ROMANIA ‘Splaiul Independente! nr. 5, sectorul 4 E-mait'infocabuc@just,ro; relatiicab@just.ro ‘Webs http:/iwww.cab1864.eu; hitp://noulportal,just.rov Tek (#4-021) 319.51.80; Fax: (+4-021) 319.16,49 Operator de date cu caracter personal nr. 2933 CURTEA DE APEL BUCURESTI oti bone, CABINETUL PRESEDINTELUI Doamnei Judecittor Dr. Doina Livia Stanciu, Pregedintele inaltei Curfi de Casagie si Justifie ‘Stimati Doamné Presedinte, Colegiul de Conducere al Curfii de Apel Bucuresti, in conformitate cu dispozitiile art. 514 si urmatoarcle din Legea nr. 134/2010 privind Codul de proceduri civild, formuleazi RECURS {N INTERESUL LEGIT cu privire la stabilirea instanjei competente functional / specializarea sectiei sau a completului competent/e sd solufioneze litigiile in care sunt implicate Autoritatea Najionalé pentru Protectia Consumatorului si béincile comerciale / profesionistii, atunci cdnd instanja de judecaté este sesizaté de Autoritatea Nationalé pentru Protecfia Consumatorului in temeiulprevederilor art. 12 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, republicatd (A) Potrivit art. 515 din noul Cod de procedura ‘civila, ,Recursul in interesul legii este admisibil numai dace se face dovada cdi. problemele de drept care formeazt obiectul judecéii au fost solutionate in mod diferit prin hotirdri judectitoresti definitive, care se anexeazé cererii.™. in interpretarea textului mentionat, dup cum se refine in mod constant in jurisprudenja in materie a instanjei supreme, admisibilitatea procedurii recursului in interesul legii este conditionati de dovedirea existenfei unei practici judiciare neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretatd, confirmata prin hotirari judecdtoresti definitive (a’se vedea cu titlu exemplificativ deciziile nr. 1/2014 gi nr. 1/2015 ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie— Completul competent s& judece recursul in interesul legii). in coneret, prezentul recurs in interesul legii este determinat de faptul c& in practica judiciar’ a Curtii de Apel Bucuresti, dar gi a altor curti de apel din fara, problema de drept mentionati a fost solutionatd neunitar prin prisma pronunfirii unor hot&rari diferite in regulator de competent de sectia civilé, respectiv de sectia de contencios administrativ si fiscal, sau al judecirii unor astfel de cauze de sectii / complete avand specializiri distincte, dupa caz civil (cauze privind profesionistii) sau contencios administrativ si fiscal. Astfel, in practica Sectiilor a V-a Civila si a Vi-a Civili ale Curjii de Apel Bucutesti s-a apreciat c& secfiile de contencios administrativ si fiscal sunt competente si solutioneze aceste litigii, cauzele find trimise spre competent’ solufionare sectiei de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Bucuresti. in practica Sectiei a VIl-a Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de Apel Bucuresti s-a apreciat c& sectiile civile (cauze privind profesionistii) sunt competente si solutioneze aceste li i, in urma pronuntarii regulatorului de competenji cauzele find trimise citre secia civild (cauze privind profesionistii) a Tribunalului Bucuresti. Aceste solufii au dus la investirea a dow’ secfii cu competenti fanctionala / specializare diferiti ale Tribunalului Bucuresti, aspect de naturii si genereze practic neunitar’. Totodat’, fiind analizati jurisprudenta transmis& de celelalte curti de apel din jari, s-a observat c& nici la nivel nafional nu rezulté a exista o abordare unitari a chestiunii competenfei functionale / specializarii sectiei sau completului competent/a s& solutioneze litigiile in care sunt implicate Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului $i bancile comerciale / profesionistii, atunci cand instanta de judecati este sesizati de Autoritatea Nafional& pentru Protectia Consumatorului in temeiul prevederilor art. 12 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, republicata.in acest din urmé sens, la nivelul Curfii de Apel Oradea, prin hotirari judecdtoresti pronuntate in solugionarea conflictului negativ de competengi / specializare, s-a dispus c& aceasta revine completului specializat in solufionarea litigiilor cu profesionisti de la nivelul tribunalului. Pe de alti parte, la nivelul Curtii de Apel Brasov, fiind identificate cauze din categoria celor in discufie, a rezultat c& judecata s-a desfiigurat de complete specializate in materia contenciosului administrativ si fiscal. Pe cale de consecin(a, apreciem prezentul recurs in interesul legii ca fiind admisibil, rezultind existenja unei jurisprudente neuniiare confirmatt prin hotirari judectoresti definitive, sub aspectul unei probleme de drept, care dincolo de chestiunea stabilirii competentei / specializArii, prezinté implicatii inclusiv asupra dreptului comun aplicabil in completarea reglementirii de drept procesual stabilit’ prin Legea nr. 193/200 republicata. (B) Din analiza jurisprudentei identificate, rezulti urmatoarele opinii: 1. Unele instante au apreciat cdi secfiile de contencios administrativ gi (fiscal sunt competente sit solutioneze aceste litigii. (spre exemplificare, sentinfa civil nr. 10/27.01,2015 a Curfii de Apel Bucuresti — Secjia a V-a Civild, sentinfa civilé nr. 6/22.01.2015 a Curfii de Apel Bucuresti - Seofia a V- a Civila, sentinfa civil nr. 9/04,02.2015 a Curfii de Apel Bucuresti — Sectia a ‘Via Civil) In esent’, principalele argumente in acest sens sunt: Prin dispozifiile art. 12 si art. 13 din Legea nr.193/2000 republicati se instituie o procedura speciala de sesizare a instangei si de aplicare a sancfiunii contraventionale in cazul clauzelor abuzive cuprinse in contractele de adeziune, Legea nr. 193/2000 reglementeazi in mod diferit cazurile in care instanta este sesizati pe baza unui proces-verbal de control intocmit de o autoritate publicd si cele in care consumatorul ~— co-contractant solicité constatarea caracterului abuziv al anumitor clauze dintr-un contract de adeziune. Tribunalul, in constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, -va verifica, in fapt, legalitatea si temeinica actului de constatare al Autoritifii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si va aplica sancfiunile prevazute de lege, Legea nr.193/2000 republicata reglementand 0 situajie speciala, tn sensul c& a luat din competenta agentului constatator posibilitatea de a aplica sancfiunea contravenjionala si a dat competenf’, in acest sens, instanjei de judecat’. ‘Nu se poate retine raportul principal — accesoriu intre capetele de cerere avand ca obiect constatarea caracterului abuziv si aplicarea sanctiunii contraventionale, deoarece tribunalul este chemat si verifice temeinicia procesului-verbal, s& stabileascd sanctiunea si s& dispun’ misurile necesarerestabilirii odinii de drept, toate acestea fiind incluse in sfera rispunderii contraventionale a persoanei juridice chemate in judecat8. Sintagma ,fribunalul de la domiciliului sau, dupdi caz, sediul profesionistulu” din art, 12 alin. 1 (interveniti in urma unei modificdri legislative) nu denoti intenfia legiuitorului de a stabili competenta de solufionare a litigillor in favoarea sectiei tribunalului specializat’ in solufionarea cauzelor cu profesionisti, ci doar c& s-a dorit a se face aplicarea dispozifiilor cuprinse in Ordonanjei Guvernului nr.2/2001 privind competenta de solutionare a plangerii: contravenfionale (locul sivargirii contraventiel, regula fiind incheierea contractului la sediul societitii) - ANEXA 1. 2. Celelalte instante, dimpotrivié, au aritat cit secfiile civile (cauze privind profesionistii) sunt competente si solufioneze aceste litigii. (spre exemplificare, sentinfa civili nr. 403/16.02.2015 a Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a Vill-a Contencios administrativ si fiscal, sentinfa civilé nr. 6/23.03.2015 a Curtii de Apel Oradea — Secjia a Il-a Civil’, de contencios administrativ si fiscal, sentinta civila nr. 8/01.04.2015 a Curtii de Apel Oradea. — Secia a Il-a Civila, de contencios administrativ gi fiscal) in esenfa, principalele argumente in acest sens sunt: itigiile de contencios administrativ sunt cele solufionate de instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, litigii in care cel putin o parte este o autoritate public’, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheicrea, dup’ caz, a unui act administrativ, in sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fic din nesolufionarea in termenul Jegal ori din refuzul nojustificat de a rezolva o cerere referitoare Ja un drept sau la un interes legitim, astfel cum sunt definite de art.2 alin.1 din Legea nr.554/2004. Trimiterea la Ordonanja Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenfiilor nu poate constitui un temei pentru refinerea competentei instanjei de contencios administrativ, deoarece trimiterea la actul normativ mentionat, cu exceptia art. 27 - 29, vizeazi numai aspectele de drépt substantial privind capatul de cerere accesoriu, adic& in aplicarea amenzii contravenfionale. Spre deosebire de procesul contraventional tipic, in lumina Legii nr. 193/2000 republicatd, instanfa nu se rezuma la verificarea legalititii si temeiniciei procesului-verbal, ci judeci in condifii de contradictorialitate insdsi existenfa sau inexistenfa clauzelor abuzive intr-un contract de drept privat (iar nu administrativ), si poate dispune misuri cu efecte directe, nu numai fati de acel contract, ci fafa de toate contractele de adeziune in curs de executare. Are caracter principal in litigiu cap’tul de cerere avand ca obiect verificarea existen{ei si constatarea clauzelor abuzive din contractele de credit incheiate intre profesionist si consumator, iar eventuala aplicare a sanctiuniicontraventionale - deci numai daca se constati existenta clauzelor abuzive - reprezint& un capa de cerere accesoriu, subsecvent, care nu este apt in sine si atragii competenja instanfei de contencios administrativ, ci revine spre judecare instanfei competente s& solufioneze capatul de cerere principal (sectia civila), in baza prorogirii legale de competenté. - ANEXA 2. (© Apreciem al doilea punct de vedere ca fiind in acord cu litera si Spiritul legii, pentru urmiitoarele considerente: Potrivit dispozifiilor art, 2 alin 1 lit. f din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se defineste contenciosul administrativ ca find nactivitatea de solufionare a litigiilor in care cel pufin una dintre parfi este 0 autoritate publicé, iar conflictul s-a niseut fie din emiterea sau inchelerea, dupéi caz, a unui act administrativ, fie din nesolutionarea tn termenul legal ori din refucul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare Ia un drept ori un interes public”. (sn. Din interpretarea textului legal mentionat imediat in precedent, se constatf c& pentru a fi in prezenja contenciosului administrativ este necesar a fi intrunite in mod cumulativ dou’ condifii: pe de o parte, una dintre parfi si fie 0 autoritate publica; pe de alta parte, litigiul, conflictul, s& fie rezultatul unui act administrativ tipic ori al unui asimilat (nesolutionarea in termenul legal ori refuzul nejustificat de a rezolva o cerete). in doctrin& s-a retinut cA, stricto sensu, contenciosul administrativ evocd totalitatea litigiilor dintre autorititile publice si persoanele vatimate in drepturile sau interesele lor legitime prin acte administrative nelegale, tipice sau asimilate, litigii care sunt de competenta instanfelor de contencios administrativ si sunt solutionate in baza unui regim de putere publick guvernat de legea-cadru in materie. (Al-S. Ciobanu, Fl. Coman — Kund, Drept administrativ, ed, Universul juridic, Bucuresti, 2008, pag. 214) Cum normele art, 12 si urmatoarele din Legea nr. 193/2000 republicata nu pun in disoufie un act administrativ asimilat, nefiind vorba in cazul sesizirii instanjei de judecati (tribunalul), de cétre Autoritatea Nafionali pentru Protecfia Consumatorilor, despre o nesolutionare in termen a unei cereri sau de un refuz nejustificat de a rezolva o cerere emanind de Ia o autoritate public&, revenind calitatea de parat unui profesionist, rezulti c& singura posibilitate pentru a fi in prezenfa unui contencios administrativ ar fi ca litigiul si priveascd existen{a unui act administrativ unilateral. ins’, nici aceasté varianté nu rezulti din cadrul normativ analizat, respectiv Legea nr. 193/2000 republicata. Astfel, nofiunca de act administrativ” este definitd in art. 2 alin. | lit.c) din Legea nr. 554/2004, text care face referire la ,actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publicd, in vederea organizarii executéirii legit saw a execuidrii in concret a legii, care dit nastere, modified sau stinge raporturi juridice; sunt asimilateactelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritifile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate public, executarea lucrdrilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice; prin legi speciale pot fi previtzute si alte categorii de contracte administrative supuse competenfei instanfelor de contencios administrativ;”. [s.n.] Cum este de domeniul evidentei od acel contract incheiat de consumator si profesionist, dedus tribunalului spre judecati, nu este un contract. administrativ, pentru a-I asimila actului administrativ, ci este un act juridic bilateral de drept privat, singurul inscris previzut de Legea nr. 193/2000 republicati care este emis de 0 autoritate public, fiind susceptibil de a fi analizat in acest context fn legatur’ cu nofiunea de contencios administrativ, este procesul — verbal mentionat de art. 11 — 13 din Legea nr. 193/2000 republicata. Ins, avest proces - verbal nu are natura juridicd a unui act administrativ in sensul enuntat, pentru a justifica o eventuala competenfii a instanjei de contencios in analiza legalitatii acestui act, deoarece el nu di nastere, nu modifica si nu stinge raporturi juridice. Textul legii prevede oi prin procesul - verbal pe care 4 intocmese organele de control ,,se¢ consemneazdt JSaptele constatate cu ocazia verificdrilor faéicute, precum si articolele din lege inciileate de profesionist”. Este vorba asadar despre o opinie a organului de control in legétura cu situatia de fapt pe care a constatat-o si norma legal pe care a apreciat-o a fi aplicabil acesteia, care mu intr gi nu poate intra sub incidenta art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. $54/2004, Dup& cum se arat& in literatura de specialitate, ,,Actul administrativ reprezentd o manifestare de voinfa facutié in scopul nasterti, modificzrii san stingerii raporturilor juridice, a ctirui realizare este garantati prin fora de constrangere a statului sau constati situafii juridice reglementate de lege. (de exemplu diploma de licenga). (...) nu orice manifestare de voinfé este un act juridic, simpla exprimare a unei opinii din partea unei institufii publice administrative nefiind un act administrativ”, [s.n.] (E. Bilan, institusii administrative, ed. CH. Beck, Bucuresti, 2008, pag. 153) tn doctrin’ se defineste actul administrativ ca find ,forma juridicd Principal de activitate a autoritéilor administratiei publice $i in secundar si @ altor autoritii publice, ce const intr-o manifestare unilaterald si expresd de vointii de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi i obligatii, in realizarea puterii publice, sub controlul prineipal de legalitate al instanfelor judecitoresti” (D. Tofan, Drept administrativ, vol. Il, ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2009, pag. 14, definifia insusiti de autor fiind cea dats de prof. A. Torgovan), respectiy forma juridica principalé de activitate a administratiei publice, care consti intr-o manifestare de voingdé expresti, unilateral si supusd unui regim de putere publicit, precum si controlului de legalitate al instangelor judecdtoresti, care emand de la autoritéti administrative sau de la persoane private autorizate de acestea, prin care se nasc, modifict sau stingdrepturi si obligatii corelative”. [s.n.] (V. Vedinas, Drept administrativ, ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012, pag. 91) Doctrina mai sustine si ca ,,[a]ctul adminisirativ trebuie delimitat de adresele, precizirile, sau circularele care nu fac decdt sci expund o opinie, un punct de vedere, fara a modifica ceva in. ordinea juridica existenta, sai sa aduca la cunostinfa destinatarilor un fapt sau o decizie administrativa”. (s.n.] (G. Bogasiu, Legea Contenciosului Administrativ, ed. Universul juridic, Bucuresti, 2014, pag. 121) In coneret, procesul ~ verbal prevazut la art. 11 — 13 din Legea nr. 193/2000 rep. nu produce un efect in realitatea juridicd, intrucat el mu este de naturé a modifica sau inlitura clauzele pretins abuzive din confinutul contractului incheiat de consumator gi profesionist, ci acest din urma rezultat este consecinta hotdratii judec&toresti pronuntate de instanta investiti de organul de control. Altfel spus, chiar dac& respectivul proces — verbal constituie o manifestare de voin{i a organului de control, el nu genereazi un efect concret asupra raportului juridic privindu-1 pe consumator gi profesionist, a catui realizare sé fie garantati prin forta de constréngere a statului, dup’ cum nici nu constat& o situatie juridicd reglementaté de lege, deoarece aceasta intervine abia la momentul pronunffrii hot&rarii judecdtoresti care lamureste caracterul abuziv sau nu al clauzei contractuale litigioase. in acest context, nu sunt intrunite cumulativ condifiile art. 2 alin. 1 lit. £) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi in prezenta unui contencios administrativ in sensul legii aplicabile materiei. Subliniem c& in orice alté ipoteza in care legiuitorul a optat in judecarea unei cauze pentru specializarea judecdtorului de contencios administrativ, instituind astfel un contencios administrativ special gi atipic, a indicat in mod expres acest lucru (de exemphy, art. 11 alin. 1 din OUG nr, 24/2008, privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securititii, prevazdnd c& actiunea introdus’ de CNSAS impotriva unei persoane fizice in constatarea calitatii de lueritor al Securit’fii sau de colaborator al acesteia se introduce la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curfii de Apel Bucuresti). Fafi de cele aritate in precedent, mai refinem si c& in competenta instanfelot de contencios administrativ intra litigiile in materie de drept public, in care sunt analizate raporturi juridice de drept public dintre dou’ sau mai multe autorit&ti publice ori dintre o autoritate public& si o persoané de drept privat, vatimati de actul administrativ emis de autoritatea publick in executarea legii sau in organizarea executitii legii. Doctrina araté c& ,,dreptul public este (...) alcdituit dintr-un ansamblu de norme care reglementeazd relagiile dintre autoritatile publice si particulari, bazate pe supunerea si subordonarea acestora din urmd, iar nu pe autonomia gi egalitatea subiectelor de drept care caracterizeaztt raporturile de drept privat”. (M. Nicolae, articolul Noul Cod civil intre dreptul comun $i dreptul privat comun in lucrarea In Honorem Corneliu Birsan, ed. Universul juridic, Bucuresti, 2013, pag. 74). Acelasi autor mai sustine c& ,dréptul, ca fenomensocial gi realitate juridicé, este unitar si indivizibil, deoarece si actele si JSaptele juridice care fac obiectul sétu de reglementare sunt indivizibile, numai disciplinele juridice sunt multiple, ctici ele depind de perspectiva din care este studiata fiecare institutie sau materie juridicd. O dovadii in acest sens este $i tehnici de reglementare actualti. Practic, nu existdt lege care sé nu cuprindd norme juridice ,,mixte”, materiale si formale, ctici legiuitorul este preocupat ru de natura sau diviziunea lor, ci de reglementarea cét mai complet si unitard a unei materi juridice intr-unul si acelasi corpus. legislativ”. (M. Nicolae, op.cit., pag. 98) Dat fiind si acest context l4muritor de analizi doctrinar’, constatim ca Legea nr. 193/2000 republicata reprezinta o astfel de norma juridica ,,mixt’”, ce confine norme specifice dreptului privat si norme specifice dreptului publica. Este cert c& reglementarea legiuitorului din art. 16 al Legii nr. 193/2000 republicatA este una specifica dreptului public, cici instituie 0 contraventie, fiind prevazuta si sanctiunea incident’ acesteia. in schimb, dispozifiile art. 1 — 7 din Legea nr. 193/2000 republicats, desi prezint& in mod indiscutabil caracter imperativ si, in unele cazuti, de ordine publica, sunt proprii dreptului privat. Subliniem aici c4 dreptul privat cunoaste atat norme dispozitive, permisive sau supletive, cat si norme imperative si de ordine publicé, in acest din urm& sens putand a fi avut in vedere inclusiv art. 11 din noul Cod civil care aratii cd ,,Vu se poate deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de Ia legile care intereseazit ordinea publicd sau de la bunele moravuri”. [s.n.] Or, dispozitiile art. 1 - 7 din Legea nr. 193/2000 republicat& constituie tocmai o astfel de reglementare cu caracter imperativ in domeniul dreptului privat, c&ci trateazi nu despre competente ale autorititilor publice sau despre un regim de putere public, ci previd norme in materia contractelor incheiate intre persoane private. in scopul apiririi drepturilor consumatorilor, legivitorul a instituit mai multe mecanisme procesuale prin care s& asigure inliturarea clauzelor abuzive din contractele incheiate de acegtia cu profesionistii, mecanisme care functioneaza la nivel individual sau colectiv. Astfel, [a nivel individual, legiuitorul a atestat expres la art. 12 alin. 4 din Legea nr. 193/2000 republicat& dreptul consumatorului de a sesiza instanta cu o actiune in nulitatea clauzei pretins abuzive, respectiv de a se apira pe cale de excepfie de nulitate impotriva pretentiei profesionistului intemeiati pe o astfel de clauzi. In acelagi sens sunt si prevederile art. 14 din Legea nr. 193/2000, potrivit carora ,consumatorii, in cazul in care sunt prejudiciati prin contracte incheiate cu inctilearea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judectitoresti in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civilé”, in aceste situajii competenta in analiza caracterului abuziv al clauzelor contractuale revenind tn prima instan{a sectieicivile a tribunalului (fosta sectie comercial), aspect necontestat si confirmat in practica. Totodat’, pentru ca drepturile prevazute in favoarea consumatorilor s& fie concrete si efective, iar mecanismul legislativ imperativ in domeniul dreptului privat consacrat de Legea nr. 193/2000 republicat si fie eficient, Jegiuitorul a recunoscut, in actiunile civile analizind caracterul abuziv al clauzelor in discutie, calitate procesuala activa si reprezentantilor imputemiciti ai Autorit%{ii- Nationale pentru Protec{ia Consumatorilor, precum si specialigtilor autorizati ‘ai altor organe ale administrafiei publice, potrivit competentelor, respectiv asociafiilor pentru protectia consumatorului care indeplinese condifiile prevazute la art. 30 si 32 din Ordonanfa Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, le la care face referire art, 12 din Legea nr. 193/2000 republicati au ca obiect principal interpretarea unor norme de drept privat, respectiv inferpretarea gi aplicarea / execuiarea unor obligatii contractuale ce au luat nastere in baza unui raport juridie de drept privat, Mai artim cd inclusiv analiza logica si sistematicd a art. 13 din Legea nr. 193/200 republicat, respectiv topografia textelor, indick faptul c& solutionarea actiunii exercitate in condifiile art. 12 alin. 1 se face in principal, in cazul in care instanta constata existenta clauzelor abuzive in contract, prin obligarea profesionistului si modifice toate contractele de adeziune in curs de executare, precum gi prin eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate in cadrul activit&tii profesionale, si abia in secundar se face vorbire despre aplicarea amenzii contraventionale prevazute Ia art. 16 din lege. Altfel spus, intenfia principala a legiuitorului in cadrul unei astfel de actiuni este si se obfin& eliminarea clauzelor abuzive, sanctiunea contraventional& reprezenténd doar o consecinfi a modului de solutionare a capatului principal de cerere, Pentru a se ajunge ins la solutionarea actiunii, rationamentul logico — aplicat de judecditor va fi similar celui specific actiunii in anulare act juridic civil, deoarece trebuie analizat in ce misura clauza/clauzele din contractul litigios de drept privat au respectat normele juridice incidente de drept privat avand caracter imperativ. ‘Nu se poate refine deci ci specificul unei astfel de actiuni este de a reduce activitatea judec&torului la aceea a unui simplu agent constatator, care trebuie si verifice intrunirea elementelor constitutive ale contraventiei previzute la art. 16 din Legea nr. 193/2000 republicatt si de a aplica amenda corespunzitoare, ci, in principal, revine acestuia sa realizeze o analiz& de validitate a unor clauze contractuale gi, in masuta fn care constati caractorul lor abuziv, si dispun% modificarea contractelor de adeziunc in curs de executare si eliminarea lor din contractele proformulate, dar gi s& aplice amenda contraventionala. Or, in materie contraventionala, din analiza Ordonanjei Guvernului nr. 2/2001, respectiv a art. 5, inclusiv prin prisma topografiei textelor, rezult& caamenda constituic 0 sancfiune contravenfionala principala, in timp ce alte mésuri pot fi subsumate sanctiunilor complementare; in schimb, din analiza art. 12 gi urm, din Legea nr. 193/2000 republicaté rezulti c&, in principal, legiuitorul vizeaz& climinarca clauzelor abuzive, motiv -pentru care in reglomentare-a gi acordat prioritate la art, 13 alin. 1 solutiei dispuse de instanfa in acest sens, abia in secundar fiicand vorbire despre amenda contraventional’. Rafionamentul expus permite a ierathiza gi capetele de cerere Corespunzitoare in principal, aferent art. 13 alin. 1 (caracterul abuziv al clauzei) din Legea nr. 193/2000 republicati, respectiv i accesoriu, aferent art. 13 alin. 2 (amenda contraventionala) din Legea nr. 193/2000 republicatd. Or, disp. art. 123 alin. 1 gi 2 din noul Cod de procedura civilé prevad: »(1) Cererile accesorii, aditionale, precum si cele incidentale se judectt de instanja competentit pentru cererea principalé, chiar daci ar fi de competenta material sau teritoriald a altei instanje judecdtoresti, eu exceptia cererilor previtzute la art. 120, (2) Dispozifiile alin. (1) se aplicd gi atunci cdnd competenga de solufionare a cererii principale este stabilitdé de lege in favoarea unei secfii specializate sau a unui complet specializat.”. [s.n.] Pentru a realiza un astfel de raport procesual de ierarhizare (principal — accesoriu) intre aspectele ce revin spre solujionare instanfei in cadrul actiunii in discutie, mai constatim c& aceeasi instan{a sesizat& de organul de control, va fi sesizaté in condifiile art, 13 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 republicata si de asociatia pentru protecfia consumatorului, cu menfiunea ins’ ci, in solutionarea actiunii asociafiei, instanfa va aplica doar dispozitiile art. 13 alin. 1 si 4, deci fiira a aplica si amenda contraventional’. Or, cat vreme instanta sesizaté de organul de control si, respectiv, asociafia pentru protectia consumatorului este aceeagi din perspectiva competentei materiale, teritoriale si a specializArii, trebuie admis c& premisele care o determina s& fie comune, identice. Cum insa in cazul actiunii introduse de asociatie potrivit art, 12 alin, 3 din Legea nr. 193/2000 republicat’ nu revine instanfei s& aplice vreo amenda contravenfional, nu putem concluziona decat c&, de esenta calific&rii actiunii judecate, vor fi constatarea caracterului abuziv al clauzei in scopul modificarii contractului / elimin&rii clauzelor, adici aplicarea normelor de drept privat la un contract de drept privat, iar nu Yerificarea intrunirii confinutului constitutiv al contraventiei prev. la art. 16 din Legea nr. 193/200 republicata. Astfel, avand in vedere c& obiectul litigiului este reprezentat, in principal, de analiza caracterului abuziv al clauzelor unui contract guvernat de norme de drept privat, competenta functionala / specializarea revine agadar sectiei civile, iar nu sectiei de contencios administrativ si fiscal, fri a se putea deosebi, in materie de competent’, in functie de titularul dreptului la actiune, dup& cum este vorba despre o cerere formulat’ de consumator, direct in instan{4, ori o cerere formulatd de organul de control, ca urmare a sesizirii consumatorului,{fn stabilirea competentei functionale / specializarii relevante, apreciem c& determinant’ nu este calitatea reclamantului — de consumator ori de organ de control, in sensul legii — ci natura normei ce guverneaz in principal raportul juridie dedus judectfii, in cauzi fiind vorba: despre aplicarea unor norme de drept privat in acest sens, iar nu a unor norme de drept public. ‘Un alt argument in sensul celor expuse anterior il reprezint& modalitatea de redactare a dispozifiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 republicati, potrivit clrora ,, in cazul in care constatéi utilizarea unor contracte de adeziune care contin clauze abuzive, organele de control prevdzute Ia art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, dupa caz, sediul profesionistului”. Norma de competent’ confine asadar o referire expresi 1a calitatea paratului, cea de ,profesionist”, notiune care apare in mod repetat in cuprinsul legii. Asadar, raportul juridie dedus judecifii este unul pur civil, vizdnd un contract incheiat de un consumator cu un profesionist, cererea principal’ find reprezentat de o actiune in constatarea existentei unei clauze abuzive, solutia dat& de legiuitor fiind obligarea profesionistului la modificarea clauzelor de adeziune in curs de executare ori eliminarea clauzelor abuzive, destinate a fi utilizate in cadrul activitatii profesionale. insisi stabilirea normei de competenji teritoriald reprezinté un contraargument in refinerea specializitii instangei de contencios administrativ si fiscal, cdci potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 competenta in materia contenciosului administrativ este una alternativa, fie in favoarea instanjei de la sediul/domiciliul reclamantului, fie al parétului. Or, instituirea normei de competenfi teritorialA prin art. 12 din Legea nr. 193/2000 republicat’ constituie o consacrare a principiului specific in materia procedurii civile ca drept comun, unde instanja competent’ este cea de la sediul pardtului, indiciu de natura a sustine natura litigiului ca fiind specifica dreptului civil. Mai subliniem gi c& legiuitorul a reglementat in Legea nr. 193/2000 republicat’. calea de alac a apelului, una improprie contenciosului administrativ ca atare, art. 20 din Legea nr. 554/2004 instituind in aceasta materie recursul ca singuri cale de atac ce poate fi exercitati, cu excluderea apelului, date fiind si disp. art. 7 din Legea nr, 76/2012. Or, calea de atac reglementat& Ia art. 13 din Legea nr. 193/200 republicata — apelul — este una specifics fn materie civilé, argument de naturi a sustine odati in plus specializarea sectiei civile in judecarea unor astfel de cauze. De asemenea, nici trimiterile din conjinutul Legii nr. 193/2000 republicaté la aplicabilitatea Ordonanjei Guvernului nr. 2/2001 nu sunt de natura a atrage competenja functional& / specializarea sectiei de contencios administrativ gi fiscal in solufionarea litigiilor intemeiate pe dispozitiile art. 12 din Legea nr. 193/2000 republicaté, avand in vedere c& aceste trimiteri se refer exclusiv la modalitatea de solufionare a cap&tului accesoriu de cerere in aplicarea amenzii, iar formularea acestui capat de cerere nu este de natura a influenfa competenta functionali / specializarea in solutionarea cauzei, udeterminat& prin raportare la capatul principal de cerere. in plus, instanta de judecati nu analizeaza legalitatea vreunui proces - verbal de contraventie, ci procedeaza la analiza existenfei ori a inexistenjei unor clauze abuzive intr-un contract de drept privat, iar nu din unul administrativ. in final, subliniem c& in condifiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, text potrivit ciruia Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea cérora se prevede, prin lege organic, o alta procedurd judiciard.”, materia contraventionali este in principiu exclusi din sfera confenciosului administrativ reglementat de legea mentionatd, date fiind si dispozitiile art. 31 si urmatoarele din Ordonanja Guvemului nr. 2/2001. @) fn contextul celor deja aritate, redim mai jos continutul dispozifiilor legale din Legea nr. 193/200, in considerarea c&irora s-a generat interpretarea neunitara: Art. 8 Controtul respecttirii dispozifiilor prezentei. legi se face de reprezentanfit imputerniciti ai Autoritégii Nagionale pentru Protectia Consumatorilor, precum si de specialisti autorizai ai altor organe ale administratiei publice, potrivit competentelor. Art.9 Organele de’ control efectueazi verificdri la sesizarea persoanelor prejudiciate prevéizute la art. 2 alin, (1) sau din oficiu. Go) Art. 11 Organele de control abilitate incheie procese-verbale prin care se @ —consemneazt faptele constatate cu ocazia verificarilor faicute, precum $i articolele din lege incdilcate de profesionist. Art.12 ()) fr cazul in care constaté utilizarea unor contracte de adeziune care contin clauze abuzive, organele de control previizute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, dupa caz, sediul profesionistului, solicitand obligarea acestuia st modifice contractele aflate in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. (2) La cererea de chemare in judecaté va fi anexat procesul-verbal intocmit potrivit art.11. (3) Asociagiile pentru protectia consumatorului care indeplinese condifiéle previizute la art.30 si 32 din Ordonanja Guvernului nv.21/1992 privind protectia consumatorilor, republicatd, cu modificiirile si completirile ulterioare, il pot chema in judecaté pe profesionistul care utilizeazd contracte 12 Sede adeziune care confin clauze abuzive, ta instanja previzzutt la alin. (1), pentru ca aceasta si dispund incetarea folosirii acestora, precum si ‘modificarea contractelor aflate in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispotifiile art.13 alin. (1) si (4) sunt aplicabile. (4) Dispozitiile alin. (1) - (3) mu aduc atingere dreptului consumatorului ctiruia i se opune un contract de adeziune ce consine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acfiune ori pe cale de exceptie, in condigiile legit. Art.13 (1) Instanta, in cazul in care constata existenfa clauzelor abuzive in contract, obligdé profesionistul si modifice toate contractele de adeziune in curs de executare, precum si, sit elimine clanzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi uilizate in cadrul activitapii profesionale. (2) fn cazul previtzut Ia alin.J, instanja va aplica si amenda contraventionala prevéizutii la art.16., (3) Dacé instanga constaté c& nu sunt clauze abuzive in contract, va anula procesul-verbal intocmit. (4) Hottirdrea este supusdé numai apelului. Art.14 Consumatorii prejudiciafi prin contracte incheiate cu inctlcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judectitoresti in conformitate cu prevederile Codului civil gi ale Codului de procedurit civil. () Art. 16 (1) Constitute contravengie, in méisura in care fapta nu este sitvargita in asifel de conditii incdt, potrivit legit penale, sé fle consideraté infractiune, inedlearea interdicfiei stipulate la art. 1 alin. (3) si se sancfioneazé cu amendai de la 200 lei la 1.000 lei (2) Prevederile prezentei legi se completeazii cu dispozifiile Ordonantei Guvermilui nr. 2/2001 privind regimul juridie al contravenfiilor, aprobata cu modificari $1 complettiri prin Legea rir. 180/2002, cu modifictirile si completarile ulterioare, cu exceptia art. 27 - 29.” ©) in coca ce priveste jurisprudenta fnaltei Curfi de Casatie si Justitie, amintim decizia de spefZ nr.187/17.01.2014 pronunfati de fnalta Curte de Casatie si Justifie — Sectia de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr.5047/233/2011*/al (ANEXA 3) prin care a stabilit competenfa functional specializarea sectiilor civile in solufionarea recursurilor in cazul litigiilor avind ca object sesizarea Autoriti{ii Nafionale pentru Protectia Consumatorilor. Solufia ICCT a avut in vederea varianta inijiald a Legii nr.193/2000, -prima instant sesizati flind judecttoria, conflictul de 13competen{a ivindu-se intre sectiile tribunalului cu privire 1a competenta de solufionare a recursului mpotriva solutiei pronuntate de judecdtorie. @) Atasin. totodati inscrisurile obfinute fn legatur’ ou jurisprudenta curfilor de apel si a instantelor din circumscriptia acestora. (ANEXA 4) Pentru aceste motive, solicitéon admiterea recursului in interesul legii si Pronunfarea unei decizti prin care si se asigure interpretarea $i aplicarea unitard a dispozitiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr.193/2000 privind protectia consumatorului, republicatd, pentru solufionarea acestei probleme de drept. Cu deosebitt: consideratie, COLEGIUL DE CONDUCERE AL CURTI DE APEL BUCURESTI