Matematici Speciale

MATEMATICI SPECIALE
Adrian CARABINEANU
Cuprins
I
Calcul integral
1 Integrale curbilinii
1.1 Recticarea curbelor . . . . . . . . .
1.1.1 Drumuri parametrizate . . . .
1.1.2 Curbe parametrizate . . . . .
1.1.3 Recticarea curbelor plane . .
1.1.4 Recticarea curbelor n spatiu
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
7
7
7
10
11
12
1.2 Integrale curbilinii de primul tip (de prima speta) . . . . . . . 13

1.3 Integrale curbilinii de al doilea tip . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2 Integrale duble
2.1 Integrale Riemann duble n plan . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.1.1 Clase de functii integrabile Riemann . . . . . . . . . .
2.1.2 Reducerea integralei duble la o integral
a iterat
a . . . .
2.1.3 Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.1.4 Schimbarea de variabil
a n integrala dubl
a . . . . . . .
2.2 Integrale de suprafata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.1 Aria unei suprafete n spatiul tridimensional . . . . . .
2.2.2 Integrale de suprafata. Reducerea la o integral
a dubl
a
n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
19
19
20
20
21
23
25
25
3 Integrale triple
3.1 Integrala Riemann tripl
a . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.1.1 Clase de functii integrabile . . . . . . . . . . . .
3.1.2 Reducerea integralei triple la o integral
a iterat
a
3.1.3 Schimbarea de variabil
a n integrala tripl
a . . .
29
29
29
30
33
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
26
CUPRINS
4 Formule integrale
4.1 Formula ux-divergenta (Gauss-Ostrogradski)
4.2 Formula lui Stokes (rotor-circulatie) . . . . . .
4.2.1 Formula lui Green . . . . . . . . . . .
4.2.2 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . .
4.3 Exercitii si probleme . . . . . . . . . . . . . .
4.3.1 Operatori diferentiali . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
5 Aplica
tii ale formulelor integrale
5.1 Conditia ca o integral
a curbilinie de al doilea tip s
a e
pendent
a de drum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.1 Functia potential . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.2 Calculul integralelor curbilinii de al doilea tip .
5.2 Derivarea integralelor depinznd de un parametru . . .
5.2.1 Cazul unidimensional . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.2 Cazul bidimensional . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.3 Cazul tridimensional . . . . . . . . . . . . . . .
II
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
45
inde. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
.
.
.
.
.
.
.
Func
tii complexe
45
46
47
48
48
48
51
55
6 Corpul numerelor complexe

6.1 Modulul si argumentul unui numar complex. Forma trigonometric
a a unui num
ar complex . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.1.1 Operatii cu numere complexe scrise sub form
a trigonometric
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Topologia pe multimea numerelor complexe . . . . . . . . .
6.2.1 S
iruri de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . .
6.2.2 Proprietati ale sirurilor convergente . . . . . . . . . .
6.2.3 Serii de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . .
7 Func
tii complexe de o variabil
a complex
a
7.1 Exemple de functii complexe de o variabil
a complex
a
7.1.1 Functia exponential
a . . . . . . . . . . . . . .
7.1.2 Propriet
ati ale functiei exponentiale . . . . . .
7.1.3 Functii trigonometrice si functii hiperbolice de
abil
a complex
a . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.1.4 Functia logaritm . . . . . . . . . . . . . . . .
35
35
38
38
39
43
43
.
.
.
o
.
.
57
. 58
.
.
.
.
.
60
61
63
64
64
67
. . . . 68
. . . . 68
. . . . 69
vari. . . . 70
. . . . 71
CUPRINS
7.1.5
3
Functia putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
8 Functii olomorfe (C - derivabile)

75
8.1 Elemente de calcul integral pentru functii complexe de o variabil
a complex
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
8.2 Integrarea functiilor olomorfe . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
9 Func
tii complexe analitice
91
9.1 Dezvoltarea n serie Laurent a functiilor olomorfe n coroane
circulare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
9.2 Puncte singulare izolate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
III
Ecua
tii diferen
tiale
105
10 Transformarea Laplace
107
10.1 Exemple de transformate Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . 109
11 Propriet
a
ti ale transform
arii Laplace
111
11.1 Inversa transform
arii Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
12 Ecua
tii diferen
tiale
117
12.1 Generalit
ati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
12.2 Ecuatii si sisteme de ecuatii diferentiale de ordinul nti. Forma
normal
a. Problema lui Cauchy. . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
12.3 Existenta si unicitatea solutiei problemei lui Cauchy. . . . . . 119
12.4 Rezolvarea problemei Cauchy pentru ecuatii diferentiale liniare
cu coecienti constanti cu transformarea Laplace . . . . . . . 119
12.5 Rezolvarea problemei Cauchy pentru sisteme de ecuatii diferentiale liniare cu coecienti constanti cu transformarea Laplace 121
13 Ecua
tii cu derivate par
tiale de ordinul 2
123
13.1 Generalit
ati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
13.2 Clasicarea ecuatiilor cvasiliniare cu dou
a variabile independente124
13.2.1 Forma canonic
a a ecuatiilor cu 2 variabile independente 128
13.3 Metoda separ
arii variabilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
CUPRINS
Partea I
Calcul integral
Cursul 1
Integrale curbilinii
1.1
Recticarea curbelor
1.1.1
Drumuri parametrizate
ste
Denitie. Functia vectoriala continua r = (x; y; z) : [ ; ] ! R3 se nume
drum parametrizat.
Punctele r ( ) = (x ( ) ; y ( ) ; z ( )) si r ( ) = (x ( ) ; y ( ) ; z ( )) se
numesc extremitatile (capetele) drumului. Suportul (traiectoria) drumului
este multimea f(x (t) ; y (t) ; z (t)) ; t 2 [ ; ]g. Dac
a r ( ) = r ( ), drumul
este nchis. Ecuatiile
x = x(t); y = y(t); z = z(t); t 2 [ ; ] ;
(1.1)
sunt ecuatiile parametrice ale drumului.

n cazul n care z = 0, punem r = (x; y) : [ ; ] ! R2 si spunem c
a avem
un drum parametrizat neted n plan.
Exemple
1) Ecuatiile parametrice ale cercului de raz
a R cu centrul n originea sistemului
de coordonate sunt
x = R cos t; y = R sin t; t 2 [0; 2 ] :

2) Ecuatiile parametrice ale elicei circulare (g. 1.1) de pas h si raz
a R sunt
x = R cos t; y = R sin t; z = ht:

7
(1.2)
CURSUL 1. INTEGRALE CURBILINII
Figura 1.1: Elicea circular

a
Denitie. Daca functia vectoriala r este injectiva spunem ca drumul este

simplu (fara puncte multiple).
Exemplu. Trohoida
Trohoida este drumul parametrizat prin ecuatiile
x( ) = a
b sin ; y ( ) = a b cos ; a > 0; b > 0:

a
este subunitar trohoida are puncte multiple. Ne
Dac
a parametrul
=
b
propunem s
a g
asim punctele multiple. S
a studiem de exemplu cazul a = 2; b = :
Dac
a un punct de coordonate (x; y) de pe trohoid
a este multiplu, atunci exista
dou
a valori
si
pentru care
x ( 1) = x ( 2) ;
y ( 1) = y ( 2) ;
adic
a
b sin
b cos
1
1
= a
= a
b sin 2 ;
b cos 2 ;
ceea ce este echivalent cu
a(
2)
= 2b sin
cos
+
2
1.1. RECTIFICAREA CURBELOR
Figura 1.2: Trohoida
sin
Considernd sin
+
2
a = 2; b =
c
a cos
+
2
= 1; deci
sin
+
2
= 0, deducem c
a cos
= 0:
1
+
2
= 4k ; k 2 Z . Notnd
1: S
a presupunem
1
si lund
, (am ales aceste valori pentru a putea trata ecuatia ce urmeaz

a
analitic) avem
2
cu solutia
= sin ;
= 0 nu ne intereseaz
a iar pentru
(solutia
aceleasi rezultate): Rezolvnd sistemul

1
1
2
2
ajungem la
= ;
= 4k ;
obtinem
1
= 2k +
= 2k
In g. 1.2 prezent
am suportul trohoidei pentru diverse valori ale lui a si b.n cazul
10
n care

=
a
= 1; trohoida se numeste cicloid
a si are pentru
b
= (2k + 1) ; k 2
Z; puncte de ntoarcere:
lim
!(2k+1)
dy
=
dx
lim
!(2k+1)
cos
sin
lim
!(2k+1)
tan
1:
Denitie. Un drum r = (x; y; z) : [t0 ; t1 ] ! R3 se nume

ste neted daca
x; y; z sunt functii de clasa C 1 (derivabile si cu derivata continua) si x0 (t)2 +
y 0 (t)2 + z 0 (t)2 > 0; 8t 2 [t0 ; t1 ].
Punctele (x( ); y( ); z( )) n care x0 ( ) = y 0 ( ) = z 0 ( ) = 0 se numesc
singulare.
1.1.2
Curbe parametrizate
Denitie. Doua drumuri r : [t0 ; t1 ] ! R3 si : [ 0 ; 1 ] ! R3 sunt echivalente daca exista o functie (numita schimbare de parametru) (t) : [t0 ; t1 ] !
[ 0 ; 1 ] bijectiva, strict monotona, de clasa C 1 ; cu 0 (t) 6= 0; 8t 2 [t0 ; t1 ] astfel
nct r(t) = ( (t)):
Dac
a 0 (t) > 0; 8t 2 [t0 ; t1 ] drumurile au aceea
si orientare, n caz contrar
au orient
ari diferite (opuse). Dac
a cele drumuri au aceeasi orientare atunci
(t0 ) = 0 ; (t1 ) = 1 : Dac
a au orient
ari opuse (t0 ) = 1 ; (t1 ) = 0 : Dou
a
drumuri echivalente au acelasi suport.
Exemplu.
Drumurile
si
i
h
r (t) = (R cos t; R sin t) ; t 2 0;
2
( )=
p
; R2
; 2 [0; R] ;
sunt echivalente si au drept suport sfertul de cerc (de raz

a R; cu centrul n
origine) din primul cadran al planului Oxy:
ntr-adev
ar (t) = R cos t este schimbarea de parametru. Avem ( (t)) =
(R cos t; R sin t) = r (t) si 0 (t) < 0: Deci cele dou
a drumuri sunt echivalente
si au orient
ari opuse.
Denitie. Se nume
ste curba parametrizata orice clasa de drumuri parametrizate echivalente.
O curb
a parametrizat
a este simpl
a (nchis
a, neted
a) dac
a drumul care o
determin
a (si deci orice drum echivalent) este simplu (nchis, neted). Cnd
1.1. RECTIFICAREA CURBELOR
11
alegem un drum care determin

a o curb
a, alegem implicit si o orientare a
curbei. Un drum cu orientare opus
a determin
a o orientare opus
a a curbei.
3
3
Denitie. Fie r1 : [t0 ; t1 ] ! R si r2 : [t1 ; t2 ] ! R doua drumuri parametrizate cu proprietatea ca r1 (t1 ) = r2 (t1 ): Se nume
ste juxtapunerea drumurilor r1 si r2 si se noteaza cu r1 [ r2 urmatorul drum
r1 [ r2 (t) =
r1 (t) dac
a t 2 [t0 ; t1 ]
r2 (t) dac
a t 2 [t1 ; t2 ] :
Dac
a Li este curba denit
a de ri ; i = 1; 2; atunci L1 [ L2 este curba denit
a
a este neteda pe portiuni dac
a este juxtapunerea
de drumul r1 [ r2 . O curb
unui num
ar nit de curbe netede.
1.1.3
Recticarea curbelor plane
Determinarea lungimii unei curbe mai poarta numele de recticarea curbei.

n cazul n care curba neted
a este reprezentat
a de drumul dat prin
ecuatiile parametrice
x = x(t); y = y(t); t 2 [ ; ];
(1.3)
cu diviziuni ale intervalului [ ; ] de forma (t0 = ; t1 ; :::; tn 1 ; tn = ) pentru

care
lim max jtl+1 tl j = 0;
n!1 0 l<n
avem (aplicnd teorema cresterilor nite) lungimile liniilor frnte formate din
segmentele cu extremit
atile (x(ti ); y(ti )) :
ln
n 1
X
p
[x(tl+1 )
=
x(tl )]2 + [y(tl+1 )
y(tl )]2 =
l=0
n 1
X
l=0
(tl+1
p
tl ) x0 ( l )2 + y 0 ( l )2 ;
l;
2 (tl ; tl+1 ) :
Lungimea curbei este (n cazul n care integrala exist

a)
Z p
l = lim ln =
x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt:
n!1
(1.4)
12

Notnd cu s lungimea arcului de curba pentru
<
< t, avem
Zt p
s(t) =
x0 ( )2 + y 0 ( )2 d :
(1.5)
n particular pentru curba reprezentat

a prin drumul de ecuatie
y = y(x); x 2 [a; b];
(1.6)
lungimea arcului este

Z
1 + y 0 ( )2 d
(1.7)
Z bp
l=
1 + y 0 (x)2 dx:
(1.8)
s (x) =
iar lungimea curbei este
1.1.4
Recticarea curbelor n spa

tiu
n cazul n care curba neted

a L este reprezentat
a de drumul dat prin ecuatiile
parametrice
x = x(t); y = y(t); z = z(t); t 2 [ ; ];
(1.9)
cu diviziuni de forma (t0 = ; t1 ; :::; tn 1 ; tn = ) pentru care
lim max jtl+1
n!1 0 l<n
tl j = 0;
avem lungimile liniilor frnte cu extremit

atile (x(ti ); y(ti ); z(ti )) :
ln
n 1
X
p
=
[x(tl+1 )
x(tl )]2 + [y(tl+1 )
y(tl )]2 + [z(tl+1 )
z(tl )]2 =
l=0
n 1
X
l=0
(tl+1
p
tl ) x0 ( l )2 + y 0 ( l )2 + z 0 ( l )2 ;
l;
l;
2 (tl ; tl+1 ) :
si deci lungimea curbei este
l = lim ln =
n!1
Z p
x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt:
(1.10)

1.2. INTEGRALE CURBILINII DE PRIMUL TIP (DE PRIMA SPET
A)13
Notnd cu s lungimea arcului de curba pentru care
<
< t; avem
Zt p
s(t) =
x0 ( )2 + y 0 ( )2 + z 0 (t)2 d :
(1.11)
S
a remarc
am faptul c
a lungimea curbei nu depinde de parametrizarea
aleas
a (drumul ales). n punctul (x (t) ; y (t) ; z (t)) denim versorul tangentei
la curb
a
dx dy dz
=
; ;
:
ds ds ds
1.2
Integrale curbilinii de primul tip (de prima

spe
ta
)
Fie L curba neted

a dat
a de ecuatiile parametrice (1.1) si functia continu
a
f : V ! R, unde V
R3 este un domeniu care include curba L: Denim
integrala curbilinie de primul tip (numit
a si integrala de prima speta ) prin
relatia
Z
Z
p
(1.12)
f (x(t); y (t) ; z(t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt:
f ds =
L
Evident, avem aproximarea
f ds = lim
n!1
n
X
l=0
p
f (x( l ); y( l ); z( l )) x0 ( l )2 + y 0 ( l )2 + z 0 ( l )2 (tl+1
= lim
n!1
n
X
f (x( l ); y( l ); z( l ))(s(tl+1 )
tl ) =
s(tl )):
l=0
Din egalitatea anterioar

a deducem de asemenea c
a valoarea integralei curbilinii de prima speta este independent
a de parametrizare.
Fie x = x(t); y = y(t); z = z(t); t 2 [ ; ] ; respectiv = ( ); =
( ); = ( ); 2 [ ; ] dou
a drumuri echivalente (deci x(t) = ( (t));
y(t) = ( (t)); z(t) = ( (t))). Avem
Z
f (x(t); y (t) ; z(t))
p
x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt =
14
Z
f ( ( (t)); ( (t)); ( (t)))
d ( (t))
dt
d ( (t))
d
d ( (t))
dt
d ( (t))
dt
d ( (t))
d ( (t))
0
+
(t)dt =
d
d
Z
q
0
f ( ( )); ( ); ( ))
=
( )2 + 0 ( )2 + 0 ( )2 d :
f( ; ; )
In cazul n care o curb

a este juxtapunerea unor curbe netede
L = L1 [ ::: [ Ln
punem
f ds =
f ds + ::: +
L1
f ds:
Ln
Exemple
1) S
a se calculeze
xyds
unde L este sfertul de elipsa

Rezolvare. Avem
bp 2
y=
a
a
Z
bx
x2 ; y 0 = p
a a2
xyds =
x2 y 2
+ 2 = 1, situat n primul cadran.
a2
b
p
1
; 1 + y02 =
2
a
x
a4
Z ap
p
b
0
2
xy(x) 1 + y (x) dx = 2
a4
a 0
(a2
(a2 b2 )x2
;
a2 x 2
b2 )x2 xdx =
ab(a2 + ab + b2 )
:
=
3(a + b)
S
a prezent
am si o a doua metod
a de calcul. Fie parametrizarea
h
i
x = a cos t; y = b sin t; t 2 0;
:
2
Obtinem
xyds =
p
ab cos t sin t a2 sin2 t + b2 cos2 tdt =
dt
1.2. INTEGRALE CURBILINII DE PRIMUL TIP

ab
=
2
sin 2t
ab
=
2
sin 2t
ab
=
2
=
a2
ab
3(b2
1
1
cos 2t
1 + cos 2t
+ b2
dt =
2
2
a2 + b2 (b2
+
2
a2 ) cos 2t
dt =
2
a2 + b2 (b2 a2 )
+
d =
2
2
3=2
a2 + b2 (b2 a2 )
+
a2 )
2
2
ab(b3
3(b2
15
j1 1 =
a3 )
ab(a2 + ab + b2 )
=
:
a2 )
3(a + b)
2) S
a se calculeze aria elipsoidului de rotatie.
R
aspuns. Fie arcul de curb
a L de ecuatie y = y(x)
rotatie genereaz
a un corp avnd aria lateral
a
S=2
y(x)ds = 2
0; x 2 [a; b]. Prin
p
y(x) 1 + y 0 (x)2 dx:
n cazul elipsoidului de rotatie avem
y=
bp 2
a
a
b
S=2 2
a
n cazul b < a, notnd a
b
S=2
a
iar dac
a b > a, notnd b2
Z
2
a;
b
x
p
:
a a2 x 2
y0 =
Avem
x2 ;
a
a
p
a4 + (b2
a2 ) x2 dx:
b = a2 "2 , avem 1.1

a2
"2 x2 dx = 2 b2 + 2 ab
a2 = b2 "2 , avem
S = 2 b2 + 2 a2
ln ab (1 + ")
:
"
arcsin "
;
"
16
1.3
Integrale curbilinii de al doilea tip
n cazul n care n (1.12) functia de integrat este de forma

f =F
cu F = (P; Q; R) : V ! R3 iar reprezint

a versorul tangentei la curba L,
integrala
Z
F ds;
L
se numeste integrala curbilinie de al doilea tip (de speta a doua). Pentru

integrala curbilinie de speta a doua se foloseste notatia
Z
Z
F ds =
P (x; y; z)dx + Q(x; y; z)dy + R(x; y; z)dz:
L
Cu parametrizarea (1.1) a curbei netede L, avem

Z
P (x; y; z)dx + Q(x; y; z)dy + R(x; y; z)dz =
L
[P (x(t); y(t); z(t))x0 (t) + Q(x(t); y(t); z(t))y 0 (t) + R(x(t); y(t); z(t))z 0 (t)] dt:
(1.13)
Spre deosebire de cazul integralelor de primul tip, pentru integralele de al
doilea tip este important s
a se precizeze orientarea (numit
a si sensul de
parcurgere al curbei) L: Fie A si B extremit
atile curbei, de coordonate
(xA ; yA ; zA ).respectiv (xB ; yB ; zB )
Dac
a
xA = x( ); yA = y( ); zA = z( ); xB = x( ); yB = y( ); zB = z( );
spunem ca sensul de parcurgere al curbei este de la A la B; iar dac
a
xB = x( ); yB = y( ); zB = z( ); xA = x( ); yA = y( ); zA = z( );
spunem ca sensul de parcurgere al curbei este de la B la A: Pentru a pune
n evidenta sensul de parcurs al curbei scriem
Z
P (x; y; z)dx + Q(x; y; z)dy + R(x; y; z)dz;
(A;B)
1.3. INTEGRALE CURBILINII DE AL DOILEA TIP
17
daca sensul de parcurgere al curbei este de la A la B sau

Z
P (x; y; z)dx + Q(x; y; z)dy + R(x; y; z)dz
(B;A)
pentru sensul de parcurgere al curbei de la B la A:

Fie functia bijectiv
a (schimbarea de parametru)
: [ ; ] ! [ ; ]; ( ) = ; ( ) =
0;
avnd expresia
=
t:
Cu parametrizarea
(t) = x ( +
t) ; (t) = y ( +
t) ; (t) = z ( +
t) ;
tangenta la curba L (c
areia i s-a schimbat orientarea) este
d
d
d
(t) ;
(t) ;
(t)
ds
ds
ds
=
dx
( +
ds
t) ;
dy
( +
ds
t) ;
=
dz
( +
ds
t)
si atunci
Z
ds =
(B;A)
(A;B)
Exerci
tiu
Z
S
a se arate c
a
udx + vdy = ;
unde C este cercul de raz

a 1 iar
u=V
x2 y 2
(x2 + y 2 )2
y
;v=
2 x2 + y 2
V xy
x
+
:
2
2 x2 + y 2
(x2 + y 2 )
18
Cursul 2
Integrale duble
2.1
Integrale Riemann duble n plan
n acest capitol vom studia ne vom ocupa de integrale denite pe multimi

m
arginite din planul xOy de forma
D = (x; y) 2 R2 ; a
b; yi (x)
ys (x)
(2.1)
xd (x)
(2.2)
unde yi ; ys : [a; b] ! R sunt functii continue sau

D = (x; y) 2 R2 ;
; xs (y)
cu xs ; xd : [a; b] ! R functii continue. Fie functia f : D ! R si e

fDij gi=1;:::;n;j=mi (i);:::;ms (i) o multime de domenii (avnd form
a dreptunghiular
a sau, mai general, forma unui paralelogram) de arie aij si de diametru
q
(x
)2 + (y
)2 ; (x; y); ( ; ) 2 Dij ale c
aror nchideri Dij
ij = max
acoper
a domeniul D: Presupunem c
a domeniile Dij sunt disjuncte. Asadar
D
[i;j Dij ; D \ Dij 6= ?; Dij \ Dkl = ? pentru (i; j) 6= (k; l):
Fie ( i ; j ) 2 Di;j si
Riemann
= max f
(f; D; ) =
ij g ;norma
ms (i)
n
X
X
acoperirii: Consider
am sumele
i;
aij
i=1 j=mi (i)
si lund limita dup

a , n cazul n care aceast
a limit
a exist
a, introducem
integrala Riemann dubl
a
Z Z
Z Z
f (x; y)da =
f (x; y)dxdy = lim (f; D; ) :
D
!0
19
20
CURSUL 2. INTEGRALE DUBLE
Figura 2.1: Acoperirea unui domeniu
2.1.1
Clase de functii integrabile Riemann
1. Orice functie continu

a n D este integrabil
a.
2. Dac
a functia m
arginit
a f are discontinuit
ati pe un num
ar nit de
curbe, atunci ea este integrabil
a.
2.1.2
Reducerea integralei duble la o integral

a iterat
a
S
a consider
am multimea D = f(x; y) 2 R2 ; a
it
a de nchiderile dreptunghiurilor
fDij ; 1
n; 1
mi (i)
b; yi (x)
ms (i)
ys (x)g acoper-
mg :
De exemplu, n gura (2.1) 1

i
15; 1
mi (i)
ms (i)
10; mi (1) =
4; ms (1) = 8; etc.
Aria dreptunghiului Dij avnd vrfurile de coordonate (xi ; yj ) ; (xi + xi ; yj ) ; (xi +
xi ; yj +
yj ) ; (x
2.1. INTEGRALE RIEMANN DUBLE N PLAN

este aij =
yj : Lund punctele
xi
(f; D; ) =
ms (i)
n
X
X
i;
i=1 j=mi (i)
21
2 Dij avem
2
ms (i)
n
X
X
4
aij =
f i;
i;
i=1
j=mi (i)
yj 5 xj ;
de unde, trecnd la limit

a deducem calculul integralei duble sub forma unei
integrale unidimensionale iterate
!
Z Z
Z
Z
b
ys (x)
f (x; y)dxdy = lim (f; D; ) =

!0
f (x; y)dy dx:
yi (x)
; xs (y)
Asem
an
ator, lund D de forma
D = (x; y) 2 R2 ;
xd (y)
deducem calculul integralei duble sub forma

Z Z
2.1.3
f (x; y)dxdy =
D
xd (y)
f (x; y)dx dy:
xs (y)
Exemple
1) Fie dreptunghiul D = [3; 4]
Z Z
=
dxdy
=
(x + y)2
1
y+3
[1; 2] : Avem
Z
1
y+4
dxdy
=
(x + y)2
dy = ln (y + 3) j21
dx
(x + y)2
ln (y + 4) j21 = ln
2) Avem egalitatea
Z Z
[0;1] [0;1]
x2
dxdy = :
1 + y2
12
3) S
a se calculeze
Z Z p
x2
y 2 dxdy;
unde D este triunghiul cu vrfurile O(0; 0); A(1;
dy =
1); B(1; 1):
25
:
24
22
Figura 2.2: Conul

Avem succesiv
Z Z p
x2
y 2 dxdy
x
x
p
x2
2
p
y 2 dy = y x2
p
x2
dxdydz =
R
R
"Z
Z Z
R 2 x2
R
R 2 x2
x2
x
x
y 2 dy dx:
y 2 x2 + x2
p
dy;
x2 y 2
y y=x
j
= x2 :
x y= x
p
R
x2 + y 2 ; x 2 + y 2
x2 +y 2 <R2
y 2 dy = x2 arcsin
Vom vedea n capitolul urm

ator c
a
V =
y 2 jy=x
y= x
4)S
ase calculeze volumul conului C : z
Z Z Z
p
x2 + y 2 dxdy =
#
p
x2 + y 2 dy dx:
R2 :
2.1. INTEGRALE RIEMANN DUBLE N PLAN

Z p
p
x2 + y 2 dy = y x2 + y 2
V =
Z
=
2.1.4
23
y2
dy:
x2 + y 2
Z p
p
p
x2 + y 2 dy = y x2 + y 2 + x2 ln y + x2 + y 2 :
2
p
R R2
p
1 2
x ln(R + R2
2
x2
R
R
h p
R R2
x2
x2 ln(R +
p
R2
p
1
x2 ) + x2 ln(R
R2 x2 ) dx =
2
i
R3
:
x2 ) + x2 ln jxj dx =
3
Schimbarea de variabil
a n integrala dubl
a
Fie transformarea bijectiv

a de clas
a C 1 a multimii
multimea D; dat
a de
de forma (2.1) sau (2.2)
(2.3)
x = x( ; ); y = y( ; ):
Vom presupune c
a Jacobianul transform
arii este diferit de zero n
J ( ; ) = det
@ (x; y)
6= 0:
@( ; )
Cu teorema functiei inverse deducem c

a exist
a si aplicatia inversa
= (x; y) ; = (x; y) :
Fie Pij1 (x; y); Pij2 (x + x; y); Pij3 (x + x; y + y); Pij4 (x; y + y) vrfurile
unui dreptunghi innitezimal apartinnd unei acoperiri a lui D: Cu transformarea (2.3) acestea vor duse n vrfurile unui paralelogram apartinnd
unei acoperiri a lui
Q1ij ( (x; y); (x; y)); Q2ij ( (x +
Q3ij (
(x +
x; y +
y); (x +
x; y); (x +
x; y +
x; y));
y)); Q4ij (
(x; y +
y); (x; y +
y)):
Consider
am x si y sucient de mici nct s
a neglij
am n calcule produsele
lor si puterile lor mai mari sau egale cu 2. Avem atunci cu formula lui Taylor
de dezvoltare n serie avem
(x +
x; y +
y) = (x; y) +
@ (x; y)
@ (x; y)
x+
y + :::;
@x
@y
24
etc. Asadar rezult

a
@
@
x; +
x);
@x
@x
@
@
@
@
@
@
Q3ij ( +
x+
y; +
x+
y); Q4ij ( +
y; +
y):
@x
@y
@x
@y
@y
@y
Q1ij ( ; )); Q2ij ( +
Aria triunghiului Q1ij Q2ij Q3ij este

1
@
x
@x
@
@
+
x+
y
@x
@y
1
2
@
x
1
@x
@
@
+
x+
y 1
@x
@y
@
@
x
x
@x
@x
=
=
@
@
@
@
x+
y
x+
y
@x
@y
@x
@y
1 @ @
@ @
@( ; )
1
x y:
x y = det
2 @x @y @y @x
2
@ (x; y)
1
2
Aceeasi valoare o are si aria triunghiului Q1ij Q3ij Q4ij : Deci notnd cu ij
aria patrulaterului innitezimal Q1ij Q2ij Q3ij Q4ij si cu aij aria patrulaterului
innitezimal Pij1 Pij2 Pij3 Pij4 avem
ij
= det
aij = det
@ (x; y)
@( ; )
@( ; )
aij ;
@ (x; y)
respectiv,
ij
= jJ ( ; )j
ij :
Lund i ; j n interiorul lui Q1ij Q2ij Q3ij Q4ij avem formula de schimbare de
variabil
a.
Z Z
Z Z
ms (i)
n
X
X
f (x; y) da =
f (x; y) dxdy = lim
f (xi ; yj ) aij =
D
= lim
!0
ms (i)
n
X
X
i;
det
@ x
i=1 j=mi (i)
Z Z
f ( ; ) jJ ( ; )j d =
Z Z
!0
i=1 j=mi (i)
i;
;y
@( ; )
i;
j
ij
f ( ; ) jJ ( ; )j d d :

2.2. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
25
Exemple
1) S
a se ae volumul corpului delimitat de paraboloidul de revolutie az = x2 + y 2
si de planul z = a:
R
aspuns. Trecem la coordonate polare. Cu schimbarea de variabil
a
x = cos ; y = sin ;
0
a; 0
2 ;
avem
1
V =
a
Z Z
x +y
1
dxdy =
a
x2 +y 2 a2
a
3
d d =
a3
:
2
2) S
ase calculeze
Z Z r
1
x2
a2
D
2
unde D este interiorul elipsei
y2
dxdy;
b2
x
y2
+
= 1:
a2
b2
Introducem coordonatele polare generalizate
x = ar cos ; y = br sin ;
0
r 1; 0
2 :
Jacobianul transform
arii este
J=
@x
@r
@y
@r
@x
@
@y
@
a cos
br sin
ar sin
br cos
= abr
p
r 1
r2 dr d =
si schimbnd variabilele obtinem
Z Z r
1
D
2.2
2.2.1
x2
a2
y2
dxdy = ab
b2
2 ab
:
3
Integrale de suprafa
ta
Aria unei suprafe

te n spa
tiul tridimensional
Fie suprafata S dat

a de ecuatiile parametrice
x = x (u; v) ; y = y(u; v); z = z(u; v); (u; v) 2 D;
26
sau mai pe scurt introducnd vectorul de pozitie r = (x; y; z);

r = r(u; v):
Presupunem c
a suprafata S este neted
a (x; y; z sunt functii de clas
a C 1 ). n
multimea D din planul uOv consider
am punctele P1 (u; v); P2 (u+ u; v); P3 (u+
u; v + v); P4 (u; v + v). Lor le vor corespunde pe suprafata punctele
@r
@r
@r
@r
u ; Q3 r(u; v) +
u+
v ; Q4 r(u; v) +
v :
Q1 (r(u; v)); Q2 r(u; v) +
@u
@u
@v
@v
Aria paralelogramului Q1 Q2 Q3 Q4 este
a(Q1 Q2 Q3 Q4 ) =
@r
@u
@r
@v
@z
@u
u v=
F 2 u v;
EG
(sv2)
unde
E=
@x
@u
@y
@u
;G =
@x
@v
@y
@v
@z
@v
@x @x @y @y @z @z
+
+
;
@u @v @u @v @u @v
sunt coecientii lui Gauss ai suprafetei. Fie fsij gi;j o acoperire cu patrulaterea suprafetei S: Fie ij = f(u; v) ; (x(u; v); y(u; v); z(u; v)) 2 sij g. Notnd
cu aij aria lui sij , aria suprafetei S este
F =
A = lim
!0
ms (i)
n
X
X
i=1 j=mi (i)
ms (i)
n
X
X p
EG
aij = lim
!0
i=1 j=mi (i)
Evident, ntr-un plan,

A=
Z Z
F2
Z Z p
u v=
EG
F 2 dudv:
dxdy:
2.2.2
Integrale de suprafa
ta. Reducerea la o integral
a
dubl
a n plan
Denim integrala de suprafata

Z Z
f (x; y; z)dS = lim
!0
Z Z
ms (i)
n
X
X
f (xij ; yij ; zij )aij =
i=1 j=mi (i)
p
f (x(u; v); y(u; v); z(u; v)) EG
F 2 dudv:

2.2. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
27
Exemple
1) S
a se calculeze
Z Z
yzdS;
reprezentnd suprafata de ecuatie
x2 + y 2 = R 2 ; x
0; y
0; 0
a:
Trecem la coordonate cilindrice
x = R cos ; y = R sin ; z = z;
0
; 0
a;
calcul
am coecientii lui Gauss si obtinem
E = 1; F = 0; G = R2 :
De aici
Z Z
yzdS = R2
2) S
a se calculeze
=2
z cos d
Z Z
dz =
R 2 a2
:
2
x2 + y 2 dS:
x2 +y 2 +z 2 =R2
Trecem la coordonate sferice (gura 2.3):
x = R cos sin '; y = R sin sin '; z = R cos ';

0
2 ;0 '
;
si calcul
am coecientii lui Gauss
E =
@x
@
+
2
@x
G =
+
@'
@x @x
F =
+
@ @'
Obtinem
Z Z
x2 +y 2 +z 2 =R2
p
x2 + y 2
@y
@
+
2
@y
+
@'
@y @y
+
@ @'
@z
@
= R2 sin2 ';
2
@z
= R2 ;
@'
@z @z
= 0:
@ @'
F 2 = R2 sin ';
Z 2 Z
8 R4
4
dS = R
sin3 'd' d =
:
3
0
0
EG
28
Figura 2.3: Coordonate sferice
Cursul 3
Integrale triple
3.1
Integrala Riemann tripl

a
Consider
am, prin analogie cu cazul integralelor duble, c
a o multime D R3 ,
este acoperit
a cu o familie de paralelipipede fDijk gk=1;:::;n;j=mi (k);:::;ms (k);i=Mi (j;k);:::;Ms (j;k)
de volume vijk si de diametre ijk = max fjx yj ; x; y 2 Dijk g : Presupunem
c
a domeniile Dijk au interioarele disjuncte. Asadar
D
[Dijk ; D \ Dijk 6= ?; interior Di1 j1 k1 \ interior Di2 j2 k2 = ?
pentru (i1 ; j1 ; k1 ) 6= (i2 ; j2 ; k2 ):Fie functia f : D ! R; (xi ; yj ; zk ) 2 Di;jk si

= max f ijk g : Consider
am sumele Riemann
(f; D; ) =
ms (k)
n
X
X
Ms (j;k)
f (xi ; yj ; zk )vijk
k=1 j=mi (k) i=Mi (j;k)
si lund limita , introducem integrala tripl

a
Z Z Z
Z Z Z
f (x; y; z)dv =
f (x; y; z)dxdydy = lim (f; D; ) :
D
3.1.1
!0
Clase de functii integrabile
1. Orice functie continu

a n D este integrabil
a.
2. Dac
a functia m
arginit
a f are discontinuit
ati pe un num
ar nit de
suprafete netede (avnd ecuatiile parametrice exprimate prin functii de clas
a
C 1 ), atunci ea este integrabil
a.
29
30
CURSUL 3. INTEGRALE TRIPLE
Figura 3.1: Domeniul de integrare D (primul caz)
3.1.2
Reducerea integralei triple la o integral

a iterat
a
Pentru calculul integralei triple se disting urm

atoarele cazuri:
1. Domeniul D este cuprins ntre planele z = zi si z = zs (g. 3.1):
Intersectia lui D cu planul z = z0 ; zi < z0 < zs , se proiecteaz
a n planul xOy
dup
a domeniul Dz0 . Atunci,
Z Z Z
f (x; y; z)dxdydz =
D
zs
zi
Z Z
f (x; y; z)dxdy dz:
Dz
2. Domeniul D este limitat de o suprafata lateral

a cilindric
a (g. 3.2)
cu generatoarele paralele cu axa Oz (a c
arei intersectie cu planul xOy este
frontiera unei multimi S R2 ), de suprafata inferioar
a z = si (x; y); (x; y) 2
S si de suprafata superioar
a z = ss (x; y); (x; y) 2 S: Atunci
Z Z Z
f (x; y; z)dxdydz =
D
Z Z
ss (x;y)
si (x;y)
f (x; y; z)dz
dxdy:
n mod asem
an
ator calcul
am integralele triple schimbnd ntre ele rolurile
variabilelor x; y; z.

3.1. INTEGRALA RIEMANN TRIPLA
31
Figura 3.2: Domeniul de integrare D (al doilea caz)

Exemple
1). S
a se calculeze
Z Z Z
zdxdydz; D = (x; y; z) ; x2 + y 2 + z 2
a2 ; x2 + y 2
z2; z
0 :
Domeniul de integrare este prezentat n gura 3.3. Intersec

tia suprafetei conice cu
p
suprafata p
sferic
a este cercul
p situat n planul z = a= 2; avnd centrul n punctul
C(0; 0; a= 2) si raza a= 2: Avem:
Z Z Z
zdxdydz =
D
1
=
2
Z Z
x2 +y 2
Z Z
x2 +y 2
2
a2 (a
a2
2
2x2
Z pa2
x2 y 2
zdz
x2 +y 2
2y 2 )dxdy =
dxdy =
a4
:
8
2) . S
a se calculeze
Z Z Z p
x2 + y 2 dxdydz; D = (x; y; z) ; x2 + y 2
D
z2; 1
0 :
32
Figura 3.3: Domeniul de integrare
Figura 3.4: Domeniul de integrare

3.1. INTEGRALA RIEMANN TRIPLA
33
Domeniul de integrare este prezentat n gura 3.4. Avem
Z Z Z p
Z Z
x2 + y 2 dxdydz =
D
Z Z
x2 +y 2
3.1.3
x2 +y 2 1
x2 + y 2
p
x2 + y 2
dz
x2 +y 2
x2 + y 2 dxdy =
dxdy =
Schimbarea de variabil
a n integrala tripl
a
Fie transformarea bijectiv

a de clas
a C 1 a multimiii pe multimea D; dat
a
de
x = x( ; ; ); y = y( ; ; ); z = z( ; ; ):
(3.1)
Vom presupune c
a Jacobianul transform
arii este diferit de zero
J ( ; ; ) = det
@ (x; y; z)
=
@( ; ; )
@x
@
@y
@
@z
@
@x
@
@y
@
@z
@
@x
@
@y
@
@z
@
6= 0:
Cu teorema functiei inverse deducem c

a exist
a si aplicatia inversa
= (x; y; z) ; = (x; y; z) ; = (x; y; z) :
Ca si n cazul integralei duble se demonstraz
a formula de schimbare de
variabil
a
Z Z Z
Z Z Z
f (x; y; z) dxdydz =
f (x( ; ; ); y( ; ; ); z( ; ; )) jJ ( ; ; )j d d d :
D
(3.2)
Aplica
tii. Aria
si volumul corpurilor de rota
tie
Consider
am coordonatele cilindrice (r; ; z) date prin relatiile
x = r cos ; y = r sin ; z = z:
Suprafata unui corp de rotatie D (cu simetrie axial
a) este
r = r(z); z0
z1 ;
2 [0; 2 ] :
34
Volumul este
Z Z Z
Z
V =
dxdydz = 2
z1
z0
r(z)
rdr dz =
z1
r2 (z)dz:
z0
Coecientii lui Gauss sunt

2
@x
@
E =
@y
@
@z
@
= r(z)2 ;
2
@x
@y
@z
+
+
= 1 + r0 (z)2 ;
@z
@z
@z
@x @x @y @y @z @z
F =
+
+
= 0;
@
@z @ @z @ @z
iar suprafata corpului este
Z z1
Z Z
Z 2 Z z1
p
p
S=
dS =
r(z) 1 + r0 (z)2 dz d = 2
r(z) 1 + r0 (z)2 dz:
G =
@D
z0
z0
Exemplu
Cea mai utilizat
a schimbare de variabile n spatiu este trecerea la coordonate sferice
x =
0
cos sin '; y = sin sin '; z = cos ';

2 ;0 '
;0 <
R:
Jacobianul transform
arii este
J ( ; ; ') =
@x
@
@y
@
@z
@
@x
@'
@y
@'
@z
@'
@x
@
@y
@
@z
@
cos sin '

cos cos '
sin sin '
sin sin '
sin cos '
cos sin ' = 2 sin ':
cos '
sin '
0
RRR
S
a calcul
am
xyzdxdydz unde D este domeniul m
arginit de planele x =
D
2
2
2
0; y = 0; z = 0 si de sfera x + y + z = 1 (gura ??):
Avem
Z Z Z
xyzdxdydz =
D
=2
=2
3
cos sin sin2 ' cos 'd'd d =
1
:
24
Cursul 4
Formule integrale
4.1
Formula ux-divergen
ta
(Gauss-Ostrogradski)
R3 ; nchiderea unui domeniu tridimensional (gura 4.1). PreFie D

supunem c
a @D suprafata lui D; este compus
a din suprafata neted
a inferioar
a Si : z = zi (x; y); (x; y) 2 S si din suprafata neted
a superioar
a
Ss : z = zs (x; y); (x; y) 2 S: Fie functia vectorial
a de clas
a C1 :
f = (P; Q; R) : D ! R3 :
Avem:
Z Z Z
@R
(x; y; z)dxdydz =
@z
Z Z
Z Z
(R (x; y; zs (x; y))
zs (x;y)
zi (x;y)
@R
(x; y; z)dz
@z
dxdy =
R (x; y; zi (x; y))) dxdy:
n punctul avnd vectorul de pozitie rs = (x; y; zs (x; y) de pe suprafata Ss

avem tangentele
@rs
@zs
@zs
=i+
k = 1; 0;
;
@x
@x
@x
@rs
@zs
=j+
k=
@y
@y
35
0; 1;
@zs
@y
36
CURSUL 4. FORMULE INTEGRALE
Figura 4.1: Domeniul D

unde i; jsi k sunt versorii axelor de coordonate. Versorul normalei exterioare
la suprafata Ss este
n = (nx ; ny ; nz ) =
@rs
@y
;
@rs
@y
@rs
@x
@rs
@x
unde
i j
@rs
@x
@rs
=
@y
si
@rs
@x
k
@zs
1 0
@x
@zs
0 1
@y
@rs
=
@y
cu
E =1+
@zs
@x
1+
@zs
@x
@zs
i
@x
@zs
@y
@zs
j+k
@y
@zs @zs
; F =
; G=1+
@x @y
EG
@zs
@y
F 2;
2
4.2. FORMULA LUI STOKES (ROTOR-CIRCULATIE)
37
Avem deci
@zs
@zs
1
@y
nx = p @x
; ny = p
; nz = p
;
(4.1)
2
2
EG F
EG F
EG F 2
Z Z
Z Z
p
R (x; y; zs (x; y))dxdy =
R (x; y; zs (x; y)) nz EG F 2 dxdy =
S
=
La fel
Z Z
Z Z
R (x; y; z) nz dS:
Ss
R (x; y; zi (x; y))dxdy =
Z Z
R (x; y; z) nz dS
Ss
si de aici
Z Z Z
@R
(x; y; z)dxdydz =
@z
Z Z
R (x; y; z) nz dS:
(4.2)
@D
Asem
an
ator, schimbnd ntre ele rolurile variabilelor x; y si z avem
Z Z Z
Z Z
@Q
Q (x; y; z) ny dS;
(x; y; z)dxdydz =
D @y
@D
Z Z Z
Z Z
@P
P (x; y; z) nx dS:
(x; y; z)dxdydz =
D @x
@D
(4.3)
(4.4)
Fie produsul scalar

f n = P nx + Qny + Rnz
si operatorul diferential divergenta
div f =
@P
@Q @R
+
+
:
@x
@y
@z
Din (4.2) - (4.4) rezulta formula ux-divergenta (Gauss-Ostrogradski)

Z Z Z
Z Z
div f dxdydz =
f ndS;
(4.5)
D
@D
unde integrala de suprafata din partea dreapt

a reprezint
a uxul cmpului
vectorial f prin suprafata @D:
38
Figura 4.2: Domeniu bidimensional
4.2
4.2.1
Formula lui Stokes (rotor-circula

tie)
Formula lui Green
Fie domeniul D din gura 4.2..

Avem
!
Z b Z ys (x)
Z Z
@P (x; y)
@P
dxdy =
dx =
@y
D @y
a
yi (x)
Z b
Z b
Z
=
P (x; ys (x))dx
P (x; yi (x))dx =
P (x; y)dx:
a
@D
Se demonstreaz
a c
a formula este valabil
a n general, pentru domenii plane,
m
arginite de curbe netede pe portiuni. Asem
an
ator demonstr
am c
a
Z Z
Z
@Q
dxdy =
Q(x; y)dy;
D @x
@D
de unde rezult
a formula lui Green
Z
Z Z
P (x; y)dx + Q(x; y)dy =
@D
@Q
@x
@P
@y
dxdy:
39
Aplica
tii
Fie n normala exterioar
a la @D , frontiera domeniului bidimensional D: S
a se arate
c
a
Z Z
Z Z
@Q
@P
+
@x
@y
Z Z
dxdy =
udxdy =
(v u
u v) dxdy =
@D
@D
unde
(P nx + Qny ) ds;
@D
@u
ds;
@n
v
@u
@n
@v
@n
ds;
@ 2u @ 2u
+
@x2 @y 2
este laplaceanul functiei u.
4.2.2
Formula lui Stokes
Fie domeniul V
R3 si suprafata S
V de clas
a C 2 , m
arginit
a de curba
neted
a simpl
a L (gura 4.3).Not
am cu S0 proiectia lui S si cu L0 proiectia
lui L pe planul Oxy. Fie
z = z(x; y); (x; y) 2 S0 ;
ecuatia suprafetei S si
x = x(t); y = y(t); z = 0; t 2 [ ; ] ;
ecuatiile parametrice ale curbei L0 : Ecuatiile parametrice ale curbei L vor
x = x(t); y = y(t); z = z(x(t); y(t)); t 2 [ ; ] :
Fie functia de clas
a C1 :
f = (P; Q; R) : V ! R3
si s
a consider
am integrala curbilinie de al doilea tip
Z
L
40
Figura 4.3: Suprafata S si proiectia ei pe planul Oxy
41
[P (x(t); y(t); z(x(t); y(t)))x0 (t) + Q(x(t); y(t); z(x(t); y(t)))y 0 (t) + :::
+R(x(t); y(t); z(x(t); y(t)))

=
@z(x(t); y(t)) 0
@z(x(t); y(t)) 0
x (t) +
y (t)
@x
@y
P (x; y; z(x; y)) + R(x; y; z(x; y))
L0
+ Q(x; y; z(x; y)) + R(x; y; z(x; y))
@z(x; y)
@x
@z(x; y)
@y
Cu formula lui Green deducem:

Z
@z(x; y)
P (x; y; z(x; y)) + R(x; y; z(x; y))
@x
L0
+ Q(x; y; z(x; y)) + R(x; y; z(x; y))
Z Z
S0
@z(x; y)
@y
dt =
dx+
(4.6)
dy:
dx + :::
dy =
@Q(x; y; z(x; y)) @Q(x; y; z(x; y)) @z(x; y)

+
+ :::
@x
@z
@x
@R(x; y; z(x; y)) @z(x; y)

@x
@y
@P (x; y; z(x; y))

@y
:::
@P (x; y; z(x; y)) @z(x; y) @R(x; y; z(x; y)) @z(x; y)

dxdy =
@z
@y
@y
@x
Z Z
@Q(x; y; z(x; y)) @P (x; y; z(x; y))
=
:::
@x
@y
S0
@P (x; y; z(x; y))
@z
@R(x; y; z(x; y))
@y
@R(x; y; z(x; y))

@x
@Q(x; y; z(x; y))

@z
@z(x; y)
@y
@z(x; y)
dxdy:
@x
Din (4.6) si (4.7), tinnd cont (4.1) rezult

a
Z Z
@Q(x; y; z(x; y)) @P (x; y; z(x; y))
@x
@y
S0
@P (x; y; z(x; y))
@z
:::
@R(x; y; z(x; y))

@x
@z(x; y)
@y
:::
:::
(4.7)
42

@R(x; y; z(x; y))
@y
Z Z
@Q(x; y; z)
@x
@Q(x; y; z(x; y))

@z
@P (x; y; z)
@y
@R(x; y; z)
@y
nz +
@z(x; y)
dxdy =
@x
@P (x; y; z)
@z
@Q(x; y; z)
@z
@R(x; y; z)
@x
ny +:::
(4.8)
nx dS:
Din (4.6) - (4.8) deducem

Z
Z Z
@Q(x; y; z)
@x
@P (x; y; z)
@y
@R(x; y; z)
@y
nz +
@P (x; y; z)
@z
@Q(x; y; z)
@z
@R(x; y; z)
@x
ny +:::
(4.9)
nx dS:
Introducnd notiunea de rotor al functiei f = (P; Q; R) = P i + Qj + Rk :

i
j
k
@
@
@
@x
@y
@z
P (x; y; z) Q(x; y; z) R(x; y; z)
rot f =
@R
@y
@Q
@z
@P
@z
i+
@R
@x
j+
@Q
@x
@P
@y
k;
(4.10)
si notnd cu
=
dx
dy
dz
i + j + k;
ds
ds
ds
versorul tangentei la curba L, relatia (4.9) devine

Z
ds =
Z Z
rot f ndS:
(4.11)
Relatia (4.11) este cunoscut

a sub denumirea de formula lui Stokes sau formula rotor-circulatie.
4.3. EXERCITII
SI PROBLEME
4.3
43
Exerci
tii
si probleme
1) Se consider
a integrala curbilinie
x2 ydx + y 2 zdy + z 2 xdz;
unde L este paralela de cot

a z = h de pe sfera de ecuatie x2 + y 2 + z 2 = R2 : S
a
se calculeze aceast
a integral
a curbilinie direct sau cu formula lui Stokes.
4.3.1
Operatori diferen
tiali
Fie operatorul lui Laplace (laplaceanul)

diferential nabla: r =
@2
@2
@2
+
+
si operatorul
@x2
@y 2
@z 2
@
@
@
i+
j+
k: Formal r f = div f ; r
@x
@y
@z
f = rot
f ; rU = grad U:
2) Demonstrati egalit
atile
div(U f ) = U div f + grad U f ;

rot U f = U rot f + grad U
div(f
g) = g rotf
f;
f rotg;
div(grad U ) =
U;
rot(rotf ) = grad(div f )
f:
S
a se rescrie identit
atile precedente cu ajutorul operatorului r:
Denim derivata normal

a (derivata n directia normalei la suprafata S )
grad U n:
3) S
a se deduc
a relatiile
Z Z
@D
d
'
dn
d'
dn
dS =
Z Z Z
('
') dxdydz;
4) S
a se verice formula
Z Z
x2 +y 2 +z 2 =R2
cu U = x2 + y 2 + z 2 :
dU
dS =
dn
Z Z Z
U dxdydz;
x2 +y 2 +z 2 R2
@U
=
@n
44
Cursul 5
Aplica
tii ale formulelor
integrale
5.1
Condi
tia ca o integral
a curbilinie de al
doilea tip s
a e independent
a de drum
Fie curbele L si L0 cu suporturile incluse n domeniul V

R3 si cu extremit
atile comune A(xA ; yA ; zA ) si B(xB ; yB ; zB ): Presupunem c
a sunt satisf
acute
relatiile
@Q(x; y; z) @P (x; y; z)
@R(x; y; z) @Q(x; y; z)
@P (x; y; z)
@R(x; y; z)
=
;
=
;
=
:
@y
@z
@z
@x
@x
@y
(5.1)
0
e curba
Fie suprafata neted
a S V , m
arginit
a de curbele L si L : Notnd cu L
L parcurs
a n sens invers avem
Z
=
Z Z
e 0
L[L
@Q(x; y; z)
@x
+
@P (x; y; z)
@y
@R(x; y; z)
@y
nz +
@P (x; y; z)
@z
@Q(x; y; z)
@z
@R(x; y; z)
@x
nx dS = 0:
Rezult
a de aici c
a
Z
L0
45
ny +:::
46
CURSUL 5. APLICATII
ALE FORMULELOR INTEGRALE
=
=
e
L
Cum integrala curbilinie este independent

a de drum (si depinde numai de
extremit
ati) putem scrie
Z
L
=
=
(A;B)
Z (xB ;yB ;zB ;)
(xA ;yA ;zA ;)
5.1.1
Func
tia poten
tial
O functie F : V ! R este potentialul functiei f = (P; Q; R) : V ! R3 dac

a
P =
@F
@F
@F
;Q =
;R =
:
@x
@y
@z
: Conditiile (5.1) sunt necesare si suciente pentru ca f s

a aib
a un potential.
S
a demonstr
am c
a sunt suciente. Fie
Z z
Z y
F (x; y; z) =
R(x0 ; y0 ; )d +
Q(x0 ; ; z)d +
z0
y0
(5.2)
P ( ; y; z)d :
x0
Avem
@F (x; y; z)
= P (x; y; z);
@x
Z x
@F (x; y; z)
@P ( ; y; z)
= Q(x0 ; y; z) +
d =
@y
@y
x0
= Q(x0 ; y; z) +
x0
@Q( ; y; z)
d = Q(x0 ; y; z) + Q(x; y; z)
@
Q(x0 ; y; z) =
CURBILINIE DE AL DOILEA TIP SA

FIE INDEPENDEN
5.1. CONDITIA
CA O INTEGRALA
= Q(x; y; z);
@F (x; y; z)
= R(x0 ; y0 ; z) +
@z
= R(x0 ; y0 ; z) +
y0
y0
@Q(x0 ; ; z)
d +
@z
@R(x0 ; ; z)
d +
@
= R(x0 ; y0 ; z) + R(x0 ; y; z)
x0
@P ( ; y; z)
d =
@z
x0
@R( ; y; z)
d =
@
R(x0 ; y0 ; z) + R(x; y; z)
R(x0 ; y; z) =
= R(x; y; z):
5.1.2
Calculul integralelor curbilinii de al doilea tip
Integrala (5.2) este de fapt integrala curbilinie de al doilea tip

Z
R(x; y; z)dz + Q(x; y; z)dy + P (x; y; z)dx;
unde C este curba constituit

a din segmentele de dreapt
a [(x0 ; y0 ; z0 ); (x0 ; y0 ; z)] ;
[(x0 ; y0 ; z); (x0 ; y; z)] ; si [(x0 ; y; z); (x; y; z)] : Dac
a sunt satisf
acute relatiile
(5.1), avem de fapt
F (x; y; z) =
(x;y;z)
R(x; y; z)dz + Q(x; y; z)dy + P (x; y; z)dx;
(x0 ;y0 ;z0 )
integrala ind independenta de drum. De asemenea

Z
(x2 ;y2 ;z2 )
R(x; y; z)dz+Q(x; y; z)dy+P (x; y; z)dx = F (x2 ; y2 ; z2 ) F (x1 ; y1 ; z1 ):
(x1 ;y1 ;z1 )
Aplica
tii
Z
(1;1;1)
(0;0;0)
(1;1;1)
(0;0;0)
(1;1;1)
yzdx + xzdy + xydz = xyz j(0;0;0) = 1:

(1;1;1)
2xdx + 2ydy + 2zdz = (x2 + y 2 + z 2 ) j(0;0;0) = 3:
48
CURSUL 5. APLICATII
5.2
Derivarea integralelor depinznd de un

parametru
5.2.1
Cazul unidimensional
Fie integrala depinznd de parametrul

Z ()
f (x; )dx;
F( ) =
( )
unde ( ); ( ); f (x; ) sunt functii de clas

a C 1 : Obtinem prin calcul
dF
( 0 ) = lim
! 0
d
Z (
= lim
!
+ lim
lim
!
( )
f (x; )dx
( )
0)
f (x;
(
0 )dx
0)
0)
f (x; )dx
0)
f ( ( 0 );
!
0)
0)
f (x;
(
0
(
0)
dx + f ( ( 0 );
0)
( )
0 )dx
0)
( )
dx
(
0)
0)
[f (x; )
f ( ( 0 );
0 )] dx
( )
( )
[f (x; )
(
f ( ( 0 );
0 )] dx
0)
si, tinnd cont c

a ultimul termen din dreapta se anuleaz
a, rezult
a c
a
Z ()
d
f (x; )dx j = 0 =
d
( )
=
5.2.2
(
(
0)
0)
@f (x;
@
0)
dx + f ( ( 0 );
0)
( 0)
f ( ( 0 );
0)
( 0 ):
Cazul bidimensional
Fie nchiderea unui domeniu variabil (vezi gura 4.2)

D( ) = (x; y) 2 R2 ; a( )
b( ); yi (x; )
ys (x; )
(5.3)
5.2. DERIVAREA INTEGRALELOR DEPINZND DE UN PARAMETRU49

si functia f (x; y; ) : D [ ; ] ! R de clas
a C 1 : Fie integrala dubl
a depinznd
de parametrul ;
!
Z Z
Z b( ) Z ys (x; )
F( ) =
f (x; y; )dxdy =
f (x; y; )dy dx:
D( )
a( )
Not
am
G(x; ) =
yi (x; )
ys (x; )
f (x; y; )dy
yi (x; )
Folosind rezultatele obtinute n subsectiunea precedent

a, avem
Z b( )
dF( )
@G(x; )
=
dx + G(b( ); )b0 ( ) G(a( ); )a0 ( );
d
@
a( )
(5.4)
respectiv
@G(x; )
=
@
Z ys (x; )
@ys (x; )
@yi (x; )
@f (x; y; )
dy+f (x; ys (x; ); )
f (x; yi (x; ); )
:
=
@
@
@
yi (x; )
(5.5)
Din (5.4) si (5.5) rezult
a:
Z Z
Z ys (b( ); )
@f (x; y; )
dF( )
f (b( ); y; )dy b0 ( )
=
dxdy +
d
@
D( )
yi (b( ); )
Z ys (a( ); )
f (a( ); y; )dy a0 ( )+
+
yi (a( ); )
b( )
a( )
f (x; ys (x; ); )
@ys (x; )
@
f (x; yi (x; ); )
@yi (x; )
@
dx:
(5.6)
Notnd cu r(x; y; ) vectorul de pozitie al unui punct de pe frontiera @D( ) =

AB [ BC [ CD [ DA a domeniului D( ) reprezentat n gura 4.2 avem
si de aici
r jAB = xi + yi (x; )j; r jBC = b( )i + yj;
(5.7)
r jCD = xi + ys (x; )j; r jDA = a( )i + yj
(5.8)
@r
@yi (x; ) @r
@r
@ys (x; ) @r
jAB =
j;
jBC = b0 ( )i;
jCD =
j;
jDA = a0 ( )i:
@
@
@
@
@
@
(5.9)
50
CURSUL 5. APLICATII
Versorul tangentei la frontiera domeniului D( ) este

i+
@yi (x; )
j
@x
1+
@yi (x; )
@x
jAB = s
@ys (x; )
j
@x
1+
@ys (x; )
@x
jCD = s
jDA =
jBC = j;
j;
iar versorul normalei exterioare este

@yi (x; )
i j
@x
n jAB = s
@yi (x; )
1+
@x
@ys (x; )
i+j
@x
n jCD = s
@ys (x; )
1+
@x
; n jBC = i;
; n jDA =
i:
(5.10)
(5.11)
Din (5.9) - (5.11) deducem

@r
n jAB = s
@
1+
@yi (x; )
@
@yi (x; )
@x
@r
n jBC = b0 ( );
@
@ys (x; )
@r
@
n jCD = s
@
@ys (x; )
1+
@x
@r
n jDA =
@
a0 ( ):
(5.12)
(5.13)
(5.14)
(5.15)

Din (5.6) si (5.12) - (5.15) obtinem prima formul
a de derivare a integralelor
duble calculate pe un domeniu ce depinde de un parametru:
Z Z
d
f (x; y; )dxdy =
d
D( )
=
Z Z
D( )
@f (x; y; )
dxdy +
@
f (x; y; )
@D( )
@r
n ds:
@
(5.16)
Cu formula lui Green obtinem a doua formul

a de derivare a integralelor duble
calculate pe un domeniu ce depinde de un parametru
Z Z
Z Z
@r
@f (x; y; )
d
f (x; y; )dxdy =
+ div f (x; y; )
dxdy:
d
@
@
D( )
D( )
(5.17)
5.2.3
Cazul tridimensional
Fie D( ) nchiderea domeniului tridimensional din gura 3.1 si e functia

f (x; y; z; ) : D [ ; ] ! R de clas
a C 1 : Fie integrala tripl
a depinznd de
parametrul
Z Z Z
f (x; y; z; )dxdydz =
D( )
zs ( )
zi ( )
Z Z
f (x; y; z; )dxdy dz:
Dz ( )
(5.18)
Cu formulele (5.3) si (5.17) avem

Z Z Z
d
d
D( )
Z
zs ( )
zi ( )
Z Z
Z Z
Dz ( )
@f (x; y; z; )
dxdy +
@
f (x; y; zs ( ); )dxdy
Dzs ( ) ( )
zs0 (
f (x; y; z; )
@Dz ( )
Z Z
@R
N
@
ds dz+
f (x; y; zi ( ); )dxdy zi0 ( ):

Dzi ( ) ( )
(5.19)
) ( ) se reduc la
Ultimele dou
a integrale sunt nule deoarece Dzs ( ) ( ) si Dzi (
cte un punct, deci
Z Z Z
Z Z Z
d
@f (x; y; z; )
dxdydz+
d
@
D( )
D( )
52
CURSUL 5. APLICATII
+
zs ( )
zi ( )
@R
N
@
f (x; y; z; )
@Dz ( )
ds dz:
(5.20)
. Trecem la coordonate cilindrice si consider

am c
a suprafata @D( ) are
ecuatiile parametrice
x = x( ; z; ); y = y( ; z; ); z = z; zi ( )
zs ( ); 0
2 :
Curba @Dz ( ) care m

argineste domeniul bidimensional Dz ( ) are aceleasi
ecuatii parametrice, cu diferenta c
a z este x. Fie
r = x( ; z; )i + y( ; z; )j + zk;
R = x( ; z; )i + y( ; z; )j:
n punctul avnd vectorul de pozitie r; versorul tangentei respectiv versorul
normalei exterioare la curba @Dz ( ) situat
a n planul z = constant, sunt
=s
N=s
@x
@y
i+
j
@
@
@x
@
@y
i
@
@x
@
@y
@
@x
j
@
2
@y
@
si avem egalitatea
Z
f (x; y; z; )
@Dz ( )
f (x( ; z; ); y( ; z; ); z; )
@R
N
@
@y @x
@ @
ds =
@x @y
@ @
n punctul avnd vectorul de pozitie r, vectorii

@r
@x( ; z; )
@y( ; z; )
=
i+
j;
@
@
@
@r
@x( ; z; )
@y( ; z; )
=
i+
j + k;
@z
@z
@z
d :
(5.21)

sunt tangenti la suprafata @D( ): Versorul normalei exterioare la suprafata
este
@r @r
@z ;
n= @
(5.22)
@r @r
@
@z
unde
@r
=
@z
@r
@
i
@x
@
@x
@z
@x
@x @y @y @x
j+
@
@ @z @ @z
p
EG F 2
@y
i
@
cu
@x
@z
G=
@x
@
E=
F =
Observ
am c
a
j k
@y
0
@
@y
1
@z
@y
@z
(5.23)
@y
@
;
2
+ 1;
@x @x @y @y
+
:
@ @z @ @z
@y @x @x @y
@r
@ @ :
n = @ p@
@
EG F 2
(5.24)
Din (5.20) - (5.24) rezult

a
Z
zs ( )
f (x; y; z; )
@R
N
@
f (x( ; z; ); y( ; z; ); z; )
@y @x
@ @
zi ( )
zs ( )
zi ( )
@Dz ( )
Z Z
@D( )
f (x; y; z; )
ds dz =
@x @y
@ @
@r
n dS:
@
p
EG
F 2d
(5.25)
dz =
54
CURSUL 5. APLICATII

a formula de derivare a unei integrale tridimensionale n raport cu un parametru
Z Z Z
d
d
D( )
Z Z Z
D( )
@f (x; y; z; )
dxdydz +
@
Z Z
f (x; y; z; )
@D( )
@r
n dS; (5.26)
@
care cu formula ux-divergenta devine

Z Z Z
d
d
D( )
=
Z Z Z
D( )
@f (x; y; z; )
@r
+ div f (x; y; z; )
@
@
dxdydz:
(5.27)
Observ
am similitudinea dintre formulele (5.16), (5.17) si (5.26) si (5.27).
Partea II
Func
tii complexe
55
Cursul 6
Corpul numerelor complexe
Fie R2 = f(x; y) ; x 2 R; y 2 Rg. Se stie c
a (R2 ; +) cu legea de compozitie
+denit
a astfel
(x1 ; y1 ) + (x2 ; y2 ) = (x1 + x2 ; y1 + y2 )
este grup comutativ. Consider
am de asemenea structura de grup comutativ
2
(R
f0g ; ) cu legea multiplicativa denit
a astfel
(x1 ; y1 ) (x2 ; y2 ) = (x1 x2
y1 y2 ; x1 y2 + x2 y1 ) :
Se veric
a usor c
a nmultirea este distributiv
a fata de adunare si deci
(R ; +; ) este corp comutativ.
R2 poate considerat spatiu vectorial peste R dac
a introducem legea de
compozitie extern
a
2
a (x; y) = (ax; ay) ; 8a; x; y 2 R

deoarece sunt ndeplinite relatiile
a [(x1 ; y1 ) + (x2 ; y2 )] = a (x1 ; y1 ) + a (x2 ; y2 ) ;
(a + b) (x; y) = a (x; y) + b (x; y) ;
(ab) (x; y) = a (b (x; y)) ;
1 (x; y) = (x; y) :
Legea intern
a multiplicativ
a este liniar
a
(x; y) [a (x1 ; y1 ) + b (x2 ; y2 )] = a [(x; y) (x1 ; y1 )] + b [(x; y) (x2 ; y2 )]
57
58
CURSUL 6. CORPUL NUMERELOR COMPLEXE
:
n aceste conditii spunem c
a R2 nzestrat cu cele dou
a legi interne si legea
extern
a are o structur
a de algebra.
n spatiul vectorial R2 =R consider
am baza f(1; 0) ; (0; 1)g : Cu alte cu2
vinte, 8 (x; y) 2 R avem
(x; y) = x (1; 0) + y (0; 1) :
Vom folosi n continuare urmatoarele notatii:
(i) R2 cu structura de corp mai sus introdus
a va notat cu C (corpul
numerelor complexe):
(ii) (1; 0) este element neutru fata de nmultire; l notam cu 1:
(iii) Notnd (0; 1) = i, avem
i2 = (0; 1) (0; 1) = ( 1; 0) =
1:
Tinand
cont de structura de spatiu vectorial introdus

a pe C; vom putea
scrie orice num
ar complex sub forma
not
(x; y) = x (1; 0) + y (0; 1) = x + iy:

Asadar C = fz = x + iy; x 2 R; y 2 Rg iar adunarea si nmultirea numerelor
complexe z1 = x1 + iy1 si z2 = x2 + iy2 au loc dupa regulile
z1 + z2 = (x1 + x2 ) + i (y1 + y2 ) ;
z1 z2 = (x1 x2 y1 y2 ) + i (x1 y2 + x2 y1 )
Pentru z = x + iy denim partea real
a respectiv partea imaginar
a prin
relatiile
Re : C ! R; Re z = x; Im : C ! R; Im z = y:
Aplicatii. 1) Aratati ca numerele complexe z1 = 1+i si z2 = 1 i verica

relatia z 2 2z + 2 = 0: Calculnd obtinem (1 + i)2 2 (1 + i) + 2 = 1 + 2i
1 2 2i+2 = 0 precum si (1 i)2 2 (1 i)+2 = 1 2i 1 2+2i+2 = 0:
2) Aratati ca Im (iz) = Re z si Re (iz) = Im z: Punnd z = x+iy avem
Im (iz) = Im (ix y) = x = Re z si Re (iz) = Re (ix y) = y = Im z:
6.1
Modulul
si argumentul unui numar complex. Forma trigonometric
a a unui num
ar
complex
Vom deni modulul num

arului complex z = x + iy 2 C prin formula
p
jzj = k(x; y)k = x2 + y 2 :

6.1. MODULUL SI ARGUMENTUL UNUI NUMAR COMPLEX. FORMA TRIGONOMETRICA
Propozi
tie. Functia modul j j : C ! R are proprietatile unei norme,
adica pentru orice ; z; 2 C avem:
i)jzj = 0 , z = 0;
ii)j zj = j j jzj ;
iii)jz + j jzj + j j :
p
Demonstratie.i) Fie z = x + iy: jzj = 0 , x2 + y 2 = 0 , x = 0; y =
0 , z = 0:
ii) Fie = +i : Avem j zj =
y) + i ( y + x)j =
qj( + i ) (x + iy)j = j( x
p
2
2
2
2+
2 x2 +
(x2 + y 2 ) = j j jzj :
y 2 + 2 y 2 + x2 =
q
iii). Fie = + i : Avem jz + j jzj + j j , (x + )2 + (y + )2
p
p
p
2
2
2
2
2
2 + y2 +
2 , (x + )2 + (y + )2
x
+
x
+
y
+
+
+
2
x2 + y 2
p
p
p
2
2
+ 2 , x +y
x2 + y 2
+ 2 , x2 2 + y 2 2 + 2xy n
2 2
x2 2 + x2 2 + y 2 2 + y p
,p0 (x
y )2 :
3 i = 3:
Exemple. j1 + ij = 2;
Aplicatii. Aratati ca jz + j2 + jz
j2 = 2 jzj2 + j j2 : Avem jz + j2 +
jz
j2 = (x + )2 + (y + )2 + (x
)2 + (y
)2 = 2 x2 + y 2 + 2 + 2 =
2 jzj2 + j j2 :
Denitie. Conjugatul num
arului complex z este z = x iy:
Se veric
a relatiile:
i) z z = jzj2 ;
ii) z n = z n ; n 2 N;
iii) jaj jbj = jabj :
Fiind dat un num
ar complex z = x + iy 6= 0 exist
a un numar real ' 2
( ; ] unic cu proprietatea c
a
p
x
x2 + y 2
= cos '; p
y
x2 + y 2
= sin ':
(6.1)
Not
am ' = arg z: Cum functiile reale cos si sin sunt periodice cu perioada
2 ; punnd arg n (z) = arg (z) + 2n ; n 2 Z; avem
x
y
p
= cos (arg n (z)) ; p
= sin (arg n (z)) :
x2 + y 2
x2 + y 2
(6.2)
Aplicatia Arg : C = C f0g ! P (R) (multimea p

artilor lui R) denit
a
prin
Arg (z) = farg n (z) ; n 2 Zg ; z 2 C ;
se numeste functia argument iar aplicatia arg n se numeste determinarea de
ordinul n (determinare principala, dac
a n = 0) a functiei argument. Pentru
60
z 2 C , orice ' 2 Arg (z) se numeste argument al lui z, iar arg (z) 2 ( ; ]
se numeste argument principal al lui z. Corespondenta z ! (jzj ; arg (z))
deneste o aplicatie bijectiv
a ntre C si (0; 1) ( ; ], astfel c
a numerele
jzj ; arg (z) determin
a unic pe z: mpreuna jzj ; arg (z) se numesc coordonatele
polare ale lui z:
Din (6.2) deducem forma trigonometric
a a num
arului complex z
z = jzj (cos (arg n (z)) + i sin (arg n (z))) :
(6.3)
Pentru a calcula arg (z) vom proceda astfel: dac

a z = x + iy se aa pe
axele de coordonate avem cazurile y = 0; x > 0 ) arg(z) = 0; y > 0; x =
;
0 ) arg (z) = ; y = 0; x < 0 ) arg (z) = ; y < 0; x = 0 ) arg (z) =
2
2
da@c
a z nu se aa pe axele de coordonate din relatiile (6.2) deducem
8
0 pentru x > 0;
<
y
y
1 pentru x < 0; y > 0;
tan (arg (z)) = ) arg (z) = arctan +k ; k =
:
x
x
1 pentru x < 0; y < 0:
Aplicatii. 1)pSa se calculeze a) arg (1 + i) ; b) p
arg 2; p
c) arg ( 4 + 4i) ; d)
2 i 2 ; h) Arg ( 3i) :
arg i; e) Arg 3 i ; f) Arg ( 1) ; g) Arg
R
aspuns: a) arg (1 + i) = arctan 1 =
; b) arg 2 = 0; c) arg ( 4 + 4i) =

p
3
1
, d) arg i = , e) Arg 3 i =
arctan 1+ =
arctan p + 2n ; n 2 Z
4 o
2
3
n
p
p
+ 2n ; n 2 Z , f) Arg ( 1) = f + 2n ; n 2 Zg, g) Arg
2 i 2 =
6
3
farctan 1
+ 2n ; n 2 Zg =
+ 2n ; n 2 Z ; h) Arg ( 3i) =
4
n
o
+ 2n ; n 2 Z :
2
2) Sa se scriep sub forma trigonometric
p
pa numerele a) 1 + i; b) 2; c)
4 + 4i; d) i; e) 3 i; f) 1; g)
2 i 2; h) 3i. R
aspuns: a) 1 + i =
p
p
3
3
2 cos + i sin
; b) 2 = 2 (cos 0 + i sin 0) ; c) 4+4i = 4 2 cos
+ i sin
4
4
4
4
p
d) i = cos + i sin ; e) 3 i = 2 cos
i sin
; f) 1 = cos + i sin ,
2
2
6
6
p
p
3
3
g)
2 i 2 = 2 cos
i sin
, h) 3i = 3 cos
i sin
:
4
4
2
2
6.1.1
Opera
tii cu numere complexe scrise sub form
a
trigonometric
a
Fie numerele complexe z1 = r1 (cos '1 + i sin '1 ) ; z2 = r2 (cos '2 + i sin '2 ) :
6.2. TOPOLOGIA PE MULTIMEA
NUMERELOR COMPLEXE 61
Propozi
tie. Sunt valabile urmatoarele relatii:
z1 z2 = r1 r2 (cos ('1 + '2 ) + i sin ('1 + '2 )) ;
z1
r1
= (cos ('1 '2 ) + i sin ('1 '2 )) ;
z2
r2
n
n
z1 = r1 (cos n'1 + i sin n'1 ) ; n 2 N (formula lui Moivre).
Demonstratie. z1 z2 = r1 (cos '1 + i sin '1 ) r2 (cos '2 + i sin '2 ) =

r1 r2 (cos '1 cos '2 sin '1 sin '2 + i (sin '1 cos '2 + sin '2 cos '1 )) =
r1 r2 (cos ('1 + '2 ) + i sin ('1 + '2 )) :
z1
r1 (cos '1 + i sin '1 )
r1
=
= (cos '1 + i sin '1 ) (cos '2 i sin '2 ) =
z2
r2 (cos '2 + i sin '2 )
r2
r1
(cos ('1 '2 ) + i sin ('1 '2 )) :
r2
Ultima egalitate se demonstreaz
a prin inductie, folosind prima egalitate.
Aplicatie. Fie a > 0; x 2 R si n 2 N . Sa se calculeze sumele
S1 = 1 + a cos x + a2 cos 2x + ::: + an cos nx;
S2 = 1 + a sin x + a2 sin 2x + ::: + an sin nx:
R
aspuns: Fie z = a (cos x + i sin x) : Aplicnd formula lui Moivre avem
S1 +iS2 = 1+z+:::+z n =
z n+1
1
=
1 z
an+1 (cos (n + 1) x + i sin (n + 1) x)

1 a(cos x + i sin x)
an+1 (cos (n + 1) x + i sin (n + 1) x)) (1 a(cos x i sin x))

:
a2 2a cos x + 1
Efectund calculele si separnd p
artile reale si imaginare ob#tinem
=
(1
S1 =
an+2 cos nx
S2 =
6.2
an+2 sin nx
an+1 cos (n + 1) x
a2 2a cos x + 1
a cos x + 1
an+1 sin (n + 1) x + a sin x

:
a2 2a cos x + 1
Topologia pe mul
timea numerelor complexe
Pentru z1 =q
x1 + iy1 si z2 = x2 + iy2 ; functia d : C C ! R , d (z1 ; z2 ) =
jz1 z2 j =
(x1 x2 )2 + (y1 y2 )2 este o metrica (distanta) deoarece satisface conditiile:
62

1) d (z1 ; z2 )
0; d (z1 ; z2 ) = 0 , z1 = z2 ;
2) d (z1 ; z2 ) = d (z2 ; z1 ) ;
3) d (z1 ; z2 )
d (z1 ; z3 ) + d (z3 ; z2 ) ; 8z1 ; z2 ; z3 2 C:
Asadar C este un spatiu metric. Vom introduce pe C topologia spatiului

metric. S
a facem mai nti observatia c
a d coincide cu metrica de pe R2 .Prin
urmare topologia pe C este topologia canonica a lui R2 si deci rezultatele
legate de topologia lui R2 vor r
amne valabile si pentru topologia lui C. Vom
face totusi o trecere n revist
a a acestor rezultate.
Fie D (z; r) = f 2 C; d ( ; z) < rg discul de raz
a r centrat n z: Spunem
c
a V este o vecinatate a lui z dac
a exist
a r > 0 cu D (z; r)
V: Not
am
cu V (z) multimea vecin
at
atilor lui z. O multime D
C este deschisa
daca este vecin
atate pentru ecare element al s
au. Multimea multimilor
deschise, notat
a cu ; se numeste topologia pe C iar perechea (C; ) este
spatiul topologic al multimii numerelor complexe. n acest context, elementele
lui C vor mai numite si puncte. O multime I
C este nchisa dac
a
complementara sa CI = C I este o multime deschis
a. Fie multimea G C.
Punctul z 2 G se numeste interior multimii G dac
a G 2 V (z) : Punctul
z 2 C este punct de aderenta pentru G dac
a G intersecteaza orice vecin
atate
a lui z: Multimea punctelor de aderenta ale multimii G se numeste nchiderea
lui G si se noteaza cu G: Vom deni frontiera lui G prin relatia @G =
G \ CG : Punctul z 2 C este punct de acumulare pentru G dac
a pentru
orice V 2 V (z) ; (V fzg) \ G 6= ;: O familie F de multimi din C se va
numi acoperirea multimii G dac
a reuniunea multimilor familiei include pe G.
Daca multimile familiei sunt deschise atunci acoperirea se va numi deschisa.
O multime se numeste compacta dac
a din orice acoperire deschis
a innit
aa
sa se poate extrage o subacoperire nit
a. O multime G C este marginita
dac
a exist
a un numar real M > 0 astfel ca jzj < M pentru orice z 2 G.
Ca si n R2 , n C o multime este compacta daca si numai daca este nchisa
si marginita. O multime G
C este neconexa dac
a exist
a G1 ; G2 2 cu
G1 \ G2 = ; si G
G1 [ G2 . Dac
a nu este neconex
a, atunci multimea
este conexa. O multime deschis
a si conex
a se numeste domeniu. Se adaug
a
multimii numerelor complexe un punct ctiv 1; numit punctul de la innit.
Se obtine astfel planul complex completat notat cu C = C[f1g : Se numeste
vecinatate a punctului z = 1 orice multime care include o multime de forma
V = D (0; r) = fz 2 C; jzj > rg ; r > 0 (exteriorul unui disc centrat n
origine). Observ
am c
a orice multime nem
arginit
a are pe z = 1 ca punct
de acumulare si reciproc, orice multime care are pe z = 1 ca punct de
acumulare este nem
arginit
a.
6.2.1
S
iruri de numere complexe
O functie f : N ! C poart
a numele de sir de numere complexe. Considernd
f (0) = z0 ; f (1) = z1 ; :::; f (n) = zn ; :::, vom reprezenta n general sirul sub
forma (zn )n2N :
Denitie. sirul (zn )n2N este convergent si are limita z (scriem z = lim zn
n!1
n!1
sau zn ! z) dac
a 8 > 0; 9n 2 N astfel nct n > n ) jz zn j < ; (cu
alte cuvinte n orice vecin
atate a lui z se aa toti termenii cu exceptia unui
num
ar nit).
n!1
Denitie. sirul (zn )n2N are limita 1 (scriem lim zn = 1 sau zn ! 1)
n!1
dac
a 8R > 0; 9nR 2 N astfel nct n > nR ) jzn j > R:
Propozi
tia 1. Fie zn = xn + iyn ; n 2 N: Sirul
(zn )n2N converge la

z = x + iy daca si numai daca sirurile de numere reale (xn )n2N si (yn )n2N
sunt convergente si x = lim xn ; y = lim yn :
n!1
n!1
Demonstratie. Presupunem c
a z = lim zn : Deci 8 > 0; 9n 2 N astn!1
fel
q nct n > n ) jz zn j <
(x xn )2 + (y yn )2 < ; jyn
lim yn :
.Pe de alt
a parte jxn
yj < jz
zn j <
xj < jz
zn j =
si deci x = lim xn ; y =
n!1
n!1
Invers, presupunnd c
a (xn )n2N si (yn )n2N sunt convergente, exist
a n0
astfel nct n > n0 ) jxn xj < p si exist
a n00 astfel nct n > n00 )
2
jyn yj < p . Cu n = max (n0 ; n00 ), pentru n > n avem jz zn j =
2
q
2
(x xn ) + (y yn )2 < :
n
n
Aplicatii. 1)_Sa se calculeze lim
i
: R
aspuns:
n!1
n+i
n+1
n
zn =
n+i
n
n2
i
= 2
n+1
n +1
n2
n
n
+
+1 n+1
Deci
n2 n!1
n
n n!1
! 1; yn = Im zn =
! 1:
2
2
n +1
n +1 n+1
n
n
Rezult
a lim
i
= 1 i:
n!1
n+i
n+1
2) Fie jzj < 1: Sa se calculeze limn!1 z n . R
aspuns: not
and = arg z
avem
lim z n = lim (jzjn cos n ) + i lim (jzjn sin n ) = 0:
xn = Re zn =
n!1
n!1
n!1
64
Propozi
tie. Daca sirul de numere complexe (zn )n2N este convergent ,
atunci este marginit.
Demonstratie. stim c
a 8 > 0; 9n 2 N astfel nct n > n ) jz zn j <
. Pentru M > max fjz0 j ; jz1 j ; :::; jzn j ; jzj + g avem c
a jzn j < M; 8n 2 N:
Denitie. Spunem c
a sirul de numere complexe (zn )n2N este Cauchy dac
a
8 > 0; 9n 2 N astfel nct n; m > n ) jzm zn j < .
La fel ca propozitia 1 se demonstreaza
Propozi
tia 2. Fie zn = xn + iyn ; n 2 N: @Sirul (zn )n2N este Cauchy
daca si numai daca @sirurile de numere reale (xn )n2N @si (yn )n2N sunt
Cauchy.
Propozi
tie. @Sirul (zn )n2N este Cauchy daca si numai daca este convergent.
Demonstratia acestei propozitii se face pornind de la proprietatea analog
a
a sirurilor de numere reale si de la propozitiile 1 si 2.
6.2.2
Proprietati ale
sirurilor convergente
Propozi
tie. Fie sirurile de numere complexe (an )n2N cu a = lim an si
n!1
(bn )n2N cu b = lim bn : Atunci:

n!1
(an )n2N converge la a;

(jan j)n2N converge la jaj ;
(an + bn )n2N converge la a + b;
(an bn )n2N converge la ab;
a
an
converge la :
5) daca b 6= 0 sirul
bn n2N
b
Demonstratia se bazeaz
a pe propriet
atile asem
an
atoare ale sirurilor de
numere reale si pe propozitia 1.
n
n
Aplicatie. Sa se calculeze lim
i
folosind propriet
atile
n!1
n+i
n+1
n
n
1
1
sirurilor convergente. R
aspuns: lim
i
= lim
i
i
n!1
n!1
n+i
n+1
1+
1+ n
1
1
i
= 1 i:
1 + i limn!1 n1
1 + limn!1 n1
1)
2)
3)
4)
sirul
sirul
sirul
sirul
6.2.3
Serii de numere complexe
Fie sirul (un )n2N de numere complexe. Acestuia i atasam sirul sumelor
partiale s0 = u0 ; s1 = u0 + u1 ; :::; sn = u0 + u1 + ::: + un ; :::: Dac
a sirul
1
n
(sn )n2N este convergent si are limita s, vom scrie
s = u0 + u1 + ::: + un + ::: =
1
X
un
n=0
P
si vom spune c
a seria 1
a si are limita s: Daca sirul
n=0 un este convergent
P
(sn )n2N nu este convergent vom spune c
a seria 1
a.
n=0 un este divergent
Din propozitia 1 rezult
a imediat:
P
Propozi
tie. Fie un = an + bn ; nP2 N: Atunci
seria 1
n=0 un este conP
1
1
vergenta daca si numai daca seriile
P1 n=0 an si n=0 bn sunt convergente.
a seria
Deni
t
ie:
Spunem
c
a
seria
n=0 un este absolut convergenta dac
P1
a.
n=0 jun j este convergent
Propozi
tie. O serie absolut convergenta este convergenta.
Demonstra
tie. Fie sn = u0 + u1 + ::: + un si Sn = ju0 j + ju1 j + ::: +
P1
j este convergent
a ) (Sn )n2N este sir Cauchy ) (sn )n2N este
jun j :
n=0 junP
u
este
convergent
a.
sir Cauchy ) 1
n=0Pn
1
n
Denitie. Seria n=0 an z cu z 2 C; an 2 C; n 2 N se numeste serie
de puteri.
Teorema (Abel). Daca seria de puteri este convergenta pentru z = z0 ,
ea este absolut convergent
orice z cu jzj < jz0 j :
P1 a pentru
n
a
z
este
serie convergent
a deci sirul sumelor parDemonstratie.
n=0 n 0
tiale este Cauchy. Asadar 9n0 astfel nct n > n0 ) jan z0n j = jsn sn 1 j 1.
Avem succesiv
1
1
n
X
X
z
n
n0
n
jan z j = ja0 j + ja1 zj + ::: + jan0 z j +
jan z0 j
z0
n=0
n=n +1
0
ja0 j + ja1 zj + ::: + jan0 z n0 j +
1
X
n=n0 +1
z
= ja0 j + ja1 zj + ::: + jan0 z j +
z0
z
z0
n0 +1
=
1
n0
z
z0
P
n
Asadar (Sn )n2N , sirul sumelor partiale este monoton si m
arginit, deci 1
n=0 jan z0 j
este convergent.
P
n
Denitie. Numim raza de convergen
ta a seriei 1
n=0 an z cel mai mare
P
1
n
num
ar R cu proprietatea c
a jzj < R ) n=0 jan z j este
convergent
a.
Pserie
1
n
Aplicatie. n analiza real
a se demonstreaz
a c
a seria n=0 q ; q 2 R, este
1
X
1
: n virtutea teoremei lui
convergent
a pentru jqj < 1 si avem
qn =
1 q
n=0
66
Abel, deducem c
a pentru orice z 2 C cu jzj < 1; seria
Avem
1
X
n=0
= lim
n!1
n
X
k=0
z = lim
n!1
z n+1
1
=
1 z
1
X
z n este convergent
a.
n=0
limn!1 z n+1
1
=
:
1 z
1 z
Cursul 7
Func
a
complex
a
Fie G C: O functie f : G ! C se numeste functie complex
a de o variabil
a
complex
a. Dac
a z = x + iy, prin relatia f (z) = u (x; y) + iv (x; y) punem n
evidenta partea real
a u = Re f si partea imaginar
a v = Im f a functiei f:
Denitie. Fie z0 punct de acumulare al lui G si f : G ! C: Spunem
ca lim f (z) = w0 dac
a 8 > 0; 9 ( ) astfel nct jz z0 j < ( ) )
z!z0
jf (z)
w0 j < :
Denitie. Fie z = 1 punct de acumulare al lui G si f : G ! C: Spunem

c
a lim f (z) = w0 dac
a 8 > 0; 9r ( ) astfel nct jzj > r ( ) ) jf (z) w0 j <
z!1
:
Denitie. Fie z0 punct de acumulare al lui G si f : G ! C: Spunem c
a
lim f (z) = 1 dac
a 8r > 0; 9 (r) astfel nct jz z0 j < (r) ) jf (z)j > r:
z!z0
Cum C este un spatiu metric, avem urm

atorul rezultat valabil n spatii
metrice
Propozi
tie. lim f (z) = w0 , lim f (zn ) = w0 pentru orice sir (zn )n2N
z!z0
n!1
cu lim zn = z0 :
n!1
Denitie. Fie z0 2 G punct de acumulare pentru G : Spunem c

a f este
continua in z0 dac
a lim f (z) = f (z0 ) :
z!z0
67
COMPLEXA
68CURSUL 7. FUNCTII
COMPLEXE DE O VARIABILA
7.1
Exemple de func
a complex
a
7.1.1
Func
tia exponential
a
P
n
f (z) = 1
ste o functie f : fz; jzj < Rg ! C unde R este raza
n=0 an z dene
de convergenta a seriei.
Ca un prim exemplu s
a consider
am functia exponential
a
z
exp (z) = e =
1
X
zn
n=0
Se stie c
a pentru orice x 2 R seria
lui Abel
1
X
zn
n=0
C:
n!
1
X
n=0
n!
xn
este convergent
a, deci cu teorema
n!
este absolut convergent

a pentru orice z 2 C: Deci exp : C !
Propozi
tie. Pentru orice z 2 C avem relatia
z n
exp (z) = lim 1 +
:
n!1
n
Demonstratie. Fie an = 1 +
n
X
z
n
; sn =
n
X
zk
k!
k=1
; a0n =
1+
jzj
n
; s0n =
jzj
: Evident lim sn = exp (z) ; lim s0n = exp (jzj) : Pe de alt
a parte, din
n!1
n!1
k!
k=1
analiza real
a se stie c
a lim a0n = exp (jzj). n continuare avem
n!1
jsn
=
n
X
zk
k=2
n
X
k=2
Asadar
jan
jzjk
exp (z)j
k!
1
k!
an j =
n
X
zk
k=2
1
k!
jexp (z)
k!
n
X
zk
k=0
k!
n
X
1
n
:::
:::
1
1
n
sn j + jsn
Cnk
k=0
an j
zk
=
nk
k
1
k
1
n
1
n
jexp (z)
= js0n
a0n j :
sn j + js0n
a0n j
COMPLEXA69
7.1. EXEMPLE DE FUNCTII

sn j + ja0n
jexp (z)
s0n j :
exp (jzj)j + jexp (jzj)
Fie > 0 si n0 ; n00 ; n000 astfel nct n > n0 ) jexp (z) sn j < =3; n >
n00 ) ja0n exp (jzj)j < =3; n > n000 ) jexp (jzj) s0n j < =3: Punnd n =
max fn0 ; n00 ; n000 g, avem n > n ) jan exp (z)j < deci lim an = exp (z) :
n!1
7.1.2
Propriet
a
ti ale func
tiei exponen
tiale
Propozi
tie. Sunt adevarate relatiile:
1. exp (z1 ) exp (z2 ) = exp (z1 z2 ) ; 8z1 ; z2 2 C;
2. exp (ix) = exp ( ix) ; jexp (ix)j = 1; 8x 2 R;
Demonstratie. S
tim c
a exp (z1 ) exp (z2 ) = lim
lim
n!1
1+
z1 + z2 z1 z2
+ 2
n
n
z1 + z2
1+
n
1+
n!1
si c
a exp (z1+ z2 ) = lim
z1
n
1+
n!1
lim
n!1
z1 + z2
n
1+
n
z2
n
. Avem
succesiv
1+
z1 z2
n2
z1 + z2
n
z1 + z2 z1 z2
+ 2
1+
n
n
n 1
n 2
+ 1+
z1 + z2
n
+ 1+
z1 + z2 z1 z2
+ 2
n
n
n 1
jz1 + z2 j
1+
n
1+
z1 z2
n2
z1 + z2 z1 z2
+ 2
n
n
+ :::+
n 1
jz1 + z2 j
+ 1+
n
+::: +
jz1 + z2 j jz1 z2 j
+
1+
n
n2
z1 z2
n
jz1 + z2 j jz1 z2 j
1+
+
n
n2
n 2
1+
n 1
jz1 + z2 j jz1 z2 j
+
n
n2
n 1
n!1
! 0:
Am folosit aici o limit

a cunoscut
a din analiza real
a. Asadar
jexp (z1 ) exp (z2 )
= lim
n!1
z1
1+
n
z2
1+
n
exp (z1 z2 )j =
z1 + z2 z1 z2
1+
+ 2
n
n
= 0:
COMPLEXA
70CURSUL 7. FUNCTII
Pentru a demonstra a doua relatie avem
exp (ix) = lim
n!1
ix
1+
n
= lim
n!1
ix
n
= exp ( ix)
si
jexp (ix)j2 = exp (ix) exp (ix) = exp (ix) exp ( ix) = exp (0) = 1:
7.1.3
Func
tii trigonometrice
si func
tii hiperbolice de o
variabil
a complex
a
Cu ajutorul functiei exponentiale vom deni unele functii trigonometrice si

hiperbolice. Functia sinus sin : C ! C este denit
a prin relatia
sin z =
exp (iz)
z 2k+1
exp ( iz) X
( 1)k
=
:
2i
(2k
+
1)!
k=0
1
(7.1)
Functia cosinus cos : C ! C este denit

a prin relatia
exp (iz) + exp ( iz) X
z 2k
cos z =
=
( 1)k
:
2
(2k)!
k=0
1
(7.2)
Observatii. 1) Pentru z 2 R, dezvolt

arile n serie (7.1) si (7.2) sunt cele
cunoscute din analiza real
a. Asadar prin restrictia functiilor sin si cos la R
obtinem functiile trigonometrice deja cunoscute.
2) Din (7.1) si (7.2) deducem relatia
exp (iz) = cos (z) + i sin (z)
iar relatia (6.3) poate scris
a sub forma echivalent
a
z = jzj exp (i arg n (z)) :
(7.3)
Functia sinus hiperbolic sinh : C ! C este denit

a prin relatia
sinh z =
exp (z)
exp ( z) X z 2k+1
=
:
2
(2k
+
1)!
k=0
1
(7.4)
Functia cosinus hiperbolic cosh : C ! C este denit

a prin relatia
exp (z) + exp ( z) X z 2k
cosh z =
=
:
2
(2k)!
k=0
1
(7.5)
COMPLEXA71

Aplicatii. 1) Pornind de la formulele (7.1), (7.2), (7.4), (7.5) sa se
demonstreze pentru z; z1 ; z2 2 C relatiile:
cos 2 z + sin 2 z = 1; cosh 2 z
sinh 2 z = 1;
cos iz = cosh z; sin iz = i sinh z;

cos (z1 + z2 ) = cos z1 cos z2
sin z1 sin z2 ;
sin (z1 + z2 ) = sin z1 cos z2 + cos z1 sin z2 :

Rezolvare: S
a demonstr
am de exemplu ultima relatie. Avem:
sin z1 cos z2 + cos z1 sin z2 =
exp (iz1 )
exp ( iz1 ) exp (iz2 ) + exp ( iz2 )

+
2i
2
exp (iz1 ) + exp ( iz1 ) exp (iz2 ) exp ( iz2 )

=
2
2i
exp (i (z1 + z2 )) + exp (i (z1 z2 )) exp ( i (z1 z2 )) exp ( i (z1 + z2 ))
=
4i
exp (i (z1 + z2 )) + exp ( i (z1 z2 )) exp (i (z1 z2 )) exp ( i (z1 + z2 ))
+
4i
exp (i (z1 + z2 )) exp ( i (z1 + z2 ))
=
= sin (z1 + z2 ) :
2i
2) Sa se calculeze jsin zj pentru z = x + iy; x; y 2 R: Rezolvare :
+
sin (x + iy) = sin x cos iy + sin iy cos x = sin x cosh y + i sinh y cos x )
p
p
jsin (x + iy)j = sin 2 x cosh 2 y + sinh 2 y cos 2 x = sin 2 x + sinh 2 y:
7.1.4
Func
tia logaritm
S
a punem mai nti n evidenta alte propriet
ati ale functiei exponentiale.
Fie z1 = x1 + iy1 si z2 = x2 + iy2 : Dac
a x1 6= x2 ) exp(x1 ) 6= exp(x2 ) )
jexp(z1 )j 6= jexp(z2 )j ) exp(z1 ) 6= exp(z2 ): Pe de alta parte y1 y2 6=
2k ; k 2 Z , cos (y1 ) 6= cos (y2 ) si sin (y1 ) 6= sin (y2 ) sau echivalent,
cos (y1 ) 6= cos (y2 ) ; sin (y1 ) 6= sin (y2 ) , exp (iy1 ) 6= exp (iy2 ) : Deducem
de aici c
a exp(z1 ) = exp(z2 ) , Im z1
Im z2 = 2k si Re z1 = Re z2 :
Deducem de aici c
a restrictia functiei exponentiale
exp : fz 2 C; Im z 2 (
+ 2k ; + 2k ]g ! C
f0g ; k 2 Z:
COMPLEXA
72CURSUL 7. FUNCTII
este injectiv
a. S
a ar
at
am c
a este si surjectiv
a. Fie
(7.3) avem
2C
f0g : Conform cu
= j j exp (i arg k ( )) = exp (ln j j) exp (i arg k ( )) = exp (ln j j + i arg k ( )) ;

de unde rezult
a surjectivitatea si deci bijectivitatea functiei exponentiale.
Functia invers
a este
ln k : C
f0g ! fz 2 C; Im z 2 (
+ 2k ; + 2k ]g
cu
ln k ( ) = ln j j + i arg k ( )
si poart
a numele de determinarea de ordinul k a functiei logaritm (dac
a
k = 0 spunem c
a avem determinarea principala a functiei logaritm si notam
ln k = ln). Aplicatia
Ln : C
f0g ! P (C) ; Ln (z) = fln k (z) ; k 2 Zg
se numeste multifunctia logaritm.

Tinnd
cont de egalit
atile
exp (ln (z1 z2 )) = z1 z2 = exp (ln (z2 )) exp (ln (z2 )) = exp (ln (z1 ) + ln (z2 ))
deducem
Ln (z1 z2 ) = Ln (z1 ) + Ln (z2 )
(7.6)
si n particular
ln (z1 z2 ) = ln (z1 ) + ln (z2 ) + 2k i
unde k = 1 dac
a arg z1 + arg z2
2 ; k = 0 dac
a 2 < arg z1 + arg z2
2 si k = 1 dac
a 2 < arg z1 + arg z2 .
p
Aplicatii. 1)Sa se calculeze a) ln i; b) ln (1 + i) ; c) ln ( 1) ; d) ln 3 i :
p
i
i
i
Rezolvare: a) ln i = ln exp
= ; b) ln (1 + i) = ln
2 exp
=
2
2
4
p
p
i
i
ln 2+ ; c) ln ( 1) = ln (exp ( i)) = i, d) ln
3 i = ln 2 exp
=
4
6
i
:
ln 2
6
2) Sa se rezolve ecuatia exp (3iz) = 1: Rezolvare: 3iz = ln k ( 1) =
i + 2k i; z = (2k + 1) ; k 2 Z:
3
COMPLEXA73

7.1.5
Func
tia putere
Pentru a 2 C si k 2 Z denim functia

pa;k : C
f0g ! C; pa;k (z) = exp (a ln k (z)) :
(7.7)
Aplicatia
pa : C
f0g ! P (C) ; pa (z) = fpa;k (z) ; k 2 Zg
se numeste functia putere de exponent a, iar pa;k se numeste determinarea de

ordinul k (determinarea principala daca k = 0) a functiei pa : Prin abuz de
notatie mai scriem
pa (z) = z a = exp (aLn (z))
(7.8)
sau echivalent
Ln (z a ) = aLn (z) :
n virtutea propriet
atilor functiei exponentiale avem
z a z b = z a+b ; (z a )b = z ab ; z 2 C
f0g ; a; b 2 C:
Revenind la (7.7) avem

(7.9)
pa;k (z) = exp (a ln k (z)) = exp (a ln (z)) exp (2ka i) :
1
Considerand a = ; n 2 N numai un numar nit de determinari sunt diferite
n
intre ele deoarece pentru k = pn + r; 0 r n 1; p; r 2 Z avem aceeasi
determinare ca pentru k = r: Pentru n > 1 functie p 1 se numeste radicalul
n
pn
de ordinul n si se noteaz
a p 1 (z) = z: Din (7.9) avem
n
pn
1
z = zn =
pn
1
jzj exp
(arg z + 2k ) i ; k = 0; 1; :::; n
n
1 :
p 1=4
1=4
1=6
Aplicatii. 1) Sa se calculeze
a)
(
16)
;
b)
8
;
c)
8
8i
: Re(
) 3
4
p
1
zolvare: a) ( 16)1=4 =
16 exp
( + 2k ) i ; k = 0; 1; 2; 3 =
4
(
)
o
n p
p
p6
2k
i
2 (1 + i) ;
2 (1 i) ; b) 81=6 =
8 exp
; k = 0; 1; 2; 3; 4; 5 =
6
COMPLEXA
74CURSUL 7. FUNCTII
(
p
1+i 3
p
;
2
p
2;
(
p4
16 exp
p )
i 3
p
, c)
2
p
8i 3
)
1=4
n
p
p o
i ; k = 0; 1; 2; 3 =
3 i ;
1+i 3 :
p
4
2)pSa se rezolve ecua
t
ia
z
+
8
+
8
3i = 0. R
aspuns: fz1 ; z2 ; z3 ; z4 g =
p
3 i ;
1+i 3 :
p i
3) Sa se calculeze i1 i ; 1 + i 3 ; 1 i : Rezolvare:
i1
1
4
2
+ 2k
3
= exp ((1
p
1+i 3
i) Ln i) =
n
= i exp
exp (1
p
= exp i Ln 1 + i 3
+ 2k
=
n
= (cos ln 2 + i sin ln 2) exp
1
i
+ 2k i
2
o
; k2Z :
i)
; k2Z
i
+ 2k i
3
o
;k 2 Z :
exp i ln 2 +
+ 2k
3
= exp ( i Ln 1) = fexp (2k ) ; k 2 Zg :
;k 2 Z
Cursul 8
Functii olomorfe (C derivabile)
Denitie. Fie G
C o multime deschis
a. Functia f : G ! C se numeste
monogena (C -derivabila ) n z0 2 G dac
a
f (z)
z!z0
z
f (z0 )
df
(z0 ) = f 0 (z0 ) :
=
z0
dz
9 lim
(8.1)
f 0 (z0 ) se numeste derivata functiei f n z0 . Dac

a f este monogen
a n ecare
punct al lui G; f este olomorfa pe G: n acest caz f 0 (z) : G ! C poate
la rndul s
au o functie olomorf
a. Numim derivata a doua a functiei f n
(2)
00
z; derivata derivatei f (z) = f (z) = (f 0 (z))0 si prin recurenta derivata
0
de ordin n; f (n) (z) = f (n 1) (z) o denim ca ind derivata derivatei de
ordinul (n 1) :
Pornind de la denitia (8.1) se demonstreaz
a ca si n cazul functiilor reale
c
a suma, produsul, ctul si compunerea functiilor monogene au drept rezultat
o functie monogen
a si avem
( f + g)0 = f 0 + g 0 ;
2 C;
(f g)0 = f 0 g + f g 0 ;
f
g
(f
f 0g
f g0
g2
; g (z) 6= 0;
g)0 = (f 0 g) g 0 :
(8.2)
(8.3)
(8.4)
(8.5)
De asemenea se demonstreaz
a ca n cazul functiilor reale c
a o functie monogen
a ntr-un punct este continu
a n acel punct.
75
76
CURSUL 8. FUNCTII OLOMORFE (C - DERIVABILE)
Teorem
a. Ecua
tiile (condi
tiile de monogeneitate) Cauchy-Riemann.
Fie G
C o multime deschisa si f : G ! C; f (z) = f (x + iy) =
u (x; y) + iv (x; y) : n aceste conditii, f este monogena n z0 = x0 + iy0 2 G
daca si numai daca u si v sunt diferentiabile n (x0 ; y0 ) si satisfac sistemul
de ecuatii Cauchy-Riemann:
@v
@u
(x0 ; y0 ) =
(x0 ; y0 ) ;
@x
@y
@u
(x0 ; y0 ) =
@y
@v
(x0 ; y0 ) :
@x
Observatii: Sunt cunoscute din analiza real

a urmatoarele rezultate:
1) u este diferentiabil
a n (x0 ; y0 ) dac
a exist
a o aplicatie liniar
a U : R2 !
R astfel nct
lim
u (x; y)
u (x0 ; y0 ) U (x x0 ; y
k(x x0 ; y y0 )k
(x;y)!(x0 ;y0 )
y0 )
=0
sau echivalent
u (x; y)
=
@u (x0 ; y0 )
(x
@x
x0 )+
@u (x0 ; y0 )
(y
@y
u (x0 ; y0 ) =
y0 )+! (x; y; x0 ; y0 ) k(x
x0 ; y
y0 )k
cu
lim
! (x; y; x0 ; y0 ) = 0:
(x;y)!(x0 ;y0 )
2) Dac
a u este diferentiabil
a n (x0 ; y0 ) atunci u are derivate partiale n
(x0 ; y0 ) :
3) Dac
a u are derivate partiale continue pe G atunci u este diferentiabil
a
pe G:
a f este monogen
a n z0 : Fie sirul fzn gn2N ;
convergent la z0 astfel ca zn = xn + iy0 : Din proprietatea de monogeneitate
lui f deducem
f (zn ) f (z0 )
9f 0 (z0 ) = lim
=
n!1
zn z0
= lim
n!1
u (xn ; y0 )
xn
=
u (x0 ; y0 )
v (xn ; y0 )
+i
x0
xn
@u (x0 ; y0 )
@v (x0 ; y0 )
+i
:
@x
@x
v (x0 ; y0 )
=
x0
(8.6)
77
Fie sirul fzn0 gn2N ; convergent la z0 astfel ca zn0 = x0 + iyn : Deducem de
asemenea c
a
f (zn0 ) f (z0 )
9f 0 (z0 ) = lim
=
n!1
zn0 z0
= lim
n!1
u (x0 ; yn )
i(yn
=
u (x0 ; y0 )
v (x0 ; yn )
+i
y0 )
i(yn
i
v (x0 ; y0 )
=
y0 )
@u (x0 ; y0 ) @v (x0 ; y0 )
+
:
@y
@y
(8.7)

a ecuatiile Cauchy-Riemann. Observ
am de asemenea c
a am demonstrat numai existenta derivatelor partiale pentru u si v n
(x0 ; y0 ) nu si diferentiabilitatea. Ne vom multumi ns
a numai cu aceast
a
demonstratie partial
a.
Presupunem acum c
a u si v sunt diferentiabile n (x0 ; y0 ) si satisfac ecuatiile Cauchy-Riemann. Notnd
x x0
= cos ;
k(x x0 ; y y0 )k
k(x
y y0
= sin
x0 ; y y0 )k
si tinnd cont de relatia

k(x x0 ; y y0 )k
= cos
(x x0 ) + i (y y0 )
i sin
avem
f (z)
z
=
u (x; y) + iv (x; y) u (x0 ; y0 ) iv (x0 ; y0 )

f (z0 )
=
=
z0
(x x0 ) + i (y y0 )
u (x; y) u (x0 ; y0 )
(cos
k(x x0 ; y y0 )k
i sin ) +
v (x; y) v (x0 ; y0 )
(sin + i cos )
k(x x0 ; y y0 )k
@u
@u
cos +
sin + ! 1 (x; y; x0 ; y0 ) (cos
@x
@y
@v
@v
cos +
sin + ! 2 (x; y; x0 ; y0 ) (sin + i cos ) =
@x
@y
=
+i
i sin ) +
@u
@u
@v
@v
cos 2 +
cos sin +
cos sin +
sin 2 +
@x
@y
@x
@y
@u
cos sin
@x
@u
@v
@v
sin 2 +
cos 2 +
cos sin
@y
@x
@y
78

! 1 (x; y; x0 ; y0 ) (cos
i sin ) + ! 2 (x; y; x0 ; y0 ) (sin + i cos ) =
tinnd cont de ecuatiile Cauchy-Riemann

=
@u
@v
+ i + ! 1 (x; y; x0 ; y0 ) (cos
@x
@x
i sin ) + ! 2 (x; y; x0 ; y0 ) (sin + i cos )
de unde deducem c
a
f (z)
z!z0
z
f (z0 )
@u (x0 ; y0 )
@v (x0 ; y0 )
=
+i
z0
@x
@x
9 lim
in virtutea faptului c
a
lim
(x;y)!(x0 ;y0 )
! i (x; y; x0 ; y0 ) = 0; i = 1; 2:
Observatie. n cursul demonstratie s-a stabilit faptul c

a ntr-un punct
z = x+iy n care este monogen
a, derivata functiei f se calculeaz
a cu formula:
f 0 (z) =
@u (x; y)
@v (x; y)
+i
:
@x
@x
Exemple. 1) f (z) = exp (z) = exp (x + iy) = exp (x) (cos y + i sin y) ; f :
C ! C; u (x; y) = exp (x) cos y; v (x; y) = exp (x) sin y si se observ
a usor c
a
u si v satisfac sistemul de ecuatii Cauchy-Riemann. Asadar exp (z) = ez este
d x
d
d z
e =
(e cos y) + i (ex sin y) = ez :
olomorf
a n C si avem
dz
dx
dx
dz
d
d
2) Pornind de la relatia 1 =
=
(exp (ln z)) = exp (ln z)
(ln z)
dz
dz
dz
d
1
rezult
a (ln z)0 =
(ln z) = :
dz
z
Corolar. Fie f = u + iv : G ! C olomorfa n G cu u si v de clasa C 2
@ 2u @ 2u
+
=0
n G. Atunci u si v sunt functii armonice n G adica 4u =
@x2 @y 2
n G si 4v = 0 n G:
Demonstratie. n virtutea relatiilor Cauchy - Riemann si utiliznd teorema lui Schwarz referitoare la schimbarea ordinii de derivare avem:
4u =
si asem
an
ator 4v = 0:
@ 2u @ 2u
@ 2v
+
=
@x2 @y 2
@x@y
@ 2v
=0
@y@x
79
Corolarul ne permite reconstituirea unei functii olomorfe atunci cnd este
cunoscut
a partea sa real
a sau partea sa imaginar
a ntr-un domeniu simplu
conex. Fie u armonic
a n G: Denim
Z x
Z y
@u
@u
v (x; y) =
(t; y0 ) dt +
(x; t) dt + C; C 2 R;
@y
x0
y0 @x
unde (x0 ; y0 ) este un punct din G astfel ales nct segmentele avnd capetele
n (x0 ; y0 ) si (x; y0 ) ; respectiv n (x; y0 ) si (x; y) s
a e incluse n G: Atunci
Z y 2
@v
@u
@ u
(x; y) =
(x; y0 ) +
(x; t) dt =
2
@x
@y
y0 @x
Z y 2
@u
@ u
=
(x; y0 )
(x; t) dt =
2
@y
y0 @y
@u
@u
@u
@u
(x; y0 )
(x; y) +
(x; y0 ) =
(x; y)
=
@y
@y
@y
@y
@v
@u
si asem
an
ator rezult
a
=
: Prin urmare f = u + iv este olomorf
a.
@y
@x
Pentru a retine mai usor constructia lui v amintim c
a atunci cnd stim
derivatele unei functii reale, construim functia prin relatia
Z
@v
@v
dx +
dy + C;
v (x; y) =
@x
@y
(cu conditia, aici ndeplinit
a s
a nu depind
a de alegerea drumului) de unde,
n virtutea relatiilor Cauchy - Riemann
Z
@u
@u
v (x; y) =
dx +
dy + C:
@y
@x
Similar, ind dat v 2 C 2 (G) se g
aseste u astfel nct u+iv s
a e olomorf
a
n G prin
Z x
Z y
@v
@v
u (x; y) =
(t; y0 ) dt
(x; t) dt + C; C 2 R:
x0 @y
y0 @x
Vom da n cele ce urmeaz
a f
ar
a demonstratie urm
atoarea teorem
a:
Teorem
a (principiul maximului modulului). Fie D
C domeniu, f :
D ! C continua si olomorfa pe D. Atunci
1) Exista max jf (z)j = M ;
z2@D
2) jf (z)j M; 8z 2 D;
3) Daca 9a 2 D (a 2
= @D) astfel nct jf (a)j = M atunci f este constanta
pe D:
80
8.1
Elemente de calcul integral pentru func

tii
complexe de o variabil
a complex
a
Se numeste drum n C orice functie continu

a : [a; b] ! C; unde a; b 2
R; a < b: Multimea S ( ) = ([a; b]) este suportul (imaginea) lui iar (a)
si (b) sunt respectiv punctul initial (sau originea) si punctul nal al lui :
Drumul este nchis dac
a (a) = (b) : Drumul nchis este orientat pozitiv
dac
a un observator situat n punctul de (t) las
a interiorul lui n stnga
atunci cnd t parcurge segmentul [a; b] :
Dac
a : [a; b] ! C este un drum, atunci drumul
: [a; b] ! C denit
prin
(t) = (a + b t) se numeste opusul lui . Evident
(a) = (b) ;
(a) =
(b) si S ( ) = S ( ) : De asemenea, dac
a : [a1 ; b1 ] ! C este
un alt drum asa nct (b) = (a1 ) atunci putem deni pe [a; b + b1 a1 ]
drumul [ prin
[ (t) =
(t) ;
t 2 [a; b] ;
(t + a1 b) ; t 2 [b; b + b1 a1 ] ;
numit juxtapusul drumurilor si : Avem [ (a) = (a) ; [ (b + b1 a1 ) =

(b1 ) si S ( [ ) = S ( ) [ S ( ) :
Dou
a drumuri : [a; b] ! C si : [a1 ; b1 ] ! C sunt echivalente dac
a
exist
a un homeomorsm cresc
ator h : [a; b] ! [a1 ; b1 ] ; unde h este o functie
derivabil
a cu derivata continu
a pe [a; b] (exceptnd eventual o submultime
nit
a) astfel ca =
h: n acest caz vom spune c
a (respectiv ) este
o reparametrizare a lui (respectiv ). Numim curba o clas
a de drumuri
echivalente.
Dac
a : [a; b] ! C; (t) = x (t) + iy (t) iar x (t) si y (t) sunt functii
derivabile cu derivatele continue pe (a; b) (adic
a functii de clas
a C 1 ) spunem
c
a este un drum neted. Dac
a ntr-un num
ar nit de puncte din (a; b) ; x (t)
sau y (t) nu sunt derivabile, este un drum neted pe portiuni.
Denitie. Multimea conex
a G C se numeste simplu conexa daca oricare
ar : [a; b] ! G drum neted nchis cu (s) 6= (t) pentru orice s; t 2
(a; b) ; s 6= t din D
C; m
arginit
a si
= @D (frontiera lui D) rezult
a
D G:
Denitie. Fie G
C si f : G ! C continu
a, f (z) = f (x + iy) =
u (x; y)+iv (x; y) : Fie : [a; b] ! G drum neted. Denim integrala curbilinie
complex
a prin relatia
Z
Z
Z
f (z) dz = udx vdy + i vdx + udy
(8.8)
8.1. ELEMENTE DE CALCUL INTEGRAL PENTRU FUNCTII

COMPLEXE DE O VARIABIL
n membrul drept andu-se integrale curbilinii de speta a doua a c
aror
existenta este asigurat
a de conditiile impuse functiei f si drumului :
Observatii: 1) Pentru a memora mai usor formula (8.8) tinem cont c
a
formal avem
f dz = (u + iv)(dx + idy) = udx
2) Punnd
Z
vdy + i (vdx + udy) :
(t) = x (t) + iy (t) avem
u (x; y) dx =
b
0
u (x (t) ; y (t)) x (t) dt;
u (x; y) dy =
u (x (t) ; y (t)) y 0 (t) dt:
Propozi
tie. Fie : [a; b] ! G drum neted pe portiuni cu (t) = x (t) +
iy (t) si f : G ! C functie continua. Atunci punnd 0 (t) = x0 (t) + iy 0 (t)
avem
Z
Z
b
f (z) dz =
f [ (t)]
(t) dt:
Demonstratie. Avem succesiv

Z
Z
f (z) dz = udx
=
vdy + i
vdx + udy =
[u (x (t) ; y (t)) x0 (t)
v (x (t) ; y (t)) y 0 (t)] dt+
+i
b
0
[v (x (t) ; y (t)) x (t) + u (x (t) ; y (t)) y (t)] dt =
f [ (t)]
(t) dt:
Propozi
tie. Fie : [a; b] ! G si : [a1 ; b1 ] ! G doua drumuri echivalente si f : G ! C continua. Avem
Z
Z
f (z) dz = f (z) dz
Demonstratie. Fie h : [a1 ; b1 ] ! [a; b] un homeomorsm creasc
ator, diferentiabil cu exceptia unui num
ar nit de puncte astfel nct =
h. Avem
succesiv
Z
Z b1
Z b1
0
f (z) dz =
f ( (s)) (s) ds =
f [ (h (s))] 0 (h (s)) h0 (s) ds =
a1
a1
82
folosind formula de schimbare de variabil

a din cazul integralei Riemann reale
cu t = h (s) ;
Z b
Z
0
=
f ( (t)) (t) dt = f (z) dz:
a
Observatie. Dou
a drumuri echivalente au acelasi suport si aceeasi orientare (adic
a aceeasi origine si acelasi punct nal). Din propozitia de mai
sus deducem c
a pentru calculul integralei curbilinii este sucient s
a indic
am
suportul si orientarea urm
and ca apoi, la calculul efectiv al integralei s
a
detemin
am unul din drumurile echivalente care au suportul si orientarea indicate (adic
a s
a preciz
am parametrizarea).
Z
n virtutea acestei observatii, n locul integralei
f (z) dz cu
f (z) dz putem scrie
([a; b])- suportul drumului , indicnd totodat

a si ori-
entarea.
Propozi
tie. a) Fie : [a; b] ! G drum neted pe portiuni, f; g : G ! C
continue si ; 2 C. Atunci
Z
Z
Z
f (z) dz:
f (z) dz +
[ f (z) + g (z)] dz =
b) Fie
: [a; b] ! G si : [a1 ; b1 ] ! G drumuri netede pe portiuni cu
(b) = (a1 ) si [ juxtapunerea celor doua drumuri. Fie f : G ! C
continua. n aceste conditii
Z
Z
Z
f (z) dz = f (z) dz + f (z) dz:
[
c) Fie : [a; b] ! G drum neted pe portiuni, f : G ! C continua si

: [a; b] ! G opusul drumului : Atunci
Z
Z
f (z) dz =
f (z) dz:
Demonstratia celor trei puncte ale propozitiei rezult
a imediat din denitia
integralei curbilinii complexe. De exemplu, n cazul c) avem
Z
Z b
f (z) dz =
f ( (a + b t)) ( 0 (a + b t)) dt =
a
f ( (s))
(s) ds =
f ( (s))
(s) ds =
f (z) dz:
8.2. INTEGRAREA FUNCTIILOR
OLOMORFE
83
Aplicatie. Fie
Z segmentul = [z1 ; z2 ] parcurs de la z1 = 2 i la z2 =
S
a se calculeze
(2z + z) dz. Rezolvare: Fie
3+3i:
z = z1 + t (z2
z1 ) = 2
i + t ( 5 + 4i) ; t 2 [0; 1] ;
o parametrizare a segmentului : Avem succesiv

Z 1
Z
(2 (2 i + t ( 5 + 4i)) + (2 + i + t ( 5
(2z + z) dz =
4i))) ( 5 + 4i) dt
= ( 5 + 4i)
(6
i + t ( 15 + 4i)) dt =
i) t j10 + ( 15 + 4i)
= ( 5 + 4i) (6
8.2
t2 1
j
2 0
7
2
11i:
Integrarea func
tiilor olomorfe
Teorema lui Cauchy. Fie G o multime deschisa n C si f : G ! C o

functie olomorfa. Oricare ar D cu D
G domeniu simplu conex astfel
nct = @D sa e un drum nchis, neted pe portiuni, avem
Z
f (z) dz = 0:
Demonstratie. Conform denitiei avem
Z
Z
Z
f (z) dz = udx vdy + i vdx + udy =
(n virtutea formulei Green)
ZZ
@v @u
=
@x @y
D
dxdy + i
ZZ
@u
@x
@v
@y
dxdy = 0;
ultima egalitate rezultnd din relatiile Cauchy-Riemann.

Corolar. Fie drumurile netede pe portiuni 1 ; 2 : [a; b] ! G (domeniu
simplu conex in C) cu 1 (a) = 2 (a) si 1 (b) = 2 (b) si f : G ! C o
functie olomorfa. Atunci
Z
Z
f (z) dz =
f (z) dz:
1
84
Demonstratie. n virtutea teoremei lui Cauchy avem

Z
Z
Z
f (z) dz
f (z) dz;
f (z) dz =
0=
1[ 2
de unde rezult
a egalitatea din enuntul corolarului.
Observatie: n cazul n care functia de integrat este olomorf
a integrala
este independent
a de drum dar depinde de extremit
atile acestuia. Punnd
z1 = 1 (a); z2 = 1 (b) vom putea deci scrie
Z
Z z2
f (z) dz =
f (z) dz:
z1
Teorem
a (de existen
ta
C domeniu simplu
a primitivei). Fie G
conex si e f : G ! C functie olomorfa. Atunci exista F : G ! C functie
olomorfa astfel nct F 0 (z) = f (z) pentru orice z 2 G:
Demonstratie. Fie z0 2 G xat si z 2 G: Denim
Z z
F (z) =
f ( )d :
(8.9)
z0
S
a ar
at
am c
a F 0 (z) = f (z). Fie : [a; b] ! C, drum neted cu
si (b) = z. Avem
Z z
Z
Z b
Z b
0
d = d =
x (t) dt + i
y 0 (t) dt =
z0
= x (b)
(a) = z0
x (a) + i [y (b)
y (a)] = z
z0
si prin urmare
F (z + h)
h
F (z)
Z
Z
1 z+h
1 z+h
f (z) =
f ( )d
f (z) d =
h z
h z
Z
1 z+h
[f ( ) f (z)] d ;
=
h z
cu h 6= 0 si z + h 2 G:
Alegnd drept drum de integrare de la z la z + h segmentul [z; z + h]
rezult
a
F (z + h)
h
F (z)
f (z)
1
jhj
max jf ( )
2[z;z+h]
f (z)j jhj =
OLOMORFE
= max jf ( )
2[z;z+h]
85
f (z)j :
Cum f este continu

a n z; pentru > 0 exist
a
> 0 astfel c
a pentru
orice 2 G cu j
zj <
rezult
a jf ( ) f (z)j < : Fie jhj < . Atunci
F (z + h) F (z)
f (z) <
j
zj < pentru orice 2 [z; z + h] si rezult
a
h
F (z + h) F (z)
deci lim
= f (z) de unde F 0 (z) = f (z) pentru orice z 2 G
h!0
h
si deci teorema este demonstrat
a.
Denitie. Functia olomorf
a F : G ! C cu F 0 (z) = f (z) se numeste
primitiva lui f n G:
Propozi
tie. Doua primitive ale unei functii olomorfe f denite pe un
domeniu simplu conex difera printr-o constanta.
Demonstratie. Fie F1 (z) = U1 (x; y) + iV1 (x; y) si F2 (z) = U2 (x; y) +
iV2 (x; y) primitive ale functiei f: Din F10 (z) = F20 (z) = f (z) avem F10 (z)
F20 (z) = 0 deci
@
@
(U1 U2 ) = 0;
(V1 V2 )
@x
@x
si n virtutea ecuatiilor Cauchy-Riemann
@
(U1
@y
U2 ) = 0;
@
(V1
@y
V2 ) :
Rezult
a de aici
U1
U2 = a = const:; V1
V2 = b = const:
si deci
F1
F2 = a + ib = const:
Propozi
tie. Fie
: [a; b] ! G drum neted pe portiuni, f : G ! C
functie olomorfa si F primitiva a lui f n G: Atunci
Z
(b)
f (z) dz = F (z) j (a) = F ( (b)) F ( (a)) :
(8.10)
Demonstratie. Fie H (z) =
0 avem n virtutea lui (8.9)
Z
f (z) dz =
f (z) dz o primitiv
a a lui f: Cum H ( (a)) =
(a)
(b)
f (z) dz = H ( (b))
(a)
H ( (a)) :
86
Cum orice primitiv

a F a lui f difer
a de H printr-o constant
a, rezult
a
(8.10).
Aplicatie. S
a calcul
am cteva integrale ale unor functii olomorfe:
Z
1+i
z 3 1+i (1 + i)3
z dz =
j =
=
3 0
3
2
2+i
dz
=
z2
2i
2i
1 2+i
j =
z 1
2 + 2i
;
3
1
3+i
+1=
;
2+i
5
dz
= ln z j2i2i = ln ( 1) = i:
z
Teorem
a (formula lui Cauchy). Fie G
C, multime deschisa si
D
G domeniu simplu conex cu frontiera @D curba neteda pe portiuni,
orientata pozitiv (la parcurgere domeniul D este n stnga). Atunci pentru
orice z0 2 D are loc
Z
f (z)
1
dz;
(8.11)
f (z0 ) =
2 i @D z z0
unde f : G ! C este o functie olomorfa.
Demonstratie. Fie C (z0 ; r) = fz 2 C; jz z0 j = rg D cercul de raz
ar
centrat n z0 si $ D un segment (numit taietura), paralel cu axa Ox ce are
un capat pe C (z0 ; r) si cel
alalt pe @D: Domeniul m
arginit ce are frontiera
@D [ $ [ Cr (z0 ; r) [ $ este un domeniu simplu conex ce nu-l contine pe z0
f (z)
(g. 1). n acest domeniu
este o functie olomorf
a si conform teoremei
z z0
lui Cauchy avem
Z
f (z)
1
0=
dz;
2 i @D[$[C(z0 ;r) [$ z z0
de unde deducem
1
2 i
@D
f (z)
1
dz =
z z0
2 i
Din egalitatea
Z
1
1
1
dz =
(ln jz
2 i C(z0 ;r) z z0
2 i
C(z0 ;r)
f (z)
dz:
z z0
z0 j + i arg (z
z=z +r exp(2 i)
(8.12)
z0 )) jz=z00 +r exp(0) = 1
OLOMORFE
87
deducem
1
2 i
C(z0 ;r)
f (z)
dz
z z0
1
=
2 i
1
f (z0 ) =
2 i
f (z0 + r exp(it))
r exp(it)
C(z0 ;r)
f (z0 )
f (z)
z
f (z0 )
dz =
z0
ir exp(it)dt
si n virtutea continuit
atii,
max jf (z0 + r exp(it))
t2[0;2 ]
f (z0 )j ! 0 pentru r ! 0:
De aici si din (8.12) rezult

a formula lui Cauchy (8.11).
Aplicatie. S
a calcul
am cteva integrale curbilinii (considerate pe drumuri
nchise orientate pozitiv):
Z
exp z
dz = 2 i exp 0 = 2 i;
z
jzj=1
Z
jz ij=1
jz+1j= 21
Z
dz
dz
2 i
=
=
= ;
z2 + 1
i) (z + i)
2i
jz ij=1 (z
Z
z2
dz = 2 i (2i)2 = 8 i;
z
2i
jzj=4
z2
jzj=1
2i
dz = 0 (se aplic
a teorema lui Cauchy),
Z
1
exp (z 2 )
exp (z 2 )
dz
=
dz = 2 i exp (1) ;
z2 + z
z
z+1
jz+1j= 12
Z
Z
exp (z)
exp (z) dz
dz =
= i:
z
jzj=1 z (z + 2)
jzj=1 z + 2
Teorem
a. Fie functia olomorfa f : G ! C si e D domeniu simplu
conex cu D G si z0 2 D. Atunci 8n 2 N; f este de n ori C- derivabila si
Z
n!
f (z)
(n)
f (z0 ) =
dz:
(8.13)
2 i @D (z z0 )n+1
Demonstratie. Pentru n = 0 formula (8.13) reprezint
a chiar formula
lui Cauchy. S
a demonstr
am teorema prin inductie, si anume presupunnd
88
armatia din concluzie valabil

a pentru n s
a ar
at
am c
a este valabil
a si pentru
n + 1. Fie h 2 C cu z0 + h 2 D: Avem conform ipotezei de inductie,
Z
Z
n!
f (z)
f (z)
n!
(n)
(n)
f (z0 ) =
dz; f (z0 + h) =
dz;
n+1
2 i @D (z z0 )
2 i @D (z z0 h)n+1
de unde
f (n) (z0 + h)
h
f (n) (z0 )
n! X
=
2 i k=0
n
n!
=
2 ih
f (z)
(z
@D
z0 )n+1 (z
(z z0 )n+1 (z
z0 )n k (z
z0 )n+1 (z
(z
f (z)
(z
@D
z0 h)n+1
dz =
z0 h )n+1
h)k z
dz:
h)n+1
z0
z0
(8.14)
S
a demonstr
am mai departe c
a
f (n) (z0 + h)
h
f (n) (z0 )
(n + 1)!
(z0 ) =
2 i
f (z)
dz:
z0 )n+2
@D (z
(8.15)
Fie 0 < = inf fjz z0 j ; z 2 @Dg : Consider
am mai departe acele numere
complexe h astfel nct jhj < 0 < . Avem atunci inf fjz z0 hj ; z 2 @Dg
0
0
inf fjz z0 j
; z 2 @Dg =
: Rezult
a de aici
f (n) (z0 + h)
h
n! X
=
2 i k=0
n
h!0
! f
(n+1)
f (n) (z0 )
(n + 1)!
2 i
@D
f (z)
dz =
(z z0 )n+2
(z z0 )n k (z z0 h)k
f (z)
dz
(z z0 )n+1 (z z0 h)n+1
@D
n! X
=
2 i k=0
n
f (z)
z0 )n
(z
(z
@D
n!h X X
=
2 i k=0 j=0
n
n k
k+1
@D
(z
n n k
n!hlM X X
2
k=0 j=0
(z z0 h)k
z0 )n+2 (z z0
f (z)
z0 )2+k+j (z z0
(n + 1)!
2 i
(z z0
h)n+1
h)n
1
2+k+j
@D
f (z)
dz =
(z z0 )n+2
h)n+1
k j+1
h!0
0 n k j+1
dz
! 0;
cu M = max ff (z) ; z 2 @Dg si l reprezentnd lungimea curbei @D:
(8.16)
OLOMORFE
89
Aplicatie. S
a calcul
am cteva integrale curbilinii (considerate pe drumuri
nchise orientate pozitiv):
Z
1
3 i
dz
2 i d2
=
;
3
3 =
2! dz 2 (z + 1)3 z=1
8
1) (z + 1)
jz 1j=1 (z
jz+4j=1
dz
2 i d2
1
3 i
=
=
;
3
3
2! dz 2 (z 1)3 z= 1
8
1) (z + 1)
jz+1j=1 (z
Z
Z
dz
dz
dz
= 0:
3
3 =
3
3+
(z 1) (z + 1)
1) (z + 1)
1)3 (z + 1)3
jz+1j=1 (z
jz 1j=1 (z
Teorem
a (Morera). Fie f : D ! C continua, D domeniu simplu conex.
Z
f (z) dz = 0 pentru orice
D drum neted, atunci f este olomorfa
Daca
n D.
Z
Demonstratie. Fie F (z) =
z0
f (z) dz cu z0 2 D punct xat si integrala
luat
a pe orice drum neted pe portiuni care uneste z0 cu z. n teorema de
existenta a primitivei s-a demonstrat c
a dac
a f este o functie olomorf
a atunci
0
F este de asemenea olomorf
a si F (z) = f (z) : Cum conditia de olomore
a fost folosit
a numai pentru a demonstra independenta de drum a integralei
curbilinii, deducem ca F (z) este olomorf
a si n virtutea teoremei precedente,
0
f (z) = F (z) este de asemenea olomorf
a.
90
Cursul 9
Func
tii complexe analitice
Fie D C un domeniu si sirul de functii ffn gn2N ; fn : D ! C:
Denitie. sirul ffn gn2N converge uniform la f : D ! C dac
a 8 >
0; 9n 2 N astfel nct n > n ) jf (z) fn (z)j < ; 8z 2 D:
1
X
fn converge uniform la f dac
a sirul sumelor partiale
Denitie. Seria
n=0
fsn gn2N ; sn = f0 + f1 + ::: + fn ; converge uniform la f:

n continuare vom enunta (f
ar
a a da demonstratia) urm
atoarea
Teorem
a. Fie sirul ffn gn2N convergent uniformZ la f n domeniul
Z D: Fie
: [a; b] ! D drum neted pe portiuni. Atunci lim
n!1
fn (z) dz =
f (z) dz:
De aici rezult
a urm
atorul
1
X
fn uniform convergenta la f n domeniul D: Fie
Corolar. Fie seria
n=0
Z
1 Z
X
fn (z) dz = f (z) dz:
: [a; b] ! D drum neted pe portiuni. Atunci 9
n=0
Teorem
a (Weierstrass 1859). Fie ffn gn2N un sir de functii olomorfe n
1
X
domeniul simplu conex D si presupunem ca
fn converge uniform pe A,
n=0
oricare ar A multime compacta inclusa n D: Atunci f =
1
X
fn este o
n=0
functie olomorfa n D:
Demonstratie. Fie : [a; b] ! D drum neted pe portiuni nchis. Atunci
([a; b]) este o multime compact
a inclus
a n D pe care deci seria converge
uniform . Prin urmare, n virtutea corolarului precedent si a teoremei lui
91
92
CURSUL 9. FUNCTII
COMPLEXE ANALITICE
Cauchy avem
f (z) dz =
1 Z
X
fn (z) dz = 0;
n=0
de unde, cu teorema lui Morera rezult

a c
a f este olomorf
a n D:
Corolar. Seriile de puteri denesc functii olomorfe n domeniul de convergenta.
Denitie. Fie f : G ! C; G
C multime deschis
a, z0 2 G: Spunem
1
X
c
a f se dezvolta n serie de puteri n z0 dac
a exist
a o serie
an (z z0 )n
cu raza de convergenta R > 0 astfel nct f (z) =
1
X
n=0
an (z
n=0
z0 )n 8z 2 G
cujz z0 j < R: Functia f se numeste analitica n G dac

a f se dezvolt
a n
serie de puteri n orice punct z 2 G:
Teorem
a (Cauchy - Taylor). Fie f : G ! C functie olomorfa si D un
domeniu simplu conex cu D
G: Fie z0 2 D. Atunci
f (z) =
1
X
an (z
z0 )n ;
(9.1)
n=0
seria ind convergenta pentru

jz
z0 j <
= inf fj
z0 j ; z0 2 @Dg
iar
f (n) (z0 )
:
(9.2)
n!
Demonstratie. Fie r < : Consider
am discul de raz
a r centrat n z0 ; D (z0 ; r) =
fz 2 C; jz z0 j < rg si cercul de raz
a r centrat n z0 ; C (z0 ; r) = fz 2 C; jz z0 j = rg :
Fie z 2 D (z0 ; r) : Cu formula lui Cauchy avem
Z
f( )
1
f (z) =
d :
2 i C(z0 ;r)
z
an =
Pentru
1
z
2 C (z0 ; r) avem
jz
j
1
(
z0 )
(z
z0 )
z0 j
< 1 si deci
z0 j
1
1
z0 1
z z0
z0
1
z0
1
X
(z
n=0
z0 )n
z0 )n
93
iar seria este uniform convergent
a. Prin urmare se poate integra termen cu
termen si avem
Z
Z
1
z z0
f( )
f( )
f (z) =
d +
d +
2 i C(z0 ;r)
z0
2 i C(z0 ;r) (
z0 )2
Z
(z z0 )n
f( )
+::: +
d + ::: =
2 i
z0 )n+1
C(z0 ;r) (
f (n) (z0 )
+ ::: :
(9.3)
n!
Seria pus
a n evidenta n relatia (9.3) se numeste serie Taylor.
Denitie. Dac
a n dezvoltarea (9.1) avem a0 = a1 = ::: = am 1 = 0
spunem c
a z0 este un zerou de ordinul m al lui f si avem evident f (z0 ) =
f 0 (z0 ) = ::: = f (m 1) (z0 ) = 0:
Aplicatie. Sa se dezvolte n serie Taylor n jurul punctului z = i functiile
1
; f3 (z) = exp (z) : Rezolvare:
f1 (z) = 1 + 2z + 5z 2 ; f2 (z) =
2i z
= f (z0 ) + (z
f1 (i) = 1+2i+5i2 =
z0 ) f 0 (z0 ) + ::: + (z
z0n )
(n)
4+2i; f10 (i) = 2+10i; f100 (i) = 10; f1 (i) = 0; n
4 + 2i + (2 + 10i) (z i) + 5 (z i)2 ;
n!
(n)
(n)
n+1
)
f2 (z) =
n+1 ) f2 (i) = n! ( i)
(2i z)
1
X
) f2 (z) =
( i)n+1 (z i)n ;
3)
) f1 (z) =
n=0
(n)
f3
(z) = exp z )
(n)
f3
(i) = exp i )
(n)
f3
1
X
exp i
(z) =
(z
n!
n=0
i)n :
Teorem
a. Fie G C multime deschisa si functia f : G ! C: n aceste
conditii f este olomorfa n G daca si numai daca f este analitica n G:
Demonstratie. Faptul c
a o functie analitic
a este olomorf
a rezult
a din
corolarul la teorema lui Weierstrass iar faptul c
a o functie olomorf
a este
analitic
a rezult
a din teorema Cauchy - Taylor.
1
X
Propozi
tie (inegalitatile lui Cauchy). Fie f (z) =
an z z denita penn=0
tru jzj < R: Pentru 0 < r < R e M (r) = sup jf (z)j : Atunci
jzj=R
jan j
M (r)
; 8n
rn
0:
(9.4)
94
CURSUL 9. FUNCTII
COMPLEXE ANALITICE
Demonstratie. Din (9.2) rezult
a
f (n) (0)
1
an =
=
n!
2 i
jzj=r
f (z)
dz;
z n+1
de unde, punnd z = r exp (it) ; t 2 [0; 2 ] si tinnd cont de (??) obtinem

Z
Z 2
1
f (z)
1
jf (r exp (it))j
jan j =
dz
rdt =
n+1
2
2 0
rn+1
jzj=r z
Z 2
1
M (r)
=
jf (r exp (it))j dt
; 8n 0:
n
2 r 0
rn
Observatie. Cu aceeasi utilizare a formulei (9.2) deducem c
a dac
a f este
olomorf
a n domeniul D simplu conex si jf (z)j M; 8z 2 D, atunci pentru
z0 2 D avem, notnd cu @D frontiera lui D :
f (n) (z0 )
M n!
n
= inf jz
z2@D
z0 j :
Teorem
a (Liouville). Fie f : C ! C olomorfa. Daca f este marginita
atunci este constanta.
1
X
an z n ; seria
Demonstratie. Din teorema Cauchy-Taylor rezult
a f (z) =
n=0
ind convergent
a pentru orice z 2 C: Fie jf (z)j
M; 8z 2 C: Atunci
M
; 8n
0: n particular, pentru r ! 1 avem
din (9.4) rezult
a jan j
rn
jan j = 0; 8n 1; deci f (z) = a0 ; 8z 2 C:
Corolar (Teorema fundamentala a algebrei). Orice polinom cu coecienti
complec
si, de grad mai mare sau egal cu 1, are cel putin o radacina complexa.
Demonstratie. Fie P 2 C [z] ,O > 1 un polinom cu coecienti complecsi
1
este
si presupunem c
a P (z) 6= 0; 8z 2 C: Atunci functia rational
a
P (z)
1
olomorf
a n C si deoarece lim
= 0 rezult
a c
a este m@rginit
a, adic
a
z!1 P (z)
1
M; 8z 2 C: Din teorema lui Liouville rezult
a
9M > 0 astfel nct
P (z)
1
1
c
a exist
a o constant
a C 2 C astfel c
a
= C deci P (z) = ; n conP (z)
C
tradictie cu ipoteza asupra gradului lui P .
1
X
Denitie. Fie f : D ! C analitic
a n z0 2 D si e f (z) =
ak (z z0 )k
k=0
dezvoltarea Taylor a lui f n vecin

atatea lui z0 : Spunem c
a f are un zero de
95
ordin n n z0 dac
a a0 = a1 = ::: = an 1 si an 6= 0 ceea ce echivaleaz
a cu
f (z0 ) = ::: = f (n 1) (z0 ) = 0; f (n) (z0 ) 6= 0:
Observatie. Functia f are un zero de ordin n n z0 dac
a
f (z) = (z
z0 )n g (z) ; g (z0 ) 6= 0;
(9.5)
cu g : D ! C analitic
a n z0 2 D:
Propozi
tie. Fie f : D ! C olomorfa si a 2 D cu f (a) = 0: Daca f
nu este identic nula n D exista V , vecinatate a lui a; V
D astfel nct
f (z) 6= 0; 8z 2 V fag :
a (tinnd cont c
a g este continu
a si g (z0 ) 6=
0 ) c
a exist
a o vecin
atate V a lui a cu g (z) 6= 0; 8z 2 V si atunci f (z) 6=
0; 8z 2 V fag :
Teorema care urmeaz
a are o importanta deosebit
a n studiul functiilor
analitice.
Teorem
a (de unicitate pentru functii analitice). Fie D
C domeniu
si f1 ; f2 doua functii complexe analitice denite pe D cu valori n C. Presupunem ca exista un sir neconstant convergent fan gn2N cu lim an = a 2 D
n!1
si ca f1 (an ) = f2 (an ) ; 8n 2 N: Atunci f1 (z) = f2 (z) ; 8z 2 D:

Demonstratie. Fie f (z) = f1 (z) f2 (z) : Evident, f este analitic
a n D
si f (an ) = 0; 8n 2 N iar din lim an = a rezult
a f (a) = 0: S
a demonstr
am
n!1
c
a exist
a o vecin
atate V a lui a astfel nct f (z) = 0; 8z 2 V: ntr-adev
ar,
dac
a a ar un zero al lui f atunci f (z) 6= 0; 8z 2 V
fag si ar trebui s
a
existe un rang nV 2 N astfel ca f (an ) 6= 0 pentru orice n
nV ceea ce
este contradictoriu cu ipotezele teoremei. R
amne deci c
a f (z) = 0 ntr-o
anumit
a vecin
atate V a lui a:
Fie E = fz 2 D; f (z) = 0g : Dac
a E = D teorema este demonstrat
a.
Altfel, presupunem c
a E 6= D si e b 2 D E.Consider
am un drum in
D; dat de functia continu
a : [0; 1] ! D; (0) = a; (1) = b si e functia
g : [0; 1] ! C; g (t) = f ( (t)) :g este la rndul s
au o functie continu
a si
este nul
a ntr-o vecin
atate a lui 0: Pe de alt
a parte g (1) 6= 0: Fie t0 =
inf fx 2 [0; 1] ; g (x) 6= 0g : Avem t 2 (0; 1) ; g (x) = 0 pentru x
t0 iar n
orice vecin
atate a lui t0 ; 9s > t0 cu g (s) 6= 0: Atunci ntr-o vecin
atate
a lui (t0 ) functia analitic
a f nu este identic 0: Conform unei propozitii
demonstrate mai sus, exist
a o vecin
atate V a lui (t0 ) cu f (z) 6= 0 pentru
z 2 V
f (t0 )g : Atunci si g (s) 6= 0 ntr-o vecin
atate a lui t0 , ceea ce
contrazice faptul c
a g (x) = 0 pentru x t0 . Avem imediat urm
atorul :
Corolar (principiul prelungirii analitice). Daca doua functii f si g
analitice ntr-un domeniu D; coincid n vecinatatea unui punct din acest
domeniu, ele coincid peste tot.
96
CURSUL 9. FUNCTII
COMPLEXE ANALITICE
Problema prelungirii analitice este urm

atoarea: e da
a functie f : D !
C analitic
a, D domeniu si e G un domeniu, D
G: Se caut
a o functie
g : G ! C; analitic
a, astfel nct g (z) = f (z) ; 8z 2 D:
Corolar. O functie olomorfa neidentic nula n domeniul D nu poate
identic nula pe un arc de curba sau un segment inclus n D:
Corolarul rezult
a imediat deoarece arcele sau segmentele au puncte de
acumulare. Importanta sa este foarte mare deoarece permite prelungirea la
functii de variabil
a complex
a a unor identit
ati valabile pe segmente din R:
Avem astfel urm
atorul
Corolar. Identitatile dintre functiile trigonometrice si cele dintre functiile hiperbolice ramn valabile n C.
De asemenea rezult
a posibilitatea deducerii unor dezvolt
ari n serie e
folosind serii de numere reale, e folosind alte dezvolt
ari, deja cunoscute din
C:
9.1
Dezvoltarea n serie Laurent a func

tiilor
olomorfe n coroane circulare.
Denitie. Suma de serii de puteri

1
X
cn (z
z0 ) =
n= 1
1
X
cn (z
z0 ) +
n=0
1
X
1
X
n=1
se numeste serie Laurent. Seria S1 =

tayloriana iar seria S2 =
1
X
cn (z
c
(z
z0 )n
(9.6)
z0 )n se numeste partea
n=0
partea principala a seriei Laurent.

(z z0 )n
Dac
a S1 este convergent
a n discul D (z0 ; R1 ) = fz 2 C; jz z0 j < R1 g iar
S2 este convergent
a n fz 2 C; jz z0 j > R2 g si R2 < R1 ; seria Laurent
converge n coroana fz 2 C; R2 < jz z0 j < R1 g :
1
1
X
X
bn
Teorem
a. Fie seria S =
a seria
bn un
n : Presupunem c
(z
z
)
0
n=1
n=1
are raza de convergenta R > 0: Atunci seria S este convergenta pentru
1
1
jz z0 j > ; uniform n domeniile jz z0 j
r >
iar functia f (z) =
R
R
1
X
bn
1
a n domeniul jz z0 j > :
n este olomorf
(z z0 )
R
n=1
n=1
9.1. DEZVOLTAREA N SERIE LAURENT A FUNCTIILOR
OLOMORFE N COROANE CIRC

Demonstratie. Fie g (u) =
1
X
n=1
bn un : g este olomorf
a pentru juj < R deci
1
este olomorf
a pentru jz z0 j > :
R
1
X
Observatie. Deoarece g 0 (u) =
nbn un 1 avem f 0 (z) =
1
z z0
f (z) = g
1
0
2g
(z z0 )
n=1
1
X
1
nbn
z0 j > :
n+1 pentru jz
R
(z z0 )
n=1
Corolar. Fie seria Laurent (9.6) cu S1 convergenta pentru jz
uniform n D (z0 ; r ) pentru orice r < R1 si S2 convergenta pentru
R2 , uniform n fz 2 C; jz z0 j rg pentru orice r > R2 : Daca
1
X
functia f (z) =
cn (z z0 )n este olomorfa n coroana fz 2 C;
n= 1
1
z
z0
z0 j < R1 ;
jz z0 j >
R2 < R1 ,
R2 < jz
Teorem
a. Fie domeniul G
C; functia olomorfa f : G ! C si D =
fz 2 C; R2 < jz z0 j < R1 g cu D
G: Pentru orice z 2 D; f (z) =
1
X
cn (z z0 )n seria ind uniform convergenta pe orice compact din D:
n= 1
z0 j < R1 g :
Observatie. Teorema se refer

a la olomora functiilor n domenii ce nu
contin neap
arat punctul z0 :
Demonstratie. Fie cercurile centrate n z0 ,C (z0 ; R1 ) = fz 2 C; jz z0 j = R1 g
si C (z0 ; R2 ) = fz 2 C; jz z0 j = R2 g si = [z0 + R2 exp (i ) ; z0 + R1 exp (i )] ; 2
R; un segment cu capetele pe cele dou
a cercuri. Domeniul D = D
avnd
frontiera @D = C (z0 ; R2 )[ [ [C (z0 ; R1 ) este simplu conex si cu formula
lui Cauchy avem pentru z 2 D :
Z
Z
Z
f( )
1
1
1
f( )
f( )
d =
d
d ;
f (z) =
2 i @D
z
2 i C(z0 ;R1 )
z
2 i C(z0 ;R2 )
z
observnd c
a integralele pe
Pentru
1
z
2 C (z0 ; R1 ) avem
Pentru
1
z
si
1
(
z0 )
(z
z0 )
2 C (z0 ; R2 ) avem
1
(
z0 )
(z
z0 )
se reduc.
z0
< 1 si deci
z0
1
z0 1
z z0
z0
1
z0
z0
< 1 si deci
z0
1
z
1
z0 1
z0
z z0
1
X
(z
n=0
1
z
z0
1
X
(
n=0
(z
z0 )n
:
z0 )n
z0 )n
;
z0 )n
98
CURSUL 9. FUNCTII
COMPLEXE ANALITICE
convergenta ind uniform

a. Avem asadar
Z
1
2 i
1
2 i
C(z0 ;R1 )
1 X
f( )
d =
z
2 i n=0
f( )
1 X
d =
z
2 i n=1
1
C(z0 ;R2 )
Rezult
a f (z) =
1
X
cn (z
n= 1
1
cn =
2 i
1
cn =
2 i
C(z0 ;R1 )
f( )
d
(
z0 )n+1
z0 )n
(z
f ( )d
C(z0 ;R2 )
z0 )n ;
1
:
(z z0 )n
z0 )n cu
C(z0 ;R1 )
f( )
d ; n
(
z0 )n+1
z0 )
n 1
(9.7)
0;
f ( )d ; n
1:
(9.8)
C(z0 ;R2 )
Observatie. Folosind teorema lui Cauchy deducem pentru R2 <

Z
Z
f( )
f( )
d ; n 0;
n+1 d =
z0 )
z0 )n+1
C(z0 ;R1 ) (
C(z0 ; ) (
Z
Z
n 1
(
z0 )
f ( )d =
(
z0 ) n 1 f ( ) d ; n
C(z0 ;R2 )
< R1 :
1;
C(z0 ; )
si deci
1
cn =
2 i
C(z0 ; )
f( )
d ; 8n 2 Z:
(
z0 )n+1
(9.9)
Propozi
tie (inegalitatile lui Cauchy). Fie f : G ! C olomorfa n D =
1
X
fz 2 C; R2 < jz z0 j < R1 g ; D G si f (z) =
cn (z z0 )n : Fie R2 <
< R1 si M = sup fjf (z)j ; z 2 C; jz
jcn j
n= 1
z0 j = g : Atunci
M
n

a.
Z
1
f( )
jcn j =
d
2 i C(z0 ; ) (
z0 )n+1
(9.10)
9.2. PUNCTE SINGULARE IZOLATE

1
=
2
99
f ( exp (i ))
exp (i ) d
exp (i (n + 1) )
n+1
Aplicatie. Sa se dezvolte n serie Laurent functia f (z) =

n domeniile a) jzj < 1; b) 1 < jzj < 2; c) jzj > 2: Rezolvare:
a) Pentru jzj < 1 avem
1
z
1
z
1
1
2 1
1
1
z
2
1X z
2 n=0 2
1
1
X
n=0
z ) f (z) =
=
1
X
n=0
1
z
1
X
zn
;
2n+1
n=0
zn:
2n+1
b) Pentru 1 < jzj < 2 avem

1
z
1
X
zn
1
1 1
;
=
2n+1 z 1
z 1
n=0
1
z
1
X
1
) f (z) =
n+1
z
n=0
1
1
X
zn X 1
+
;
n+1
n+1
2
z
n=0
n=0
c) Pentru jzj > 2 avem

1
z
9.2
1
1
=
2
z 1
2
z
1
1
1
X
X
X
2n
1
1
2n 1
=
;
=
)
f
(z)
=
:
z n+1 z 1 n=0 z n+1
z n+1
n=0
n=0
Puncte singulare izolate
Denitie Un punct z 2 D
C se numeste punct ordinar pentru functia
complex
a f : D ! C dac
a exist
a o vecin
atate V a lui z cu proprietatea c
af
este olomorf
a pe multimea V \ D:
Denitie Un punct z 2 D C se numeste punct singular pentru functia
complex
a f : D ! C dac
a nu este ordinar.
Denitie. Fie G C, z0 2 G si f : G fz0 g ! C: Punctul singular z0
se numeste punct singular izolat pentru functia f dac
a exist
a R > 0 astfel
nct D (z0 ; R) G si f este olomorf
a n D (z0 ; R) fz0 g :
Denitie. Fie z0 un punct singular izolat pentru functia f:
1) z0 se numeste punct singular aparent (eliminabil) dac
a exist
a lim f (z) ;
z!z0
2) z0 se numeste pol dac

a lim jf (z)j = 1;
z!z0
3) z0 se numeste punct singular esential dac

a nu exist
a lim jf (z)j :
z!z0
100
CURSUL 9. FUNCTII
COMPLEXE ANALITICE
Observatie. Rezult
a din denitie c
a n jurul punctelor singulare izolate f
se dezvolt
a n serie Laurent
f (z) =
1
X
cn (z
n= 1
z0 )n ; 0 < jz
z0 j < R:
(9.11)
Teorem
a. Punctul z0 este punct singular aparent daca si numai daca
dezvoltarea (9.11) are partea principala nula ( cn = 0; 8n < 0).
1
X
Demonstratie. Dac
a exist
a f (z) =
cn (z z0 )n ; f este m
arginit
n= 1
ntr-o vecin
atate D (z0 ; 0 ) a lui z0 , deci jf (z)j
M pentru jz z0 j
<
0
: Pentru n < 0; f
acnd s
a tind
a la zero obtinem cn = 0;deci f (z) =
1
X
cn (z z0 )n .
n=0
Reciproc, dac
a f (z) =
1
X
z0 )n pentru 0 < jz
cn (z
n=0
lim jf (z)j = c0 :
z0 j < R; avem
z!z0
Observatii. 1)n demonstratia teoremei s-a ar

atat c
a z0 este punct singular
aparent dac
a si numai dac
a f este m
arginit
a ntr-a vecin
atate a lui z0 :
2) Dac
a z0 este punct singular aparent pentru f , atunci f se prelungeste
la o functie olomorf
a n z0 punnd f (z0 ) = lim f (z) :
z!z0
Exemplu. Functia
f (z) =
z 2k
sin z X
( 1)k
=
z
(2k + 1)!
k=0
1
are pe z = 0 ca punct singular aparent si lim f (z) = 1:

z!z0
Propozi
tie. Punctul z0 este pol pentru f daca si numai daca functia
g (z) =
1
f (z)
pentru 0 < jz z0 j < R0

0 pentru z = z0 ;
este olomorfa (R0 este un numar care va precizat n demonstratie).

a z0 este pol pentru f: Deoarece lim jf (z)j =
z!z0
1 exist
a R0 astfel nct f (z) 6= 0; 8z 2 fz 2 C; 0 < jz z0 j < R0 g deci g
este bine denit si este o functie olomorf
a pe fz 2 C; 0 < jz z0 j < R0 g ;
cu lim g (z) = 0: Asadar z0 este punct singular aparent pentru g si cum
z!z0
g (z0 ) = 0 deducem c
a g este olomorf
a n z0 :
101
Reciproc, e g olomorf
a n D (z0 ; R0 ) : Din g (z0 ) = 0 rezult
a lim jf (z)j =
z!z0
1
lim
= 1:
z!z0 g (z)
Denitie. Fie z0 un punct singular izolat de tip pol pentru f . Vom spune
c
a polul z0 este de ordinul n dac
a z0 este un zerou de ordinul n al functiei g.
Teorem
a. Punctul z0 este pol de ordinul n 2 N; pentru functia f daca si
numai daca partea principala a dezvoltarii n serie Laurent n D (z0 ; R) fz0 g
are un numar nit de termeni:
f (z) =
c
(z
n
n
z0 )
c
(z
n+1
z0 )n 1
+ ::: +
c
z
z0
+ c0 + c1 (z
z0 ) + ::: (9.12)
cu c n 6= 0:
Demonstratie. Fie z0 un pol de ordin n pentru f , deci un zerou de ordin
n pentru g: Atunci g (z) = (z z0 )n ' (z) cu ' analitic
a n z0 si ' (z0 ) 6= 0:
1
1
1
: Dar
se dezvolt
a n serie Taylor n
Rezult
a f (z) =
(z z0 )n ' (z)
' (z)
vecin
atatea lui z0
1
X
1
ak (z z0 )k ; a0 6= 0
=
' (z) k=0
si atunci
f (z) =
a0
+
(z z0 )n (z
a1
z0 )n
+ ::: + an + an+1 (z
z0 ) + :::;
obtinndu-se o dezvoltare de tipul (9.12).

Reciproc, e dezvoltarea Laurent (9.12) a lui f n vecin
atatea lui z0 :
Denim functia prin
(z) =
Din (9.12) rezult
a
f (z) (z
z0 )n pentru 0 < jz
c n pentru z = z0 :
z0 j < R
z0 ) + ::: dac
a 0 < jz z0 j < R
j (z)j
= 1 decim z0
deci lim (z) = c n 6= 0: Atunci lim jf (z)j = lim
z!z0
z!z0
z!z0 jz
z0 jn
(z z0 )n
este pol pentru functia f . Functia g ind de forma g (z) =
; are n
(z)
z0 un zerou de ordin n, deci n acelasi punct f are un pol de ordin n:
1
Exemple. 1) Functia f (z) = 2
are doi poli simpli (de ordinul 1)
z +4
z1 = 2i; z2 = 2i:
(z) = c
+c
n+1
(z
102
CURSUL 9. FUNCTII
COMPLEXE ANALITICE
2) Functia f (z) =
z+1
are pe z = 1 ca pol simplu si pe z = 0 ca
z 3 (z 1)
p[ol triplu.
Denitie. Fie z0 un punct singular izolat pentru f si e
f (z) =
1
X
z0 )n
cn (z
(9.13)
n= 1
dezvoltarea n serie Laurent n D (z0 ; R) fz0 g : Se numeste reziduu al lui

f @ n z0 si se noteaz
a Resz=z0 f (z) coecientul c 1 din dezvoltarea n serie
Laurent. tinnd cont de (9.8) avem
Z
1
f (z) dz; 0 < < R:
(9.14)
Resz=z0 f (z) = c 1 =
2 i C(z0 ; )
Propozi
tie. Fie z0 un pol de ordin n pentru f . Atunci
Resz=z0 f (z) =
1
(n
lim
1)! z!z0
dn
dz n
z0 )n f (z)]
[(z
(9.15)
.
Demonstratie. z0 ind pol de ordinul n avem dezvoltarea
f (z) =
n
n
(z
z0 )
c
(z
n+1
z0 )n 1
+ ::: +
z0
+ c0 + c1 (z
z0 ) + :::
de unde rezult
a
(z
z0 )n f (z) = c
n + c n+1
(z
z0 ) + ::: + c
Prin urmare c 1 este coecientul lui (z z0 )n

n vecin
atatea lui z0 a functiei olomorfe
g (z) =
(z
(z
z0 )n
+ c0 (z
n dezvoltarea n serie Taylor
z0 )n f (z) dac
a z 6= z0
c n dac
a z = z0 :
si avem
c
g (n
(n
1)
(z0 )
1
dn
=
lim n
1)!
(n 1)! z!z0 dz
1
1
[(z
Corolar. Fie z0 pol simplu pentru f . Atunci

Resz=z0 f (z) = lim (z
z!z0
z0 )n + ::::
z0 ) f (z) :
z0 )n f (z)] :

Exemplu. Functia f (z) =
Resz=1 f (z) =
103
3z 2 + 1
are pe z = 1 ca pol de ordin 3: Avem
(z 1)3
1
d2
lim 2 (z
2 z!1 dz
1)3 f (z) =
1
d2
lim 2 3z 2 + 1 = 3:
2 z!1 dz
Teorem
a (teorema reziduurilor, Cauchy 1825). Fie multimea deschisa
G C si functia f : G ! C olomorfa n G fa1 ; a2 ; :::; an g cu a1 ; a2 ; :::; an 2
G (deci acestea sunt puncte singulare izolate pentru f ). Fie D un domeniu
astfel nct D G si a1 ; a2 ; :::; an 2 D: Fie frontiera @D neteda si orientata
n sens pozitiv. Atunci
Z
f (z) dz = 2 i
@D
n
X
Resz=ak f (z) :
k=1
Demonstratie. Fie r1 ; :::; rn numere pozitive sucient de mici astfel nct

discurile D (ak ; rk ) D; 8k = 1; :::; n si D (ak ; rk ) \ D (aj ; rj ) = ;; 8k 6= j:
Fie C (aj ; rj ) = @D (aj ; rj ) frontierele discurilor, orientate pozitiv. Fie D =
D [nj=1 D (aj ; rj ) cu frontiera (orientat
a pozitiv) @D = @D [ C (a1 ; r1 ) [
::: [ C (an ; rn ) : Functia f ind olomorf
a, avem cu teorema lui Cauchy,
0=
f (z) dz =
@D
f (z) dz +
@D
n Z
X
f (z) dz;
C (ak ;rk )
k=1
jjde unde, tinnd cont de (9.14) avem

Z
f (z) dz =
@D
n Z
X
k=1
Aplicatii.
Z
1)
C(0;2)
1
z2
f (z) dz = 2 i
C(ak ;rk )
dz = 2 i Resz=p3
n
X
Resz=ak f (z) :
k=1
1
z2
+ Resz=
1
3 2
z
p
p !
z
3
z+ 3
= 2 i lim
+ limp 2
= 0:
p
2
3
3
z! 3 z
z!
3 z
Z
Z
sin z
1 z3
2)
dz
=
+ ::: dz = 2 i:
2
z
3!
C(0;1) z
C(0;1)
104
CURSUL 9. FUNCTII
COMPLEXE ANALITICE
Partea III
Ecua
tii diferen
tiale
105
Cursul 10
Transformarea Laplace
Denitie. Se numesc functii original functiile f : R ! C cu propriet
atile
1) f (t) = 0 pentru t < 0;
2) f are un num
ar nit de discontinuit
ati de speta I pe orice interval
m
arginit (un punct de discontinuitate este de speta I dac
a functia are n acel
punct limite laterale nite).
3) exist
a 0 0 si M > 0 astfel nct
jf (t)j
M exp ( 0 t) ; 8t > 0:
se numeste indice de cre

stere.
Denitie. Fie f o functie original cu indicele de crestere
transformarea (transformata) Laplace a lui f functia
0
F : fp 2 C; Re p >
denit
a prin relatia
F (p) =
0g
0:
Se numeste
! C;
f (t) exp ( pt) dt:
(10.1)
F se numeste functie imagine.

Notatie. Functia F se noteaz
a L [f ]. Corespondenta dintre f si F se
noteaz
a f ! F:
Teorem
a. Fie f o functie original cu indicele de cre
stere 0 . Atunci F =
L [f ] este olomorfa n domeniul fp 2 C; Re p > 0 g si marginita n domeniile
fp 2 C; Re p
1 > 0 g iar lim F (p) = 0:
Re p!1
Demonstratie. Fie p = + i : Avem

Z 1
Z 1
f (t) exp ( pt) dt
jf (t)j jexp ( ( + i ) t)j dt
0
107
108
CURSUL 10. TRANSFORMAREA LAPLACE

M
exp ( 0 t) exp (
t) dt = M
exp ((
)t) dt =
:
0
De aici rezult
a armatii ale teoremei si de asemenea deducem
Za1ultimele dou
f (t) exp ( pt) dt este absolut convergent
a pentru Re p > 0 :
c
a integrala
0
S
a demonstr
am acum olomora functiei F: Fie <
si D (p) discul
0
F (z) F (p)
de raz
a centrat n p: S
a ar
at
am c
a exist
a lim
: Fie n D (p)
z!p
z p
dezvoltarea n serie Taylor
1
X
( t)k exp ( pt)
exp ( zt) =
(z p)k =
k!
k=0
= exp ( pt)
t exp ( pt) (z
p)2 R(z; p; t):
p) + (z
Rezult
a
Z 1
Z 1
F (z) F (p)
=
tf (t) exp ( pt) dt + (z p)
R (z; p; t) f (t) dt:
z p
0
0
Avem estim
arile
1
1
X
X
( t)k exp ( pt) (z p)k 2
( t)l+2 exp ( pt) (z p)l
=
jR (z; p; t)j =
k!
(l + 2)!
k=2
l=0
2
t exp (
Z
t)
1 l
X
t
l=0
l!
pjl = t2 exp (
jz
R (z; p; t) f (t) dt
Z
=M
t) exp (jz
t2 exp ( (
t2 exp (jz
pj t
pj t)
jz
t2 exp ( (
jz
pj) t) exp ( 0 t) dt =
0 ) t) dt;
ultima expresie ind nit

a pentru z 2 D (p) :
Atunci
Z 1
F (z) F (p)
lim
=
tf (t) exp ( pt) dt:
z!p
z p
0
Din relatia
exp ( t)
t<
; 8t > 0; 8 > 0;
rezult
a c
a
jtf (t)j <
exp ( +
(10.2)
0) ;
deci tf (t) este functie original si integrala din formula (10.2) este absolut
convergent
a pentru > 0 + > 0 :
pj) t) ;
10.1. EXEMPLE DE TRANSFORMATE LAPLACE
10.1
109
Exemple de transformate Laplace
n aceast
a sectiune toate functiile considerate se presupun nmultite cu functia
lui Heaviside
1; t 0
H (t) =
0; t < 0:
Avem
L [1] (p) =
exp ( pt) dt =
L [t ] (p) =
L [exp ( t)] (p) =
0
1
1
1
exp ( pt) j1
0 = ; Re p > 0;
p
p
tn exp ( pt) dt =
exp ( (p
n!
pn+1
) t) dt =
; n 2 N;
1
1
1
1
L [cos t] (p) = L [exp (it)] (p)+ L [exp ( it)] (p) =
2
2
2
L [sin t] (p) =
p2
1
:
+1
= 0:
= 0:
; Re p > Re
1
0:
1
p+i
p2
p
:
+1
110
CURSUL 10. TRANSFORMAREA LAPLACE
Cursul 11
Propriet
a
ti ale transform
arii
Laplace
Propozi
tie. Fie f; g functii original si F = L [f ] : Avem urmatoarele proprietati:
1) Proprietatea de liniaritate
L [ f + g] = L [f ] + L [g] :
2) Proprietatea asemanarii
f ( t) !
> 0:
3) Proprietatea ntrzierii
f (t
) ! exp ( p ) F (p) ;
0:
4) Proprietatea de deplasare
exp ( p0 t) f (t) ! F (p + p0 ) ; Re p0 > 0:
Demonstratie.
2) Cu schimbarea de variabil
a s = t avem
Z
Z 1
1 1
L [f ( t)] (p) =
exp ( pt) f ( t) dt =
exp
0
ps
f (s) ds =
3) Cu schimbarea de variabil
a s = t a avem, tinnd cont de faptul c
af
este o functie original (deci f (t a) = 0 pentru t < a):
Z 1
L [f (t a)] (p) =
f (t a) exp ( pt) dt =
a
111
TI
112CURSUL 11. PROPRIETA

ALE TRANSFORMARII
LAPLACE
=
f (s) exp ( p (s + a)) ds = exp ( pa) F (p) :
4)
L [exp ( p0 t) f (t)] =
exp ( (p + p0 ) t) f (t) dt = F (p + p0 ) :
Propozi
tie (integrarea imaginii). Fie f functie original cu indicele de
f (t)
cre
stere 0 si F = L [f ]. Daca
este functie original, atunci
t
Z 1
f (t)
F (z) dz;
L
=
t
p
integrala facndu-se pe orice drum care porne
ste din p, situat n semiplanul
fz 2 C; Re z > 0 g :
Demonstratie.
Z 1
Z 1 Z 1
Z 1
exp ( zt) dz dt =
f (t) exp ( zt) dt dz =
f (t)
p
Aplicatie.
f (t)
f (t)
exp ( pt) = L
(p) :
t
t
sin (t)
L
(p) =
t
dz
=
+1
2
z2
arctan p:
Propozi
tie. Fie f; f 0 ; :::; f (n) functii original cu indicii de cre
stere
(k)
(k)
Fie = max f 0 ; 1 ; :::; n g : Notam f (0) = lim f (t) : Atunci
t!0
L f
(n)
n 1
X
(t) (p) = p L [f (t)] (p)
f (k) (0) pn
1 k
; Re p > :
k=0
Demonstratie. Pentru n = 1
0
L [f (t)] (p) =
= f (t) exp (
pt) j1
0
f 0 (t) exp ( pt) dt =
+p
f (t) exp ( pt) dt =
0;
1 ; :::;
n:
113
= pL [f (t)] (p)
f (0) :
n continuare
L [f " (t)] (p) = pL [f 0 (t)] (p)
f 0 (0) = p2 L [f (t)] (p)
pf (0)
etc.
Propozi
tie. Fie f functie original cu indicele de cre
stere
8p 2 C cu Re p > 0 , avem
Z
f (s) ds (p) =
Demonstratie. Fie g (t) =
f 0 (0) ;
0.
Atunci,
L [f ] (p)
:
p
(11.1)
f (s) ds. Se veric

a faptul c
a g (t) este
functie original si g (0) = 0: Avem

L [f ] (p) = L [g 0 ] (p) = pL [g] (p)
de unde rezult
a (11.1).
Propozi
tie. Fie f functie original cu indicele de cre
stere
L [f ] : Atunci pentru n 1; avem
si F =
F (n) (p) = L [( t)n f (t)] (p) :

Z 1
tn f (t) exp ( pt) dt converg absolut pentru
Demonstratie. Integralele
Re p
a>
si putem deriva n raport cu parametrul. Avem asadar

Z 1
0
( t)f (t) exp ( pt) dt;
F (p) =
0
etc.
Aplicatie.
L [t sin t] (p) =
2p
:
(p2 + 1)2
Denitie. Fie f si g functii originale. Se numeste convolutia lui f cu g

functia
Z t
Z t
(f g) (t) =
f (s) g (t s) ds =
f (t s) g (s) ds:
0
TI

ALE TRANSFORMARII
LAPLACE
Observatie. Cum f si g sunt functii original (deci f (t) = 0 si g (t) = 0
pentru t < 0) deducem c
a
Z 1
Z t
f (t s) g (s) ds;
f (t s) g (s) ds =
1
deoarece g (s) = 0; s 2 ( 1; 0) si f (t s) = 0; s 2 (t; 1) :

Propozi
tie. Fie f si g functii originale cu indicii de cre
stere 1 si
Atunci f g este functie original cu indicele > 0 = max f 1 ; 2 g iar
L [f
2:
g] = L [f ] L [g] :
Demonstratie. S
a ar
at
am c
a f g are indicele de crestere
Z t
f (s) g (t s) ds <
<M
L
exp ( 0 s) exp (
f (s) g (t
f (s)
t
0
s) ds =
exp ( ps) f (s) ds
exp ( pt)
t=s+
exp ( pt) g (t
s)) ds = M t exp ( 0 t) < M 0 exp ( t) :
(t
s) dt ds =
f (s) g (t
f (s)
exp ( ps) exp ( p ) g ( ) d
s) ds dt =
exp ( p ) g ( ) d = L [f ] (p) L [g] (p) :
Propozi
tie. Fie f; f 0 ; g; g 0 originale si F = L [f ] ; G = L [g] : Atunci
pF (p) G (p) = f (0) G (p) + L [f 0 g] (p) =
= g (0) F (p) + L [g 0 f ] (p) :
Demonstratie.
L [f 0 g] (p) = L [f 0 ] (p) L [g] (p) = [pF (p)
f (0)] G (p) :
Propozi
tie. Fie F o functie olomorfa n V = fp 2 C; jpj > Rg (o
vecinatate a lui1), avnd dezvoltarea
1
X
ck
F (p) =
; jpj > R:
pk
k=1
ds =

11.1. INVERSA TRANSFORMARII
LAPLACE
115
Atunci F este transformata Laplace a functiei Hf cu H functia lui Heaviside

si
1
X
ck
f (t) =
tk 1 :
(11.2)
(k
1)!
k=1
Demonstratie. Se demonstreaz
a c
a seria din (11.2) este convergent
a, 8t 2
R: Avem apoi
Z 1
Z 1
1
X
ck
L [f ] (p) =
exp ( pt) f (t) dt =
exp ( pt) tk 1 dt =
(k 1)! 0
0
k=1
=
1
X
k=1
11.1
ck
(k
(k
1)!
1)!
pk
= F (p) :
Inversa transform
arii Laplace
Vom da fara demonstratie urm

aoarea
Teorem
a (Formula Mellin-Fourier). Fie f functie original cu indicele
de cre
stere 0 si F = L [f ]. Atunci n punctele de continuitate ale lui f
avem
Z a+i1
Z a+iR
1
1
F (p) exp (pt) dp =
F (p) exp (pt) dp; a > 0 ;
f (t) =
lim
2 i a i1
2 i R!1 a iR
(11.3)
iar n punctele de discontinuitate
Z a+i1
f (t + 0) + f (t 0)
1
=
F (p) exp (pt) dp; a > 0 :
2
2 i a i1
Vom demonstra n continuare urm
atoarea
Teorem
a (Mellin). Fie f functie original cu indicele de cre
stere 0 si
F = L [f ] : Presupunem ca F este o functie meromorfa n C, satisfacnd n
plus conditia
lim F (p) = 0;
(11.4)
jpj!1
convergenta ind uniforma n arg p: Atunci

X
f (t) =
Resp=pk (exp (pt) F (p)) ;
k
suma efectundu-se dupa toti polii lui F .
(11.5)
TI

ALE TRANSFORMARII
LAPLACE
Demonstratie. Fie CR (a) cercul de raz
a R, centrat n punctul de ax
a
a si semicercul R (a) = CR (a) \ fp 2 C; Re p ag : Fie curba nchis
a R=
iR; a + iR] : Tinnd
cont de (11.4), deducem pentru t > 0 :

R (a) [ [a
Z
exp (pt) F (p) dp = 0:
lim
R!1
R (a)
Conform formulei Mellin-Fourier vom avea

Z a+iR
Z a+i1
1
1
F (p) exp (pt) dp =
f (t) =
F (p) exp (pt) dp =
lim
2 i a i1
2 i R!1 a iR
1
=
lim
2 i R!1
1
lim
=
2 i R!1
a+iR
F (p) exp (pt) dp +
a iR
exp (pt) F (p) dp =

R
X
k
exp (pt) F (p) dp =

R (a)
Resp=pk (exp (pt) F (p)) :
Cursul 12
Ecua
tii diferen
tiale
12.1
Generalit
a
ti
Denitie. O ecuatie diferentiala pentru functia y = y(x) denit

a pe intervalul
I R si de m ori derivabil
a este o relatie de forma
F x; y; y 0 ; :::; y (m) = 0:
(12.1)
Functia y : I ! R (sau C) este o solutie a ecuatiei diferentiale dac

a
F x; y(x); y 0 (x); :::; y (m) (x) = 0; 8x 2 I:
(12.2)
Denitie. Fie functiile yi = yi (x); i = 1; :::; p, denite pe intervalul I

si de m ori derivabile. Relatiile
8
(m)
(m)
< F1 (x; y1 ; :::; yp ; y 0 ; :::yp0 ; y1 ; :::; yp ) = 0;
::::::::::::::::::
:
(m)
(m)
Fq (x; y1 ; :::; yp ; y 0 ; :::yp0 ; y1 ; :::; yp ) = 0;
(12.3)
denesc un sistem de ecuatii diferentiale care se mai scrie vectorial sub forma
F x; y; y 0 ; :::; y (m) = 0;
(12.4)
cu
F = (F1 ; ::::; Fq ); y = (y1 ; :::; yp ):
Ecuatia diferential
a de forma
an (x)y (n) + an 1 (x)y (n
1)
+ ::: + a1 (x)y 0 + a0 (x)y = f (x);

117
(12.5)
118
CURSUL 12. ECUATII

DIFERENTIALE
se numeste ecuatie diferentiala liniara de ordinul n, iar sistemul de forma

8 Pp Pm
(l)
< k=1 l=0 a1kl yk = f1 (x);
::::::::::::::::
(12.6)
: Pp Pm
(l)
k=1
l=0 aqkl yk = fq (x);
poart
a numele de sistem de ecuatii diferentiale liniare de ordinul m.
12.2
Ecua
tii
si sisteme de ecua
tii diferen
tiale
de ordinul nti. Forma normal
a. Problema lui Cauchy.
Fie ecuatia diferential

a de ordinul nti
F (x; y; y 0 ) = 0:
(12.7)
@F
6= 0, cu teorema
@y 0
functiilor implicite, putem pune ecuatia sub forma normala
Presupunnd c
a F este o functie de clas
a C 1 si c
a
y 0 = f (x; y):
(12.8)
Fie sistemul de ecuatii diferentiale de ordinul nti

F (x; y; y 0 ) = 0;
(12.9)
cu
F = (F1 ; ::::; Fn ); y = (y1 ; :::; yn ):
Presupunnd c
a F1 ; ::::; Fn sunt de clas
a C 1 si c
a
det
@ (F1 ; :::; Fn )
6= 0;
@ (y10 ; :::yn0 )
cu teorema functiilor implicite putem exprima pe (12.9) sub forma normala

sau echivalent
8 0
< y1 = f1 (x; y1 ; :::; yn );
::::::::
(12.10)
: 0
yn = fn (x; y1 ; :::; yn ):
Dac
a ecuatiei (12.7) i ad
aug
am conditia initiala y(x0 ) = y0 spunem c
a avem
de rezolvat problema Cauchy pentru ecuatia (12.7).
Dac
a sistemului (12.9) i ad
aug
am conditiile initiale y(x0 ) = y 0 spunem
c
a avem de rezolvat problema Cauchy pentru sistemul (12.9).
12.3. EXISTENTA
SI UNICITATEA SOLUTIEI
PROBLEMEI LUI CAUCHY.119
12.3
Existen
ta
si unicitatea solu
tiei problemei lui Cauchy.
Problema existentei si unicit

atii problemei lui Cauchy este transat
a de urm
atoarele teoreme (pe care le enuntam f
ar
a a le demonstra):
Teorem
a. Fie ecuatia diferentiala y 0 = f (x; y) si conditia initiala y(x0 ) =
y0 : Presupunem ca f : D ! R unde D R2 este un domeniu si (x0 ; y0 ) 2 D.
Daca f este continua pe D si lipschitziana n y (adica 9L > 0 astfel nct
jf (x; y1 ) f (x; y2 )j < L jy1 y2 j ; 8(x; y1 ); (x; y2 ) 2 D; atunci exista h > 0 si
y : [x0 h; x0 + h] ! R, derivabila astfel nct y(x0 ) = y0 si y 0 = f (x; y):
Teorem
a. Fie sistemul de ecuatii diferentiale yj0 (x) = fj (x; y1 (x); :::; yn (x)); j =
1; :::; n si conditiile initiale yj (x0 ) = yj0 : Daca functiile fj : D ! R (cu
D Rn domeniu si (x0 ; y10 ; :::; yn0 ) 2 D) si verica conditiile de tip Lipschitz
jfj (x; y1 ; :::; yn )
L max jyj
fj (x; z1 ; :::; zn )j
zj j ; 8(x; y1 ; :::; yn ); (x; z1 ; :::; zn ) 2 D;
1 j n
atunci exista h > 0 si o unica solutie a sistemului de ecuatii diferentiale

y = (y1 ; :::; yn ) : [ h + x0 ; h + x0 ] ! Rn ;
care verica si conditiile initiale.
12.4
Rezolvarea problemei Cauchy pentru ecua

tii
diferen
tiale liniare cu coecien
ti constan
ti
cu transformarea Laplace
Fie ecuatia diferential

a
an x(n) (t) + an 1 x(n
1)
(t) + ::: + a0 x(t) = f (t);
(12.11)
cu
a0 ; a1 ; :::; an 2 C; an 6= 0;
si conditiile initiale
x(0) = x0 ; x0 (0) = x1 ; :::; x(n
Vom calcula x(t); t
1)
(0) = xn 1 :
0; folosind transformarea Laplace. Vom avea
an L[x(n) (t)](p) + an 1 L[x(n
1)
(t)](p) + ::: + a0 L[x(t)](p) = L[f (t)](p):
120
CURSUL 12. ECUATII

DIFERENTIALE
Notnd X = L[x]; F = L[f ], avem

!
n 1
X
an pn X(p)
xk pn 1 k + ::: + a1 (pX(p)
x0 ) + a0 X(p) = F (p):
k=0
Punnd
A(p) =
n
X
ak p k ;
k=0
B(p) = an
n 1
X
xk p
n 1 k
+ an
k=0
avem
n 2
X
xk p n
2 k
+ ::: + a1 x0 ;
k=0
A(p)X(p) = F (p) + B(p);

deci
X(p) =
F (p) + B(p)
:
A(p)
Cu formula lui Mellin aam apoi x(t).

Exemplu. Fie ecuatia diferential
a
x00 + x0
2x = exp( t);
cu conditiile initiale
x(0) = 0; x0 (0) = 1:
Avem succesiv
L [x0 (t)] (p) = pX(p)
L[x00 (t)](p) = p2 X(p)
p2 X(p)
2X(p)
x(0) = pX(p):
x0 (0)
pX(p)
1 = L[exp( t)] =
Rezult
a
X(p) =
px(0) = p2 X[p]
1
p
1;
1
:
p+1
si cu formula lui Mellin

x(t) = Resp=1
exp(pt)
+ Resp=
p2 1
exp(pt)
exp(t) exp( t)
=
= sinh(t):
2
p
1
2
12.5. REZOLVAREA PROBLEMEI CAUCHY PENTRU SISTEME DE ECUATII

DIFERENTIA
12.5
Rezolvarea problemei Cauchy pentru sisteme de ecua

tii diferen
tiale liniare cu coecien
ti constan
ti cu transformarea Laplace
Fie sistemul de ecuatii diferentiale

8
< a11 x01 (t) + ::: + a1n x0n (t) + b11 x1 (t) + ::: + b1n xn (t) = f1 (t);
:::::::::::::::::::::::::
:
0
0
an1 x1 (t) + ::: + ann xn (t) + bn1 x1 (t) + ::: + bnn xn (t) = fn (t);
(12.12)
sau notnd
0
1
0 0 1
0
1
x1
x1
f1
x = @ : A ; x0 = @ : A ; A = (aij )i;j=1;:::;n ; B = (bij )i;j=1;:::;n ; f = @ : A ;
x0n
xn
fn
avem
Ax0 + Bx = f :
Fie
0
1
1
L[x1 ]
L[f1 ]
L[x] = @ : A ; L[f ] = @ : A :
L[xn ]
L[fn ]
Presupunnd cunoscute conditiile initiale
x1 (0) = x01 ; :::; xn (0) = x0n ;

not
am
1
x01
x0 = @ : A :
x0n
Aplicnd sistemului (12.13) transformata Laplace obtinem

pAL[x]
Ax0 + BL[x] = L[f ];
de unde
L[x] = (pA + B) 1 Ax0 + (pA + B) 1 L[f ]:
Aplicnd apoi pe componente formula lui Mellin, calcul
am x:
(12.13)
122
CURSUL 12. ECUATII

DIFERENTIALE
Cursul 13
Ecua
tii cu derivate par
tiale de
ordinul 2
13.1
Generalit
a
ti
Fie functia F : E ! R; E Rp multime deschis

a, cu p = Cn2 + 2n + 1: Se
numeste ecuatie cu derivate partiale de ordinul 2 (n n variabile) ecuatia
F (x1 ; :::; xn ; u;
@u
@u @ 2 u @ 2 u
@ 2u
; :::;
; 2;
; :::; 2 ) = 0;
@x1
@xn @x1 @x1 @x2
@xn
cu conditia s
a existe i; j
(13.1)
n astfel nc#at
@F
2
u
@ @x@i @x
j
6= 0:
Denitie. Functia u : D ! R; D
Rn multime deschis
a este solutie a
ecuatiei cu derivate partiale (13.1) dac
a:
2
1) u 2 C (D) :
2) Pentru orice (x1 ; :::; xn ) 2 D;
(x1 ; :::; xn ; u (x1 ; :::; xn ) ;
@u (x1 ; :::; xn )
@u (x1 ; :::; xn )
@ 2 u (x1 ; :::; xn )
; :::;
; :::;
) 2 E;
@x1
@xn
@x2n
3) Pentru orice (x1 ; :::; xn ) 2 D;

F (x1 ; :::; xn ; u (x1 ; :::; xn ) ;
@u (x1 ; :::; xn )
@u (x1 ; :::; xn )
@ 2 u (x1 ; :::; xn )
; :::;
; :::;
) = 0:
@x1
@xn
@x2n
123
124CURSUL 13. ECUATII

CU DERIVATE PARTIALE
DE ORDINUL 2
Denitie. O ecuatie cu derivate partiale de forma
n
X
aij (x1 ; :::; xn )
i;j=1
@ 2u
+
@xi @xj
x1 ; :::; xn ; u;
@u
@u
; :::;
@x1
@xn
= 0;
(13.2)
n care coecientii aij nu sunt toti nuli se numeste ecuatie cu derivate partiale
de ordinul 2 cvasiliniara.
Dac
a
@u
@u
x1 ; :::; xn ; u;
; :::;
=
@x1
@xn
=
n
X
ai (x1 ; :::; xn )
i=1
@u
+ b (x1 ; :::; xn ) u + c (x1 ; :::; xn ) ;
@xi
ecuatia este liniara iar dac

a c (x1 ; :::; xn ) = 0 ecuatia este liniar
a si omogena.
13.2
Clasicarea ecua
tiilor cvasiliniare cu dou
a
variabile independente
Fie ecuatia cu derivate partiale, cvasiliniar

a, de ordinul 2, cu 2 variabile
independente
a (x; y)
@ 2u
@ 2u
@ 2u
+
2b
(x;
y)
+
c
(x;
y)
+
@x2
@x@y
@y 2
x; y; u;
@u @u
;
@x @y
= 0; (13.3)
n care presupunem c
a a; b si c sunt continue si nu se anuleaz
a simultan.
S
a introducem o pereche de noi variabile ( ; ) :
= (x; y) ;
= (x; y) ; det
@( ; )
6= 0:
@ (x; y)
Cu teorema de inversiune local

a putem exprima
x = x( ; ); y = y( ; )
si avem
x ( (x; y) ; (x; y)) = x; y ( (x; y) ; (x; y)) = y:
Not#and
u
e ( ; ) = u (x ( ; ) ; y ( ; )) ;
(13.4)
VARIABILE INDEPENDEN
13.2. CLASIFICAREA ECUATIILOR
CVASILINIARE CU DOUA
avem
u
e ( (x; y) ; (x; y)) = u (x ( (x; y) ; (x; y)) ; y ( (x; y) ; (x; y))) = u (x; y) :
Trec#and la noile variabile avem
@e
u@
@e
u@
@u
@e
u@
@e
u@
@u
=
+
;
=
+
;
@x
@ @x @ @x @y
@ @y @ @y
@ 2u
@ 2u
e
=
2
@x
@ 2
@ 2u
e
@ 2u
=
2
@y
@ 2
@
@x
@
@y
@ 2u
e
@ 2
@ 2u
e
+ 2
@
@
@x
@
@y
+2
@ 2u
@ 2u
e@ @
@ 2u
e@ @
@ 2u
e
= 2
+ 2
+
@x@y
@ @x @y @ @x @y @ @
+2
@e
u @2
@e
u @2
@ 2u
e @ @
+
+
;
@ @ @x @x @ @x2 @ @x2
@e
u @2
@e
u @2
@ 2u
e @ @
+
+
;
@ @ @y @y @ @y 2 @ @y 2
@ @
@ @
@e
u @2
@e
u @2
+
+
;
+
@x @y @y @x
@ @x@y @ @x@y
iar ecuatia cu derivate partiale devine

e
a( ; )
cu
2
e
@ 2u
e
@ 2u
e e
eb ( ; ) @ u
+
2
+
e
c
(
;
)
+
2
@ @
@ 2
@
e
a=a
@
@x
+ 2b
eb = a @ @ + b
@x @x
e
c=a
+c
@ @
@ @
+
@x @y @y @x
@
@x
@ @
@x @y
; ;u
e;
+ 2b
@ @
@x @y
+c
@
@y
+c
@e
u @e
u
;
@ @
2
@ @
;
@y @y
@
@y
= 0 (13.5)
(13.6)
(13.7)
(13.8)
Efectu#and transformarea de coordonate invers

a, din (13.5) se poate
obtine (13.3). Rezult
a deci urm
atoarea
Teorem
a. Functia u (x; y) este solutie a ecuatiei (13.3) daca si numai
daca u
e ( ; ) este solutie a ecuatiei (13.5).
Impun#and conditiile
e
a=e
c = 0;
obtinem ecuatiile cu derivate partiale de ordinul I
@
+
@x
@
@
= 0;
+
@y
@x
@
= 0;
@y
(13.9)

DE ORDINUL 2
cu
p
d
; d = b2 ac:
1;2 =
a
Vom considera acele solutii ale ecuatiilor (13.9) care ndeplinesc conditiile
b
@
@
6= 0;
6= 0:
@y
@y
Avem deci, dac
a d 6= 0;
det
@( ; )
2d @ @
=
6= 0:
@ (x; y)
a @y @y
n functie de valorile discriminantului d avem urm

atoarea clasicare a
ecuatiilor cu derivate partiale de ordinul 2, cvasiliniare, n 2 variabile independente :
1) d > 0 - ecuatii hiperbolice,
2) d = 0 - ecuatii parabolice,
3) d < 0 - ecuatii eliptice.
Denitie. Fie d 0. Functia ! (x; y) care ndeplineste conditiile
a
@!
@x
@! @!
+c
+ 2b
@x @y
@!
@y
= 0; grad ! 6= 0
(13.10)
determin
a o curb
a ! (x; y) = C = const: numit
a curba caracteristica a
ecuatiei (13.3).
Dac
a (x; y) si (x; y) cu grad 6= 0 si grad 6= 0 sunt solutii ale ecuatiilor (13.9), atunci
(x; y) = C1 ; (x; y) = C2
denesc 2 familii de curbe caracteristice. ntr-adev
ar, avem
a
@
+
@x
@
1
@y
@
+
@x
@
2
@y
=a
@!
@x
@! @!
+ 2b
+c
@x @y
@!
@y
= 0;
si asem
an
ator pentru (x; y) :
n continuare vom demonstra urm
atoarea
Lem
a. Curba ! (x; y) = C este curba caracteristica a ecuatiei (13.3)
daca si numai daca ! (x; y) = C este integrala prima a uneia din ecuatiile
diferentiale ordinare
dy
=
dx
(x; y) ;
dy
=
dx
(x; y) :
(13.11)
Demonstratie. Amintim c
a ! (x; y) este integral
a prim
a a ecuatiei diferentiale dac
a ! (x; y (x)) = const: pentru orice solutie y (x) a ecuatiei diferentiale. Avem asadar
d! (x; y (x))
0=
=
dx
=
@! (x; y (x)) @! (x; y (x)) dy

@! (x; y (x))
+
=
+
@x
@y
dx
@x
@! (x; y (x))
:
@y
Cum ! (x; y) este solutie a uneia din ecuatiile cu derivate partiale (13.9),
curba ! (x; y) = C este o curb
a caracteristic
a.
S
a presupunem acum c
a ! (x; y) = C este o curb
a caracteristic
a. Cum
2
@!
@!
6= 0; mp
artind n (13.10) prin
avem
@y
@y
a
@!
@x
@!
@y
!2
+ 2b
@!
@x
@!
@y
+ c = 0;
de unde
@!
+
@x
@!
= 0; i = 1 sau 2:
@y
(13.12)
Pe de alt
a parte, din
! (x; y) = C;
@!
6= 0;
@y
deducem din teorema functiilor implicite c

a putem exprima ecuatia curbei
caracteristice sub forma explicit
a y = y (x) si c
a avem ! (x; y (x)) C 0;
de unde prin derivare avem
@! (x; y (x)) @! (x; y (x)) dy
+
= 0:
@x
@y
dx
(13.13)
Compar#and (13.12) cu (13.13) avem

dy
=
dx
i;
deci ! (x; y) C = 0 este integral

a prim
a a uneia din ecuatiile diferentiale
ordinare (13.11).

DE ORDINUL 2
13.2.1
Forma canonic
a a ecua
tiilor cu 2 variabile independente
Dup
a cum am ar
atat deja, n cazul ecuatiilor hiperbolice (d > 0), cu noile
variabile ; solutii ale ecuatiilor (13.9), ecuatia (13.3) este adus
a la forma
canonic
a
@ 2u
e
@e
u @e
u
+ e ; ;u
e; ;
= 0:
@ @
@ @
Cu schimbarea de variabile
= + ;
obtinem o alt
a form
a canonic
a pentru ecuatiile de tip hiperbolic
@ 2u
b( ; )
@ 2
@ 2u
b( ; ) b
+
@ 2
; ;u
b;
@b
u @b
u
;
@ @
= 0:
b
n cazul ecuatiilor parabolice (d = 0), 1 = 2 = iar cele 2 caracteristice
a
coincid. Vom considera de aceea schimbarea de variabil
a
= x; = (x; y) ;
cu
(x; y) solutie a ecuatiei (13.9). Relatiile (13.6), (13.7) si (??) conduc la

e
a = a;
eb = a @ + b @ = a
@x
@y
e
c=a
@
+
@x
@
+
@x
@
1
@y
@
@y
= 0;
= 0:
Deducem de aici forma canonic

a a ecuatiilor parabolice
@ 2u
e e
+
@ 2
; ;u
e;
@e
u @e
u
;
@ @
n cazul ecuatiilor eliptice (d < 0), avem

p
b i
d
=
1 =
a
2:
=0
Deducem de aici c
a solutiile ecuatiilor (13.9) sunt complexe si dac
a =
i este solutie a primei ecuatii atunci = + i este solutie a celei de-a
doua ecuatii. Ecuatiile (13.9) sunt echivalente cu ecuatia complex
a
p
@
d @
b i
(
i )+
(
i );
@x
a
@y
din care rezult
a #in urma separ
arii p
artilor real@e si imaginar@e
p
p
d@
d@
@
b@
@
b@
+
= 0;
+
+
= 0:
@x a @y
a @y
@x a @y
a @y
Fie
(13.14)
si
solutii ale sistemului de ecuatii cu derivate partiale de ordinul

@
@
1 de mai sus astfel nc#at
6= 0;
6=):
@y
@y
Efectu#and schimbarea de variabil
a
=
(x; y) ;
(x; y) ;
observ
am c
a
@( ; )
det
=
@ (x; y)
@
@y
@
@y
6= 0:
Putem deci exprima si

x = x( ; ); y = y( ; )
si not
am
u ( ; ) = u (x ( ; ) ; y ( ; )) ;
ecuatia cu derivate partiale devine
a( ; )
@ 2u
@ 2u
@ 2u
+
2b
(
;
)
(
;
)
+
c
+
@ 2
@ @
@ 2
; ; u;
@u @u
;
@ @
=0
(13.15)
cu
a=a
b=a
@
@x
@ @
+b
@x @x
+ 2b
@ @
@x @y
+c
@ @
@ @
+
@x @y
@y @x
@
@y
+c
@ @
;
@y @y
(13.16)
(13.17)

DE ORDINUL 2
c=a
@
@x
+ 2b
@ @
@x @y
+c
@
@y
(13.18)
Tin#and
cont de (13.14), din (13.16) - (13.18) obtinem

"
#
2
2
d
@
@
+
6= 0; b = 0:
a=c=
a
@y
@y
Rezult
a forma canonic
a pentru ecuatii de tip eliptic
@ 2u @ 2u
+
+
@ 2 @ 2
; ; u;
@u @u
;
@ @
= 0:
n cele ce urmeaz
a pentru usurinta vom folosi notatiile
@u
@ 2u
@u
= ux ; 2 = uxx ;
= u ; ::::
@x
@x
@
Aplicatii. 1) Sa se aduca la forma canonica ecuatia
uxx
2uxy
3uyy + uy = 0:
Rezolvare. Avem d = b2 4ac = 16 > 0 deci ecuatia este hiperbolic

a.
2
Solutiile ecuatiei caracteristice +2 3 = 0 sunt 1 = 1; 2 = 3: Calcul
am
integrale prime pentru ecuatiile
dy
= 1 , dy
dx
dx = 0;
dy
= 3 , dy + 3dx = 0
dx
si consider
am schimbarea de variabile
=y
x;
= y + 3x:
Avem succesiv
ux =
uxx = u
u + 3u ; uy = u + u ;
6u + 9u ; uxy =
u + 2u + 3u ; uyy = u + 2u + u ;
de unde rezult
a forma canonic
a a ecuatiei cu derivate partiale
u
1
(u + u ) = 0:
16
2) Sa se aduca la forma canonica ecuatia
uxx
6uxy + 10uyy + ux
Rezolvare. Avem d = b2
Solutiile ecuatiei caracteristice
integrale prime pentru ecuatia
uy = 0:
4ac = 4 < 0 deci ecuatia este eliptic

a.
+ 6 + 10 = 0 sunt 1;2 = 3 i: Calcul
am
dy
= 3 i , dy + 3dx
dx
Separ#and p
artile rela si imaginare avem
idx = 0:
(13.19)
dy + 3dx = 0; dx = 0:
Noile variabile vor integralele prime ale acestor ecuatii,deci
= x;
= y + 3x:
Avem succesiv
ux = u + 3u ; uy = u ;
uxx = u + 6u + 9u ; uxy = u + 3u ; uyy = u ;
de unde rezult
a forma canonic
u +u
+ u = 0:
3) Sa se aduca la forma canonica ecuatia

4uxx + 4uxy + uyy
Rezolvare. Avem d = b2
ecuatiei caracteristice 4
prime pentru ecuatia
2uy = 0:
4ac = 0 deci ecuatia este parabolic

a. Solutiile
1
4 + 1 = 0 sunt 1;2 = : Calcul
am integrale
2
1
dy
= , dy
dx
2
si consider
am schimbarea de variabile
= x;
2dx = 0;
=x
2y:
Avem succesiv
ux = u + u ; uy =
uxx = u + 2u + u ; uxy =
2u
2u ;
2u ; uyy = 4u ;
de unde rezult
a forma canonic
u + u = 0:

DE ORDINUL 2
13.3
Metoda separ
arii variabilelor
Fie ecuatia cu derivate partiale de ordinul II liniar

a si omogen
a
a (x)
@ 2u
@u
+
+ b (x)
2
@x
@x
(t)
@ 2u
@u
+ (c (x) + (t)) u = 0; (13.20)
+ (t)
2
@t
@t
coecientii a; b; c : [0; l] ! R; ; ; : [0; 1) ! R ind functii continue.

Consider#and de asemenea conditiile initiale
u (x; 0) = f (x) ;
@u
(x; 0) = g (x) ; f; g 2 C ([0; l])
@t
(13.21)
si conditiile la limit
a
@u
@u
(0; t) = 0; Cu (l; t) + D
(l; t) = 0; A; B; C; D 2 R:
@x
@x
(13.22)
spunem c
a avem de rezolvat o problema mixta. C
aut#and solutia problemei
mixte sub forma
u (x; t) = X (x) T (t) ;
(13.23)
Au (0; t) + B
(13.20) revine la
T (t) (a (x) X 00 (x) + b (x) X 0 (x) + c (x) X (x)) +
+X (x) ( (t) T 00 (t) + (t) T 0 (t) + (t) T (t)) = 0;
(13.24)
de unde, mp
artind cu X (x) T (t) avem
a (x) X 00 (x) + b (x) X 0 (x) + c (x) X (x)
=
X (x)
=
(13.25)
(t) T 00 (t) + (t) T 0 (t) + (t) T (t)

= k; k 2 R:
T (t)
Din (13.25) obtinem ecuatiile diferentiale

a (x) X 00 (x) + b (x) X 0 (x) + c (x) X (x) = kX (x) 0;
(t) T 00 (t) + (t) T 0 (t) + ( (t) + k) T (t) = 0;
Conditiile la limit
a revin la
[AX (0) + BX 0 (0)] T (t) = 0; [CX (l) + DX 0 (l)] T (t) = 0;
(13.26)
(13.27)

13.3. METODA SEPARARII
VARIABILELOR
133
de unde
AX (0) + BX 0 (0) = 0; CX (l) + DX 0 (l) = 0:
(13.28)
Ecuatia diferential
a (13.26) cu conditiile la limit
a (13.28) este o problem
a
de valori proprii. Presupunem c
a ea este o problem
a Sturm - Liouville de
tipul (??), (??) ndeplinind n plus conditiile (??), (??). Atunci multimea
valorilor proprii (kn )n este nevid
a, este cel mult num
arabil
a si nu are puncte
de acumulare nite; valorile proprii sunt nenegative si sunt simple (au ordinul de multiplicitate 1). De asemenea sistemul functiilor proprii (Xn )n
este un sistem ortonormat complet n L2 (0; l) ; orice functie integrabil
a f (x)
dezvolt#andu-se n serie Fourier dup
a acest sistem de functii
Z l
1
X
f (x) Xn (x) dx:
(13.29)
f (x) =
hf; Xn i Xn (x) ; hf; Xn i =
0
n=1
Pentru ecare valoare proprie k = kn vom considera dou

a solutii particulare liniar independente ale ecuatiei diferentiale (13.27), notate cu n (t)
ac#and condi#tiile initiale
respectiv n (t) satisf
n
(0) = 1;
0
n
(0) = 0;
(13.30)
(0) = 0;
0
n
(0) = 1:
(13.31)
Solutia general
a a ecuatiei diferentiale (13.27) va
Tn (t) = An
(t) + Bn
(t) ; An ; Bn 2 R:
(13.32)
Vom c
auta solutia problemei mixte sub forma
u (x; t) =
1
X
n=0
Xn (t) Tn (t) =
1
X
Xn (t) (An
(t) + Bn
(t)) :
(13.33)
n=0
Din conditiile initiale (13.21) si din relatiile (13.31), (13.32) si (13.33)

deducem
1
X
f (x) = u (x; 0) =
An Xn (t) ;
(13.34)
n=0
@u (x; 0) X
g (x) =
=
Bn Xn (t) ;
@t
n=0
1
coecientii An si Bn ind, conform lui (13.29) :

Z l
Z l
An =
f (x) Xn (x) dx; Bn =
g (x) Xn (x) dx:
0
(13.35)
(13.36)

DE ORDINUL 2
Aplica
tii
1) Ca un prim exemplu, s
a consider
am ecuatia undelor
@ 2u
@x2
1 @ 2u
= 0;
c2 @t2
(13.37)
cu conditiile la limit
a
u (0; t) = 0; u (l; t) = 0; t
0;
(13.38)
si conditiile initiale
u (x; 0) = f (x) ;
@u
(x; 0) = g (x) ; x 2 [0; l] :
@t
(13.39)
C
aut#and o solutie particular
a de forma u (x; t) = X (x) T (t) ajungem
la relatiile
X 00 (x)
1 T 00 (t)
= 2
= k;
X (x)
c T (t)
echivalente cu
X 00 (x)
kX (x) = 0;
(13.40)
T 00 (t)
kc2 T (t) = 0:
(13.41)
Valorile luate de k vor rezulta din conditiile la limit

a.
S
a presupunem mai nt#ai k > 0: Solutia general
a a ecuatiei (13.40) este
n acest caz
p
p
x k
X (x) = C1 exp x k + C2 exp
iar din conditiile la limit
a (13.38) deducem
p
C1 + C2 = 0; C1 exp l k + C2 exp
p
l k = 0;
de unde C1 = C2 = 0 si deci X (x) = 0:

n cazul k = 0 avem solutia X (x) = C1 x + C2 iar din conditiile la limit
a
deducem
C2 = 0; C1 l + C2 = 0 ) X (x) = 0:
2
S
a consider
am si cazul k < 0 deci k =
: Solutia general
a a ecuatiei
(13.40) este
X (x) = C1 cos x + C2 sin x;

VARIABILELOR
135
iar din conditiile la limit

a deducem
C1 = 0; C2 sin l = 0;
de unde
=
si deci
n
l
n
;
l
r
2
n
kn =
; Xn (x) =
sin
x;
(13.42)
l
l
q
q
2
n
sistemul
sin l x; 2l cos nl x
ind un sistem ortonormat complet n
l
2
n 0
L2 (0; l) :
Ecuatia n T devine
n c
l
T 00 (t) +
(13.43)
T (t) = 0:
Solutia general
a a acestei ecuatii este
n c
n c
t + Bn sin
t;
Tn (t) = An cos
l
l
iar solutia general
a a problemei mixte va de forma
u (x; t) =
1
X
Xn (x) Tn (t) =
n=0
cu
1
X
n=0
n c
n c
An cos
t + Bn sin
t
l
l
2
n
sin
x:
l
l
(13.44)
Z
n
2 l
sin 2
kXn k =
x dx = 1:
l 0
l
Coecientii An si Bn vor determinati din conditiile initiale
r
r
1
1
X
X
2
n
n c
2
n
An
sin
x = f (x) ;
Bn
sin
x = g (x) ;
l
l
l
l
l
n=1
n=1
2
obtin#andu-se conform cu (13.36)

r Z l
r Z l
2
n
l
2
n
f (x) sin
xdx; Bn =
g (x) sin
xdx: (13.45)
An =
l 0
l
n c l 0
l
Exemplu: S
a se rezolve cu metoda separ
arii variabilelor ecuatia undelor
c2
@ 2u
@x2
@ 2u
= 0;
@t2

DE ORDINUL 2
cu conditiile la limit
a si initiale
u (0; t) = 0; u (l; t) = 0;
u (x; 0) = f (x) =
2h
l
2h
x;
l
(l
0 x 12
x) ; 2l
x
@u
(x; 0) = g (x) = 0:
@t
Calcul
am coecientii
r Z l
n
2
Bn =
g (x) sin
xdx = 0;
n c l 0
l
l
si
r
2
2
An =
l
l
y=x
n
f (x) sin
xdx =
l
l
2
2
l
l=2
f
l=2
l
2
sin
n
l
y+
l
2
dy =
Z
l
n
n
n
n
2 l=2
f y
cos
y sin
+ sin
y cos
dy =
=
l l=2
2
l
2
l
2
(
R l=2
ydy; n = 2k + 1;
( 1)k+1 2l l=2 f y 2l cos (2k+1)
l
=
=
0; n = 2k; k = 0; 1; :::
( tinem cont de paritatea functiilor trigonometrice si de faptul c
a g (y) =
2h
l
y + h; 2 y 0
l
f y 2l =
; este functie par
a de y)
h 2hl y; 0 y 2l
=
( 1)k
4
l
R l=2
h 2hl y cos (2k+1)

ydy; n = 2k + 1;
l
=
0; n = 2k; k = 0; 1; :::
(
k
8h ( 1)
2 ; n = 2k + 1;
2
(2k+1)
=
0; n = 2k; k = 0; 1; ::::
Rezult
a deci
8h X ( 1)k
(2k + 1) x
(2k + 1) at
u (x; t) = 2
cos
:
2 sin
l
l
(2k + 1)
k=0
1
2) S
a consider
am ecuatia propag
arii c
aldurii
@ 2u
@x2
1 @u
= 0;
a2 @t
(13.46)

VARIABILELOR
137
cu conditia initial
a
u (x; 0) = f (x) ; x 2 [0; l] ;
(13.47)
a
u (0; t) = 0; u (l; t) = 0; t
0:
(13.48)
Cu metoda separ
arii variabilelor c
aut
am o solutie particular
a sub forma
u (x; t) = X (x) T (t) iar din (13.36) obtinem
1
X (x) T 0 (t) = 0;
a2
X 00 (x) T (t)
de unde
1 T 0 (t)
X 00 (x)
= 2
= k:
X (x)
a T (t)
Avem asadar ecuatiile diferentiale ordinare
X 00 (x)
kX (x) = 0;
(13.49)
T 0 (t)
ka2 T (t) = 0:
(13.50)
Din conditiile la limit

a, repet#and rationamentul din exemplul precedent
reg
asim valorile si functiile proprii date de relatiile (13.42). Ecuatia (13.50)
devine
n 2 2 a2
Tn0 (t) +
Tn (t) = 0;
(13.51)
l2
iar solutie ei este
Tn (t) = An exp
n2
2 2
l2
t ; An 2 R;
Solutia general
a a problemei mixte o vom c
auta sub forma
r
1
X
n 2 2 a2
2
n
u (x; t) =
An exp
t
sin
x:
2
l
l
l
n=1
(13.52)
(13.53)
Din conditia initial

a obtinem
f (x) =
1
X
n=1
cu
An
2
n
sin
x;
l
l
r Z l
2
n
An =
f (x) sin
xdx:
l 0
l
(13.54)
(13.55)

DE ORDINUL 2
3) n cazul ecuatiilor cu derivate partiale de ordinul 2 eliptice problemele
care se rezolva sunt probleme la limita. Dintre acestea cele mai cunoscute
sunt problema lui Dirichlet, c#and se dau valorile functiei necunoscute pe
frontier
a si problema lui Neumann, c#and se dau valorile derivatei normale
a functiei necunoscute pe frontier
a.
Vom rezolva n continuare urm
atoarea problem
a Dirichlet : s
a se ae
functia u (x; y) denit
a n dreptunghiul f(x; y) 2 R2 ; 0 x l; 0 y bg
stiind c
a satisface ecuatia lui Laplace
@ 2u @ 2u
+
= 0;
@x2 @y 2
(13.56)
a:
u (x; 0) = f (x) ; u (x; b) = 0; 0
u (0; y) = u (l; y) = 0; 0
b:
l;
(13.57)
(13.58)
Cu metoda separ
arii variabilelor c
aut
am o solutie particular
a de forma
u (x; y) = X (x) Y (y) : nlocuind n (??) avem
X 00 (x) Y (y) + X (x) Y 00 (y) = 0;
de unde
X 00 (x)
=
X (x)
Y 00 (y)
= k; k 2 R;
Y (y)
adic
a
X 00 (x)
kX (x) = 0;
(13.59)
Y 00 (y) + kY (y) = 0:
(13.60)
Repet#and un rationament anterior, din conditiile la limit

a (13.58) reg
asim
valorile si functiile proprii
r
n 2
2
n
kn =
; Xn (x) =
sin
x:
l
l
l
Rezolv#and ecuatia
Yn00 (y)
obtinem
Yn (y) = An exp
n
l
(13.61)
Yn (y) = 0;
n
y + Bn exp
l
n
y :
l
(13.62)

VARIABILELOR
139
iar solutia general

a a ecuatiei este de forma
u (x; y) =
1
X
n=1
n
An exp
y + Bn exp
l
n
y
l
2
n
sin
x:
l
l
(13.63)
Din (13.57) deducem

u (x; 0) =
1
X
(An + Bn )
n=1
u (x; b) =
1
X
n=1
2
n
sin
x = f (x) ;
l
l
n
An exp
b + Bn exp
l
n
b
l
(13.64)
n
2
sin
x = 0: (13.65)
l
l
Din (13.65) deducem

An =
si deci
an
exp
2
1
X
n
an
n
b ; Bn =
exp
b
l
2
l
n
u (x; 0) =
an sinh
b
l
n=1
2
n
sin
x = f (x) ;
l
l
r
1
X
n
n
2
(b y)
sin
x:
u (x; y) =
an sinh
l
l
l
n=1
(13.66)
(13.67)
Din (13.65) rezult

a
1
an =
sinh nl b
r Z l
n
2
f (x) sin
xdx:
l 0
l
(13.68)

Matematici Speciale

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Matematici Speciale

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

MATEMATICI SPECIALE

1.2 Integrale curbilinii de primul tip (de prima speta) . . . . . . . 13

6 Corpul numerelor complexe

8 Functii olomorfe (C - derivabile)

sunt ecuatiile parametrice ale drumului.

x = R cos t; y = R sin t; t 2 [0; 2 ] :

x = R cos t; y = R sin t; z = ht:

CURSUL 1. INTEGRALE CURBILINII

Figura 1.1: Elicea circular

Denitie. Daca functia vectoriala r este injectiva spunem ca drumul este

b sin ; y ( ) = a b cos ; a > 0; b > 0:

ceea ce este echivalent cu

1.1. RECTIFICAREA CURBELOR

Figura 1.2: Trohoida

, (am ales aceste valori pentru a putea trata ecuatia ce urmeaz

aceleasi rezultate): Rezolvnd sistemul

CURSUL 1. INTEGRALE CURBILINII

Denitie. Un drum r = (x; y; z) : [t0 ; t1 ] ! R3 se nume

sunt echivalente si au drept suport sfertul de cerc (de raz

1.1. RECTIFICAREA CURBELOR

alegem un drum care determin

Recticarea curbelor plane

Determinarea lungimii unei curbe mai poarta numele de recticarea curbei.

cu diviziuni ale intervalului [ ; ] de forma (t0 = ; t1 ; :::; tn 1 ; tn = ) pentru

x(tl )]2 + [y(tl+1 )

Lungimea curbei este (n cazul n care integrala exist

CURSUL 1. INTEGRALE CURBILINII

n particular pentru curba reprezentat

lungimea arcului este

iar lungimea curbei este

Recticarea curbelor n spa

n cazul n care curba neted

avem lungimile liniilor frnte cu extremit

x(tl )]2 + [y(tl+1 )

y(tl )]2 + [z(tl+1 )

si deci lungimea curbei este

x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt:

Integrale curbilinii de primul tip (de prima

Fie L curba neted

Evident, avem aproximarea

Din egalitatea anterioar

f (x(t); y (t) ; z(t))

CURSUL 1. INTEGRALE CURBILINII

f ( ( (t)); ( (t)); ( (t)))

In cazul n care o curb

unde L este sfertul de elipsa

1.2. INTEGRALE CURBILINII DE PRIMUL TIP

0; x 2 [a; b]. Prin

n cazul elipsoidului de rotatie avem

n cazul b < a, notnd a

b = a2 "2 , avem 1.1

CURSUL 1. INTEGRALE CURBILINII

Integrale curbilinii de al doilea tip

n cazul n care n (1.12) functia de integrat este de forma

cu F = (P; Q; R) : V ! R3 iar reprezint

se numeste integrala curbilinie de al doilea tip (de speta a doua). Pentru

Cu parametrizarea (1.1) a curbei netede L, avem

1.3. INTEGRALE CURBILINII DE AL DOILEA TIP

daca sensul de parcurgere al curbei este de la A la B sau

pentru sensul de parcurgere al curbei de la B la A:

P (x; y; z)dx + Q(x; y; z)dy + R(x; y; z)dz =

P (x; y; z)dx + Q(x; y; z)dy + R(x; y; z)dz:

unde C este cercul de raz

CURSUL 1. INTEGRALE CURBILINII