05.002015, Mica Siren (Zéna mai) - poveste de Hans Chuistian Andersen Mica Sirena de Hans Christian Andersen Departe-n largul marii apa e albastra ca albistrelele si limpede cum e cristalul, dar e gi foarte addnca, atat de addnca incét nici ancord nu poate ajunge pana la fund; ar trebui s pui o multime de turnuri de bisericd, unele peste altele, ca s8 ajungi de la fund pana la luciul apei. SA nu credeti ins c& acolo nu-i decat nisip si mal; nu, acolo crese copaci ciudati gi ierburi ciudate, gi tulpinile si frunzele lor sunt asa de mladioase incat se clatina la cea mai mic& miscare a apei, parc’ ar fi vii, Tofi pestii, mici si mari, se strecoard printre ramuri cum se strecoara pasarile prin vazduh. in locul unde-i cea mai mare addncime e palatul imparatului marii; zidurile sunt de margean si ferestrele inalte si arcuite sunt de chihlimbar stra coperigul e fcut din scoici care se deschid sise inchid dupa cum se misc apa. $i in fiecare scoicd e un margaritar de pref; numai unul si ar fi destul sd impodobeased mare{ coroana unui rege impiratul marii era de multd vreme vaduv si casa i-o tinea mamé-sa, batrana. Era o femeie injeleaptd, dar foarte mandra de neamul ei; purta doudsprezece stridii pe coada, pe cand nobilii aveau numai cate sase. incolo, era femeia vrednica, mai ales c tinea foarte mult la nepoatele ei, domnitele mari, Acestea erau gase la numar si toate frumoase, dar cea mai mica era cea mai frumoasa dintre toate; pielea ci era gingasa si moale ca o petal de trandafir, ochii albastri ca niste lacuri adanci, dar, ca si celelalte, nu avea picioare gi trupul in partea de jos avea 0 coada de peste. ‘oat ziua fetele se jucau prin odaile palatului din ai c&rui pereti cresteau flori vii. Cand deschideau ferestrele de chilimbar, intrau induntru pesti, asa cum intra la noi randunelele cénd deschidem ferestrele. Pestii veneau pand-n preaima domnifelor, mancau din palma si se sau mangaiati Afara, in fata palatului era o gridin mare cu copaci rosii gi albastri; poamele straluccau ca aurul si florile ca focul, si tulpinile gi frunzele se migcau intruna, Pe jos era un nisip foarte fin si albastru ca © flacara de pucioasa, Peste tot plutea un soi de lumina albastra, ineat ai fi crezut cd esti sus in vazduh cu cerul deasupra si dedesubt si nu ca esti in fundul mari, Cand apa era linistité se putea zAri soarele ca.o floare mare, rosie, din care se revarsa lumina, Fiecare domnia igi avea in gradina un loc al ei, in care sddea ce-i placea, Una daduse stratului ei de flori forma de balend, alteia fi placuse sa siel fac pe-al ei dupa chipul ei insasi, iar cea mai mica isi ficuse stratul rotund ca soarele si sidise numai flori rosii ca gi el. Domnifa cea mai mica era o fata tacuta si gdnditoare si in timp ce surorile ei adunau toate lucrurile ciudate care c&zusera de prin corabii scufundate, ea, in afard de florile cele rosii, care semnau cu soarele, nu voise sa aiba decat o statuie. Era un baiat frumos, sculptat din marmura alba si pe care-I gasiser’ intr-o zi prabusit in fundul marii Domnifa a sidit ling statuie volbura trandafirie si volbura a crescut si ramurile ei atamau peste baiatul de marmurd aplecdndu-se catre nisipul albastru de pe jos, pe care umbra se asternea albastra gi tremura intruna ca si ramurile. Ai fi zis c& varful si cu radacinile se jucau impreuna si parca tot voiau nip povest-perru-cop conhans: chrstian-andersenmica-siena him am05.002015, Mica Siren (Zéna mai) - poveste de Hans Chuistian Andersen Cea mai mare bucurie a ei era sa vorbeasc4 despre lumea oamenilor. Bunica-sa mereu trebuia sa- i spuie tot ce stie despre corabii gi despre orase, despre oameni si despre animalele care traiesc sus pe pamént. Fetei i se parea mai cu seamA frumos cA sus, pe pamant, florile au mireasmé, nu ca florile din fundul marii, care n-au parfum, si c& padurile sunt verzi, iar pestii care se zAresc printre ramurile copacilor canta de {isi mai mare dragul; bunica le zicea pasarile pesti, flindca altfel fetele n-ar fi priceput ce spune, cd nu vazuser’ niciodata pasari - CAnd aveti sd implinifi cincisprezece ani, spunea bunica, o sd avefi voie sa iesifi la faja marii, s& va agezati pe sténca la lumina lunii si s vedeti cordbiile cele mari, si 0 s vedeti gi orase, si paduri Si iata cA a venit vremea cand sora cea mai mare a avut cincisprezece ani, intre surori era deosebire tot de cate un an, asa c cea mai micd era cu cinei ani mai tindra decdt cea mai mare si mai avea deci de asteptat cinci ani pana sa ajunga si ea sa se ridice din fundul marii gi s4 vada cum e la noi pe pamént, Cea mai mare a fagdduit celorlalte s& le povesteasca ce a vazut si ce lucruri frumoase a gist; fiinded ce le spunea bunica nu le era destul, voiau s& afle mai mult decat ce povestea ea Nici una nu era asa de curioasa cum era cea mai mica, tocmai ea care avea de asteptat mai mult decat toate, gi care era asa de cuminte si de ganditoare. Adeseori, noaptea, deschidea fereastra si stitea ceasuri intregi uiténdu-se prin apa albastruie cum pestii dadeau din coada si din aripioare. Putea si ZAreasc& luna gi stelele; de-acolo din fund se vedeau sters prin ap, ins mult mai mari decat le vedem noi. CAnd pe sub ele trecea deodati ceva care semana cu un nor negru, ea stia cd era o balena care trecea pe deasupra ei sau 0 corabie pe care erau oameni multi; desigur cd ei nici nu se gandeau cd 0 fatd drigdlas& din fundul marii sta dedesubt si fgi intindea mainile albe cAtre pAntecele cordbiei $i aga cum am spu: fata mari , domnifa cea mai mare implinise cincisprezece ani si avea nevoie acuma sa iasd la Cand s-a intors avea o sumedenie de lucruri de povestit, dar mai frumos decat toate era, zicea ea, si stai pe un grind de nisip la lumina lunii, cnd marea ¢ linistita, si sd te uiti la oragul asezat pe coasta mari, in care strilucesc lumini ca sute de stele, s& auzi muzica i vuietul trasurilor si al oamenilor, si privesti tumurile bisericilor si sa asculti clopotele, $i sora cea mai tnara ardea de dorinfa de a vedea toate aceste lucruri si asta tocmai din pricina cd nu putea sa se ducd sd stea sus pe pamAnt. Seara s-a dus iar la fereastra gi s-a uitat prin apa albastra; se géndea cum o fi orasul cel zgomotos $i i se parea c& aude clopotele. Peste un an, alta sora de-a ei a capatat invoire s se urce la fafa apei si si inoate pana unde-o vrea. A iesit din mare cand asfinjea soarele si privelistea asta i s-a pArut cd-i cel mai frumos lucru pe care I-a vazut. Spunea c& tot cerul parca era din aur si nourii erau asa de minunafi, cum nici nu se putea inchipui, zburau pe cer, rosii si albastri, dar si mai repede decdt nourii zbura, asemenea unui val lung si alb, un stol de lebede catre soare. Dar soarele s-a scufundat in valuri si curdnd dupa aceea a pierit si lumina trandafirie care umplea fata marii si nourii ‘A mai trecut un an si s-a urcat sus i sora de-a treia. Asta era cea mai indrizneafa din toate; a intrat pe gura unui fluviu care se varsa in mare. Pe dealuri verzi, pe de o parte si de alta, erau podgorii; printre paduri minunate se iveau case si castele si in copaci erau pasari care cdntau, La o cotitura a dat de-un card de copii care se scaldau si se harjoneau in apa; a vrut sa se joace si ea cu dangii, dar copii au fugit speria{i gi deodata a venit un animal mititel si negru; era un cine, dar ea nu mai vazuse cdini pand atunci; a inceput sa latre la dénsa aga de tare, cd ei isa fost fried si s-a intors repede inapoi in mare, $i acuma ea zicea cd niciodata n-are sd uite padurile, dealurile gi pe copiii aceia drigalasi, care puteau sa inoate, desi nu aveau coada, Cea de-a patra sora nu era asa de viteaza si a ramas in mijlocul mari, Spunea c& acolo e mai frumos; te uiti si vezi pana departe de jur imprejur si cerul deasupra e ca un clopot de sticla. Vazuse si nip povest-perru-cop conhans: chrstian-andersenmica-siena him ant05.002015, Mica Siren (Zéna mai) - poveste de Hans Chuistian Andersen corabii, dar numai de departe tare, parc erau niste pescérusi; delfinii poznasi se dideau de-a tumba si balenele cele mai mari improgcau apa pe nari, parca erau in toate partile numai fanténi fésnitoare $i iata ca i-a venit randul celei de-a cincea surori. Ziua ei de nastere cddea iarna si de aceea ea a vazut ce nu vazusera surorile ei cénd iesisera la fata apei intdia oar’, Marea era verde $i in toate parfile pluteau munji mari de gheafa si fiecare parcd era un margaritar, zicea ea, si totusi erau mai mari decdt turnurile oamenilor. Aveau forme care de care mai ciudate si sclipeau ca niste diamante. Ea s-a agezat pe un munte de gheafa si corabierii treceau speriaji pe langa dansa si vantul i se juea prin par. Spre seara cerul s-a innourat, a inceput sd fulgere si s tune, iar marea s-a intunecat i a inceput si se zbuciume zgaljaind muntii de gheafa care straluceau la lumina fulgerelor. Corabiile si-au strans panzele si pretutindeni era numai spaima si obida, ea insa sedea linistita pe muntele ei de gheafa plutitor si se uita cum fulgerele aluneci in crucis si in curmezig pe cer. Fiecare dintre cele cinei surori, cénd se suia intéia oar’ la fata apei, era incdntata de lucrurile noi si frumoase pe care le vedea. Dupa aceea ins, cdnd urcatul deasupra apei ajungea s fie ceva obisnuit, fiinded puteau sa iasa la fafa marii cdnd voiau, nu le mai plicea asa de tare si se urce sus; ba chiar dupa o lund de zile fiecare spunea c-i mai frumos jos la ele acasi ‘Acum, dupa ce toate se ficuser mari, se luau uneori la brat si se urcau seara impreuna deasupra apei; surorile aveau glasuri frumoase, mai frumoase decat ale oamenilor, si cdnd era furtund si ele s& gdndeau cd au sa se scufunde multe corabii, se duceau pe lénga corabii si cantau sien cdntecele lor spuneau ce frumos ¢ pe fundul marii. fi rugau pe corabieri s4 nu le fie teama daca se scufunda, dar corabierii nu pricepeau limba lor si credeau c& vorbeste furtuna. $i ei nu putea sa vada frumusefile din fundul apei, fiindcd atunci cénd corabia se scufunda corabierii se inecau si ajungeau mori la palatul imparatului marii Cand surorile celelalte se urcau deasupra marii, sora cea mai mic’ ramanea singuratica gi se uita dupa ele, si mai cd-i venea sa planga, dar zénele marii n-au lacrimi si de aceea durerea lor e si mai mare. = O, de-as implini o data cineisprezece anil ofta ea; de pe acum stiu cf lumea de pe pamant si oamenii au mi fie dragi! in sfargit, a implinit cincisprezece ani. - Acum esti mare, i-a spus bunica, mama impératului marii, Hai s& te gatese si pe tine ca gi pe surorile tale! $i i-a pus in par o cunund de erini albi, cu petalele de margatritar, si i-a mai prins de coada opt stridii mari, ca si-i insemne rangul - Ma doare, zis domnifa. - Trebuie s4 rabzi; marefia se fine cu ostenealai! Of ca ar fi aruncat cu plicere toata aceasté maretie gi si-ar fi scos bucuros cununa cea grea; florile cele rosii din grddina o prindeau mai bine, dar nu avea incotro. $i-a luat rimas bun de la bunici-sa gi s-a urcat, usoara ca o picdturd de aer, prin apa Soarele tocmai asfintise end si-a scos capul din mare, dar nourii mai straluceau rosii si aurii gi pe cer se ivise luceafarul de sear’. Vazduhul era molcom si ricoros, si marea era linistita. Nu departe de acolo era 0 corabie mare, cu trei catarge si numai cu o panzai intins’, fiinded vantul nu batea deloc, pe funii si pe catarge sedeau mateloti. De pe corabie venea zvon de muzici si de céntece si deodata sute de lanterne s-au aprins; colorate cum erau ai fi zis c& fluturau in aer steagurile tuturor popoarelor. Zana cea mica s-a dus pana la fereastra cabinei si s-a uitat. Induntru erau mai multi oameni imbracati nip povest-perru-cop conhans: chrstian-andersenmica-siena him ant5.082015 ica Siena (Zama - peste de Hans Christan Arsen de srbatoare; dar cel mai frumos dintre ei prinful cel tanar, Avea niste ochi mari, negri si nu parea aiba mai mult de cincisprezece ani. Astizi era ziua lui de nastere si de acea era petrecere pe corabie Marinarii dansau pe punte si cand prinful a iesit si el pe covertd, sute de rachete au fagnit in aer si au facut o lumina ca ziua si zAna s-a speriat si s-a scufundat repede in apa. Dar n-a stat mult si si-a scos capul si cand s-a uitat in vizduh parci toate stelele cerului cédeau pe ea. Niciodat nu vizuse ea asemenea minunajii de artificii, Sori mari se destramau, improscdnd flacari, pesti zburatori pluteau in aer si totul se oglindea in apa stralucitoare. Pe corabie era atét de mult lumin§, incat se desluseau bine nu numai oamenii, dar chiar si fiecare funie, Ce frumos era prinful, Strangea mainile celorlalfi si zambea, si muzica canta S-a facut tarziu, dar zéna nu-si mai putea dezlipi ochii de la corabie si de la prinful cel tanar si frumos. Lanternele colorate s-au stins; nu mai zburau rachete ciitre cer, nu se mai auzeau tunurile bubuind, insi in adancul marii era vuiet si zbucium., Zéna stitea la faja apei, valurile o ridicau gi 0 leganau si ea se uita pe fereastra cabinei. A inceput si bat vantul gi corabia si-a desfacut una cate una panzele, Valurile se ridicau tot mai sus, cerul s-a innourat, in zare a inceput sd fulgere. Venea furtuna Matelotii au strans panzele. Corabia a pornit repede, leganandu-se pe marea vanzolita, valurile se indljau ca niste muni negri care parc voiau s& se rostogoleasca peste catarge, dar nava se cufunda ca 6 lebada, apoi iesea iar la iveald printre talazurile inalte si se lisa iar in jos. Zanei i se paru c&-i un joc vesel al corabiei, dar celor din corabie nu li se parea deloc ca-i aga. Nava trosnea tot mai tare, pere{ii au spart de izbiturile valurilor, apa a pitruns induntru, catargul s-a rupt, pare-ar fi fost de papura, si corabia s-a culcat pe-o parte si apa a inceput s-o cuprinda. Acum de-abia zna si-a dat seama cA cei de pe corabie erau in primejdie, chiar si ea trebuia sa se fereasc de barnele gi lemnele care se desfaceau din corabie si erau impinse de valuri in toate parjile. Céteva clipe a fost asa de intuneric, inedt nu se mai putea zari nimie, pe urmd, la lumina fulgerelor, tofi cei de pe corabie s-au vazut; zdna cauta din ochi pe prinful cel tanar. Deodata la zarit scufundéndu-se impreuna cu corabia si pierind in apa. Mai inti s-a bucurat cd el are s@ ajunga jos la ea acas4, dar indaté dupa aceea s-a gandit c& oamenii nu pot trai in apa gi prinful n-are s& poata ajunge decat mort la palatul tatalui ei, Nu, nu trebuie si moara, s-a gandit ea si repede a pornit inot printre barnele gi scndurile care pluteau pe apa, uitand cu totul ea acestea ar fi putut s-o loveasca i s-o vatdme. $i atunci s-a dat la fund, apoi a iesit mai departe din apa, pand a ajuns langa prinjul care de-abia mai putea sd inoate din pricina ca valurile puternice il acopereau mereu; brafele si picioarele fi erau frante de oboseala, ochii lui frumosi clipeau gata si se inchida i chiar s-au inchis si el ar fi murit desigur daca n-ar fi fost zna, La prins cu 0 mana si cu cealalta i-a tinut capul deasupra apei si s-a lsat cu dansul in voia valurilor. Dimineafa s-a facut iar vremea frumoasa, dar din corabie nu mai ramasese nimic, Soarele a rasarit rogu, stralucitor, din apa gi la razele lui, obrajii prinfului pared s-au inviorat, dar ochii tot inchisi au ramas. Zana |-a sdrutat pe frunte si i-a dat intr-o parte parul ud. I se parea c4 seamand cu statuia din gridina ei din fundul marii, L-a mai sirutat o dati, dorind din tot sufletul ca el si mai traiasea Deodata a zirit in fata ei paméntul, cu munfi inalti si albastrui, ale caror piscuri straluceau de z&pada parca ar fi fost niste lebede care ficusera acolo popas. Jos, cdtre farm, erau paduri verzi si mai in fafa era o biserica sau o manistire, dar ea nu stia ce era si vedea c&-i o cladire mare. in gradina erau l4mAi si portocali gi in fafa portii palmieri. Marea facea aici un mic golf si apa era linistitd, dar foarte adanca, Z4na a inotat cu prinful pana la o sténca de Inga {arm presdrata cu nisip alb si marunt si l-a agezat pe nisip, sprijinindu-l aga ca s4 stea cu capul ridicat si cu fafa la soare, fin cladirea cea mare si alba au inceput s4 traga clopotele si in gradini s-au ivit o mulfime de fete. ZAna s-a ascuns dupa niste stAnci care ieseau din apa si si-a turnat spuma de mare in par si pe piept ca si nu i se vada fafa i s-a uitat de dupa stnci s& vada cine are sa vie la print N-a trecut mult sia venit o fata; intdi s-a speriat, dar indata s-a dus repede si a chemat mai multi oameni si zdna a vazut cum prinful si-a venit in fire, cum s-a uitat imprejur zmbindu-le tuturor, numai ei nu, si nici nu avea cum si-i zambeascd, fiindcd nu stia ed ea il sedpase de la moarte, Zana s-a intristat si dupa ce Lau dus pe print in cladirea cea mare s-a scufundat si ea mabnita in apa si s-a intors la palatul tatalui ei din fundul mari ep va govt er coi camars-hvisan-andersenice-ienan| an05.002015, Mica Siren (Zéna mai) - poveste de Hans Chuistian Andersen Fusese ea tcuta si ganditoare si mai inainte, acum insd s-a facut si mai técuta, Surorile au intrebat-o ce-a vazut sus, dar ea nu le-a spus nimic, In fiecare zi, si dimineafa si seara, iegea la fafa apei si se ducea la locul unde jl lasase pe print. A vazut cum incetul cu incetul poamele din gradina s- au copt, cum zApada de pe munti s-a topit, dar pe prin{ nu-l vedea nicdieri si de aceea de fiecare data se intorcea acasa tot mai tristd, Singura ei mAngdiere era sa se duca in grédind si sa ia in brafe statuia cea frumoasa de marmur care semana cu prinful. De flori nu se mai ingrijea si ele crescuserd ca niste balarii, napadisera cararile si acum gi impleteau tulpinile si ramurelele cu crengile copacilor, asa c pe sub ele era intuneric de-a binelea De la o vreme nu s-a mai putut fine sia spus uneia dintre surori ce-i sta pe inima, gi sora aceasta a spus celorlalte, dar numai lor si cétorva zane ale mArii, care n-au vorbit despre asta decat cu prietenele lor cele mai bune, Una dintre ele stia cine-i prinful, vazuse gi ea petrecerea de pe corabie gi de la ea s-a aflat unde-i palatul Lui. Palatul acesta era cladit dintr-un fel de piatra galbend, stralucitoare, cu scari de marmura, din care una ajungea chiar pana la marginea mari. Cupole mari de aur se ridicau deasupra palatului si printre stalpii care inconjurau cladirea erau statui care parc erau vii, Pe geamurile limpezi ale ferestrelor inalte se vedeau od&i marete cu perdele de matase si covoare pe jos si cu tablouri mari atarnate de pere{i. In mijlocul silii celei mari era 0 gnitoare gi apa ajungea pand sus la cupola de sticla a tavanului. Prin cupola patrundea soarele lumindnd apa si plantele care cresteau in havuz. Acum zéina stia unde sta prinful gi acolo se ducea ea care seara si sedea pe apa pana tarziu noaptea, Se apropia de {arm mult mai mult decat s-apropiasera celelalte, ba se ducea chiar pnd sub balconul de marmurd care arunca o umbr lunga peste apa. Aici ea se oprea gi se uita la tandrul prin, care sttea pe balcon si credea cd e singur in lumina luni De multe ori il vedea cum, seara, porneste pe mare pe 0 corabie cu stegulefe multe la catarg; pe corabie cfnta muzica; ea asculta ascunsa in papurigul verde si cand vantul umfla valurile ei lungi si albe ca argintul cine-o vedea credea cd-i o lebada care isi intinde aripile Noaptea, de multe ori, cand pescarii ieseau le pescuit cu ficlii, ea auzea cum vorbeau frumos despre print si se bucura cd-I scdpase de la moarte atunci cand il uase in brafe, pe jumatate mort, sie! purtase cu dansa pe valuri. $i isi aducea aminte cum gezuse el eu capul pe pieptul ei, si cum ea il sarutase, prinful nu stia de asta nimic si nici macar nu putea s-o viseze Zana cea mica fi indragea tot mai tare pe oameni si tot mai tare ar fi vrut si traiasc& printre dansii si lumea lor i se prea mult mai mare decat lumea ei din fundul mari; puteau s4 mearga cu corabiile pe apa, sd se urce pe munji pana deasupra norilor si {arile lor se intindeau, cu paduri gi cu cémpii, mai departe decat ajungea ea cu privirea. Erau o multime de lucruri pe care voia si le afle, dar surorile nu stiau ce sti-i spund si de aceea, intr-o buna zi, a intrebat-o pe bunici-sa. Bunica cunostea bine lumea de deasupra apei gi-i zicea fara de deasupra mari - Cand oamenii nu se ineacd, a intrebat-o zéna cea micd, atunci ci pot sa traiasca mereu? Nu mor si ei asa. cum murim noi aici. - Ba da, a rspuns bunica, mor si ei si viafa lor e chiar mai scurtd decat a noastra, Noi putem trim si trei sute de ani, dar dupa ce am murit ne prefacem in spuma si n-avem nici macar un mormant aici, printre cei care ne-au fost dragi, Sufletul nostru nu-i nemuritor, nu mai inviem din morfi gi suntem ca papura cea verde, care dacé o tai nu mai inverzeste niciodata. Oamenii ins au un suflet care traieste mereu dupa ce trupul s-a facut f4rdn4; sufletul lor se suie in stelele cele strdlucitoare. Asa cum uredm noi la fafa apei si vedem fara oamenilor, asa se ure ei pand la un tardm necunoscut gi minunat pe care noi nu+! putem vedea niciodata. - Dar noi de ce nu avem un suflet nemuritor? a intrebat zina. As da bucuros sutele de ani pe care nip povest-perru-cop conhans: chrstian-andersenmica-siena him sitMica Siren (Zéna mai) - poveste de Hans Chuistian Andersen am de trait ca sa fiu om macar o zi gi si pot avea si eu parte de viafa cereas -La nici nu te gandesti, a spus batrana, Noi suntem mult mai fericifi decat oamenii - Va si zicd am si mor si am s ma prefac in spuma de mare gi n-am s8 mai aud muzica valurilor, sin-am s& mai vad soarele? Oare nu pot s& fac nimic ca sa capat si eu un suflet nemuritor? - Nu, a spus batréna; s-ar putea asta numai dae vreun om muritor te-ar iubi mai mult decat pe tata si pe mama lui si s-ar g’ndi numai a tine, si te-ar lua de mana, gi ti-ar jura dragoste si credinfa pe vesnicie. Atunci, sufletul lui ar trece gi in tine gi ai avea gi tu parte de fericirea oamenilor. Ti-ar da suflet si totusi sufletul Lui si Lar pastra! Numai ca asta nu se poate intampla! Tocmai ceea ce ni se pare now cli frumos, adic& coada noastra de peste, tocmai asta li se pare oamenilor urat; acolo la dansii, ca si fii frumos trebuie s4 ai doud proptele grosolane, carora ei le zic picioare Zana a oftat si s-a uitat mahnita la coada ei de peste - Mai bine sa ne bucurdim de viafa noastra aga cum este, a spus batrana. S4 inotim gi s& sarim prin apa trei sute de ani cat avem de trait, dupa aceea ne riméne vreme destula sa ne odihnim! Deseara avem bal la curte! A fost o petrecere cum nu se poate vedea pe pamant, Perefii si tavanul sdlii de bal erau de sticl groasd, dar stravezie. Sute de scoici uriase, roze si verzui, stateau in giruri de o parte si de alta, si in fiecare ardea un foc albastru care lumina toata sala si se vedea si afara prin perefi, asa cf marea era toatd luminata. Se puteau vedea toti pestii, de tot felul, mari i mici, cum inotau pe lang peretii de sticl4; unii aveau solzi rosii, alti fi aveau albi ca argintul sau galbeni strilucitori ca aurul. Prin mijlocul salii curgea o apa larga si pe apa asta barbafii si femeile marii dansau dupa eéntecul pe care-1 cdntau chiar ei. Oamenii de pe pamant n-au glasuri aga de frumoase. Zana cea mica a cdntat mai frumos decat tofi si tofi au batut din palme dupa ce au ascultat-o. $i o clipa s-a bucurat si ea, fiindea stia c& are cea mai frumoasa voce de pe pamAnt si din mare. upd aceea si-a adus aminte de lumea de deasupra; nu putea s& uite pe prinjul cel frumos si nici s@ uite parerea ei de rau c& n-are si ea un suflet nemuritor cum are el. S-a intristat asa de tare, cA s-a strecurat printre ceilalti si a iesit din palat si, in timp ce tofi cAntau gi se veseleau, s-a dus in gridina si a sezut acolo, mahnita pana in fundul inimii Deodata a auzit cornul, sunetele lui patrundeau inabusit prin apa pand la dansa. $i ea s-a géndit: "Acum desigur c4 prinful pleacd cu corabia pe mare; mi-i mai drag decat tata gi decdt mama, si lui ag vrea si-i incredinfez fericirea viefii mele. Am sa fac tot ce am sa pot ca si capat si eu un suflet fara de moarte! Surorile mele danseaza in palat si nimeni nu ma vede, Am si ma due la vrdjitoarea mari, totdeauna m-am temut de ea, dar acuma ma duc la dansa, poate cd-mi da un sfat si ma ajutal”" Zana iesi din gradina si se duse cdtre bulboanele vuitoare, dincolo de care locuia vrajitoarea, Nu fusese niciodata acolo, Pe unde mergea acum nu erau flori, nici iarba de mare, era numai cenusiu i gol; la bulboane apa se invartea ca niste roti de moara si tot ce lua cu ea ducea in adancime. Zana trebui sa treaca prin aceste vartejuri de apa ca s& ajunga la tardmul vrajitoarei mari, iar aici alt drum nu era decat printr-un mal care parca fierbea si de care zicea vrdjitoarea c& ¢ ndmolul ei, Casa era in mijlocul unei paduri foarte ciudate. Copacii si tufisurile erau polipi, pe jumatate animale, pe jumatate plante; erau ca niste serpi cu sute de capete care ieseau din pamadnt; ramurile erau brafe lungi gi vascoase, cu degete ca niste viermi mldiosi, si toate madularele lor se migcau mereu, de la radacini pana in crestet, Tot ce puteau apuca din apa, apucau si nu mai lsau. Zéna cea mica s-a oprit din mers, speriata; inima fi batea cu putere; mai cd s-ar fi intors inapoi, dar s-a gdndit la pring gi la sufletul coamenilor sia cApatat curaj, $i-a strdns parul in varful capului, ca s nu i-l apuce polipii, si-a incrucisat mainile pe piept si s-a repezit inainte, asa cum se reped pestii prin apa, printre polipii cei urdciosi care isi intindeau dup’ ea brafele mlddioase ca s-o prinda, Vedea cum polipii tot ce apucau fineau stréns cu sutele lor de brae subfiri, parcd-n lanturi de fier. in brafele polipilor, oamenii care se inecaserd si cAzuserd la fund erau ca niste schelete albe. Tineau in brafele lor vasle gi 14zi si ciolane. intr-un loc, zna vazu cum polipii prinsesera o fata din neamul mari, ca si ea, si 0 sugrumaserd, privelistea asta a speriat-o mai mult decat orice. nip povest-perru-cop conhans: chrstian-andersenmica-siena him entsoa2015, ica Scena (Zana mati) poveste de Har Chvstin Andersen in sfarsit, a ajuns la o poiana mlastinoasa prin care serpi de apa, mari si grasi, se tarau si se rostogoleau gi igi aratau pantecele urdcios si galbui. in mijlocul poienii era o cas& facut din ciolane albe de oameni inecaji; vrajitoarea mari sedea chincita jos si-i déidea din gura de mancare unei broaste, aga cum dau oamenii zahar unui pui de canar. Serpi de cei gragi si urdciosi i se incolceau pe piept si pe umeri, $i ea vorbea cu ei gi le spunea "puigorii mei" - Stiu ce vrei tu, a spus vrdjitoarea mari, E 0 prostie sA vrei asta, dar am s&i fac pe plac pentru c& numai necazuri ai si ai de pe urma lui, domnifa frumoasa, Ai s&-fi lepezi coada si in locul ei ai s& capeti doua proptele asa cum au oamenii, pentru ca prinful sa se indrgosteasca de tine si tu s capeti un suflet nemuritor. $i vrdjitoarea a ras atat de urdcios, inedt broasca si serpii au cdzut jos zvarcolindu-se. - Ai venit tocmai bine, a spus vrdjitoarea; dacd veneai maine, dupa apusul soarelui, nag mai fi putut si fac nimie pentru tine, decat doar de azi intr-un an. Am si-fi dau o bdutur gi cu bautura asta tu trebuie s& te duci la farmul marii, pana nu rasare soarele, s8 sezi acolo pe farm gi s-o bei, Dupa ce-ai s- © bei, coada are si {i se schimbe in madularele acelea c4rora oamenii le zic picioare. Dar sa sii c& are si te doard, ai si simti ca un cutit prin tot corpul. Toti cei care au si te vada au sa spuie ca esti cea mai frumoasé fata din lume. Ai si-ti pastrezi mersul tau leganat; nici o dantuitoare n-o si se mlddieze ca tine, insa la fiecare pas pe care ai si-1 faci au sa te doara picioarele ca si cum ai clea numai pe cufite ascufite si ca si cum fi-ar curge tot sdngele. Daca vrei sf induri toate aceste chinuri, eu ifi dau bautura. = Da, vreau, a spus zna cu glas tremurat si s-a gandit la print si la sufletul cel fara de moarte. - Sa stii ins&, i-a mai spus vrajitoarea, c& o dat at infpigare omeneasc’ nu mai pofi sa te prefaci iar in zn a marii, Nu te mai poti intoarce la surorile tale gi la palatul tatalui tau, iar dacd prinjul nu te iubeste, nu uitd de tatal si de mama lui gi nu fine la tine cu trup gi suflet si nu ajungefi s& figi sof si sofie, atunci tu nu capeti un suflet nemuritor. in ziua in care el se insoara cu alta, inima ta se rupe gi tu te prefaci in spuma. = Vreaul a spus zéna si s-a ficut galbena ca moartea la fat + Sd mai stii ins ca trebuie s-mi platesti pentru asta, a zis vrajitoarea, si nu-i putin lucru ce-ti cer, Tuai glas mai frumos decdt au toate zanele gi fetele din fundul marii; tu crezi c& cu glasul tau ai sil vrajesti, dar glasul tau trebuie sa mi-I dai mie, Eu ii dau bautura, dar si tu trebuie si-mi dai mie ce ai mai bun. Pentru cd gi cu trebuie s& pun in bautura asta sangele meu; numai asa capata tarie, ca 0 sabie cu doua taisuri. ti - Dar daca-mi iei glasul, atunci ce-mi mai ramane? a intrebat zana. - Chipul tau frumos, a raspuns vrajitoarea, mersul téu legiinat si ochii t&i care vorbesc; cu asta pofi si farmeci o inima omeneasca. Fi, ce zici, mai vrei? Daca vrei, atunci scoate limba ca s-o tai drept plata si iti dau bautura - Da, da, vreau! a spus zAna, $i atunci vrdjitoarea a pus cazanul pe foc ca sa pregateasca bautura fermecata. ~ Curajenia e lucru bun, zise ea si sterse cazanul cu un manunchi de serpi. Apoi s-a taiat la piept si siva picurat sangele in cazan; aburii inchipuiau in aer tot felul de figuri schimonosite, cd-{i era fricd sa te uifi la ele. Vrajitoarea a mai aruncat in cazan o multime de alte lucruri si cand a inceput s& clocoteasca, s-auzea din cazan parca ar fi plans un crocodil. in sfarsit, bautura a fost gata; era limpede ca apa - lavo, cdi gata, a spus vrdjitoarea i i-a taiat z4nei limba si acum zAna era mut’, nu mai putea nip povest-perru-cop conhans: chrstian-andersenmica-siena him ™05.002015, Mica Siren (Zéna mai) - poveste de Hans Chuistian Andersen nici si vorbeasca, nici sa cdnte. - Daca polipii vor sa te prinda, cAnd ai s& treci iar prin pdurea mea, a mai sj picdturd din bautura asta si atunci bratele si degetele lor se sfardma-n bucafi Dar zna nici n-a avut nevoie s& fac asa, pentru cd polipii s-au dat inapoi speriafi cand au bautura aceea care stralucea in mana ei ca o stea scdnteictoare. Zana a trecut repede prin padure, prin mal si prin bulboana. Cand a ajuns la palat, f'cliile in sala de bal se stinseseri. De bun seama cd acum dormeau cu tofii, Ea de altfel nici n-a indriznit sa intre, fiinded nu putea si vorbeasca gi avea de gand s’-i pardseasca pentru totdeauna. I se rupea inima de mahnire. S-a furisat in gradind, a luat din straturile surorilor ei cate 0 floare si dupa ce-a trimis o mie de sdrutari palatului a pornit-o in sus prin apa ‘intunecata. Cand a ajuns sus, soarele inca nu risarise. ZAna a iesit pe mal langa palatul prinfului si s-a urcat pe scara de marmura. Luna lumina ca ziua. Zéna a baut bautura aceea tare gi iute gi cand a baut-o parca i-ar fi trecut un cutit prin tot corpul si a cazut leginata. Cand soarele a rasarit, s-a trezit. In fata ei statea prinful si se uita la dansa cu ochii lui negri; asa de adne se uita, c& ea si-a lsat ochii in jos. Atunci a vazut c& nu mai are coada de peste, ci doua picioare albe si gingase. Era goalai si ca s acopere goliciunea s-a invaluit in parul ei lung si des. Prinful a intrebat-o cine-i si cum a ajuns acolo si ea se uita la el cu ochii ei adénci si albastri, dar nu putea sd vorbeasca. Atunci el a luat-o de mana si a dus-o in palat, Asa cum ji spusese vrajitoarea, ea la fiecare pas pe care il facea parca ar fi calcat pe ace sippe cufite ascutite, dar rabda asta cu bucurie. Prinful o {inea de ména i lang dansul ea se simfea usoara ca un fulg si tuturor le pkicea mersul ei leganat si gratios. ‘Au imbracat-o in haine scumpe de matase si muselind si acum era cea mai frumoasa din palat, atéta numai c& era mut’, nu putea nici si vorbeascai, nici si cdnte, Roabe frumoase in haine de matase si aur au venit si au céntat in fata prinfului gi parinfilor lui, regele gi regina, si céntau una mai frumos decat cealalta i prinful batea din palma si zambea catre ele. Zna s-a intristat pentru ci stia ca ea ar fi cntat mai frumos decat toate. $i se gandea: "O, dac-ar sti el cf eu mi-am pierdut pe vesnicie glasul numai ca sa pot ajunge pana la dansul!" Dupd aceea roabele au inceput si danseze. Dar iat, atunci, c& z4na gi-a ridicat deasupra capului bratele ei albe si frumoase, s-a inaljat in varful picioarelor i a inceput si ea si danseze asa cum nici tuna nu mai dansase. Cu fiecare miscare pe care-o facea, frumusetea ei iesea si mai mult la iveal, iar ochii vorbeau si privirile lor mergeau Ia inima mai adanc decat cdntecul roabelor Toi erau fermecafi, mai cu seamA prinjul, si ea dansa mereu, desi ori de cate ori picioarele ei atingeau paméntul pare-ar fi calcat pe varfuri de cutit. Prinful a spus cA de-acum inainte ea tot pe langa dansul are s& stea si i-a dat voie s doarma la usa lui pe-o saltea de catifea A pus sii fac haine barbatesti, ca si-1 poatd insoti clare. Plecau amandoi cdlare si umblau prin paduri pline de mireasma, i ramurile verzi fi dezmierdau pe umeri gi pisdrile c4ntau prin frunze. Zéna s-a suit cu prinful pe munfii cei inalfi si cu toate c& picioarele ei gingase sangerau si ceilalfi vedeau ¢ i sngereaza si se speriau, ea radea i mergea cu el mai departe, pani ajungeau s& vada norii plutind dedesubtul lor ca niste stoluri de lebede in drum spre ari straine Acasa, in palatul prinfului, noaptea cdnd tofi ceilalji dormeau, ea iegea gi se ducea pe scara cea larga de marmura; picioarele usturau; si le baiga in apa rece a marii si se gdndea la cei din adancime. O data, surorile ei au venit la braf si au cdntat un céntec de jale gi ea le-a flicut semn cu mana si ele au vazut-o si i-au spus c& plecarea ei i-a indurerat pe tofi. Dupi aceea, au venit in fiecare noapte gi 0 data zana cea mic a zarit departe in larg si pe bunicd-sa, care de ani de zile nu mai iesise la faja mari, sila zarit si pe tatal ei, imparatul marii, cu coroana pe cap; intindeau amandoi brafele spre nip povest-perru-cop conhans: chrstian-andersenmica-siena him ant05.002015, Mica Siren (Zéna mai) - poveste de Hans Chuistian Andersen dansa, dar nu indrizneau si vin aya de aproape de farm ca surorile ei Cu fiecare zi care trecea, ea fi era tot mai drag’ prinjului, fi era asa de draga cum fi-i drag un copil cuminte si dragalas, dar s-o faca regina nici prin gand nu-i trecea; si ea, ca s capete un suflet nemuritor, trebuia sa fie sofia lui, c& dac& nu, in ziua nunfii lui avea sa se prefacd in spuma. Cand el lua in brate si o sruta pe frunte, ochii ei pared spuncau: ~ Asaci cf iti sunt draga mai mult decat orice pe lume? - Da, imi esti cea mai drag, spunea prinful, pentru cd ai inima cea mai bund, {ii la mine mai mult decat oricine si semeni cu o fata pe care am vazut-o cdndva si pe care desigur cd n-am s-o mai vad niciodata, Fram pe o corabie, corabia s-a scufundat si valurile m-au aruncat pe mal lang un templu in care slujeau niste fete. Una dintre ele m-a gasit pe tarm si m-a scpat de la moarte; abia de doua ori am vazut-o. Numai pe dansa as putea s-o iubesc pe lumea asta; tu semeni cu ea; ea e in slujba sfanta la templul acela si trebuie si ramaie acolo. De aceea soarta mea cea buna mi te-a trimis pe tine si de tine n-am si mA despart niciodata "Vai, nu stie c& eu I-am scpat! se géndea zana. L-am dus pe mare pani la mal, acolo unde-i templul, Dupa aceea m-am ascuns pe dupa stinci si m-am acoperit cu spuma si m-am uitat s& vad daca vine cineva. $i a venit fata aceea pe care 0 iubeste mai mult decat pe mine." $i zana a oftat adanc, c& nu putea s& planga, $i s-a gandit: "A zis cd fata e in slujba templului si nu poate sa plece de-acolo, aga cd nu se mai pot intalni niciodata, Dar eu stau cu el si-l vad in fiecare zi; am sil slujesc, am sd-l iubese si am sd-mi dau gi viafa pentru dansul." $i iat& cA intr-o buna zi s-a raspandit vestea c printul se insoara cu fata regelui din fara veeina gi de aceea a pus si i se pregiteascd 0 corabie mareafa, Pe faf4 se spunea numai ca prinjul se duce vada fara vecina, dar de fapt se ducea ca s-o vadii pe fata regelui si avea sa fie insotit de un alai stragnic; z4na ins cldtina din cap si zAmbea; ea tia mai bine decat tofi ce gdndeste prinjul. "Trebuie si plec, ii spuse el trebuie si ma due s-o vad pe prinfesd, cd asa vor parinfit mei, dar n-au s ma poatd sili s-o iau de sojie, Nu pot s-o iubesc, c& nu seaménd cu fata de la templu; cu fata aceea semeni tu, daca ma insor vreodati, apoi numai cu tine ma insor, blinda si dulce copila cu ochi adanci si visaitori." $i a sérutat-o, jucdndu-se cu parul ei lung si frumos, i si-a rezemat capul de pieptul ei; si ea visa la fericirea oamenilor si la sufletul cel fara de moarte - Va si zie nu {ii fricd de mine? a spus el, end au pornit amandoi cu corabia cea mareaa spre tara regelui vecin. Sia inceput sé-i spuie cum e marea atunci cand e furtund, si cum e atunci cand vantul a stat, si i-a spus ca in adancuri sunt pesti ciudati gi i-a povestit ce vad scafandrii cand coboara in fundul marii mai bine decat oricine Noaptea pe lund, cdnd toji dormeau, afard de cérmaciul cordbiei, ea s-a urcat pe punte, s-a uitat in apa si i s-a parut ca vede in fund palatul tatalui ei; pe acoperis stétea bunica cu coroana de argint pe cap $i se uita in sus la pntecele cordbiei. Surorile ei au iesit la fafa apei si s-au uitat la ea cu tristefe si fringdndu-si mainile. Ka le-a ficut semn, le-a zambit si tocmai voia sd le spuie c3-i merge bine si cde fericit’, cnd deodat un marinar s-a apropiat de dansa gi atunci surorile s-au scufundat repede in apa, marinarul a crezut ins cd trupurile lor albe fusesera doar spuma de pe creasta unui val ‘A doua zi dimineafa, corabia a ajuns in portul capitalei {arii vecine, Toate clopotele bateau gi din turnuri porneau mereu sunete de trambifa si soldafii dadeau onorul, cu steaguri gi cu sabia la umar. nip povest-perru-cop conhans: chrstian-andersenmica-siena him on05.002015, Mica Siren (Zéna mai) - poveste de Hans Chuistian Andersen Cateva zile au finut petrecerile. Balurile si sindrofiile se fineau lan}. Dar prinfesa ined nu sosise. Era departe, intr-un templu, unde-o dusesera ca sa desprinda virtutile regale. In sfarsit, a sosit si ea Zana era curioasd sa vada cat e de frumoasa. $i intr-adevar, a trebuit si-si spuie gi ea c& fat mai frumoasa decat prinfesa nu vazuse. Avea o fafd neteda gi luminoasi si ochii negrt si blanzi luceau in dosul genelor lungi. Cum a vazut-o, prinful a spus - Tu m-ai scpat de la moarte atunei pe firm, ednd ziceam mort, $i gi-a strans in brafe logodnica, rosie la fafa de bucurie. - O, sunt foarte fericit! a spus el zanei, Mi s-a implinit dorinfa mea cea mai adane&. $tiu cd ai s te bucuri si tu, pentru ca fii la mine mai mult decat la orice. Zana i-a sdrutat mana, dar inima i se rupea de durere. $tia c& in ziua nunfii lui ea va muri gi se va preface in spuma pe valuri Clopotele bateau, crainicii umblau pe uliti si vesteau logodna. La toate altarele, in edtui de argint, ardea ulei parfumat. Preofii cddelnifau gi mirele si mireasa s-au prins de mana gi au primit binecuvantarea episcopului. Zéna, in maitase si fir imbracata, tinea trena miresei, dar urechile ei nu auzeau cdntecele de sarbatoare, ochii ei nu vedeau ceremonia sfintd, ea se géndea la moartea ci i la ceea ce pierduse Seara, prinful si prinfesa s-au dus pe corabie, Tunurile bubuiau, steagurile falfaiau si in mijlocul cordbiei era un cort de aur si de purpura cu perne scumpe. Aici aveau si doarma insurafeii. Panzele s- au umflat de vant si corabia a inceput sd alunece domol pe marea linistita Cand s-a ffcut noapte, marinarii au aprins lanterne colorate si au dansat veseli pe punte. Zana si-a adus aminte cum a iesit ea din mare intdia oara gi cum a vazut gi atunci o petrecere pe corabie. A inceput i ea s& danseze lunecéind parc prin aer ca o randunic& fugarita si tofi au batut din palme vaznd-o cum danseaz&; i intr-adevar ca niciodat nu dansase asa de frumos ca acum, Picioarele 0 dureau cumplit, parca ar fi caileat numai pe varfuri de cutit, dar ea nu simfea; inima o durea si mai tare $tia c asta e cea din urma sear cand il mai vedea pe print, pe omul pentru care isi lasase si fara, si parinfii, pentru care igi diduse glasul ei cel frumos si suferise in orice clip chinuri sfasietoare, fara ca el si banuiascdi macar. Era cea din urma noapte in care mai risufla aerul pe care il rasufla gi el, in care mai zirea marea cea adanca si cerul cu stele; o noapte vegnic’, fird gdnduri gi fArd vise o astepta pe a, care nu avea suflet si care nu putea sa capete un suflet. Pe corabie veselia si petrecerea au finut pand tarziu dupa miezul nopfi si ea tot timpul a dansat gandindu-se numai la moarte. Prinjul gi-a sdrutat sofia, jucdndu-se cu parul ei negru si, brat la braf, s-au dus amandoi in cortul cel minunat Pe corabie era acum liniste, numai carmaciul statea la cdrma. Zna s-a sprijinit cu coatele de marginea corabiei si a stat uitinduese catre risdrit si asteptdnd zorii; stia c& cea dintai raza de soare are s-o omoare. $i deodata a vazut pe surorile ei ca ies din mare, galbene la fafa ca gi ea; si parul lor lung si frumos nu mai flutura in vant; sil taiaserd - Am dat vrajitoarei parul nostru, au spus ele, ca sa-i putem veni in ajutor si s& nu mori maine dimineafa. Vrajitoarea ne-a dat un cutit, uite-1 ce ascufit este! Pand a nu rasari soarele, tu s8 infigi cufitul in inima prinfului si sngele lui cald are sa se prefacd in coada de peste si tu ai sa fii iar o 2nd a marii gi ai s& poti sd te scobori iar la noi gi sa trdiesti trei sute de ani gi abia dupa aceea sa te preschimbi in spuma in valuri, siratd gi fara viafd, Bunica e mabnita si ea, fiindea si parul ei alb a cazut ca si al nostru, taiat de foarfecele vrajitoarei. Omoard-I pe pring si intoarce-te la noi! Grabeste-te, c& uite, la rasirit cerul s-a inrosit! Acusi risare soarele gi tu mori! Surorile au oftat adane gi s-au scufundat in valuri, nip povest-perru-cop conhans: chrstian-andersenmica-siena him son05.002015, Mica Siren (Zéna mai) - poveste de Hans Chuistian Andersen Zana cea mica a dat la o parte perdeaua de purpura a cortului, Prinfesa cea frumoasa dormea cu capul pe pieptul prinfului. Zana s-a aplecat, |-a sérutat pe frunte gi s-a uitat apoi la cerul pe care incepusera sa se intinda zorii, si dup aceea la cusitul cel ascufit, $i pe urma iar la prin. Prinjul visa si in vis rostea numele prinfesei; numai pe ea 0 avea in minte. Cutitul a inceput sa tremure in mana zanei si ea deodata l-a aruncat departe, in apa cu sclipiri rosii; si acolo unde a cdzut cufitul picdturi de singe parca au {agnit din mare. Zna s-a mai uitat 0 data la print, apoi s-a azvarlit in apa gi deodata a simtit cA i se preface trupul in spuma. Soarele a iesit din mare; razele lui au cdzut blande gi calde pe spuma marii rece ca moartea; gi zAna n-a mai sim{it moartea; vedea acum soarele, iar sus, deasupra ei, pluteau sute de fiinfe strave minunate la vedere; zarea prin ele panzele albe ale corabiei gi norii rogii de pe cer. Vorba lor era melodioasa, dar era ca vocea unor duhuri fara trup; urechea omeneasca n-o putea auzi, tot asa cum ochiul omenese nu putea s& zAreascd acele fiinfe; zburau prin aer fara aripi, purtate numai de lipsa lor de greutate. Zana deodata vazu cA si ea are un trup ca si ele, un trup care se inalfa incet-incet din spuma. - Unde ma duc? a intrebat ea, si vocea ei suna ca vocea unei fiinfe de pe alté lume, o voce caa unui duh si pe care nici o muzica paménteand n-ar putea-o rosti. - Te duci la fiicele aerului, au rspuns acele fine din vizduh, ZAnele mari n-au suflet nemuritor si nici nu pot capita asemenea suflet dacd nu dobéndesc dragostea unui om. Viafa lor cea vesnicd atma de o putere strind, Fiicele aerului nici ele n-au suflet nemuritor, pot ins& si-si capete unul facdnd fapte bune. Zburam catre arile calde gi ducem acolo récoarea, Imprastiem in aer mireasma florilor si aducem mangaiere gi inviorare, $i dup’ ce trei sute de ani ne-am straduit s4 facem tot binele pe care-I putem face, cApatim un suflet nemuritor gi ludim parte la fericirea cea vesnica a oamenilor. ‘Tu, biatd znd a mari, al indurat necazuri mari, inima ta s-a chinuit gi de aceea poti gi tu sA capefi un suflet nemuritor dupa trei sute de ani de fapte bune ridicat bratele strivezii cdtre soare gi a in viafa, ochii i s-au umplut de lacrimi, Pe corabie era iar miscare si viata. Zna a vazut cum prinful si prinfesa o cautau in toate partie; se uitau cu mahnire la spuma valurilor, parca ar fi stiut c& ea se aruncase in valuri, Zéna a utat, nevazutd, fruntea prinjesei, a z4mbit cdtre prin}, apoi s-a urcat impreund cu ceilalfi copii ai aerului pe un nor trandafiriu, care plutea pe cer Priveste Mica Sire: ina in format video... Inipslvww.povest-perru-cop conhans: chrstian-andersenimica-siena im wm