ABACA Placa de piatra plasaté deasupra ccapitelului, de forma cel mai adesea patraté (capite! {retan, doric), uneori octogonala (in goticul francez) sau circulara (in goticul englez), cu profil drept sau aleatuit dintr-o succesiune de muluri, decoraté sau fu, servind la preluarea si echilibrarea fortelor care se descarcé prin coloana (fr. abaque, tailloir, it. aba- 0, germ. Abakus, Deckplatte, engl. abacus). V. si capitel, coloana, ordine de arhitectura |.C. si T S. ABAJUR Ecran avind rolul de a dirija sau atenua lumina corpului de iluminat pe care este agezat. A. este format dintr-o carcasa usoara din sirma, ‘acoperité cu materiale textile, transparente sau mate, piele, hirtie, pergament, sticla, portelan etc. Prin forme si ornamente se incadreaza, adeseori, in categoria obiectelor de art decorativa (fr. abat-jour, it. abbaino, paralume, getm. Lampenschirm, Lichtschirm, engl. lampshade). V.D. ABANOS Lemn exotic dur, colorat in nuante de cafeniu inchis si negru, utiizat din antichitate. Este adus in Europa, din insula Madagascar, in sec. 16, de navigatorii portughezi. Cele mai renumite specii de , provin din India (regiunea Coromandel), insulele Mauriciu, Ceylén. Folosit ca lemn masiv in con- struirea_unor mobile de lux, din. sec. 17. se prelucreaza sub forma de placaje, cu decoruri realizate in tehnica intarsiei. Incepind cu sec. 17, dar mai ales in sec. 19, apar imitatii de a. obyinute, de obicei, din lemn de par colorat cu tinoturi negre, intens lustruit (fr. ébéne, it. ebano, germ. Ebenholz, engl. ebony). CR ABAT-SON Un sistem de lamele asezate orizontal gi Inclinate de sus in jos gi din interior spre exterior, plasat in golul ferestrelor clopotnifelor, avind functia de a dirija sunetul spre sol. Cele vechi erau confectionate din lemn si acoperite cu plumb sau ardezie. Cele noi sint din lemn ( fr. abat-son, germ Schaliblatter, Schallfenster, engl. luffer-boarding, sound-reflector) TS. TAA PADS ABATIE (arameic abba, tata, prin lat. abbas, abate) 1. Minastire catolica, de benedictini, cistercieni, basilieni sau de canonici regular, condus& de unsR 8 abate, beneficiind de o anumita autonomie canonica, juridicd gi economica, initial, fiind organizaté dupa principiul familie’ romane. 2. Ansamblul construcfiilor care adapostesc comunitatea, avind o functionalitate foarte precisa ce determina o organizare planimetrica si spatial particulara. Biserica — 0 bazilica cu 3 sau cu 5 nave si cor amplu — are adosate, pe una dintre laturile Iungi, cladirile conventului (la parter — sala capitulara, refectoriul, biblioteca, scriptoriul, arhiva, iar la etaj — dormitoarele comune), care sint organizate in jurul unei cur{i interioare, marginité de un portic. in exteriorul acestui nucleu sint amplasate ateliere, un spital, 0 cas& pentru oaspeti, adesea o scoala si anexele gospodaresti. A. au fost importante centre de cultura medievala, printre cele m ‘insemnate fiind cele de la Monte Cassino, Monreale si Fossa Nova in Italia, Mont St. Michel, Cluny, St. Benoit-sur-Loire, Clairevaux in Franja, Lorsch in Germania, Heiligenkreuz, Klosterneuburg in Austria, Salisbury in Anglia; in Romania au fost atestate documentar a. benedictina Sf. Maria din Cluj si cea cisterciana de la Igri, jud. Timig (fr. abbaye, it. abbazia, badia, germ. Abtei, engl. abbey). TS. ABRAZIV (lat. abrasio, a razui, a glefui) Material aspru gi dur, obfinut prin impregnarea cu pilituri de minerale sau roci dure a unui suport textil, de plastic, de carton sau hirtie, care, prin frecare, este folosit la ascufirea sculelor, la degresarea $i slefuirea placilor de gravura. Sin. piatra de ulei, smirghel. LP. ABSIDA Spaiu cu traseu circular, poligonal, rectangular sau, mai rar, lobat, iegit in rezalit fata de Zidul perimetral al unei biserici; igi are originea in arhitectura romana (terme, bazilici, rar temple), de la care preia planul initial semicircular si acoperirea cu © semicalota; in epoca paleocrestina adapostea cathedra si altarul. Sin. coned; ~ altarului (v. sanctuar) este plasata in axul bisericii, de regula spre est, comunicind cu nava centrala sau cu naosul, fie direct, fie prin intermediul unui cor sau al transeptului. In marile bazilici romanice gi gotice este Inconjurata de deambulatoriu gi de capele reionante; ~ laterale se afla in extremitatea estica a navelor laterale sau a transeptului, iar in cazul bisericilor de plan triconc, adosate laturilor de nord gi de sud ale naosului. A. poligonale sint acoperite cu bolfi gotice pe nervuri, iar a. rectangulare, cu semicilindri, bolti pe cruce de ogive sau cu calote. A. din aria bizantina sint poligonale la exterior si semicirculare la interior, acoperite, de regula, cu semicalote, rar cu calote pe pandantivi (a. altarului de la Biserica Doamnei, Bucuresti) (fr. abside, it. abside, germ. Apsis, engl. apse). TS. gic. ABSIDIOLA 1. Fiecare din absidele de mici dimensiuni dispuse in hemiciclu in jurul absidei altarului din bazilicile romanice gi gotice, avind functia de capele. 2. Denumire data absidelor de mici dimensiuni din extremitatea navelor laterale ale acelorasi bazilici, adesea neobservabile de la exterior, avind forma unor nige sdpate in grosimea zidului estic al acestora; in unele biserici de traditie bizantina, a. flancheaza absida altarului, servind drept proscomidie gi diaconicon (Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Arges, biserica Mindstiri Snagov) (fr. absidiole, it. absidiole, germ. Absidiole, Nebenapsis, Chérchen, engl. minor apse). TS. atsidole ABSORBTIE (lat. absorptio) 1. Fenomen fizic prin care suprafaa unui corp refine partial sau total radiatia luminoasa pe care o primeste. Importanta lui in perceptia culorilor este esentiala: daca o suprafata absoarbe toate culorile spectrului, corpul apare negru; daca suprafaja reflecté radiatia cores- punzatoare rogului gi le absoarbe pe celelalte, corpul respectiv apare colorat in rogu; un corp care nu absoarbe nici o radiajie genereaza senzatia de alb. 2. Incorporarea de catre un suport a unei materii oare- care venita din afara. intrucit majoritatea suporturilor destinate picturii sint absorbante (lemnul, pinza, cartonul, tencuiala uscata etc.), ele se peliculizeaza cu o solufie menita s& prevind a. intr-o masura exageratd a aglutinantului. Un anumit coeficient de a. este necesar pentru buna adeziune a culorilor (fr. absorption, it. assorbimento, germ. Aufsaugung, engl absorption). V. ineleierea suportului Lo ABSTRACTIONISM — arta abstracta AC 1. Mic instrument din ofel, de ascufimi diferite, folosit in gravura: tn acvaforte pentru indepartarea stratului de verni de pe placa metalica, in pointe seche pentru zgirierea placii de zinc, cupru sau material plastic (fr. pointe & graver, it. punta, germ. Radiernadel, engl. etching needle). 2. Instrument cu ajutorul caruia vechii pictori incizau liniile desenului pe tenouiala inca moale a frescei sau pe grundul uscat al panoului de lemn, cu scopul de a le pastra ca ghid pe parcursul lucrului, atunci cind deasupra lor urma a fi asternuté culoarea. Virful instrumentului, confectionat din ofel, din os sau chiar dintr-un lemn tare, era destul de fin pentru a lésa urme usoare pe suprafata picturii, vizibile doar la o cercetare mai atentd (procedeul este folosit gi astazi) (fr. pointe, it punta, germ. Spitze, engl. cusp). AP SILL, ACADEMIE 1. Loc de studiu. Termenul provine de la numele unei gradini din Athena aparjinind lui ‘Academos, in care, in sec. 4 7H., Platon a intemeiatscoala sa filozoficé. 2, Institujie de invafamint Superior specializaté in domeniul artelor plastice. Prima ~ de arta a fost cea fondaté de Vasari, in 1563, la Florenta, numité Academia de Desen. Uiterior, au luat nastere Academia Regala de Pictura si Sculptura din Paris, fondata in 1648, si Academia Regal de Arta din Londra, fondata in 1768. in sec. 18 $i 19, a. d. a. au luat fiinfa in toate {arile din Europa si America de Nord. Rolul lor era dezvoltarea artei prin studiu sistematic, expozitii, discutii si, uneori, prin asistent& financiara. A. d. a. din Paris, Minchen si Viena au dobindit un mare prestigiy in sec, 19, atragind artist tineri de pretutindeni. In farile fomane gcolile ,de bele-arte" se infiinjeaza prin lege fnanul 1864, datorita stradaniilor lui. Theodor Aman si Gheorghe Tattarescu la Bucuresti gi ale lui Gheorghe Panaiteanu Bardasare la lagi. Ele se vor fumi ulterior, addugindu-li-se cea de la Cluj, Academii de Belle Arte, intre 1944 si 1990, au funcjionat ca institute de Arte plastice", din 1990, redobindindu-si titlul de a. d. a. 3. Studiu dupa natura specific invajamintului academic de arta, feprezentind, in desen, picturé, modelaj, figura mana nud’ sau drapata, lucrata dupa model si ‘conform unor reguli didactice. LC. gi AP. ACADEMISM Mod de viziune artistica dominata de conformitatea fata de regulile invajamintului aftistic academic bazat pe studiul artei clasice. A luat, temporar, un sens peiorativ, la sfirsitul sec. 19, gi fnceputul sec. 20, in cercurile artistice ale modernismului si ale artei de avangarda, care contestau valabilitatea absoluta. a _refetelor academice de creajie. Astazi, in conceptia postmoderna, a. este reintegrat de arta noua, atit pentru valorile lui de mestegug, cit si pentru unele solujii iconografice oferite suprarealismului. V. si clasicism AP. ACAJU —> mahon; ~ de Cayenne — amarant ACANT Motiv ornamental reprezentind frunza de form neregulata a plantei mediteraneene cu acelasi nume. Caracteristic decorajiei_ sculpturale din athitectura antic, (capiteluri corintice si compozite), 4, pictat sau sculptat, va aparea, de atunci, ca motiv decorativ in toate stilurile, genurile si tehnicile atistice (fr. acanthe, it. acanto, germ. Akanthus, Birenklau, engl. acanthus). V. si ordine de arhitectura v.D. ACATIST, IMN ~ Imn de multumire gi de lauda, inchinat Sf. Treimi, crucii sau diferiilor sfinti, care se cinta stind tn picioare. Cel mai cunoscut este a. Buneivestiri, avind la bazé un text atribuit lui Roman Melodul (sec. 6), completat de patriarhul Sergiu in anul 626, in timpul unui asediu persan asupra Constantinopolului, Confinutul este inspirat de viata Mariei si a lui lisus (cele 12 strofe ,istorice”) si de 0 serie de prerogative cu care acestia sint investifi (cele 12 strofe ,mistice'). A fost ilustrat intii in miniaturi (sec. 11), apoi in pictura murala bizantina. in {aril romane, apare prima data in. pronaosul bisericii mari a Minastirii Cozia (c. 1390). In Moldova, in sec. 16, trece in pictura muralé exterioara, cuprinzind la sfirgit si scena Asediu! Constan- tinopolului gi incadrindu-se astfel in vastul program teologic-educativ de ruga pentru apararea {ari de pericolul turcesc (fr. Hymne Acathiste, it. Inno Acatisto, germ. Akathist, engl. Acathistic Hymn, Acathistus). TS ACCENT (lat. accentus) Interventie prin care creatorul, scotind tn evidenta diverse componente ale operei de arta, ji confera ,puls' gi ti sporeste interesul vizual. Pentru aceasta, el recurge la elemente de ordin formal (accidente, marimi, proportii. etc.), cromatic (contraste, disonante), valoric, tactil (tugeuri in plind pasta etc.) sau la grafii, detalieri, vibrafii, ori la alte mijloace specifice. Desfagurarea ritmica a unor astfel de ,punctari* amplifica expresivitatea intregului sau @ unei parti, a unei suprafefe sau a unui volum. Relatia a. privit ca detaliu, cu ansamblul este pozitiva in ambele sensuri: prin diferentiere si contrast se produce o reciproca punere in valoare. Numarul, intensitatea, locu! si rolul diverselor a. in ansamblul operei depind de intuifia gi de ,inteligenta plastica" a artistului si variaza de la un gen de arta la altul (fr. accent, it. accento, germ. Akzent, engl. accent). LL. ACHIROPOIETA (7. acheiropoietos, nefécut de mina omului) Imagine considerata ca nefiind facuta de mina omului, obfinuta prin amprenta direct a chipului sau a trupului lui lisus Hristos pe un material anume. Este un termen generic pentru tipurile iconografice __keramion, — mandylion, —Naframa Veronichii si Giulgiul sfint de 1a Torino, care a fost mentionat prima data in 1353 si care cuprinde amprenta trupului intreg (fr. achéropite, it. acheropito, germ. Nicht von Menschenhand gemacht). TS. ACID (lat. acidus) Substanta chimica (acid azotic, clorhidric, sulfuric ete.) care, in diverse dozari de amestec cu apa, se foloseste in procesul de gravare a placilor de metal (cupru, zinc, alama, fier). Prin atacarea acestora cu a. se fixeaza urmele trasate de gravor pe placa, in scopul de a le face sa retina cerneala de gravura necesara pentru imprimare (fr. acide, it. acido, germ. Séure, Atzwasser, engl. acid). V. si atacare AP.ss 10 = ACOPERAMINT DE MORMINT piesa somptuara de catifea tesutd cu fir de argint aurit sau brodata cu matase si fir, servind pentru acoperirea lespezilor {unerare. In Romania, cele mai pretioase a. d. m. au fost lucrate in Moldova si, de obicei, poarta imaginea defunctului ca gisant: Maria de Mangop (c. 1477, Muzeul Minastirii Putna), Simeon Movila (c. 1606, Muzeul Minastirii Sucevita) (fr. couverture de tombeau, it. coperta funeraria, germ. Grabdecke, engl. pall). Tas ACOPERAMINTUL MAICI! DOMNULU! Tema iconografic’ de intercesiune, avindu-gi originea in calitatea de palladium a oragului Constantinopo! detinut’ de maforionu! Maicii Domnului. Aceasta, purtind sau nu pe lisus copil pe brat, protejeaza sub maforionul sau dat in laturi sau susfinut de ingeri diferite categorii de credinciogi. In pictura romaneasca s-au pastrat reprezentari valoroase in arta murala brancoveneasca (Minastirea Hurez — la trapeza; Mindstirea Polovragi — icoana de hram). Frecvent reprezentaté in icoanele _rusegti Corespunde tipului iconografic al Fecioarei _pro- tectoare din arta goticd, renascentista gi baroca (fr. Madonne/Vierge au manteau protécteur, Vierge de Miséricorde, it. Madonna della Misericordia, germ. Schutzmantelmadonna, engl. Virgin of Mercy). T.S. ACOPERI$ Ansamblul elementelor elitoare, garpanta) cé constituie partea superioard a unei Constructii, destinat s& inchida spatiile de dedesubt si s& le protejeze de intemperii. In functie de partile constitutive, ca si de zone, epoci si stiluri, pentru a. sint folosite materiale diverse (lemn, olane, {igle, placi de ardezie, metal, piatra). A. au forme diferite: ~ in pupitry, a. cu 0 singura panta; ~ in doua ape, cu 2 versante care se intilnesc intr-un unghi ascutit, inchise cu frontoane, in general triunghiulare; ~ in patru ape, cu 4 versante, cu muchiile marcate, avind sau nu coama; ~ morarese, 0 varianta a a. in 4 ape, in care versantul din fatada este retezat de un fronton trapezoidal; ~ mansardat, a. cu panta frinta, retras de la fata zidului, adapostind la bazé una sau mai multe incdperi sau spatiul podului; ~ in terasa, a. cu © pant de 8°-10°, etangat ou asfalt si prevazut cu parapet de protectie; ~ articulat, sistem in care fiecare incdpere sau grup de incaperi are o invelitoare proprie (cardcteristic pentru arhitectura goticd, bisericile moldovenesti din sec. 15-16, gi bisericile rusesti); ~ rotunjit,.lipsit de garpanta, invelitoarea urmind curbura extradosului bolfii de dedesubt, caracteristic bisericilor bizantine gi, in general, constructiilor occidentale ou cupola. O tipologie parfial diferita o au a. turnurilor; ~ piramidal, cu 4-8 (sau cu 10-12) laturi de indltimi variabile, in functie de zona, epocd gi de amplasament; ~ conic, plasat-deasupra unui spatiu cu traseu circular; ~ baroc, realizat din tabla, cu 0 succesiune de curbe si contracurbe, care descriu forme etajate, cu un diametru din ce in ce mai redus; ~ bulbat, caracteristic bisericilor rusesti, avind forma unui bulb de ceapa, ridicat deasupra unui tambur cilindric (fr. toit, it. tetta, germ. Decke, engl. roof). V. si astereal , sarpanta TS. acoperig in pupitry ——_acoperig In doud ape Aa, A ‘acoperis In patru ape —_acoperig mansardat acoperijpiramidal acoperis conic _acoperis bulbat pa] acoperis articulat ACORD CROMATIC Raport armonic rezultat prin alaturarea a doua sau mai multe culori. Desi judecajile asupra a.c. sint afectate intotdeauna de subiectivitatea artistului, au fost efectuate unele studii menite s& le obiectiveze (R.Arnheim, A.H.Munsell, J.ltten etc). Dupa Itten, a. a dou tonuri rezulta prin alaturarea complementarelor (sau a unor culori caretind in acest sens); a. de trei tonuri se afla din rotirea jin cercul cromatic cu douasprezece culori a triunghiului echilateral sau isoscel; a. de patru tonuri se stabileste prin rotirea in acelasi cerc a unui patrat, 5 a ori trapez; a. de cinci tonuri se poate plecind de la a. de trei tonuri, la care se ‘adauga alb si negru; a. de sase tonuri se stabileste prin inscrierea in cercul cromatic a unui hexagon, Pornind de la patru culori aflate pe ecuatorul sferei ulatior (culori care formeaza intre ele un patrat sau un dreptunghi) si adaugind de fiecare data alb si i oricare ar fi culorile cu care se opereaza, unui a. nu se face niciodata arbitrar, ci este onditionaté de tema propusa. Ulilitatea practica a tunor analize de acest fel apare adesea discutabilé, intrucit riscé schematizarea unui domeniu in care intuija artistului este suverana (fr. accord chro- 2, it. accordo cromatico, germ. Farbharmonie, l chromatic accord), L ‘Adordul cromatic. dupa Johannes itien if realizata prin combinare de materiale Tehnica cunoscuta din antichitate, in care se te, in general, marmura sau .piatra, pentru carnatiei unei statui (cap, brafe, picioare), gi (colorat sau aurit), fides, metal, pentru te (fr. acrolithe, germ. Akrolith, engl. acrolith). riselefantina CR. ROMATISM (gr. akhromatos, {ar culoare) n definitoriu pentru fenomenele optice in care senzatia de culoare. ll provoaca pigmentii gi negri, ca gi toate griurile derivate din ul lor. Pe paleta se mai pot objine rezultate ‘acest fel prin amestecul celor trei. culori primare al celor trei secundare. Pentru a produce starea '2,, perechile de complementare trebuie ames- jin proportii bine determinate (fr. achro- sme, germ. Achromatismus, engl. achromatism). LL? Semi: (gr. akron, extremitate, Jithos, piatra) ROPOLA (gr. akropolis, orag inalt) La origine, fortiticatd dominind orasul, pe care se aflau regal, templul si, uneori, necropola. Cele mai a. dateaza din mil, 2 1H. (Micene, Tirint). ACU incepind cu sec. 5, pe a. se construiesc multe temple, devenind nucleu! religios al polisului (Athena) (fr, acropole, it. acropoli, germ. Akropolis, Burgberg, engl. acropolis). aacoiie ACROTERA 1. Soctu plasat la extremitatea sau in virtul unui fronton, servind ca suport pentru statui, vase decorative sau diferite ornamente. 2. Prin extensie, ornamentele din ceramica, marmura etc. plasate pe acest soclu, frecvente in arhitectura clasica $i neoclasica (fr. acrotére, it. acroterio, germ. Akroterion, Giebelverzierung, engl. acroterion, comer ornament). bape ACTION PAINTING Termen propus de criticul american Harold Rosenberg pentru a desemna pictura bazata pe o pensulafie spontana intensd, nervoasa, de forme abstracte, nu geometrice. Sursele a.p. sint expresionismul gi suprarealismul. Repre- zentanti principali: Jackson Pollock si Franz Kline (S.U.A.), Hans Hartung (Germania), Fautrier si Soulages (Frana). Practicat mai ales in anii '40 si ‘60 ai sec. 20, ap. urmareste redarea ,unor senzatii picturale concrete", expresie a vitalitatii artistului, transmise prin insusi fluidul energetic al gestului de a picta. AP. ACUARELA (lat. aqua, apa) Gen de pictura executata pe hirtie, carton, pergament, fildes etc., in culori compuse din pigmenti fini in amestec cu lianti (guma arabica, albug de ou, miere), care sint solubili in apa. Folosirea acestor culori se face prin inmuierea prealabila a pensulei in apa, de unde si denumirea tehnicii respective, care faciliteaza, indeosebi, efectele de transparenta si luminozitate, incluzind in ele si calitatea de culoare — de obicei alba — a suportului. Tehnica a. a fost folosita in arta egipteand, la pictarea scrierilor pe papirus, in arta chineza a picturii pe matase, in pictura catacombelor paleocrestine, in pictura’ miniaturli de carte europeana gi asiatica. De la Renastere incoace, dupa © perioada in care a. a servit mai ales pentru Wrealizarea schitelor pregatitoare ale unor picturi in ulei, a cartoanelor de tapiserii (degi la Direr, Holbein, Cranach se intiinesc si a. ca lucrari independente) sau pentru punctarea cu culoare a unor desene si gravuri documentare, tehnica a. a devenit, incepind cu a doua parte a sec. 18, un gen cu o deosebita cutare, in special in domeniul peisajului gi al notatiei turistice. Prin a, realizate de Cozens, Bonington, Constable si Turner, in care gi-au gasit expresie 0 noua sensibilitate fafa de natura, o viziune romantica gi in acelagi timp realista, a. engleza din sec. 18-19 a influentat intreaga dezvoltare a picturii peisagistice din Europa. In Franta, Italia, Germania, Austria, a. a jucat un rol gi in evolufia portretului, cunoscind o mare raspindire prin genul miniaturii portretistice. in sec. 19, valoroase a. au pictat Delacroix $i Daumier (Frana), C.D.Friedrich, C.Blechen, A.Menzel, Max Liebermann (Germania), Joseph __Kriehuber, F.Waldmiller (Austria). La inceputul sec. 20, a. a cunoscut 0 noua inflorire cu postimpresionismul (Cézanne, Henri Martin), fovismul (Duty, Derain), orfismul (R. si S. Delaunay) expresionismul german (E.L.Kirchner, Schmidt-Rottluff, E.Nolde, Aug.Macke, Paul Klee, W.Kandinsky). Arta nonfigurativa a practicat mai putin a., pentru ca astazi, neolirismul sa © readuca in’ atentie. In Romania, dupa pretioasele manuscrise miniate, medievale (Gavril Uric) si ilustrarea unor vechi tiparituri din sec. 17-18, a. ocupa primul loc in creatia lui Carol Popp de Szathmary si va fi de aici inainte prezent in opera multor artisti de seama ai sec. 19 gi 20, de la N. Grigorescu gi lon Georgescu la $t. Luchian, C.Ressu, l.iser, J. Al. Ste- riadi, N.Darascu, Th.Pallady, N.Tonitza, R.Schweitzer- Cumpana, Nagy Istvan, M.Amold,, dedicat cu totul a., A\.Phoebus. in perioada contemporand, a. este prac- ticata in special de peisagisti (fr. aquarelle, it. acque- rello, germ. Aquarell, Wasserfarbenmalerei, engl. watercolour). AP. ACVAFORTE (lat. aqua, apa, fortis, tare) Tehnica a gravurii in adincime, dintre cele mai vechi gi mai mult practicate de-a lungul timpurilor, pentru calitatile ei estetice gi pentru siguranta reusitei procedeelor. A. se obfine prin atacarea cu acizi a desenului exeoutat inversat pe o placd de metal (cupru, alama, zinc, fier). Dupa ce suprafata placii a fost acoperité cu un strat de verni, se decalcheaza desenul, apoi urmele acestuia sint zgiriate cu acul gi cu ruleta. in aceste goluri ale verniului, sub morsura acidului, desenul este marcat in profunzime pe placa. Intensitatea lui va fi cu atit mai mare cu cit acidul este mai concentrat sau durata atacarii mai prelungita. Atacarea placii se face fie prin scufundarea ei intr-o baie de acid, dupa ce cealalta parte a placii a fost acoperité cu verni lichid, fie prin turnarea acidului pe placa. In scopul obfinerii la imprimare a unor tonuri de intensitati diferite pentru anumite linii si puncte, se pot face gi reveniri de morsura. in acest caz se procedeazé la atacarea prin rezerve. Pentru aceasta, zonele suficient corodate sint rezervate prin acoperire cu verni lichid, iar zonele neacoperite sint reatacate. Astfel, prin atacari succesive, vor aparea puncte gi santulefe mai mult sau mai putin adincite, care vor refine cemeala de gravura in mod diferit. Placa este apoi spalaté si incerneluité pentru imprimare. Imaginea se imprimé pe foaie, prin presare, in interiorul unui contur numit cuveté — un gan} marcat pe hirtie de presiunea placii — care serveste gi la identificarea tehnicilor gravurii_ pe metal. Deoarece in tefinica de a. clasica imaginea are un caracter predominant linear, cu timpul, pentru rea unor efecte speciale de tonuri pe supratata, ea a fost asociata gi cu alte procedee: interventii in pointe séche, cu burinul, in acvatinta. Originea a. se leaga de stravechile tehnici ale artei bijuteriei. In formele ei propriu-zise, gravura in a. a aparut in sec. 15, in Germania, cu 0 lucrare anonima datata 1446 (dar se presupune c& au existat a. si anterioare acestei date). Martin Schongauer si Diirer au ridicat aceasta tehnica la nivelul artistic cel mai inalt; prin intermediul a. realizate de ei — care au circulat in toaté Europa — s-a raspindit un intreg repertoriv iconografic gi o conceptie a figuratiei adoptate in pictura si sculptura bisericeascd a multor {ari europene, inclusiv in fara noastra, in Transilvania. in sec. 16-17, practicarea a. se raspindeste in Italia gi ‘in Elvetia. In Olanda atinge un punct culminant in sec. 17, cu Rembrandt (alaturi de care se afirma o intreaga pleiada de gravori). In sec. 18, a. a slut la efectuarea gravurilor documentare, a portretelor — pind la aparitia litografiei si apoi a fotografiei — a imaginilor de localitati, edificii ori infatigind costume gi obiceiuri. A. a fost mult folosité ca gravura de reproducere a picturilor, in aceasta activitate specializindu-se numerogi buni mestesugari. Astfel au fost reproduse si raspindite in cercuri largi picturi de Leonardo da Vinci, Rubens, Titian etc. in sec. 19, se afirma in Franta o valoroasa scoala de gravori in a. (Bracquemond, Lepére etc.) si se inflinjeazd o ,Societate a acvatortistilor’. in aceeasi perioada, aceasta tehnic’ de gravuré se bucura de mare apreciere in Germania (H.Thoma gi Max Klinger), in Anglia (Fr.Brangwyn, James Whistler), in Suedia (AZorn), in Norvegia (E.Munch). La inceputul sec, 20, gravura in a. se afirma din nou in Germania (Max Beckmann, grupul de la Worpswede) gi in Franja (Matisse, Picasso, Maillol). in Romania, gravura in a. a fost abordata pentru prima oaré de Theodor Aman (care a lasat un important numar de opere de acest fel), apoi de N.Vermont. in sec. 20, Gabriel Popescu, cu pretioasele sale gravuri originale gi de reproducere, marcheaz@ un moment important in istoria genului. S-au mai remarcat, inca din perioada interbelicd, I.lser, Gh.Petragcu, Stefan Popescu, Hans Hermann, Maria Manolescu, Henri Daniel, Marcel Olinescu, Mircea Olarian, Gh.Naum, S.luca, Gy Szabé Bela §.a. Astazi lucreazi in aceasté tehnica artisti din toate generatile (fr. eau-forte, it‘éequaforte, germ. Atzung, Radierung, engl. etching); piatra, varianta tehnica, mai rar folosita, a a. Se ne prin acoperirea unei pietre litografice, perfect naede, cu verniul specific tehnicii in a. Dupa uscare, ‘S€ graveaza cu acul si se intervine cu acid. Apoi, rafaja pietrei este incerneluita pentru imprimare. Sin litogravurd. V. si litografie AP. ACVAMANILA (lat. aqua, apa, manus, mina) Vas dinmetal sau din ceramica, in forma de grifon, tigru, leu, centaur sau dragon, mai rar de cap uman, senind, in primele secole ale erei noastre, in cultul litugic, la pastrarea apei pentru spalarea miinilor predtului inainte de slujba. Incepind din Evul Mediu pind in sec. 19, el este folosit si de laici, pentru Spalarea miinilor inainte de masa. Frecvente in epoca Tomanicd, citeva exemplare de a. au fost gasite si in Transilvania (la Chigineu-Cris, Boarta, Selimbar). A. fe, uneori, forma unei mici fintini cu bazin, prevazuta cu robinet, alteori este o statueta din Cositor, sau din bronz, executaté in tehnica cire perdue — deci unicat —, reprezentind un cavaler, un animal real sau imaginar. Centre renumite, in Flandra $i in Saxonia (Hildesheim). Sin. aquamanila (fr. aquamanile, it. acquamanile, germ. Aquamanile Giessgeféss, Giessiéwe, engl. aquamanile, aqua- manale, bronze ewer). V.D. si T.S. ACVAMARIN 1. Varietate de beril albastra-verzuie, folosité din antichitate ca piatra pretioasa pentru “obiecte de podoaba, gravate cu chipuri de divinitati Marine, 2. Produs ceramic albastru-deschis sau “Yerzui, objinut prin fuziunea nisipului cu potasiu si “soda, amestecat cu oxid de plumb. Uttilizat in sec. 18 Ya decorarea porjelanului moale, produs de Manufactura francezi Sevres (fr. aigue-marine, it. ‘acqua marina, germ. Aquamarin, Meergriiner Beryl, engl. aquamarine). V.0. ACVATINTA (lat. aqua, apa, it. tinta, culoare) Tehnicd a gravurii in adincime pe metal (cupru sau alte metale), cu acizi. A. este foarte apropiata ca infatigare de laviu si acuarela. Prin procedeele care se folosesc in realizarea ei se urmaresc mai mult efectele de clarobscur, decit cele lineare; este asociata, de obicei, cu alte tehnici. Dupa ce placa de gravura este pregatita ca pentru acvaforte, se traseaz cu acul desenul si se atacd cu acid slab. Apoi, se acopera placa cu un strat de graune de substante rasinoase sau asfalt si colofoniu, operatie urmata de incalzirea placii pina la topirea stratului Se supune placa atacdrii cu acizi. Prin gravari gi atacari succesive se obfin gradatii subtile de tonuri In a. sint folosite gi alte procedee de grunduire a placii: cu sare marind sau cu ,zahar', procedeu adesea folosit in gravura moderna, care consta in efectuarea direct pe plac’ a desenului cu ajutorul unei cerneli saturate cu zahar si guma. Dupa uscare, placa se acopera cu verni cu pensula gi se introduce intr-o baie caldufa. Dizolvarea zaharului elibereaza de verni traseele desenului, care vor fi supuse atacarii cu acizi, apoi placa este incerneluita pentru imprimare. A. a fost practicata incepind din sec. 17, in Tarile de Jos (H.Seghers, Jan van de Velde), iar in sec. 18, procedeul a fost perfectionat in Franja (J.Ch.Frangois, J.B.Le Prince, A. de Saint-Aubin) si in Anglia (P.P.Burdett, Paul Sandby). La inceputul sec. 19, Goya ia dat 0 exceptionala stralucire (ciclurile Capricii si Dezastrele razboiului). Romanticii francezi (Th. Géricault, R.Nanteuil) au folosit a. pentru in- tensitatea emofionala data de contrastele de brun ¢i negru, ca gi de catifelarile specifice acestei tehnici. Gravorii de la sfirgitul sec.19, ca si cei din sec. 20, au ‘imbogatit-o cu procedee noi (Max Klinger, Kathe Kollwitz, P. Picasso s.a.). In Romania, a. este practicaté. in special de artistii din perioada interbelica, unul dintre putinii precursori in folosirea acestei tehnici fiind Stefan Popescu (fr. aquatinte, it. acquatinta, germ. Aquatinta, Tuschmanier, engl. aquatint). AP. ADAM, STIL ~ Acoperind, cu aproximatie, perioada cuprinsa intre 1765 si 1792, s.A. (al fratilor Robert si James) reprezinté reactia neoclasica engleza la formula rococo a stilului Chippendale. Robert Adam, arhitect si decorator, cunoaste, calatorind in Italia, antichitafile clasice gi reinterpretarea acestora in gravurile lui Piranesi. Gustul englez incepuse sa fie favorabil noului stil gratie studiului monumentelor clasice $i prestigiosului ansamblu de mobilier creat de James Stuart pentru Kedleston, in 1757. Arhitectura este dominata de sinteza fratilor A. si este caracterizaté prin renunjarea la rigoarea palladiana. in evolutia decoratiunilor interioare, ca si a mobilierului se pot distinge trei faze: prima, situaté intre 1765-1769, de tranzitie, dominata de puritatea neoclasica, a doua, intre 1769-1777, de maxima delicatete rafinata si cea de decaden{a, 1777-1792. Creatille frafilor A. se caracterizeazé prin omogenitatea stilului, prin congruenja decorului interior si a mobilierului. Productia de mobilier se remarca prin diversificareaStilul ADAM (Clasicism englez) 1, Comoda; 2. Fotoliu; 3-5. Scaun; 6. ae napea; 7. Settee; 8. Berjera; 9. Consola; te Fotoliu cu spatar oval; 11. Ateniana; 2. Bult servant 19-14. Ornament specteC \ tptlor de piese: sala de mincare, cu bufetul, care 1780 devine 0 mobilé perfect functionala, wl de aparat, cu mobilier somptuos, influentat de Je franceze, fotoli cu spatar cu medalion de sfincsi, console cu oglinda, mari ogiinzi cu din lemn aurit, comode ovale sau in semiluna, din tsenfe preticase; micile saloane, camerele si budoarele cuprind numeroase piese mici cu rol funcfonal gi decorativ; bibliotecile sint mobile sobre, cu decor @ Jantique, dar gi cu profilaturi gotice. Forma general a acestor mobile este dominata de o sobré puritate, cu picioare efilate, in trunchi de piramida, spatare rectangulare dominate de un element central (cum este plumajul Prince de Galles); decoraia sculptata este inlocuita cu marchetarie si cartuye pictate en grisaille, esentele exotice si indigene coexista cu lemnul aurit, Repertoriul decorativ antichizant cuprinde volute ordonate a la ‘grecque, meandre, ghirlande, urne, patere, sfincsi, medalicane cu grotesti (etrusce), festoane etc. Acest siil, care a dominat decorativismul englez o buna perioad’, va fi cunoscut in multe {ari europene (scan- dinave mai ales), exportul de mobilier fiind mare in epoca (engl. Adam Style). C.0. ADORMIREA MAICII DOMNULUI! Tema icono- Grafica din ciclul mortii si glorificarii Mariei, inspiraté din evanghelille apocrife, Cu aceasta denumire, ‘pare in Biserica rasZriteana in sec. 7. Reprezinta Momentul in care Maria intinsa pe patul mortuar, ‘nconjurata de apostoli si de episcopi, isi da sufletul, ‘care este primit de lisus sub forma unui copil infagat. ‘in imagine se pot adauga si 0 serie de episoade ‘secundare; Venirea apostolilor pe nori, Arhanghelul Mihail tind miinile necredinciosului Jehonias. In ico- ‘nografia occidentala, cu incepere din sec. 10, scena ‘cunoaste 0 redactare similard. Apoi, se dezvolta intr- ‘un intreg ciclu, care culmineaza cu Ridicarea Fecioarei la cer si Incoronarea Fecioarei, ultima tema find foarte trecvent reprezentata pe timpanele dralelor gotice (Paris, Notre-Dame, portalul din ga de pe faada de vest) gi in pictura si sculptura paltare din gotic gi baroc (fr. Dormition de la Vierge, , engl. Dormition of the Virgin). TS. DOSAT Termen marcind situatia in care doua nte constructive sint amplasate spate in spate a un element constructiv (coloana, pilastru) ori un it ridicate in fata altuia mai important, pe sprijina (fr. adossé, it. addossato, germ int, engl. addorsed). TS. coloana adosata AER Val liturgic brodat, folosit pentru acoperirea ansamblului de vase sacre: disc ou steluja, potir. Este decorat cu scena Plingerii sau cu imaginea lui lisus in mormint (semnificind simbolic piatra cu care a fost inchis mormintul lui tisus), teme iconografice care permit confundarea sa cu epitaful, piesa de care se deosebeste ca funotie gi ca dimensiuni (fr. voile eucharistique, it. velo del calice, germ. Kelchdecke, engl. chalice veil). V. si epitat TS. AERUCA Numele unui ,verde-cenusiu de cocleala*, pomenit de Vitruviu. In Evul Mediu culoarea va fi numita gi aerugo. V. verde de cupru e AFI$ Gen al graficii publicitare imprimate, avind caracterul unui. mijloc de comunicare vizuala de masa, destinat informarii culturale, comerciale, turistice sau propagandei politice gi social-educative. A. este 0 imagine care, de cele mai multe or, cuprinde gi un text sau numai semnele unui limbaj conventional (semnele de circulatje). A. igi are” originea in foile volante gravate (cunoscute inca din sec. 15), care s-au raspindit considerabil in sec. 19, 0 dat&é cu inventarea litografiei gi cu dezvoltarea comertului. A. devine in Franfa un punct de mare interes: mai intli prin a. satirice (Grandville, Gavarni, Daumier), iar in ultima treime a secolului, prin cel cultural gi cel comercial (Toulouse-Lautrec, J.Chéret, Th.Steinlen). Patrunderea in Europa a xilografiei in culori japoneze a influentat arta a., prin predilectia pentru formele plate, ornamentale, aperspectivice, pentru culorile pure, trasaturi care au ramas, in general, definitorii pentru estetica a. Stilul 1900, prin programul lui axat pe ideea patrunderii artei tn viata cotidiana, a favorizat afirmarea a. in multe fari. Elvetienii Grasset si Vallotton, cehul Mucha, belgianul Van de Velde, englezii A.Beardsley, Hassall, Hardy, The Beggarstaff Brothers, austriecii G.Klimt si O.Kokoschka au creat a. colectionate azi de marile muzee de art&. Favorabile afirmarii a. au fost gi momentele Art-Déco si Bauhaus (ani ‘20-30 ai veacului nostru), ambele promotoarele unui stil de a. geometric, in care un rol de seama revine literelor gi structurarii lor compozitionale. Revenirea interesului pentru arta figurativa, spre finele anilor "20, a determinat si o revenire la a. narativ. In aceeasi perioad’, 1917-1930, in Rusia, Ungaria gi Germania a, politic este foarte cautat (B.Uitz, J.Heartfield, Otto Dix). Un rot important Ia avut a. in expresionism, cubism gi dadaism. Dupa anii '50-'60, arta a. a'luat amploare in SUA, 0 dat cu pop arta gi op arta, curente influentate de viziunea specifica a.: forme clare, ugor sesizabile, decorative, culori pure gi puternice. Astazi, cu toata diversitatea a. contem- poran, rolul lui, in special al a. comercial si al celui cultural, este mai redus, din cauza concurentei mijloacelor de publicitate vizuala_folosite de televiziune gi cinematografie, raminind in atenjie mai mult a. politic gi cel turistic. In Romania, a. a aparut la sfirgitul sec. 19, cu lucrari semnate: N.Vermont,