1 ECUATII DIFERENTIALE DE ORDINUL 1 1.1. Forme particulare de ccuafii admifind solugii prin cuadraturi Forma normalii a acestor ecustii difereniale este Y= fees (ut) Determinarea prin calcul de primitive © solutiei generale pentra aceasti ecualie este, in general, imposibili. Eaista forme specitie ale membrului drept pentru care acest Ineru este posibil. Acestea vor fi analizate In continuare. at = fie) 1.4.1. Beuayli diferenjlate de forma y' = {2} (f find continua pe un interval 1). Integrala generala a acestei ecualii este dati de relatia y= Faye ay unde F(2) este o primitivi a functiei /(2). 1.1.2. Beuafit diterentiale cu variabite separate Aceste ecuatii sint de forma yf =fG)g(0) (13) si pot fi puse sub forma echivalenti Mejde = ayia). (at unde f 51 1/g sint continue, uw Integrala generali este daté de relatia F@y=Giy) +6. 18) unde F(z), Gy) sint primitive ale functiilor f(z), 1/9(H). 1.1.3, euafil ditereniale omogene Este vorba de ecuafiile diferentiale de forma yt = Me, vy (1.6) lunctia f(z, y) este o functie omogen’ de gradul zero, Amintim de ot eda le gral toro este funetie care veiled relia flies ty) =f, ws an orieare a fit : , “Dacdsse iat —1/s se deduce imediat Fee) = fC, aia). 0.8) Schimbarea de functie (9) afia diferentiolé (1.6) in eouajie diforentiala eu varia~ transfunad bile separate ' ar au . 10) 0, wu 144. Beaahia diferentialk tiniard do ordinal 1 Acest tip de ceuatie are forma ‘ yt = aay + BG), aan funchiile a(2), b(2) fiind presupuse continue. : recite ezlvnees eae eautt solute ea prodas @& dud fonet (2) = alo). unde 9(2) cate ales asifel incit sii verifiee ecuatia v(a) — aoe) 0, deck Ls ofa) = eben, (aay 15Solujia general a ecuatiei (1.11) este dati de formula la) = ele[C + fOla)eM=Meda], (1.13) unde C este canstanta reali arbitrari. 1.15: Reuajia diferentiaé de tip Bernoulli Aceasta ecuatie diferentialé are forma Y= alziy + Key. aay Prin schimbarea de functi¢ a zag (1.15) ecuatia precedent se transforma ia ecustia liniard . 1 Laz = ale: + 2) (16 tn (aumiral n este presupus real si diferit de unu): 1.16, Keuatia diferenfiatl de tip Ricestt ecuatic n= 2, deci are forma y= az) + beayy* + e(z). (1.47) Pe cazul general aceasta ecuatie este imposibil de rezolvat eu ajutorud Primitivelor (Liouville). Daca este. posibild determindrea unei solutit Particulare ys(z) a aeestei ecuntii, adied avem Yo = l2)o + blx\us + e(z), atunei prin schimbarea de functie y= iu (1.18) ecuatia difereniali (1.17) se transforma intr-o eeuatie diferentiala Tiniara pentru noua functie u(2). renfiald este © ecuatie Bernoulli neomogendi cu 1.11. Beuati cu diferentiate totale In anumite situatii este preterabil a ecuatia diferentiala (1.1) sa fie pus sub forma - P(e, 9) P(x, pdr + Qa; g)dy =O | xy a), 1d! (tes Qe, a) op unde P, Q sint continue si derivabite intr-ua anumit domeniu D. Sub aceasta forma, ecuatia diferenfialé poartk numele de ecuatie cu diferentiale totale. Dacd exista relatia oP 0 (1.20) ay ee atunci ecuatia devine o ecuatie cu diferentiale totale exacta si exist ‘0 functie F(z, 9) astfel incit s& ave ar F == Oe Y= (1.21), pe, ) = 2 Oe nF Tntegrala generald.a ecuatiei (1.19) este dati de relatia Fle, 9) =0 «a2 unde Pex, 9) = f Pee, vod +f Qbco vay Flee wads 0.22) cu Zo Yo constante date. 1.1.8, Pactor integrant o . Sint cazuri incare 22 ¢ 22, aar exista o tunctte u(x, 9) 2winits @ éx actor integrant, pentru cate ecuatia cu diferentiale totale ae, WP: ar + ule, NO, way —6 a2) se transforma intr-o ecualie cu diferentiale totale exact. . Frumetia u(r, y). dack ea exist’, verified condtiia 41,24), (1.25) 5 ir ei fe face prin Relatia (1.25) araté cd determinarea fuactiei wa, y) § vin init Scott unetecuatr en deivate paral, ote ce compl mult problema. De reguli;.determinarea Tui u(t, y) se face pentru forme speciale ale acestei funcfii, de exempla Bh =ne@)s BHO); B= He +) ete. 7 9 — wouatt aiterenpale eu aptlcatt tn mecanica constructor ~ ed. 414.9, Eeuafia diferentiali de tip Clairmut Acest tip de ecuatie apare in geometria diferentiala a curbelor strimbe si are forma ymty + 9). (1.26) Pentru rezolvarea ei se noteazi y' =p $i se objine y =2p + o(p), ‘ (4.27) de unde, prin derivare, rezult p =p +2p' +-9'(p)p', si, de aici Pilz + ¢(p)] <0. Din ecuatia p" =0 se obtine p = C, astfel incit integral general a ecuatiei (1.26) este constituita de familia de drepte y alr + eQ. (1.28) A doua ecualie, x +'¢'(p) = 0, asociat cu relatia (1.27), conduce la curha de ectiatiy paramettice B= 9D) Y= —pe"P) + 0). (1.29) Aceasli curbi, solutie a ecuatiei diferentiale (1.26), se numeste inteyrald singulard, deoarece nu poate fi objinuta din integrala generala prin particularizarea constantei de integrare dia integrala.gencrald. punct d. vedere geometric ew reprexinti infésurétoarea familtel de drepte definita de integrala generali, 1.440. Kouafia diferontiatt de tip Legrange Ecuafia difersntiala d: tip Lagrange are forma y= ey) + 2’) (1.30) izare a ecuafiei Clairaut, deoarece se reduce Ia aceasta dect este 0 genes aaek Hy’) = Ca si in carl precedent, notim y’~ p, astfel incit ecuatia (1.30) devine y = yp) + 9p). G31) De aici, prin derivare in raport eu zx, rezulté suecesiv P= =¥'(p)p" + Up) + 9'(P)p", [2¥(p) + Pp’ =p — Hp), 1) vot = p~ [e¥(P) + SOE p—Kp). 18 fa relagic mai poate fi ined serisi oe ¥O)_ yoo), G3 dp PY) pH) Ecuatia (1.82) este de fapt 0 eouatie diferentiala liniari de ovdinul 1 pentru funefia x(p). Prin rezolvarea ei se obtine Hp, Oy 33) de unde, prin inlocuire tn relatia (1.31), rezulta ¥ =, CY) + 21P). asy Relatiile (1.33), (1.34) constituie reprezentarea parametric’ a fami- de curbe integrale a ecuatici (1.30). 1.2. Cazul general al ecuatiet y! = i(x, y) Deoarece rezolvarea prin intermediul primitivelor este, in general, imposibils, prezinti interes stabilicea conditiilor in eare problema Tui Cauchy relativi la aceastit ecuatie, admite solutie, natura solutiet si modul ¢i de determinare. Pentru aceasta eeualie diferentiala problema Ini Cauchy cousti in a determina din familia de curbe integrale © y ule, Cy (1.33) acea curb imtegrala care satisface relatia y(z) = yp, ou alte cuvinte cea curba din familie eare trece prin punctul dat Mo(2a, Yo). 121, Teorema de existenfit si de unieltate In legiturd cu problema enuntatd anterior, dm fark demonstratie urmitoarea Teorema*. find data ecuatia’ diferentiala Wf fle), (a) — funetia f(a, y) este continua in, raport cu variabilele x, y Intr-un domeniu compact * Tedroma se menftae In eomdifil mal generale decit cele din acest cnunt Cv: de exemple (29). : : 19a derivata ZL este continu in acelasi domeniu, atunet exist’ o singurd funefie continua si eu derivata| continu y —y(z) intro veei- nitate a lui Ma, th), solutic a ecuafiel y" — fle, 9) astfel inoft ale) = vo Cu alte cuvinte, in condifile de regularitate amintite) exista 0 singurd curbi integrala continua a eeuafiel diferentiale care trece prin panetal Mole): Pentru rezolvarea eewatici (1.1) in condifile teoremei enuajate precedent, se eunose diferite ietode analitice, grafice sau -numerice. Ne votn margin! la expanerea a doud metode anaitice, 1.2.2, Metoda Taylor In ipoteza ci functia fz, 4) prezinta suficiente proprietiti de re- gularitate in domeniul ei de definitie, se aplicd solutici y(2) a genatie’ diferentiale, formula lui Taylor pentru x =a: 25 yy) ERIM yr So ye) +S ye) tt 4p FEW pin(ag) + Ryle, 20) al ¥(2) = g(x) + gi se aproximeaza solutia prin polinomul obtinut prin neglijarea restului ESB ya) +E ye) ot y(t) (we) + SAO yt Ct). (1.38) Avem evident y(t) = des ¥ (he) = fea, Ye), (a) = felt Be) + folzes Baby (ze), 9° (a) = falita. De) fales Yo) fo 90) Valori care intreduse tm relajia: (1.36) dan 0 expresic anatitied apro- imativd « selntici, oub fermi de polinom.Notind inc& raportul vitezelor Ib, (1.64) ecuatia (1.63) eaphta forma yw y Jie Prin integrare se obtine —ming + mlne=In(u +Ji pa. In care ¢ reprezimti 0 constant& de integrare, sau (ss y y aa Constanta ¢ poate. fi determinaté exprimind eA traiectoria trece =. Aplicatia 1.11, Fluajul (fenomenut de miesorare tn timp a deforma tiltor unet piese sub tensiuae constanta si la lemperaturd constant) este dat de ecuatia diferentiala wt (1.65) a in care © reprezinta alungirea specifica ; & a. viteza de produ cere a alungicilor specifice ; # ~ modulul de elasticitate al materiatului : 3 — coeficientul de viscoaitate ; ay — tensiunea constant Se cere si se determine solutia generali © — e(l) si si se precizeze constanta de integrare, din conditia inijialé « =O, pentru f= 0. Recolvare, Eeuatia diferentiali din enunt este o ecuafie Ii drei solutie generalise serie £ off + Ce.” (1.68) in cate C este 0 constant de integrare. Introducind conditia inifiala rezulti C = —o9/E Jar solutia corespunzitoare se serie : © -$¢ —e 32 Variatia lui i in fig. 1.7, Gratieul are functie de ¢ este redati asimptota orizontalé = ~ o/E si tangenta in origine &% = a/1- Aplicafia 1.12. Eforturile de bolts N, tntr-un conoid parabolic de ecuatie y € b v . stot date de count diferential g 6 Vib t yeotat ‘ o t tu cate p, a, b, wo si cotg go Sint Fig. 14. Cresterea_tensiunilor ¢ ea Constante, Se core suse determine woul tin ara Hoa Solutia general a cenatie} (1.67). : ezalvare, Ecuatia liniari (1.67) admite solutia elementara fs, (ea a ¢—Aomeoten ( eo "a b Mui + y* cots? 0) ihe Deoarece & ® =y sic 7" =4, solutia precedenta devine 1 2pays } N,= {6 + —__eae_____|. N A beots gov is + yteotg om ) ind @ catia 1.13. Deplasacile meridiane. 0 ale unel phici subtiri de rotate, im teria de membrans, sint definite de ceuatin diferentialé [13], dvjde — v cots @ =f(2) (1.08) sit se particularizeze pentru ) pentrn care 03 @ — 2} a) Thee ari si de ordinut inti, astfel incit Rezolvare. Ecuatia (1.68) este li sohutia sa general este . vmsin gl in care C reprezintii o constant de integrare. (1.70) 13 — Necsus aterentiae cu apitcatl tn meeanica constructor ~ oa 24 33