Zdrentuita

basme engleze

Pagina: 1/2

Intr-un maret palat, la malul marii, traia odata un lord batran si foarte bogat,
care nu avea nici sotie nici copii in viata, avea doar o nepotica al carei chip
nu-l vazuse niciodata. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei, ii murise
cea mai draga dintre fiice. Cand batrana doica ii adusese copila, el se jura ca
, atat cat va trai, nu se va uita la ea, nu avea decat sa traiasca sau sa moara,
lui nu-i pasa.
Asa ca-i intoarse spatele, se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfa
rsita a marii, varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise, pana cand
parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri, se incolacira
peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. Lacrimi
le sale, care picurau pe pervazul geamului, sapasera un sant in piatra si curgea
u ca un raulet in mare.
In tot acest timp, nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. Doar
doica cea batrana se mai indura de ea si, cand nu era nimeni prin preajma, ii da
dea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdr
ente.
Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara porecli
nd-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golas
i. Si asa crescu ea, mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce, petrecan
du-si zilele prin campuri si pe carari. Singurul ei tovaras era gascarul care, a
tunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita, ii canta atat de vesel din
fluier, incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gas
te.
Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calator
ie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru
toti domnii si domnitele din tinut la care printul, unicul sau fiu, urma sa-si
aleaga nevasta.
O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o duser
a batranului lord, care inca mai sedea la fereastra, varsand lacrimi amare. Dar,
cand auzi despre ce era vorba, isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foa
rfeci cu care-si taie pletele lungi si barba, apoi trimise sa-i aduca haine scum
pe si bijuterii si se imbraca. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb,
ca sa poata iesi in intampinarea regelui.
Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poat
e sa-l vada si ea pe rege. Cand batrana doica o vazu asa, se duse la stapan si-l
ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. Dar acesta s-a incruntat
si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata.
Auzind asta, Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de
nefericita ca nu poate merge la bal. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearg
a impreuna in oras sa-l vada pe rege. Ea a privit insa cu tristete la picioarele
-i desculte si hainele zdrentuite. Vazand-o gascarul a scos fluierasul si a ince
put sa cante, iar fata imediat s-a veselit. Baiatul a luat-o de mana si, cu gast
ele deschizandu-le drumul, au pornit spre oras.
N-au mers prea mult, cand un tanar chipes, imbracat frumos, veni calare spre ei
ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. C
and afla ca si cei doi merg tot acolo, descaleca si merse alaturi de ei tot drum
ul. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. In acest timp, tana
rul tragea cu coada ochiului la fata pana ce se indragosti de ea. Isi lua inima
in dinti si o ceru de nevasta.
Dar Zdrentuita rase, zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita, apo
i adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va int
alni la bal.
Cu cat ea il refuza, cu atat tanarul o ruga mai aprins. In cele din urma, ca s-o
convinga de sinceritatea sa, o implora sa vina la bal la ora douasprezece noapt
ea, asa cum era imbracata, desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu g
astele acestuia.
Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica, iar domnii
si doamnele dansau in fata regelui, tocmai cand orologiul batea ora douasprezec
e, pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul, urmati de cardul de gaste. St
rabatura sala, in timp ce doamnele susoteau. domnii radeau, iar regele privea ne
dumerit.
Dar cand ajunsera in fata tronului, tanarul se ridica de langa tronul regelui si
veni in intampinarea lor. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege s
i-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el, caci tanarul era chiar printul in cins
tea caruia se dadea balul.
Inainte sa termine ce avea de spus, gascarul duse fluierul la gura si incepu sa
cante, iar in timp ce canta, hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stra
lucitoare, o coronita de aur era in parul ei, iar cardul de gaste se prefacuse i
ntr-un alai de paji care-i duceau trena lunga.
Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumo
asa fata din tinut.
Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. Batranul lo
rd s-a intors la palatul sau de pe malul marii, la curte nu putea ramane caci ju
rase ca nu-si va privi niciodata nepoata. Cred ca l-ati putea vedea, caci el tot
mai sta langa fereastra, plangand amarnic si privind departe spre intinderea ne
sfarsita a marii.