Movila lui Soiman al lui Burcel, de D.

Almas
2

..
ntr-o zi de srbtoare, domnul tefan cel vestit, domnul cel nebiruit, umbla prin ar s
vad cum triesc oamenii. Pe un deal a ntlnit un om: ara, cu un plug tras de un singur
bou. Mirat, vod s-a apropiat de dnsul i l-a ntrebat: Cum te cheam, omule?" oiman,
mria ta, oiman al lui Burcel". De ce ari n zi de srbtoare, cnd toat lumea se
odihnete ori se veselete, cu cntece, la hor?" Snt om srac, mria ta, i invalid".
Da? se mir iar voievodul, vznd c, n adevr, oiman nu avea mna dreapt. Undeai pierdut mna?" Api, n focul luptei la Vaslui, mria ta, mi-a czut ghioaga din mn de
o sabie pgn; dar n-a czut numai ea, a czut i mna mea cu turcu-alturea. Ciung
fiind, nu pot munci ca lumea. De aceea am ajuns srac: n-am nici boi, nici plug. M-am
rugat de cei bogai, dar n-au vrut s-mi mprumute un plug. Atunci, aa ciung cum m
vezi mria ta, am prins un bou dintr-o cireada furat de ttari, iar un om bun la inim mi-a
mprumutat plugul. Mi l-a dat ns numai pentru ziua asta, de srbtoare, cnd el se
odihnete. De aceea, mria ta, mi ar ogoraul acum, n zi de srbtoare".
tefan vod a ascultat povestea lui oiman i, cum era om drept i iubitor de popor, a
grit: oimane, ia punga aceasta i cumpr-i plug cu ase boi, iar dealul acesta i-l
-druiesc ie tot, ca s-l ai de plugrie". Mulumesc, mria ta, s-a nchinat oiman n faa
lui vod, punnd genunchiul la pmnt; eti bun i darnic. Mulumesc i m bucur c voi
avea de unde s-mi scot pinea cea de toate zilele. Ru mi pare ns c nu mai pot
merge la rzboi. Numai cu stnga nu pot trage cu arcul. i nici ghioaga n-o mai pot
mnui, cu vrtute".
Cnd a rostit cuvntul rzboi, voievodul tefan i-a amintit c-l cunotea pe oiman din
btlia de la Vaslui. L-a mbriat i i-a zis: De folos rii tot poi fi, oimane. Pentru c
eu i-am dat n stpnire acest deal, ca n vrfu-i s te-aezi ca stejar s priveghezi, i
dumanii de-i vedea, c-au intrat n ara mea, tu s strigi ct i putea: Si, tefane, la
hotar, c-a intrat sabia-n ar! Atunci eu te-oi auzi, ca un zmeu m-oi repezi i nici urm-a
rmnea de duman n ara mea".
i n adevr, dei invalid, oiman Burcel a fost de mare folos rii. Pe atunci semnalele de
primejdie se ddeau prin focuri mari aprinse pe vrfuri de movile i dealuri. Iar oiman a
vegheat cu strnicie, n vrful dealului unde-i avea acum ogorul. De cte ori a zrit
focurile aprinse pe dealurile dinspre hotare a aprins i el foc, fcnd ca vestea despre
primejdia duman s ajung repede la Suceava, la curtea domneasc. S afle tefan
vod i s sar cu oastea la hotare, s apere ara.