Determinarea sau ilesnirea sinucideri

(Art. 191 Cod Penal)

1. Continutul legal
Potrivit alin. (1) din art. 191 C. pen.: Fapta de a determina sau inlesni
sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu
inchisoarea de la 3 la 7 ani.
Fata estemai grava daca s-a savarsit fata de un minor cu varsta cuprinsa intre 13
si 18 ani sau fata de o persoana cu discernamant diminuat, pedeapsa este
inchisioarea de la 5 la 10 ani.
Fapta este si mai grava atunci cand determianrea sau ilesnirea este savarsita
fata de un minor care nu a indeplinit 13 ani sau fata de o persoana care nu a putut
sa isi dea seama de consecintele actiuni sau inactiuni ori nu a putea sa le controleze
daca sinuciderea a avut loc.

2. Condtitii preexistente
A. Obiectul infractiunii
Obiectu juridic special al infractiunii, care este o varianta de specie
a omorului, este si el similar infractiunilor de ucidere si consta in
relatiile referitoare la dreptul la viata; acesta valoare sociala este
ocrotita prin incriminarea faptei mentionate si prin aceasta sunt
aparate si relatiile sociale care se nasc si se dezvolta in jurul valorii
sociale respective.
Obiectul material consta in corpul persoanei care s-a sinucis sau
care a incercat sa se sinucida.

B. Subiectii infractiunii
Subiectul activ poate fi orice persoana care indeplineste conditiile
pentru a fi subiect active al infractiunii. Participatia penala este
posibila sub toate formele (coautorat, instigare si complicitate).
Subiectul pasiv poate fi, de asemenea orice persoana asupra careia
se efectueaza actiunea de determinare sau de inlesnire a
sinuciderii. In cazul formelor aggravate, subiectul pasiv nu poate fi
decat un minor sau o persoana care nu era in stare sa-si dea seama
de fapta ori nu ptea sa fie stapana pe actele sale.

3. Continutul constitututiv
A. Latura obiectiva
Elemental material al laturii obiective implica o actiune de
determinare sau inlesnire a sinuciderii unei persoane. Pentru
existent infractiunii este suficienta una dintre aceste actiuni. Prin
determinarea la sinucidere se intelege actiunea de convigere a unei
persoane de a se sinucide. Nu intereseaza daca ideeea sinucideri a
fost sugerata victimeid e catre faptuitor sau daca aceasta ideea
aparuse in minitea victimei mai inainte, iar fatpuitorul a reusit sa o
inlature eventualele ezitari ale victimei, determinand-o sa ia
hotararea de a se se sinucide; ceea ce ne intereseaza este ca
faptuitorul, prina activitatea sa, sa fie determinat victim sa ia
hotarairea de a se sinucide.
Urmarea imediata. In cazul infractiunii de determinare sau inlesnire a sinuciderii
trebuie sa se produca un anumit rezultat, fie sinuciderea victimei, fie incercarea de
sinucidere a acesteia, rezultate pe care legea le prevede explicit in continutul
incriminarii. Deci, in situatia cand o persoana , chiar daca a fost convinsa si
determinata sa se sinucida sau i s-a inlesnit sinuciderea, nu trece la punerea in
executare a actului ori numai o simuleaza nu ne vom afla in prezenta acestei
infractiuni.
Legatura de cauzalitate. Este necesar ca intre actiunea de determinare sau inlesnire si
rezultatul produs sa existe un raport de cauzalitate. Daca sinuciderea sau incercarea
de sinucidere s-a datorat altor cauze, fapta de determinare sau inlesnirea nu va
constitui infractiune.
A. Latura subiectiva
Fapta de determinare sau inlesnire a sinuciderii, pentru a fi pedepsita, trebuie sa fie savarsita cu
intentie directa sau indirecta , este necesar necesar prin urmare ca faptuitorul sa prevada ca
victima, ca urmare a activitatii sale, de indemnare ori inlesnire, se va sinucide si sa doreasca sau
sa accepte acest rezultat.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni.

A. Forme. Desi infractiunea de determinare sau inlesnire a sinuciderii unei persoane este
susceptibila de acte de pregatire si tentativa, aceste forme imperfecte de infractiune nu se
pedepsesc. Fapta se consuma in momentul in care sinuciderea sau incercarea de sinucidere a avut
loc.

B. Modalitati. In alin. (2) al art. 191 este prevazuta o modalitate agravata a infractiunii, si anume,
atunci cand fapta s-a savarsit fata de un minor cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani sau fata de o
persoana cu discernamant diminuat. Cea de-a doua modalitate agravata a infractiunii este
prevazuta in alin. (3) si este retinuta atunci cand determinarea sau inlesnirea sinuciderii este
savarsita fata de un minor care nu a implinit varsta de 13 ani sau fata de o persoana care nu a
putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze.
In ambele modalitati agravate este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut ca victima este un minor
sau o persoana iresponsabila sau sa fi existat suficiente indicii din care faptuitorul sa-si fi putut da
seama de conditia victimei. In lipsa acestei cerinte esentiale imprejurarea agravanta nu se poate
retine.
C. Sanctiuni. In forma sa tipica, fapta de determinare sau inlesnire la sinucidere se pedepseste cu
inchisoare de la 3 la 7 ani. In cazul cand fapta este savarsita fata de un minor cu varsta cuprinsa
intre 13 si 18 ani sau fata de o persoana cu discernamant diminuat, pedeapsa este inchisoarea de
la 5 la 10 ani. Atunci cand determinarea sau inlesnirea sinuciderii este savarsita fata de un minor
care nu a implinit varsta de 13 ani sau fata de o persoana care nu a putut sa-si dea seama de
consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze, pedeapsa este
inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
Potrivit alin. (4) al art. 191, daca actele de determinare sau inlesnire a sinuciderii au fost urmate
de o incercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumate.