ca remiterea sa aiba loc mai intai. Asta nu inseamna ca in ipoteza asta nu avem contract real.
Succesiunea momentelor nu conditioneaza formarea contractului.
Ex: depozitul, comodatul, imprumutul.
In absenta remiterii materiale, contractul are valoarea unui antecontract.
Aceasta clasificare a fost simplificate zicand ca avem :
a)Contracte consensuale
b) Contracte formale(reale+solemne)
Dupa continutul contractului:
a) Unilaterale
b) Bilaterale(sinalagmatice)
c) Bilaterale imperfecte
Art. 1171
In functie de reciprocitatea si interdependenta obligatiilor contractul este sinalagmatic.
Cauza este inteleasa ca o conditie de valabilitate. Cand este inteleasa ca o conditie de
fond, in ipoteza contractelor bilaterale, fiecare parte, cand se obliga, are reprezentarea subiectiva
ca si cealalta parte se obliga. Fiecare parte si in momentul in care isi executa obligatiile are
reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte isi va executa obligatiile. Rezulta dubla dimensiune
a notiunii de cauza in materia contractelor sinalagmatice.
Contractul sinalagmatic este contractul in care fiecare parte se obliga avand
reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte se obliga si fiecare parte isi executa obligatiile
avand reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte isi va executa obligatii. Se muta de la
domeniul formarii contractului la domeniul executarii contractului.
In contractele unilaterale, doar o parte se obliga, fara a avea reprezentarea ca si cealalta
parte se obliga sau ca isi va executa obligatiile.
In contractele sinalagmatice, drepturile si obligatiile sunt reciproce si interdependente.
Exista o corelatie intre ele.
In contractele unilaterale, numai o parte se obliga, cealalata parte are numai drepturi.
Actele unilaterale difera de contractele unilaterale. Contractul(=multimea actelor
bilaterale sau multilaterale) unilateral e multimea actelor juridice. In cazul actelor, criteriul este
numarul partilor.
Etimologia contractelor sinalagmatice. Sinalagma(greaca)=schimb
Contracte sinalagmatice imperfecte
Uneori un contract se formeaza pe o baza unilaterala( ex. contractul de depozitul), insa
ulterior pe parcursul executarii, se naste o obligatie si in sarcina celeilalte parti.
Ex. cand exista obligatia de restituire, iar depozitatarul face cheltuieli pentru pastrarea
bunurilor, apare obligatia deponentului de a-l despagubi. Este o idee falsa ca sunt contracte
sinalagmatice .
Temeiul celor 2 obligatii nu este contractual. Obligatia de a plati cheltuielile se naste
dintr-un fapt juridic in sens restrans( gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza) . Cele 2
obligatii nu sunt interdependente.
Tendinta de a extinde sfera contr sinalagmatice.

Sunt si contracte reale contractele sinalagmatice pentru ca in realitate si acolo exista 2

obligatii reciproce de a da si de a restitui bunul. In realitate, contractul real nu poate fi
sinalagmatic, obligatia de remitere nu se naste din contract, ci e o conditie de valabilitate a
contractului.
Reciprocitatea si interdependenta din contractele sinalagmatice au cateva efecte specifice:
rezilierea
rezolutioniunea
riscul contractual
..etc.
Ele se produc pentru ca in masura in care o parte nu isi executa obligatiile, ramane fara
cauza obligatia celeilalte parti.
Este vorba de diferente de proba.
Ex. formalitatea multiplului exemplar. Regulile din vechiul cod privind probele raman
valabile pana la intrarea in vigoare a noul cod de procedura civila.
Dupa scopul urmarit de parti: art 1172
a) Cu titlu oneros
b) Cu titlu gratuit
In cazul celui cu titlu oneros, cel care il incheie urmareste procurarea unui avantaj pentru el
sau pentru altul.
In cazul donatiilor cu sarcina, ne uitam si la criteriul echivalentei prestatiilor. Este sarcina
echivalenta valorii donatiei? Daca e echivalenta, a devenit cu titlu oneros, altfel ramane cu titlu
gratuit. Echivalenta poate fi obiectiva( din regulile pietii ) sau subiectiva( cand partile au avut
reprezentarea ca sunt echivalente).
Clasificarea ste importanta din perspectiva conditiilor de valabilitate a contractului( sunt mai
severe in cazul celor cu titlu gratuit ). Sunt instituite anumite incapacitati in materia
liberalitatilor. Forma autentica la donatie, etc.
Eroarea asupra persoanei este in contractul cu titlu gratuit este viciu de consimtamant( ele
sunt deobicei intuitu personae).
Eroarea este esentiala cand poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a
acesteia in lipsa careia contractul nu s-ar fi incheiat.art. 1207
Cand e vorba de obligatii continue, ele sunt mai sever analizate in ipoteza contractelor cu
titlu oneros.
La contractul de vanzare-cumparare, vanzatorul are 2 obligatii specifice de garantie
pentru evictiune si pentru vicii. Donatorul nu are de regula asemenea obligatii pentru ca nu
urmareste obtinerea unui avantajul. Dar e posibil ca prin acordul partilor sa se deroge de la aceste
reguli.
In materie de succesiuni, chestiunea reductiunii liberalitatilor si chestiunea raportului
donatiilor se refera doar la actele cu titlu gratuit. Cand e vorba de conditiile necesare actiunii
pauliene, ele sunt mai severe in cadrul contractelor cu titlu oneros. De regula, conditia
complicitatii tertului la frauda se cere numai in cazul contractelor cu titlu oneros.
Ambele categorii de contracte se impart in :
a) Contracte cu titlu oneros: comutative si aleatorii art. 1173( dupa certitudinea sau incertitudinea
existentei si intinderii drepturilor si obligatiilor partilor la incheierea contractului)
b) Contra cu titlu gratuit: dezinteresate si liberalitati( dupa diminuarea sau pastrarea valorii
patrimoniului celui care face contractul cu titlu gratuit)

In cazul conditiei, ea afecteaza insasi existenta contractului, nu intinderea si existenta

obligatiilor si drepturilor.
Vor fi comutative contractele ale caror parti au reprezentarea certitudinii si a existentei si a
intinderii drepturilor si obligatiilor.
Cand partile stabilesc un element viitor si nesigur chiar in momentul incheierii contractului
care va afecta fie existenta, fie intinderea drepturilor si obligatiilor a cel putin unenia dintre parti,
contractul este aleatoriu.
Problema resciziunii se poate pune doar in cazul celor comutative.
In cazul contractelor aleatorii, uneori exista conditii de fond foarte restrictive. La jocurile de
noroc sunt valabile numai cele expres mentionate de lege.
Cand nu se diminueaza patrimoniul, contractele sunt dezinteresate. Cand se diminueaza,
avem liberalitate. Ex. si comodatul poate deveni liberalitate daca scade valoarea bunului din
cauza utilizarii pe o perioada indelungata.
Importanta clasificarii se refera la reductiunea pentru liberalitai excesive si raportul
donatiilor.
Dupa criteriul efectelor contractelor:
a) Translative de drepturi( pentru viitor creeaza o situatie juridica noua)
b) Declarative de drepturi( recunosc drepturi preexistente, ex. tranzactia)
a) Transalative: constitutive de drepturi reale sau constitutive de drepturi de creanta(importanta :
pentru ca in functie de drepturile care se nasc e nevoie de anumite cerinte)
a)
b)

a)
b)

In functie de durata executarii obligatiilor :

Contracte cu executare uno ictu( prestatiile se executa o singura data)
Contracte cu executare succesiva( fie prestatii succesive care se repeta in timp la intervale
stabilite de parti, fie prestatii continue in timp )
Putem avem din perspectiva unei parti o obligatie continua si din a celeilalte succesiva( ex.
locatiune).
Rezolutiunea si rezilierea produc efecte diferite in functie de durata obligatiilor.
Uno ictu=> efecte pentru trecut
Succesiva=> pentru viitor
La nulitate, indiferent, avem efecte pentru trecut.
In materie de riscuri contractuale, existe diferente pentru ca atunci cand sunt succesive,
cazul fortuit, daca este temporar, nu duce la desfiintare, ci doar la suspendare. Numai daca
imposibilitatea este definitiva si absoluta duce la desfiintare. La cele uno ictu, cazul fortuit
determina desfiintarea contractului.
In functie de cum sunt sau nu nominalizate in legislatie:
Contracte numite
Contracte nenumite
Art.1167, 1168
Contractele reglementate sunt cele numite, cele nereglementate sunt nenumite. Cele mai
multe sunt nenumite.
Importanta clasificarii: cand e vorba de contracte numite, se aplica mai intai regulile
speciale prevazute in reglementarea respectivului contract, in completare se aplica regulile
generale ale contractelor. Cand e vorba de contracte nenumite, direct regulile care guverneaza
contractul in general. Nu ne ducem la contractul care seamana cel mai mult ca figura juridica, ci

doar eventual daca aceste reguli generale nu sunt suficiente, meregem la contractul care seamana
cel mai mult ca figura juridica pentru a completa regulile.
In functie de raportu care exista intre contracte:
a) Contracte principale( conditiile de valabilitate sunt analizate in raport cu ele insele)
b) Contracte accesorii( conditiile de valabilitate sunt analizate in raport cu ele insele si cu
contractul principal)
Desfiintarea contractului principal determina desfiintatrea contractului accesoriu:
accesorium sequitur principale
Desfiintarea contractului accesoriu nu determina desfiintarea contractului principal.
In functie de calitatea partilor :
a) Intre persoane care au calitatea de consumatori
b) Intre persoane care nu au calitatea de consumatori
Daca sunt cosumatori, sunt reguli speciale care deroga de la cele generale( dreptul
consumatorului).
Art.1175 contractele de adeziune
El trimite la o clasificare in raport cu vointa partilor care distinge intre :
contracte negociate
contracte de adeziune
contracte fortate
In cele negociate, ambele parti au libertatea sa negocieze clauzele contractuale. In cele de
adeziune, cele mai multe clauze sunt redactate de o parte, iar cealalta parte poate doar sa accepte
sau sa le refuze. In realitate, contractele de adeziune nu pun in evidenta inegalitatea dintre parti,
ci specificul anumitor tipuri de prestatii( standardizate). Ele pun in evidenta viata comerciala. E
vorba de caracterul standardizat. Contractele fortate sunt cele care se incheie pentru ca legea
obliga partile sa le incheie. ( ex. RCA)
In functie de efecte :
a) Contractele cadru( nu genereaza direct efecte juridice, ele stabilesc doar conditiile generale de
efectuare a prestatiilor intre parti, ca sa se nasca obligatii concrete intre parti, acestea trebuie sa
incheie inca un contract la cererea beneficiarului care genreaza executarea contractului cadru, ex.
contractele de asistenta juridica; este un fel de lege care guverneaza obligatiile intre parti)
b) Contractele de executare a contractelor cadru

I. Incheierea contractelor
- principiul libertatii contractuale: partile sunt libere sa inchieie sau nu un contract, iar pe de alta parte sunt libere sa
stabileasca continutul acestuia atata timp cat nu se incalca legea, ordinea publica sau bunele moravuri;
- daca in VCC nu exista dispozitie expresa cu privire la incheierea contractelor, in NCC e reglementata: art 1182(1);
A) Ipoteza negocierii precontractuale:
- legea stabileste anumite drepturi si obligatii; 1183(1); 1183(2) obligatia de a negocia cu buna-credinta => norma
care reglementeaza obligatia de a negocia cu buna-credinta este o norma imperativa => partile nu pot deroga prin
conventie de la aceasta norma; art 1184: obligatia de confidentialitate informatie confidentiala = acele informatii
care nu sunt accesibile publicului; cealalata parte nu putea sa le cunoasca pe alta cale, legala bineinteles; aceste
informatii pot face sau nu parte din obiectul contractului; importanta: pot aparea anumite consecinte in cazul
incalcarii lor; daca se incalca obligatia, partea in culpa va trebui sa raspunda;
- tipul raspunderii: a) contractuala
b) delictuala (apare atunci cand nu exista un contract intre parti)

- contractul de negociere nu este un contract-cadru; contractul de negociere reglementeaza durata, initiativa etc;
- contractul de negociere nu trebuie confundat cu promisiunea de a contracta (art 1279); diferenta: contractul se
incheie in conditiile prevazute de promisiunea de a contracta, nemaifiind necesara negocierea altor conditii;
- contractul de negociere = acord de principiu/ scrisoare de intentie;
- in ceea ce priveste fapta ilicita, aceasta este data de incalcarea obligatiei; in cazul obligatiilor de confidentialitate,
1183(3);
Cand nu se respecta obligatia de informare precontractuala:
- obligatia de informare precontractuala poate sa isi aiba izvorul:
a) in lege
- e reglementata expres obligatia uneia din parti sa o informeze pe cealalta cu privire la anumite aspecte; ex:
legislatia consumatorilor;
b) pe cale jurisprudentiala
- trebuie sa fie indeplinite 2 conditii:
1) informatia sa fie de natura a schimba atitudinea si comportamentul
celeilalte parti contractuale, in sensul de a o determina sa nu incheie
contractul sau sa il incheie in alte conditii;
2) aceasta informatie trebuia sa fie greu accesibila cocontractantului;
dificultatea putea sa derive din niste obligatii colective sau sa fie
imposibilitate subiectiva: partea a avut incredere/ respect in cocontractant;
Obligatia de informare precontractuala intre parti se sanctioneaza:
a) daca suntem in etapa precontractuala se vor acorda daune-interese;
b) daca s-a incheiat contractul => nulitate relativa pt eroare sau dol (in general, dol prin reticenta); mai departe se
poate angaja garantia pt vicii ascunse sau actiunea in evictiune.
Prejudiciul: art 1183(4); 1279 ceea ce lipseste nu este intentia partilor de a se angaja, partile si-au declarat intentia
de a contracta; in cazul negocierii nu a existat niciun moment o intentie ferma de a contracta; 2 principii care intra in
conflict: obligatia de a negocia cu buna-credinta si libertatea de a contracta a partilor;
- in cazul in care negocierile decurg bine, art 1182(2); elemente esentiale ale contractului = fara numar tin de
vointa interna a partilor, chiar si a unei singure parti (elem subiectiv) si conditiile esentiale pt valabilitatea
contractului, art 1179: capacitate, consimtamant, obiect determinat si licit, cauza licita si morala, forma prevazuta de
lege (elem obiectiv);
- in cazul in care partile nu reusesc sa negocieze conditiile secundare, ele se vor adresa instantei (1182(3));
Contractul se mai poate incheia prin emiterea unei oferte si acceptarea acesteia de catre destinatarul ei; nu se
exclude negocierea in aceasta ipoteza; contractul se incheie potrivit art 1186;
1. conditiile ofertei: 1188, 1187 => 3 conditii; 1189(1) -> instituie o prezumtie simpla; alin (2); oferta trebuie
mentinuta in termenul stabilit, iar daca nu exista un termen stabilit trebuie mentinut un termen rezonabil, cu exceptia
situatiei cand oferta se adreseaza unei persoane prezente; in acest caz, daca persoana prezenta a refuzat, oferta
respectiva nu mai produce niciun efect;
2. forta obligatorie a ofertei: 1191; 1278 pactul de optiune ; consecintele calificarii unei oferte drept irevocabila:
daca destinatarul ofertei accepta si trimite acceptarea in intervalul de timp pe care eu m-am obligat sa-l mentin,
contractul se incheie in mod valabil; in cazul unei oferte fara termen adresata unei persoane absente, deci pt care
exista obligatia de a mentine oferta un termen rezonabil, oferta este revocabila;
- aceste declaratii de revocare pot fi interpretate ca niste denuntari unilaterale ale contractului; dar pt ca sa produca
efectele unei denuntari trebuie sa fie prevazut in contract sau sa existe o clauza legala;
3. consecintele revocarii ofertei: atunci cand oferta se adreseaza unei persoane absente ea trebuie mentinuta un
termen rezonabil; daca este incalcata aceasta obligatie => raspundere pt prejudiciile cauzate; poate instanta ca
masura de reparare in natura a prejudiciului sa oblige partea respectiva sa incheie contractul? opinii divergente;
- revocarea nu trebuie sa fie confundata cu retragerea ofertei; art 1199; in ipoteza retragerii ofertei, ofertantul a
trimis oferta dar s-a razgandit si trimite o retragere a ofertei care ajunge inainte sau concomitent cu oferta -> se
anuleaza efectul => oferta respectiva nu a existat niciodata => nu da nastere la nicio obligatie in sarcina ofertantului;
4. caducitatea ofertei: destinatarul ofertei nu a accceptat in termen rezonabil sau a refuzat oferta; in principiu, in
cazul decesului/incapacitatii ofertantului intervenit pe perioada mentinerii ofertei: art 1195(2) => daca suntem in
ipoteza unei oferte irevocabile decesul/incapacitatea nu atrage caducitatea decat daca suntem in ipoteza unui

contract incheiat intuitu personae => in cazul unei oferte revocabile, decesul/incapacitatea va atrage caducitatea
ofertei;
5. acceptarea ofertei: pt a produce efecte, acceptarea trebuie sa fie fara rezerve; art 1196; in ceea ce priveste
tacerea/inactiunea acceptantului, regula este ca ea nu da nastere unui contract; exista exceptii: daca conform
uzantelor dintre parti, sau imprejurarilor in care s-a incheiat contractul sau prin acord s-a stabilit acest lucru; daca
acceptarea este necorespunzatoare, daca partile aduc niste modificari (ex: in cazul pretului) se interpreteaza ca o
contraoferta => ofertantul initial devine destinatarul ofertei; daca accepta fara rezerve => contract incheiat, curge un
nou termen; se poate intampla ca acceptarea sa ajunga mai tarziu, peste termen: legea reglementeaza expres aceasta
ipoteza, prevazand 2 solutii distincte: art 1198;
-in ceea ce priveste locul incheierii contractului, potrivit art 1186, ne intereseaza locul in care acceptarea ajunge la
ofertant; in ceea ce priveste momentul incheierii contractului, contractul se incheie cand acceptarea ajunge la
ofertant, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de ea din motive ce nu ii sunt imputabile;
- in ceea ce priveste comunicarea ofertei, art 1200(2); nu prevede nicio sanctiune si nici nu exista o sanctiune;
B) Ipoteza in care contractul nu a fost negociat sau a fost negociat numai partial
- art 1202(2); la alin (3) se prevede si o regula de interpretare a unor clauze negociate care intra in contradictie cu
clauze nenegociate;
- art 1203 conditie de forma necesara pt ca aceste clauze sa produca efecte; in doctrina: formalismul informativ
este o formalitate pe care legiuitorul o cere pt a obtine un consimtamant clar al unei persoane; nu este necesar ca
aceste clauze neuzuale sa fie si clauze abuzive: in primul rand domeniul de aplicare este diferit (clauzele abuzive
apar doar in contractele incheiate intre consumatori si profesionisti; textul de la art 1203 nu face distinctie), in al
doilea rand, desi enumerarea de la 1203 se suprapune partial cu dispozitiile legii 193/2000, simpla existenta a unei
astfel de clauze in contract, daca in ansamblul contractual ea nu da nastere la un dezechilibru intre parti si nu este
contrara bunei-credinte, ea nu este o clauza abuziva; odata identificata clauza in contract, nu inseamna ca va fi
imediat inlaturata si lasata fara efect -> clauzele abuzive nu au fost prevazute ca niste clauze ilicite: judecatorul
trebuie sa aprecieze;
- art 1203 prevede ca aceste clauze nu produc efecte decat daca au fost acceptate in mod expres si in scris de catre
cealalata parte;
- ipoteza in care avem 2 operatori care negociaza trimitandu-si unul altuia clauze standard: art 1202(4).
II. Consimtamantul
- conditie esentiala a contractului;
Viciile de consimtamant:
a) eroarea
- nu se mai face distinctia intre eroarea-obstacol si eroarea-viciu de consimtamant; eroarea-obstacol e considerate
eroare esentiala => tot sanctiunea nulitatii relative a contractului;
- apare o sanctiune noua: adaptarea contractului (art 1213); termenul de 3 luni e un termen de decadere; (art 2547 =>
este neindoielnic de decadere, caci se stinge dreptul la implinire);
b) dolul
- art 1214; in ceea ce priveste dolul comis de un tert, art 1215; nu este o modificare in sine, decat corelata cu
violenta; nu atrage anularea decat daca partea cocontractanta a cunoscut dolul la incheierea contractului;
c) violenta
- starea de necesitate 1218;
- 1216(3) formulat in mod general;
-o modificare importanta la leziune: sfera de aplicare este mult extinsa, se aplica nu numai minorilor, ci si majorilor;
art 1221(1) corelat cu 1222(2); in ceea ce priveste minorii, conditiile leziunii sunt usor atenuate: dispozitie expresa
la 1221(3); 1222(3) vine sa salveze contractul;
- si in cazul erorii, daca cocontractantul doreste sa execute prestatia cum a fost inteleasa de partea in eroare sau
hotaraste sa dea o anumita suma celeilalte parti, contractul respectiv isi va produce efectele in noii termeni:
desfiintarea contractului nu poate avea loc in aceste conditii (spre deosebire de VCC cand partea putea sa refuze sa
mai modifice contractul); alin 3 spune in mod echitabil, nu spune diferenta de pret;
- leziunea nu a fost consacrata intre majori pana acum, caci se presupunea ca o persoana capabila si al carei
consimtamant nu a fost viciat nu trebuie sa fie protejata impotriva ei insasi (nu te obligi daca nu vrei);
- in ceea ce priveste termenul de prescriptie, art 1223(1); exceptie: 1249(2); la 1223(2) exceptie de la aceasta
regula;

- inadmisibilitatea leziunii nu poate fi opusa in contractele aleatorii (art 1224);

III. Obiectul contractului
- noutati in ceea ce priveste bunurile care apartin altuia (art 1230);
- consacrata in mod expres si vanzarea bunului altuia la art 1683;
- determinarea pretului, art 1233 (profesionisti);
- art 1664, in cazul contractului de vanzare-cumparare o extindere a acestei reguli;
IV. Cauza
-lipsa cauzei atrage ca sanctiune nulitatea relativa a contractului;
V. Nulitatea contractului
- art 1246(4);
- in ceea ce priveste cauzele de nulitate, nulitatea absoluta interes general; nulitatea relativa interes privat;
- prezumtia va fi cea a unei nulitati relative;
- in ceea ce priveste efectele nulitatii, 1255(1);
- 1254(3) alta modificare.
VI. Confirmarea contractului
- 1263(6) introdusa in vederea satisfacerii cerintei de previzibilitate.

Curs 4 obligatii
Efectele contractului
-acordul bilateral de vointa ce da nastere, modifica sau stinge situatii juridice
-efectele sunt tocmai raporturile obligationale care se nasc din contract sau care sunt modificate
prin contract=> drepturi si obligatii nascute, modificate sau stinse din contract intra in categoria
efectelor contractelor
-distinctie intre efectele contractului si efectele obligatiilor
-efectele obligatiilor se refera la obligatii deja nascute si au in vedere evolutia raporuturilor
obligationale de la nastere pana la incetarea lor
-observam ca efectele contractelor sunt guvernate de 2 mari principii :
Principiul fortei obligatorii
Principiul relativitatii
-pentru a stabili intinderea efectelor contractului trebuie sa vedem care e continutul contractului
-trebuie sa vedem care sunt clauzele contractuale, intelesul lor pentru ca din aceste clauze se nasc
efectele contractului
-este vorba de o operatie de multe ori necesara si prealabila de interpretare
-uneori (de putine ori) redactorii contractelor au claritatea necesara pentru a evita orice sfera de
indoiala prvind intelesul contractului
-e nevoie de interpretarea contractelor pentru a stabili continutul acestuia
-nu confundam interpretarea contractelor cu proba contractelor
-inainte de a fi interpretat, contractul trebuie dovedid
-nu trebuie sa confundam interpretarea contractului cu operatiunea logica a calificarii
acestuia(=stabilirea apartenentei unui contract la o categorie de contracte din cele pe care le-am
stabilit cand am discutat clasificareacontractelor)
-calificarea poate sa indentifice tipul de contract numit care are o anumita reglementare in
legislatie
-intre calificare si interpretare exita o stransa legatura
-de multe ori pentru a califica contractul este nevoie in prealabil de interpretarea clauzelor pentru
a descifra natura contractului
-odata stabilita natura contractului pe aceasta baza, operatiunea de interpretare poate continua
pentru a stabili interesul tuturor clauzelor contractuale
-in toate aceste etape trebuie sa se tina seama de mai mutle reguli:
-aceste reguli de interpretare alcatuiesc un sistem care are fie o fundamentare obiectiva, fie una
subiectiva, fie uneori una mixta
-sistemul subiectiv se bazeaza pe ideea ca vointa reala a partilor are prioritate si interpretarea
contractului de catre judecator in raport cu aceasta vointa reala a partilor
-sistemul obiectiv tine seama de forma de exprimare a vointei si de imprejurarile obiective din
care poate fi descifrata vointa
-sistemele mixte combina cele 2 fundamente
-atat in noul, cat si in vechiul cod s-a adoptat un sistem mixt, punand accentul pe criteriul vointei
reale
-asadar, este vorba de un sistem preponderent subiectiv, ajustat insa cu anumite elemente
obiective
-art1266-1269
-art 1266=> intre vointa exprimata (sensul literal al termenilor) si vointa reala trebuie sa aiba
prioritate vointa reala
-aceasta prioritate devine utila numai cand intre exprimarea vointei si continutul ei real exista o
contradictie
-daca intre forma si continut exista armonie nu mai este nevoie de nicio interpretare

-atunci cand citim un contract, interpretarea este necesara numai in masura in care observam
neconcordante intre ce au scris partile si ce pare sa se desluseasca dincolo de ce au scris partile in
contract
-daca nicio parte nu contesta ce e in contract, nu e loc de interpretare
-prioritatea vointei reale opereaza cand o neconcordanta devine vizibila pentru cei care citesc
contractul, vor sa-l execute sau nu vor sa-l execute
-asemenea neconcordante intre exprimare si vointa reala nu se confunda cu situatia in care in
mod deliberat partile incheie un contract aparent si un contract secret(simulatie)
-stabilirea vointei reale inseamna descifrarea cauzei actului juridic
-cauza e cea care delimiteaza campul vointei juridice si ne ajuta sa stabilim realitatea acesteia
-sunt elemente obiective din care insa poate fi desprinsa vointa reala a partilor
-art.1272 : simplifica modul de incheiere al contractelor si sprijina pe cei care nu au experienta
juridica si abilitatea necesara pentru a redacta toate clauzele contractuale
-acest articol aproprie interpreatarea de sistemul obiectiv, deoarece nu mai tine seama de vointa
reala a partilor
-pe langa aceste 2 regimuri generale mai exista mai multe reguli speciale
1. Regula interpretarii sistematice a contractului( daca se observa ca o clauza e neclara o putem
deslusi doar intelegand intregul contractul ) art. 1267-1268
2.Clauzele indoielnice(art...?)
3. Daca partile au dat un exemplu in contract, excutarea contractului nu se reduce la acel
exemplu daca partile nu au vrut sa se reduca la acel exemplu
Reguli subsidiare( in realitate nu toate regulile de interpretare se aplica simultan)
4. art 1269 in dubio pro reo
-aceste reguli se aplica impreuna daca e vorba de cele principale si ulterior se aplica cele
subsidiare
-odata ce am stabilit continutul, putem vedea si efectele
Principiul fortei obligatorii
-art 1270
-afirma ca intre parti contractul are forta legii, dar ca dincolo de sfera partilor aceasta forta nu
mai exista
-partile fac legea pentru ele, dar nu si pentru altii
=> apare implicit principiul relativitatii
-odata incheiat, contractul naste drepturi si obligatii intre parti care trebuie respectate de catre
acestea cu forta legii
-aceasta forta se intemeiaza pe un fundament moral si juridic
-aceste 2 fundamente tin seama de un scop social
-fundamentul moral presupune respectarea cuvantului dat
-fundamentul juridic are in vedere faptul ca odata realizat acordul de vointa, din acel moment
efectele juridice se produc si ele nu mai pot fi ignorate de parti, deoarece legea interzice
ignorarea lor
-nicio comunitate nu poate avea coerenta in absenta unei tesaturi de relatii obligatorii care tin
uniti membrii acelei societati
-cele mai importante sunt cele nascute din contract
-contractul este sursa principala a coeziunii oricarei societati moderne
-in strasa legatura cu principiul fortei obligatorii exista un principiu al simetriei( mutuus
consensus, mutuus dissensus)
-art 1270 alin 2
-cunoaste exceptii care sunt exceptii si de la principiul fortei obligatorii
Denuntarea unilaterala
-art 1276
-prin vointa unei singure parti contractul inceteaza
-poate sa faca asta numai daca exista o clauza stabilita de parti care permite asta

-cel care are acest drept nu poate sa o faca daca a inceput executarea contractului
-aceasta idee e valabila pentru contractele cu executare dintr-o data
-in cazul celor cu executare succesiva, e nevoie de un preaviz si efectele se produc dupa
expirarea termenului de preaviz
-nu produce efecte in privinta prestatiilor executate deja
-e posibil ca o parte sa isi fi executat, iar cealalta sa nu isi fi executat obligatiile sau nu in mod
corespunzator=>toate oblig anterioare trebuie executate=>partea care nu a executat trebuie sa
execute
-putem avea si un pret al denuntarii contractului( clauza de denuntare cu titlu oneros )=> pana nu
executi prestatia, denuntarea nu poate opera
-articolul este supletiv
-este vorba de contracte cu executare succesiva cu termen
-art1277 clauza legala de denuntare pentru contractele cu executare succesiva fara termen
Teoria impreviziunii
-art 1271
-executarea contractului devine excesiva( nu mai e vorba de schimbari rezonabile intre valorile
prestatiilor)
-trebuia ca disproportia sa se fi produs dupa incheierea contractului
-schimbarile nu puteau fi avute in vedere si nici nu au fost avute
-partile nu si-au asumat riscul schimbarii prestatiilor care poate fi expresa sau sa rezulte indirect
din modul in care e redactat contractul
-debitorul a incercat negocierea adaptarii rezonabile a contractului
-diferenta conditie si impreviziune
-conditia este o imprejurare data de parti prin acord
-daca partile stipulau ce se intampla intr-o atare situatie, era vorba de asumarea riscurilor
-intr-un caz, conditia afecteaza existenta, iar in cazul impreviziunii avem deja contractul
-diferenta intre imprejurari viitoare care determina imposibilitatea executarii( riscul contractual )
si situatia impreviziunii
-in cazul impreviziunii, nu avem o imposibilitate obiectiva de executare
Decesul in cazul contractelor intuitu personae
-la moartea comodatarului inceteaza comodatul( e intuitu personae intotdeauna)
-la mandat, decesul uneia dintre parti duce la incetarea mandatului
-alteori legiuitorul intervine si schimba vointa partilor( mai ales in materia contractelor de
locatiune s-a intamplat)
-s-au prelungit astfel termenele unor contracte de locatiune
-sunt situatii in care un contract devine imposibil de exexcutat fie in mod temporar, fie in mod
definitiv
-daca imposibilitatea e temporara, se suspenda executarea contractului pe durata in care
actioneaza cauza de imposibilitatea de executare
-daca imposibilitatea e definitiva si absoluta atunci se considera desfiintat contractul
Principiul relativitatii
-in terminis in art. 1280
-daca drepturile si obligatiile se nasc intre parti, acestea privesc doar partile si nu tertii
-art 1282
-forta obligatorie actioneaza nu numai asupra partilor, ci si asupra succesorilor acestora
-daca se produc si efecte fata de terti, suntem in prezenta unor exceptii de la principiu
-sunt admise exceptii sub aspect activ numai: un tert poate sa dobandeasca drepturi( sunt
interzise cele sub aspect pasiv )
-in dreptul muncii insa, in cazul contractului colectiv de munca, avem si exceptii sub aspect
pasiv
-distinctie intre opozabilitate si ideea ca nu se produc efecte juridice fata de terti
-pentru a compatibiliza ideile trebuie sa vedem ce intelegem prin opozabilitate si efecte

-art 1281
-distinctie intre contract ca act juridic si contract ca realitate juridica
-ca act, el are semnificatie intre parti si succesorii partilor
-fata de terti, chiar daca ei nu au participat, nu este inexistent, pentru ei exista ca realitate juridica
-principul neminem laedere(obligatia generala negativa de a nu pagubi pe nimeni) spune ca
trebuie sa respectam realitati juridice create de altii
-tertii trebuie sa respecte contractele ca realitate juridica
-si partile si tertii pot sa invoce contractele ca realitati sociale in sens larg
-partile pot invoca un contract pe care l-au incheiat intr-un proces cu tertii
-sunt multiple ipoteze in care un contract poate fi invocat ce catre terti sau impotriva lor ca
realitate juridica
-daca o parte incalca, contractul raspunderea e contractuala, daca un tert incalca drepturile
partilor din contract, raspunderea lui va fi delictuala
-sub aspect probatoriu, daca se face proba intre parti a contractului, trebuie sa fie urmate regulile
de proba a actului juridic, fata de terti nu se aplica aceste reguli
-aceste idei subliniaza foarte clar ideea de diferenta intre opozabilitate si de relativitate( ele sunt
complementare )
Parti=persoanele care in mod direct sau prin reprezentant incheie un contract
Terti= cei care nici direct, nici indirect nu participa la incheierea contractului
Succesori=nu sunt terti si nici parti( sens larg- nu cel din materia succesiunii)
Succesori :
Universali
Cu titlu universal
Cu titlu particular
-cei universali primesc totul
-cei cu titlu universal primesc cate o cota parte
-aceste categorii se afla exact in pozitia partilor=> forta obligatorie a contractelor priveste partile
si succesorii universali si cu titlu universal
Dar fata de cei cu titlu particular ?
-ipoteza: se incheie un contract prin care A transmite un drept lui B( B=succesor cu titlu
particular a lui A)
-pe langa dreptul primit in contract, primeste toate celelalte drepturi si obligatii ale lui A? => Nu
-totusi, daca exista drepturi si obligatii legate de dreptul transmis, se poate pune problema daca
se transmite dreptul sau nu
-trebuie sa vedem ce fel de legatura trebuie sa exista intre dreptul transmis prin contract si
celelalte drepturi si obligatii ale transmitatorului ( cat de stransa trebuie sa fie)
-unii au zis ca numai drepturile si obligatiile accesorii se transmit, altii au zis ca e suficient sa
avem o asemenea legatura care in momentul trasmiterii sa lase fara interes alte drepturi in
patrimoniul transmitatorului si astfel se transmit odata cu dreptul transmit
-de principiu, se pot transmite drepturi catre succesorii cu titlu particular ca manifestare a fortei
obligatorii
Dar obligatiile?
-in principiu, nu
-daca inainte de a transmite dreptul catre succesorul cu titlu particular, daca transmitatorul a
diminuat acest drept printr-un contract cu o alta persoana, succesorul va obtine numai acest drept
diminuat
-daca e vorba de un drept de proprietate, iar transmitatorul inainte de transmitere a grevat dreptul
respectiv, atunci el va transmite numai nuda proprietate, iar dobanditorul va trebui sa respecte
uzufructul sau orice alt drept real principal
-situatia obligatiilor propter rem si situatia obligatiilor scriptae in rem(opozabilitate largita a
obligatiilor)
-art 1282(2)

-se cer anumite conditii: de exemplu existenta unui contract cu data certa inainte de
transmitere(conditie de publicitate)
-creditor chirografar= nu au garantii reale, ei sunt avanzi-cauza
-de regula, ei sunt simplii terti( ei suporta efectele contractului ca orice tert)
-contractul le este opozabil ca oricarui tert
-cand debitorul savarseste acte frauduloase sau face simulatii, atunci creditorii chirografari se
diferentiaza de restul tertilor=> nu numai ca nu le este contractul opus cu forta obligatorie si nu
numai ca nu trebuie sa il respecte, intr-o asemenea situatie, ei pot sa desfiinteze contractul pe
baza actiunii pauliene sau pe baza actiunii in simulatie
-ei au puteri mai mari decat tertii obisnuiti
-ei nu sunt avanzi-cauza, ei nu sunt succesori
Exceptii de la principiul relativitatii
-cele sub aspect activ
-stipulatia pentru altul
-este un contract incheiat intre promitent care se obliga fata de o alta pers, stipulant, ca va
executa o prestatie in favoarea unui tert, tert beneficiar
-natura jur: este o figura juridica distincta, reglementata ca atare in Codul Civil
-fiind vorba de un contract, stipulatia trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale de
validitate a contractelor, inclusiv de forma
-deobicei, stipulatia e un contract numit sau nenumit ce are o clauza in favoarea unui tert
-stipulatia trebuie sa indeplineasca forma ceruta de contractul de baza ! ! !
-stipulatia mai trebuie sa indeplineasca 2 conditii speciale:
sa existe animus stipulandi( intentia de a stipula - sa rezulte fara echivoc)
sa existe un beneficiar al stipulatiei, o persoana determinata sau determinabila in momentul in
care se executa obligatia promitentului
-art.1285
-trebuie sa existe cel tarziu in momentul executarii prestatiei, daca nu, stipulatia profita
stipulantului( daca nu vrea, atunci mostenitorilor)
-3 categorii de efecte:
1.efecte intre stipulant si promitent
2.efecte intre promitent si tert beneficiar
3.efecte intre tert beneficiar si stipulant
1. pe de-o parte sunt efectele care rezulta din contractul de baza si care pot sa fie drepturi si
obligatii reciproce intre stipulant si promitent
-intereseaza faptul ca se naste obligatia promitentului fata de stipulant de a executa prestatia fata
de tertul beneficiar
-promitentul are o obligatie fata de stipulant , dar obligatia trebuie executata fata de tertul
beneficiar=> o dedublare a obligatiei, avem 2 creditori ai obligatiei
-stipulantul poate pretinde executarea obligatiei fata de tertul beneficiar=> o actiune in executare
sitlita sau in daune sau actiune in rezolutiune sau reziliere
2. efectul principal este nasterea dreptului beneficiarul ca efect direct al stipulatiei( acest drept nu
mai trece prin patrimoniul stipulantului)
-tertul beneficiar nu va suporta concursul creditorului sau mostenitorilor stipulantului
-in plus, avand acest drept, tertul are si el o actiune impotriva promitentului
-al 2-lea creditor al obligatiei, poate cere executarea obligatiei direct fata de el
-poate cere executarea silita, daune, dar nu rezolutiunea sau rezilierea
-desi se naste direct in patrimoniul tertului beneficiar dreptul, nu inseamna ca il impiedica pe tert
sa refuze dreptul
=>acceptarea stipulatiei de catre tertul beneficiar
-el are un drept potestativ care este grefat pe dreptul dobanditorului prin stipulatie
-dreptul de a ccepta sau de a refuza dreptul din stipulatie
-imediat ce s-a incheiat stipulatia, dreptul se naste direct in patrimoniul tertului beneficiar

-daca accepta, dreptul se consolideaza in patrimoniul tertului beneficiar

-daca refuza, dreptul se desfiinteaza retroactiv din momentul stipulatiei
-dreptul va profita in acest caz stipulantului sau mostenitorilor acestuia sau unui tert beneficiar
secundar, etc
-stipulantul mai are un drept de a revoca stipulatia = manifestarea unilaterala de vointa a
stipulantului prin care revoca stipulatia
-el nu revoca insusi contractul, ci stipulatia in sensul ca nu se mai produce stipulatia fata de tertul
beneficiar
-dreptul va profita stipulantului ( nu se desfiinteaza contractul)
-conditii revocare
Art.1286-7
-se limiteaza in timp posibilitatea de revocare a stipulatiei
-numai stipulantul poate revoca, nu si mostenitorii si creditorii( nu se poate executa calea actiunii
oblice)
-asta nu inseamna ca daca stipulatia respectiva are caracter fraudulos ca nu ar putea introduce
actiunea pauliana creditorii
-daca e o donatie indirecta si se incalca rezerva succesorala, mostenitorii vor putea ataca stpulatia
pentru reducerea liberalitatilor excesive
-stipulantul nu poate revoca stipulatia daca promitentulul are interesul sa o execute fara sa ii
ceara in prealabil acordul
3. nu exista niste efecte predeterminate, ele depind de fiecare caz in parte
-e posibil sa se faca o liberalitate, o donatie indirecta catre tertul beneficiar, sa se stinga o datorie
sau sa se acorde un imprumut
-trebuie analizat de la caz la caz ce s-a urmarit prin stipulatie
-aparenta exceptie de la principiul relativitatii: conventia de porte-forte(promisiunea faptei
altuia)
Art1283
-este un contract prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine o alta persoana sa
execute o prestatie fata de creditor
-e aparenta pentru ca nu se naste nicio obligatie sau vreun drept fata de tert, ci numai intre parti
-tertul a carui fapta este promisa va fi obligat doar cand el se va angaja juridic fata de creditor
-debitorul si-asuma o obligatie de rezultat, de a convinge tertul sa se angajeze fata de creditor
-in masura in care tertul se va angaja juridic fata de creditor, atunci debitorul initial e liberat de
raportul juridic, deoarece si-a executat obligatia
-se naste atunci obligatia tertului fata de creditor
-este introdusa ideea de fidejusiune
-in masura in care dupa ce tertul se obliga fata de creditor, debitorul anterior il garanteaza fata de
creditor, atunci el va trebui sa execute obligatia fata de creditor
-este vorba de un contract disctinct fata de cel de porte-forte
-in masura in care obligatia de rezultat nu e atinsa, debitorul poate executa el obligatia care ar fi
trebui executata de tert si sa fie astfel liberat
-validitatea promisiunii: conditiile generale ale contractului si intentia clara si neindoielnica de a
promite fapta altuia
Curs 5 Obligatii

Simulatia si efectele specifice ale contractelor sinalagmatice

-exista si exceptii in ceea ce priveste principiul opozabilitatii
-contractul poate fi privit nu doar ca actul juridic, ci si ca faptul juridic, ca realitate sociala,
ipostaza in care trebuie sa fie respectat de toti, inclusiv de catre terti
-e vorba de o aplicare a ideei mai generale de a nu vatama pe nimeni( obligatia generala
negativa)
-dar, ce este o exceptie de la principiul opozabilitatii?
-ar fi vorba de situatie in care tertii nu ar mai fi tinuti sa respecte contractul ca realitate sociala

-fie ar putea sa ignore pur si simplu, fie ar putea sa ceara desfiintarea lui
-in felul acesta ajungem la cele 2 exceptii de la opozabilitatea fata de terti a contractului:
Simulatia si actiunea pauliana
Simulatia
-o forma de minciuna juridica, uneori sanctionabila in masura in care are efecte negative, alteori
nu
-uneori minciuna nu are efecte negative si nu trebuie sanctionata
-este o operatie juridica prin care doua sau mai multe persoane incheie un acord simulatoriu, iar
pe temeiul lui incheie un act juridic public care creeaza o aparenta juridica prin care se ascunde
realitatea juridica dintre parti
-de esenta operatiei juridice a simulatiei tin aceste 2 elemente: acordul simulatoriu si actul public
-este posibil ca actul simulatoriu sa fie dublat de un act juridic secret care creeaza in mod efectiv
efecte juridice intre parti,alteori, acordul simulatoriu nu arata decat ca actul public este fictiv si
ca in realitate nu s-au produs efecte juridice intre parti
Formele simulatiei
-simulatia in structura careia actul public are caracter fictiv( ex. o persoana pentru a scapa de
urmarirea creditorilor incheie un acord simulatoriu cu o alta persoana cu caracter secret, iar
public incheie un act de vanzare-cumparare cu acea persoana, creand aparenta ca a instrainat un
anumit drept real principal din patrimoniu; aparent creditorii nu mai pot urmari bunul care a iesit
din patrimoniu, dar in realitate bunul nu a iesit din patrimoniu=> intre parti nu s-a nascut niciun
efect juridic, contractul public creeaza o simpla aparenta, el este un contract fictiv; avem numai
acordul simulatoriu si contractul public)
-simulatia presupune ca actul public deghizeaza un act secret , iar legatura dintre cele 2 acte e
facuta de acordul simulatoriu care are tot caracter secret( acordul simulatoriu spune care dintre
cele 2 acte produce cu adevarat efecte juridice, adica actul secret)
-ex. in materie de donatie pentru a ocoli o prevedere legala, e posibil ca A si B sa incheie o
donatie secreta, iar public un acord de vanzare-cumparare=> intre parti donatia produce efecte
juridice, iar vanzarea-cumpararea este o simpla aparenta( acordul simulatoriu spune asta)=>
contractul de vanzare-cumparare e o forma de deghizare a donatiei
-in aceasta ipoteza de simulatie, avem atat acordul simulatoriu, cat si asociat acordului un act
juridic secret, iar pe langa ele un act public
-e posibil ca acordul simulatoriu sa fie integrat in actul secret sau sa fie separat
-a 3-a forma: o interpunere de persoane: se incheie un contract secret de vanzare-cumparare intre
A si B si un contract public de vanzare-cumparare intre A si C cu privire la acelasi bun
-aparenta este ca bunul a trecut din patrimoniul lui A in cel al lui C, dar in realitate a trecut in al
lui B
-important este ca toate cele 3 parti, A,B,C sunt legate prin acordul simulatoriu=> C stie ca bunul
nu este al lui, ci al lui B
-aceasta precizare este importanta pentru ca face distinctie intre simulatie prin interpunere de
persoane si mandatul fara reprezentare pe de alta parte
-simulatia prin interpunere de persoane nu se confunda cu mandatul
-C nu e un mandatar al lui B, el nu actioneaza in numele lui B, el apare ca dobanditor al bunului
-mandatul fara reprezentare este o specie a mandatului in care mandatarul, desi actioneaz in
numele mandantului, el nu este cunoscut ca atare de tertul cu care contracteaza
-tertul crede ca incheie cu mandatarul, dar in realitate incheie cu mandatul
-tertul care contracteaza cu mandatarul crede ca acesta lucreaza in nume prorpiu, iar nu pe seama
mandantului, nu stie ca acesta exista
-in cazul simulatiei prin interpunere de persoane, toate cele 3 parti sunt legate prin acordul
simulatoriu, toti stiu despre ce e vorba in realitate
-din toate aceste exemple si din definitie => ca intotdeauna acordul simulatoriu si eventualul
actul secret premerg sau cel mult sunt contemporane cu actul public

-mai intai, se incheie acordul simulatoriu, eventual si cel secret, iar apoi actul public, in cel mai
special caz am putea imagina ca toate cele 3 exista in acelasi timp
-nu se poate ca acorul simulatoriu sau actul secret sa fie ulterioare
-nu ar fi vorba de o simulatie, ci de o modificare a unui contract anterior( mutuus conssensus,
mutuus disenssus)
-astfel inteleasa simulatia, poate urmari scopuri licite sau ilicite
-s-ar putea ca prin operatiunea juridica a simulatiei partile sa doreasca doar sa fie discrete in
ceeea ce priveste raportuirle reale intre ele, dar fara ca prin asta sa urmareasca incalcarea legii
sau pagubirea unei alte persoane
-sunt cazuri in care prin simulatie se incearca eludarea unor prevederi legale prohibitive
-ex. stabilirea pretului in contractul de vanzare-cumparare
-acesta este un ex. de deghizare partiala( presupune ca doar un element este schimbat, nu tot
actul)
-cand simulatia este licita, opereaza o singura sanctiune: inopozabilitatea fata de terti a actului
secret
-alteori, cand e ilicita, pot sa intervina sanctiuni drastice: de natura fiscala, penala,etc
-va trebui sa in fiecare situatie in parte sa se diferentieze intre simulatia care are caracter licit si
cea care are caracter ilicit
-pentru ca atunci cand acordul simulatoriu e insotit de un act secret care produce efecte reale
intre parti, conditiile pentru ca aceste efecte sa se produca este ca actul secret sa respecte
conditiile de validitate specifice de fond si de forma
-e motivul pentru care atunci cand un contract ar trebui sa fie adus publicitatii potrivit legii este
imposibila simulatia pentru ca avem caracterul secret)
Simulatia care are caracter licit
-ideea de sanctiune nu are sensul propriu, acela de raspundere
-arata doar ca actul secret si acordul simulatoriu produc efecte numai intre partile care l-au
incheiat si uneori fata e succesorii universali si cu titlu universal ai acestora
-fata de terti, produce efecte actul public
-in sensul acesta spunem ca sanctiunea specifica a simulatiei este inopozabilitatea fata de terti a
contractului secret
-din aceasta perspectiva intelegem de ce simulatia este o exceptie de la opozabilitatea fata de terti
a contractului
-aceasta exceptie priveste actul secret, iar nu actul public
-odata ce am facut aceasta afirmatie, inseamna ca efectele simulatiei sunt multiple: intre partile
simulatiei, intre partile simulatiei si terti, efecte intre diferitele categorii de terti fata de simulatie
-art 1289
-daca e valabil, el produce efecte numai intre parti
-partile sunt legate cu adevarat de drepturile si obligatiile prevazute in contractul secret
-daca exista numai acordul simulatoriu, nu e vorba de niciun drept sau obligatie=> actul public e
o simpla fictiune
-implicit, articolul ne arata ce e simulatia
-nu avem o definitie a ei in C.Civ., dar deducem implicit ca daca avem un contract secret, trebuie
sa mai fie si unul public -textul trimite la structura simulatiei
-textul nu spune ceea ce e cel mai important: de esenta simulatiei nu e contractul secret, ci
acordul simulatoriu
-contractul secret e de natura simulatiei
-atunci cand vorba de opozabilitate fata de terti, de fapt nu avem in vedere toti tertii, intrucat de
cele mai multe ori aceasta opozabilitate functioneaza fata de terti
-problema se pune fata de categorii speciale de terti care au un interes fata de situatia juridica
-in cazul simulatiei, cand vorbim de opozabilitate fata de terti a simulatiei, avem in vedere acele
categorii de terti care au interese juridice speciale in ceea ce priveste simulatia
-art. 1290

-in primul alineat, pe langa notiunea de tert, avem succesorii(toti), apoi creditorii instrainatorului,
pe de alta parte avem terti care dobandesc drepturi de la creditorul aparent, intemeindu-se cu
buna-credinta pe actul public
-acesti terti care dobandesc drepturi de la creditorul aparent sunt de buna-credinta, ei nu cunosc
existenta actului secret sau a acordului simulatoriu
-succesorii instrainatorului si creditorii instrainatorului nu vor putea opune actul secret acestor
terti( fata de ei este inopozabil actul secret)
-raportul dintre diferitele categorii de terti: observam ca in alin 1 succesorii cu titlu particular
sunt si ei terti fata de contract si de simulatie, dar avem 2 categorii de succesori particulari: cei
care dobandesc drepturi de la instrainator si cei care dobandesc drepturi de la achizitor
-are castig de cauza tertul care se intemeiaza cu buna-credinta pe actul public=> regula de baza
pentru solutionarea conflictelor intre terti: cand au interese diferite, vor castiga tertii care se
intemeiaza cu buna-credinta pe actul public
-aceasta regula, desi nu este afirmata explicit, rezulta implicit din cum e formulat articolul
-acest lucru rezulta nu numai in raport cu succesorii cu titlu particular, ci si in ceea ce priveste
creditorii instraintorului
-nici ei nu pot invoca actul secret
-desi actul secret nu e opozabil tertilor, tertii daca au interes, pot invoca actul secret in favoarea
lor pe calea actiunii in simulatie( o pot face impotriva partilor)
-formularea textului e deficitara pentru ca specifica la final ca atunci cand le vatama drepturile
-daca le-ar vatama drepturile , tertii nu au interes sa invoce contractul, ci sa invoce
inopozabilitatea contractului
-daca facem o analiza mai profunda, putem observa ca tertii ar putea invoca contractul secret
pentru a-l desfiinta daca este fraudulos pe calea actiunii pauliene, dar aceasta idee este fara
utilitate pentru terti
-art1291
-prin ipoteza e vorba de situatia in care prin contractul secret se creeaza o anumita situatie
juridica, iar prin actul public o alta si avem si creditorii dobanditorului aparent
-partile nu pot opune contractul secret creditorilor dobanditorul aparent
-pentru ca acesti creditori sa beneficieze de contractul aparent, ei trebuie sa fi notat inceperea
urmarii silite sau sechestrul asupra bunurilor care au facut obiectul simulatiei
-la alin2 observam o nuanta: in raport cu ideea generala potrivit careia daca exista un conflict
intre diferitele categorii de terti, vor avea intaietate tertii care se intemeiaza cu buna-credinta pe
contractul aparent
-cine castiga intre creditorii instrainatorului si cei ai dobanditorului? => cei ai instrainatorului
aparent, ei se intemeiaza pe actul secret
-ei invoca faptul ca a ramas in patrimoniul instrainatorului bunul
-cerinta este ca creanta sa fie anterioara actului secret
-daca este ulterioara, vor castiga creditorii care se intemeiaza cu buna-credita pe actul aparent
-tertii=este vorba de acele persoane care nu participa la operatiunea juridica a simulatiei, dar care
au interese nascute in legatura cu simulatia=> in sfera tertilor intra pe de-o parte succesorii cu
titlu particular ai partilor, mai mult, uneori chiar si succesorii universali, prin derogare de la art.
1289(1), precum si creditorii chirografari
-este vorba de terti fata de care contractul secret nu le este opozabil nici macar ca realitate
juridica
-daca tertii au cunoscut contractul secret, ei intra in categoria tertilor obisnuiti , care trebuie sa
respecte operatiunea ca realitate juridica
Actiunea in simulatie
- a doua sanctiune a simulatiei, este un instrument juridic, procesual, prin care partile sau tertii
care au interes inlatura valul mincinos al actului public pentru a dezvalui realitatea dintre parti=>
actul secret
-este la indemana partilor simulatiei

-daca exista un contract secret asociat acordului simulatoriu, iar o parte nu vrea sa exeute cea ce
a promis prin actul secret, trebuie mai intai sa arate ca actul pub este aparent pentru a putea cere
executarea silita a actului secret
-nu se aseamana actiunea in simulatie cu actiunea in executare
-cea in simulatie este imprescriptibila, iar cea in executare este prescriptibila sau nu dupa natura
obligatiei
-se aplica regulile de proba din materia actelor juridice cu o singura exceptie: chiar si prtile vor
putea dovedi contractul prin orice mijloace de proba daca simulatia are caracter ilicit
Art 1292(2)
-cand e vorba de raportul intre parti si terti, proba se poate face prin orice mijloace de proba
-actiunea in simulatie este si la indemana tertilor, acelora care vor sa se intemeieze pe actul secret
-se inlatura astfel actul public si se scoate la iveala actul secret
Ipoteza speciala de simulatie
-pana acum am analizat contractele-acte juridice bilaterale
-este posibila si in cazul actelor jur unilaterale?=> art 1293 da !
-in materia obligatiilor, pe langa contracte ca izvoare avem intr-o sfera mai restransa si acte
juridice unilaterale
-este posibila, dar pentru asta actul juridic unilateral trebuie sa aiba un destinatar care trebuie sa
fie o persoana determinata
-persoana determinata trebuie sa fie insasi parte in simulatie=>intr-o asemenea ipoteza avem un
act unilateral public cu caracter aparent, un act unilateral secret, dar avem destinatarul actului
unilateral, destinatar care isi da acordul la simulatie=> acordul simulatoriu exista ca acord
bilateral, avem nevoie de o intelegere si aici intre parti
-art.1294
-simulatia nu e compatibila cu actele juridice nepatrimoniale
Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice
-pleaca de la specificul ideii de cauza in materia contractelor sinalagmatice
-in cazul lor, notiunea de cauza se prelungeste de pe terenul formarii contractului pe terenul
executarii
-daca o parte nu isi executa obligatiile, este lipsita de cauza chiar executarea obligatiilor
celeilalte parti
-daca o parte nu executa=> intrucat cealalta parte nu mai are cauza sa isi execute propria
obligatie, ea nu isi va executa obligatia respectiva
-intelegem cele 3 efecte specifice: exceptia de neexecutare, rezolutiunea si rezilierea, problema
riscului contractual( ele nu ignore, ci presupun forta obligatorie a contractelor)
Exceptia de neexecutare
-ea presupune pe langa reciprocitate si interdependenta, cauza si forta obligatorie, si un principiu
al simultaneitatii executarii obligatiilor in contractele sinalagmatice
-de regula, partile care au obligatii reciproce si interdependente trebuie sa le execute in mod
concomitent
Art. 1555
-consacra principiul simultaneitatii, dar face nuanta ca daca din natura obligatiei o obligatie
presupune o durata in timp, atunci se poate accepta ca pana se executa obligatia respectiva,
cealalta obligatie sa fie si ea executata
-este o ajustare a principiului simultaneitatii in functie de situatia de fapt
-daca o parte nu isi executa obligatiile,cealalta parte este indreptatita sa refuze executarea
propriei obligatii
-pana nu executi, nu execut
Art.1556
-pentru a putea fi invocata exceptia de neexecutare, este nevoie de regula ca ambele obligatii sa
izvorasca din acelasi contract

-chiar daca sunt aceleasi parti, dar e vorba de contracte diferite care nu au legatura intre ele, nu
poate opera exceptia de neexecutare
-exceptia se face in legatura cu asa-numitele contracte sinalagmatice imperfecte
-e vorba de acele situatii in care partile incheie un contract unilateral, dar pe parcursul executarii
contractului, partea care nu are nicio obligatie din contract dobandeste o asemenea obligatie pe
temeiul unui fapt extracontractual( ex gestiunea de afaceri)
-ex depozitarul are un drept real imperfect, cel de retentie
-trebuie sa fie o neexecutare a unei obligatii din partea unei parti
-neexecutarea trebuie sa fie suficient de importanta
-daca e de mica insemnatate, nu se justifica invocarea exceptiei, desi exista dreptul de a o invoca,
acesta ar fi abuziv exercitat
-fiind vorba de o neexecutare, ea poate sa aiba caracter culpabil sau fortuit
-pentru a opera exceptia trebuie sa fie o neexecutare culpabila
-nu trebuie sa existe o cauza legala care ingaduie unei parti sa execute mai tarziu, inlaturandu-se
astfel principiul simulataneitatii executarii obligatiilor
-ex o obligatie are un termen, legea insasi sa prevada o executare decalata in timp sau uzantele
specifice contractului sa prevada o asemean situatie
-nu este nevoie pentru invocarea exceptiei punerea in intarziere a debitorului
-exceptia de neexcutare opereaza in mod direct, fara a fi necesara interventia justitiei
-creditorul nu trebuie sa se adrese justitie pentru a face operabila exceptia
-in schimb, daca debitorul apreciaza ca este abuziva invocarea exceptiei, el se poate adresa
justitie pentru a obliga pe creditor sa execute propria obligatie si ca invocarea exceptiei este fara
temei, abuziva
-cand desi in aparenta sunt indeplinite toate conditiile, cand este vorba de anumite imprejurari si
tinand seama de buna-credinta s-ar putea constata ca exceptia este nejustificata
Rezolutiunea si rezilierea
-cand o parte nu isi executa obligatiile intr-un contract sinalagmatic , prima optiune este exceptia
de neexecutare
-exista si alte 2 optiuni atunci cand neexecutarea obligatiei este fortuita se pune problema
riscului contractual
-daca neexecutarea este imputabila debitorului, creditorul mai poate sa ceara executarea silita fie
in natura(daca e posibila), fie prin echivalent a obligatiei respective
-dar e posibbil ca urmare a intarzierii sa nu mai aiba interes creditorul sa recurga la executarea
silita, ci la desfiintarea contractului
-cand e vorba de un contract cu executare uno ictu, aceasta desfiintare imbraca forma rezolutiunii
-cand e cu executare succesiva=> rezilierea
-este posibil ca aceasta desfiintare a contractului prin reziliere sau rezolutiune sa fie dispusa de
instanta la cererea creditorului, caz in care e vorba de o reziliere/rezolutiune judiciara, dar mai e
posibil ca aceasta sanctiune in oricare forma sa fie direct aplicata de catre creditor ca o forma de
justitie privata prin declaratia unilaterala de rezilie sau rezolutiune
-este posibil ca aceasta desfiintare sa opereze in caz de neexecutare de drept
-indiferent daca e vorba de reziliere/rezolutiune, in toate cazurile se pune problema
fundamentului acestei sanctiuni civile
-nu se confunda cu conditia rezolutorie care este un eveniment viitor si nesigur care afecteaza
existenta drepturilor si obligatiilor
-rezilierea/rezolutiunea sunt sanctiuni civile pentru neexecutare culpabila
-conditii: este o forma particulara de manifestare a raspunderii civile ( o manifestare a executarii
silite prin echivalent)
-in cazul nostru, sanctiunea rezolutiunii nu inseamna decat o forma particulara de raspundere
civila, ca atare o forma de executare silita prin echivalent
-va executa, dar sanctiunea aplicata este un echivalent al executarii in natura, o executare
indirecta

-conditiile raspunderii civile trebuie puse in evidenta pentru asta: cele 4 elemente fundamentale
ale raspunderii civile
-vinovatia debitorului, prejudiciul, legatura de cauzalitate, fapta ilicita
-e nevoie ca partea care o invoca sa fi executat sau sa fie gata sa-si execute obligatia
-aceasta formulare a indus in eroare, in sensul ca s-a spus ca pentru a opera aceasta sanctiune
trebuie sa fie o culpa exclusiv a debitorului
-daca e culpa comuna, nu s-ar putea invoca rezilierea/rezolutiunea
-daca suntem in fata unei forme de raspundere civila contractuala nu e niciun nmotiv pentru a
aprecia ca debitorul nu raspunde pentru ca e o culpa comuna cu creditorul
-repartizarea prejudiciului in functie de contributia fiecarei parti la realizarea acestuia
-cand se pune problema daunelor, ele se vor repartiza eventual intre cele 2 parti dupa
pronuntarea rezilierii/rezolutiunii
-mai trebuie sa existe pe langa cele 4 punerea in intarziere a debitorului(prin cererea de chemare
in judecata sau printr-o notificare)
-aceste 5 conditii sunt necesare pentru sanctiunea judiciara
-judecatorul are o anumita putere de apreciere asupra acestor conditii
-el are puterea sa aprecieze daca aplicarea acestei sanctiuni este potrivita cu imprejurarile cauzei
sau daca nu este mai echitabila o executare silita in natura sau prin echivalent
-judecatorul poate acorda un termen de gratie pentru executare
-pana cand ramane hotararea definitiva, debitorul poate sa execute si daca a executat nu se mai
poate aplica sanctiunea
-toate aceste elemente de incertitudine pot fi inlaturate in cazul in care partile sau legea ingaduie
desfiintarea contractului fara interventia instantei de judecata pe temeiul intelegerii partilor sau
pe temeiul unei dispozitii a legii
Declaratia unilaterala de reziliere, pactul comisoriu si desfiintarea de drept a contractului
-art 1549, 1550
-creditorul are un drept de alegere cand debitorul nu executa: el poate cere fie executarea silita in
natura sau prin echivalent sau are dreptul la reziliere/rezolutiune si daune-interese
-poate fi o rezolutiune totala sau partiala si sa nu fie vorba de o parte esentiala si sa se poata
divide
-cand avem mai multe parti, se desfiinteaza in raport doar cu partea care nu si-a executat, daca
partea neexcutata nu e esentiala pentru tot contractul
-tot ce e valabil pentru rezolutiune e valabil si pentru reziliere
-in cazul rezolutiunii, efectele se produc pentru trecut, in timp ce in cazul rezilierii se produc
pentru viitor
-este o forma de justitie privata
-3 forme de rezolutiune: una aplicata de judecator, una de parte prin declaratie unilaterala si o
rezolutiune de drept
-ideea ca exista o rezolutiune de drept inseamna ca el se desfiinteaza fara sa mai fie nevoie de o
hotarare judecatoreasca sau de o declaratie unilaterala
-prin simplul fapt al neexcutarii sa se desfiinteze
-nu mai exista un drept de optiunea al creditorului
-dar pentru a fi in prezenta unei asemnea rezolutiuni de drept trebuie sa avem fie o prevedere a
legii, fie o clauza a partilor in acest sens( pact comisoriu)
-partile sau una dintre parti renunta la dreptul de optiune
-teoretic este posibil, practic insa este problematic
-daca e vorba de sanctiune, am vazut care sunt conditiile sa opereze
-cine apreciaza vinovatia?
-ori partile inteleg sa renunte si la vinovatie si sa fie doar un mod obiectiv de a desfiinta
contractul, sau daca e vorba de vinovatie trebuie sa fie apreciata de cineva
-in cazul rezolutiunii de drept conteaza numai neexcutarea, privita obiectiv

-atunci cand este vorba de rezolutiune judiciara sau prin declaratie unilaterala poate sa intervina
si o reducere a prestatiilor
-uneori neexecutarea este partiala si se poate desfiinta contractul partial, total sau se poate duce
la reducerea proportionala a prestatiilor
Art 1551
-putem avea o mica neexecutare care spune ca nu poate opera rezolutiunea in acest caz
-si daca partile ar scrie in contract ca se poate desfiinta pentru o mica neexecutare, aceasta clauza
este nescrisa
-intr-o asemenea ipoteza nu avem in vedere si rezolutiunea de drept
-chestiunea este discutabila pentru ca toate aceste imponderabile s-au nascut ca urmare a faptului
ca legiuitorul a optat si pentru rezolutiunea de drept
-=>probleme in practica ! !!
Pactul comisoriu
-este o clauza pe care partile o introduc in contract care prevede ca in caz de neexecutare
contractul va fi de drept desfiintat
=>>si fara judecata si fara declaratie unilaterala
-chiar si in acest caz, este necesara punerea in intarziere a debitorului
-numai daca partile prevad in contract ca poate opera si fara punere in intarziere, atunci opereaza
de drept desfiintarea fara punere in intarziere
-in realitate, o adevarata desfiintare de drept are loc numai in aceasta ipoteza
-daca e necesara punerea in intarziere, inseamna ca este necesara si vointa creditorului si ne
apropriem de declaratia unilaterala
-pentru ca pactul comisoriu sa produca efecte trebuie sa specifice care sunt obligatiile la care se
refera
-va opera numai in cazul neexecutarii obligatiei mentionate expres in pactul comisoriu
-in cazul declaratiei unilaterale: fie legea, fie partile permit creditorului ca in caz de neexecutare
sa emita el o declaratie de rezolutiune care inlocuieste practic hotararea instantei de judecata
-in aceasta ipoteza, deb daca apreciaza ca nu sunt indeplinite cond pt a opera rez, el se poate
adresa instantei de judecata si sa ceara constatarea neindeplinirii cond de rez si ca declaratia este
nula pt ca nu indeplineste cond
-se rastoarna in felul acesta modul de a apela la justitie
Art 1552
Rezolutiunea unilaterala
-principalul efect al rezolutiunii este desfiintarea cu efect retroactiv, in cazul rezilierii este cu
efect pentru viitor
-in cazul rezolutiunii avem repunerea in situatia anterioara a partilor( temeiul: imbogatirea fara
justa cauza)
-mai poate sa ceara debitorul si daune-interese( temei: raspunderea civila contractuala)
-daca e vorba de reziliere, ce s-a executat nu se mai restituie, dar nu se mai presteaza pentru
viitor
-daca o partea si-a executat obligatiile pana in momentul in care a operat rezolutiunea, iar
cealalta parte mai are ceva de executat, asta nu inseamna ca partea care are o restanta nu poate fi
obligata sa execute
Problema riscului contractual
-art 1557, 1274, 1642, 1643
-cand e neexcutare fortuita, debitorul nu o mai poate executa=> cealalta parte nu trebuie sa isi
execute nici ea obligatia=> riscul e suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat!
-vanzatorul transmite proprietatea asupra unui bun, dar nu preda : riscul este suportat de
detentorul precar(aplicam si aici regula res perrit debitori)
-contractele sub conditie translative: sub conditie suspensiva: pendente conditione piere bunul=>
aplicam regula

-sub conditie rezolutorie: pendente conditione piere bunul: ar trebui ca dobanditorul sa restituie,
el este debitorul obligatiei imposibil de executat=> se aplica regula
-risccul contractual: pericolul neexuctarii
-riscul e suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat: daca imposibilitatea fortuita este
temporara, atunci se suspenda executarea contractului pe durata in care opereaza cauza de
imposibilitate fortuita, dar daca e definitiva si absoluta atunci e vorba de desfiintarea contractului
-daca desfiintarea priveste numai o parte din contract, se pune problema reducerii proportionale a
obligatiei din contract
Curs 6 Obligatii
Cesiunea, incheierea contractului si actul unilateral
-nu trebuie sa confundam problema riscului contractual cu o problema mai generala
(imposibilitatea fortuita de executare)
-problema riscului contractual
-e posibil ca o obligatie sa nu poata fi executata din motive neimputabile debitorului art.1634=>
o generalizare regulilor din materia raspunderii contractuale
-riscul obligatiei care nu poate fi executata in mod fortuit este suportata de debitorul obligatiei
imposibil de executat
Cesiunea contractului
-in VCC nu era reglementata decat cesiunea de creanta, nu era reglementata nici cea de datorie,
nici cea de contract
-vechea reglementare a fost criticata intrucat nu oferea aceste 2 instrumente juridice foarte
importante: preluarea datoriei si cesiunea de contract
-cesiunea de contract=reunirea celor 2 instrumente juridice intr-un singur document: cesiunea de
datorie si preluarea contract?
-presup caaceasta figura juridica are trasaturi particulare
-de principiu, cesiunea e reglemeentata in art. 1315 alin. 1: o parte poate sa substituie un tert in
raporturile nascute dintr-un contract numai daca prestatiile nu au fost integral executate si daca
cealalta parte consimte
1. Cesiunea de contract e o operatiune juridica tripartita- e tot un contract, dar in care sunt 3
parti( mai intai partile din contractul initial, iar mai departe tertul care intervine sa preia
drepturile si obligatiile uneia dintre parti=> din acel moment nu mai e tert, ci parte in contract)
2. Aceasta operatiune juridica tripartita poate fi incheiata numai daca in contractul initial
prestatiile nu au fost integral executate(daca au fost executate, contractul a incetat)
3. Art. 1317 alin. 1 etapele incheierii cesiunii contractului: este posibil ca aceasta operatiune
juridica sa se incheie printr-un acord simultan intre cele 3 parti
-este posibil insa in alte situatii ca de la bun inceput partile contractului initial sa isi recunoasca
reciproc sau numai una dintre ele sa recunoasca dreptul de a substitui un tert in raportuirle
nascute din contract
-in acest caz, daca o asemenea intelegere prealabila exista, la un moment ulterior incheierii
contractului oricare parte sau numai parte careia i s-a prevazut un asemenea drept poate incheia
acordul cu un tert pentru ca acesta sa preia drepturile si obligatiile sale
-intr-o asemenea situatie, nu mai avem nevoie de inca un acord al contractantului cedat, el si-a
dat acordul in prealabil, e necesar numai incunostiintarea contractantului cedat in legatura cu
aceasta cesiune si fie i se notifica celeilalte parti cesiunea de contract, fie acesta din urma, luand
cunostiinta de ea, o accepta
-in acest caz, acceptarea nu are valoarea consimtamantului la cesiunea, intrucat a fost anterior
acceptata, are doar valoarea confirmarii luarii la cunostiinta
-pe langa ipoteza in care deja au fost executate prestatiile si nu mai e posibila cesiunea, s-ar
putea ca uneori legiutorul in cazuri speciale sa interzica cesiunea art. 1315(2): sunt exceptate de
la cesiune cazurile anume prevazute de lege

-principiul simetriei impune ca de vreme ce contractul initial a fost incheiat intr-o anumita forma
si cesiunea de contract sa se incheie in aceeasi forma: art. 1316
-in legatura cu momentul incheierii contractului de cesiune , distingem in raport de precizarea
facuta anterior intre ipoteza in care toate cele 3 parti isi dau acordul in acelasi timp, caz in care
acela e momentul incheierii contractului, cu exceptia cazului in care ar fi vorba de drepturi reale
imobiliare si ar intra in vigoare efectul translativ al inscrierii in Cartea Funciara
-aceasta ultima precizare e impusa de art. 1317(3)
-momentul incheierii cesiunii cntractului paote sa fie momentul in care, dupa incuviintarea
prealabila a cesiunii, se incheie acordul intre o parte a contratcul si un tert care preia drepturile si
obligatiile, dar nu acesta va fi momentul incheierii cesiunii, ci momentul notificarii cesiunii
celeilalte parti contractante sau momentul in care aceasta o va accepta: art. 1317(1)
-o ipoteza speciala este prevazuta pentru ipoteza titlurilor de valoare care contin clauza la ordine:
cambii, bilete la ordin,cecuri
-se poate mentiona in cuprinsul inscrisului o clauza denumita la ordin=in momentul in care cel
care are inscrisul semneaza pentru transmitere( gireaza inscrisul), giratarul se substituie in toate
drepturile si obligatiile gerantului( girul e o semnatura care se pune pe inscris)
-cel care transmite se numeste girant si prin semnatura pune efect clauzei la ordin
-e vorba de o cesiune de contract in forma foarte simplificata
Efectele cesiunii contractului
-mai intai, la prima vedere, ar trebui sa spunem ca din momentul realizarii cesiunii contractului,
tertul devine parte in contract si va fi tinut de toate drepturile si obligatiile pe care le-a avut
partea care i-a transmis contractul
-pe cale de consecinta, partea care a transmis ar trebui sa fie liberata de drepturile si obligatiile
din contract, dar art. 1318 face anumite precizari: este posibil ca partea care a ramas in
contract( contractantul cedat) sa nu consimta la liberarea cedentului=> ce se intampla? In mod
normal, contractantul cedat ar trebui sa-l urmareasca pe tertul cesionar => este prima indatorire a
contractantului cedat
-daca tertul cesionar nu isi executa obligatiile, contractantul cedat trebuie sa notifice aceasta
imprejurare catre cedent in termen de 15 zile de la data neexecutarii
-daca acest termen nu e respectat, cedentul este definitiv liberat
-cand notificarea e facuta in termenul mentionat, contractantul cedat se poate intoarce cu actiune
in regres impotriva cedentului
-in aceasta situatie, contractantul cedat are 2 debitori pe care trebuie sa ii urmareasca insa intr-o
anumit ordine: primul debitor e cesionarul, daca acesta nu executa, devine eficienta actiunea
impotriva cedentului
-astfel, cedentul ramane legat de contract, dar in mod subsidiar
-contractantul cedat are o garantie suplimentara ca drepturile sale vor fi realizate
-daca pe langa o asemenea modalitate de garantie, cedentul se mai obliga si in calitate de
fidejusor, atunci vor opera regulile de la contractul de fidejusiune
-este posibil ca in momentul gestiunii, contractantul cedat sa spuna ca e de acord cu cesiunea, dar
numai daca cedentul isi asuma o obligatie de fidejusiune
-care e diferenta intre cele 2 garantii? => in primul caz din art. 1318(2) e vorba de o urmarire
subsidiara a cedentului=>contractantul cedat nu se poate adresa direct impotriva cedentului
-in cazul fidejusiunii, creditorul poate sa inceapa urmarirea direct impotriva fidejusorului
-fidejusorul poate sa invoce totusi 2 beneficii: de diviziune si discutiune
-tocamai pentru ca e vorba de o substituire totala, contractantul cedat poate sa invoce impotriva
cesionarului toate exceptiile ce rezulta din contract
-de la aceasta regula de la art. 1319(1) exista cateva exceptii prevazute in fraza urmatoare din
acest articol: contractantul cedat nu poate invoca fata de cesionar viciile de consimtamant din
contractul initial si care ar putea fi invocate numai de catre cedent
-de asemenea, nu ar putea sa invoce aparari si exceptii care erau specifice raportului cu cedentul

-numai ca fraza a 2-a din art. 1319 are caracter supletiv, ceea ce inseamna ca contractantul cedat
ar putea sa isi rezerve dreptul de a invoca inclusiv aceste aparari si exceptii pe care le putea
invoca fata de cedent
-daca cedentul nu s-a angajat ca fidejusor, el are totusi o obligatie de garantie, dar numai in ce
priveste validitatea contractului initial
-in toate cazurile, cedentul garanteza ca erau indeplinite conditiile de validitate a contractului
initial
=>daca se desfiinteeaza contractul initial dintr-un motiv oarecare, daca are cumva dreptul la
despagubiri pentru pagubele suferite, cel care a intrat in contract-cesionarul- ar putea fi
despagubit
Incetarea contractului
-distinctie intre incetarea contractului si desfiintarea contractului
-incetarea presupune ca fie au fost indeplinite obligatiile asumate de parti(calea normala de
incetare a contractului), fie dintr-o alta cauza, fara a se desfiinta contractul, inceteaza obligatiile
partilor=> incetarea presupune incetarea fortei obligatorii a contractului
-desfiintarea contr are in vedere acele ipoteze in care fie pentru cauze contemporane incheierii
contractului, fie pentru cauze ulterioare, contractul este desfiintat cu efect retroactiv
-o situatie speciala exista in cazul rezilierii si al nulitatii
-in cazul nulitatii e vorba de desfiintare numai cu efect retroactiv numai
-intrucat in cazul rezilierii se pastreaza toate efectele deja produse, nu e vorba de desfiintare, ci
incetare
-art1321: cea mai simpla cale de incetare : executarea partilor, mutuus consensus, denuntarea
unilaterala, modul in care opereaza conditia ca modalitate
-daca e vorba de un contract cu executare dintr-odata, indeplinirea conditiei rezolutorii are ca
efect desfiintarea cu efect retroactiv, nu mai e vorba de incetare
-doar daca ar fi cu executare succesiva s-ar putea pune problema unei incetari
-la fel si in cazul imposibilitatii fortuite de executare, cand este absoluta si definitiva=>in cazul
contractelor cu executare uno ictu vorbim de desfiintare
- daca e cu executare succesiva, e mai multe vorba de o incetare a contractului in sensul ca nu va
mai produce efecte pentru viitor
-mai pot fi prevazute in lege si alte cauze de incatare a contractelor
-efectele incetarii : incetarea fortei oblig a contr, liberarea partilor de catre oblig datorate
-daca insa pana in momentul incetarii contractului au fost savarsite de catre parti, in executarea
contractului, fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, ele vor fi tinute sa repare pentru ca e vorba de
fapte anterioare incetarii contractului, forta obligatorie se mentine pana in momentul incetarii
contractului
Actul juridic unilateral ca izvor de obligatii
-actul juridic unilateral este prin excelenta un act de drept public
-in materia dreptului public regula este actul juridic unilateral, dar si acolo exista acte
bilaterale(contractele administrative)
-in materia dreptului privat, regula este actul juridic de formatie bilaterala, multilaterala, numai
exceptional avem acte unilaterale
-daca suntem in materia dreptului privat, chiar atunci cand intalnim acte unilatrale, de cele mai
multe ori, ele sunt forme de realizare a unor drepturi potestative
-dreptul potestativ presupune realizarea lui prin manifestarea unilaterala a celui care a calitatea
de potentium
-cele mai multe acte unilaterale le gasim astfel in materia actelor nepatrimoniale
-cand suntem in materia drepturilor patrimoniale, putem sa regasim de asemenea acte unilaterale
care reprezinta expresia unor drepturi potestative
-la stipulatia pentru altul, acceptarea stipulatiei este un act juridic unilateral, care este insa
manifestarea dreptului potestativ al dreptului de a accepta sau nu stipulatia

-acceptarea succesiunii este un act juridic unilateral care presupune insa realizarea unui act
juridic potestaiv, acela de a refuza sau accepta succesiunea
-ne intereseaza actul juridic unilateral ca izvor de obligatii
-e posibil ca printr-o singura vointa sa se nasca un raport juridic in care avem un debitor si un
creditor? E posibil ca prin simpla vointa sa nasti un drept in favoarea unei alte persoane sau sa o
obligatie unei alte persoane sub aspect patrimonial?
-s-a acceptat cu multa precautie ideea ca un act juridic unilateral poate fi un izvor de obligatii
-art.1324,1325,1326 care par sa constituie o mini teorie a actului juridic unilateral care e valabila
si pentru zona patrimoniala si pentru cea nepatrimoniala
-chiar daca textele sunt cuprinse la obligatii, aceste 3 texte au vocatie generala pentru tot dreptul
privat
-actul juridic unilateral= actul juridic care presupune numai manifestarea de vointa a autorului
sau
-regulile aplicabile contractelor sunt dreptul comun in materia tuturor actelor juridice
-avem 2 tipuri de acte juridice unilaterale: cele care creaza drepturi si obligatii numai pentru cel
care emite actul( nu e obligatie de comunicare), daca este insa vorba de constituirea, stingerea
sau modificarea unui drept al unei alte persoane, atunci destinatarul trebuie sa fie informat
-efectele juridice ale actului unilateral se produc din momentul comunicarii cu exceptia cazului
in care destinatarul a luat cunostiinta prin alte mijloace
-aceasta comunicare produce efecte chiar daca destinatarul nu a luat constiinta de ea
-avem un exemplu de de act juridic unilateral ca izvor de obligatii : promisiunea unilaterala se
recunoaste cu valoare generala faptul ca actul unilateral poate produce efecte juridice si fata de
terti=> e gresit denumit pentru ca se refera la actul unilateral, nu la promisiune art 1327
-se recunoaste actul juridic unilateral ca izvor de obligatii cu valoare generala
-ultimul alineat are in vedere actul unilateral in materia drepturilor patrimoniale
-in masura in care prin actul unilateral se naste un drept in favoarea unui tert, acesta nu e obligat
sa accepte dreptul
-este un beneficiu pentru el, nimeni nu poate fi obligat sa accepte un drept
-vom avea un alt act unilateral emis de destinatarul actului initial si practic am putea spune ca din
actul initial iau nastere 2 drepturi: dreptul propriu-zis care se naste in favoarea destinatarului si
pe de alta parte dreptul potestativ al destinatarului de accepta sau refuza dreptul
respect( asemanator cu stipualtia pentru altul, diferenta este ca se naste din act unilateral, nu din
contract, altfel pozitia sa este aproape identidica cu cea a tertului beneficiar)
-daca tertul destinatar nu accepta sau refuza dreptul primit intr-o perioada de timp rezonabila sau
intr-o perioada de timp expres prevazuta in actul unilateral initial, efectele acestuia inceteaza
-o interpretare sistematica duce la intrebarea daca dreptul se naste imediat in patrimoniul tertului
ca efect al actului juridic unilateral?
-ar trebui ca raspunsul sa fie da, ca la stipulatie
-promisiunea publica de recompensa: exemplu de act unilateral ca izvor de obligatii
-se naste dreptul direct din acest act juridic unilateral?=> pe de-o parte avem manifestarea
promitentului si pe de alta parte avem executarea prestatiei=> desi e vorba de un act unilateral, in
realitate e vorba de un izvor complex
-fiind vorba de un act unilateral el poate fi revocat, insa exista o limita a posibilitatii revocarii:
executarea prestatiei
-chiar daca nu a facut prestatia exacta, el a facut anumite pregatiri=> acum desi revocarea e
posibila, acest prejudiciu trebuie sa fie reparat cu cheltuielile de pregatire facute
-tertul nu are drept la despagubiri daca promitentul arata ca nu se putea ajunge la rezultat cu
mijloacele acelea
Faptul juridic licit ca izvor de obligatii
-faptul juridic este o actiune umana sau un eveniment exterior, dar indiferent cum se manifesta
obiectiv acel fapt, important este ca efectele se produc pentru ca legea le prevede

-in cazul actului juridic, simpla vointa e suficienta pentru a produce efecte, nu e nevoie de
obiectivizarea sa prin actiuni ale omului
-e posibil ca si in cazul faptului juridic sa avem o anumita vointa, dar efectele sale nu se produc
numai ca urmare a unei vointe, ci a faptului ca legiutorul leaga de acea fapta producerea unor
anumite efecte
-faptele juridice licite vs faptele jur ilicite
-in ceea ce priveste modul in care se raporteaza un fapt sau altul la o norma juridica, in cazul
celui ilicit o norma e incalcata, cand e vorba de o fapta licita, ea este compatibila cu cadrul de
drept, ea nu incalca nicio norma juridica
-a doua diferenta este ca fapta juridica ilicita e intotdeauna o actiune/inactiune omeneasca
-faptul juridic licit cunoaste 3 reglementari: gestiunea de afaceri, plata nedatorata si imbogatirea
fara justa cauza
-asta e diferenta intre vechiul si noul cod civil : nu aveam reglementata imbogatirea fara justa
cauza
Gestiunea de afaceri :
-art.1330 : acte juridice sau fapte materiale savarsite de catre gerant in favoarea geratului, fara
cunostnta acestuia, sau in masura in care acesta cunoaste sa nu fi putut sa desemneze un
mandatar sau sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale.
CONDITII:
1. Conditii cu privire la obiectul gestiunii : fapte materiale si acte juridice pe care le incheie
gerantul pentru a administra afcerile geratului. Actele juridice trebuie sa fie de conservare si
administrare.
-acte de administrare trebuie intelese in raport cu intreg patrimoniul geratului.
-e posibil ca gerantul sa efectueze ace de dispozitie cu privire la un bun ut singuli dar in raport cu
patrimoniul sa aiba natura unor acte de administrare(vinde un bun al geratului pentru a procura
fondurile neesare administrarii).
2. Conditii referitoare la utilitatea gestiunii: acele fapte materiale sau acte juridice in interesul
geratului prin care se impiedica o pierdere patrimoniala, uneori chiar se impiedica pieirea unui
bun(acte nu numai utile, ci necesare)-> apreciere in concret.
3. Conditii care privesc atitudinea partilor fata d gestiune: geratul trebuie sa fie strain de
gestiune(sa nu cunoasca existenta acesteia)
-totusi, daca el cunoaste existenta gestiunii, nu trebuie sa fie in masura sa desemneze un
mandatar au sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale => in sens contrar, geratul ratifica
gestiunea si o transforma in contract de mandat(in mod retroactiv)
-gerantul trebuie sa se comporte avand reprez subiectiva ca administrand afacerile geratului
(~intentie ca premisa a gestiunii; efetele se produc prin savarsirea faptelor materiale si actelor
juridice)
-trebuie precizat ca cerinta este indeplinita si atunci cand gerantul lucreaza in egela masura si
pentru el si pentru altul (eg: coproprietar)
-daca gerantul nu intentioneaza ca persoana ale carei afaceri le administreaza sa fie obligata fata
de gerant, intelege sa faca fie o liberalitate, fie sa-i plateasca o datorie pe aceasta cale
-cerinta care afirma ca gerantul trebuie sa aiba reprezentarea subiectiva ca lucreaza pentru gerat
inseamna ca gerantul intentioneaza sa-l oblige pe gerat fata de el
Obligatiile gerantului : art. 1331 obligatia de instiintare imediat ce este posibil
-art. 1332 : obligatia de a continua gestiunea inceputa pana cand geratul personal sau prin
reprezentant sau de catre mostenitori preia administrarea afacerilor / pana cand gerantul poate
abandona afacerea fara a produce niciun prejudiciu geratului
-odata inceputa gestiunea, obligatia de a o continua pana in cele 2 momente subzista si pentru
mostenitorii gerantului
-art.1334 : bonus pater familias => conditiile in care gerantul raspunde fata de gerat daca in
cadrul gestiunii se produc prejudicii in patrimoniul geratului
-cand actele sunt necesare, raspunde numai pentru intentie si culpa grave

-cand e vorba doar de acte de gestiune utile, el va raspunde pentru orice fel de culpa.
Art. 1335
Obligarea gerantului fata de terti : contracte incheiate de gerant cu tertii in beneficiul geratului
=> prin incheierea acestor acte in nume propriu, el va raspunde contractual fata de terti;
-daca a lucrat in numele geratului (cunostea / mandat), atunci tertii nu vor fi legati contractual de
gerant
-in masura in care nu este posibil ca tertii sa antreneze raspunderea geratului, atunci va ramane
obligat gerantul
OBLIGATIILE GERATULUI : fata de gerant si fata de terti
-art. 1337
Rambursarea cheltuielilor gestiunii
-geratul se obliga nu numai fata de gerant, ci si fata de tertii cu care gerantul a contractat: o noua
exceptie de la efectul relativitatii contractelor? (izvorata din lege nu din contract)
-alin. 4 : in timpul gestiunii=> garantare
-art. 1338 daca titularul dreptului se impotriveste, gerantul poate obtine numai restituirea
cheltuielilor necesare
-numai in ceea ce priveste gerantul, se cere capacitate
-geratului i se administreaza afacerile=>nu trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte juridice
-proba gestiunii de afaceri se face in mod diferit : raporturi intre parti(reguli de proba specifice
actelor juridice =>geratul este tert fata de acele incheiate de gerant, deci va folosi orice mijloc de
proba) si acte materiale(orice mijloc de proba)
-mijloacele de proba se completeaza cu mijloace de proba din materia administrarii bunurilor
altei persoane
PLATA NEDATORATA:
plata-> executarea unei obligatii
-plata nedatorata : semnificatie mai restransa
-se admite ca este vorba, de regula, de executarea unei obligatii de a da sau cel mult de a preda.
-celelalte obligatii de a face nu intra in sfera platii
-plata, daca este facuta in mod nedatorat, da dretul la restituire=> acel izvor de obligatii care
presupune ca o persoana, solvens, plateste o datorie catre o alta persoana, accipiens, fara ca
aceasta plata sa fie datorata si fara ca solvensul sa stie ca plata este nedatorata
Conditii :
1.sa fie vb de o plata in sensul datorat
-plata sa nu fie datorata : este posibil ca datoria sa existe , dar totusi plata sa fie nedatorata
(eroare, confundarea creditorului)
-este posibil ca datoria sa existe, iar cel care plateste sa vrea sa faca o liberaliate sau o gestiune
de afaceri=> nu se mai pune problema restituirii art.1341 = prezumtie alin. 3
2.solvensul sa fi fost in eroare cand a facut plata
-daca nu a fost in eroare, fie a vrut sa faca o liberalitate sau o gestiune de afcaeri
-desi nu exista eroare , e posibil ca plata sa fie nedaorata -> eg : contract anulat sau desfiintat
disparand temeiul platii (nu este vorba despre plata lucrului nedatorat si de imbogatirea fara justa
cauza)
Efectele juridice :
-accipiensul de buna-credinta si cel de rea-credinta
-este de buna-credinta cel care nu stie ca nu lui i se datora => eroare comuna cat si pentru
solvens cat si pentru accipiens
-in NCC (!=VCC) a ramas numai ipoteza accipiensului de buna-credinta
-daca el este de rea-credinta, plata lucrului nedatorat nu mai are seminificatia unu fapt licit, ci
ilicit
Exceptii de la restituire : art. 1342 alin. 2
1. Daca cel care a primit cu buna-credinta plata, nu a mai actionat impotriva nimanui, lasand
termenul de prescriptie sa se implineasca

-el nu mai poate sa se intoarca impotriva adevaratului debitor

-daca se restituie, el ar pierde plata.
2. Cel care primeste plata distruge titlul constatator al creantei
-crede ca i s-a platit si distruge inscrisul
-ulterior se dovedeste ca nu i-a platit cine trebuia si nu mai poate sa se intoarca impotriva
adevaratului debitor
-cel care a platit nu poate ramane pagubit=> actiune in imbogatire fara justa cauza sau subrogatie
in drepturile creditorului platit(dar va prelua si rsicurile eg. prescriptia)
-art. 1344 plata anticipata
IMBOGATIREA FARA JUSTA CAUZA
-actiune omeneasca/ eveniment => saracirea patrimoniului unei persoane + imbogatirea
patrimoniului altei persoane
NB!
-nu se poate spune ca imbogatirea este cauza saracirea sau invers
-ambele sunt efecte ale aceleiasi cauze unice(actiunea omeneasca/ evenimentul).
Efectele :
-se naste obligatia celui care s-a imbogatit de a restitui celui care a saracit cea mai mica dintre
cele 2 valori (valoarea imbogatirii sau saracirii)
Conditie pentru restituire: sa nu existe o cauza legitima a imbogatirii
Cerinta speciala : actiunea in imbogatire fara justa cauza are caracter subsidiar : actio de in rem
verso
-daca cel care a fost pagubit are la indemana o alta actiune, trebuie sa recurga la acea actiune
TGO curs 7

Raspunderea civila delictuala

Ideea de raspundere este legata de incalcarea normelor, iar nomele sunt: politice, juridice
si sociale.
Pe cale de cosecinta, faptele prin care se incalca normele atrag raspunderea juridica.
Diferenta intre raspunderea juridica si celelate tipuri de raspundere e aceea ca raspunderea
juridica, odata angajata, implica aplicarea unei sanctiuni care poate fi adusa la indeplinire prin
intermediul fortei publice, autoritaii publice. Rezulta ca in cazul raspunderii juridice sunt
invidualizati atat subiectul activ al raspunderii cat si subiectul pasiv : stim cine e victima si stim
cine raspunde pentru fapta prin care victimei i s-a cauzat un prejudiciu. In cazul raspunderii
morale : daca autorul este cunoscut, nu se cunoaste cine aplica sactiunea, caracterul ei difuz face
ca ea sa fie angajata prin intermediul opiniei publice. Raspunderea politica e difuza prin
sanctiunile aplicate de electorat, incert in configurare ca si opinia publica. Cand e vb de
organismele politice: se individualizeaza raspunderea.
Raspunderea juridica este :
De drept privat
De drept public
Principala diferenta e ca in cazul dr privat, cele 2 subiecte sunt persoane particulare. Cand e
vorba de raspunderea de drept public, intotdeauna intervin autoritatile publice ca parti ale
raportului juridic.
Nb : nu inseamna ca atunci ca nu e vorba de raspundere de dr privat nu e vorba de autoritati. Ele
intervin cand se face apel la ele pentru a aplica sanctiunea.

Formele raspunderii de drept privat

Raspunderea civila
Nu mai exista distinctia intre obligatiile civile si obligatiile comerciale. Pe cale de consecinta si
raspunderea este unificata : vom avea numai raspundere civila.
Exista 2 forme ale raspunderii civile :

Raspundere contractuala
Raspundere extracontractuala.
Nu e riguroasa impartirea in raspundere civila delictuala si contractuala, deoarece avem mai
multe izvoare de obligatii. Incalcarea obligatiilor indiferent de unde se nasc, implica raspunderea
civila.
In cadrul raspunderii extracontractuale cea mai importanta forma e raspunderea
delictuala.
Se spune ca raspunderea delictuala e dr comun al raspunderii extracontractuale. Nu e doar dr
comun al raspunerii extracontractuale, ci al raspunderii in general : daca nu avem norme
specifice care sa rezolve problemele, in continuare se aplica normele care reglementeaza
raspunderea delictuala.

Raspunderea civila delictuala:

-

In primul rand, un raport juridic obligational care se naste in momentul savarsirii unei fapte
ilicite, autorul faptei are calitatea de debitor si victima are calitate de debitor, raport in care intra
dr creditorului de a cere de la debitor repararea prejudiciului: raport juridic obligational de
raspundere
Raspunderea delictuala este chiar sanctiunea care se aplica prin intermediul acestui raport:
repararea prejudiciului suferit de victim, de catre autor. Prin esenta ei raspunderea delictuala e o
sanctiune civila. Caracterul sanctionator al raspunderii civile este intim legat de idea de reparare
a prejudiciului. Sanctiunea e tocmai repararea prejudiciului. E vorba de repararea materiala a
prejudiciului indiferent de natura prejudiciului.
Distingem intre ideea de :
- sanctiune juridica
- pedeapsa
Pedeapsa, fie civila, fie penala, oricare a fi natura ei, ea are un caracter strict personal. Se aplica
in considerarea persoanei care a savarsita fapta, fie ca e vorba de icilit civil sau penal.
Consecinta e ca pedepsele nu se pot aplica altor pers decat celei care a sav fapta.
Cand e vb de rasp delictuala ca sanct jur, sanct e transmisibila la succesorii: obligatia de
reparative materiala a prejudiciului se transm la succesorii autorului faptei ilicite.
Rezulta ca principala funcie a raspunderii delictuale, e functia reparatorie : ideea de sanctiune se
confunda cu ideea de reparare.
Raspunderea delictuala are si o functie preventiv-educativa, in masura in care exista
reprezentarea, raspunderea devine efectiva cand se incalca o norma juridica si se savarseste un
prejudiciu, atunci la nivelul comunitatii se creeaza retineri de a savarsi fapte. Aceasa inhibitie
inseamna substanta functiei ei preventiv-educative.

Raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala ( comparatie)

Asemanari : vizeaza toate formele de raspunderea juridica, ce presupune 4 elemente : fapta
ilicita, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovatia autorului faptei.
Ceea ce e specific raspunderii civile este ca prejudiciul chiar daca nu e mereu material,
presupune o reparare materiala, in timp ce in alte forme de raspundere juridica, repararea poate fi
atat materiala, cat si personal-nepatrimoniala.
Exista pe baza acestor 4 elemene, o unitate a raspunderii civile, dar dincolo de aceasta unitate,
putem identifica anumite trasaturi distinctive pt cele 2 forme de raspundere civila :
1. In ce priveste specificul faptei ilicite : in cazul raspunderii delictuale, fapta ilicita consta in
incalcarea obligatiei generale negative de a nu pagubi pe nimeni ( neminem laedere) 1349 (1)
in aceasta forumulare regasim ideea generala a obligatiei de a nu pagubi pe nimeni, iar, in cazul
raspunderii contractuale fapta ilicita : consta in incalcarea obligatiei asumate anterior de autorul
faptei ilicite. Aceasta idee necesita precizari :
- Pt faptele savarsite in faza de negociere, raspunderea e de regula delictuala si nu contractuala
- Pt a vb de raspundere contrctuala e nevoie de un contract valabil incheiat. Daca este nul,
actiunea in nulitate are caracter delictual, iar in masura in care se pune problema daunelor,
acestea sunt angajate pe temei delictual si nu contractual.

Daca in timpul derularii relatiei contractual, partile provoaca prejudicii tertilor, raspunderea fata
de terti nu va fi contractual, ci delictuala
- Daca partile insele cu ocazia derularii raporului contractual isi cauzeaza una alteia prejudicii,
dar fara legtura cu obligaia contractuala, ac vor rasp delictual, iar nu contractual.
- Este foarte important sa stabilim cat mai exact continutul contractului. Daca s-a stabilit
continutul contractului, se va putea realiza o departajare neta intre ce tine de raspunderea
contractuala si ceea ce este in afara contractului.
2. Exista diferente in ce privese capacitatea, punerea in intarziere si clauzele
a). In ce priveste capacitatea :
- In materie contractuala avem regulile care guverneaza materia actului juridic in general. In
material actelor juridice, persoana are capacitate deplina de la 18 ani si restransa de la 14 ani.
Sub 14 ani minorul nu poate incheia valabil acte juridice.
- In materie delictuala : art 1366 din acest articol se desprinde concluzia generala ca in materie
delictuala nu avem o limita minima de varsta pt angajarea raspunderii. Teoretic din momentul
nasterii, persoana fizica poate sa raspunda. Practic aceasta limita exista : persoana raspunde din
momentul in care dobandeste discernamant. Concluzii subsidiare : textul instituie o prezumtie de
absenta a discernamantului inainte de 14 si si de prezenta a discernamantului dupa 14 ani.
Prezumtiile sunt relative. Daca persoana are sub 14 ani, victima trebuie sa dovedeasca
prejudiciul. Daca este vorba de o persoana de peste 14 ani, victima nu face proba, in schimb
autorul trebuie sa dovedeasca faptul ca in momentul savarsirii faptei nu avea discernamant.
b).In ce priveste punerea in intarziere :
- In materie delictuala : debit este de drept pus in intarziere
- In materie contractuala nu e de drept pus in intarziere.
In art 1523
c).In ce priv clauzele de neraspundere exista o diferenta de baza:
- in materie delictuala, de regula sunt interzise, numai in cazuri exceptionale sunt permise
- In materie delictuala e invers
3. Diferente in legatura cu intinderea repararii prejudiciului:
- in materie delictuala repararea integral a prejudiciului : paguba suferita si prejudicial preeviz
sic el imprev
- in materie contractual se repara doar prejudicial previz
4. Sub aspectul solidaritatii:
- in mterie delictuala :regula e solidaritatea
- in materie contractuala :regula e divizibilitatea
Art 1382. art 1445.in materie contractuala, de regula obligatiile sunt divizibile.. exista si
exceptii in art 1446
5. dif sub aspectul dovedirii vinovatiei:
- in rasp delictuala : treb dov de victim
- in rasp delictuala : o prezumtie de culpa

Cumulul raspunderii civile delictuale cu raspunderea contractuala

Nu e vborba de o dubla raspundere. Nu ar fi posibil, pt ca nu ar fi echitabil ca autorul sa repare
de 2 ori prejudiciul. Nu se admite ca in cazul aceleiasi actiuni in raspundere, creditorul sa incerce
sa cumuleze regulile celor 2 forme de raspundere pt a obtine o despagubire mai mare. De
asemenea nu e posibil ca victima sa introduca mai intai o actiune delictuala sau contractuala si
apoi in completare o actiune delictuala sau contractuala.
Cumulul inseamna aici algerea, termenul de cumul fiind oarecum impropriu.
Regula este urmatoarea : daca exista un temei contractual ( raspundere contractuala),
astfel odata stabilita raspunderea contractuala, ea exclude raspunderea delictuala.
Exceptie : atunci cand fapta ilicita prin care se incalca o obligatie contractuala constituie
in acelasi timp o infractiune. Intr-o asemenea situatie e posibil ca victima sa asocieze actiunea
civila in procesul civil. E posibil si ca victima in procesul penal, sa porneasca o actine civila.
Intr-o asemenea situatie nu mai exista temei contractual, ci victima are numai temei delictual. E

posibil si ca victima sa nu porneasca actiune civila in cadrul procesului penal, o poate face
separat. In aeastac ipoteza, poate alege intre temeiul delictual si cel contractual. Aceasta este o
situatie de reala alegere intre cele 2 temeiuri. S-a mai spus ca in acele cazuri in care actiunea
civila este pornita din oficiu in procesul penal, in ac situatii, ar fi normal sa i se recunoasca
creditorului alegerea chiar in procesul penal.

Raspunderea civila delictuala

Forme:
1. Raspundrea delictuala pentru fapta proprie
2. Pt fapta altuia
3. Pt prejudiciile cauzate de lucru

Raspunderea delictuala pentru fapta proprie

Este dr comun al raspunderii delictuale.
Autorul faptei ilicite este cel chemat sa raspunda pt prejudiciul cauzat. Raspunderea pt fapta
propriei presoane presupune intrunirea celor 4 conditii : prejudiciu, fapta ilicita, legatura de
cauzalit si vinovatie.
Fapta ilicita ( temeiul raspunderii delictuale)
In art 1349 alin (2) se vorbeste de incalcarea indatoririi de a nu comite nimic din ceea ce ar putea
prejudicia pe ceilalti. Aceasta incalcare este tocmai fapta ilicita care este actiunea sau incatciune
omeneasca prin care incalcandu-se noremele dreptului, obiectiv se cauzeaza un prejudiciu unei
alte persoane.
S-a pus problema daca ilicitul poate decurge si din incalcarea normelor morale. Multi au raspuns
pozitiv, dar numai masura in care aceste reguli morale imbraca forma unor principii care se
regasesc si la temelia sistemului de drept obiectiv.
S-a mai pus intrebarea daca fapta ilicita provoaca un prejudiciu numai prin incalcarea dr
obiective sau si prin incalcarea unor interese.
De regula fapta, ilicita este o actiune omeneasca ,inactiunea dobandeste caracter ilicit atunci cand
exsita o reglem care impune o anumita activitate. Cand legea impune o anumita activitate iar
persoana nu o executa, inactiunea e o fapta ilicita.
Astfel inteleasa, fapta ilicita poate uneori, ca urmare a unor imprejurari speciale, sa isi piarda
caracterul illicit. In codul civil nu avem o sistematizare clara a acestor cauze unele sunt
prezentate in sectiunea : cauzele exoneratoare de raspundere. E necesara o discutie.
Trebiue sa facem distinctie intre cauze care inlatura caracterul ilicit, cele care inlatura vinovatia
si cele care inlatura raportul de cauzaliate.
Primele 2 cauze se cunosc de la dreptul penal.
Legitima aparare si starea de necesitate 1360 si 1361.
Efectele acestor 2 cauze :
- La legitima aparare, se precizeaza ca : daca prin depasirea limitelor legitimei aparari s-a savarsit
o infractiune atunci cel care a savarsit infractiunea va putea fi obligat la plata unor indemnizatii
adecvate si echitabile. Comentarii :
A. Mai suntem in prezenta unei raspunderi delictuale ? da deoarece depasirea limitei restituie faptei
caracterul illicit
B. Ac resituiri ale caracterului illicit se produc doar daca depasirea acestor limite imbraca forma
unor infraciuni. Si daca se resituie faptei caract illicit, modul de reparare nu mai este specific
raspundeii delictuale.
- Cat priveste starea de necesitate, persoana care actioneaza in stare de necessitate, va fi obligata
sa repare prejudicial cauzat, dar nu pe temei delictual ci pe temeiul imbogatirii fara justa cauza.
Astfel subzista inlaturarea caracterului ilicit al faptei, dar daca cel care actioneaza pe temeiul
starii de necesitate se imbogateste, trebuie sa restituie. Daca a saracit, nu va fi obligat la nimic.
Permisiunea legii sau ordinul superiorrului

Art 1364, partea finala a textului, arata ca desi suntem in prezenta unei asemenea cauze, nu
intotdeauna se produc aceste efecte: cand autorul faptei putea sa isi dea seama de acest caracter
illicit. O discutie este necesara.
Mai
intai cand e vorba de ordinul superiorului, cel care actioneaza la odin este intreptatit sa il refuze
daca acesta este vadit illicit. In aceasta masura el poate aprecia caract ilicit al faptei este de la caz
la caz.
Cat priveste permisiunea legii,
la prima vedere s-ar parea ca nu e nimic de apreciat, dar sunt 2 imprejurari care arata ca si in
aceasta situatie autorul isi poate da seama de caracterul ilicit al faptei :
Notiunea de lege e folosita in sens larg ( nu doar lege ca act emis de parlament)
Sistemul de dr intern este completat cu reguli externe : tratate internationale si reguli specifice
UE. Sub primul aspect, in masura in care nomele vizate nu au fost integrate in dr intern, sunt
situatii in care e greu sa se aprecieze care e rap dintre o norma interna si una internationala.
Situatia devine si mai relevanta cand e vb de tratate internat in materia dr omului. Aceste au
autoritate in raport cu dr intern, conform constitutiei.
Exercitarea unui drept subiectiv
Este firesc ca o pers care exercita un dr subiectiv propriu sa nu raspunda.
Ideea de
exercitare a unui dr e de natura sa inlature caracterul ilicit al faptei 1533.
E nevoie sa
facem o distinctie : intre exercitarea normala a unui dr subiectiv si cea abuziva. Pt a face ac
distinctie : limite interne si externe ale exercitarii dr subiectiv. Limitele externe ale exercitarii dr
presupun exercitarea atributiilo dreptului pana la epuizarea posibilitatilor pe care le ofera. Numai
o asemenea intelegere a exercitarii dr ar naste numeroase conflicte intre diferitii titulari de dr
sub. Daca fiecare titular si-ar exercita dr pana la limita epuizarii atributiilo, ar intra in sfera dr
altor pers. Rezulta ca dr sub trebuie sa fie delimitat intern : dr sa fie exercit fara a patrunde in
spatiul exercitarii dr alor persoane . dr e normal exercitat in limitele interne, dar intre limitele
interne si cele externe se situeaza abuzeul de dr. In ac spatiu, dr exsita dar este abuziv exercitat.
Dincolo de limitele externe se situeaza delictul civil. Abuzul de dr face ca
fapta sa isi pastreze carct ilicit, inseamna ca e vb tot de rasp delictuala
Consimtamantul victimei
Ac problema imbraca forma clauzelor de neraspundere.
Clauzele de nersapundere- inainte de savarsirea faptei ilicite, dar anticipand posibila
savarsire a acesteia si posibilitatea rezultatului pagubitor, victima isi da consimtamantul printr-o
clauza de neraspundere.
Aceasta clauza
poate fi intr-un act unilateral sau bilateral.
Art 1355 prevede
regulile care guverneaza asumarea, instituirea clauzelor de neraspundere, rezultand ca asemenea
clauze nu sunt posibile daca aceste fapte sunt savarsite cu intentie sau din culpa grava.
Si in aceasta privinta trebuie sa fie vorba de prejudicii
cauzate bunurilor, iar nu integritatii personale a victimei. In acest ultim caz, numai daca legea
prevede s-ar putea accepta o clauza de neraspundere
In legatura cu includerea acestei cauze intr-un act unilat, se reglementeaza
situatia anunturilor (1356) textul arata ca asem anunturi sunt exonerate de raspundere daca au
fost aduse la cunostuinta publicului sau daca persoana a putut cunoaste anuntul. Daca e vorba de
pagube cauzate chiar persoanei victimei, aceste anunturi nu pot fi luate in seama.
Art
1371: distribuie prejudiciul intre victime si autorul faptei ilicite.
Art
1363 : regula este ca divulgarea secretului comercial este o fapta ilicita, daca divulgarea se face
pentru ca sunt imprejurari grave, dispare caract ilicit al faptei.
Art 1354: ipoteza in
care o persoana acorda ajutor dezinteresat altei personae, iar cu aceasta ocazie beneficiarul
acestui ajutor sufera un prejudiciu. In aceasta situatie nu se raspunde cu exceptia faptului in care
exista intentie sau culpa grava.

Prejudiciul

Atat din art 1357 (1) si alin (2),( 3),( 4) => Ca prejudiciul e un element esential pt angajarea
raspunderii civile delictuale
Intre elementele obiective ale raspunderii delictuale, prejudiciul ocupa un loc important
deoarece spre deosebire de dreptul penal, in respunderea delictuala fara prejudiciu nu se poate
raspunde.
Prejudiciul este rezultatul negativ al faptei ilicite produs ca urmare a vatamarii unor dr
subiective sau a unor interese.
Pt a vorbi de prejudiciu ca element al raspunderii delict si al raspunderii civile in general,
trebuie sa fie vorba de un prejudiciu susceptibil de reparare materiala.
Rezulta din definitia prejudiciului ca vatamarea produsa prin savarsirea fatei
ilicite poate sa contsea fie in incalcarea unor dr subiective, fie in incalcarea unui interes. Sub
acest ultim aspect trebuie sa vedem ca nu orice fel de interese prin incalcarea lor contureaza
prejudiciul.
Trebuie sa fie vorba de interese care prin continutul
lor, prin stabilitatea lor, prin continuitatea lor, sa fie asemenatoare unui adevarat drept subiectiv
civil, chiar daca nu imbraca forma expresa a unui asemenea drept.
Pentru a intelege mai bine aceasta idee sa
avem in vedere ipoteza in care fapata ilicita are a ca efect decesul unei persoane fizice care are in
intretinere un copil fata de care nu este legat printr-un raport de filiatie. Minorul care nu e legat
prin raport de filiatie cu persoana decedata nu are un dr subiectiv la intretinere si ca urmare
absenta intretinerii determinata de decesul pers victimei nu reprezinta incalcarea unui drept
subiectiv, dar este evident ca minorul aflat in aceasta situatie in masura in care intretinerea fusese
prestata o perioada de timp are un interes real sa beneficieze de acest interes. El va putea cere
despagubiri pt incalcarea acestui interes. In mod constant in practica judiciara a fost admisa
aceasta decizie. A fost o situatie similara chiar si cand persoane majore aflte intr-o asemenea
situatie au fost indreptatie la asemenea despagubiri, intrucat aceasta intretinere a avut caracte de
continuitate : ex dreptul concubinei.
In NCC solutia potrivit careia vatamarea unui interes poate intemeia actiunea delictuala a
fost expres consacrata in art 1359. Acest text nu este decat solutia sintezelor de practica judiciara.
In materia raspunderii delictuale in NCC sunt cuprinsee mult mai multe norme juridice decat
Vechiul Cod, care avea numai 6 articole referitoare la raspunderea delictuala, dar pe marginea
celor 6 art doctrina si jurisprudenta au facut numeroase nuantari, au conturat multe reguli in
interspretarea textelor.
NCC, nu numai in art 1359, ci si in numeroase alte articole
reglementeaza nuantat raspunderea delictuala pornind nu de la solutii arbitrare imaginate de
legiutor, ci de la reguli conturate dealungul timpului. 1359-1395
Categorii de prejudicii care ar putea intemeia raspunderea delictuala.
Mai exact s-a pus intrebarea daca pot fi reparate material numai prejudiciile materiale sau
pot fi reparate si prejudiciile nepatrimoniale.
Nota bene : nu a existat niciun fel de disputa in ce priveste repararea nepatrimoniala a prejud
nepatrimonial.
S-a recunoscut ca un prejudiciu nepartimonial este susceptibil de reparatie prin masuri
nepatrimoniale. Si in reglementarea anterioara, si in actualul cod civil, in art 253, 254, 255, au
fost recunoscute masuri nepatrimoniale pt repararea prejudiciului nepartimonial : vatamari aduse
persoanei fizice.
Disputa a existat in legatura cu posibilitatea repararii materiale a daunelor morale. Se
impune o precizare : este posibil ca vatamarea unui drept nepatrimonial sa se concretizeze nu
numai printr-un prejudiciu nepartimonial ci si patrimonial.
Problema este daca daunele morale sunt susceptibile de reparare materiala.
S-au conturat 2 tendinte :
Daunele morale nu sunt susceptibile de reparare materiala : suferinta nu are pret;

Desi nu se poate vorbi de o evaluare baneasca a prejudiciului moral, totusi, reparatia baneasca a
unui asemenea prejudiciu este necesar si deci si posibila pt a atenua urmarile suferintei. Nu e
vorba de un pret al suferintei, ci de masuri care prin mijloace banesti pot atenua suferinta chiar
daca ea nu dispare.
In
practica judiciara aceasta idee a fost recunoscuta in forma prejudiciului de agrement . Atunci
cand in urma faptei ilicite o persoana a suferit o vatamare a integritatii, vatamare care o
impiedica sa aiba acelasi grad de integrare in viata sociala, repararea baneasca estee necesara pt
ca persoana vatamata sa poata fi integrata mai bine viata sociala.
De exemplu daca o
persoana, in urma unui accindent sufera un handicaap este indreptatia sa ceara bani pt procurarea
unui automobil cu comenzi speciale.
Treptat recunoasterea repararii material a prejudiciului moral a devenit tot mai pregnanta
pana cand s-a transformat intr-o regula. Nu e vorba de repararea oricarui fel de prejudiciu moral
si de fiecare data s-a accentuat idea potivitr careia cuantumul despagubirii materiale trebuie sa fie
stabilit pe baza unor criterii echitabile, care sa intlature arbitrarul judecatorului.
Pornind de la numeroasele solutii jurisprudentiale, in NCC, in art 1391, a fost
recunoscuta expres posibilitatea repararii materiale a prejudiciului nepatrimonial. Acest text e
susceptibil de numeroase discutii :
1. Posibilitatea actiunilor simultane formulate de toate categoriile de persoane enumerate in text. In
aceasta privinta desi textul este foarte generos, prin lista larga de persoane care o cuprinde, ar fi
bine ca in practica judiciara sa se restranga aceste actiuni in raspundere delictuala la cazurile la
care se justifica existenta acestei dureri de natura sa genereze o reparatie patrimoniala.
2. Partea finala a textului are in vedere si orice alta persoana care ar putea dovdei existenta acestui
prejudiciu. Si in aceasta privinta trebuie sa existe multa circumspectie pt a nu se creea spatiu pt
abuz.
In toarte ipotezele trebuie avute criterii bine conturate pt a stabili compensarea materiala.
3. Acest text e interesant mai ales prin ceea ce impilca. Textul implica ideea potrivit careia
incalcarea oricarui drept inerent personalitatii, poate indreptati o actiune in raspundere delictuala.
Ideea este corecta dar nu inseamna ca in concret orice incalcare a unui drept personal
nepatrimonial poate determina o reparatie materiala. Pt a intelege acest text trebuie sa ne
raportam si la diferitele reglementari speciale prin care s-a recunoscut posibilitatea repararii
acelor prejudicii produse prin incalcarea demintatii unor pers. S-a apreciat ca judecatorul cand
stabileste repararea materiala trebuie sa tina seama de specificul reputatiei persoanei in cauza, de
eventuala ei notorietate, de necesitatea fosirii unei reputatii pt exercitarea unei profesii si nu in
ultimul rand de valoarea profesionala a persoanei respective.
Ca urmare e posibil ca defaimarea sa duca la reparatii materiale diferite in functie de persoana
care este defiamata. Ceea ce textul spune explicit este ca dreptul la reparatie materiala, care se
naste, in principiu, imediat ce a fost savarsita fapta ilicita prin care se vatama un drept, nu este
susceptibil de transmitere, de cedare, decat daca a fost deja stabilit printr-o tranzactie sau
hotarare judecatoreasca explicita.
4.In alin 4 se precizeaza ca dreptul la depagubire nu trece la mostenitori cu exceptia cazului
in care autorul lor pornise deja actiunea in despagubire. In absenta aprecierii facute in momemtul
in care era in viata, dr nu trece la mostenitori. Se circumstantiaza ideea potrivit careia
raspunderea delictuala avand caracter reparator se diferentiaza de pedeose in general, intrucat dr
la despagubire poate sa treaca la mostenitori. Ideea ramane valabila dar numai in conditiile art
1391 alin(4).
Poate exista complementatitate intre repararea patrimoniala si repararea nepatrimoniala a
prejudiciului .
Raportul de cauzalitate
Necesitatea acestei cerinte => din art 1357 coroborat cu art 1349 alin (2),(3) si (4).
Raportul de cauzalitate implica nu atat o abordare juridica, cat una care tine mai degraba de
filozofie si de stiinta.

Ne intereseaza abordarea jur.

Raportul de cauzalitate este relatia prin intermediul careia fapta ilicita determina un anumit
prejudiciu susceptibil de reparare materiala : fapta ilicita e cauza, prejudiciul e efectul, modul
prin care se naste prejudiciul se explica prin legatura de cauzalitate.
Uneori prejudiciul e de domeniul evidentei, alteori este nevoie de analize pt a selecta din
multitudinea de elemente aflta in antecedenta prejudiciului, numai acele elemente care au
relevanta in savarsirea prejudiciului.
Este pos ca in antecedenta prejudiciului sa identificam numeroase actiuni, factori cauzali
fizici sau chimici ori medicali, care nu au legatura cu faptele. Este necesar un proces de selectie
sub un dublu ascpet :
- Actiunile sau inactiunile omenesti, prejudicii cauzate de animale sau cauzate de lucruri.
- Diferitele fapte aflate in antecedenta prejudiciului.
Pt a face o astfel de selectie trebuie sa tinem seama de :
a. Nu numai actiunea ci si inactiunea ar putea cazua un prejudiciu. Valoarea cauzala a inactiunii
depinde de existenta unei obligatii prealabile. Chiar si atunci cand e vorba de o actiune, de multe
ori relevanta ei cauzala se apreciaza in raport cu tipul de comportament pe care legea in descrie
intr-o asemenea situatie.
b. Este bine sa distingem intre raportul de cauzalitate ca element subiectiv si vinovatie ca element
subiectiv.
De multe ori
aceste 2 elemente sunt confundate astfel incat in aprecierea cauzalitatii sunt avute in vedere
elemente de ordin subiectiv care nu sunt straine de acesta conditie a raspunderii delictuale. Dar
pt a identificaa toate faptele omenesti care au relevant cauzala este nevoie sa avem in vedere dif
tipuri de cauzalitate: cauzalitate directa sau indirecta, mediata sau imediata, principala sau
secundara.
Indiferent de natura cauzalitatii, cat timp fapta omeneasca genereaza prejuduciul, oricare ar fi
el, ea va antrena raspunderea delictuala.
Pt a
aprecia relevanta cauzala a unor fapte omenesti insusi legiuitorul stabileste ca exista cazualitate.
Astfel in materie penala raspunde nu doar autorul ci si instigatorul, complicele si tainuitorul. Cu
referire la raspunderea delictuala s-a spns ca daca o anumita fapta ilicita cauzeaza un prejudiciu,
relatia se stabileste nu numai in raport cu faptuitorul ci si cu complicii, cand e vb de coautori,
raspunderea tututor putand fi antrenata.
Relatia cauzala complexa.
De multe ori e imposibil de separat, de individualizat diferitele fapte omenesti situate in
antecedentele prejudiciului. Ele sunt legate indisolibil si formeaza un complex cauzal.
Intr-o asemenea situatie fiecare actiune sau inactiune integrata in contexutl cauzal
indiferent cu ce valoare, va putea antrena rasp delictuala a persoanei respective. Dar, intr-o
asemena ipoteza, raspunderea persoanelor ale caror fapte sunt integrate in raportul cauzal, este
una solidara.
In ac
sens, art 1370 statueaza ca in materie delictuala opereaza solidaritatea, si ca, pe de alta paste,
criteriul solidait e cauzalitatea comuna.
1370-- temeiul solidait e cauzalitatea, 1382( solidarit e legata de stab elem rasp fata de anumite
persoane
1371
Desi in primul alineat se evoca vinovatia, fie in forma intentiei fie in forma culpei, acest
element subiectiv, are doar rolul de a pune in evidenta ca nu se angajeaza raspunderea daca nu
exista vinovatia.
Ceea ce e cu adevarat important, este contributia la cauzarea prejudiciului. Intr-o
asemenea situatie e vorba de concurenta cauzala dintre fapta victimei si fapta celui care e vinovat
de producerea prejudiciului. Avem pe de o parte un concurs cauzal, in care actiunea victimei
prejudiciului si actiunea autorului faptei ilicite determina paguba.
Repartizarea prejudiciului se face pe temeiul cauzalitatii, partea fianla spune clar ca

autorul faptei ilicite raspunde numai pt partea de prejudiciu pe care a priciunuit-o. Este adevarat
ca pt aceasta distribuite a prejudiciului ce se produce, e necesar ca victima insasi sub aspect
subiectiv sa fi actionat cu vinovatie.
Concluzia e ca prejud se repartiz pe .. dar ca in realitate avem 2 autori ai faptei ilicite
dintre care unul este chiar victima prejudiciului. Daca nu s-ar retine vinovatia victimei concluzia
ar fi ca autorul faptei ililcite va raspunde integral pt prejudiciul cauzat. Este un mod prin care
legiuiorul da eficienta nu numai cauzalitatii ci si ideii de vinovatie.
In alineatul 2 e vorba de un alt tip de concurenta cauzala. In acest caz pe langa fapta
autorului, exista fie un caz de forta majora, fie un caz fortuit, fie fapta unui tert pt care autorul nu
e obligat sa raspunda. Nu mai e vb de fapta victimei, concurenta cauzala se realiz intre fapta
autorului, a unui tert sau o imprejurare care are valoare de forta majora sau de caz fortuit.
Corelatieacelor 2 art este mai dificila decat la prima vedere. Pt ca daca in legatura cu fapta
tertului si din alin 1 se poate aplica fara probleme, cand e vb de forta majora, prin ipoteza nu mai
putem vb de vinovatie altei pers => daca e vb de un tert, in masura in care acesta a actionat cu
vinovatie, aceasta se distribuie intre autorul faptei ilicite si tert pe baza cauzalitatii. Daca tertul a
actionat fara vinovatie ar rezulta ca autorul faptei ilicite va raspunde integral. Cand e vorba de o
imprejurare cu valoare de forta majora sau caz fortuit prin ipoteza nu se mai pune problema de
vinovatie, intrebarea e cum se realizeaza repartizarea raspunderii. Nu se mai poate aplica solutia
din a in 1. Intr-o asemenea ipoteze ar urma ca autorul faptei ilicite sa raspunda numai de fapta pe
care a cauzat-o. Aceasta complicatie a fost generata de faptul ca legiuitorul a introdus in primul
alineat ideea de vinovatie in sarcina victimei. Este o solutie discutabila. In practica si doctina
create pe marinea vechiului cod se aprecia ca nu are relavanta vinovatia victimei, autorul va
raspunde numai pt partea de prejudiciu pe care o cauzase.

Vinovatia

1.
2.

1.
2.
3.

In art 1357 alin 1, vinovatia este expres mentionata ca o cerinta esentiala a raspunderii civile pt
fapta proprie. Prin natura ei, raspunderea civila e legata de ideea de vinovatie.
In absenta reprezentarii subiective a faptei si a urmarilor ei, rezultate din incalcarea unor norme
juridice sau morale nu se poate vorbi de vinovatie.
Altfel spus vinovatia e atitudinea psihologica negativa pe care o pers o are in legatura cu
fapta sau cu urmarile acesteia prin incalacarea unor norme juridice sau morale.
Ideea de vinovatie presupune 2 aspecte :
Aspect intelectiv, vorbind de raspundere subiectiva, evocam capacitatea pshica a fiecarei
persoane de a intelege raportul dintre ea si lume, rezultand interactiunea dintre propria activitate
si lumea inconjuratoare.
Element volitiv, vinovatia apare nu numai atunci cand iti reprezinti negativ anumite lucruri, ci si
cand actionezi.
Aceste 2 elemente sunt coordonate definitorii ale vinovatiei. Diferentierea acestor 2 elemente
este necesara pt a stabili corect in ce conditii se declanseaza raspunderea.
Cauze care inlatura vinovatia
Aspectul intelectiv:
Nu orice om care se afla in comunitate are cel mai intins nivel de cunoastere. Dincolo de nivelul
abstract trebuie sa existe un nivel concret: pregatirea intelectuala de capatictate, de profesie.
Ideea de discernamant : in absenta acestuia nu exista o reprezentare corecta asupra lumii.
Criteriul volitiv. Este evident ca el nu se poate manifesta cat timp exista o anumita constrangere
intelecuala. Vointa ,pt a putea fi apreciata corect, trebuie sa fie libera. In legatura cu elementele
volitive si intelective -> inlaturarea vinovatiei sau inlaturarea raspunderii.
Formele si gradele vinovatiei :
I
n dreptul civil formele si gradele de vinovatiei au o importanta redusa. Fie ca e vorbim de
intentie sau de culpa, respunderea in materie delictuala e integrala.
Sunt situatii in care aceste forme si grade de vinovatie au relevanta practica. Este vorba
de acele situatii in care fapta fiind savarsita de mai multe persoane sau fiind savarsita de autor

1.
2.
3.
4.

impreuna cu virctima, se pune problema repartizarii prejudiciului.

Aceasta repartizare se face pe baza raportului de cauzalitate.
Problema se pune daca dupa ce a fost despagubita victima, cel care a despagubeste se poate
intoarce cu o actiune in regres impotriva celorlalti autori ai faptei.
Care va fi intinderea regresului ? presupune o repartizare
intre autorii faptei ilicite. Daca nu se poate face o repartizare a prejudiciului, s-ar putea tine
seama de formele si de gradele de vinovatie.
Culpa, in oricare din formele ei, neglijenta
sau imprudenta, presupune mai intai alegerea criteriului in functie de care o persoana putea si
trebuia sa isi dea seama de consecintele faptelor ei. In ambele ipoteze se pune problema care e
criteriul in raport de care se apreciaza aceasta diligenta a persoanei.
In aceasta privinta avem art 1358.
Acest text alege un criteriu obiectiv de apreciere a vinovatiei. Trebuie sa tinem seama nu de
datele particulare, ci de criteriul bunului gospodar (criteriu mediu)- bonus pater familias. In
situatia in care e vorba de un profesionist, pe langa aspectul obiectiv trebie sa se tina cont de
regulile acelei profesii, de diligenta de care trebuie sa se dea dovada.
Pt a exista vinovatie, trebuie sa existe discernamant. Discernamantul este o premisa a
vinovatiei. In materie delictuala discernamantul nu mai e dependent de o varsta minima - 1366.
S-a pun intrebarea daca aceste prezumtii functioneaza la fel cand e vorba de o
persoana pusa sub interdictie si a existat tendinta sa se afirme ca in cazul ei prezumtia de
absenta a discernamantului fct inS-a observat ca problema punerii sub interdictie, are
legatura nu cu faptele ilicie, ci cu actele juridice. Ca urmare, in mod judicios, s-a apreciat ca si
daca e vorba de o persoana pusa sub interdictie, prezumtiile actionzeaza la fel.
Aceeasi este solutia si daca e vorba de o
persoana care, desi nu e pusa sub interdictie, e afectata de o boala care ii pune in pericol
discernamantul.
Discernamtnul conditionand
vinovatia cond rasp. In practica si doctrina s-a aceceptat ca o pers chiar si fara discernamant
poate fi obligata sa repare prejudiciul, dar nu integral si in rapo cu starea sa materiala si cu starea
materiala a victimei.
Art 1367 absenta pasagera a discernamantului
1368 - ac art e consacrarea legisl a ideii ca si in abs discerman se poate acroda o indemnizatie
intr-un cuantum echitabil.
Fie ca e vorba de element intelctiv, fie volitiv, intrventia unor cauze exterioare care
constrang determina inlaturarea vinovatiei.
Exista mai multe cauze care inlatura vinovatia :
Forta majora
Cazul fortuit
Fapta victimei
Fapta unui tert in masura in care ac 2 din urma au val fortei majore.
Aceste imprejurari ar putea avea si o alta relevanta sub aspectul inlaturarii raportului de
cauzalitate. Forta majora are aceasta virtute de a inlatura raportul de cauzalitate. Celelelte 3
imprejurari trebuie analizate in mod nunatat : cazul fortuit nu inlatura niciodata raportul de
cauzalit. In schimb fapta vitctimei si a unui tert ar putea inlatura, daca au val fortei majore.
Trebuie analiz in concert care e semif imprejurarilor exterioare.
NB : daca se retine ca o imprejurare inlatura raportul de cauzalitate, analiza vinovatiei devine
inutila.
Problema cauzelor are relevanta numai dupa ce s-a stabilit si fapta ilicita si cauzalitatea.

Curs 9
1.

Raspunderea civila delictuala pt fapta altei persoane

2.
3.
4.

Raspunderea delictuala pt prejudiciului cauzat de lucruri in general

Raspunderea delictuala cauzata de animale
Raspunderea delictuala cauzata de ruine
In materia raspunderii ,regula e raspunderea pt fapta proprie. Initial cand s-a adoptat
Codul Civil francez de la 1804 si mai apoi codul roman, campul de aplicare al acestei reguli era
foarte larg, consecinta exceptiile de la aceasta regula erau restranse.
In timp pe cale de interpretare jurisprudentiala si doctrinara, raportul dintre regula
si exceptie s-a modificat in sensul largirii sferei de aplicare a exceptiilor de la regula potrivit
careia raspunderea delictuala e in primul rand pt fapta proprie.
Aceasta largire s-a produs in dublu sens :
1. S-a admis in tot mai multe cauze ideea raspunderii delictuale pt fapta altuia
2. Plecand de la cazurile particulare reglementate in cele 2 coduri de raspunderea cauzata anumite
lucruri, s-a ajuns la o generalizare prin recunoasterea raspunderii delictuale pt prejudiciu ale
lucrurilor in general.
Aceasta evolutie se explica prin schimbarea echilibrului dintre cele 2 categorii de interese
care sunt prezente la raspunderea delictuala: interesele victimei si apoi interesele celor care
raspund pt paguba cauzata.
Cu cat este mai restranza sefra celor care raspunderii cu atat mai buna e ppozitia
acestora in detrim intereselor victimelor prejudiciului. Cu cat e mai lagra, cu atat sunt ocrotie
interesele victimei. Evolutia eeste rezultatul tendintei de a se acoda o mai mare protectie
victimei prejudiciului.
Aceasta evolutie a fost dublata pe cale de consecinta printro deplasare a temeiului raspunderii delictuala de la ideea de vinovatie a autorului faptei ilicite,
catre ideea de grantie obiectiva pe care trebuie sa o ofere cei care prin activitatea lor sau prin
activitatea celor pentru care raspunde, ori pur si simplu prin actiunea periculasa a unor lucrur,i
trebuie sa o ofere victimei.
Nota bene : ideea de garantie obiectiva nu se confunda cu garantile obligatiei : nu e vorba de
garantarea unor obligatii nascute,ci de obligatii viitoare, care s-ar putea naste in masura in care se
savarseste fapta ilicita si se produce prejudiciu.
In NCC dandu-se curs evolutiei de care vorbeam, a fost consacrata pe de o parte
rapunderea delictuala pt fapta altei persoane, atat prin largirea sferei persoanelor care raspund,
cat si prin largirea sferei persoanelor pt care se raspunde.
In plus, in NCC raspunderea pt lucruri in general, e consacrata
intr-o forma clara, fara echivoc, impreuna cu prejudiciul cauzat de animale, de ruina edificiului si
in plus raspunderea pt prejudiciul cauzat prin caderea sau aruncarea unui lucru dintr-un imobil.
Ac est caz de raspundere e vechi pt ca exista din dr roman. Toate aceste forme de raspundere
delictuala sunt reglementate de la 1372-1380. Mai trebiue avute in vedere si 1351, precum si
1382, 1383 si 1384.

Raspunderea civila delictuala pt fapta altei persoane

Sunt 2 variante reglementare in NCC, in vechiul cod erau 3.
In NCC avem :
1. Raspunderea delictuala a persoanei responsabile pt prejudiciul cauzat de copii minori si de
persoana pus sub interdictie
2. Raspunderea delictuala a comitentilor pt prejudiciile cauzate de prepusii lor.
Art 1372
reprezinta reglementarea raspunderii pt fapta minorului sau a celui pus sub

interdictie.
Sfera de aplicare : e delimitata prin 2 elemente:
Care sunt persoanele care raspund? : Noul Cod largeste sfera persoanelor responsabile pt fapta
altuia. Raspund: toti cei care potrivit legatuaii sau pe temeiul unei obligatii contractactual ori pe
temeiul unei hotarari judecatoresti au obligatia de supraveghere e unui minor sau interzis jud.
Legiuitorul a optat pt o formula generica. In aceasta formula generica pot intra foarte multe

1.
2.

1.
2.

persoane : daca ne referim la obligatia nascuta din legatura : e vorba de parinti (493) firesti sau
adoptatori, indiferent daca infierea este sau nu cu efecte depline. Mai mult desi in Vechiul Cod
nu raspundeau pe acest temei tutorii sau scolille sau insititutele de ocrotire a copilului, conform
Noului Cod, pot intra orice alte categ de persoane care au obligatia de a ocroti minorul.
Care sunt persoanele pt care se raspunde ?: in Noul Cod pe langa minori, apar si interzisii
judecatoresti, indiferent daca sunt minori sau majori. Cat priveste copiii, trebuie sa tinem seama
de 2 situatii reglementate in Noul Cod : una care exista si in decretul 31 din 1954 : dobandirea cu
anticipatie a capacitatii de exercitiu, cand instanta de tutela pt motive temeinice poate recunoaste
minorului care a implinit varsta de 16 ani, deplina capacitate de exercitiu si cea dobandita prin
casatorie
Fundamentul acestei raspunderi : daca ne-am raporta numai la primul alin din 1372, am
spune ca e vorba de obligatia de supraveghere a copilului. Daca citim si art 1372 alin 3 teza a
2a, o sa observam ca in cazul parintilor nu mai e vorba doar de obligatia de supraveghere ci si de
indatoririle ce decurg din exercitiul autoritatii parintesti ( art 487).
Conditiile raspunderii :
Conditii generale : sunt conditiile neceasare pt angajarea raspunderii pt fapta proprie analizate
din situatia minorului cu exceptia vinovatiei : victima trebuie sa dovedeasca faptul ca minorul a
savarsit o fapta ilicita, existenta prejudiciului si raportul de cauzalitate.
Conditii speciale : autorul faptei ilicita sa fie minor si fapta sa fie savarsita in perioada in care
minorul se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea persoanei responsabile.
O situatie speciala exista in situatia parintilor : parintii responsabili nu numai pt ipoteza in
care nu supravegheaza bine copilul, ci si pt cazurile in care minorul savareste fapta pt ca are
carente in educatie, intretinere dezvoltare etc. Rezulta ca parintii vor raspunderii nu numai pt ca
nu supr copilicitacitaul ci si in toate sit in care li se poate reprosa ca nu si-au indepl coresp
oricare dintre atuorit care intra in con autorit parintesti. In cazul partintilicitacitaor sarcina
probatorie a victimei e mult mai usoara. E si motivul pt care s-a spus ca in realitate daca se face
apele la ansamblu de indatoriti, practic inseamna a imtem raspunderii chiar pe calitatea de
parinte.
Daca au fost dovedite conditiile generale si speciale, atunci se pune problema declansarii unei
duble prezumtii in sarcina celui care are obligatia de supraveghere :
Prezumtia de fapta ilicita in sarcina celui responsabil, fapta ilicita constand in neindeplinirea
obligatiilor si indatoririlot parintesti
Prezumtia referitoare la raportul de cauzalitate dintre aceasta fapta ilicita a persoanei
responsabile si a celui aflat sub supraveghere.
Aceste 2 prezumtii, cf art 1372 alin 2, pot fi rasturnate
Cei chemati in judecata ar putea demonstra ca sunt imprejurari care inlatura fie caracterul
ilicit al faptei, fie imprejurari care inlatura raport de cauzalitate; cauze de forta majora, fapta unui
tert . Termenul de forma majora este echivoc. Unii autori s-au grabit sa spuna ca e cauza straina.
Nasterea obligatei de reparare a prejudiciului in sarcina celui chemat sa raspunda.
Ar putea victima sa aiba un dr de optiune ?
Se poate chema in acelasi timp si pe cel supravegheat si pe supraveghetor ?
Da, insa nu se obtine o dubla reparatie, ci va fi o raspunderiiundere solidara pe temeiul art 1382.
Cel responsabil platind despagubirea pt victim, are o actiune in regres pt cel pt care raspunde ?
da- daca are vinovatie, nu daca nu are vinovatie.
Corelatia intre diferite tipuri de raspundere: in realitate o diferenta exista intre parinti si
tutori si celelalte persoane responsabile, in masura in care cei care sunt responsabili pe temeiul
obligatiei de supraveghere fac dovada ca desi au indepl obligatia cum trebuie, nu au putut
impiedica prejudiciul, victima se poate indrepta impotriva parintilor si tutorilor, e motivul pt care
s-a zis ca raspunderea parintilor si a tutorilor este o raspundere delictuala generala si subsidiara,
in timp ce raspunderea celorlalte persoane e o raspundere princiala si speciala, cata vreme sunt
indeplinite conditiile pt a se angaja raspunderea pe temeiul obligatiilor de supraveghere, numai

1.
2.
1.
2.
1.
2.
1.
2.

acea raspundere va putea fi fol. Daca cel chemat sa raspunda face dovada prevazuta in alin 3
fraza a 2a din 1372 atunci renaste raspunderea parintilor si tutorilor.
Ori ce cate ori sunt indeplinite conditiile pt a se angaja raspunderea delictuala a comitentilor,
numai acestia vor raspunde, chiar daca dintr-un motiv sau altul ,ei s-a exonerat de raspundere in
conditia legaturii. Daca prepusul este minor, numai comitentul va raspunde, iar nu alta persoana
responsabila pt supraveghere, deoarece raspunderea de prepusenie este de natura sa absoarba
orice risc care ar rezulta fie din obligatia de supraveghere, fie din indatoriri.
Situatie particulara : cand comitentul este si parinte : victima se poate indrepta impotr parintelui
fie pt comitent fie pt parinti
Raspunderea comitentilor pt prepusenie
Domeniul de aplicatie
Raport de prepusenie= criteriul esential este criteriul subordonarii prepusului fata de
comitent, fie in temeiul legaturii, fie in temeiul unui contract.
Prepusul lucreaza in interesul comitentului si in exercitarea atributiilor impuse de
comitent. De regula, raportul de prepusenie se naste dintr-un contractact de munca, dar e posibil
ca altfel de contracte sa intem raspundere de prepusenie : contractul de mandat in masura in care
mandantul supravegheaza pe mandatar, sau orice altfel de contract cu conditia sa existe cele 3
elem.
Fundamentarea acestei raspunderi
Comitentul, intrucat desfasoara o activitate prin intermediul prepusilor, activitate care
presupune anumite riscuri pt terti, trebuie sa garanteze pe acesti terti pt prejudiciile cauzate de
prepusi. Aceasta idee e reglementata in NCC in alin 3 din 1373. Rezulta ca nu se poate exonera
comitentul invocand absenta vinovatiei sale. Ideea de vinovatie este exclusa. Ea nici nu mai e
necesara in aceasta reglementare pt ca solidaritatea nu se mai intemmeiaza pe vinovatie ,ci pe
cauzalitate.
Conditiile necesare :
Conditii care se analizeaza in persoanaoana prepusului : conditiaitii generale : fapta ilicita,
prejudiciu cauzat, raport de cauzalitate. Victima nu treb sa faca dovada vinovatiei
Conditiiii speciale : existenta raportului de prepusenie si ca prepusul a savarsit fapta ilicita in
functiile incredintate de catre comitent : art 1373 alin 1.
Prezumtii :
Fapta ilicita a comitentului
Legatura de cauzalitate
Pt a se exonera de aceste 2 prezumtii comitentul trebuie sa faca dovada cauzei straine. Rezulta ca
se naste obligatia de reparare a prejudiciului de catre comintent :
Planul relatiei dintre comitent si victima
Planul relatiei dintre comitent si prepus
In rap cu victima prejudiciului trebiue sa vedem care e efectul raspunderii :
Victima poate sa obtina de la comitent repararea prejudiciului, iar daca alege sa-l cheme in
judecata si pe prepus pt fapta proprie va trebui sa faca dovada vinovatiei acestuia, caz in care se
angajeaza solidar.
In ipoteza in care fapta a fost sav de mai multi prepusi apartinand unor comitenti diferiti, se
pune problema daca victima poate sa ceara de la fiecare comitent valoarea integrala a
prejudiciului sau numai partea de prejudiciu cauzata de prepusul comitentului respectiv. Da,
poate cere integral in masura in care textul priveste solidaritatea intemeiata pe cazualitate, e citit
in sensul ca si comitentii partic la cauzarea prejud ac raspundere mai poate fi sustinuta si de o
interpretare a art 1382 in sensul ca solidaritatea se intemeiaza nu numai pe raportul de
cauzalitate ci si pe dovada intrunirii conditiilor raspunderii oricare ar fi aceasta in sarcina mai
multor persoane. Daca ignoram aceasta interpretare a art si daca ne referim strict la cauzalitate,
am putea spune inv si ideea de cauz, fiecare comitent garanteaza pt presusul sau, nu si pt
ceilalti=> ca raspunde numai pt partea sa de prejudiciu. In aceasta situatie victima ar putea cere
de la comitent numai partea de prej cauzata de acesta.

In rap dintre comitent si prepus se pune probl dr de regres pe care il are impotr prepusului dupa
ce ac a platit despag. Are comitentul un recurs integral, sau se va diviz prejud intre comitent si
prepus ? Raspunsul e in art 1384 care poate fi aplicat pt ca e vorba de raspundereai pt fapta
altuia.

Raspunderea pt prejudiciile cauzate de lucruri in general 1376,1377 si 1380

Domeniul de aplicare: paza materiala, paza juridica, paznic material, paznic juridic, persoana
care beneficiaza de dispozitiile art 1376.
Lucru= orice lucru mobil sau imobil cu energie proprie sau fara energie proprie, aflat in miscare
sau in stare de repaus cu exceptia lucrurilor pt care legea institiuie o forma speciala de
raspundere.
Paza juridica= presupune directia intelectuala asupra lucrului, cel care are calitatea de paznic jur
in nume propriu, iar nu pt altul va controla, va directiona, va supraveghea lucrurl- 1377. Se
intemeiaza pe un contract sau pe lege. Calitatea de paznic juridic o are proprietarul, iar acesta
poate face dovada ca s-a transmis paza juridica a lucrului fie pe temei contractual, fie de facto.
Pe o cale sau alta, cel care preia un bun trebuie sa aiba directia intelecuala a acestuia. Uneori
posesia este necesara si nu e vorba de posesorul de rea-credinta.
Paza materiala= presupune o relatie cu lucrul in intereseul paznicului juridic. O situatie speciala
exista atunci cand proprietarul se obliga sa transmita bunul unei persoane, dar nu mereu
transmite toata paza juridica : ex in cazul contractul de locatiune : paza a structurii lucrului si
paza jur a fol lucrului. Cand prejudiciul e urmare a unui viciu de structura: va raspunderii
paznicul folosintei.
Cauzare de catre lucru a prejudiciului= scaparea lucrului de sub controlul paznicului juridic.
Persoana care beneficiaza= victima. Aceasta raspundere se complica in anum ipoteze :
a. cand victima foloseste lucrul pe un temei contractual incheiat cu paznicul lucrului. Fiind vorba
de un contract raspunderea contractuala inlatura raspunderea delictuala. Raspunderea e corecta in
masura in care sunt cauzate pagube lucrului. Daca pagubele sunt ale integritatii personale ar
putea opera raspunderea lucrului
b. contractul gratuit sau simpla ingaduita. Nu ar trebui ca victima sa beneficieze pt raspunderea
lucrului
c. victima fol bunul in mod clandestin
Fundamentul raspunderii
Exista o garantie obiectiva.
Conditii: sa se faca dovada prejudiciului, prejudiciul a fost cauzat de lucru si cine e paznicul jur.
Prezumtia e ca proprietarul e paznicul lucrului.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale- 1375,1377 si 1380

Domeniul de aplicare e delimitat prin notiunea de animal, de paza si paznic jur si notiunea de
persoana care poate invoca raspunderea si notiunea de persoana in sarcina careia se poate invoca
raspunderea.
Animal= orice insufletit patruped sau zburator, pot fi si insecte. E vorba de animale domestice
sau semidomestice. In ce priveste animalele salbatice, se face diferenta intre cele din
rezervatie=> administratorul rezervatiei raspunde. Animalele salbatice =>se poate raspunde pt
fapta proprie de cei care admininistreaza aceste fonduri.
Fundamentarea= obiectiva,
Conditii : dovadat prejud, prejud a fost cauzat de un anumit animal si dovada pazniciul jur.
Exonerarea de raspunderii : aceleasi imprejurari.
Raspunderea pt ruina edificiului
Domeniul de aplicatie : edificiu, ruina, viciu de constr sau lipsa de intretinere, persoana
responsabila
Edificiu= orice imobil realizat prin incorporarea unor materiale intr-un teren

Ruina= degradarea edificiului, dar important e ca ea sa fie determinata fie de un viciu de

constructie, fie de lipsa de intretinere.
Raspunde numai proprietarul edificiului - art 1370.
Totusi , se poate face o asimilare cu superficiarul.
Fundamentarea este obiectiva, proprietarul are o garantie obiectiva pt riscul care il presupune
imobilul su.
Conditii : prejudiciul, raportul de cauzalitate, dovada ca ruina a fost determinata de un viciu de
constructie sau de lipsa intretinerii.
Regresul : proprietarul s-ar putea indrepta fie impotriva vanzatorului, fie impotriva locatarului,
fie impotriva antreprenorului ori a proiectantului.
1379- caz particular => raspunde cel care ocupa un imobil, nu e vorba numai de proprietar.

Efectele obligatiilor

Indiferent de izvorul din care se naste obligatia, ea are aspecte tehnice comune care trebuie sa fie
avute in vedere intotdeauna pe parcursului raportului obligational.
Odata ce s-au nascut obligatiile, care sunt efectele lor?
F obligatorie, indeplinirea oblig reprezinta principalul efect al obligatiilor.
Plata, in dreptul civil, are un sens larg, are in vedere executarea oricarei obligatii civile =
executarea benevola a oricarei oblig civ cu exec silita !!
Executarea benevola e de regula o executare in natura = executare silita in natura sau prin
echivalent
In fct de izvorul oblig:
La oblig nascute din contracte, daca debitorul nu executa sau executa necorespunzator se pune
prb raspunderii contractuale. Deci, daca e vb de o obligatie contractuala, exectarea ei silita,
indirect, nu e decat o expresie a raspunderii contractuale.
La obligatiile nascute din fapte ilicite - Executarea prin echivalent e posibila si la raspunderea
delictuala, dar acolo raportul de raspundere e stabilit ab initio, odata ce au fost probate conditiile
raspunderii delictuale a.i. conditiile platii prin echivalent sunt posterioare conditiilor raspunderii
La oblig nascute din fapt illicit, chestiunea executarii prin echivalent e posteriorara stablilirii
cerintelor

I.

Plata

Cine plateste, cui, ce si cum, cand, unde, cine suporta cheltuilelile platii, cum se face dovada?
Ce se intampla cand acelasi debitor are mai multe datorii catre acelasi creditor, iar plata nu
acopera toate datoriile, cum se face imputatia platii?
Ce se intampla daca creditorul refuza primirea platii= cum se face punerea in intarziere e cred?
Cum se face consemnarea obiectului platii?
Notiunea de plata
Art 1439: plata= executarea de buna-voie, nu numai suma de bani, ci oricare alta prestatie care
contituie obiectul obligatiei.
1. Cine plateste? art. 1472

Plata trebuie facuta, in primul rand, chiar de catre debitor. El poate sa faca plata direct sau prin
reprezentant.
Este posibil ca plata sa fie facuta si de o alta persoana care e tinuta alaturi de debitor in raportul
obligational.
Ex: codebitorul solidar poate faca plata si pt ceilalti codebitori. Mai mult, el chiar poate fi silit
de creditor sa faca plata. De asemenea, fideiusorul poate sa faca plata pt pers pt care garanteaza.
De asemenea, plata poate fi facuta de un creditor chirografar catre un altul. Poate fi facuta de o
terta persoana neinteresata (cand doreste sa faca o liberalitate, o donatie indirecta in favoarea
debitorului sau cand doreste sa il imprumute pe debitor)
In ipoteza in care plata e facuta de un tert , 1474 adauga cateva precizari:
Daca debitorul se opune ca un tert sa faca plata si comunica acest lucru creditorului, creditorul e
dator sa refuze plata cu exceptia cazului in care refuzul l-ar prejudicia pe creditor
- Creditorul ar putea sa refuze plata cand e vorba de o obligatie intuitu personae
- Chiar daca nu e o obligatie intuitu personae prin natura ei, acest lucru poate reiesi din conventia
partilor. Si in acest caz creditorul poate refuza
In momentul in care tertul face plata obligatia se stinge subrogatia tertului e posibila numai in
cazurile legale.
Faptul ca plata e facute de tert nu inseamna ca aceasta nu trebuie sa respecte toate cerintele
privind obiectul platii.
Spre deosebire de vechiul Cod, in NCC e valabila plata facuta de un incapabil in momomentul
executarii - art 1473 - (in trecut era nula pt ca plata e un act juridic, e un contract pt ca, pe langa
elementul material al exectutarii prestatiei, plata presupune manifestarea de vointa a debitorului
de a face plata si cea a creditorului de a primi plata. In acest inteles, plata are o structura juridica
bivalenta, contine elemente mat si acord de vointe ceea ce inseamna ca alte imprejurari ar putea
fi invocate ca motive de nulitate a platii).
2. Cui se plateste?
Primul indreptatit sa primeasca plata e creditorul, direct sau prin reprezentant legal sau
conventional - poate fi facuta si persoanelor autorizate de creditor sa primeasca plata art 1475.
Cat priveste incapacitatea creditorului - art 1476 - , plata il libereaza pe debitor numai daca
profita creditorului. Dar plata poate fi facuta si unui tert 1477 - , dar numai daca este ulterior
ratificata de creditor sau daca cel care a primit plata devine titular al createi (prin cesiune sau
succesiune).
Chiar si in alte ipoteze plata facuta unui tert ramane valabila daca ea profita creditorului (1477
alin 2).
Plata catre creditorul aparent (1478) expresia de persoana care se afla in posesia creantei
(vechiul Cod) avea in vedere situatia in care o pers avea titlul constator al creantei fara sa fie in
realitate creditor. Mai sunt situatiile:
- o persoana apare ca mostenitor, pare sa fi mostenit creantele, ulterior apare insa un alt
mostenitor cu un grad de rudenie care duce la inlaturarea primului creditor de la mostenire. Pana
atunci, persoana aparea ca creditor.
De cuius lasa un legat a. i. o creanta e transmisa, dar ulterior, dupa moartea lui, se descopera ca
legatul a fost legal revocat.
Pe scurt, sunt situatii in care o persoana se manifesta cu un anumit temei ca fiind creditor. In
acest caz debitorul plateste creditorului aparent. De aici 2 situatii:
- Cea in care creditorul aparent nu stia ca e adevaratul cred era de buna-credinta. El are o
alegere : poate pastra plata sau poate sa o restituie adevaratului creditor, tinand seama de regulile
de la restituirea prestatiei
- Cand de vb de creditor de rea-credinta, plata respectiva, desi ramane valabila, va da dreptul
adevaratului creditor sa se indrepte cu o actiune impotriva debitorului care a platit sau impotriva
creditorului care s-a imbogatit
-

Ipoteza speciala de la art 1479 in care exista un raport obligational intre debitor si creditor, dar
creditorul e la randul lui debitor in alt raport obligational avem 2 raporturi obligationale.
Creditorul creditorului-deb poate sa instituie o poprire sau un sechestru asupra obiectului platii
din primul raport obligational pt ca sa se asigure ca ii va fi platita datoria. Daca in aceasta
ipoteza, totusi, debitorul plateste cred-deb, atunci cred care a obtinut poprirea sau sechestrul
asigurator poate sa ceara plata de la debitor direct, ceea ce inseamna ca debitorul va plati de doua
ori, odata creditorului-debitor si odata creditorului care a obtinut sechestrul. Ulterior, debitorul
care a facut plata va avea o actiune in despagubiri impotriva creditorului-debitor.
3. Ce si cum se plateste? ( = cerintele obiectului platii)
Art. 1480-1493
Se executa prestatia la care s-a obligat debitorul initial, dar exista nuante in fct de natura
obligationala. Indiferent de natura ei, exista o regula comuna: debitorul trebuie sa manisfete in
executarea obligatiei diligenta unui bun proprietar (1480). Daca e vb de o obligatie care tine de o
activitate profesionala, exigenta e sporita debitorul va trebuie sa respecte toate regulile
profesiei in momentul in care executa prestatia.(1480 alin2)
1471- oblig de rezultat si de mijloace
In fct de natura prestatiei:
- Ipoteza in care e vb de oblig de a preda bunul individual-determinat (1482) - debitorul e liberat
daca preda bunul in starea in care el se afla in momentul nasterii obligatiei. Daca in momentul
executarii debitorul nu e titularul dreptului care face obiectul obligatiei nu se stinge oblig (1482
alin 2), dar debitorul are datoria sa procure dreptul respectiv sau sa stinga sarcinile care-l
greveaza a.i. sa faca posibila executarea (1230). Persoanele care se obliga sa vanda bunul altuia
se obliga sa si procure acel bun a.i. sa faca posibila prestatia obligatia va fi valabila.
- Cand e vb de o obligatie de a transmite proprietatea (1483), aceasta implica si o obligatie
subsecventa - obligatia de a conserva bunul pana la predare. Clauza de inalienabilitate e
subinteleasa in contractele care presupun nasterea unui obligatii de a da catre o persoana
determinata sau determinabila. Acest art trimite implicit si la clauza de inalienabilitate. Atunci
cand e vb de drepturi care se trec in cartea funciara, aceasta obligatie presupune si obligatia de a
transmite inscrisurile necesare pt inregistrare.
- Sunt situatii in care obiectul prestatiei de a da sau de a preda un bun piere fie fizic, fie e scos din
circuitul civil. Intr-o asemenea situatie debitorul trebuie sa cedeze creditorului drepturile sau
actiunile cuvenite pt bunul respectiv art 1484 subrogatie reala cu titlu particular
- Cand e vb de a preda un bun indiv det presupune si oblig de a-l conserva pana la predare (1485)
- Daca e o obligatie de a da bunuri de gen (1486), executarea ei presupune mai intai
individualizare prin masurare, cantarire sau numarare. Se pune prb ce fel de bunuri de gen?
Debitorul are dreptul sa aleaga din gen prin cantarire, numarare, masurare bunurile care vor fi
predate, dar alegerea nu e discretionara, bunurile trebuie sa fie de calitate cel putin medie.
- Cand e vb de o obligatie de a constitui o garantie fara sa fie precizata natura garantiei,
modalitatea si forma, debitorul poate oferi la alegerea sa o garantie reala, personal sau o alta
garantie ( 1487)
- Obligatiile care au ca obiect transmiterea unui sume de bani nu pier niciodata !! tot timpul ele
vor putea fi executat in natura. Singura modalitatea de liberare e remiterea sumei datorate. Daca
creditorul accepta, plata se poate face printr-un cec sau alt instrument de plata cu conditia ca
acesta sa aiba acoperire (1488)
4.

Cum se plateste?
Regula: plata trebuie sa se faca integral pp indivizibilitatii platii creditorul nu poate fi silit sa
primeasca plata partiala.
Totusi, plata partiala poate fi facuta
daca exista acordul creditorului
daca judecatorul da termen de gratie si esaloneaza plata

daca in urma mostenirii creanta e divizata si se imparte intre mostenitori si fiecare va plati
numai partea care ii revine
daca e vb de fedeiusor si invoca beneficiul de diviziune .

Art 1492-1493 - darea in plata si cesiunea de creanta

5. Cand?
Plata trebuie facuta imediat ce s-a nascut obligatia.
Daca s-a stab un T, in pp, plata trebuie facuta la scadenta.
Daca T a fost stabilit in interesul debitorului, el ar putea plati anticipat, iar creditorul nu va putea
refuza plata. Daca, insa, T a fost stabilit in interesul creditorului, debitorul nu va putea face o
plata anticipata fara acordul creditorului. Regula are aplicatie mai ales in acordurile bancare,
bancile nu agreeaza restituirea anticipata pt ca pierd dobanzi.
Daca T a fost stab in beneficiul ambelor parti, atunci plata treb facuta la T cu exceptia cazurilor
in care partile convin sa deroge.
Cand plata se face prin virament bancar, plata se face la data la care contul creditorului a fost
alimentat cu suma care face obiectul platii (1497).
6. Locul? (1494)
Exista mai multe solutii:
- cand e vb de obligatii banesti, ele se executa la domiciului sau sediul creditorului de la data
platii
- cand e vb de predarea unui lucru individual-determinat, executarea se face in locul unde bunul
se afla la incheierea contractului
- pt celelalte oblig, plata e cherabila, iar nu portabila se face la sediul/ domiciliul debitorului.
7.

Cine suporta cheltuielile?

In ambele coduri, debitorul suporta cheltuielile platii in absenta de stipulatie contrara disp
supletiva.

8.

Cand acelasi debitor are mai multe datorii catre acelasi creditor, iar prestatiile sunt fungibile?
Debitorul nu plateste a.i. sa acopere prestatiile, deci care dat se stinge mai intai? (= cum se face
imputatia platii?)
Art. 1506-1509, solutii preluate din vechiul cod (dispozitii supletive).
In absenta unei stipulatii exprese, imputatia platii se face de debitor. El precizeaza in momentul
in care face plata cum se imputa aceasta asupra datoriilor pe care le are fata de creditor. Totusi,
libertatea sa e limitata, adica plata se imputa mai intai asupra cheltuielilor, apoi asupra
dobanzilor si apoi asupra capitalului. De asemenea, debitorul nu ar putea sa impute plata asupra
unei datorii neexigibile cat timp exista o datorie exigibila. De la aceasta regula se poate deroga
numai cu acordul creditorului (1507).
Plata prin virament bancar - debitorul va trebui sa faca mentiunea imputatiei in ordinul de plata.
Daca s-a prevazut de la inceput ca imputatia e a creditorului, el nu ar putea sa stinga o datorie
care nu e scadenta sau litigioasa (1508 alin1).
Daca nici creditorul nici debitorul nu au facut imputatie ea se face potrivit L art 1509: se sting
mai intai datoriile scadente, apoi cele negarantate sau cele pt care creditorul are mai putine
datorii, sau cele mai oneroase pt debitor, cele mai vechi sau proportional, in lipsa celorlalte
criteria. Deci este o exceptie de la pp indivizibilitatii platii.
In toate cazurile, plata se imputa asupra cheltuielilor judiciare, ratelor etc.

9.

Ce se intampla daca creditorul refuza plata?

In vechiul Cod nu existau prevederi exprese.
In NCC: 1510-1515
Daca creditorul refuza plata in mod nejustificat, el poate fi pus in intarziere de debitor.

Efect: riscul imposibilitatii de executare se stramuta de la debitor la creditor din acel moment si
debitorul nu mai poate fi tinut sa restituie fructele bunului tot din acel moment, iar creditorul va
fi obligat sa repare prejudiciile cauzate debitorului, inclusiv de conservare (1511).
Debitorul mai are la indemana inca 2 posibilitati. El poate sa consemneze bunul care formeaza
obiectul pe cheltuiala si riscurile creditorului sau sa scoata bunul care formeaza obiectul la
vanzare publica in masura in care nu se poate face consemnarea fie pt ca e persabil, fie pt ca
depozitatea presupunea costuri mari de intretinere. El va vinde bunul si va consemna pretul, dupa
ce a notificat operatia creditorului si dupa ce a obtinut acordul instantei.
La titluri de valoare vanzarea se poate face chiar fara notificare, dar cu incuviintarea instantei.
Daca deb a consemnat, el are dreptul sa-l retraga, caz in care creanta renaste cu toate garantiile si
accesoriile art 1515.

II.

Poate fi in natura sau prin echivalent.

In natura treb sa distingem in fct de prestatia care formeaza obiectul obligatiei. De regula,
obligatiile care au ca obiect o prestatie de a da pot fi executate silit in natura. Cand de vb de o
obligatie de a incheia in viitor un contract exectutarea in natura e posibila daca instanta e
asigurata sa pronunte o hotarare prin care sa suplineasca vointa, care va tine loc de act autentic.
Obligatiile care au ca obiect o suma de bani pot fi intotdeauna executate in natura.
Daca e vb de obligatia de a face si de a nu face:
Obligatia de a face - daca debitorul refuza executarea, creditorul poate, pe cheltuiala sa, sa
execute el insusi prestatia sau prin intermediul unui tert. 1528 nu e conditionat de
incuviintarea instatei, ci numai de instiintarea debitorului. Notificarea debitorului e suficienta pt
ca creditorul sa execute prestatia direct sau indirect pe cheltuiala debitorului.
Obligatia de a nu face- creditorul trebuie sa ceara instantei incuviintarea sa distruga ceea ce a
facut debitorul. Cheltuiala va fi suportata de debitor in limita stabilita de instanta de judecata.
Daca aceste modalitati de executare nu sunt eficiente s-a pus problema de a utiliza un instrument
de constragere indirect= daunele cominatorii = sunt sume de bani la care debitorul e obligat pe
fiecare zi/sapt/ perioada de intarziere de catre instanta de judecata la cererea creditorului. E un
mijloc de constrangere indirecta. Sub incidenta NCC e discutabil daca un asemenea instrument
va mai putea fi utilizat in practica judiciara. In NCPC nu mai e permisa utilizarea daunelor
cominatorii, dar nu a intrat in vigoare inca. Actualul permite in masura in care exista un titlu
executoriu si debitorul nu plateste. In ipoteza in care nu exista titlu executoriu, daunele se acorda
pe temeiul pp executarii silite din Cod Civ. Nu se confunda executarea silita in sens substantial
cu cea din dreptul procesual, pt ca al doilea presupune existenta titlului executoriu, de regula,
hotararea judecatoreasca. In sens substantial, avem in vedere ipoteza in care nu exista titlu
executoriu, deci prealabil se cer instantei daune cominatorii.

III.

Executarea silita

Executarea indirecta ( = raspunderea contractuala)

Este comuna pt toate obligatiile, indiferent de izvorul lor. Cel putin cand e vb de fapt ilicit,
obligatiile vor fi guvernate tot de regulile de la rasp delictuala, dr comun in materie. 1530-1546
Pt rasp contractuala exista acelasi 4 mari cerinte:
neexecutarea obligatiei contractuale sau executarea necorespunzatoare fapta ilicita. Simpla
neatingere a rezulatului genereaza prezumtia de neexecutare, ce poate fi rasturnata de debitor
Prejudiciul se poate manifesta in 2 forme: fie e vorba de asa-numitele daune-interese
compensatorii, fie de daune-interese moratorii
Daune-interese = echivalentul prejudiciului suferit
Daune-interese compensatorii prin neexecutarea obligatiilor sau executarea
necorespunzatoare. Nu se pot cumula cu executarea in natura.

Daune-interese moratorii prejudiciul suferit de creditor ca urmare e executarii cu intarziere a

obligatiei. Daunele moratorii se pot cumula cu executarea in natura.
Cand debitorul nu executa nici la T nici mai tarziu, se pot cumula daunele compensatorii cu cele
moratorii? La prima vedere, da. Dar sunt anumite nuante de avut in vedere: este de conceput ca
deb sa fie obligat sa plateasca daune moratorii cata vreme isi manifesta vadit refuzul de a executa
sau cand a devenit imposibila executarea in nat? Trebuie pusa o limita in timp de executarii= cat
e posibila executarea in natura sau cata vreme refuzul e clar, neechivoc.
Toate daunele se contopesc in daune compensatorii. Acestea reprezinta echivalentul
prejudiciului total suferit de creditor. Daunele moratorii nu pot fi invocate nelimitat.
Cat priveste prejudiciul, el trebuie sa fie dovedit cu exceptia cazurilor in care impune prezumtii.
Art 1537 dovada neexcutarii obligatiei nu il scuteste pe debitor de dovada prejudiciului, cu
exceptia cazurilor exceptate prin L sau conventie.
Daca fapta ilicita e dovedita, legatura de cauzalitate e presupusa. Totusi, chestiunea cauzalitatii e
relevanta in cazul evaluarii judiciare a prejudiciului.
Vinovatia: pt a raspunde contractual, debitorul trebuie sa fie vinovat, aici opereaza o prezumtie
de culpa in sarcina debitorului - art 1548 - prezumtie de culpa, iar nu cea de vinovatie!!
Deoarece vinovatia poate imbraca forma intentiei, intentia trebuie intotdeauna dovedita de
creditor, deoarece exista diferente pt intinderea repararii prejudiciului in fct de forma de
vinovatie.
Doua conditii in plus:
Punerea in intarziere a debitorului : dies non interpelat potent= e nevoie de punerea in intarziere
e debitorului art 1522. Sunt situatii in care debitorul e pus de drept in intarziere: in materie
delictuala si in materie contractuala, uneori - Art 1523 alin 2 4 ipoteze. In plus, daca partile au
stabilit ca nu e necesara, atunci nu e ceruta.
Art 1522-1524 cata vreme debitorul a vrut sa execute, iar creditorul a refuzat sa primeasca nu
se poate considera ca debitorul e in intarziere.
Efectele punerii in intarziere: riscurile se stramuta la debitor si debitorul datoreaza daune
moratorii.
Sa nu existe o clauza de neraspundere, caci nu va opera raspunderea contractuala. Este mai larga
posibilitatea de a introduce clauze de neraspundere in materie contractuala decat in cea
delictuala. Chestiunea clauzelor de neraspundere e tratata comun in 1355-1356 pt ambele forme.
Chiar daca e o reglementare comuna, trebuie acceptat ca in materie contractuala e mai larga sfera
clauzelor de neraspundere. Pot fi clauze de atenuare sau de agravare a raspunderii.
In masura in care cerintele sunt indeplinite se naste obligatia debitorului de a repara prejudiciul.
Aici se pune problema evaluarii prejudiciului. Exista 3 modalitati:
judiciara: facuta de judecator. El trebuie sa tina seama de mai multe principii.
Primul: debitorul raspune si pt paguba efectiv suferita si pt beneficiul nerealizat. E posibil ca
debitorul sa raspunda ca si in cazul raspunderii delictuale si pt pierderea unui sanse de a obtine
un avantaj se leaga de problema caracterului cert al prejudiciului, pt ca trebuie sa aiba caracter
cert pt a fi reparat. Prin exceptie, se accepta ca atunci cand nu e sigur ca se va produce, dar
probabil, atunci se va repara prejudiciul proportional cu gradul de probabilitate (1532 alin 2).
1532 alin 3 - daca nu se poate stabili cu certitudine si nici proba, atunci judecatorul are drept de
apreciere.
Al doilea: Judecatorul trebuie sa aiba in vedere daunele previzibile si nu pe cele imprevizibile.
Pt cele imprevizibile trebuie sa se faca dovada intentiei, deci nu e mai e suficienta prezumtia de
culpa in sarcina debitorului.
Al treilea: Judecatorul trebuie sa observe daca prejudiciul e direct. Caracterul direct trimite la
ideea de cauzalitate. Raportul de cauzalitate nu pune probleme, dar cand creditorul pretinde un
prejudiciu mediat, efortul sau va fi mai mare. Dar daca exista un raport de cauzalitate prejudiciul
are caracter direct, indif de
Legala: uneori, chiar legiuitorul apreciaza prejudiciul. Este cazul daunelor moratorii pt
neexecutarea unei sume de bani sau a altor obligatii (extindere in NCC art 1535-1536 cu 1489

prevede ca se plateste fie dobanda convenita de parti, fie cea legala. Dobanzile scadente produc
ele insele dobanzi numai auncit cand contractul sau legea prevede)
Cand e vb de sume de bani, dobanda se raporteaza cuantumul sumei de bani.
Cand e vb de oblig de a face, mai intai se evalueaza prestatia, apoi se aplica dobanda la suma.
Cuantumul dobanzii e reglementat de OUG 13/2011 face diferenta intre dobanzi ca fructe
civile (venituri ca urmare e unei intelegeri privind folosinta unui bun. Ex: contractul de credit, cu
dobanda ca fruct civil) si dobanzi penalizatoare (daca nu restitui banii la T, pe langa dobanda ca
fruct civil se pune problema dobanzii ca reparare a prejudiciului suferit de banca).
Art3 OUG - rata dobanzii legale remuneratorii este cuantificata la nivelul ratei dobanzii de
referinta a BNR. Daca partile nu au prevaz in contract rata dobanzii, se va aplica cea legala.
Dobanzile penalizatoare se stabilesc la nivelul ratei de referinta plus patru puncte procentuale.
N.B. cand e vb de raporturi juridice care nu decurg din explotarea unei profesii cu scop lucrativ
rata dobanzii e diminuata cu 20%, chiar daca e vb de dobanzii legala penalizatoare/
remuneratoare.
Dob contractuala: atunci cand e vb de raporturi cu privire la intreprinderi cu scop lucrativ nu
exista limita legala. Daca nu, dobanda contractuala nu poate depasi dobanda legala cu mai mult
de 5% pe an.
Pot fi stab numai in scris. Daca nu exista, se va aplica numai dobanda legala.
Se poate plati dobanda la dobanda?
Da. OUG 11, art 8 in care st precizate conditiile capitalizarii dobanzii.
-

Conventional: poate fi evaluat de parti, anticipat sau dupa ce s-a produs.

Anticipat clauza penala. Partile, in mod preventiv, inainte ca una sa nu execute obligatia,
stabilesc cuantumul prejudiciului. De aceea s-a spus ca clauza are si o functie de garantie. Prin ea
insasi, nu e o garantie. Poate sa aiba ca obiect si o obligatie contractuala si una extracontractuala.
In primul rand, clauza poate fi inclusa in contract, in al doilea si in contract si in afara. In materie
extracontractuala valabilitatea clauzei se apreciaza autonom. In materie contractuala, daca e nul
contractul, va fi nula si clauza.
In toate cazurile clauza penala nu scuteste de dovada conditiior raspunderii cu exc prejudiciului,
deci creditorul nu trebuie sa dovedeasca prejudiciul, ci doar neexcutarea. Se poate referi fie la
daune-interese compensatorii, fie la cele moratorii, fie la ambele. Daca se refera la cele
moratorii, pot fi cumulate cu executarea in natura. daca se refera la cele compensatorii nu pot fi
cumulate. Ea nu poate scuti pe debitor de executarea obligatiei. Debitorul ramane dator sa
execute in natura si daca nu e posibil, opereaza clauza penala.
Posibilitatea reducerii clauzei penale de catre judecator: s-a recurs la ideea nulitatii clauzei pt
cauza ilicita cand cuantumul ei era exagerat. Art 1541 precizeaza conditiile in care poate fi redus
cunatumul clauzei. Nu se confunda cu impreviziunea, pt ca e vb de previzibilitate. Partile, in
momentul incheierii clauzei au avut o anticipare a prejudiciului. Cu toate acestea, o parte
profitand de pozitia puternica in contract pune o clauza f mare. Atunci, judecatorul poate
intervene.
Art 1542-1543 de citit
Arvuna nu se confunda cu clauza penala.
Arvuna poate fi confirmatorie si penalizatoare.
Arvuna confirmatorie = cumul intre ideea de raspundere civila contractuala si ideea de
garantare e executarii obligatiei. Cand incheie un contract, o parte da celeilalte o arvuna ca o
garantie ca-si va executa propria obligatie. Daca se executa, se restituie arvuna sau se scade din
arvuna.
Daca nu se indeplineste obligatia, se poate cere rezolutiunea si se poate retine arvuna.
Daca cealalata parte (care a primit arvuna) nu executa obligatia, atunci partea care a dat arvuna
poate cere rezolutiunea si dublul arvunei!

1544 alin 3 Drept de optiune pt creditor. Poate opta fie pt rezolutiune cu mentiunile referitoare
la arvuna, fie repararea potrivit dreptului comun.
Arvuna penalizatoare are in vedere ipoteza unui drept de dezicere (drept de denuntare
unilaterala) = P dreptului de a denunta unilateral. E un cumul intre ideea de denuntare unilaterala
si cea de raspundere(1545).
1546 restituirea arvunei cand contractual se executa.

Drept civil TGO curs 11

I.

1.
a.
b.

c.
d.

Mijloacele de protectie a drepturilor creditorului

Dreptul de gaj general- 2324. Patrimoniul are si fct de a constitui gajul in general al creditorilor
chirografari. Pe acest temei, creditorii chirografari, dar si ceilalti pot sa beneficieze de masuri de
protectie a drepturilot lor impotriva debitorilor. Problema se pune mai ales in legatura cu
creditorii chirografari, intrucat ei, neavand o garantie speciala cu caracter real care sa poarte
asupra unui anumit bun sunt supusi riscului insolvabilitatii debitorului executarea creantelor
lor depinde de solvabilitatea debitorilor. Pt a diminua acest risc, in continuarea dreptului de gaj
general, creditorul beneficiaza si de masuri speciale de protectie, de mai multe categorii:
Masuri conservatorii:
Asigurarea de dovezi, intrucat drepturile, pt a fi exectutate, trebuie sa fie probate mai intai treb
dovedita existententa lor creditorul a interes sa isi asigure mijloacele de dovada a creantei sale.
In al doilea rand, in masura in care debitorul are in patrimoniul sau anumite drepturi care trebuie
sa fie facute opozabile tertilor, creditorul are interes ca aceste forme de publicitate sa fie
effectuate. Daca debitorul ramane in pasivitate, creditorul poate efectua el aceste forme de
opozabiltate pe chesltuiala debitrouiuli
Masurile asiguratorii sechestrul asigurator si poprirea. Mai ales in siuatia in care creanta nu a
ajuns inca la scadenta, iar pana in acel moment exista riscul ca debitorul sa devina insolvabil
instrainand anumite bunuri din patrimoniu, creditorul poate cere insantei sa ia aceste masuri.
Actiunea oblica pe care creditorul o poate folosi ori de cate ori din cauza pasivitatii debitorului
un drept din patrimoniul acestuia risca sa se stinga.
Actiunea oblica
Art. 1560-1561.
Actiunea oblica este actiunea civila prin care creditorul exercita in numele si e socoteala
debitorului un drept din patrimoniul acestuia, care, din cauza pasivitatii debitorului risca sa se
stinga(1560 alin1).
Discutie: posibilitatea pe care ar avea-o creditorul de a exercita direct anumite drepturi fara a
face o actiune in justitie. In mod normal, un drept, pt a fi aparat, presupune o actiune in justitie.
Ca urmare, de regula, actiune oblica nu e atlceva decat utilizarea de catre creditor, in numele si
pe seama debitorului, a act specific pt apararea unui anumit drept din patrim deb. Sunt de
imaginat situatii in carecreditorul ar putea sa exercite direct drepturi din patrimoniul debitorului
fara a utiliza o actiune in justie. E ipoteza drepturilor patrimoniale potestative.
In practica judiciara s-a pus problema mai ales cu
dreptul de optiune succesorala. Poate creditorul sa accepte mostenirea in mod direct, fara
actiune? Desi, teoretic, exista posibilitatea, practic verificarea admisibilitatii cerintelor art
prevede o validare din partea instantei. De aceea, chiar si cand e vorba de un drept potestativ,
creditorul trebiue sa ceara permisiunea instantei.

Domeniu de aplicatie: de regula, toate drepturile patrimoniale ale debitorului pot fi exercitate pe
calea actiunii oblice. Deci e important ca debitorul sa fie titular al unui asemenea drept. Daca,
insa, nu e vorba de un drept propriu-zis, ci e vorba numai de posibilitatea pe care debitorul o are
de a-si adm patrimoniul, de a incheia acte juridice cu terti, fie pt administrarea patrimoniului, fie
pt a face anumite acte de dispozitie, creditorul nu poate interveni pe calea actiunii oblice. Altfel
spus, debitorul ramane liber sa ia deciziile pe care le vede oportune pt administrarea
patrimoniului sau si pt a incheia orice fel de acte jur cu tertii. In masura in care acestea ar fi
frauduloase, acesta are la indemana actiunea pauliana .
Pot fi exercitatea doar drepturile patrimoniale, deoarece cele nepatrimoniale presupun o
apreciere subiectiva a titularului. Chiar daca e vorba de drepturile patrimnoniale, daca acestea
presupun o apreciere subiectiva a titularului (intuituu personae), creditorul nu poate utiliza
actiunea oblica pt exercitarea dreptului.
Daca e vorba de drepturi neurmaribile, creditorul nu le poate exercita pt ca nu are interes.
Conditii:
Trebuie sa existe o pasivitate a debitorului. In masura in care acesta e activ si isi protejeaza
dreptul, nu e uitla
Creditorul trebuie sa aiba un interes legitim pt a exercita pe seama si in numele debitorului
drepturile patrimonialetrebiue sa existe un prejudiciu al cred daca debitorul ramane in
pasivitate => riscul insolvabilitatii debitorului, daca debitorul nu exercita un drept dar are
suficitente drepturi in patrimoniu, creditorul nu are interes legitim pt a porni actiunea oblica
Creanta creditorului trebuie sa fie certa si exigibila. Spre deosebire de vechiul cod, NCC nu mai
cere si conditia lichiditatii creantei. Creanta e certa cand nu exista disputa in privinta existentei
ei. Trebiue sa fie o disputa justificata, adica dubii privind existent creantei pt ca sa dispara
caracterului ei cert (daca e contstata printr-un inscris, dar se pretinde ca ea nu exista nu inseamna
ca a incetat caracterul cert). e exigibila cand a juns la termen. E lichida cand are cuantum
determinat si daca nu are cuantum determinat, ramane ca in cadrul procesului sa se stab
intinderea ei.
Daca aceste cerinte sunt indeplinite si actiunea e admisa efectul e readucerea/ conservarea
dreptului in patrimonial debitorului => e numita si catiune indirecta/ subrogatorie intrucat
creditorul nu profita in mod direct de dreptul pe care il exercita. Consecinta e ca creditorul va
suporta concursul celorlalti creditori chirografari, daca si el e unul. Daca e vorba de un creditor
care are o garantie reala, la prima vedere nu ar avea nevoie de actiunea oblica, dar in ipoteza in
care garantia sa poarta chiar asupra bunului in care actiunea oblica e exercitate si in ipoteza in
care garantia lor nu e suficienta pt a acoperi creanta + situatia unui drept real imobiliar iar
pasivitatea debaitorului ar ingadui posesorului sa castige dreptul de proprietate prin uzucapiune,
situatie in care s-ar stinge si garantia creditorului.
Actiunea revocatorie/pauliana
Uneori, debitorul incearca sa-si miscoreze activul cu consecinta crearii/maririi unei stari de
insolvabilitate. Intr-o asemenea ipoteza, creditorii prejudiciati au la indemana actiunea pauliana.
Art 1562 alin (1)
Sub imperiul vechiului Cod, se spunea ca actiunea pauliana e cea prin care se revoca actele
frauduloase facute de debitor. Dar prin aceasta actiune nu se revoca, nu se desfiinteaza, ci, prin
ea se declara inopozabile fata de creditor anumite acte jur => e act prin care creditorul solicita
declararea unor acte juridice ale debitorului ca inopozabile in masura in care ele au fost facute in
mod fraudulos pt a-l prejudicia pe creditor, prin crearea/marirea unei stari de insolvabilitate.
Domeniul de aplicare e acelasi cu domeniul de aplicare al actiunii oblice trebiue sa fie drepturi
cu caracter patrimonial, dar care sa nu implice o apreciere personala.
drepurile neurmaribile: actele frauduloase cu privire la care ar putea fi atacate cu act pauliana.
Spre deosebire daca debitorul satabileste cu alta prsoana o pensie de intretinere exagerata,
actiunea pauliana poate fi exercitata pt a reduce pensia de intretinere la cunatum rezonabil .
Conditii:

Sa existe un prejudiciu al creditorului, prin actul debitorului= crearea/ marirea starii de

insolvabilitate a debitorului
Trebuie sa existe o frauda din partea debitorului (cu intelesul de atitudine subiectiva, nu se
confunda cu prejudiciul!!) art 1562 alin 1 ar putea crea o asemenea conditie- indica reprezentarea
deb ca isi creeaza/mareste insolvabilitatea. Dar nu trebiue sa imbrace neaparat forma intentiei
directe, poate fi si indirecta.
Este necesara complicitatea tertului cu care debitorul incheie actul la frauda, dar numai cand e
vorba de un act cu titlu oneros. Asadar, si tertul trebiue sa aiba reprezentarea ca prin acel act se
creeaza/mareste starea de insolvabilitate a debitorului. Daca e act cu titlu gratuit, e indiferenta
atitudinea subiectiva a tertului cu care contracteaza debitorul (pe el il intereseaza doar sa pastreze
un castig, nu i se aduce niciun prejudiciu. I se da castig de cauza creditorului pt ca se lupta sa
repare o paguba)
Exista o singura conditie cu privre la creanta Ea treb sa fie certa 1563. Cred trebiue sa
demonstreze ca debitorul a stiut ca creanta sa se va naste si tocmai din cauza asta a incehieat
actul
Termenul prescriptiei este de 1 an, incepe sa curga din momementul in care credotorul a
cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul creat prin actul fraudulos. Nu treb confundat
termenul de prescriptie care se refera la introducerea actiunii pauliene cu termenul de prescriptie
aplicabil actiunii pt valorificarea dreptului creditorului. In orice caz, daca s-a prescris dreptul
care care insusi creditorul il are impotriva debitorului, creditorul nu mai poate utiliza actiunea
pauliana deoarece nu mai are un drept care poate fi utilizat in justitie.
Efecte:
Nu e, in realitate o actiune revocatorie= nu se desfiinteaza actul fraudulos, el devine inopozabil
fata de creditor. Consecinta e ca creditorul poate urmari dreptul instrainat de debitor ca si cum sar afla in continuare in patrimoniul debitorului. Daca satisfacerea creantei creditorului e posibila
numai cu o parte din valoarea dreptului urmarit, inseamna ca actul fraudulos va fi numai partial
inopozabil. Actiunea paulina nu pune in discutie validitatea actului urmarit! Daca sunt mai
multi creditori, care fie au pornit impreuna actiunea pauliana fie au fost introdusi in caz pe
parcursul judecarii, ei vor beneficia toti de inopozabilitate, dar, intre ei, daca sunt cauze de
preferinta acestea vor fi respectate. Daca nu, crenatele lor vor fi indestulate proportional daca nu
e posibila satsifacerea totala 1565 alin (1) teza finala.
Pt debitorul care a contractat cred are la indemana pos de a-l plati pe creditor cu o suma de
bani=> prejudiciul suferit de creditor. In acest fel, tertul pastreaza dreptul care a format obiectul
actului fraudulos si va avea o actiune impotriva creditorului pt a primi inapoi suma. Daca nu
uzeaza de o asemenea posibilitate, exista un efect special al hotararii prin care se admite actiunea
pauliana 1565 alin 2 ultima fraza e indisponibilizat dreptul care formeaza obiectul actului
declarat inopozabil. Il impiedica astfel pe tert sa instraineze la randul lui dreptul respectiv.
Trebiue indeplinite formalitatile de publicitate de la clauza de inalienabilitate si va avea si
avantajele clauzei de inalienabilitate.
In concluzie, actiunea pauliana e o actiune in inopozabilitate a unui act juridic (ca act in
simulatie). Efectele sale sunt relative, in sensul ca ea profita numai creditorilor care au exercitato e o actiune directa. Deci aceia care au utilizat-o nu vor mai suporta concursul celorlalti
creditori chirografari. Efectele sunt relative si partiale sau totale. Nu se confunda cu actiunea in
nulitate !!!

2. Masuri prin care se previne riscul crearii sau maririi insolvabilitatii deb
A. Transmisiunea si transformarea obligatiei
Uneori, inainte de executarea obligatiei e posibil ca fie latura activa, fie cea pasiva, fie ambele sa
fie transmise catre alte persoane. Cesiunea contractului e un mod de transmitere a obligatiilor. In
acel caz se transmite de la o parte a contractlui atat latura pasiva cat si cea activa catre o terta

persoana. Uneori se poate transmite numai creanta => cesiune de creanta sau doar latura pasiva
=> preluare de datorie (noua in NCC).
Se mai poate transmite prin subrogatie persoanala, in mom platii datoriei de catre un tert in locul
debitorului. Se mai poate transmite prin poprirea executorului.
Uneori, desi nu se transmite raportul, el se poate transforma, fie un elem obiectiv (obiectul),
alteori o parte- prin novatie
1.

Cesiunea de creanta
E un contract prin care creditorul dintr-un raport obligational, denumit cedent, tranfera creanta
catre cesionar astfel incat debitorul cedat va trebui sa execute datoria catre cesionar. Poate fi cu
titlu oneros sau gratuit.
In NCC, cesiunea e reglementata in orice materie.
Important ! Cesiunea de creanta nu e un contract autonom, imbraca forma diferite,
imprumuta natura unor contracte diferite in functie de modul in care se realizeaza. Daca e vorba
de o vanzare a creantei, e un contract de vanzare-cumparare, daca e tranferata cu titlu gratuity
este donatie, daca e cedat pt un bun este contract de schimb.
Sunt importante precizarile pt ca art 1567 alin 2 si 3, daca e vorba de o cesiune cu titlu gratuit,
reglementarea cesiunii se completeaza cu normele aplicabile donatiei, daca e cesiune cu titlu
oneros, reglementarea se completeaza cu norme juridice care reglementeaza contractul cu titlu
oneros specific (vanzare, schimb, intretinere). De aceea, presupune imprumutarea unor reguli de
la contractul a carui forma o imbraca e un criteriu care delimiteaza sfera de aplicare a cesiunii
ce se transmite si in ce masura:
Art 1566 alin2 lit a. transmisiunea universala sau cu tiltu universal nu intra in reglem
- Titluri de valoare sau alte instrumente financiare, cu exceptia celor mentiunute la 1587-1592
- 1569 ce alte creante nu pot fi cedate
E posibil sa existe o conventie prin care partile sa prevada ca e netransmisibila creanta. In acest
caz cesiunea va fi posibila numai daca debitorul isi da acordul in mod expres au daca interdictia
nu e expres mentionata in titlul constatator al creantei, iar cesionarul nu a putut sa cunoasca.
O interdictie nu produce efect daca o creanta are ca obiect o suma de bani? 1570 lit. c.
In toate situatiile ramane ca cedentul sa raspunda pt incalcarea interdictiei de a nu ceda
creantacesionarul va pastra creanta, ramane valabila cesiunea, dar cedentul va fi responsabil pt
incalcarea interdictiei.
Cedarea partiala art 1571 prevede expres posibilitatea cand e vorba de o creanta care are ca
obiect o suma de bani. Daca are ca obiect o alta prestatie se face distinctia intre obligatiile
divizibile si cele indivizibile. Daca e indivizibila,obligatia nu se poate transmite partial. Daca e
divizibila,se poate transmite numai daca pe aceasta cale situatia debitorului nu devine vizibil
mai oneroasa.
Se poate incheia o ceseiune si cand e vorba de creante viitoare 1572. Trebiue ca cesiunea sa
cuprinda toate elementele pt identificarea creantei viitoare
Conditii de valabilitate:
- Fiind vorba de un contract, trebiue sa indeplineasca toate conditiile de validitate a contractului
- Pt ca imbraca forme contractuale diferite, ea va trebui sa indeplineasca si cerintele specifice
fiecarui contract. De ex, daca e vorba de o donatie, trebiue facuta in forma autentica. Daca e un
contract de vanzare-cumparare cu un obiect imobil, de asemenea.
- E un contract in care se exprima consimtamantul cedentului si al cesionarului, fara a fi nevoie
de consimtamantul debitorului cedat! El nu e parte in contractual de cesiune, dar tocmai pt ca e
un tert interesat de contractul de cesiune, el va suporta efectele contractului in masura in care
sunt indeplinite cerintele de opozabilitate (necesare si fata de fideiusor)
Efecte:
1. Intre parti 1568 (e vorba de detentia cesionarului cu privire la bunurile gajate ! )
Toate drepturile: avem in vedere aspectul substantial, dar si pe cel procesual (actiunile)
- accesorii : dobanzile

Toate aceste drepturi se transmit de la cedent la cesionar din momentul incheierii cesiunii, daca
nu s-a prevaz un termen.
2.

In raporturile cu debitorul cedat si alti terti interesati

Tocmai pt ca debitorul e tret fata de cesiune e nevoie ca fata de el cesiunea sa fie opozabila. Exita
2 modalitati prin care sa fie facuta opozabila: fie accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa,
fie debitorul primeste o comunicarea scrisa a cesiunii, care poate fi facuta pe suport de hartie sau
in format electronic. In comunicare trebiue sa fie precizata identitatea cesionarului, creanta
cedata si solicitarea debitorului de a plati cesionarului. Daca cesiunea e partiala, comunicarea
trebiue sa indice masura cedarii creantei. Pana in momentul in care devine opoz deb nu
poate fi obligat sa presteze fata de cesionar. Dar, daca cedentul primeste prestatia de la debitor el
va avea obligatia sa o predea cesionarului. (1575)
Pana la momentul in care devine opozabila cesiunea, dobanzile chiar daca sunt incasate de
cedent dupa scadenta trebiue sa fie cedate cesionarului. In masura in care, in momentul cesiunii
erau dobanzi neincasate de cedent, chiar daca erau scadente, dobanzile neincasate revin
cesionarului 1576
Cat priveste opozbilitatea cesionarului fata de debitorul cedat, daca aceasta a for realizata, din
momentul opozabilitatii, debitorul trebiue sa execute prestatia catre cesionar.
Art. 1578 alin 3, 4, 5 dispozitii contradictorii.

In materia cesiunii tertii interesati sunt in primul rand debitorul cedat, fideiusorul, precum si
cesionarii ulteriori si succesivi ai acelaieasi creante. Ultima expresie se refera la cazul in care
cedentul incheie cu mai multi cesionari. Apare un conflict, cine va avea castig de cauza?
1583 alin 1 debitorul va fi liberat platind in temeiul cesiunii pe care a acceptat-o mai intai sau
care i-a fost prima comunicata. Cat priveste raporturile dintre cesionari, va avea castig de cauza
cesionarul care si-a inscris mai intai cesiunea la Arhiva de a treia modalitate de realizate a
opozabilitatii cesiunii. E cea mai puternica dintre formele de realizare a opozabilitatii.
In toate cazurile, chiar daca ar exista o acceptare sau o comunicare a cesiunii inainte de
inscrierea in arhiva de un cesionar, acesta din urma va fi preferat datorita fortei juridice a
inscrierii in arhiva a cesiunii. Dintre cele 3 posibilitati de realizare a fortei juridice, cea mai mare
forta o are inscreirea in arhiva. Si cand e vorba de cesiunea unei universalitati de feante,
opozabilitatea se face prin inscreierea in arhiva. Dar, in acest caz, pe langa inscreire, fata de
debitorul cedat e necesra si comunicarea cesiunii fata de debitori- 1569
Modalitate speciala 1580 se poate comunica cesiunea de creanta odata cu cerea in judecata a
debitorului. Deci cesionarul in cheama in judecata pe debitor si cu aceasta ocazie ii comunica
cesiunea. In acest caz nu va putea plati cheltuieli de judectaa decat daca anterior fusese pus in
intarziere.
In raporturile dintre cesionari si debitorul cedat, dupa ce a devenit opozabila cesiunea, pe langa
faptul ca debitorul va executa catre cesionar, mai exista dreptul debitorului de a opune
cesionarului toate mijloacele de aparare care ar fi putut fi invocate si impotriva cedentului.
Creanta se transmite cu toate accesoriile sale, deci si deb va putea folosi toate mijloacele de
aparare impotriva cedentului 1582 alin 2.
Daca inainte de a se realiza opoz intre cedent si debitor a operat compensatia, e revocata,
desfiintata, daca debitorul accepta cesiunea de creantadin acel moment renaste raportul initial
dintre creditor si debitor.
Cand e vorba de o cesiune partial, debitorul cedat va trebui sa execute partial catre cesionar si
partial catre cedent, in raport cu ceea ce s-a trasmis prin cesiune.
Cand sunt mai multi cesionari, debitorul va executa catre fiecare cesionar partea de creanta pe
care acesta a dobandit-o.
Se mai pune problema obligatiei de garantie pe care o are cedentul fata de cesionar. Cand e vorba
de o cesiune cu titlu oneros, cedentul are obligatia sa garanteze fata de cesionar existenta valabila
a contractului incheiat, dar nu si solvabilitatea debitorului cedat. Pt a se garanta si solvabilitatea

viitoare e nevoie ca cedentul sa se oblige expres la aceasta. Raspunderea cedentului pt

solvabilitatea debitorului are in vedere numai pretul cesiunii ca valoare maxima. E o derogare de
la ideea ca creanta se transmite de la cedent la cesionar la valoarea nominala indifferent de pretul
cesiunii.
Va mai raspunde cedentul pt insolvabilitatea debitorului cedat daca el cunostea acesta stare in
momentul cesiunii, caz in care se aplica dispozitiile din materia vanzarii privind raspunderea
vanzatrorului de rea-credinta pt viciile lucrului vandut. Daca e cu titlu gratuit, cedentul nu
garanteaza cesiunea. Daca el se oblige insa chiar cu titlu gratuit, sa raspunda, atunci va rasp in
limitele stabilite pe cale conventional.
Raspunderea cedentului pt evictiune e vorba tot de cesiune cu titlu oneros, de regula. Cu titlu
gratuit, doar daca cedentul isi asuma expres.
E vorba de evictiunea cauzata prin fapta proprie a cedentului, fie singur, fie in comparatie cu
fapta altei persoane. Se va stabili raspunderea tot potrivit regulii din materia vanzarii.

Subrogatia personala
Pesupune inlocuirea unei persoane cu o alta in cadrul unui raport obligational, prin care se
trasnsmite latura activa de la o persoana la alta. Aceasta are loc in momentul platii facute de
catre terti! Daca ar fi vorba de o transmitere anterioara ar fi o cesiune. Cand o alta persoana decat
debitorul plateste in locul lui.
Ea poate fi legala sau conventionala(consimtita de creditori sau de debitori).
Subrogatia conventionala consimtita de creditor (1594) transmiterea opereaza in momentul in
care creditorul primind plata ii transmite acestuia, tertului toate drepturile pe care le avea
impotriva debitorului. Deci nu e necesar acordul debitorului in acesta operatie. Pt a dovedi e
nevoie ca in chitanta creditorul sa precizeze ca a transmis tertului toate drepturile nu se
prezuma.
Subrogatia conventionala cosimtita de debitor (1595)- debitorul doreste din diferite motive sa
achite mai repede datoria fata de creditor se imprumuta cu o suma de bani de la un tert, cu care
plateste datoria catre creditor. In acest caz, persoana care a acordat imprumutul ca deveind
creditor subrogatie. Dar sunt necesare mai multe conditii:
Atat imprumutul, cat si chitanta de plata primita de la debitor trebuie sa fie inscrisuri cu data
certa
In contractul de imprumut trebiue sa se precizeze ca se face imprumutul pt a plati datoria catre
creditor
In chitanta de plata emisa de creditor treb sa se precizeze ca plata s-a facut cu bani din
imprumut.
In acest caz subrogatia opereaza fara consimtamantul creditorului initial, daca nu exista stipulatie
contrara.
Subrogatia legala 1596
Indiferent de forma sa, ea produce aceleasi efecte. Din momentul platii de catre tert, el devine
creditor in locul creditorului intial. Creanta e preluata de platitor cu toate garantiile si accesoriile
sale. Dar si debitorul principal poate opune noului creditor toate mijloacele de aparare pe care le
puteau opune si vechiului creditor.
Subrogatia partiala 1598 tertul nu plateste toata datoria, ci numai o parte din ea. Aici vor
ramane 2 creditori - cel initial pt o parte din datorie, celalalt pt partea platita. Daca cei 2 creditori
se indreapta impotriva debitorului trebiue sa urmeze o ordine de preferinta. 1598 alin 1 va fi
preferat creditorul initial. Ordinea e inversata daca creditorul initial s-a obligat fata de noul cred
sa garanteze plata facuta de cel din urma.
Preluarea de datorie 1599-1608
Presupune un contract prin care datoria debitorului initial din raportul obligational se transmite
catre un tert care devine noul debitor. Spre deosebire de cesiunea de creanta care are de regula o

1.
2.
3.

strauctura bipartit, preluarea are o structura juridica variata. La cesiune contractul se incheie intre
cedent si cesionar. Cand e vorba de preluare, sunt 2 structuri ale operatiei jur.
Una tripartita cand contractual se incheie intre debitorul initial si noul debitor. In realitate, e
nevoie si de acordul creditorului ca parte a operatiei juridice. Art 1599 lit a e vorba si de
consimtam cred.
Sunt trei parti. Intelegerea initiala dintre vechiul debitor si noul debitor trebuie comunicata
creditorului. In absenta comunicarii nu i se poate cere sa isi dea acordul. Pana atunci, noul si
vechiul pot modifica si denunta contractual, deci dupa ce e comunicat catre creditor nu mai e
posibila denuntarea. Dupa ce a primit comunicarea, creditorul trebiue sa dea raspunsul in
termenul rezonabil stabilit de cel care face comunicarea. Daca s-a facut de catre ambii debitori,
raspunsul trebiue sa fie dat de catre creditor in termenul care se implineste cel din urma. Daca
nu se raspunde in termenul se considera ca creditorul a refuzat operatia juridica.
N.B. chiar daca creditorul refuza, nu
inseamna ca acordul dintre debitor nu produce efecte jur. Intre ei e un contract.
Consecinte: noul debitor va fi obligat fata de
vechiul debitor sa execute datoria fata de creditor (e plata care poate fi facuta si de catre un tert),
creditorul nu poate refuza daca plata corespunde cerintelor. Dar pana la momentul la care
creditorul isi da acordul nu se naste dreptul creditorului impotriva noului debitor, deci nu ii va
putea cere executarea silita 1608 alin 1 si 2
Una bipartita cand se incheie intre creditor si noul debitor nu mai e nevoie de acordul
vechiului debitor.
Indiferent de forma, efectele sunt aceleasi vechiul debitor e inlocuit. Daca noul debitor e
insolvabil, debitorul initial nu va fi liberat de datorie.
Cat priveste accesoriile va beneficia creditorul impotriva noului debitor de fideiusinea pe care
el o avea initial? Raspunsul depinde de acordul expres al fideiusorului. Daca e vorba de garantii
reale, ele vor functiona si fata de noul debitor.
Ca si la ces, noul deb poate opune cred toate mijloacele de aparare pe care le acea si deb initial
Novatia ca modalitate de transformare a obligatiilor
Modurile de stingere a obligatiilor
Obligatiile complexe obligatiile alternative, facultative, indivilibile

Novatia ca modalitate de transformare a obligatiilor

Spre deosebire de transmiterea obligatiilor, transformarea acestora presupune ca fie se schimba
un subiect al raportului obligational: credit sau debit, fie un elem obliectv: cauza ori obiectul.
In vechiu Cod acest transfer se putea face prin novatie sau delegatie. Dar delegatia nu era decat o
novatie prin schimbare de obiect.
In NCC nu mai e reglem delegatia, ci numai novatia.
Novatia= contract prin care un raport obligational existent, se transforma fie prin schimbarea
creditorului ori a debitorului, fie prin schimbarea cauzei ori obiectului obligatiei.
In art 1609 sunt reglementate toate aceste modalitati => ca distingem intre novatia obiectiva si
novatia subiectiva.
Novatia obiectiva presupune schimbarea unui element obiectiv: cauza sau obiectul
Novatia subiectiva schimbarea unui subiect: credititor sau debitor.
Ceea ce este important este ca atunci cand novatia este obiectiva, acordul de novatie de incheie
intre partile initiale: intre creditor si debitor.
In cazul novatiei subiective trebiue sa distingem dupa cum e vorba de schimbarea debitorului sau
de schimbarea creditorului.
In primul caz, novatia are un caracter bipartit: contractul incheiat intre creditor si noul debitor, art
1609 precizeaza ca in acest caz, novatia poate opera fara consimtamantul vechiului debitor. In
alin 3 din acelasi articol, care se refera la novatia prin schimbare de creditor, nu mai e

prevazut=>ca novatia are caracter tripartit: contractual este incheiat intre subiectele initiale si
noul creditor.
Cat priveste conditile=> ca mai intai trebuie sa existe o obligatie valabila, pt ca ea sa poata fi
transformata prin novatie. Daca obligatia veche este nula in mod absolut, novatia nu poate opera.
Daca vechea obligatie este afectata de un motiv de nulitate relativa, acordul de novatie poate
avea semnificatia confirmarii nulitatii relative.
In al 2 le-a rand este nevoie ca obligatia noua sa fie valabila. Daca obligatia noua este nula in
mod absolut, ramane in functie obligatia veche. Daca obligatia noua este afectata de un motiv de
nulitate relativa, partile pot confirma ulterior, actul, sau daca trece termenul de prescriptie, noua
obligatie se consolideaza, deci obligatia este valabila.
In al 3-lea rand, pt a fi in prezenta novatiei, trebuie sa existe intentia partilor de a nova. Altfel
spus trebuie sa existe animus novandi. Nu este necesar ca aceasta vointa de a nova sa fie
exprimata prin formula sacramantala. Important este ca din contract sa rezulte fara dubiu intentia
partilor de a nova.
In al 4-lea rand, pt a fi in prezenta novatiei trebuie sa existe un elem nou, care schimba un elem
din vechiul raport obligational. In functie de felul novatiei acest element nou poate fi : un subiect
al raportului obligational, sau un element obiectiv.
Pe langa aceste conditii specifice, novatia, fiind un contract, trebuie indeplinite toate conditiile
de valabilitate.
Cat priveste proba novatiei, prin cerinta elementului nou, art 1610 precizeaza ca novatia nu se
prezuma, iar intentia de a nova trebuie sa fie neindoielnica. In ceea ce priveste cerintele de proba,
trebuie sa se tina seama de cerintele generale pt dovada actului juridic.
Novatia poate sa opereze cu privire la orice raport obligational indiferent de izvorul lui. Este
adevarat ca novatia e un contract, dar obligatia veche care se innoieste, poate sa izvorasca nu
numai dintr-un contract ci si din alt izvor de obligatie: o obligatie nascuta dintr-un delict civil
poate fi novata.
Efectele novatiei: cum => din art 1609 obligatia veche se stinge si se naste o obligatie noua. Este
diferenta fata de transmiterea obligatiilor, mijloacele de transm a oblig nepresupunand stingerea
raportului obligational.
Garantiile obligatiilor initiale: daca este vorba de ipoteca ce garanteaza obligatia initiala,
acestea se sting ca efect al novatiei. Pt ca aceste garantii sa subziste, este nevoie ca in novatie sa
se prevada expres acest efect de supravietuire al ipotecii.
Este ceea ce se spune expres in art 1611 din c civ. In legatura cu
acest aspect, urmatoarele 2 alineate din acest articol introduc catva nuantari.
Spre deos de cesiunea de creanta si de subrogatia reala, cazuri in
care puteau fi opuse toate mijloacele de aparare pe care le avea vechiul debitor, in cazul novatiei
acestea numai sunt posibile- 1612.
Atunci cand exista in raportul initial solidaritate pasiva, novatia incheiata de creditori cu unul
dintre debitorii solidari, ii libereaza pe ceilalti debitori solidari.
Cat prin fideiusiune daca se incheie novatia intre creditor si debitor, odata cu obligatia veche se
sitinge si raportul de grantie.
De la aceste reguli avem o exceptie in art 1613 alin (2): daca codebitorii solidari isi dau acordul
se produce efectul novatiei. Daca nu isi dau acordul, subzita creanta initiala.
Cat priveste creditorii solidari, daca numai un creditor solidar isi da acceptul, novatia nu este
opozabila celorlalti creditori solidari ( art 1614).

Stingerea obligatiilor
Modalitatea fireasca de stingere a obligatiilor este plata. Sunt insa situatii in care obligatiile se
pot stinge si prin alta cale decat prin plata: compensatie, confuziune , dare in plata,
imposibilitatea proprie de executare, remitere ade datorie.

Observam ca unlele dintre aceste modalitati satisfac creanta creditorului chiar daca nu in forma
initiala. Compensatia, confuziunea sau darea in plata dau o satisfactie debititorului. Restul, nu
duc la realizarea creantei initiale nici macar intr-o forma modificata.
Compensatia= presupune stingerea a 2 obligatii reciproce pana la stingerea celei mai mici.
Aceasta notiune este reluata in art 1615. Ipoteza este ca avem datorii reciproce intre aceleasi
persoane, dar compensatia este de mai multe feluri:
Compensatie legala
Conditii:
a. Reciprocitatea obligatiilor intre aceleasi pers
b. Creantele trebuie sa aiba ca obiect bunuri fungibile de aceeasi natura ( 1617 partea finala), in
sensul ca fungibilitatea nu este abstracta si genrala. Trebuie ca obiectul obligatiei unei parti sa fie
schimbat cu obliectul celeilalte creante, este vorba mai ales de creantele care au ca obiect sume
de bani. Bunurile de gen se vor individualiza.
c. Creantele celor 2 parti trebuie sa fie certe, lichide si exigibile. Compensatia poate opera
indiferent de izvorul obligatiilor reciproce.
Daca aceste cerinte sunt indeplinite oprereaza compensatiunea in sensul ca de drept, fara nicio
manifestare de vointa, obligatiile reciproce se sting pana la cea mai mica. Sunt anumite situatii in
care chiar daca aceste conditii sunt indeplinite, compensatia legala nu opereaza ( art 1618) acte
lovite de dol, datoria are ca obiect restituirea bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat, are
ca obiect un bun insesizabil.
Daca exista un termen de gratie pt una din obligatiile reciproce, compensatia poate opera.
Cand intre parti exista mai mult de 2 obilgatii reciproce, compensatia opereaza si in raport cu
regulile de la imputatia platii. Sunt situatii in care obligatiile reciproce sunt insotite si de garantii
personale (1621).
Art 1622: sunt avute 2 cauze: una care impiedica insari operarea compensatiei si una care
impiedica renuntarea la compensatie. Pt prima ipoteza -> exemplu tertii dobandesc drepturi cu
prinvire la creanta dintre creditori sau debitori, compensatia nu poate opera daca aceste drepturi
sunt prejudiciate.
In alin 2 prin ipoteza se presupune ca una dintre parti are creanta garantata pt bunurile unui tert.
Daca ar opera compesnatia acea garantie s-ar stinge. Daca o parte opreste compensatia, prin plata
se produce efectul de stingere a accesoriilor, per a contrario, daca garantia profita unui tert acea
garantie va subzista.
Acceptarea cesiunii de creanta de catre debitorul cedat, determina desfiintarea compensatiei care
a operat anterior intre debitorul cedat si cedent art 1623.
Compensatie judiciara
- Compensatie conventionala
Confuziunea= acest mod presupune ca o obligatie se stinge atunci cand acceasi persoana are
acelasi caracter de creditor si debitor in acelasi raport obligational: mostenire, reorganizare.
Obligatia se stinge pt ca din punct de vedere juridic nu poti fi in acelasi timp si creditor si
debitor
Alin 2 din art 1624 se refera la cazul in care partimoniul este divizat in mai multe mase
patrimoniale, confuziunea nu opereaza pt ca prin ipoteza confuziunea are in vedere subiecte
diferite de drept.
Art 1625 are in vedere stingerea ipotecii prin confuziunea calitatilor
creditor ipotecar si debitor. Este vorba de stingerea obligatiilor ca urmare a faptului ca persoana
care are calititate de creditor ipotecar, dobandeste in patrimoniul sau un dr ipotecat, sau cel care
are in partimoniu un bun ipotecat, in mosteneste pe creditorul ipotecar.
Cat priveste fideiusiunea avem solutii specifice in art 1626.
Cat priveste tertii, drepturile acestora nu pot fi vatamate prin operarea confuz. O situatie speciala
este atunci cand dispare cauza de confuziune. Solutia de principiu este prevazuta in art 1628.

Intr-o asemenea cauza se desfiinteaza confuziunea: declararea motii prin hotarare

judecatoreasca,daca se constata nulitatea unui legat.
Darea in plata
Este reglementata in art 1492 si art 1493
Este o conventie incheiata cu ocazia platii prin care debitorul ofera creditorului o alta prestatie
decat aceea initiala.
Rezulta ca e foarte important ca acea conventie sa fie incheiata in momentul plattii. Daca se face
inainte ne aflam in situatia unei novatii cu schimbare de obiect.
Daca debitorul ofera un bun, e important ca creditorul sa poata dispune de acel bun( art 1492
alin 2). Mai rezulta ca intr-o asemenea ipoteza debitorul va raspunde pt evictiune. Practic, se
aplica regulile din materia vanzarii. Acele reguli pot fi evitate in cazul in care creditorul prefera
prestatia initiala a obligatiei si repararea prejudiciului. In aceste cazuri garantiile oferite de terti
nu renasc.
In art 1493 este situatia in care se da in plata o creanta in locul prestatiei initiale. Practic, avem o
suprapunere intre operatia juridica a cesiunii de creanta si operatia juridica a platii. Spre
deosebire de darea in plata obisnuita care presupune stingerea obligatiilor in momentul darii in
plata in ipoteza prevazuta in art 1493 obligatiilor se stinge in momentul in care creanta
cesionarului este satisfacuta.
E posibil ca si in acest caz, partile sa prevada expres, ca se stinge obligatia initiala chiar in
momentul cesiunii de creanta, iar nu in momentul in care va fi satisfacuta cesiunea de creanta. Se
va pune problema raspunderii cedentului in conditiile art 1586.
Remiterea de datorie
In aceasta ipoteza, in noul cod s-a adaugat o nuanta astfel incat nu mai suntem intotdeauna in
prezenta unui act cu titlu gratuit. Daca remiterea de datorie se face prin act unilateral, adica prin
testament, actul e intotdeauna cu titul gratuit, daca se face prin acord: fie creditorul il iarta de
datorie pe debitor fara a pretinde nimic in schimb: contract cu titlu gratuit, donatie indirectatrebuie sa indeplineasca toate conditiile donatiei cu exceptia conditiilor de forma. Daca s-a
prevazut ca in schimbul remiterii debitorul trebuie sa plateasca ceva creditorului: este vorba de o
remitere de datorie cu titlu oneros =>Este o contradictie de termin.
Cat priveste dovada remiterii de datorie, in art 1531 se prevede ca se aplica regula din art 1499.

Imposibilitatea fortuita de executare

Are mai multe seminificatii:
In matria raspunderii cvile: in functie de natura ei, imposibilitatea de executare inlatura fie
raportul de cauzalitate, fie este o cauza care inlatura vinovatia, atunci cand imbraca forma
cazului fortuit.
Riscul contractului: prin ipoteza chestiunea aceasta se pune cand e vorba de un contract
sinalagmatic -> riscul obligatiei e suportat de debitor.
Ca mod de stingere a obligatiei: este vorba de obligatii nascute din contracte unilaterale. Numai
cand e vorba de asemenea obligatii, imposibilitatea fortuita de executare duce la stingerea pur si
simplu a obligatiilor.
Dovada: sarcina probei revine debitorului, care are se obliga sa il notifice pe debitor. Altfel
debitorul raspunde pt prejudiciul cauzat.

Obligatiile complexe
In vechiul cod civil, in categoria oblig complexe intrau obligatiile afectate de modalitati si
obligatiile plurale.
In NCC se face distinctie intre obligatiile afectate de modalit si obligatii complexe.
Ori de cate ori e vorba de o obligatie nascuta din act jur afectat de modalitati, si ea va fi afectata
de modalitati.

Obligatii complexe: oblig cu pluralit de obiecte, fie de subiecte. Asta prespune o distinctie:
Obligatia civila de cele mai multe ori se prezinta intr-o forma simpla, adica are un singur subiect
activ, un singur subiect pasiv, un singur obiect, o singura cauza.
Sunt situatii in care chiar daca sunt mai multi creditori sau mai multi debitori, obiectul obligatiei
se divide de drept intre acestia. Reglua e ca obligatiile civile sunt divizibile. Consecinta este
aceea ca daca sunt mai multi creditori fiecare va putea sa ceara numai partea de creanta pe care o
are, daca sunt mai multi debitori, creditorul nu va putea sa ceara decat partea de datorie a acestia.
Nici creditorul nici debitorul nu au puterea de a se reprezenta unii pe altii.
Sunt insa situatii in care fie prin vointa partilor, fie prin natura obligatiei, aceasa este indivizibila.
Asadar in acest caz vorbim de o prima categori de obligatii complexe cu pluralitate subiecte.
A 2a categ de oblig cu pluralit de subiecte e solidaritatea.
Obligatiile cu pluralit de obiecte sunt obligatii alternative.
O situatie speciala au obligatiile facultative care desi au un singur obiect, presupun o pluralitate
de prestatii pt executarea obligatiilor.
Obligatiile indivizibile
Indiviziunea naturala -> prin natura sa obiectul obligatiei este indivizibil. Obligatiile indivizibile
prin natura lor: de a face si de a nu face. Obligatiile de a da sunt divizibile prin natura lor. E
vorba de dr reale si in forma pe cote parti nu numai in forma completa. Chiar daca suntem in
prezenta unei astfel de oblig, prin vointa partilor poate fi indivizibila.
Indivizibilitatea activa -> raportul obligational are mai multi credit si un singur debitor. Efectul
principal e acela ca fiecare creditor poate sa ceara executarea intergala de la debitor, dar
creditorii nu au puterea de a se reprezenta reciproc decat daca o asemenea intelegere exsita intre
ei (1431- indivizibilitatea nu prezuma reprezentarea reciproca). Totusi, daca un creditor face un
act de intrerupere a prescriptiei acesta va profita si celorlalti creditori. In schimb, novatia,
remiterea de datorie, compensatia ori confuziunea, comsimtita sau care opereaza fata de un
creditor, stinge obligatia numai pt partea de creanta a creditorului respectiv. Fata de ceilalti
creditori debitorul va ramane obligat.
Indivizibilitatea pasiva -> presupune ca exista un singur creditor si mai multi debitori. Efectul
principal este acela ca fiecare debitor va putea fi obligat sa plateasca intreaga datorie catre credit.
Si in acest caz daca opereaza novatia, remiterea de datorie, compensatia sau darea in plata
cosimtite doar de un debitor, se stinge doar partea de oblig a acelui debitor, iar ceilalti raman
obligati fata de credit. Daca un debit e chemat in judecata pt a executa obligatia, el poate sa ceara
intorducerea in cauza a celorlalti debitori astfel incat toti sa poata fi obligati la executare. Daca
prin obligatie poate fi executat numai debitorul chemat in judecata, el va trebui sa execute
obligatia, dar va avea o actiune in regres impotriva celorlalti debitori 1432.
Daca e vb de prescriptie -> actele de intrerupere vor opera fata de toti debitorii.
Obligatiile alternative si facultative
Obligatia alternativa este obligatia care permite debitorului sa execute la scandenta una sau alta
din cele 2 sau mai multe prestatii posibile. Sunt mai multe presatii dar la scadenta debitorul va fi
liberat daca executa una din aceste prestatii. Va fi executata obligatia aleasa de debitor. Daca cel
care are drreptul sa faca alegerea, nu o face, aceasta posibilitate va fi exercitata de cealalata
parte.
In art 1464 -> desi e culpa debitorului, nu poate fi obligat sa execute decat cealalata obligatie.
Raspunderea civila opereaza numai in raport cu obligatia care devine imposibil de executat din
culpa debitorului. Daca ambele au devenit imposibil de executat, debitorul va alege
despagagubirea pe care o va plati.
1465 -> toate solutiile sunt consecinta dreptului debitorului de a alege prestatia.
Obligatiile facultative -> raporturile obligationale care initial au un singur obiect, dar in
momentul platii o se ofera debitorului posibilitatea de a executa o alta prestatie -> se aseamana

cu darea in plata. Si in acest caz se pune problema ca daca prestatia principala devine imposibil
de excutat, debitorul e liberat.
Solidaritatea pasiva
Garantiile obligatiilor fideiusiunea
Restituirea prestatiilor ( de citit 1235-1249)
Solidaritatea pasiva
Exista solidaritate activa atunci cand in rap oblig sunt mai multi creditori fiecare dintre ei avand
dreptul sa ceara executarea intergala de la debitor, iar debitorul fiind eliberat se poate intoarce
impotriva celorlalti codebitori.
Cat priveste izvorul solidaritatii active, ea poate rezulta numai din vointa partilor. Trebuie sa fie
deci prevazuta expres. Nu exista cazuri de solidaritate activa legala.
Efectele solidatitatii active:
1. Efecte in raporturile dintre creditorii solidari si debitori- distingem intre:
- Efectele principale -> este pe de o parte dr oricarui creditor solidar de a cere executarea
integrala a prestatiei de la debitor si pe de alta parte posibilitatea debitorului de a se libera prin
executarea prestatiei catre oricare dintre creditorii solidari. In legatura cu acest aspect->
debitoarul poate alege creditorul caruia sa ii faca plata, dar numai pana in momentul in care unul
dintre creditorii solidari a facut actiune in justitie impotriva lui. Din acel moment debitorul nu se
poate libera valabil decat facand plata creditorului recalamant. Aceasta limitare a dreptului
debitorului de a alege cred carui creditor solidar sa ii faca plata este prevazuta in art 1437. Este
posibil ca pe langa plata, care este modul firesc de executare a obligatiilor sa intervina alte
moduri de sitingere a obligatiilor cum ar fi : compensatiunea, confuziunea sau remiterea de
datorie.
Daca intervine compensatia, intre un creditor solidar si debitor, trebuie sa distingem in functie de
intinderea compensatiilor. Astfel, daca datoria creditorului solidar catre debitor este mai mare
decat partea de creanta pe care o are creditorul solidar impotriva debitorului, compensatia va
opera numai pt partea de creanta pe care o are creditorul solidar. Pe cale de consecinta ceilalti
creditori solidari nu vor putea sa ceara de la debitor decat creanta diminuata, iar debitorul va fi
total liberat fata de creditorul fata de care a operat compensatia. Daca datoria creditorului solidar
catre debitor este egala cu partea de creanta pe care o are creditorul solidar, efectele sunt
aceleasi. Daca datoria pe care o are creditorul solidar catre debitor este mai mica decat partea de
creanta pe care o are creditorul solidar impotriva debitorului, compensatia va opera pt totatlitatea
datoriei creditorului catre debitor dar in final, obligatia va ramane solidara pt toate partile de
creanta + partea de creanta ramasa necompensata in raportul de compensatiune dintre creditor si
debitor, ceea ce insseamna ca in aceasta situatie chiar si creditorul fata de catre a operat
compensatiunea initiala va fi indreptatit sa ceara intreaga prestatie de la debitor.
In cazul confuziunii unul dintre creditorii solidari dobandeste si calitate de debitor in raportul
obligational. Confuziunea va stinge in acest caz numai partial obligatia solidara, in proportie cu
partea de creanta pe care o are respectivul creditor, dar, creditorul respectiv devenind si debitor
va trebui sa plateasca celorlalti creditori solidari, partea de creanta a fiecaruia. Cea ce inseamna
ca in acest caz chiar daca sunt inca 2 creditori solidari in raportul obligational nu se mai
pastreaza solidaritatea acestora.
In ce priveste remiterea de datorie, in masura in care un creditor solidar face remiterea de datorie
pt partea sa de creanta integral,ceilalti creditori solidari nu vor mai putea cere de la creditor decat
partea ramasa din creanta. Nimic nu se opune ca unul dintre creditori sa faca o remitere de
datorie numai pt partea sa de creanta. In acest caz va pastra dreptul numai pt partea de creanta
diminuata.
Aceste solutii, in parte, sunt expres prevazute in art 1348, 1349.

Efecte secundare -> ele rezulta din pricina reprezentarii reciproce a creditorilor solidari pt
gestionarea si satisfacerea intereselor lor comune. Art 1436 instituie o prezumtie in sensul ca,
creditorii solidari si-au incredintat reciproc o asemenea putere. Nimic nu se opune ca in actul de
nastere a solidatitatii sa se prevada ca nu functioneaza o asemenea putere. In masura in care ea
functioneaza, sunt mai multe consecinte:
suspedarea prescriptiei in folosul unui creditor solidar poate fi invocata si de ceilali
Intreruperea prescriptiei in favoarea unui creditor solidar, profita si celorlalti
Daca un creditor solidar obtine o hotarare favorabila impotriva debitorului, ea profita tututor
celorlalti creditori solidari
Intrucat puterea de reprezentare reciproca are in vedere numai gestionarea si satisfacerea
interesului comun => ca o hotarare judecatoreasca pronuntata ca urmare a pronuntatii unei
hotarari a unui creditor solidar, hotarare care e favorabila debitorului, nu va putea produce efecte
impotriva creditorilor care au fost intrudusi in cauza.
In art 1430 se prevede expres ca daca un cred solidar face acte care inrautatesc situatia ceolrlalti
creditori solidari,aceste acte nu le vor fi opozabile celor in urma.
Solidaritatea activa se sitingee in masura in care decedeaza un creditor solidar, caz in care
creanta se divide intre mostenitorii sai. Practic, intr-o asemenea situatie, vom avea drept creditori
pe de o parte pe mostenitorii creditorului decedat, pe de alta parte pe creditorii solidari ramasi
in viata. Mostenitorii vor putea cere numai fractia din partea de creanta a creditorului decedat,
fractie care este proportionala cu cota mostenita.
Art 1442, care prevede aceasta divizare a creantei intre mostenitori, nu spune ce se intampla cand
sunt mai mult de 2 cred solidari iar unul dintre ei a decedat. Pt partile de creanta a creditorilor
ramasi in viata se mentine solidatitatea sau nu? De asemenea textul nu spune ce se intampla in
cazul in care creditorul decedat are un sg mostenitor. Interpretarea teleologica a textului ar trebui
sa duca la solutia ca in toate ipotezele se stinge solidatitatea. Ramane de vazut ce se va decide pe
cale jursprudentiala.
Solidaritatea pasiva
Exista ori de cate ori in raportul obilgational raman mai multi debitori, iar creditorul poate sa
ceara executarea integral, oricaruia, iar plata ii libereaza pe ceilalti codebitori.
Aceasta definitie a solidaritatii pasive este in art 1443.
Izvoarele solidaritatii pasive
Sunt 2: vointa partilor sau vointa leguitorului. In niciun caz solidritatea pasiva nu se prezuma=>
din art 1445.
Functioneaza prezumtia de divizibilitate a obligatiei cand sunt mai multi debitori. Prin exceptie
de la aceasta regula, atunci cand este vb de deb uneori oblig contr in ecercitiul active unei intepr,
fct prezumtia de solidaritate. In actul din care se naste obligatia respectiva ar trebui mentionat
expres ca obligatia nu este solidara. Aceasta idee inculsa in art 1446 adapteaza o prevedere din
vechiul cod care se referea la prezumtia de solidaritate in cazul obligatiilor comerciale. Cum in
NCC obligatiile comeriale au ramas decat o specie din categoria mai larga a obligatiilor asumate
de debitor, NCC a largit aceasta prezumtie pt toate obligatiile asumate in exercitiul activitatii
unei intreprinderi.
Astfel inteleasa solidatitatea pasiva, are o importanta functie de garantie. In cadrul garantiilor
personale se produce o multiplicare a dreptului de gaj al creditorilor chirografari. -> creditorul
beneficiaza de un asemenea dr de gaj general nu numai asupra patrimoniului debitorului, ci si
asupra patrimoniului altei persoane care si-a asumat acest dr. Printr-o asemenea multiplicare a dr
de gaj general se diminueaza riscul insolvabilitatii debitorului .
Aceasta fct de garantie este insa secundara, pt ca ceea ce este imp, este eliminearea diverselor
obligatii in fct de nr debitorilor. Desi este vb de o functie de garantie , nu se confunda
solidatitatea pasiva cu fideiusiunea. In cazul fideiusiunii garantul beneficiaza de 2 exceptii :
exceptia beneficiarului de discutiune si de diviziune, debitorul solidar nu are la dispozitie
asemenea beneficii. Altfel spuns din acel pct de vedere fct de garantie pe care o ofera
solidaritatea pasiva este mai puternica decat fideiusiunea.

Trasaturie esentiale ale raportului obligational in care functioneaza solidaritatea pasiva:

1. Ne aflam in prezenta unei prestatii unice care trebuie sa fie executata de oricare din debitorii
solidari
2. Desi e vorba de o prestatie unica, ne aflam in prezenta unei pluralitati de legaturi obligationale->
desi obligatia este unica, intre creditori si fiecare debitor solidar in cazul acestei obligatii unice,
se nasc legaturi distincte ceea ce atrage anumite consecinte:
- Este posibil ca raportul obligational sa fie nul in raport cu un debitor solidar, dar el sa ramana
valabil fata de ceilalti debitori solidari. Se va diminua solidaritatea pasiva in mod corespunzator.
- Este posibil ca intre un debitor solidar si creditor sa existe o modalitate a obligatiei ,este ceea ce
spune art 1444
- Cu exceptia platii care trebuie facuta intregral de oricare dintre debitori, pot sa apara si alte
moduri de stingere a obligatiei care opereaza independent in rapurileort dintre fiecare creditor si
debitor.
Efectele solidaritatii pasive:
1. In raporturile dintre creditori si debitorii solidari
Exista un efect principal sub 2 aspecte:
- Creditorul poate sa ceara executarea integrala a datoriei de la oricare debitor solidar
- Debitorul care plateste datoria catre creditor ii libereaza si pe ceilalti debitori solidari.
Debitorul impotriva caruia creditorul porneste urmarirea, nu poate invoca beneficiul de diviziune
si nici de discutiune. Daca urmarirea a fost pornita impotriva unui debitor solidar, creditorul nu
este oprit sa porneasca impotriva celorlalti debitori. Debitorul impotriva caruia porneste
urmarirea are posibilitatea sa ii cheme in judecata si pe ceilalti debitori, numai ca efectul nu va fi
diviziunea datoriei ci recunoasterea dr de regres al debitorului chemat in judecata impotriva
celorlalti debitori solidari-> 1447.
Acest efect principal care se naste trebuie sa fie circumstantial ori de cate ori intervin alte moduri
de stingere a obligatiei decat plata: compensatiunea, remiterea de datorie si confuziunea.
Avem situatia in care debitorul solidar are o creanta impotriva creditorul:
- Creanta este mai mare -> compensatia opereaza in limita partii de datorie pe care o are debitorul
solidar
- Daca sunt egale solutia e aceeasi
- Daca creanta este mai mica -> va opera numai in acea limita.
Spre deosebire de solidaritatea activa se spune ca daca sunt mai multi debitori si a operat
compensatia, solidaritatea nu se stinge.
Confuziunea -> 1452
Tot ca efecte principale, trebuie sa vedem care sunt modalitatile de aparare ale debitorului fata de
creditor. Debitorii solidari se pot apara invocand aparari proprii fiecaruia sau valabile pt toti.
De ex sunt aparari commune:o calauza de nulitate care afecteaza intreg rapotrul obligational.
Daca un debitor a platit intreaga datorie, ceilalti se pot apara invocand plata.
Sunt si aparari proprii:
- Aparari si exceptii personale, care desi pot fi invocate doar de un debitor, profita si celorlalri
Aparari pur personale: profita numai celui care le invoca.
Daca prin fapta sa creditorul determina pierderea unei garantii sau a unui drept ce s-ar fi transmis
prin subrogatie personala in momentul in care un debitor ar fi facut plata, atunci debitorul solidar
pagubit va putea sa invoce aceasta imprejurare si nu va mai putea fi obligat sa plateasca decat
partea de datorie care nu e afectata de aceasta pierdere.
Pe langa aceste efecte principale mai sunt si efecte secundare. Si aici functioneaza o putere de
reprezentare reciproca intre debitorii solidari, dar numai in masura in care prin actele lor ei sting
datoria sau o conserva fara a-si agrava situatia. Ca urmare, suspendarea si intreruperea
prescriptiei fata de un debitor solidar produc efecte si fata de ceilalti debitori- 1449. Daca a
decedat un debitor solidar, intreruperea prescriptiei fata de un mostenitor al sau produce efecte
numai pt partea de datorie care revenea mostenitorului.

2.

Punerea in initarziere a unui codebitor solidar, produce in principal efecte si fata de ceilalti
codebitori solidari. Sunt facute mai multe nuantari in art 1454:
Ipoteza in care obligatia devine imposibil de executat ca urame a faptei culpabile a unui debitor
solidar in acest caz se mentine solidaritatea pt despagubie, dr numai pt prejudiciul efectiv suferit
de creditor nu si pt beneficiul nerealizat, ceea ce textul denumeste despagubiri suplimentare se
refera la beneficiul nerealizat si se refere numai la debitorul in culpa.
Daca obligatia devine imposibil de executat in mod fortuit iar numai unul dintre ei a fost pus in
intarziere este suficient pt a se mentine solidaritatea dar tot pt prejudicul efectiv supeferit de
creditor. In acest caz eventualele despagubiri suplimentare de prejudiciu nerealizat, raman in
sarcina debitorului care a fost pus in intarziere.
Tot ca efect secundar, daca se pronunta o hotarare judecatoreasca impotriva, in defavoarea unui
debitor solidar, ea nu va fi opozabila celorlalti debitori. Daca hotararea este favorabila, ea va
profita si celorlalti debitori solidari.
Intre debitorii solidari intre ei
Princ efect este acela ca debitorul solidar care plateste intreaga datorie are o actiune in regres
impotriva celorlalti debitori solidari, dar numai pt partea de datorie a fiecaruia. Nu se pastreaza
beneficiul solidaritatii in actiunea in regres.
Trebuie facuta o precizare: sunt situatii in care de la bun inceput, desi solidara, datoria a fost
contractata exclusiv in interesul unui singur debitor solidar.
Codebitorul care nu au avut interes in contractarea datoriei apara ca fideiusori. Cand un deb a
platit si se intoarce cu actiune in regres impotriva unui alt codebitor, acesta din urma se poate
apara in proces cu toate mijloacele de aparare comuna pe care debitorul platitor nu le-a invocat
impotriva creditorului precum si cu toate mijloacele de aparare care ii erau persoanale. Nu va
putea sa invoce mijloace de aparare care erau pur persoanle 1458.
Cand unul dintre codebitori este insolvabil, riscul insolvabilitatii unui codebitor este proportional
suportat de ceilalti codebitori: fiecare va plati partea sa de datorie plus o parte din suma datorata
de creditorul insolvabil.
Solidaritatea pasiva se poate stinge prin renuntarea la solidaritate-> 1453 sau prin mostenire.
Se dinstinge intre renuntarea totala(profita tuturor codebitorilor) si partiala( datoria ramane
solidara fata de ceilalti deditori. Nu inseamna ca suntem in prez remiterii de datorie). In princioiu
renuntarea la solidaritate trebuie sa fie expresa. In 2 ipoteze renuntarea poate fi tacita dar nu
rezulta pur si simplu, doar din anumite atitudini: 1453 alin 3: un codebitor solidar plateste partial
si creditorul o accepta, ceilalti codebitori vor fi tinuti pt partea ramasa; un creditor cheama in
judecata doar pe un creditor-> in aceasta cauza solidaritatea apare doar daca este admisa
actiunea.
Daca un codeb a decedat, datoria se stinge.
O oblig poate fi si solidara si indiv. 1460

Garantiile obligatiilor
Sunt multe situatii in care din diferite motive debitorul nu isi poate executa obligatia. Creditorul
are la indemana o actiune in respundere impotriva debitorului, dar sunt actiuni greoaie si dureaza
mult.
Instrumente juridice numite grarantii ale obligatiei :
1. Garantii personale
2. Grantii reale -> drepturi reale de garantie.
Diferentele intre acestea sunt intemeiate pe multiplicarea dr de gaj general al creditorului
chirografar. Ori de cate ori se mult intr-un fel sau altul gajul general, suntem in prezenta unor
garantii personale -> asa numita cautiune personala.

1.

2.
3.
4.
1.
2.

Cautiunea presonala presupune ca o alta persoana garanteaza pt debitor. O alta persoana poate
garanta in 2 feluri: cu propriul patrimoniu (garantie personala) sau cu un anumit bun (cautiune
reala). Mai exista si pos ca debitorul sa instituie un dr real de grantie asupra unui bun din
propriul patrimoniu=> ca sunt 2 variante: cand apasa asupra unui bun din patrimoniul debitorului
si asupra unui bun din partimoniul altei persoane.
In cazul garantiilor reale, creditorul poate sa execute un anumit bun din patrimoniul debitorului
sau altei persoane in mod preferential fata de alti creditori si uneori chiar cu un drept de urmarire
asupra bunului. Din acest motiv garantiile reale sunt mult mai eficiente decat garantiile
personale. Multiplicarea dreptului de gaj general nu exclude riscul insolvabilitatii.
In NCC sunt: fideiusiunea, scrisoarea de garantie( g pers) si mai multe garantii reale: ipoteca
mobiliara si imobiliara, grajul, dr de retentie si privilegii, care sunt instrum de preferinta care
ierarhizeaza ordinea creditorilor pt executarea creantelor lor.
Fideiusiunea
Are o dubla seminficatie:
Dr de garantie care se nste din contractul de fideiusiune
Este vb de izvorul acestei garatii personale: contractul de fideiusiune
Intotdeauna trebuie sa existe un contract incheiat intre creditor si fideiusor. Ac idee trebuie pusa
in accord cu clasificarea fideiusiunii. Fideiusiunea poate fi: conventionala, legala sau judiciara.
Aceasta clasificare nu are in vedere izvoarele garantiei personale, pt ca in toate cazurile izvorul
este un contract si are in vedere, libertatea incheierii fideiusiunii. Atunci cand partile au deplina
libertate-> fideius convent. Atunci cand incheierea contractului este impusa de lege-> fideius
legala. Cand e impusa de justitie-> fideius judidiara.
Debitorul poate sa fie de acord cu fideiusiunea sau sa nu fie. Cand e de acord=>debitorul este
obligat sa aduca un fideiusor. Chiar inainte de nasterea dr personal de garantie exista o datorie in
sarcina debitorulu de a aaduce un fideiusor. Daca debitorul nu isi indeplineste aceasta obligatie,
este posibil ca raportul obligational ori nu se incheie ori este suspendata incheierea lui pana cand
aduce fideiusorul.
Contractul de fideiusiune are mai multe caractere:
Este un contract accesoriu in rap cu obligatia princiapala. Ca urmare, obligatia de garantie se
judeca autonom in raport cu obligatia principala, dar daca nu e valabila obligatia principala, nu e
valabila nici obligatia de garantie. Dar daca nu e valabila obligatia de granatie ramane doar
obligatia principala art 2288-> se pot garata obligatii naturale si chiar viitoare. Din caracterul
accesoriu mai decurg si alte consecinte: 2290-> fideiusiunea unei obligatii principale se intinde
asupra tuturor acestor obligatii principale- cheltuieli de judecatata, dar e nevoie sa fie instiintata
de creditor din timp in sensul ca a pornit actiunea impotriva debitorului sau a executarii
impotriva ac..
Contractul de fideiusiune este un contract care se incheie in forma solemna, ad validitatem.
Solemnitatea nu se exprima numai prin forma autentica ci si printr-un inscris sub semnatura
privata
Este uneori un contract bilateral, alteori unilateral, uneori este cu titlu gratuit, alteori cu titlu
oneros. Din art 2280=> ca fideiusorul se poate obliga fata de creditor sa garanteze fie cu titlu
gratuit, fie in schimbul unei remuneratii.
Uneori contrctul este cu titlu gratuit, alteori cu titlu oenros.
Cat priveste conditiile:
Generale: toate conditiile de validitate a contractului
Speciale. Sunt situatii in care nu orice persoana poate sa fie fideiusor. In cazul fideiusiunii legale
sau judiciare, debitorul are obligatia sa aduca un fideiusor. In aceste cazuri, cum se prezinta in art
2285, fideiusorul trebuie sa stie o persoana capabila de a se obliga, sa aiba si sa mentina in
Romania bunuri suficiente pt a garanta creanta si sa domicilieze in Romania. In absenta acestor
conditii, contractul nu e valabil. Se poate deroga de la aceste conditii in masura in care creditorul
a cerut el ca fideiusor o alta persoana. In masura in care debitorul nu poate aduce fid, el ii poate

oferi creditorului o alta garantie (2286). In ceea ce piveste caract suficient al garantiei, el poate fi
stabilit fie prin ordonanta prezidentiala fie prin. Art 2287.
Fideiusiunea se poate referi fie la toata obligatia, fie la o parte. Daca se refera la toata obligatia ar
putea avea conditii mai putin oneroase.
Fideiusiunea asimilata acestui text deroga de la regula din 2282. In art 2292 se prev ca in anum
ipoteze se prezuma fideiusiunea, chiar daca nu mai e forma solemna si daca nu e precizata ca
atare.
Efectele fideiusiunii:
1. Efecte intre creditor si fideiusor: beneficiu de discutiune si de diviziune. Spre deosebire de
obligatia solidara, in cazul fideiusiunii exista o ordine de urmarire, care este lasata la atitudinea
fideiusoruiui. Pt a invoca beneficiul de discutiune, fideiusorul trebuie sa faca anumite dovezi: el
trebuie sa indice creditorului bunurile urmaribile ale debitorului principl si sa avanseze
creditorului cheltuielile necesare pt urmarirea acestor bunuri. Cand sunt mai multi garanti
personali, fideiusorul poate invoca beneficiul de diviziune.
2. In ce priveste raportul dintre fideiusor si debitor, odata ce fideiusorul a platit, el se subroga in dr
creditorului platit.
3. In ce priveste raportul dintre fideiusori, daca unul a platit fara a invoca beneficiul de diviziune
are drept de regres impotriva celorlalti.
Drepurile reale de garantie
Cosideratii generale
Privilegii
Dreptul de retentie
Gajul
Dr de garantie fie determina o multiplicare a dr de gaj general al creditorului chirografar, fie
ofera preferinta si urmarirea asupra anumitor bunuri din patrimoniul debitorului.
In legatura cu acest ultim aspect ajungem la tema dr reale de garantie.
Dr de gaj general, este reglementat in art 2324. Acest dr de gaj general implica si principiul
egalitatii creditorului.
Aceasta egalitate:
1. Este vorba de egalitatea creditorilor chirografari, ceea ce inseamna ca in situatiile in care
creantele acestora nu pot fi satisfacute de debitor, ele vor fi acoperite proportional, consecinta
care deriva in aceasta idee de egalitate.
2. Este vb de acei creditori care au garantii reale, sau mai exact, au acelasi tip de garantie reala
asupra anumitor bunuri din patrimoniul debitorului. In acest caz egalitatea presupune ca daca
acele bunuri afectate garantiei nu sunt suficiente realizarii creantei creditorilor respective, se
aplica aceeasi regula a proportionalitatii.
Principiul egalitatii creditorilor poate fi insa inlaturat. Sub primul ascpect, inlaturarea egalitatii
creditorilor se produce prin instituirea unor cauze de preferinta dintre care unele imbraca chiar
forma dr reale de garantie. Asadar, orice dr real de garantie este si o cauza de preferinta. Dar, nu
orice cauza de preferinta are seminficatia unui dr real de garantie. Sunt cauze de preferinta cu
valoare generala care se structureaza in adevarate ordine de preferinta intre creditori pt urmarirea
bunurilor debit. Exista o asem ordine de preferinta in art 341 in CPCIV, in CP fisc si in legea
insolventei.
Aceste ordini de prefetinta, instituie un fel de clasament al creditorilor in functie de natura
creantei lor. => creditorii vor fi satosfacuti in ordine, asa cum ei figureaza in acel clasament.
Daca sunt mai multi creditori care fac parte din aceeasi categorie, aflata pe o anum pozitie in
ordinea de preferinta, iar bunurile nu sunt suficiente pt a satisface integral creantele-> se aplica
acea ordine de prerferinta.

In legatura cu dr de gaj general al creditorilor chirografari si faptul ca el poate fi restrans printr-o

conventie intre creditori si debitori. Art 2325, prevede aceasta posibilitate insa numai pt acele
bunuri care nu sunt ipotecate. Creditorii si debitorii pot convveni ca anumite bunuri in
partimoniul debitorului sa nu fie urmarite=> se restrange sfera gajului general. Nu vor putea fi
urm bunurile care form obiectul unei clauze de inalienabilitate, orice bun inalienabil este si
insesizabil, regula este expres prevazuta in art 2329 alin 2. Exista, insa, si clauze de insesibilitate.
Aceste clause urmeaza regimul juridic al clauzelor de inalienabilitate, inclusiv dupa aspectul
conditiilor de valabilit si publicitate. Efectul clauzelor in insesibilitate , prevazut in art 2329, este
mai restrans decat efectul clauzelor de inalienabilitate-> un bun insesizabil, desi nu poate fi
urmarit, poate fi instrainat.
Atunci cand exista garantii reale asupra unui bun, iar bunul respecitv fie piere fie este deteriorat,
garantia se stramuta de dr asupra indemnizatiei de asigurare.
Art 2331 si 2332.
Privilegiile
Au o dubla vocative:
1. Sunt simple cauze de preferinta, fara a avea valoare de dr reale de garantie cum se intampla in
cazul asa numitelor privilegii generale, asupra tuturor bunurilor imobile si mobile. In realitate
aceste privilegii nu poarta asupra unor bunuri determinate ci asupra intregului patrimoniu al
debitorului sub latura sa acitva sau asupra unor mase patrim. Astfel de privilegii nu sunt altceva
decat ordine de preferinta care sunt reglementate fie in CPC, CPFisc fie in legea insolventei. Pt a
fi dr reale de ganatie privilegiile trebuie sa apese asupra unor bunuri detrmintate sau
determinabile din patrimoniul debitorului, sau eventual, asupra unei univeralitati de fapt. Am mai
putea vorbi de un privilegiu ca un dr real de garantie, daca are ca obiect o masa patrimoniala dar
numai in masura in care aceasta este apropriabila.
In codul civil in vigoare, sunt 2 privilegii speciale care cu ca obiect bunuri mobile si care au
valoarea unor dr reale de garantie. Este vorba mai intai de privilegiul care insoteste creanta
vanzatorului unui bun mobil, instrainat unei persoane fizice, daca nu a fost platit pretul de
cumparator( creanta cu privire la plata ). Creditorul are un privilegiu special. Un asemenea
privilegiu nu functioneaza daca bunul a fost dobandit de cumparator pt serviciul sau exploatarea
unei intreprinderi.
Al 2 lea priv special: este cel care insoteste creanta pers care exercita un dr de retentie asupra
unui anumit bun mobil. Cat timp exista dr de retentie asupra acelui dr mobil, creditorul retentnor
are un privilegiu special asupra acelui bun pt satifacerea creantei speciale- 2339.
In ambele cazuri, desi este vorba de un dr real de garantie, el nu confera decat dr de preferinta
creditorului iar nu si dr de urmarire. Ca o consecinta, daca bunul mobil care formeaza obiectul
privilegiului este instrainat de debitor, privilegiul se stinge.
Exista o exceptie de la aceasta regula numai atunci cand instrainarea imbraca forma vanzarii, caz
in care al 2-lea cumparator va fi tinut in continuare de privilegiul creditorului initial, altfel spus,
desi este vorba de o dubla vanzare cumparare si avem 2 privilegii: privilegiu primului vanzator
si privilegiul primului cumparator care devine si vanzator, ele nu sunt egale, ci sunt ierarhizate.
Este preferat primul vanzator, iar privilegiul primului cumparator care devine si vanzator, mai
poate fi utilizat numai daca mai ramane ceva din valoarea bunului care formeaza obiectul celor 2
creante. Daca este vorba de alte forme de instainare decate vanzarea cumpararea, prin instainare
privlegiul se stinge -> art 2340 si 2341.
Se mai stinge privilegiul special si atuni cand bunul e transformat sau piere in intregime.
Privilegiul se singe si atunci cand se stinge obligatia garantata. Acest mod general de stingere
este in art 2337. Si in absenta unei prevederi legale concluzia ar fi aceeasi-. Accesorium sequitur
principale.
2. Privilegiul special are in caract accesoriu in raport cu creanta.
Daca exista un concurs intre cele 2 privilegii din art 2331, primul privilegiu, cel referitor la
creanta vanzatorului, are forta juridica mai mare decat privilegiul retentorului.

Daca exista concurs intre mai multe privilegii vor fi satifacute mai intai creantele privilegiate
prevazute in art 2339, iar apoi creantele garantate prin ipoteca si gaj. In acest ultim caz, daca este
vorba de o ipoteca mobiliara perfecta, creditorul privilegiat, va fi preferat numai daca si-a inscris
privilegiul asupra unui bun mobil in arhiva electionica de ganatii inainte ca ipoteca sa fi devenit
perfecta. Chiar daca nu discutam despre ipoteca mobiliara, facem precizarea ca o ipoteca
mobiliara devine perfecta numai dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate. Practic, este
vorba de aplicarea principiului prior tempore melior iuris. Toate ac sol sunt prev in art 2342 din c
civ.

Dreptul de retentie
Spre deosebire de vechiul cod, codul civil in vigoare, cuprinde o reglementare speciala a dr de
retentie in art 2495-2499.
Sub imperiul vechiului cod figura dr de retentie a fost conturata in jurisprudeta si doctrina, fie
pornind de la aplicabilitatea partica, fie de la precredentele judiciare prin care au fost extinse
sferele de aplicare ale ac cazuri partic.
Pe aceasta baza, in NCC, s-a luat o reglementare cu valoare generala a dr de retentie. Dr de
retentie este un dr real de garantie, care se naste in 2 situatii:
Fie este vorba de un raport de drept cu un continut sinalagmatic
Fie este vorba de cel care detine un bun al altei persoane si efectueaza cheltuieli necesare si utile
in legatura cu acel bun.
In ce priveste prima ipoteza, nu este obligatoriu ca raportul juridic cu continut sinalagmatic sa se
nasca dintr-un contract sinalagmatic. De regula asa se intampla, dar uneori chiar din fapte jur in
sens restrans se nasc raporturi juridice cu continut sinalagmatic- > in materia cesiunii imobiliare
artificiale. Cand autorul lucrarii este obligat sa predea lucrarea iar acesta are o obligatie de
despagubire fata de autorul lucrarii, autorul lucrarii poate retine lucrarea daca e de buna credinta
pana se plateste despagubirea=> raportul juridic are continut sinalagmatic, desi nu e nascut
dintr-un contract.
Al 2-lea caz, are aplicabilitate practica: in materia contractului de depozit, depozitarul poate
retine bunurile din depozit, pana ce deponentul ii plateste cheltuielile efectuate. Comodatarul are
aceeasi posibilitate. Vanzatorul unui bun care pastreaza detentia precara a bunului, va putea cere
de la cumparator cheltuielile necesare si utile, caz in care va putea invoca dr de retentie asupra
bunului vandut dar nepredat pana i se platesc acele chelt.
In reglementarea cesiunii, dr de retentie este mentionat, dar numai pt autorul de buna credinta al
lucrarii. De altfel, in art 2496, se prevede cu valoare generala ca posesorul de rea credinta nu
poate invoca dreptul de retentie decat daca legea in mod expres prevede acel lucru. De asemenea
dr de retentie nu poate fi invocat in situatia in care detinerea bunului are ca izvor o fapta ilicita,
abuziva sau nelegala, oricum este susceptibil de urmarie silita. In ultimul caz solutia se impune
deoarece bunurile fiind urmaribile nu se mai justifica dr de retentie, in al 2-lea caz nu este
echitabil ca cel ce detine bunul, invocand propria culpa sa beneficieze de dreptul de retentie.
Este rezolvata o problema importanta: care sunt drepturile retentorului?
Doctrina si jurisprudenta anterioara NCC, au precizat ca retentorul nu este un posesor adevarat,
deoarece nu detine bunul pt el, ci pt cel caruia trebuie sa il remita sau sa il restituie. Consecinta
este ca prin ipoteza nu se pune problema dobandirii fructelor de catre retentor. Aceasta idee
conturata in practica judecatoreasca si in doctrina a nacut o confuzie, in legatura cu situatia in
care retentorul, fara a incihiria bunul, fara a obtine fructe civile, a asigurat administratia bunului.
S-a apreciat ca o asemenea administratie pt conservarea bunului echivaleaza cu o folosinta a
bunului cu consecinta obilgarii retentorului la contrav acelei folosinte. NCC, precizeaza in art
2497, ca retentorul are toate dr si obligatiile specifice administratorului in cazul admministratiei
simple a bunului altora cf art 795-799. Retentorul este asimilat unui administrator in ipoteza
admnistratiei simple a bunului altora.
Cand este vorba de dr de retentie asupra unui bun mobil, el este opozabil tertilor fara nicio alta
forma de publicitate. In mod normal aceeasi este sol si cand e vb de dr de retentie asupra unui

bun imobil. Desi beneficiaza de dr de retentie, retenotrul nu se poate opune urmaririi pornite de
un alt debitor, dar va fi indreptatit sa participe la distribuirea platii. Chiar daca in art 2498, nu se
precizeaza o ordine de distributie a platii=> ca in raportuile cu creditorii chirografari retenotrul
va fi preferat.
Cat priveste concursul creditorilor care se bucura de garantii reale, in masura in care acestia au
beneficiat de formalitati de publicitate, creditorii respectivi vor fi preferati.
Dr de retentie este un dr real de garantie cu caracter partic deoarece nu ofera dr de urmarire.
2499 alin 2- deposedarea voluntara de un bun stinge dr de retentie, daca deposedarea este
involuntara, dr de retentie nu se stinge.
Dr de retentie inceteaza fie atunci cand creanta retentorului este satisfacuta, fie atunci cand
persoana interesata sa obtina restituirea bunului ii ofera o garantie: fie o suma de bani, fie o
garantie suficienta- art 2499 alin 3.

Dreptul de gaj
Acest dr real de garantie ridica o probl din cauza faptului ca asupra bunurilor mobile se pot
constitui 2 tipuri de grantie: este vorba fie de ipoteci mobiliare, fie de dr de gaj.
Spre deosebire de vechiul cod, care prin ipoteza, regelmenta ipotecile numai pt bunurile
immobile, NCC, a preluat si a adaptat, viziunea cuprinsa in legea 99/1999 care reglementa
garantia mobiliara supusa formalitatilor de publicitate in arhiva electornica de grantii reale
imobiliare. A aparut un concurs intre gajul reglementat in codul civil si aceasta garantie
imobiliara specifica reglem in legea 99/1999.
Diferenta principala dintre cele 2 tipuri de ganantii a fost de la bun inceput aceea ca de regula
gajul presupune deposedarea debitorului de bunul mobil, care formeaza obiectul garantiei, in
timp ce garantia mobiliara, nu presupunea ca regula deposedarea debiotrului.
Granantia mobiliara reglementata prin legea 99/1999, a fost impusa de cerintele specifice
economiei de piata, mai exact, aceasta lege a reglat un instrument de garantie in ipoteza in care
in execritiul activitatii unei intreprinderi, intreprinzatorul, din nevoi de creditare, trebuia sa aiba
si posibilitatea de a oferi in garantie bunuri mobile de care sa nu fie deposedat, deposedarea ar fi
facut imposibila activitatea economica a acestiua.
In plus, daca de regula gajul din veciul cod se refera la bunuri corporale, sau la bunuri incoporale
care se incorporeaza in inscrisul constatator, garantia mobiliara prevazuta in legea 99/1999, avea
o sfera de aplicare foarte larga inclusiv in privinta bunurilor incorporale sau in priv bunurilor
viitoare. Dar pt a putea fuctiona garantia mobiliara care avea o asemenea sfera larga de aplicare,
trebuia sa fie insotita de un regim de publicitate adecvata. Desi in cazul bunurilor mobiliare
posesia simpla este si cea care indeplineste si functia de publicitate, in acest caz, deoarece e
vorba de o garantie fara deposedare, posesia nu mai poate avea o asem functie.
S-a instituit un regim de publicitate special: arhiva elctorinica de publicitate imobibiliara- adica
ori de cate ori se instituie printr-un contract o garantie mobiliara in favoarea creditorului pe
temeiul legii respective, garantia trebiue inscrisa in arhiva. In acest fel, partenerii debitorului,
prezenti si viitori, aveau posibilitatea sa cunoasca stadiul corect al garantiilor deja instituite de
debitr: ex creditorii puteau vedea in ce masura debitorul are posibilitatea reala de a acoperi in
final creanta respectiva. Mecanismul de functionare al garantiilor imobliare era si este dependent
de un sistem specific de publicitate imobiliara.
Acest sistem de garantie imobiliara si de publicitate au fost preluate in NCC, astfel incat NCC
face distinctie intre ipoteca mobiliara, care este fosta garantie mobilira preluata din legea
99/1991, si dr de gaj care a fost preluat din vechiul cod.
Notiunea de gaj are o dubla seminficatie:
Este vorba de contract de gaj
Este vorba de dr real de garantie care se naste din contract de gaj
In ce priv contractul de gaj, el trebuie sa indeplineasca conditiile generale de valabilitate din
materia contractelor. In plus, in ce priveste obiectul contractului, in art 2480 din c civ, se
precizeaza ca gajul se poate constitui numai asupra bunurilor mobile corporale sau asupra

titlurilor negociabile . Aceasta restrangere a obiectului dr de gaj, este justificata sub un dublu
aspect:
Gajul presupune deposedarea de bun, stapaniare materiala nu se poate face asupra
bunuilor.este motivul pt care legiuitorul a precizat cu referire la a 2a ipoteza ca este vorba
titluri de valoare emise in forma materializata. Daca e vorba de titlui de valoare emise in forma
dematerializata ele nu pot forma obiectul dr de gaj.
Aceasta restrangere a sferei gajului este impusa si de distinctia fata de ipoteca mobiliara: trebie
evocat art 2389 in care este precizata sfera bunurilor imobile care formeaza obiectul ipotecii
mobiliare-> e vb in primul rand de bunuri incorporale, iar cand e vroba de bunuri corporale ele
sunt expres preciz in text, ele fiind legate de activitati specifice unei intreprinderi.
Contractul de gaj este un contract real. Altfel spus, pe langa elementul de vointa care este acordul
partilor, mai este nevoie si de un fapt material. Se spune remiterea bunului catre credtor.
Art 2481 este mai nuantat si are in vedere si ipoteza in care bunul mobil se afla deja la creditor
inainte de realizarea acordului de vointa intre parti. In acest caz nu mai e vorba de remiterea
bunului ci de pastrarea acestuia. Nu inceteaza contractul de gaj. In ambele cazuri, pe langa
acordul de vointa este necesar un fapt material fie ca e vorba de remiterea bunului, fie ca e vorba
de pastrarea bunului.
Cand e vorba de titluri nominative, art 281 precizeaza ca gajul se constata daca e vorba de titluri
nom prin remiterea lor de catre creditortitlurile la ordin se caracterizeaza printr-un sistem
specific de circulatie juridical, care presupune transmisiunea titlului constatator, cand e vb de
titluri nominative remiterea acestora e suficienta, la fel se intampla si cu titlurile la purtator, dar
cand e vorba de titluri la ordin e nevoie de o semnatura speciala.
In legatura cu caracterul real al contractului de gaj, mai trebuie precizat ca spre deosebire de dr
de retentie detinerea bunului poate fi facuta fie direct de catre creditorul gajist, fie de catre un tret
in numele creditorului gajist.
In primul caz cand detinerea bunui se face chiar de catre creditor ea trebuie sa fie publica si
neechivoca- art 2483, astfel incat, fata de tertii in raporturile cu care nu se contureaza acest
caracter, gajul nu poate fi opus.
In al 2-lea caz cand bunul este detinut de un tert, dar in numele creditorului, trebuie sa existe
acordul expres al debitorului in acest sens. Cerinta este ment in art 2484. In acest caz pt a se
asigura opozabilitatea fata de terti, altii decat creditorii si cel care detine bunul pt el, este nevoie
ca persoana care det bunul sa primeasca si inscrisul constatator al gajului. Cat priveste
publicitatea pt opozabilitate , ea se realizeaza fie prin deposedarea debitorului, ceea ce inseamna
ca posesia in sens larg ca detinere materiala a bunului are si fct de publicitate. Asadar observam
ca desi nu e vorba de ipoteca imobobiliara si de gaj, legiuitorul prevede posibilitatea ca
publicarea gajului sa se faca si prin inscrierea la arhiva de garantii imobiliare.
Cand e vorba de sume de bani date in gaj, publicitatea gajului se realizeaza nu mai din detinerea
efectiva a bunului ->art 2482.
Contractul de gaj ara caracter accesoiru fata de obligatia garanatata. Daca obligatia garantata nu
e valabila se desfiinteaza sau se stinge pe orice cale. Se desfiinteaza si contractul de gaj daca
creanta garantata se stinge.
Caracterul accesoriu mai presupune ca dr de gaj garanteaza creanta cu toate accesoriile ei. Privit
ca dr real, gajul este indivizibil. Acest caract al gajului este explicat in art 2493 din c civ. Mai
inait indiv presupune daca debitorul decedeaza iar un mostenitor plateste o parte din datorie, nu
poate sa pretinda ca s-a stins fie si partial dr de gaj. Bunul va putea fi restituit numai dupa ce
datoria este stinsa in intregime. Sunb al 2-lea aspect daca decedeaza creditorul care beneficiaza
de gaj iar un mostenitor primeste o parte din creanta, acesta nu poate sa restituie bunul dat in gaj
pana nu au fost platiti si ceilalti mosteintori.
Drepturile si obligatiile creditorului gajist
Deoarece dr de gaj este un dr real de garantie, cu caract mobiliar, el confera cele 2 atribute: dr de
urmarire si dr de preferinta, nu doar procedural, ci si in sens substanatial.

In ce priv urmarirea, in art 2486 se precizeaza ca creditorul gajist are o actiune in resituire a
bunului de la orice persoana care il detine cu exceptia cazurilor in care detinatorul ar putea
invoca dobandirea bunurilor mobile prin posesia de buna credinta si a cazurilor in car bunul a
fost preluat de un creditor care are o ipotcea mobiliara cu rang superior, sau in cazul in care
bunul a fost preluat prin executare silita.
Preferinta va fi exercitata in cadrul procedurii de executare a gajului, procedura care este
asemanatoare cu aceea a executarii mobiliare. Pana la stingerea gajului creditorul gajist nu are
calitatea de posesor ci pe aceeea de detentor precar, de altfel in art 2487 se specifica la fel ca in
cazul dr de retentie ca pe durata gajului creditorul are doar dr unui administrator in cazul
administratiei simple cf art 795-799.
Fiind un detentor precar creditorul gajist nu poate sa culeaga fructele bunului cat timp nu exista o
prevedere contrara: fructele naturale si industrial pot fi resitituie debitorului, fructele civile nu
sunt nici culese nici resitituite, ci pot si folosite pt acoperirea cheltuielilor pe care le face cu
bunul si pt plata creantei, mai intai dobanzile si api capitalul. Este posibil ca creditorul gajist sa
inchrieze dar nu in nume propriu ci pt debitor. Avantajul este ca fructele civile le va putea folosi
pt acoperirea propriei creante.
Daca nu isi poate acoperi cheltuielile pe aceasta cale creditorul gajist beneficiaza de un dr de
retentie asupra lui, suplimentar dr de gaj-> chiar daca se stinge obligatia principala, dar debitorul
nu a platit cheltuielile facute, pt aceasta creanta speciala creditorul se bucura si de un dr de
retentie.
Din interpretarea art 2491 si 2492=> ca si atunci cand s-a stins gajul, fie pt ca s-a stins obligatia
principala, fie pt ca exista un abuz din partea creditorului in detinerea bunului, daca cred are si o
creanta distincta prin chelt, dr de retnetie il va indreptati sa nu restitiue bunul.

Ipoetca

Ipoetca este un dr real de garantie care se constituie in conditiile c civ atat asupra bunurilor
imobiliare cat si mobile.
2 catact esentiale treb avute in vedere:
Ip are caract accesoriu in rap cu obligatia garantata. Asa cum se spune in art 2354 ipoteca
garanteaza capitalurile, deobanzile,vizeaza toate elementele obligatiei principale.
Ipoteca este indivizibila. Chiar daca obligatia garantata este divizibila sau daca obiectul ipotecii
este divizibil, ipoteca profita in intregime creantei garantate si apasa in intregime asupra bunului
dat in garantie.
Ca urmare, nu s-ar putea pretinde ca ipoteca sa fie executata numai pt o cota parte din bum, cum
nu rep numai o cota parte in bun.
Ca si in cazul dr de gaj, dr de ipoteca se bucura de cele 2 prerogative: urmarirea si prefreinta, sub
ambele aspect:
Urmarirea 2345, dr de ipoteca se mentine asupra bunurilor grevate in orice mana ar trece
Preferinta- creditorul ipotecar are dr de a-si statisface creanta inaintea creditorilor chirografariasupra aceluiasi bun pot fi instituite mai multe drepturi de ipoteca.
Principiul egalitatii creditorilor in a 2a sa infatisare: toti creditorii ipotecari, sa fie satisfacuti fie
in totalitate fie partial,daca ipotecile au ranguri diferite, principiul egalitatii este inlaturat si vor fi
satisfacuti mai intai cred care au rang superior.
Este de observat ca in legatura cu ac dr de preferinta, este pusa in lumina natura juridica a dr de
ipoteca, valabila si pt dr de gaj.
Se spune ca dr de ipoteca este un dr real de garantie, dar care este obiectul acestei garantii? Chiar
bunul dat in garantie sau valoarea bunului? In ultimul timp s-a spus foarte judicios ca in realit
obiectul dr real de garantie nu e bunul in materialitatea lui, ci valoarea acelui acelui bun. O
asemenea idee este cu atat mai limpede cand e vorba de bunuri incorporale care sunt obiect al
ipotecii.
Pt a putea fi opozabila ipoteca trebuie sa fie inregistrata in registrele de publicitate : daca e vb de
ipoteca imobiliara- cartea funciara, daca e ipoteca mobiliara- arhiva de garantii mobiliare.

1.
2.
3.

4.
5.

Din momentul inscrierii ipoteca devine opozabila si debitorului cu un anume rang. Sunt situatii
in care desi nu e vb de o ipoteca propriu-zisa anum operatii jur sunt asmilitae ipotecii. Asem
cazuri sunt evid in art 2347 din c civ.
Izvoarele ipotecii:
-ip convetionala care se naste direct din contracte
- ip legala
Art 2350: bunuri corporale sau incorp, individiual determinate sau universalitati.
Sunt excluse de la ipoteca bunurile inalienabile si insesizabile.
Art 2351 precizeaza expres acest lucru. In schimb alin 2, ipoteca legala nu se poate constitui la
un bun viitor,desi pe moment ipoteca nu e valabila
Cat priveste intinderea ipotecii: art 2352-2357:
Daca avem o ipoteca asupra unei nude proprietati, cand nuda proprietate se reintregeste ipoteca
va opera asupra intregului dr de prorprietate
Daca e vorba de dr reale pe cote parti, iar ipoteca a fost constituita de la inceput numai pe o cota
parte, ip se va exitine asupra acelei parti stabilite la partaj, dar numai in limita valorii cotei parti
indivize.
Ipoteca se intinde asupra tuturor accesoriilor. O situatie speciala este aceea a accesiunii 2355: in
urma accesiunii daca unul dintre bunurile care se unesc formeaza bunurile ipotecate bunurile
care formeaza obectul accesiunii, dr de ipoteca se intinde asupa intregului bun rezultat din
accesiune.
Situatia bunurilor mobile afectate de accesiune-> art 2356 spune ca daca acele bunuri mobile
sunt accesorii ele vor forma obiectul ipotecii constituite
Art 2357 acest text ne arata cateva precizari asupra universalitatii de bunuri.