Categoria datoriilor de valoare.

Modalitatea de plata a despagubirilor in cadrul

raspunderii civile delictuale si posibilitatea modificarii cuantumului acestora dupa
pronuntarea hotararii judecatoresti definitive si irevocabile prin care au fost acordate.
1.Aspecte introductive
Una dintre cele mai importante clasificari ale obligatiilor , dupa criteriul obiectului lor,
este in prezent cea care le imparte in obligatii in natura si obligatii pecuniare, clasificare
dezvoltata cu precadere sub influenta conjuncturilor economice si fluctuatiilor monetare din
secolul XIX.In timp ce obligatiile in natura sunt raporturi obligationale care au ca obiect orice
prestatie pozitiva cu exceptia celei de a plati o suma de bani, precum obligatia de a preda un bun
cert, de a presta un serviciu, particularitatea obligatiilor pecuniare consta in faptul ca aceastea
presupun intotdeauna plata sau remiterea unei sume de bani: obligatia de a plati pretul unui bun,
obligatia de a restitui suma de bani imprumutata.
Trasaturile obligatiilor pecuniare in raport cu obligatiile in natura sunt de o importanta
covarsitoare in ceea ce priveste determinarea regimului juridic aplicabil fiecarei categorii 1.Astfel,
obligatiile in natura pot fi obligatii de mijloace sau de rezultat, in timp ce obligatiile pecuniare
sunt intotdeauna de rezultat.Daca debitorul intarzie in executarea prestatiei in natura, pentru
angajarea raspunderii sale este necesar ca creditorul sa faca dovada existentei si valorii
prejudiciului, iar, in lipsa unei clauze penale, intinderea daunelor interese moratorii se stabileste
exclusiv de catre instanta de judecata.Prin contrast, angajarea raspunderii debitorului care
executa cu intarziere o prestatie de a plati o suma de bani nu presupune dovedirea culpei acestuia
, a existentei sau intinderii prejudiciului, iar daunele interese moratorii sunt stabilite prin lege,
daca partile nu au prevazut o clauza penala2.In timp ce obligatiile pecuanire pot fi intotdeauna
executate silit in natura, iar neexecutarea acestora nu poate genera plata de catre debitor a unor
daune interese compensatorii, obligatiile in natura pot fi rareori executate silit in natura lor
specifica, fiind cel mai adesea executate prin echivalent banesc si atragand intotdeauna plata de
daune interese compensatorii.
1

I.Albu, Probleme actuale privind obligatiile pecuniare, Revista romana de drept, nr.8/1983, p.9-15.
Liviu Pop, Cateva consideratii generale referitoare la categoria datoriilor de valoare, in Dreptul, nr.9/1994,
p.64-65.
2

Din punct de vedere al temei abordate, cea mai importanta disctinctie intre cele doua
categorii de obligatii consta in faptul ca obligatiile in natura nu sunt in principiu afectate in mod
direct de fluctuatiile monetare, in timp ce obligatiile pecuniare, in special cele cu executare
succesiva sau afectate de un termen sau o conditie, sunt de regula afectate de instabilitatea
economica si financiara.In acest sens, dupa momentul nasterii raportului juridic, intre prestatiile
partilor pot interveni dezechilibre importante, astfel incat una dintre parti sufera o paguba
imprevizibila.In caz de fluctuatii monetare, reechilibrarea obligatiilor pecuniare poate interveni
pe cale legala, prin clauze contractuale de indexare sau clauze de hardship 3.Partile raportului
juridic pot de asemenea recurge , printr-un acord de vointa in acest sens, la reevaluarea creantelor
si datoriilor, astfel incat sa inlature efectele daunatoare ale pagubelor imprevizibile generate de
cresterea sau scaderea exagerata a puterii de cumparare a banilor.
In masura in care in unele cazuri legiuitorul se abtine de la readaptarea pe cale legala a
obligatiilor, iar partile nu stipuleaza clauze de indexare sau de hardship si nici nu convin asupra
reechilibrarii prestatiilor, se pune problema admisibilitatii revizuirii obligatiilor si a reevaluarii
lor pe motiv de impreviziune4, pe cale judecatoreasca.In virtutea principiului nominalismului
monetar, conform caruia in obligatiile pecuniare, puterea de plata a banilor ramane neschimbata,
chiar daca puterea lor de cumparare s-a modificat pana la momentul scadentei datoriei, doctrina
si practica judiciara a considerat in mod constant ca instantele de judecata nu sunt competente sa
procedeze la reechilibrarea prestatiilor, tendinta atenuata insa ulterior de teoria valorista.
Unul dintre fenomenele cele mai marcante ale epocii moderne este fara indoiala
devalorizarea monetara.Constatarea ca ceea ce este destinat a servi drept masura tuturor
lucrurilor nu beneficiaza de imuabilitatea metrului-etalon a bulversat

raporturile juridice

obligationale.Instabilitatea monetara a avut ca prim efect instituirea unui sistem preventiv 5,

partile legand intr-o prima faza valoarea monedei de un indice de referinta, un etalon, recurgand
la inserarea in contracte a unor clauze de indexare.Desi initial parea inadmisibil, cu timpul a
aparut si asa zisul sistem curativ, de vindecare, fiind recunoscuta treptat , pe plan doctrinar si
jurisprudential, posibilitatea judecatorului de a interveni si de a modifica o conventie.

L.Pop, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p.6.
A se vedea Gr.Giurca (I), Gh.Beleiu (II), Teoria impreviziunii- rebus sic stantibus- in dreptul civil, in Dreptul,
nr.10-11/1993, p.29-36; I.Albu, Probleme actuale privind reevaluarea judiciara a creantelor, indexarea
conventionala a obligatiilor pecuniare si indexarea dobanzilor, in Dreptul, nr.1/1994,p.44-54.
5
Felicia Rosioru, Datoriile de valoare, principiu reformator al obligatiilor pecuniare, in Dreptul, nr. 4/2006,
p.148-149.
4

2.Nominalismul monetar
In conditiile pretinsei stabilitati monetare absolute din secolul al XIX-lea, Codul Civil
francez din 1804, ca si cele care l-au urmat, printre care si Codul civil roman din 1865, au
consacrat, ca o expresie juridica a acestei stabilitati, nominalismul monetar, conform caruia in
obligatiile pecuniare puterea de plata a banilor ramane neschimbata, chiar daca puterea lor de
cumparare s-a schimbat de la data nasterii obligatiilor pana la data scadentei, debitorul datorand
doar suma nominalizata in contract, iar creditorul fiind tinut a primi aceasta suma6.Rationamentul
care a stat la baza acestui principiu al nominalismului monetar a fost acela ca stabilitatea
monetara este absoluta, iar banii, ca unitate de masura a valorii tuturor lucrurilor, trebuie sa aiba
o valoare constanta, invariabila in timp7.Codul civil roman prevede nominalismul monetar cu
privire la contractul de imprumut de sume de bani, in art.1578( art.1895 C.Civ.francez): ,,1)
Obligatia ce rezulta din un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata
in contract. 2)Intamplandu-se o sporire sau o scadere a pretului monedelor, inainte de a sosi
epoca platii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata si nu este obligat a restitui
aceasta suma decat in speciile aflatoare in curs in momentul platii.Cu alte cuvinte,
imprumutatul datoreaza intotdeauna numai cantitatea stipulata contractual de insemne monetare,
raportata la cursul legal la data platii8, iar sporirea sau scaderea pretului monedelor survenita
intre data imprumutului si data platii acestuia nu are nici o influenta asupra obligatiei debitorului.
Respectand orientarea franceza, atat practica judiciara9 cat si doctina romana10 au erijat
stipulatia legala cu caracter de exceptie, cu referire expresa la contractul de imprumut de bani din
art.1578 C.Civ. in principiul nominalist, care a devenit dominant in materia obligatiilor
pecuniare, intemeiat pe caracterul de ordine publica al legilor care guverneaza sistemul

L.Pop., Drept civil roman.Teoria generala a obligatiilor, Editura Lumina Lex, Bucurestri, 1998, p.72; I.Albu,
Probleme actuale privind reevaluarea judiciara a creantelor, op.cit.,p.46-47.
7
I.Albu, Probleme actuale privind reevaluarea judiciara a creantelor , op.cit.,p.46-47.
8
Felicia Rosioru, op.cit,p.149-150.
9
C.Hamangiu, N.Georgean, Codul Civil adnotat, vol IX, Editura Alcalay, Bucuresti, 1934, p.231.St.Stancescu,
F.Stamu, Opiniea separata la decizia Curtii de Apel Bucuresti nr.114 din 12 aprilie 1944 (I), in Pandectele romane,
1945, p.47.
10
D.Alexandresco, Principiile dreptului civil roman, Tipografi Curtii Regale, Bucuresti, 1926, p.455456.;C.Hamangiu, I.Rosetti-Balanesu, Al.Baicoianu, Tratat de drept civil roman, vol.II,Editura Nationala, Bucuresti,
1929, p.1018.

monetar11.Astfel, valoarea nominala a banilor este absolutizata, iar valoarea lor reala si existenta
fluctuatiilor monetare este ignorata12.
In contextul instabilitatii vietii economice si al fluctuatiilor monetare, caracterul
imperativ al art.1578 C.Civ a fost pus la indoiala.In dreptul francez, jurisprudenta a contribuit la
statuarea valorii supletive a acestuia , prin acceptarea de catre instante a valabilitatii clauzelor
stipulate de parti pentru a se pune la adapost fata de riscurile deprecierii monedei.Dupa
indelungate controverse, s-a admis ca in temeiul unei clauze de indexare sau de hardship exprese,
aplicarea principiului nominalismului poate fi inlaturata, in baza autonomiei de vointa a
partilor13.Statuarea caracterului supletiv a echivalat faptic cu condamnarea acestui principiu,
decadenta acestuia fiind justificata pe teorii precum cea a impreviziunii, pe analiza economica a
contractului sau pe considerente de justitie contractuala.Prin urmare, nominalismul monetar pare
a fi consacrat de contemporaneitate cu valoare supletiva, intr-o materie dublu speciala: el
guverneaza exclusiv domeniul contractual14, fiind prevazut de art.1578 C.Civ. intr-un cadru
precis determinat, cel al contractului de imprumut de bani15.
Pe langa consacrarea caracterului supletiv , doctrina a mai subliniat si falsitatea ecuatiei
potrivit careia orice moneda ramane egala siesi, indiferent de durata de circulatie, astfel ca si in
plan juridic s-a impus cu necesitate analiza aspectelor multiple ale monedei, in contextul
devalorizarii monetare.Desi acceptiunea juridica clasica asupra monedei este cea de instrument
de plata, realitatea raporturilor patrimoniale a demonstrat insa ca bunul se schimba contra unei
valori16.Valoarea este exprimata printr-o suma de bani care sa permita, la un moment dat,
dobandirea altor bunuri echivalente, ceea ce releva functia de moneda de cont.Pe langa functia
banilor de mijloc de plata ( de circulatie, de stingere a obligatiilor), rolul lor de masura a valorii a
fost cel care a condus la regandirea raporturilor patrimoniale.Astfel, teoria obligatiilor s-a vazut
nevoita sa ia in considerare o dubla perspectiva a monedei: din punct de vedere al rolului sau

11

Cas.III,2 nov.1938, in Pandectele Romane, 1945,partea I, p.41 si 43.; Cas.III,13 oct. 1941, in Pandectele
Romane, 1945, partea I,p.43.
12
Felicia Rosioru, op.cit,p.151.
13
Intr-o interpretare strict literala, textul de lege nu a fost niciodata aplicat nealterat, deoarece art.1578 C.Civ.
roman dispune: ,, obligatia ce rezulta dintr-un contract de imprumut de bani este intotdeauna pentru aceeasi suma
numerica aratata in contract, or, prin simpla plata a dobanzii, pretul indispensabil al folosirii capitalului, dispare
identitatea intre suma efectiv restituita si suma numerica aratata in contract.
14
L.Pop., Drept civil roman.., p. 68.
15
Al.G.Ilie, Nota la sentinta civila nr.322 din 11 ianuarie 2001 a Judecatoriei sect.1 Bucuresti, in Pandectele
Romane, nr.3/2001, p.160-167.
16
Felicia Rosioru, op.cit,p.153

juridic, aceasta constituie un mijloc de liberare, de lichidare sau de stingere a datoriilor, insa in
acceptiunea economica ea confera detinatorului sau o putere de cumparare17.
3. Datoria de valoare.Valorismul monetar
In contextul prezentat mai sus s-a conturat teoria valorista cu privire la moneda si la
obligatiile pecuniare, potrivit careia nu poate si nu trebuie absolutizata identitatea unitatilor
nominale cu valoarea venala.Ori de cate ori aceasta a suferit modificari, suma de bani trebuie
reevaluata pentru a avea aceeasi putere de cumparare ca si cea initial avuta in vedere de
parti18.Valorismul exclude echivalenta monetara de indata ce valoarea reala a unitatii monetare a
suferit alterari de fapt sau de drept.Prin urmare, in intentia clara de a scoate unele obligatii
pecuniare de sub actiunea nominalismului monetar a fost creata categoria datoriilor de
valoare.Datoria de valoare desemneaza acea obligatie a carei marime sau intindere este stabilita
la valoarea unui bun sau a aunor bunuri, exprimata intr-o suma de bani, suma care este supusa
oricand modificarii sau recalcularii, in situatiile in care nu mai reprezinta acea valoare din cauza
fluctuatiilor monetare19.
Categoria datoriilor de valoare a fost creata de doctrina germana interbelica, avand ca
finalitate practica restabilirea echivalentei dintre bani si valoarea reala carora acestia trebuie sa le
corespunda, deoarece s-a observat ca frecvent obligatiile care se sting prin plata unei sume de
bani pornesc initial de la o valoare( cea a unui bun reprezentand contraprestatia intr-un contract
sau a unuia imposibil de restituit in natura).Mecanismul datoriei de valoare consta in a
recunoaste ca, cel putin in unele situatii (cu precadere in cazul faptelor juridice, care scapa
prevederii partilor), continutul obligatiei este determinat de o valoare, exprimata adecvat de o
suma de bani in momentul platii sau un altul cat mai apropiat de acesta.Desi se stinge prin plata
unei sume de bani, datoria de valoare este insensibila la fluctuatiile monetare, intrucat cuantumul
sumei nu este determinat nominal din momentul nasterii obligatiei, ci este atasat unei
valori.Astfel ca, spre deosebire de obligatiile pecuniare, cunatificate ab initio printr-o cantitate
17

I.Albu, Probleme actuale privind obligatiile pecuniare,op.cit.,p.9.

Potrivit M-E Burzo, op.cit., teza valorista are in sistemul nostru juridic si textul de lege pe care sa se
intemeieze, art.1579 al.3 C.Civ roman, prin care am depasit litera si spiritul legiuirii franceze ce ne-a servit drept
model.
19
Fr. Terre, Ph.Simler, Y.Lequette, Droit civil.Les obligations, Dalloz, Paris, 1996,p.1121-1122.; M-E Burzo,
Efectele devalorizarii monetare, op.cit.,p.219-227; I.Albu, Contractul si raspunderea contractuala, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1994, p.175.
18

determinata de unitati monetare, aceste obligatii includ in continutul lor o valoare care
dobandeste expresie monetara concreta in functie de momentul in care intervine evaluarea ei.
Asadar, in interiorul datoriilor de valoare, banii nu constituie obiectul obligatiei, acestia
avand doar rolul secundar de instrument de plata20.Suma de bani reprezinta ecranul unui obiect
mai profund care este o anumita valoare.Cuantumul primar al acestei obligatii este dat de
valoare, iar suma de bani nu face altcevadecat sa o lichideze, sa o stinga.Cuantumul monetar al
obligatiei nu trebuie considerat ca masura absoluta si indiscutabila a acesteia, intinderea
obligatiei fiind data de fapt de o valoare pe care suma de bani nu face decat sa o actualizeze si sa
o obiectiveze in vederea stingerii prin plata, in solutione.In acest fel, valorismul se opune
nominalismului monetar21.
Pentru a scapa de corsetul nominalismului monetar, doctrina germana a procedat la
circumscrierea acestei categorii de obligatii, incluzand in cadrul datoriilor de valoare obligatii
precum: obligatia de reparare a unui prejudiciu; obligatia de restituire in care se aplica principiul
repunerii partilor in situatia anterioara ( rezolutiunea contractului, nulitatea actului juridic);
obligatia de restituire nascuta din imbogatirea fara justa cauza.sfera acestor obligatii a fost
extinsa de catre doctrina franceza, inclusiv pe cale legislativa, si cu privire la alte obligatii,
precum: obligatiile asa-zise alimentare (obligatia de intretinere, obligatia de plata a rentei
viagere); obligatiile de restituire in caz de revocare sau de nulitate a donatiei facute de un sot
celuilalt sot pentru achizitionarea de bunuri; obligatia coproprietarului de a-i plati celuilalt
coproprietar cheltuielile facute cu ameliorarea sau sporul de valoare a bunului aflat in
coproprietate; obligatiile ocazionate de raportul si reductiunea liberalitatilor in materie
succesorala22.
Notiunea datoriilor de valoare a fost preluata din dreptul francez si de catre literatura
juridica din tara noastra, fiind prezentata sumar in contextul clasificarii generale a obligatiilor
civile23.O aplicatie a categoriei datoriilor de valoare o constituie obligatia de intretinere, care
atunci cand se executa prin echivalent banesc are ca obiect valaorea bunurilor si serviciilor
necesare traiului obisnuit al creditorului, bunuri si servici precum alimente, imbracaminte,
lucuinta, asistenta medicala.Asa fiind, intretinatorul are in aceasta situatie o datorie de valoare.,
20

L.Pop, Cateva consideratii generale..., op.cit,p.66.

M-E Burzo, op.cit,p.219.
22
Fr. Terre, Ph.Simler, Y.Lequette, op.cit.,p.1122.
23
I.Albu, Drept civil.Introducere in studiul obligatiilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p.121; Idem, Drept
civil.Contractul si raspunderea contractuala, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p.175.
21

valoarea datorata creditorului exprimandu-se printr-o suma de bani care este modificata, la
fiecare scadenta periodica, in functie de evolutia pretului bunurilor si serviciilor in intervalul de
timp pentru care se face plata.
De asemenea, datoriile de valoare pot fi evidentiate si in cadrul raspunderii civile
delictuale, in special cu referire la efectele devalorizarii monetare asupra obligatiei de reparare a
prejudiciului prin despagubiri banesti24.Ideea datoriilor de valoare pleaca de la o observatie
evidenta in cazul raspunderii civile delictuale, guvernate de principiul repararii integrale a
prejudiciului. In cazul acesteia, obligatia de reparare a unui prejudiciu ar avea natura unei
obligatii de a face, persoana responsabila , in loc sa fie obligata la a da victimei o despagubire,
fiind obligata sa faca ceva pentru ca aceasta sa fie repusa in situatia anterioara, indiferent de
costul final25.Chiar daca aceasta obligatie de a face se realizeaza intr-o obligatie pecuniara, pana
la momentul remiterii sumei de bani ea este masurata de prejudiciul suferit si fara a avea o
expresie monetara actuala.Debitorul nu datoreaza atat o suma de bani, cat valoarea unei prestatii,
moneda nefiind decat un mijloc imperfect de executare 26.Cuantumul obligatiei de reparare este
direct atasat de o valoare, si anume cea a prejudiciului.Moneda nu apare in aceasta ipoteza ca
element constitutiv al obligatiei, ci doar o exprima, facilitand stingerea acesteia.
4.Modalitatea

de

plata

despagubirilor

in

cadrul

raspunderii

civile

delictuale.Posibilitatea modificarii cuantumului acestora dupa pronuntarea hotararii

judecatoresti definitive si irevocabile prin care au fost acordate.
Unul dintre domeniile in care teotria datoriei de valoare isi gaseste cea mai frecventa si
necontestata aplicare este cel al repararii prejudiciului cauzat prin fapta ilicita.Raspunderea civila
este guvernata de principiul repunerii victimei in situatia in care se afla anterior faptei ilicite
cauzatoare de prejudicii, astfel ca stabilirea despagubirilor echivalente nu este controlata de
nominalism, ci de necesitatea acoperirii juste si integrale a prejudiciului 27.In masura in care
prejudiciul nu este iremediabil, repararea se face in natura, astfel incat victima sa se regaseasca
24

A se vedea M-E Burzo, op.cit,p.219-227.

Felicia Rosioru, op.cit,p.158.
26
Fr. Terre, Ph.Simler, Y.Lequette, op.cit., p. 998-999.
27
M.Eliescu, Raspunderea civila delictuala, Editura Academiei, Bucuresti, 1972, p.466-469; L.Pop. Aspecte
teoretice si practice privind repararea prejudiciului prin echivalent banesc in cadrul raspunderii civile delictuale,,
in ,,Dinamica relatiilor sociale reglementate de lege, oglindita in teoria si practica dreptului, Centrul de Stiinte
Sociale, Cluj=Napoca, 1988, p.194-203.
25

in starea de dinaintea producerii acestuia.Daca insa prejudiciul este definitiv si repararea in

natura este imposibila, singura solutie consta in obligarea la plata de despagubiri victimei, sub
forma daunelor interese, care reprezinta echivalentul pecuniar al pierderii suferite.
Datoria de valoare s-a nascut pornind de la considerarea obligatiei de reparare a
prejudiciului ca fiind originar fixata in valoare.Deoarece principiul acoperirii integrale si juste a
prejudiciului este frecvent subminat de deprecierea monedei, jurisprudenta romana a fost
constant preocupata de stabilirea daunelor interese astfel incat suma sa corespunda cuantumului
prejudiciului, acoperindu-l integral, indiferent de momentul concret in care survine repararea
sa.In acest fel, a fost statuata expres posibilitatea de a determina exact monetar ,creanta de
despagubire ulterior pronuntarii hotararii care a statuat asupra valorii sale28.
Datoria de valoare nu este o creatie doctrinara noua, fapt demonstrat de numeroase spete
in acest sens.Intr-o speta29, se arata ca ,,actiunea pagubasului, neavand drept obiect, in ultima
analiza, decat o valoare ce reprezinta echivalentul daunei, aceasta valoare capata expresie numai
in conditiunile momentului, cand intervine hotararea judecatoreasca, intre timp ea putand sa
sufere variatiuni, de care urmeaza sa raspunda debitorul, desi fara nici o vina sub acest unghiu,
dar pentru ca prejudiciul a ramas neschimbat.Unele hotarari ale instantelor fac aplicatia
mecanismului datoriilor de valoare, identificand prejudiciul si intinderea acestuia din ziua
pronuntarii hotararii, dar exprimandu-le printr-o valoare in functie de care se va determina suma
de bani la momentul platii efective30.
In dreptul nostru ,despagubirile sunt acordate victimei fie global, sub forma unei sume de
bani totale, care trebuie achitata de indata si in intregime, fie sub forma unor prestatii periodice,
la diferite intervale de timp31.
Despagubirea globala se acorda de regula pentru repararea unor prejudicii actuale care
s-au produs anterior, dintr-o data si integral.Acest caracter global se pastreaza si in situatia in
care instanta esaloneaza plata, acordand paratului mai multe termene de gratie.Dimpotriva,
atunci cand se pune problema repararii unor prejudicii viitoare cu caracter de continuitate,
precum vatamarea sanatatii sau a integritatii corporale cu consecinta diminuarii sau pierderii
28

M-E Burzo, op.cit,p.251.

Decizia nr.20 din 5 aprilie 1948 a Curtii de Apel Oradea, in Justitia noua, nr.7/1948, p.206.
30
Spre exemplu, in cazul vatamarii integritatii corporale, necesitand inlocuirea periodica a unei proteze
medicale pentru membrul inferior, un tribunal militar l-a obligat pe inculpat la plata sumei de bani necesara
procurarii acesteia, la valoarea protezei de la fiecare scadenta(Tribunalul Militar de Mare Unitate Cluj, sent.penala
nr.173/1992, citata de M-E Burzo, op.cit., p.215)
31
L.Pop, Reglementrile noului Cod civil cu privire la repararea prejudiciului n cazul rspunderii civile
delictuale, n Dreptul, nr. 6/2010, p.33-34.
29

capacitatii de munca, despagubirile se acorda de regula sub forma de prestatii periodice.Aceasta

deoarece intinderea totala a unui prejudiciu continuu si viitor este imposibil de stabilit cu
anticipatie.
Pana in prezent, pe baza unei practici constante a instantelor romane 32, in doctrina de
specialitate33 s-a apreciat ca intinderea despagubirilor acordate global in principiu nu poate fi
modificata.De aici rezulta faptul ca doar despagubirile acordate sub forma de prestatii periodice
pot fi modificate de catre instanta, deoarece acestea au un caracter provizoriu, depinzand de
mentinerea prejudiciului si pentru viitor in limitele existente la data pronuntarii hotararii prin
care au fost stabilite de catre judecator 34.Modificarea ulterioara a despagubirilor acordate pentru
repararea prejudiciilor viitoare, stabilite sub forma de prestatii periodice este admisa chiar si in
cazul devalorizarii monedei nationale, adica a scaderii puterii de cumparare a banilor, deoarece
este necesara pastrarea unei concordante intre paguba si despagubire 35.Astfel, s-a motivat ca
despagubirea acordata pentru cauzarea unei incapacitati de munca trebuie sa reprezinte
echivalentul prejudiciului actual.De aceea, se va putea modifica ori de cate ori intervine o
schimbare a bazei de calcul- a retributiei actualizate sau a pensiei- pentru ca suma primita sa
reprezinte intotdeauna diferenta de castig de care cel care a fost prejudiciat a fost privat.
Obligatia de reparare exista nu doar pentru paguba produsa la data cand a avut loc fapta ilicita, ci
si pentru paguba ce reprezinta o prelungire directa si neindoielnica a prejudiciului
initial.Compensarea baneasca a prejudiciului reprezinta o obligatie pecuniara, care constituie insa
doar expresia monetara a unei valori care numai asa poate fi stinsa36.
Potrivit art.1386 al.1 din Noul Cod Civil, stabilirea despagubirilor se poate face si este
recomandabil sa se faca in primul rand prin acordul partilor, iar atunci cand acest lucru nu este
posibil, prin justitie, prin hotarare judecatoreasca, la cererea victimei. Conform art.1386 al.3
32

A se vedea Plenul Tribunalului Suprem, dec. de indrumare nr.16 din 25 iulie 1964, Culegere de decizii 1964,

p.34.
33

M.Eliescu, op.cit., p.464-465.

C.Statescu, Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane, Editura stiintifica si enciclopedica,
Bucuresti, 1984, p.162-175.
35
Tribunalul Salaj, dec.civ.nr 137/1991, in Dreptul, nr.7/1992, p.83-84.Instanta a apreciat ca exista situatii in
care suma acordata ca despagubire sub forma unor prestatii periodice nu mai reprezinta echivalentul prejudiciului
suferit, astfel fiind cazul agravarii infirmitatii partii vatamate, a prejudiciului aparut ulterior pronuntarii hotararii sau
a scaderii simtitoare a puterii de cumparare a monedei nationale.Rezulta ca si in cazul devalorizarii monedei
nationale, echilibrul dauna-despagubire, exprimat in bani, se impune a fi refacut pentru a repune pe cat posibil partea
vatamata in situatia anterioara.
36
M-E Burzo, op.cit: ,,atunci cand moneda (..) a suferit o schimbare radicala in continutul ei functional, (..)
toate valorile trebuie sa urmeze cursul acesteia (..) pe baza ca nu valoarea prejudiciului s-a schimbat, ci numai
moneda, instrumentul ei de pretuire.
34

NCC,,daca prejudiciul are caracter de continuitate, despagubirea se acorda sub forma de prestatii
periodice iar, conform art.1387 al.2 ,,despagubirile pentru pierderea sau nerealizarea castigului
din munca se aocrda, tinandu-se seama si de sporirea nevoilor de viata ale celui prejudiciat, sub
forma de prestatii banesti periodice.Cu toate acestea, pentru motive temeinice, la cererea
victimei, instanta poate acorsa despagubirea chiar si in asemenea cazuri, sub forma unei sume
globale(art.1387 al.2 teza finala).Cu privire la posibilitatea modificarii cuatumului
despagubirilor dupa pronuntarea hotararii judecatoresti prin care au fost acordate, art.1386 al.3
NCC prevede ca ,, despagubirea, indiferent de forma in care s-a acordat, va putea fi sporita,
redusa sau suprimata, daca dupa stabilirea ei prejudiciul s-a marit, s-a micsorat sau a
incetat.Rezulta asadar ca in lumina reglementarilor Noului Cod Civil, numai despagubirile
stabilite global pentru prejudiciile actuale si care s-au produs nu pot sa fie modificate printr-o
noua hotarare judecatoreasca.In schimb, despagubirile pentru prejudiciile viitoare, indiferent ca
sunt stabilite in suma globala sau sume periodice, vor pute fi modificate pentru a se pastra
echilibrul necesar intre paguba produsa si despagubirea destinata a o repara 37.Art.1386 al.2 NCC
pune capat controverselor referitoare la determinarea momentului stabilirii despagubirilor care
exista in literatura de specialitate38, precum si practicii neunitare in materie, cuantumul reparatiei
prin echivalent urmand a se stabili intotdeauna, daca prin lege nu se prevede altfel, in raport cu
valoarea prejudiciului la data producerii acestuia.O alta solutie ar fi fost de preferat, in sensul
stabilirii acestor despagubiri la valoarea prejudiciului la data pronuntarii hotararii judecatoresti,
deoarece numai asa se poate da pe deplin efect principiului repararii integrale a prejudiciului,
victima avand posibilitatea restabilirii , la pretul zilei, a situatiei patrimoniale avute inainte de a fi
fost pagubita39.
Cu toate acestea, art.2164 al.2 NCC pastreaza principiul nominalismului monetar in ceea
ce priveste contractul de imprumut, stabilind ca ,,n cazul n care mprumutul poart asupra unei
sume de bani,mprumutatul nu este inut s napoieze dect suma nominal primit, oricare ar fi
variaia valorii acesteia, dac prile nu au convenit altfel.
Practica judiciara romana40, desi a promovat hotarari interesante prin care a admis
reevaluarea unor creante, in cazul devalorizarii monetare ognora cu desavarsire aceasta noua
37

L.Pop, Reglementrile noului Cod civil.., op.cit., p.34-35.

C.Statescu, op.cit.,p. 162-163.
39
L.Pop, Reglementrile noului Cod civil.., op.cit., p.24 ;M.Eliescu, op.cit.,p. 467.
40
Curtea Suprema de Justitie, s.com, dec.nr.21/1994, in Dreptul, nr.6/1995, p.85-86. ;Curtea
38

de Apel
Brasov, s.civ., dec.nr.408/R/1995, in Culegere de practica judiciara a Curtii de Apel Brasov pe
anul 1995, Brasov, 1996, p.18.
10

categorie de obligatii, care in doctrina si jurisprudenta tarilor din Vestul Europei constituie o
notiune cunoscuta si invocata de peste trei decenii.Spre exemplu, unul dintre proiectele de
codificare europeana in materia dreptului civil face referire expresa la datoria de valoare,
cunoscuta cel putin in dreptul german, francez, spaniol, in apecial in materia complexa a
restituirilor.Art. 160.3 al Anteproiectului de Cod European al Contractelor 41 prescrie ca
restituirile trebuie sa se faca in forma specifica, exceptand situatiile in care restituirea in natura ar
fi excesiv de oneroasa, imposibila juridic, sau lipsita de interes pentru creditor, fata de starea
bunului obiect al restituirii.In aceasta ipoteza, se va plati o suma d ebani in mod rezonabil
echivalenta, prin acordul partilor sau stabilita de judecator ca o datorie de valoare.
Recunoasterea datoriilor de valoare ca o categorie distincta de obligatii este o necesitate
pentru dreptul civil roman, mai ales pentru a putea justifica competenta instantelor de judecata ,
precum si a executorilor judecatoresti de a proceda la reevaluarea baneasca a unor creante, care
ese imperios necesar sa fie scoase de sub incidenta daunatoare pentru circuitul civil al
principiului nominalismului monetar42.
In concluzie, progresul jurisprudential si doctrinar a constat in a afirma ca repunerea celui
pagubit in starea anterioara nu se poate realiza decat tinand seama de valoarea pagubei din
momentul pronuntarii hotararii judecatoresti defititive; in general este vorba despre hotararile
instantelor de apel de recurs, care procedeaza la aprecierea valorii pagubei la momentul cand
statueaza in cazurile in care, prin introducerea cailor de atac, se solicita expres controlul
judecatoresc asupra problemei alterarii valorii prejudiciului, fie intrinsec, fie datorita fluctuatiilor
monetare.

SPETE
SPETA 1

41

Academie des Privatistes Europeens, Code Europeen des contrats, coordinateur Giuseppe

Gandolfi, 2-eme edition, Milano, Dott.A.Giuffre Editore, 2001.

42
L.Pop, Cateva consideratii,op.cit.p.68.

11

Prin actiunea intentata la 9 martie 2012, A l-a chemat in judecata pe B, solicitand

instantei sa dispuna anularea contractului de antrepriza, incheiat intre parti,
pentru leziune. In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca suma pe care s-a
obligat sa o plateasca paratului, in temeiul contractului de antrepriza, este mult
mai mare decat valoarea prestatiei pe care paratul s-a obligat sa o execute. Din
probele administrate, se retine ca la 10 octombrie 2011, A si B au incheiat un
contract prin care A s-a obligat sa-i plateasca lui B suma de 10000 euro, pentru
repararea acoperisului casei sale. Din expertiza efectuata de instanta, se retine ca
valoarea prestatiei paratului este de 6000 euro, atat la momentul incheierii
contractului, cat si la momentul introducerii cererii de chemare in judecata.
a) Ce va hotari instanta?
b)
Dar daca la momentul incheierii contractului, A ar fi avut 17 ani si 8 luni si ar fi
incheiat contractul fara acordul prealabil al ocrotitorului sau legal, ce ar hotari
instanta?
a)

In cazul majorilor, in cazul leziunii, trebuie sa se dovedeasca 2 elemente: cel

subiectiv si cel obiectiv. De asemenea, trebuie sa se indeplineasca 3 conditii
concomitent:
1 starea de nevoie sau lipsa de experienta/cunoastere a reclamantului;
2 faptul ca paratul stia de lipsa de cunoastere/experienta sau starea de nevoie
3 faptul ca paratul profita de lipsa de cunoastere/experienta sau starea de
nevoie
. Aceste 3 conditii trebuie dovedite prin probe certe, nu prin presupuneri rezultate
din disproportia mare.
In speta nu exista elementul subiectiv si nici elementul obiectiv (deoarece
leziunea nu e mai mare de jumatate din valoarea prestatiei din expertiza).
Instanta va respinge actiunea ca neintemeiata.
In cazul majorilor, leziunea are 2 elemente: un element subiectiv si unul obiectiv.
Cel subiectiv consta in intentia unei parti de a profita de lipsa de
experienta/cunoastere/nevoie a celeilalte parti. Proba acestui element subiectiv
nu s-a facut in speta. Nu s-a dovedit nici faptul ca reclamantul s-ar fi aflat la
momentul incheierii contractului intr-o stare de nevoie sau ca ar fi fost lipsit de
pregatire sau de experienta si nici ca paratul ar fi profitat de o asemenea stare a
paratului. In ceea ce priveste elementul obiectiv, acesta consta in diferenta mare
intre valorile prestatiilor partilor, in sensul ca leziunea trebuie sa fie mai mare
decat jumatate din valoarea prestatiei lezate. Aceasta inseamna ca diferenta intre
valorile prestatiilor partilor (in speta de 4000 euro) ar fi trebuit sa fie mai mare
decat jumatate din valoarea prestatiei reclamantului (in speta5000 euro). Din
aceste motive, nu exista nici elementul obiectiv.
b)

* este act de administrare, deoarece prin reparatia acoperisului, se asigura a

folosinta normala a casei.
I.In cazul minorului, nu se cere elementul subiectiv.
Nu este act de conservare, deoarece nu reiese din dovezi ca situatii ar fi fost
urgenta;
Nu este act de dispozitie, pentru ca nu se instraineaza bunul.
12

Instanta va admite cererea si va dispune anularea contractului pentru leziune. In

cazul minorilor, pentru existenta leziunii, este necesara doar existenta
elementului obiectiv. Se cere ca obligatia minorului sa fie excesiva in raport cu
starea patrimoniala a minorului, avantajele pe care actul incheiat i le aduce sau
imprejurarile cauzei ( ansamblul circumstantelor ). In speta, este indeplinita
conditia existentei elementului obiectiv, fiindca obligatii minorului de 10000 euro
este excesiva in raport cu avantajul de 6000 euro pe care i-l aduce.
SPETA 2
Printr-o actiune intentata la 05.04.2012 A l-a chemat in judecata pe B
solicitand instantei sa il oblige la plata sumei de 30 000 euro.In motivarea cererii
reclamantul a aratat ca suma solicitata reprezinta o diferenta de pret pe care
paratul nu a platit-o.
B a formulat cerere reconventionala solicitand instantei sa dispuna
reducerea pretului stabilit intre contractul incheiat intre parti cu 35%.In motivarea
acestei cereri, paratul a aratat ca pretul stabilit a devenit prea mare in raport cu
valoarea apartamentului vandut.
Din probele administrate rezulta ca la 15.10.2011 A i-a vandut lui B un
apartament cu 60 000 euro.
30 000 euro s-au platit in ziua incheierii contractului urmand ca diferenta
sa se plateasca in termen de doua luni.Printr-o notificare adresata lui A la data de
15.03.2012 , B i-a solicitat sa renegociee contrctul , A nu a dat niciun raspuns. Din
expertiza efectuata de instanta reiese ca valoarea apartamentului in discutie a
scazut ca urmare a influentei crizei economice , iar diferenta de 25% ca urmare a
unor imprejurari concrete zonei din care era apartamentul.
a)Ce va hotari instanta?
Instanta va admite cererea de chemare in judecata si va respinge cererea
reconventionala ca neintemeiata.In speta nu sunt indeplinite urmatoarele conditii
de aplicare a teoriei impreviziunii:
1)incercarea debitorului de a renegocia contractul nu a intervenit inainte de
scadenta obligatiei sale, prin implinirea termenului suspensiv de 2 luni ca urmare a
neexecutarii obligatiei de plata a diferentei de 30 000 euro,culpa debitorului se
prezuma;daca s-ar admite renegocierea contractului dupa data scadentei s-ar
incalca principiul potrivit caruia nimeni nu poate invoca propria culpa pentru a
obtine protectia unui drept;
2) obligatia debitorului trebuie sa devine excesiv de oneroasa ca urmare a
schimbarii exceptionale , imprevizibile a imprejurarilor existente in momentul
incheierii contractului.Or, continuarea crizei economice si scaderea valorii
apartamentului nu e o schimbare exceptionala si nici imprevizibila fata de
momentul incheierii contractului , cu atat mai mult cu cat cele 2 imprejurari se
13

manifestasera cu mult timp inaintea incheierii contractului.Doar acele imprejurari

concrete care au dus la scaderea valorii apartamentului cu 25% sunt imprevizibile,
dar aceasta scadere nu face ca obligatia de plata a pretului sa devina excesiv de
oneroasa.
b) Dar daca partile ar fi stabilit ca diferenta de pret sa se plateasca in termen
de 6 luni?
Solutia va fi aceeasi pentru motivul 2) de la punctul a).

14