3.1.

Conceptul de pulsiune in psihanaliza

Concepte
cheie: pulsiune. scop pulsional. forta pulsionala. sursapulsional
a. obiect al pulsiunii, libido, interes al Eului, destrudo
Rezumat: Evolutia psihoafectiva este o evolutie a pulsiunilor. Pulsiunea
reprezinta o tensiune resimtita la nivel psihic. avand insa origine somatica. Spre
deosebire de instinct, pulsiunea nu are moda-litati predeterminate, fixate ereditar,
de satisfacere. nu are un obiect precis, acesta poate fi variabil, nu are un anumit
scop, pot exista scopuri multiple. Energia pulsionala poate fi considerata sursa
energiei psihice. Pulsiunea este caracterizata de forta motrice, de o anumita sursa,
de un anumit scop si de un anumit obiect. La nivel psihic, pulsiunea se compune
din: reprezentarea pulsionala si din afectul care insoteste reprezentarea. Prima
teorie elaborata de Freud privind pulsiunile postuleaza doua tipuri de pulsiuni:
pulsiunile sexuale. care asigura perpetuarea speciei prin procreare.si pulsiunile de
autocon-servare, care asigura supravietuirea individului prin autoprotectie. In 1920,
Freud introduce un alt dualism pulsional. pulsiuneade viata. numita de el libido si
pulsiunea de moarte. pe care o numeste destrudo.

Conceptia teoretica a lui Freud despre evolutia psihoafectiva a individului a

fost elaborata pe baza experientei clinice din curele Psihanalitice ale adultilor din
care a extras anumite ipoteze. Aceste ipoteze au fost si sunt confirmate si pe baza
observarii directe a com-Portamentului copilului. M. Klein, D. Winnicott,
Margaret Mahler, J. Bowlby au utilizat cu precadere observatia in studiile
lor. Autoanaliza 'ui Freud' 1-a tacut sa inteleaga si sa reconstruiasca trairile proprii si
a contribuit la mai buna ntelegere a pacientilor. Analiza personala ne face de
asemenea sa descoperim n propria noastra istorie elemente ce tin de evolutia
obiectiva a individului. O critica a teoriei psihanalitice a fost aceea ca Freud a
reconstituit evolutia psihoafectiva normala a omului pornind de la psihopatologie,
dar la fel se ntmpla si cu studiile facute pe creierul cu tumoare sau cu studiile
anomaliilor genetice pe baza carora se determina structura sanatoasa.
Evolutia psihoafectiva este o evolutie a pulsiunilor. Pulsiunea este un termen
care desemneaza un proces aflat la granita dintre psihic si somatic, reprezentnd o
tensiune resimtita la nivel psihic, avnd nsa origine somatica. Freud considera ca

pulsiunea ar fi pentru om corespondentul instinctului animal. Pulsiunea are si

conotatia de presiune, o forta de o anumita intensitate care dinamizeaza procesele
psihice. Omul nu este dotat cu instincte, anume cu raspunsuri prefor-mate. ereditare
pentru satisfacerea nevoilor sau pentru a rspunde la stimularile din exterior. Pulsi
848d36i unea, spre deosebire de instinct, nu are modalitati predeterminate, fixate
ereditar, de satisfacere, nu are un obiect precis, acesta poate fi variabil, nu are un
anumit scop, pot exista scopuri multiple. Energia pulsionala poate fi considerata
sursa energiei psihice. n Trei eseuri asupra teoriei sexualitatii (1905),
Freud introduce acest termen, precum si trasaturile sale definitorii. Pulsiunea este
caracterizata de forta motrice, de o anumita sursa, de un anumit scop si de un
anumit obiect.
Forta are o anumita valoare si o directie de actiune n sensul ca ea mobilizeaza
fenomenele psihice.
Sursa indica pe de o parte zona corporala n care ia nastere pulsiunea, iar
pe de alta parte energia psihica investita. Deci ar avea o dubla natura: somatica si
psihica.
Scopul este ntotdeauna scaderea tensiunii, nu exista un scop specific
predeteminat si unic. Scopurile pot fi multiple.
Obiectul este cel prin care pulsiunea se satisface. Spre deosebire
de animale care sunt animate de instincte si care au un obiect precis, la
om obiectul pulsiunii este infinit variabil. De exemplu, n perver siunile
sexuale, instinctul sexual nu se satisface prin actul sexual normal, ci printr-un
comportament sexual deviant. Alegerea obiectului depinde de istoria personala,
adica de relatiile semnificative si de modurile de satisfacere cele mai timpurii. Asa
se constituie de exemplu gusturile alimentare.
La nivel psihic, pulsiunea se compune din: reprezentarea pulsionala, adica o
urma senzoriala (de obicei vizuala, dar poate fi si tactila sau olfactiva) a trairii
satisfacerii pulsionale si din afectul care nsoteste reprezentarea. Afectul are la
rndul lui o dimensiune calitativa (tonalitatea afectiva: bucurie, ura, tristete etc.) si
una cantitativa care se refera la intensitatea lui, la cantitatea de afect.

Freud a elaborat doua teorii asupra pulsiunii:

1. Prima teorie ia n considerare doua tipuri de pulsiuni: pulsiunile sexuale,
care asigura perpetuarea speciei prin procreare si pulsiunile de autoconservare,
care asigura supravietuirea individului prin autoprotectie. Energia specifica
primului tip de pulsiune a fost numita de Freud libido, iar energia specifica celui
de-al doilea tip de pulsiune interes al Eului. Pulsiunile sexuale si au originea, se
desprind din cele de autoconservare. Initial, functiile principale ale organismului
vizeaza supravietuirea (alimentare, excretie etc), apoi placerea care nsoteste
satisfacerea nevoilor devine ntructva autonoma, o placere n sine ce este cautata
de individ si n absenta nevoii. Freud explica astfel placerea suptului n lipsa
hranei, dar si atasamentul de mama ca obiect care satisface nevoile primare. n
aceasta privinta, spre deose bire de Freud, Bowlby considera ca atasamentul
reprezinta o nevoie primara, ca si celelalte nevoi ce vizeaza autoconservarea.
Notiunea de sprijinire presupune ca fiecare pulsiune ce vizeaza autoconservarea
este nsotita de o pulsiune sexuala partiala. Modurile de satisfacere specifice
fiecarui stadiu de dezvoltare sunt deci placeri partiale care se vor subordona la
maturitate placerii genitale. Placerile partiale se mai numesc si placeri de organ
(oral. anal si uretral). Freud considera n aceasta prima teorie ca
autoconservarea era n sarcina Eului. Iar placerea n sarcina Sinelui.
2.
n 1914 Freud introduce notiunea de narcisism, ceea ce
introduce o diferentiere ntre autoconservare si dragoste de sine, adica
Eul contine att pulsiuni ce vizeaza autoconservarea, ct si pulsiuni
sexuale, de investire libidinala a Eului.
3.
In 1920, n Dincolo de principiul placerii, Freud introduce
un alt dualism pulsional. pulsiunea de viata, numita de el libido si
pulsiunea de moarte, pe care o numeste destrudo. Ambele si au
originea n Sine, dar ulterior Eul devine sursa principala a libidoului.
iar Supraeul a destrudoului. Acest din urma dualism pulsional
reprezinta dualismul dragoste-ura, unificare-descompunere, schimbare sau
repetitie.

3 2. Stadiile dezvoltrii psihoafective

Concepte cheie: autoerotism, narcisism, stadiu oral, stadiu anal, stadiu falie,
complex Oedip. latenta
Rezumat: Dezvoltarea psihoafectiva a individului consta ntr-o succesiune
de stadii. Aceste stadii se refera la evolutia pulsionala. Freud se refera doar la
evolutia pulsiunii sexuale, fara a descrie o evolutie a celorlalte tipuri de
pulsiuni. Trecerea de la un stadiu la altul presupune rezolvarea unor conflicte.
Fiecare stadiu presupune o zona erogena specifica, un tip de alegere a
obiectului si un anumit tip de relatii cu obiectul. n fiecare stadiu activitatea
psihica
are
caracteristici specifice, determinate de activitatea pulsionala. Primul mome
nt important din viata individului este considerat a fi nasterea. Freud a subliniat
trairea de catre copil a nasterii ca pe o situatie de pericol datorita separarii de
mama si afluxului brusc de excitatii, nasterea fiind vazuta ca o situatie de
angoasa confirmata de comportamentul noului nascut (tipat, tahicardie,
transpiratie). Ea va fi modelul somatic al starilor de angoasa ulterioare. Dupa
nastere, copilul intra n faza autoerotica, care are drept specific faptul ca nu
exista nca o organizare psihica de ansamblu, iar pulsiunile sexuale se satisfac
independent unele de altele, prin intermediu] propriului corp. Ulterior Freud va
renunta la ideea existentei unui stadiu autoerotic. Autoerotismul va fi considerat
o caracteristica a dezvoltarii pregenitale. Narcisismul este o etapa din
dezvoltarea individului n care subiectul reprezinta, el nsusi, obiect de investire
afectiva. ntre energia investita n Eu si cea investita n exterior exista un
echilibru. Cu ct Eul este mai putin investit, cu att va fi mai puternic
investit obiectul. Exista nsa o energie de baza investita n subiect, care nu va
putea fi investita n obiecte. Narcisismul secundar reprezinta o stare n care
energia psihica investita n obiect este retrasa n Eu. Astfel de stari apar
n melancolie, doliu, episoade depresive. Patologia numita narcisica (categorie
care cuprinde psihozele) are la baza retragerea investirii afective a obiectului si
idealizarea masiva a Eului.
Stadiul oral se situeaza n primul an de viata si are drept activitate psihica
principala asimilarea de informatii, interiorizarea. Relatia cu mediul se realizeaza
prin intermediul functiei alimentare. Abraham divide acest stadiu n stadiul oral
primitiv, un stadiu de absorbtie pasiva, si stadiul oral sadic, n care apare placerea
muscatului, placerea orala fiind asociata cu agresivitatea. Conflictul specific
acestui stadiu este legat de ntarcare, ea fiind pentru copil prototipul sfrsitului unei

relatii. Relatiile cu mediul familial vor deveni prototipul relatiilor ulterioare.

Stadiul este caracterizat la nceput de narcisismul primar, ulterior construindu-se
relatiile de obiect si diferentierea sinelui de lume. La aceasta vrsta exista o
identitate simbolicantre hrana si mama. Din acest motiv dificultatile n
relationare pot avea ca efect tulburari de tip alimentar: refuz alimentar, anorexie,
vomismente. Angoasele specifice acestui stadiu sunt teama de a nu fi nghitit n
stadiul oral pasiv si teama de a nu fi devorat n stadiul oral agresiv.
Stadiul anal se situeaza ntre al doilea si al treilea an de viata. Activitatea
psihica specifica consta n cstigarea autonomiei. Conflictul relational specific este
de a controla sau a fi controlat. Abraham distinge doua faze ale acestui stadiu: faza
anala sadic-expulziva si faza anala masochist-retentiva. Prima faza se ntinde de la
1 an la 1,5 ani. In aceasta faza expulzarea nestapnita a obiectelor distruse
capata rolul de a-1 sfida pe adult. Faza masochist-retentiva se ntinde de la 1,5ani la
2 ani. n aceasta faza este cautata activ placerea pasiva de a retine fecalele, ceea
ce nu este doar masochist, dar si sadic, caci e vorba de a-1 frustra pe adult de
ceea ce i pare copilului a fi pretios pentru el, si deci considerat ca un cadou.
Stadiul anal devine astfel stadiul ambivalentei maxime. Ca atare, educatia
toaletei nu trebuie sa fie nici prea precoce, nici prea rigida, astfel nct copilul sa
aiba timp sa simta ca are o anumita putere asupra celuilalt (ceea ce reprezinta o
conditie a recunoasterii existentei acestuia, si de asemenea a confirmarii de catre
celalalt a existentei copilului) si sa nu se identifice cu un Supraeu parental prea
tiranic.
Relatia de obiect de tip anal presupune ambivalenta iubire-ura. sadismmasochism si este sursa bisexualitatii psihice fundamentale.
Stadiul falie se situeaza n jurul vrstei de trei ani. Activitatea psihica
principala este afirmarea de sine. Conflictul relational specific este legat de
absenta-prezenta penisului. Baiatul va nega castrarea prin negarea sexului feminin,
mentinndu-si convingerea ca cel putin mama are penis. Fata si va manifesta
invidia de penis, nutrind convingerea ca acesta i va creste ulterior, sau adoptnd
atitudini baietesti (jocuri cu baietii, placerea riscului). Prin sublimare,
curiozitatea sexuala se poate transforma n curiozitate intelectuala, dar inhibarea
celei dinti poate duce la inhibarea celeilalte.
Complexul Oedip este un fenomen psihologic a carui existenta a fost
dedusa de Freud n urma relatarilor pacientilor aflati n cura psihanalitica. El
poate ti resimtit de copil ntre vrstele de 4-7 ani. Complexul Oedip joaca un
rol crucial n constituirea Supraeului si a Idealului Eului. Complexul Oedip

cunoaste doua forme: pozitiva si negativa. Cea pozitiva se refera la atractia fata
de parintele de sex opus si rivalitatea fata de parintele de acelasi sex. Cea
negativa se refera la atractia fata de parintele de acelasi sex si rivalitate fata de
parintele de sex opus. Iubirea oedipiana presupune doua conflicte: un conflict
interior, caci atractia fata de unul dintre parinti implica oarecum renuntarea la
celalalt, de aici apare regretul fata de parintele respins, un conflict exterior
determinat de teama fata de pedeapsa din partea parintelui "respins". n ceea ce
priveste identitatea, complexul Oedip marcheaza o etapa decisiva, pentru ca
pune bazele identitatii sexuale care nu se refera doar la a avea sau nu penis, ci
la ntreaga personalitate feminina sau masculina si la atitudinile si relatiile
interpersonale pe care aceasta identitate le presupune. Perioada de latenta se
situeaza ntre 7-12 ani. fiind n general o perioada lipsita de conflicte inte rioare. Persista nsa conflictele din stadiile precedente. Copiii nvata sa se supuna
unor reguli si sa dezvolte formatiuni reactionale (dezgust, pudoare, rusine,
timiditate). Copilul va deplasa conflictele oedipiene asupra unor substitute ale
imaginilor parentale datorita largirii cmpului de activitate, a mediului social.
Acest fapt contribuie n mod esential la lichidarea complexului Oedip.
Pubertatea si adolescenta reprezinta o perioada de criza narcisica si de
identitate. In paralel cu modificarile fizice si somatice apar tendinte pulsionale
masive, ceea ce determina dezechilibrarea raporturilor dintre instantele psihice.
Apare, de asemenea, o reactivare a problematicii oedipiene, cu deplasarea pe
substitute idealizate ale parintilor (profesori, artisti), dar si o reactivare a
problematicii preoedi-piene, n special orale (toxicomanie, anorexie, alcoolism).
Adolescenta reprezinta o perioada de renuntare la imaginile parentale idealizate
si la iluzia atotputerniciei. La iesirea din adolescenta, alegerea obiectului sexual va
fi definitiva.
Dezvoltarea psihoafectiva a individului consta ntr-o succesiune de stadii.
Aceste stadii se refera la evolutia pulsionala. Freud se refera doar la evolutia
pulsiunii sexuale, fara a descrie o evolutie a celorlalte tipuri de pulsiuni. In
evolutia individului, dezvoltarea libidinala joaca un rol major care va influenta
ntreaga viata psihica, adica si planurile cognitive, comportamentale si
psihosociale. Trecerea de la un stadiu la altul presupune rezolvarea unor conflicte
si poate sa aiba ca efect aparitia unor puncte de fixatie care vor determina stadiul
de dezvoltare la care individul poate regresa, sau stagna n evolutia sa, n cazul
ncare conditiile de mediu sunt nefavorabile. Fiecare stadiu presupune o zona
erogena specifica, un tip de alegere a obiectului si un anumit tip de relatii cu
obiectul. n fiecare stadiu activitatea psihica are caracteristici specifice,
determinate de activitatea pulsionala.

3.2.1. Nasterea
O. Rank vedea n nastere sursa tuturor traumatismelor ulterioare si a angoasei.
Freud a subliniat trairea de catre copil a nasterii ca pe o situatie de pericol datorita
separarii de mama si afluxului brusc de excitatii, considernd ca ea reprezinta
modelul somatic al atacului de panica. Apoi renunta la aceasta teorie pentru a
considera ca angoasa este generata de Eu pentru a anticipa o situatie de pericol si a
fi gata de aparare, dar considera nasterea ca o situatie de angoasa confirmata
decomportamentul noului nascut (tipat, tahicardie, transpiratie), care va fi modelul
somatic al starilor de angoasa ulterioare.
Imediat dupa nastere, n primele luni de viata, Freud si, n special, Abraham
vorbesc de un mod de functionare autoerotic. Faza autoerotica precede faza
narcisismului si are drept specific faptul ca nu exista nca o organizare psihica de
ansamblu, pulsiunile sexuale se satisfac independent unele de altele fara un
obiect exterior, prin intermediul propriului corp (suptul degetului la sugar). n
faza autoerotica, spre deosebire de faza narcisica, nu exista nca o imagine unificata
a propriului corp, si nu exista un obiect investit libidinal prin care se obtine
satisfactia pulsionala. Ulterior Freud va renunta la ideea existentei unui stadiu
autoerotic. Autoerotismul va fi considerat o caracteristica a dezvoltarii pregenitale,
att n faza narcisismului, ct si n celelalte stadii pregenitale, n sensul ca
satisfactia pulsionala se obtine prin intermediul propriei persoane, nu este legata de
investirea unui obiect exterior.
3.2.2. Narcisismul
n anul 1911, n Cazul presedintelui Schreber, Freud postuleaza existenta
unui stadiu de dezvoltare situat ntre autoerotism si heteroerotism. nainte de a se
orienta catre celalalt, subiectul ncepe prin a fi el nsusi si propriul sau corp
obiect de investire afectiva.
"Subiectul ncepe prin a se hm pe el nsusi si propriul sau corp drept obiect
de iubire ".
ncepnd din 1914, n Pentru a introduce narcisismul, el trateaza
narcisismul din punct de vedere economic, ncercnd sa demonstreze ca
exista un echilibru ntre energia investita n Eu si cea investita n exterior. Cu
ct Eul este mai putin investit, cu att va fi mai puternic investit obiectul.
"Eul trebuie considerat ca un mare rezervor de libido, de unde libidoul este
trimis spre obiecte, el fiind ntotdeauna gata sa absoarba libidoul care se
ntoarce de la obiecte" (Psihanaliza si teoria libidoului, Freud 1923).

nsa exista o anumita cantitate de energie investita permanent n Eu, conditie

absolut necesara vietii psihice. Astfel, narcisismul va fi privit mai degraba ca o
structura dect ca un stadiu de dezvoltare, fiind vorba despre o energie de baza
investita n subiect, care nu va putea fi investita n obiecte. Aceasta idee va fi
evocata si de Abraham n abordarea dementei precoce (schizofrenia).
"Caracteristica psihosexuala a dementei precoce este ntoarcerea
pacientului la autoerotism. Bolnavul mintal transfera asupra sa... totalitatea
libidoului pe care persoana normala l ndreapta asupra obiectelor din jurul ei"
(Les differences psychosexuelles entre l "hysterie et la demence
precoce, Abraham 1908).
Autoerotismul, ca stare n care pulsiunile se satisfac independent unele de
celelalte, precede deci narcisismul, ca stadiu n care Eul se formeaza si pulsiunile se
unifica.
n 1921, o data cu elaborarea celei de-a doua teorii asupra pulsiunilor, Freud
vorbeste despre un narcisism primar, ca o stare n care Eul nu este diferentiat de
Sine si nici de lumea exterioara, iar realitatea nu este investita afectiv, prototipul
fiind viata intrauterina si despre un narcisism secundar, n care libidoul, prin
intermediul identificarilor, este investit n Eu. n narcisismul secundar, energia
psihica investita n obiect este retrasa n Eu, asa cum se ntmpla n cazul
melancoliei, episoadelor depresive, starii de doliu. Caracteristica principala a
acestor stari este faptul ca nu mai poate fi investit nici un aspect al realitatii,
individul se ntoarce asupra siesi, facndu-si reprosuri si pedepsindu-se. Aceasta
ultima pozitie teoretica a lui Freud este nsa contestata de psihanaliza contemporana,
faptele de observatie demonstrnd ca, la sugar, exista nca de la nceput relatii de
obiect. n acest sens, Melanie Klein vorbeste despre stari narcisice, nu despre
un stadiu narcisic propriu-zis, stari n care libidoul se ntoarce asupra obiectelor
interiorizate.
Actualmente exista, pornind de la diferitele conceptii freudiene asupra
narcisismului, o serie de teorii asupra narcisismului. Se considera ca Eul apare ca
unitate psihica o data cu constituirea schemei corporale, a imaginii despre propriul
corp, investirea afectiva a acestuia caracteriznd narcisismul. Pe de alta parte. Eul
si schema corporala se constituie doar n relatie cu mediul si cu celalalt, prin
incorporare si identificare. Astfel, nu putem privi narcisismul ca pe investire afectiva
absolut independenta de exterior, ci, mai degraba, ca pe o interiorizare a unei relatii.

Exista, n conditii de normalitate, un echilibru ntre investirile de obiect si

cele ale Eului, nsa investirea Eului nu poate fi total reductibila.
Patologia numita narcisica (categorie care cuprinde psihozele) are la baza
retragerea investirii afective a obiectului si idealizarea masiva a Eului. Trasaturile
narcisice sunt legate de: stima de sine, atotputernicie, nevoia de a fi confirmat n
valoarea proprie, credinta mortalitatii, sentimentul nemarginirii, amintirea unei stari
privilegiate si unice. Ele si au originea n starea fatului. Nasterea va afecta sentimentul de integritate narcisica si de atotputernicie, iar atitudinea mamei, priviri,
voce, ngrijiri vor atenua aceasta bulversare. Narcisismul este deci o stare proprie
vietii intrauterine care se va mentine nsa de-a lungul ntregii evolutii psihice, fiind
folosit n scopuri adaptative. de construire si dezvoltare a Eului. Kohut considera
ca narcisismul este specific etapei n care diferenta dintre Eu si celalalt nu este
nca stabilita, astfel nct ngrijirile materne sunt traite ca fiind
efectul atotputerniciei. Atotputernicia si idealizarea imagoului matern sunt
coordonatele pe care se stabilesc relatiile ulterioare cu celalalt. Copilul mic va
investi lumea cu libidoul narcisic, o va percepe conform modalitatii narcisice de
functionare.
M. Mahler si R. A. Spitz vorbesc de o unitate narcisica originara ca stare n
care copilul ncearca sa prelungeasca simbioza specifica vietii intrauterine, care
ar constitui prototipul acesteia. Conform celei de-a doua topici a lui Freud, aceasta
stare ar fi anterioara constituirii Eului, iar pulsiunile sexuale si cele de
autoconservare nu ar fi nca diferentiate. nvestirea unitatii narcisice mama-copil
ar precede investirile narcisice si investirile obiectelor ulterioare.
3.2.3. Stadiul oral
Se situeaza de la nastere pna n jurul vrstei de 1 an. Activitatea
fiziologica principala o constituie hranirea, deci absorbtia de alimente, dar si de
informatii n general. Zona erogena specifica este cea a buzelor, a gurii,
esofagului si traheei pna la stomac si plamni, dar de asemenea a analizatorului
vizual auditiv si cutanat. Activitatea psihica principala este aceea de asimilare
de informatii vizuale, auditive, cutanate, de a interioriza elemente din afara.
Obiectul pulsiunii este snul sau substitutul sau. Relatia cu mediul, cu
mama n principal, se realizeaza prin intermediul functiei alimentare. Placerea
orala, a suptului devine autonoma, nefiind neaparat legata de hranire.
Scopul pulsiunii este reprezentat de placerea autoerotica data de stimularea
zonei erogene si incorporarea obiectelor (hrana, informatii). Prin incorporare
copilul se simte una cu obiectul si aceasta reprezinta baza identificarilor si
introiectiilor ulterioare. A avea obiectul nseamna, la acest stadiu, a fi una cu
obiectul.

Abraham subdivide acest stadiu n stadiul oral primitiv, pna la 6 luni, un

stadiu de absorbtie pasiva, n care snul este perceput ca fiind gratifiant si
frustrant totodata si stadiul oral sadic, n care apare placerea muscatului, o data cu
aparitia dintilor. Placerea orala devine agresiva, caci a incorpora nseamna a
distruge, a rupe cu dintii. Copilul va nvata sa-si controleze pulsiunea destructiva,
prin jocul de-a muscatul. Plecnd de la teoria lui Abraham. Melanie Klein a
descris un mod de functionare psihica a copilului n stadiul oral care are la baza
clivajul obiectului, separarea lui n obiect bun, care gratifica si obiect rau, care
frustreaza. Copilul va fantasma ca ataca obiectul rau, si totodata se va teme sa nu
fie la rndul sau atacat de el; pe de alta parte, fantasmeaza ca incorporeaza
obiectul bun, astfel nct sa devina permanent prezent. La sfrsitul stadiului,
obiectul va fi perceput ca ntreg, continnd ambele aspecte. Acum va aparea
regretul si sentimentul de mila pentru raul produs. Dezvoltarea acestor
sentimente depinde de raspunsul primit din mediu, este de presupus ca, n
anumite conditii, un copil maltratat nu va dezvolta empatie pentru victimele sale
de mai trziu.
Conflictul relational specific acestei perioade este legat de ntarcare. Daca
ntarcarea are loc prea trziu, copilul o va percepe ca pe o pedeapsa pentru
pulsiunile sale oral agresive. Daca ntarcarea vine prea devreme, copilul poate sa
se fixeze pe o relatie de tip oral pasiv. ntarcarea este pentru copil prototipul
sfrsitului unei relatii.
Relatia de obiect specifica acestui stadiu are loc mai degraba n registrul
fiziologic, prototipul fiind a nghiti sau a fi nghitit. Interactiunile cu mediul familial
din acest stadiu vor constitui matricea relatiilor de mai trziu n mod analog cu
construirea sentimentului ncrederii bazale descris de Erikson. Obiectele sunt
percepute ca fiind partiale (sunt identificate cu parti din ele, de exemplu, mama
reprezinta snul si invers) si dificil de localizat spatial, copilul nu diferentiaza clar
ce este n el si ce este n afara lui, unde se termina el si unde ncepe celalalt. Este un
stadiu caracterizat de narcisismul primar, sursa a Eului Ideal omnipotent, n care
obiectele care satisfac pot fi percepute ca parti din sine sau ca propriile creatii, dupa
cum subliniazaWinnicott. Catre sfrsitul stadiului, copilul va ncepe sa devina constient de obiectele exterioare, sa le diferentieze. Va trai de asemenea sentimentul
lipsei, va percepe ca tensiunea vine din interior, iar grati-ficarea din exterior. Cnd
gratificarea ntrzie, copilul devine constient de faptul ca este distinct de obiectul
care gratifica. Cnd copilul este satisfacut, simte ca obiectul ar fi una cu el. Pentru
Freud, existenta obiectului poate fi perceputa doar daca este resimtita absenta lui.
La aceasta vrsta exista o identitate simbolica ntre hrana si niama. Din acest
motiv dificultatile n relationare pot avea ca efect tulburari de tip alimentar: refuz

alimentar, anorexie, vomismente. Angoasele specifice acestui stadiu sunt teama de

a nu fi nghitit n stadiul oral pasiv si teama de a nu fi devorat n stadiul oral
agresiv.
Gndirea nu este caracterizata nca de reprezentari, ci constituie o
succesiune de imagini pseudo halucinatorii, de imagini fantasmate. Acest lucru
se observa clar din comportamentul copiilor care par ca sug un sn imaginar sau
ca ntind minile sau surd chiar daca nu este nimeni n preajma. De asemenea,
ceea ce apare n curele analitice legat de acest stadiu atesta o nediferentiere ntre
fantasma si realitate.
Caracteristicile de personalitate legate de stadiul oral pasiv sunt: nevoia de
dependenta, aversiunea fata de orice initiativa personala, aviditate si supunere ce
alterneaza cu furie neputincioasa. Fixatia la stadiu oral activ poate genera
tulburari de vorbire (blbiala, inhibitie verbala), inhibarea oricarei forme de
expresie, atunci cnd agresivitatea specifica stadiului a fost reprimata n mod
violent sau, dimpotriva, vorbarie excesiva, personalitate revendicativa sau vesnic
nemultumita.
3.2.4. Stadiul anal
Se situeaza ntre al doilea si al treilea an de viata, iar activitatea fiziologica
principala este dobndirea autocontrolului. In plan psihologic, activitatea
principala consta n cstigarea autonomiei. Conflictul relational specifical
acestui stadiu este a controla sau a fi controlat. Placerea anala rezultata din
excretie devine conflictuala datoritancercarilor celor din jur de a educa
excretia. Zona erogena nu este doar cea sfincteriana, ci cuprinde si intestinul
gros, precum si musculatura n ansamblu. La acest stadiu copilul va avea de
ales ntre a pastra obiectele interiorizate sau a le expulza dupa ce le-a distrus.
Obiectul pulsiunii ar fi, n sens fiziologic, reprezentat de fecalele care pot fi
expulzate sau retinute, dar n sens psihologic este mult mai complex, se refera la
mama, la persoanele semnificative care functioneaza ca un obiect partial ce
trebuie controlat, manipulat, astfel nct copilul sa-si afirme autonomia. n acest
stadiu va aparea placerea de a manipula obiectele si persoanele din jurul sau,
precum si imago-urile interiorizate.
Scopul pulsiunii este deci dublu: placerea autoerotica obtinuta prin
stimularea zonei anale prin eliminarea sau retentia fecalelor, pe de alta parte,
placerea de a se impune asupra obiectelor si persoanelor pe care ncepe sa le
diferentieze. A expulza sau a tine n interior sunt actiuni prin care se face
diferenta interior/exterior, sine si celalalt si prin care se pot face negocieri cu
adultul.

Abraham distinge doua faze ale acestui stadiu: faza anala sadic-expulziva si
faza anala masochist-retentiva. Prima faza se ntinde de la 1 an la 1,5 ani. n
aceasta faza expulzarea nestapnita a obiectelor distruse va capata rolul de a-1
sfida pe adult. Faza masochist-retentiva se ntinde de la 1,5 ani la 2 ani. n aceasta
faza este cautata activ placerea pasiva de a retine fecalele, ceea ce nu este doar
masochist, dar si sadic, caci e vorba de a-1 frustra pe adult de ceea i pare copilului
a fi pretiospentru el, si deci considerat ca un cadou.
Stadiul anal devine astfel stadiul ambivalentei maxime, caci acelasi obiect poate
fi conservat sau eliminat, si n functie de momentul si locul expulziei poate fi
obiect gratifiant sau frustrant pentru anturaj. (De exemplu, copilul care sta pe oala
ore n sir si apoi face n pantaloni). Tot n aceasta perioada, Freud descrie jocul
Fort-Da cu mosorul. El a observat cu ct interes un copil aflat la aceasta
vrsta arunca n mod repetat din patut un mosor, spunnd Fort (departe), dupa
care l cerea, iar cnd l capata spunea Da (aici). n acest joc, copilul cauta obiectul
disparut, care nu simbolizeaza doar prezenta si absenta mamei, ci si puterea de a
controla relatia cu altul (placerea de a-1 vedea pe adult aducnd jucaria disparuta);
este vorba si de comunicarea cu adultul, n care unei actiuni a copilului i se
raspunde cu o reactie a adultului.
Ca atare, educatia toaletei nu trebuie sa fie nici prea precoce, nici prea
rigida, astfel nct copilul sa aiba timp sa simta ca are o anumita putere asupra
celuilalt (ceea ce reprezinta o conditie a recunoasterii existentei acestuia, si de
asemenea a confirmarii de catre celalalt a existentei copilului) si sa nu se identifice
cu un Supraeu parental prea tiranic. Curatenia sfincteriana nu se poate realiza dect
ca urmare a unei bune integrari a fazei anale retentive.
Relatia de obiect de tip anal presupune ambivalenta iubire-ura, sadismmasochism si este sursa bisexualitatii psihice fundamentale.
Sadismul presupune distrugerea obiectului exterior, dar si conservarea lui n
interiorul subiectului pentru a-1 putea controla si manipula. Prin sadism copilul si
descopera puterea asupra siesi si asupra altora, sentimentul de atotputernicie si
descopera sentimentul proprietatii, n masura n care simte ca fecalele sau obiectele
i apartin.
Masochismul corespunde cautarii active a placerii date de trairile dureroase,
placerea bataii la fund fiind rezultatul deplasarii placerii anale catre pielea
feselor. O exagerare a unor astfel de pedepse duce la o erotizare crescuta a acestei
zone.
Bisexualitatea si are sursa n dubla capacitate a rectului de a fi excitat prin
dilatare sau penetrare (tendinte pasive feminine) si de a fi un organ excretor care sa

controleze expulzia (tendinte active masculine). Ca atare, n acest stadiu si au

geneza tendintele homosexuale, imaginile de sine masculine si feminine si
tendintele active sau pasive n comportament.

3 2 5. Stadiul uretral sau falic

Acest stadiu se situeaza n jurul vrstei de 3 ani. El anunta si precede
conflictul Oedip. n acest stadiu se realizeaza o relativa unificare a pulsiunilor
partiale specifice stadiilor anterioare. Din punct de vedere fiziologic, este o
perioada n care copilul ajunge sa controleze eliminarea. Din punct de
vedere psihologic reprezinta o perioada a afirmarii de sine. Zona erogena specifica
este uretra cu dubla placere a eliminarii si retentiei. Exista o placere autoerotica,
precum si una obiectal. legata de celalalt (a urina pe altul). Legat de placerea
eliminarii poate aparea placerea masturbarii. De asemenea poate aparea enurezis
legat de fantasme masturbatorii inconstiente. Placerea eliminarii are o conotatie
activa (a controla, amna eliminarea) si una pasiva (a lasa sa curga). Capacitatea de
control a sfincterului vezical da nastere unui sentiment de mndrie si ncredere n
sine. Daca exista esec n privinta controlului, apar sentimente de rusine si ambitia
de a reusi. Ambitia este un indiciu al luptei contra sentimentului de rusine.
Conflictul relational principal este legat de constatarea absen-tei-prezentei
penisului. In acest stadiu ncepe sa se manifeste curiozitatea sexuala a copilului. El
devine constient de diferenta anatomica vizibila dintre cele doua sexe. De aici
apare o reactie de negare a acestei diferente att la baieti, ct si la fete. Baiatul va
nega castrarea prin negarea sexului feminin, mentinndu-si convingerea ca cel putin
mama are penis. Fata si va manifesta invidia de penis, nutrind convingerea ca
acesta i va creste ulterior, sau adoptnd atitudini baietesti (jocuri cu baietii,
placerea riscului). Tot acum apar fantasme legate de relatia sexuala dintre barbat si
femeie si un anumit exhibitionism si voyeurism. Prin sublimare, curiozitatea
sexuala se poate transforma n curiozitate intelectuala, dar inhibarea celei dinti
poate
duce
la
inhibarea
celeilalte.
n Pulsiuni si destine ale pulsiunilor (1915). Freud arata ca nevoia de
cunoastere este legata de curiozitatea intelectuala. Aceasta nevoie are trei destine
posib'ile: poate fi inhibata si aparea chiar inhibitie intelectuala si retard; poate fi
erotizata ducnd la aparitia de simptome de tip obsesional: curiozitate exacerbata,
ruminare mentala; de asemenea poate fi sublimata, aparnd preocupari artistice,

filozofice. Daca pulsiunea de cunoastere desexualizata se ntoarce

asupra curiozitatii sexuale, poate determina psihoza paranoica sau dorinta de a
deveni psihanalist.
Copilul elaboreaza n acest stadiu teorii sexuale infantile n functie de
informatiile pe care le are si de capacitatea sa de a ntelege realitatea. De exemplu
teorii privind fecundarea prin ingestia de alimente, sarut, mictiune sau exhibarea
reciproca a organelor genitale; teorii privind nasterea prin anus sau buric sau
extractie chirurgicala. Exista si o conceptie sadica privind actul sexual, conform
careia barbatul o raneste pe femeie.
Desi n acest stadiu exista imaginea unei relatii ntre doi parteneri, stadiul falie
este totusi un stadiu pregenital, caci penisul nu este perceput ca un organ genital cu
rol n reproducere, ci este doar un simbol al puterii sau integritatii corporale.
Copilul este centrat pe sine si nu pe celalalt cum se ntmpla n sexualitatea matura.
Angoasele specifice acestui stadiu sunt cele de castrare, n sensul pierderii unor
aspecte importante ale propriei persoane. Teama de moarte sau teama de abandon
pot intra n aceasta categorie.
3.2.6. Complexul Oedip
Este un fenomen psihologic a carui existenta a fost dedusa de Freud n urma
relatarilor pacientilor aflati n cura psihanalitica. El poate fi resimtit de copil ntre
vrstele de 4-7 ani.
El reprezinta conflictul de baza care duce la structurarea grupului familial si a
societatii umane prin interzicerea incestului. In viata psihica a individului,
depasirea lui asigura trecerea de la autoerotism la orientarea catre obiecte,
persoane externe. Complexul Oedip joaca un rol crucial n constituirea Supraeului
si a Idealului Eului. Complexul Oedip ilustreaza faptul ca omul se constituie n
mod normal prin raportare la doua obiecte externe (mama si tatal) si nu prin mentinerea unei relatii duale (mama-copil).
In aceasta perioada apare angoasa de castrare, care este diferita de cea din
perioada anterioara pentru ca este mai putin centrata pe sine si mai mult centrata pe
obiectele externe. Castrarea nseamna acum nu doar o pierdere a penisului si a
puterii, ci si o limitare a relatiei cu celalalt. Angoasa de castrare si are originea n
constatarea diferentei dintre sexe si nu n amenintarile celor mari legate de
masturbare. Ele nu au dect un rol de confirmare sau de exacerbare a acestei
angoase.

Complexul Oedip cunoaste doua forme: pozitiva si negativa. Cea pozitiva se

refera la atractia fata de parintele de sex opus si rivalitatea fata de parintele de
acelasi sex. Cea negativa se refera la atractia fata de parintele de acelasi sex si
rivalitate fata de parintele de sex opus. Aceste doua forme alterneaza la unul si
acelasi individ, astfel nct ceea ce acesta resimte este ambivalenta fata de
mama si tata.
Exista diferente n aparitia si evolutia complexului Oedip ntre fata si baiat. La
baiat complexul Oedip nu presupune o schimbare a obiectului initial al iubirii
(mama), pe cnd la fata o astfel de schimbare trebuie sa aiba loc. Astfel se explica
faptul ca deseori identificarile feminine ale fetei sunt mai puternice dect
identificarile masculine ale barbatului. La baiat, angoasa de castrare determina
renuntarea la dorinta de a o avea pe mama numai pentru el. La fata nsa,
angoasa de castrare este cea care initiaza problematica oedipiana, caci n momentul
n care constata diferenta dintre sexe, ea va dori sa se apropie de tata si se va
ndeparta de mama. De aceea, rezolvarea problematicii oedipiene va fi mai lenta la
fata, durnd ctiva ani.
Iubirea oedipiana presupune doua conflicte:
l . u n conflict interior, caci atractia fata de unul dintre parinti implica oarecum
renuntarea la celalalt, de aici apare regretul fata de parintele respins;
2. un conflict exterior determinat de teama fata de pedeapsa din partea
parintelui "respins".
Acestea explica de ce reactiile anxioase si depresive, ca si cele fobice sunt
frecvente n cursul fazei oedipiene, fiind legate de teama de a nu pierde iubirea
parintelui de acelasi sex din cauza rivalitatii. n ceea ce priveste identitatea,
complexul Oedip marcheaza o etapa decisiva, pentru ca pune bazele identitatii
sexuale care nu se refera doar la a avea sau nu penis, ci la ntreaga personalitate
feminina sau masculina si la atitudinile si relatiile interpersonale pe care
aceasta identitate le presupune. n acest stadiu, prin interiorizarea
interdictiilor parentale,
se
formeaza
Supraeul
si
Idealul
Eului.
3.2.7. Perioada de latenta
Se situeaza ntre 7-12 ani fiind n general o perioada lipsita de conflicte
interioare. Persista nsa conflictele din stadiile precedente, chiar daca nu apar n
plan manifest. Educatia si nvatamntul induc o anumita obsesionalitate prin
impunerea unor ritmuri si a unei anumite discipline. Copiii nvata sa se supuna

unor reguli si sa dezvolte formatiuni reactionale (dezgust, pudoare, rusine,

timiditate).
n aceasta perioada apar sentimente de tandrete, respect fata de imaginile
parentale datorita sublimarii tendintelor erotice fata de parintele de sex opus si
transformarii n contrariu a tendintelor agresive fata de parintele de acelasi sex.
Gndurile si comportamentele sunt treptat desexualizate datorita refularii care
actioneaza ca mecanism de aparare a Eului, permitnd sublimarea. Prin
sublimare se renunta la scopurile pulsionale n favoarea unor scopuri social acceptabile, ceea ce duce la cresterea interesului copilului pentru cunoastere, nvatatura
n general. Copilul va deplasa conflictele oedipiene asupra unor substitute ale
imaginilor parentale datorita largirii cmpului de activitate, a mediului social.
Acest fapt contribuie n mod esential la lichidarea complexului Oedip.
3.2.8. Pubertate si adolescenta
Acestea nu reprezinta stadii, ci mai degraba o perioada de criza care
finalizeaza perioada de latenta. Adolescenta este caracterizata de o criza narcisica
si de identitate nsotita de angoase intense n ceea ce priveste autenticitatea si
integritatea proprie, corporala si sexuala. n paralel cu modificarile fizice si
somatice apar tendinte pulsionale masive, ceea ce determina dezechilibrarea
raporturilor dintre instantele psihice. Eul este invadat de angoasa n fata avalansei
pulsiunilor. Apare, de asemenea, o reactivare a problematicii oedipiene, cu deplasarea pe substitute idealizate ale parintilor (profesori, artisti), dar si o reactivare a
problematicii preoedipiene, n special orale (toxicomanie, anorexie, alcoolism).
Mecanismele de aparare cele mai arhaice (clivaj, negare, idealizare) sunt din nou
activate. Astfel se explica anumite reactii cu alura psihotica, ceea ce nu constituie
neaparat un prognostic negativ din punct de vedere psihopatologic.
Daca apare, masturbarea este hiperculpabilizata si poate determina grave
inhibitii si determina cristalizarea unei structuri compul-sive sau obsesionale. n
aceasta perioada exista o puternica tendinta catre trecerea la act, ceea ce
mpiedica elaborarea psihica a conflictelor interioare. De asemenea exista
tendinta catre deplasarea conflictelor n plan intelectual prin abstractizare,
filosofare. Pot aparea frecvent idei depresive.
Adolescenta reprezinta o perioada de renuntare la imaginile parentale
idealizate si la iluzia atotputerniciei. Individul trebuie sa accepte decalajul dintre
Eu si Idealul Eului, precum si imperfectiunea parintilor. Daca exista o identificare
n sens invers, a parintilor cu copiii, adolescentul va trebui sa faca fata
sentimentelor de rusine date de imposibilitatea de a se arata la naltimea idealurilor
parentale.

Cu toate aceste probleme, adolescenta reprezinta ultima sansa a individului de

a rezolva spontan, de la sine, conflictele interioare din perioada precedenta. La
iesirea din adolescenta, alegerea obiectului sexual va fi definitiva. Dupa o
perioada de activare a tendintelor homosexuale (cautare a celuilalt identic sau a
sinelui care exista n celalalt) asistam la alegere de obiect heterosexuala. Diferitele
pulsiuni partiale se integreaza sub forma placerilor preliminarii n actul sexual.
Toate aceste procese psihice se realizeaza n mod haotic, cu faze de regresie
temporara si faze de evolutie.