Mitul pesterii lui Platon

Mitul pesterii este lucrarea filosofica a lui Platon , asupra firii omenesti in
privinta educatiei si a lipsei acesteia , o alta viziune decat cea obisnuita.
Povestea incepe in pestera in care oameniii sunt legati in scaune cu fata la
perete pe care se vad umbrele partiale ale unor lucruri ce trec prin spatele
oamenilor , lucruri aflate dupa un zid , luminate de un foc, ce arunca acele umbre
pe perete. Pestera semnificand lumea sensibila , ascunsa care nu are curaj sa iasa
din spatiul stramt iar intunericul pesterii reprezinta lipsa cunoasterii omului incult ,
lipsa de informatie a acestuia , care este mediocru. Focul tine rolul cunoasterii , dar
oamenii nu vad adevaratul foc si reflexia lui ce demonstreaza insuficienta
informatiei , iar umbrele de pe peretele pesterii semnifica aparentele si
interpretarile care si-le fac oamenii , avand rol derutant.
Cadrul urmator reprezinta dezlegare omului din lanturi , evadarea lui din
necunoastere. Dezlegarea lanturilor inseamna insusire gandirii , a mentalitatii
filosofice, care tinde spre educatie, iar ridicare din scaun reprezinta primul pas spre
cautarea adevarului si cunoasterii, si descoperirea adevaratelor obiecte , ci nu a
umbrelor.
Al treilea cadru consta in drumul pe care il face omul dezlegat . Suisul greu si
istovitor simbolizeaza dificultatea schimbarii mentalitatii spre cea filosofica , spre
adevarul pur prin care va descoperii realitatea. Primul contact cu soarele este unul
tulburator, acesta lacrimeaza ,reprezentand iluminare ,gasirea ratiunii si a primului
adevar, a cunoasterii rationale .
Ultimul cadru ne prezinta intoarcerea omului liber in lumea celor legati,
mediocrii. Cu ochii plini de intunecime acesta nu mai poate vedea umbrele , acest
cadru descrie situatia filosofului in contectul societatii, fiind judecat pre aspru si fara
sens. Aici apare antiteza intre omul filosof( cunoscatorul adevarului , ratiunii) si
omului de rand( mediocru , inchis la cunoastere),chiar daca filosoful ar vrea sa-i
invete si pe ceilalti nu poate datorita superficialitatii gandirii si judecatilor si
datorita orgliului, oameni legati in scaune cu fata la perete .