STAREA TEHNICA A CUTIEI DE VITEZA

I. ARGUMENT

Devenit unul dintre principalele mijloace de transport datorita avantajelor sale evidente,
automobilul impune in mod continuu ridicarea performantelor de economicitate, durabilitate si
fiabilitate.
Realizarea acestor probleme conditioneaza urmatoarele cerinte pe care automobilul trebuie sa
le satisfaca:

dezvoltarea unor puteri cat mai ridicate la gabarite reduse si greutati minime in
conditiile unui cost redus si asigurarii economicitatii in exploatare;

siguranta in functionare;

durabilitate si fiabilitate cat mai ridicate;

posibilitatea tipizarii elementelor componente de servire comoda si sigura .

In prezent, pentru a micsora timpul de scoatere din functiune a automobilelor, prin aducerea
lor din locurile sau zonele unde acestea sunt exploatate la statiile de diagnosticare, au fost realizate
puncte mobile de diagnosticare, instalandu-se aparatura necesara pe sasiuri speciale.
Desi se aplica sistemul preventiv planificat de verificare si intretinere tehnica, in procesul de
exploatare apar numeroase defectiuni ce trebuie rezolvate pe parcurs, cu sculele si aparatura
existenta la bordul automobilului. Cel care trebuie sa depisteze defectiunea este conducatorul auto
si, cel mult, mecanicul auto aflat in apropiere.
De aici rezulta obligatia pentru conducatorii auto, amatori sau profesionisti, dar mai ales pentru
mecanicii auto de a poseda cunostinte temeinice de constructie, diagnosticare, intretinere si reparare
a automobilelor. De cunostintele si experienta lor depind usurinta sau greutatea descoperirii
defectiunii, stabilirea cauzelor care au determinat-o, si mai ales, remedierea acesteia.
In ideea ca, pe viitor imi voi aduce aportul la satisfacerea acestor cerinte, am intocmit
lucrareaConstructia, diagnosticarea, intretinerea si repararea cutiei de viteze clasice in vedera
sustinerii examenului de certificarea competentelor profesionale- nivel 2.
Lucrarea cuprinde:
- constructia cutiei de viteze clasice;
- diagnosticarea cutiei de viteze clasice si prezentarea diagramei de diagnoza;
- principalele operatii de intretinere;

- defectele in exploatare;
- demontarea, repararea, asamblarea si rodarea cutiei de viteze clasice;
Alaturi de competentele generale obtinute prin studierea obiectelor de specialitate , aceasta
lucrare ma ajuta la dobandirea de cunostinte si deprinderi practice necesare practicarii meseriei de
mecanic auto.

II. MEMORIU DE PREZENTARE

2.1.Generalitati: destinatie, conditii impuse, clasificare

Destinatie:
Cutia de viteze este al doilea organ al transmisiei automobilului, in sensul de transmitere a
miscarii de la motor, permitand:
-

modificarea fortei de tractiune in functie de variatia rezistentelor la inaintare;

intreruperea indelungata a legaturii dintre motor si restul transmisiei in cazul in care

automobilul sta pe loc cu motorul in functiune;

-

mersul inapoi al automobilului, fara a inversa sensul de rotatie al motorului.

Daca nu s-ar folosi cutia de viteze, atunci pentru a invinge rezistentele cele mai mari la
inaintare, automobilul ar trebui echipat cu un motor de putere corespunzatoare. Dar pentru celelalte
situatii de mers, cand rezistentele au valori mici, motorul trebuie sa lucreze numai cu o parte din
puterea sa, deci o utilizare cu totul incompleta a puterii motorului.
Conditii impuse:
Cutia de viteze a unui automobil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii impuse:
-

sa prezinte siguranta in timpul functionarii;

sa fie usor de manevrat;

sa functioneze fara zgomot;

sa aiba o constructie simpla, rezistenta, usor de intretinut si reparat;

sa aiba un randament cat mai ridicat;

sa aiba un pret de cost cat mai scazut.

Clasificare:

Cutiile de viteze folosite la automobile se clasifica dupa modul de variatie a raportului de

transmitere si dupa modul de schimbare a treptelor de viteza.
a.Dupa modul de variatie a raportului de transmitere- se deosebesc:

cutii de viteze discontinue (in trepte), la care raportul de transmitere variaza discontinuu;

cutii de viteze continue (progresive), la care raportul de transmitere variaza in mod

continuu;

b.Dupa modul de schimbare a terptelor de viteza, se deosebesc:

cutii de viteza cu comanda directa;

cutii de viteza cu comanda semiautomata;

cutii de viteza cu comanda automata.

2.2. Cutia de viteze clasica (in trepte)

2.2.1. Constructia cutiei de viteze
Partile componente ale unei cutii de viteze clasice sunt: mecanismul reductor si mecanismul de
comanda, fixare si zavorare a treptelor.
Mecanismul reductor al cutiei de viteze
Acest mecanism serveste la transmiterea momentului motor si la modificarea raportului de
transmitere, constituind partea principala a cutiei de viteze. El se compune , in general, din patru
arbori (primar, intermediar, secundar si cel de mers inapoi) si un anumit numar de perechi de roti
dintate cu care se face transmiterea momentului intre arbori.
Constructia mecanismului reductor difera dupa modul de cuplare a treptelor si dupa schema de
organizare.
Treptele mecanismului reductor al unei cutii de viteze se pot cupla astfel:

prin roti dintate cu deplasare axiala ( culisante);

prin roti dintate angrenate permanent si mufe de cuplare (simple sau cu sincronizator);

Solutia cu roti dintate culisante se utilizeaza numai pentru treapta I de viteza si mersul inapoi, la
autocamioane si autobuze.
Schema de organizare a unui mecanism reductor depinde de destinatia automobilului si de
cerintele de exploatare ale acestuia.
Se deosebesc mecanisme reductor cu 3, 4, 5 sau mai multe trepte de viteza, avand rotile
deplasabile sau in angrenare permanenta.

Functionarea mecanismului reductor cu patru trepte

Treapta de
viteza
PM
I
II
III
IV
MI

1
x
x
x
x
x
x

2
x
x
x
x
x
x

5
x

Roti
6

10

x
x

X-rotile in angrenare pentru obtinerea treptei respective

Pozitia neutra a manetei cutiei de viteze corespunde punctului mort ( PM), cand motorul
functioneaza, dar automobilul sta pe loc.
Treapta de mers inapoi (MI) se obtine prin intercalarea unor roti dintate intre rotile treptei I. In
acest caz sensul de rotatie al arborelui secundar se va inversa si deci si sensul de mers al
automobilului.
La automobilele organizate dupa solutia clasica ( motor fata- punte motoare spate), arborele
primar si secundar se gasesc in prelungire si se poate obtine priza directa cupland cei doi arbori prin
intermediul unui cuplaj. Astfel miscarea se transmite direct de la arborele primar la arborele
secundar.
La autoturismele organizate dupa solutiile totul in fata sau totul in spate, intrucat nu se poate
realiza coaxialitatea arborilor primar si secundar, treapta de priza directa lipseste. In acest caz,
mecanismul reductor al cutiei de viteze este prevazut cu
arborele primar, cuplat cu arborele ambreiajului printr-un manson si, arborele secundar montat sub
arborele primar. Arborele secundar este si arborele transmisiei principale, fiind prevazut cu pinionul
de atac pe capatul de iesire din mecanismul reductor al cutiei de viteze.
Mecanismul de comanda, fixare si zavorare a treptelor cutiei de viteze
Cu acest mecanism se pot realiza:
comanda cuplarii si decuplarii treptelor;
fixarea treptelor (nepermitand decuplarea sau cuplarea decat la interventia conducatorului
auto);

 zavorarea treptelor (impiedicand cuplarea simultana a doua trepte de viteza).

Conditia esentiala pe care trebuie s-o indeplineasca acest mecanism, este ca rotile dintate sa
cupleze pe toata lungimea dintilor, pentru evitarea uzurii neuniforme.
a.Mecanismul de comanda a treptelor
Comanda treptelor se poate face manual sau cu servocomanda. Comanda manuala poate fi
directa, cu maneta pe capacul cutiei de viteze, sau la distanta, cu maneta pe coloana volanului.
In cazul mecanismului de comanda a treptelor cu maneta pe capacul cutiei de viteze, maneta este
prevazuta cu o nuca sferica pentru a putea oscila in locasul sferic al capacului. Tijele pe care sunt
fixate furcile pot culisa in locasurile respective din capac. La randul lor, furcile sunt prevazute cu
locasuri in forma de U, in care poate patrunde capatul inferior al manetei. Fiecare furca poate
comanda succesiv doua trepte. Nuca sferica este apasata in locasul sau de un arc.
Pentru a cupla o anumita treapta de viteza, este necesar sa se deplaseze maneta, in plan
transversal, astfel incat capatul ei sa patrunda in locasul furcii de pe tija corespunzatoare treptei
respective. Apoi prin deplasarea manetei in plan longitudinal,
tija culiseaza impreuna cu furca fixate pe ea, care intra in locasul rotilor sau mufelor treptei
respective, deplasandu-se si realizand, astfel, cuplarea treptei de viteza.
b.Mecanismul de fixare a treptelor de viteza
Pentru fixarea treptelor, fiecare tija culisanta are pe partea superioara trei locasuri semisferice in
care poate intra o bila, apasata de un arc. Locasurile extreme corespund celor doua trepte pe care le
realizeaza furca fixata pe tija respectiva, iar cel din mijloc corespunde pozitiei neutre. Distantele
dintre aceste locasuri trebuie astfel alese, incat sa asigure angrenarea rotilor pe toata lungimea
dintilor. Tensiunea arcului trebuie sa aiba o astfel de valoare incat bila sa nu permita deplasarea de la
sine a tijei culisante respective (datorita vibratiilor sau fortelor axiale produse la angrenarea rotilor),
ci numai datorita efortului depus de conducatorul auto.
c.Mecanismul de zavorare a treptelor
Zavorarea treptelor de viteza se obtine prin practicarea unui locas lateral in fiecare tija, astfel
incat boltul sa impiedice cuplarea simultana a doua trepte. Unele scheme de organizare prevad in
locul boltului cate doua bile.

Tijele culisante pot fi dispuse in acelasi plan, sau in plane diferite. In pozitia neutra, toate
locasurile sunt colineare, iar intre zavoare si locasuri exista un joc(j). In cazul deplasarii tijei
extreme pentru realizarea unei trepte de viteza, ea va actiona asupra zavorului, care intra in locasul
tijei centrale si deplaseaza stiftul spre dreapta. Acesta, la randul sau va obliga zavorul sa intre in
locasul tijei, anuland jocul j. Astfel tijele sunt blocate, impiedicandu-se cuplarea simultana a doua
trepte de viteza.
2.2.2. Diagnosticarea cutiei de viteze
Diagnosticarea cutiei de viteze poate fi realizata vizual ( verificarea etanseitatii garniturilor de la
transmisii sau de la comanda vitezelora) sau auditiv ( la cuplarea vitezelor, la pornirea de pe loc sau
in timpul circulatiei automobilului), apreciindu-se destul de bine unele schimbari in starea tehnica la
piesele componente ale cutiei de viteze.
In primul rand se stabileste daca defectiunea se datoreaza mecanismului de transmitere a
comenzii sau cutiei de viteze. In acest scop, se desface legatura dintre mecanismul de transmitere si
sistemul de actionare a mansoanelor de cuplare, dupa care se actioneaza ambreiajul si se introduce
in toate vitezele, actionandu-se arborele rotativ. Daca cuplarea se face normal, rezulta ca
mecanismul de transmitere a comenzii este defect, sau este reglat necorespunzator. In caz contrar,
defectiunile sunt la cutia de viteza.
Simptomele defectarii cutiei de viteze
Nr.c
rt.

1.

2.

Defecte

Cauze posibile
1.1.Uzura rulmentilor arborelui
conducator si condus.
1.2.Uzura dintilor pinioanelor, a
canelurilor, a fixatorilor si axelor
Autodecuplarea
glisante.
cutiei de viteze.
1.3.Pinioane incomplet cuplate.
1.4.Reglaj incomplet al
mecanismului de cuplare si
zavorare.
2.1.Ambreiajul nu decupleaza
Zgomot la
complet.
schimbarea vitezelor 2.2.Sincronizatoare defecte.
(pinioanele
2.3.Lipsa lubrifiantului in cutia de
caraie).
viteze
2.4.Uzarea sau deteriorarea

Mod de remediere
Se inlocuiesc partile uzate ale
mecanismului de fixare.

Reglarea ambreiajului.
Demontarea cutiei de viteze
si inlocuirea
sincronizatoarelor defecte.
Completarea lubrifiantului in
carterul cutiei de viteze.

3.

4.

5.
6.

7.

Schimbarea
vitezelor se
greu.

rulmentilor arborilor.
2.5. Montaj prea strans.
2.6. Spargerea corpurilor de
rostogolire ale rulmentilor.
2.7.Ruperea danturii rotilor dintate.
3.1.Deformarea furcilor de
face schimbare a vitezelor.
3.2.Uzura mecanismului de
zavorare.

3.3.Culisare dificila a pinioanelor pe

arbori ca urmare a existentei unor
reziduuri de ulei in caneluri.
3.4.Debreiere defectuoasa.
3.5. Mecanismul de transmitere a
comenzii nu este reglat corect.
Zgomote in cutia de 4.1. Lipsa sau insuficienta uleiului in
viteze si incalzirea
carter ori existenta unui ulei prea
carterului acesteia.
fluid.
4.2.Uzura excesiva a dintilor
pinioanelor, a rulmentilor sau a
locasurilor acestora.
Blocarea cutiei de
5.1.Defectarea mecanismului de
viteze.
zavorare a treptelor.
5.2. Ruperea dintilor pinioanelor.
Ramanerea intr-o
6.1.Ruperea manetei de comanda.
treapta, fara
6.2. Ruperea furcilor de cuplare sau
posibilitatea cuplarii a tijelor culisante.
alteia.
6.3.Defectarea mecanismului de
zavorare.
Pierderi de ulei din
7.1.Nivelul uleiului este ridicat.
carcasa cutiei de
7.2Suprafetele de etansare nu
viteze.
etanseaza.
7.3. Inelele de etansare sunt uzate.

Inlocuirea pieselor defecte.

Inlocuirea elementelor uzate

sau deteriorate.

Verificarea nivelului uleiului

si completarea acestuia.
Inlocuirea pieselor uzate.

Inlocuirea rotilor cu dinti

rupti.
Inlocuirea pieselor defecte.

2.2.3. Intretinerea cutiei de viteze

Intretinerea cutiei de viteze consta in urmatoarele operatii:
controlul fixarii cutiei de viteze de carterul ambreiajului sau al fixarii pe cardan;
verificarea strangerii piulitelor;
verificarea etanseitatii carterului prin observarea locurilor pe unde au loc pierderi;
controlul zgomotelor (cu stetoscopul);
controlul mecanismului de comanda, fixare si zavorare; reglarea mecanismului de
comanda;
gresarea articulatiilor mecanismului de comanda;

 controlul si completarea nivelului uleiului;

schimbarea uleiului din carter;
reglarea periodica a lungimii tijelor intermediare in cadrul comenzii la distanta.

Ungerea cutiei de viteze mecanice se face cu ulei corespunzator anotimpului, nivelul acestuia
verificandu-se dupa parcurgerea a 3000 km. Daca uleiul este sub nivel, se completeaza; dupa fiecare
24.000 km parcursi se schimba. Golirea uleiului se face imediat dupa oprirea automobilului, cand
este incalzit si mai fluid, putand prin scurgere sa antreneze depunerile din carcasa. La umplere se va
introduce numai cantitatea de ulei prescrisa.
Nu este permis sa se completeze cu ulei de alta calitate.
Nu este permis nici sa se circule cu ulei sub nivelul prescris. Surplusul de ulei genereaza
supraincalzirea cutiei de viteze si suprapresiuni care distrug etansarile.
Starea articulatiilor mecanismului de comanda se verifica cu ocazia fiecarei revizii tehnice; in
cazul in care este necesar, se regleaza pentru a se asigura cuplarea vitezelor fara zgomot si cu
usurinta.
Functionarea defectuoasa a sistemului de comanda nu permite cuplarea completa a danturii
pinioanelor, ceea ce face sa apara uzura prematura a mecanismului de cuplare.
Maneta cutiei de viteze, in pozitiile extreme, nu trebuie sa aiba o inclinare mai mare de 35 fata
de verticala. Reglarea se face prin modificarea lungimii barelor de cuplare.
2.2.4.Demontarea si repararea cutiei de viteze
a. Demontarea cutiei de viteze de pe automobil
Demontarea cutiei de viteze de pe automobile comporta urmatoarele operatii:
scurgerea uleiului;
desfacerea transmisiei cardanice;
desfacerea firelor de la bobina traductorului de kilometraj si a legaturii parghiei de
comanda cu sistemul de comanda a vitezelor;
indepartarea arcului de readucere a furcii de debreiere;
desfacerea suruburilor de fixare a carcasei ambreiajului de pe blocul motorului.
b.Repararea cutiei de viteze clasice
Repararea comporta urmatoarele operatii:
demontarea cutiei de viteze;

 verificarea;
repararea;
asamblarea;
rodarea.
Demontarea cutiei de viteze consta in demontarea urmatoarelor subansamble:
*Carcasa ambreiajului-se desfac suruburile de prindere.
*Arborele primar- se extrage din carcasa cu ajutorul unei prese sau cu ajutorul unui ciocan si a
unui dorn din material moale, loviturile aplicandu-se numai camasii exterioare a rulmentului.
Capacul cutiei de viteze se demonteaza dupa pozitionarea arborelui rotativ in pozitie neutra si
demontarea sistemului de actionare a mansoanelor de comanda.
*Arborele secundar
*Pinionul pentru mersul inapoi- se desface capacul posterior al arborelui intermediar si prin
bataie din interior spre exterior se scoate arborele pinionului pentru mers inapoi din carcasa cutiei de
viteze.
*Arborele intermediar- se demonteaza astfel: se desface inelul elastic de fixare a rulmentului
posterior, se preseaza arborele spre partea posterioara, pana cand inelul exterior al rulmentului
posterior iese din carcasa cutiei de viteze si se extrage rulmentul cu ajutorul unei prese. Prin
ridicarea partii din fata in sus, se scoate arborele din carcasa cutiei de viteze.
Verificarea si repararea componentelor cutiei de viteze
Determinarea uzurii componentelor cutiei de viteze se face vizual si prin metoda
micrometrarii( masurarea dimensiunilor si determinarea abaterilor).
Capacul cutiei de viteze poate prezenta:
-uzarea suprafetelor de lucru si a furcilor de cuplare;
-uzarea pietrelor de culisa si a elementelor de blocare;
-zavorarea, in special ruperea arcurilor.
Furcile uzate se repara prin incarcare cu sudura si prelucrare mecanica la cotele nominale;
celelalte piese defecte ale capacului se inlocuiesc.
Mecanismul de actionare poate prezenta:
-uzarea suprafetelor de lucru ale parghiei cu articulatie sferica si a pastilelor sferice.
Remedierea consta in inlocuirea acestora.
Carterul cutiei de viteze poate prezenta urmatoarele defecte:

- fisuri - daca nu depasesc 25% din lungimea sau latimea suprafetei respective a carterului, sau
nu traverseaza orificii ale suruburilor de asamblare , se inlatura prin incarcare cu sudura
oxiacetilenica si polizare;
- uzura locasurilor pentru lagarele arborilor- se inlatura prin alezare si inlocuirea lagarelor cu
altele noi avand diametrul exterior la cota de reparare, sau prin metalizare si alezare la cota
nominala;
- uzura filetului gaurilor- se inlatura prin alezare si refiletare la dimensiuni de reparare sau prin
incarcare cu sudura, alezare si refiletare la cota nominala.
Arborele primar- al cutiei de viteze poate prezenta urmatoarele defecte:
- uzura fusurilor arborelui - se inlatura prin metalizare sau cromare si rectificare la dimensiuni
nominale;
- uzura suprafetelor de angrenare ale dintilor rotilor( daca nu depaseste anumite limite) - se
inlatura prin incarcare cu sudura si polizare;
- uzura locasului de sprijin a arborelui secundar- se inlatura prin strunjire si bucsare la cota
nominala, sau prin cromare si rectificare la cota nominala.
Arborele intermediar- poate prezenta defectele urmatoare:
- uzura fusurilor arborelui - se inlatura prin cromare si rectificare la cota nominala;
- uzura suprafetelor de fixare a rotilor dintate se inlatura prin cromare si rectificare la cota
nominala sau de reparare, in functie de starea suprafetelor conjugate ale rotilor dintate
corespunzatoare;
- incovoierea, torsionarea sau fisurarea arborilor conduc la inlocuirea acestora.
Arborele secundar- poate prezenta defectele urmatoare:
- uzura fusurilor pentru rulmenti se inlatura prin cromare dura si rectificare la cota nominala
sau la treapta de reparatie;
- uzura in grosime a canelurilor, sau a suprafetelor de centrare a acestora, peste anumite limite,
conduce la inlocuirea arborilor;
- incovoierea arborelui, ca si fisurarea lui conduc la inlocuirea acestuia.

Rotile dintate pot prezenta urmatoarele defecte:

-uzura suprafetelor de angrenare ale dintilor (stirbituri, exfolieri) in limitele admise se inlatura
prin rectificare cu polizorul, respective cromare si rectificare, iar pentru inlaturarea jocurilor, la
montaj, se folosesc saibe compensatoare;
- uzura alezajelor rotilor dintate se inlatura prin cromare si rectificare la cota nominala sau, in
cazul uzurilor mai mari, prin alezare si bucsare la cota nominala;
- fisurile de orice natura si pozitie, conduc la inlocuirea rotilor dintate respective.

Montarea subansamblurilor componente

Ordinea operatiilor de asamblare este urmatoarea:
-

montarea arborelui intermediar- se introduce in carcasa, in stare asamblata; se preseaza

pana la refuz cei doi rulmenti de sprijin si se monteaza inelele elastice de fixare; jocul axial al
arborelui intermediar nu trebuie sa depaseasca limitele prescrise;
-

montarea arborelui pentru mersul inapoi- se introduce rulmentul cu role, se fixeaza in

locul de montare, se preseaza axul si se strange siguranta;

-

montarea arborelui secundar se introduce in carcasa in stare asamblata, jocul axial al

arborelui trebuie sa fie sub 0,1 mm.

-

montarea arborelui primar- se introduce in carcasa in stare asamblata; se monteaza flansa

arborelui, o atentie deosebita acordandu-se simeringurilor montate in capac, acestea schimbandu-se

numai cu cutia de viteze demontata;
-

montarea capacului- cu toate pinioanele si mansoanele de cuplare in punctual mort ( la fel

si mecanismul de schimbare a vitezelor), se fixeaza capacul pe carcasa, avand grija ca furcile de

cuplare sa intre in gulerele de etansare.
-

montarea sistemului de actionare se urmareste ca nuca de actionare sa intre in

crestaturile mansoanelor; se fixeaza cu suruburi carcasa sistemului de actionare.

Recomandari:
-

calitatea

asamblarii

este

conditionata

de

folosirea

sculelor

si

dispozitivelor

corespunzatoare;
-

rulmentii trebuie presati cu ajutorul unor dornuri, de preferinta cu tija de centrare sau

dornuri tubulare, executate din material moale;

-

forta de presare trebuie sa se aplice numai inelului care se monteaza cu strangere,

loviturile aplicandu-se succesiv, mutand dornul pe diverse portiuni ale inelului;

-

toate piesele, dar mai ales rulmentii, se monteaza numai dupa ce au fost bine spalati si

unsi;
-

se recomanda, de asemenea, respectarea jocurilor prescrise.

Rodarea cutiei de viteze

Operatiunea de rodare este obligatorie pentru cutiile de viteze noi, pentru cele reparate la care sau inlocuit 25% din angrenaje si, in special, pentru cele care inglobeaza piese reconditionate.
Rodarea se face pe un stand de rodaj, antrenat de un motor electric, in si fara sarcina.
Inainte de rodare se va completa, pana la nivelul indicat, uleiul in carcasa. Pe parcursul rodajului
se verifica: modul de cuplare a vitezelor; temperatura lubrifiantului (maxim 80C); daca se aud

zgomote suspecte; daca sunt scurgeri de ulei pe la imbinari. Defectiunile constatate se vor remedia
pe loc.
NORME SPECIFICE DE SECURITATE A MUNCII PENTRU INTRETINERE SI
REPARATII AUTOVEHICULE
Intretinerea si repararea autovehiculelor se vor face in hale si incaperi amenajate, dotate cu
utilaje, instalatii si dispozitive adecvate.
Caile de acces din hale, ateliere si de pe platformele tehnologice vor fi intretinute in stare buna si
vor fi prevazute cu marcaje si indicatoare de circulatie standardizate.
Incalzirea halelor si incaperilor de lucru va fi asigurata in perioada anotimpului rece in functie de
temperatura exterioara si in limitele stabilite de Normele generale de protectie a muncii.
In halele de intretinere si reparare a autovehiculelor, canalele de revizie, vor fi mentinute in stare
curata, asigurandu-se scurgerea apei, a uleiurilor si a combustibililor.
Nu se permite pornirea motoarelor autovehiculelor in interiorul halelor, decat daca exista
instalatii de exhaustare, in stare de functionare.
Utilajele din hala si ateliere vor fi bine fixate, legate la pamant, dotate cu dispozitive de protectie
in buna stare.
Cricurile din dotarea halelor de reparatii sau canalelor de revizie vor fi mentinute in permanenta
in stare buna de functionare si vor avea inscriptionata sarcina maxima.
In halele de reparatii in care se executa si lucrari de sudura la autovehicule se va stabili locul de
amplasare a tuburilor de oxigen, a generatoarelor de sudura oxiacetilenica, precum si a paravanelor
de protectie folosite in timpul sudurii.
Lucratorii trebuie sa poarte echipamentul de lucru si de protectie corespunzator
lucrarilor pe care le executa cu instalatiile si utilajele din dotare.
Inainte de inceperea lucrului, locul de munca trebuie sa fie in perfecta ordine. Nu se admite
aglomerarea locului de munca cu materiale, scule, etc.

Sculele vor fi asezate pe suporturi speciale amplasate in locuri corespunzatoare si la inaltimi

accesibile.
Este interzisa modificarea sculelor prin sudarea prelungitoarelor improvizate pentru chei in
vederea maririi cuplului.
Revizia tehnica si diagnosticarea

Autovehiculele trebuie sa fie introduse in hala cu motorul in functiune, avand in rezervor o

cantitate de carburant de cel mult 10% din capacitatea acestuia, necesara deplasarii autonome de la
un punct de lucru la altul.
Canalul de revizie trebuie mentinut in stare curata, asigurandu-se scurgerea apei, a uleiurilor si a
combustibililor. Introducerea autovehiculelor pe canal se va face cu viteza de max.5km/h, dirijate
din fata, de la sol, de catre conducatorul locului de munca.
Verificarea presiunii in pneuri si ridicarea acesteia la valorile stabilite (fata sau spate) pentru
fiecare tip de autovehicul trebuie sa se faca potrivit prevederilor din tabelul cuprinzand presiunea
admisa, care trebuie afisat la locul de munca. La umflarea pneurilor se va folosi in mod obligatoriu
dispozitivul de protectie impotriva saririi cercului de la janta. In cazul jantelor monobloc sau din mai
multe bucati nu se utilizeaza dispozitiv de protectie.
Compresorul folosit la umflarea pneurilor va fi in stare buna de functionare, dotat si inscriptionat
corespunzator.
Standul unde se face verificarea bunei functionari a sistemului de rulare si a motorului, trebuie sa
aiba montat grilajul de protectie.
Demontarea autovehiculelor in vedera repararii se va executa in sectoare si pe posturi de lucru
specializate pentru aceste operatii.
Subansamblurile rezultate de la demontare trebuie depozitate in spatii special destinate acestui
scop.
Se interzice depozitarea subansamblurilor rezultate de la demontare pe caile de acces.
Se interzice folosirea sculelor decalibrate sau defecte.
Se interzice executarea operatiilor de demontare a partilor din autovehicul, cand acestea sunt
prinse sau/si sustinute de mijlocul de ridicat.
Demontarea partilor componente ale instalatiei electrice de pe autovehicul se va face numai dupa
decuplarea bateriei de acumulatoare.
Se interzice desfundarea conductelor de benzina, motorina, incercarea conductelor pentru aer,
etc. prin suflare cu gura.
Spalarea si degresarea pieselor mici se vor face numai cu detergenti, in cuve speciale, amplasate
in locuri corespunzatoare.
Se interzice folosirea aparatelor de sudura la locurile de montare si de asamblare a
autovehiculelor atata timp cat acestea sunt in lucru.
Se interzice lucrul sub sau la autovehicul cand acesta este suspendat intr-o instalatie de ridicat.

NORME DE PREVENIRE SI STINGERE A INCENDIILOR

La cladirile si constructiile destinate pentru gararea autovehiculelor se va respecta capacitatea de
garare, stabilita in functie de gradul de rezistenta la foc al constructiei si de tipul autovehiculelor
garate.
Garajele si atelierele de reparatii trebuie sa fie prevazute cu sistem de ventilare si aerisire
naturala pentru evacuarea vaporilor de benzina si a gazelor de ardere care prezinta pericol de
explozie incendiu sau intoxicare.
Se interzice introducerea in garaj sau ateliere de reparatii a :
-

autovehiculelor incarcate cu material exploziv, combustibile sau inflamabile;

autovehiculelor cu fisuri, sparturi sau fara busoane la rezervorul de combustibil;

autovehiculelor care prezinta scurgeri de combustibil;

autovehiculelor cu motoare si tevile de esapament supraincalzite sau fara toba de

esapament;
-

autovehiculelor care au instalatia electrica defecta;

Se interzice depozitarea ori pastrarea chiar de termen scurt in garaje sau incaperi care comunica
direct cu acestea a ambalajelor (bidoane, butoaie, damigene) ce contin sau au continut (benzina,
motorina, uleiuri, unsori, sau materiale combustibile).
Alimentarea cu carburanti se va face numai in locuri special amenajate langa depozite. Pe
timpul alimentarii motorul va fi oprit iar cheia scoasa din contact.
Nu este admis ca alimentarea autovehiculelor sa se faca in interiorul garajelor sau atelierelor
de reparatie.
Folosirea focului deschis (aparate de sudura, lampi de benzina) pentru incalzirea motorului sau
executarea unor lucrari de sudura in interiorul garajelor este interzisa.

BIBLIOGRAFIE

1. Abaitncei D.

- Motoare pentru automobile i tractoare . Constructie si

tehnologie, Ed. Tehnic, Bucureti-1980.

2. Constantinescu V. - Prevenirea uzurii motoarelor de automobile.

Ed. Tehnic, Bucureti-1987
3. Frila Gh.

- Cunoaterea, ntreinerea i repararea autovehiculelor.

Ed. Didactic i pedagogic, Bucureti-1980

4. Stratulat M.

- Diagnosticarea automobilelor.Bucuresti, Ed. Tehnica

1977

5. Tocaiuc Gh.

- Echipamentul electric al automobilelor.Bucuresti, Ed.

Tehnica 1986

6. Marincas D. s.a.

- Fabricarea si repararea autovehiculelor rutiere.Bucuresti,

Ed. Didactica si Pedagogica, 1982

7. Mondiru C.

- Automobile Dacia-Diagnosticare, intretinere,

reparare, Editura Tehnica,Bucuresti, 2001.