Malaria

Etiologia
Malaria este o afectiune de natura infectioasa
ce caracterizeaza zonele tropicale (sau
predominant tropicale - cel mai adesea in
Africa, Asia de Sud Est, America Centrala si
America de Sud) si care poate pune in pericol
viata pacientilor. Infectia face parte din clasa
parazitozelor, boli determinate de paraziti, protozoare. Malaria
este cauzata de protozoarul Plasmodium, transmis prin
intermediul unei insecte vector, anume femela tantarului anofel.
Tantarul poate infecta persoana daca este purtatorul
protozoarului, insa pacientii se pot infecta (mai rar) si prin
intrarea in contact cu sange infectat. Transmiterea malariei poate
fi si verticala, de la mama infectata la fat. Malaria nu se poate lua
doar daca stam in preajma unui pacient infectat. Pacientii cu
malarie acuza in mod repetat febra (acesta fiind cel mai specific si
intens simptom) precum si numeroase alte simptome generale,
unele similare gripei, cum ar fi mialgii, artralgii, frisoane. In
cazurile severe si periculoase de malarie starea pacientului se
poate complica cu tulburari ale functiei renale, hepatice,
pulmonare, cardiace si cerebrale.
Exista patru speci de Plasmodiu care pot determina aparitia
malariei, acestea incluzand Plasmodium falciparum, Plasmodium
vivax, Plasmodium ovale si Plasmodium malariae. Recent a fost
identificata si a cincea specie de Plasmodium, Plasmodium
knowlesi si specialistii sunt deja de parere ca si ea poate fi un
important agent patogen pentru oameni. Identificarea corecta a
infectiei cu Plasmodiu este foarte importanta, mai ales daca este
vorba de Plasmodium falciparum, deoarece in aceasta situatie
boala poate fi chiar fatala iar tratamentul clasic, cu clorochina,
poate fi in astfel de situatii ineficient. In unele situatii pacientii
sunt infectati cu mai multe specii de Plasmodiu, cel mai des fiind
incriminate in aparitia clinica a bolii Plasmodium falciarum si
Plasmodium vivax.
Fiecare specie de Plasmodium se gaseste intr-o zona geografica
reprezentativa (zona endemica), desi, prin migrarea sezoniera a
vectorilor aceste areale nu mai sunt la fel de strict respectate.

Identificarea exacta a speciilor de Plasmodium se face prin

analiza frotiului de sange periferic, fiecare avand paticularitati
morfologice care ajuta medicul in stabilirea diagnosticului
etiologic cat mai exact.
Malaria poate fi o boala infectioasa endemica ce afecteaza si
turistii ce viziteaza tari in care afectiunea ramane o problema de
sanatate publica importanta. In aceste situatii (malaria la turisti),
semnele clinice de boala pot sa apara la cateva saptamani dupa
ce turistul a parasit tara exotica pe care a vizitat-o. Nu de putine
ori boala s-a manifestat chiar si la cateva luni sau ani dupa
incheierea vacantei, explicatia fiind legata de forma infectanta a
protozoarului, si de timpul liber de care are nevoie pentru a
ajunge la stadiul matur. Anumite stadii evolutive ale
Plasmodiumului vivax si ovale pot ramane in ficat chiar si 5 ani,
fara a determina infectia manifesta.
Tabloul clinic al malariei nu este specific, insa din acest motiv,
precum si datorita faptului ca in unele situatii malaria poate fi
amenintatoare de viata, specialistii ar trebui sa suspecteze un
astfel de diagnostic in cazul tuturor pacientilor cufebra si cu
istoric (mai mult sau mai putin recent) de calatorii in tari exotice.
Specialistii estimeaza ca aproximativ 40% din populatia Planetei
traieste in zone endemice pentru malarie, ca aproximativ 350 de
milioane de cazuri noi sunt diagnosticate in fiecare an si ca peste
1 milion de pacienti mor datorita acestei boli. Cei mai afectati
sunt copii din regiunile Africii Subsahariene, infectati cu
Plasmodium falciparum.
Persoanele expuse complicatiilor malariei sunt
femeile insarcinate, calatorii cu sistem imun deprimat, si copii cu
varsta intre 6 luni si 3 ani. In ciuda gravitatii ei, malaria poate fi
tratata.Totusi, unele forme de paraziti pot supravietui
tratamentului deoarece isi mentin starea latenta, care ii
protejeaza de actiunea medicamentelor. Ei se localizeaza in
aceasta forma in ficat si pot fi responsabili de reacutizari ale bolii.
De retinut!
Datorita caracterului periculos al afectiunii, pacientii sunt sfatuiti
sa se adreseze unui medic daca prezinta simptome de alarma
(febra mare, repetitiva, frisoane, mialgii, pe fondul alterarii starii
generale), in special daca au calatorit (indiferent cand) intr-o zona
endemica pentru boli tropicale, inclusiv malarie.

Malaria poate fi prevenita daca pacientul se adreseaza medicului

anterior plecarii intr-o zona periculoasa pentru astfel de boli.
Medicul poate recomanda o serie de medicamente ce se
administreaza anterior, in timpul sau dupa calatoria in respectivul
areal endemic. Din pacate malaria nu poate fi prevenita
intotdeauna, deoarece unii paraziti au dezvoltat rezistenta la
actiunea tratamentului.

Epidemiologia
Pacientii se pot infecta cu protozoarul atunci cand se deplaseaza
in regiuni endemice si sunt intepati de femela tantarului anofel.
Pacientii pot fi infectati si daca vin in contact direct cu sangele
infectat, insa cazurile transmise pe aceasta cale sunt mai rare.
Riscul infectarii depinde de intensitatea transmiterii (doza
infectanta, tipul Plasmodiumului), dar si de luarea unor masuri de
precautie (in vederea evitarii contaminarii), cum ar fi utilizarea
plaselor de tantari, sau a medicatiei profilactice.
Parazitul este introdus in torentul sangvin al pacientului atunci
cand tantarul isi ia pranzul hematofag inteapa si regurgiteaza
continutul stomacului in vasul sangvin. Sporozoitul de malarie
ajunge din sange in ficat (infectand hepatocitul) in cateva minute
si ulterior, dupa o perioada de latenta de cateva saptamani,
revine in sange. Perioada de latenta corespunde evolutiei
sporozoitului in forma periculoasa pentru eritrocit (celula rosie
a sangelui), anume merozoit.
In interiorul eritrocitului, parazitul trece prin urmatoarele faze de
evolutie, acestea succedandu-se cu rapiditate in doar cateva zile.
Cand eritrocitul devine neincapator pentru toate formele
parazitului, se sparge si elibereaza in circulatie noi merozoiti care
vor infecta alte celule rosii. Procesul se va relua si astfel parazitul
se inmulteste rapid si exponential si infecteaza un numarul foarte
mare de eritrocite. Ruptura eritrocitelor este semnalata clinic prin
aparitia febrei.
Prognosticul si evolutia pacientilor depinde in functie de starea
imuna a gazdei. Organismul indivizilor cu imunitate buna poate
neutraliza aproape imediat parazitul, impiedicand astfel
dezvoltarea clinica a bolii si aparitia complicatiilor ulterioare. In
cazul pacientilor cu imunitate deprimata, parazitul se poate
inmulti liber si nu exista niciun mecanism propriu gazdei care sa
limiteze aceasta dezvoltare. Infectia este cu atat mai periculoasa

cu cat agentul patogen este mai agresiv. Dintre speciile de

Plasmodium, cel mai periculos este Plasmodium falciparum, care
poate fi fatal.
Fiecare specie de Plasmodium are particularitatile sale,
prezentate in cele ce urmeaza:
Plasmodium falciparum:
Este responsabil de malarie in zonele tropicale si subtropicale (in
apropierea Ecuatorului). Chiar dupa primele zile de la infectie, P.
falciparum poate fi responsabil de aparitia unor complicatii fatale
gazdei. P. falciparum este foarte virulent si poate fi responsabil de
niveluri foarte crescute de parazitemie, care pot determina
aparitia insuficientei de organ. P. falciparum poate suferi procesul
de sechestrare in vasele postcapilare mici, datorita faptului ca are
proprietati aderente.
Sechestrarea parazitului poate contribui la aparitia tulburarilor
statusului mintal si chiar coma (modificari care apar exclusiv in
infectia cu P. falciparum). Complicatii apar destul de precoce in
infectiile cu P. falciparum si afecteaza in special sistemul nervos
central, plamanii si rinichii. O astfel de specie este adesea
rezistenta la medicamentele administrate in cazurile comune de
malarie (colorichine) si necesita tratament specific. Perioada de
incubatie pentru Plasmodium falciparum este de aproximativ o
luna, ceea ce impune ca tratamentul profilactic impotriva malariei
sa fie administrat chiar si 4 saptamani dupa ce individul s-a
reintors dintr-o zona endemica pentru infectie.
Plasmodium vivax, malariae, ovale si knowlesi:
Plasmodium vivax si malariae sunt endemice in special in
regiunile tropicale, P. ovale in Africa de Vest, iar P. knowlesi in Asia
de Sud-Est. Infectia cu Plasmodium vivax, malariae si ovale nu
sunt amenintatoare de viata (nu este la fel de periculoasa precum
cea cu P. falciparum), iar pacientul isi poate reveni in cateva luni,
chiar si in absenta tratamentului de specialitate.
Infectia cu P. knowlesi poate fi insa mult mai periculoasa si poate
pune in pericol viata pacientului. Aceste tipuri raspund in general
bine la tratamentul de specialitate si nu au dezvoltat inca
rezistenta la tratament. P. vivax, ovale si knowlesi pot ramana in
forma dormanta in ficatul individului infectat, ceea ce impune
administrarea unui tratament prelungit care isi propune si
distrugerea acestor forme.

De retinut!
Diferentierea clinica si de laborator a speciilor infectante este
foarte importanta, deoarece conduita terapeutica este influentata
de tipul Plasmodiului. Din randul pacientilor cu malarie, 5-7% sunt
infectati cu mai multe tipuri de Plasmodiu. P. falciparum si vivax
sunt responsabile in special de imbolnaviri noi (nu de recaderi).

Raspandirea malariei
Malaria este raspandita prin intermediul unui vector, femela
tantarului Anofel. Acesta este singurul tip de tantar care poate
transmite acest parazit, si de aceea s-a considerat foarte mult
timp ca daca tantarul anofel este neutralizat si exterminat, si
aceasta boala isi va gasi sfarsitul. Din pacate pentru pacienti si
pentru toti indivizii care traiesc in regiuni endemice, exterminarea
acestui vector s-a dovedit imposibil de realizat pana in prezent.
Tantarul se infecteaza de la un pacient, ingerand eritrocite care
contin parazitul. In intestinul acestuia insa parazitul gaseste
conditii prielnice pentru a se dezvolta. Vectorul este considerat ca
fiind gazda primara, iar omul (sau alte animale) sunt doar gazde
secundare. In intestinul tantarului parazitul se diferentiaza si se
inmulteste, formeaza apoi oochisturi din care vor iesi sporozoizi,
forme periculoase pentru om.
Sporozoizii ajung in glandele salivare ale tantarului si la urmatorul
pranz sunt eliminati impreuna cu saliva in torentul sangvin al
gazdei. O particularitate a femelei de tantar Anofel este faptul ca
ea se hraneste exclusiv in timpul noptii. Isi cauta victima la
lasarea serii si se va hrani in timpul noptii. Malaria poate fi
transmisa si prin transfuzii realizate cu sange infectat, desi o
astfel de cale este destul de rara, datorita metodelor de screening
al sangelui practicate in prezent.

Clinica
Perioada de incubatie (pana cand apar simptomele)
variaza foarte mult in functie de tipul Plasmodiului care
este raspunzator de infectie:
- Plasmodium falciparum: 9 - 14 zile;
- Plasmodium vivax si ovale: 12 - 18 zile;
- Plasmodium malariae: 18 - 40 zile;
- Plasmodium knowlesi: 11 - 12 zile.

Simptomele pot sa apara si in 7 zile, sau uneori perioada de

incubatie poate sa fie mult mai lunga (8-10 luni, in cazul infectiei
cu P. vivax sau ovale). Perioada de incubatie poate fi mai lunga in
cazul in care pacientul ia deja medicamente cu efect profilactic
(chimioprofilaxie) sau daca sistemul imun a avut deja un contact
precedent cu un parazit similar.
Variatii ale simptomatologiei
In regiunile endemice pentru malarie indivizii pot fi infectati cu
Plasmodium, insa datorita imunitatii sunt a sau
paucisimptomatici. Severitatea simptomelor depinde si de starea
generala de sanatate a pacientului, si de tipul particular al
parazitului, precum si de alte interventii care pot influenta
statusul imun global (cum ar fi splenectomie).
Simptome comune
In stadiile precoce, simptomele malariei sunt similare cu ale altor
infectii bacteriene sau virale, iar simptomele includ:
- Febra;
- Frisoane;
- Cefalee;
- Transpiratii;
- Astenie;
- Greturi, varsaturi.
Simptomele pot avea caracter ciclic (apar si dispar) si recurent, si
au diferite intensitati si durate. Cel mai adesea, la debutul bolii
insa, simptomele nu respecta intotdeauna schemele traditionale
si clasice, ceea ce poate deruta clinicianul. Caracterul ciclic al
acuzelor se datoreaza ciclului de viata al parazitului si respecta
etapele acestuia de inmultire, invadare a torentului sangvin sau
eliberare din hepatocite. Ciclul de repetare al simptomelor este un
indicator major ca pacientul sufera de malarie.
Desi periodicitatea febrei (cel mai specific simptom) nu se
manifesta inca de la inceput, ulterior ea devine destul de
sugestiva:
- Plasmodium falciparum, vivax, ovale: febra apare la 48 de ore
(Atentie insa: periodicitatea lipseste cel mai frecvent la P.
falciparum);
- Plasmodium malariae: febra apare la 72 de ore.
Pacientii cu infectii combinate (sincrone, si cronice) se prezinta cel
mai adesea cu febra clasica si nu acuza periodicitate.

Alte simptome
In general simptomele malariei sunt nespecifice si se manifesta
sub forma unei gripe sau raceli, tabloul clinic incluzand:
- Febra;
- Cefalee;
- Tuse (uscata, neproductiva);
- Alterarea starii generale, astenie;
- Mialgii, artralgii;
- Simptome gastrointestinale: diaree la unii pacienti.
In cazuri mai rare, pacientii pot prezenta si: alterarea starii de
constienta, parestezii, paralizii, convulsii. Cei mai susceptibili la a
dezvolta astfel de simptome sunt pacientii cu status imun alterat.
Pacientii cu sistem imun competent sunt de cele mai multe ori
paucisimptomatici sau au doar o anemie usoara. Tabloul clinic al
malariei este foarte variat si exista numeroase afectiuni care au
simptome similare malariei (si vice versa). Din acest motiv este
foarte important ca pacientul sa se adreseze medicului daca la un
anumit interval dupa intoarecerea dintr-o tara exotica dezvolta
semne si simptome de alarma.
Simptomele malariei severe
Malaria in cele mai severe cazuri se manifesta prin urmatoarele:
- Malarie cerebrala: o astfel de localizarea apare aproape
exclusiv in cazurile de malarie prin infectie cu P. falciparum.
Pacientii pot intra chiar si in coma;
- Anemie severa: anemia asociata malariei are etiologie
plurifactoriala si este si ea asociata infectiei cu P. falciparum. In
cazul pacientilor cu imunitate slabita, anemia poate sa apara
secundar atacului parazitar asupra eritrocitului si pierderii (prin
distructie fizica) a masei de celule rosii;
- Insuficienta renala: este o complicatie mai rara a infectiei.
Apare in situatia in care eritrocitele infectate cu parazit adera la
microvasele din cortexul renal, ceea ce se traduce adesea prin
dezvoltarea insuficientei renale oligurice. Insuficienta renala care
apare pe acest fond (al malariei) este adesea reversibila si
dispare dupa eliminarea infectiei si tratarea pacientului. Pana
cand functia rinichilor este in intregime recuperata, pacientii au
insa nevoie de dializa suportiva. Doar in cazuri foarte rare,
infectia cronica cu P. malariae poate determina aparitia
sindromului nefrotic;
- Simptome respiratorii: pacientii cu malarie pot dezvolta
acidoza metabolica si distres respirator asociat. In plus, in
anumite cazuri poate sa apara chiar si edemul pulmonar.

Mecanism fiziopatogenic
Parazitul are doua gazde: gazda primara, tantarul, si gazda
secundara sau definitiva, omul (sau animalul intepat de tantar).
La om, malaria are doua faze distincte, foarte importante in
procesul patogen in ansamblu, anume faza exoeritrocitara si faza
eritrocitara. Faza exoeritrocitara implica infectarea hepatocitului si
cantonarea parazitului la acel nivel, in timp ce faza eritrocitara
implica afectarea directa a celulelor rosii.
Cand individul este intepat de catre tantarul infectat cu malarie,
parazitul este efectiv injectat in torentul circulator. Parazitul se
localizeaza in glandele salivare ale tantarului si la fiecare pranz
hemofag este introdus in organismul gazda. Din circulatie,
parazitul (sub forma de sporozoit - parazit intracelular) migreaza
direct in ficat unde intra in hepatocite (celulele hepatice). Dupa ce
patrund in ficat (in maxim jumatate de ora de la inoculare),
parazitii se reproduc, fara a produce insa simptome clinic
manifeste timp de 6-15 zile.
Perioada de incubatia este insa diferita in functie de specia care a
cauzat malaria: 9 - 14 zile pentru P. falciparum, 12 - 18 zile pentru
P. vivax si ovale, 18 - 40 de zile pentru P. malariae, 11 - 12 zile
pentru P. knowlesi. In ficat se vor diferentia in paraziti ce vor rupe
efectiv membranele celulare si vor migra in circulatie, invadand
eritrocitul si declansand cea de-a doua faza a infectiei, cea
caracterizata prin simptome clinice de sine statatoare.
In interiorul eritrocitului parazitul se multiplica din nou si periodic
sparge membranele celulare, reversandu-se in jurul eritrocitului
infectat initial si intrand ulterior in alte celule anterior sanatoase.
Aceasta invazie si infectie in valuri corespunde din punct de
vedere clinic febrei recurente care apare la intervale de timp (mai
mult sau mai putin) regulate. Simptomele apar la intervale de 48
de ore in cazul infectiei cu P. vivax sau ovale, si la fiecare 72 de
ore in cazul infectiei cu P. malariae. P. falciparum nu determina
aparitia unei febre regulate, ciclice.
Unii paraziti raspunzatori de malarie, cum ar fi tipurile P. vivax si
P. ovale nu trec atat de repede din faza exoeritrocitara in cea
eritrocitara, ci raman in stare dormanta (inactiva), in ficat, timp
de cateva luni (in mod tipic 6-12 luni) sau chiar cativa ani.
Aceasta stare se numeste hipnozoit si existenta ei este

incriminata in aparitia recaderilor sau reacutizarilor malariei, in

cazurile pacientilor care par a raspunde adecvat la tratament.
Dupa ce sunt depasite stadiile initiale ale infectiei, pot sa apara
complicatii vitale (care ameninta viata pacientului) si care lasate
netratate pot culmina cu decesul pacientilor. Cele mai rapide
complicatii apar in cazul infectiilor cu P. falciparum si P. knowlesi.
In schimb, infectia cu P. vivax, P. malariae si P. ovale sunt
autolimitante, deci chiar daca pacientul nu primeste un tratament
adecvat, organismul poate limita infectia.
Parazitul este aparat de atacul imun al organismului datorita
faptului ca ajunge foarte repede in ficat si intra in celulele proprii
acestui organ, devenind astfel invizibile si nedetectabile pentru
sistemul imun. Parazitii detectati in circulatie sunt insa distrusi
in splina.
De retinut!
Malaria este o problema complicata mai ales daca apare la
femeile insarcinate deoarece poate determina nastereaunor feti
morti, avorturi spontane, favorizeaza mortalitatea infantila
si greutatea mica la nastere. Infectia cu P. falciparum este cea mai
periculoasa dintre toate deoarece poate sa se complice chiar si cu
moartea mamei. Datorita riscurilor foarte mari, femeile
insarcinate trebuie sa evite zonele endemice pentru malarie.

Recurenta bolii
Malaria determinata de P. falciparum poate sa reapara la intervale
regulate chiar si 2 ani, daca tratamentul nu este realizat in
intregime. Malaria cauzata de P. vivax si P. ovale poate sa reapara
la intervale neregulate chiar si 3 sau 4 ani, insa tratamentul
corect administrat poate preveni aparitia recaderilor. P. malariae
poate sa ramana in sangele persoanei infectate chiar si 30 de ani,
de cele mai multe ori fiind vorba de o infectie cronica
asimptomatica.

Factori de risc
Specialistii au identificat o serie de factori care pot creste riscul
pacientilor de a fi infectati cu malarie sau de a dezvolta o forma
severa de boala.
Cei mai des intalniti si cei mai importanti sunt enumerati
in continuare:

- Domiciliul stabil, sau efectuarea unor calatorii in zone endemice

pentru malarie. Cele mai periculoase regiuni, din acest punct de
vedere sunt: Africa Sub-Sahariana, Papua Noua Guinee, Insulele
Solomon, Vanuatu, regiunea Amazonului si bazinul Fluviului
Orinoco din America de Sud, unele regiuni din Indonezia, Filipine,
Africa de Vest;
- Nerespectarea recomandarilor de protectie impotriva infectarii,
chiar daca individul este fortat sa calatoareasca in regiunile
respective: neadministrarea medicatiei preventive impotriva
malariei (aceasta trebuie administrata inaintea, in timpul si dupa
intoarcerea din zona afectata), desfasurarea activitatilor in aer
liber la lasarea serii (in momentul cand femelele de tantar anofel
devin active).
Riscul indivizilor de a face malarie clinic semnificativa
depinde de:
- Varsta;
- Istoricul expunerii la infectie;
- Sarcina.
Majoritatea adultilor care traiesc in zone in care malaria este
endemica au dezvoltat imunitate (cel putin partiala) fata de
aceasta infectie si din acest motiv pot suferi de malarie cronica
insa aceasta este adesea paucisimptomatica si nu apare aproape
niciodata in forme severe. Copii mici sunt insa expusi mai mult
decat adultii riscului de a dezvolta forme severe de malarie,
deoarece nu au imunitate.
Riscul femeilor insarcinate de a se confrunta cu complicatii grave
ale malariei este mult mai crescut comparativ cu al populatiei
generale, deoarece pe toata durata sarcinii sistemul imunitar al
femeii este slabit (pentru a tolera fatul) si organismul devine
vulnerabil in fata agresorilor. Malaria are o evolutie neasteptata
(in sensul de grava) in cazul femeilor insarcinate, copiilor mici,
pacientilor varstnici si pacientilor cu probleme medicale
concomitente, precum si in cazul pacientilor splenectomizati.

Consultarea unui specialist

Specialistii recomanda pacientilor care au fost intr-o zona
recunoscuta pentru existenta vectorilor si dezvolta semne sau
simptome sugestive pentru o afectiune infectioasa (simptome
similare starilor gripale: febra, frisoane, mialgii,cefalee, greturi) sa
se adreseze cat mai rapid unui medic in vederea investigarii starii

de sanatate si stabilirii unui diagnostic corect si instituirii unui

tratament prompt si eficient.
Expectativa vigilenta
Expectativa vigilenta este o abordare terapeutica foarte utila, ce
consta in supravegherea atenta a evolutiei pacientului a carui
stare nu este atat de grava incat sa impuna administrarea
imediata a unui tratament. Daca starea sistemului imun este
foarte buna si infectia nu este cu un tip periculos de Plasmodium,
cel mai probabil pacientul isi va reveni fara tratament.
Insa daca starea se agraveaza, medicul trebuie sa fie pregatit in
orice clipa sa intervina cu un tratament care sa poata stopa
evolutia procesului patogen si care sa asigure vindecare
pacientului. Malaria se poate dovedi foarte periculoasa, deci
pacientul nu trebuie sa astepte ca simptomele sa escaladeze (mai
ales daca prezinta factori de risc) inainte sa se adreseze
medicului, ci trebuie sa apeleze la ajutor de specialitate cat mai
rapid.
In cazul pacientilor cu infectie cronica si care traiesc in zone
endemice pentru aceasta afectiune, expectativa vigilenta este
foarte importanta in terapia generala si managementul fiecarui
caz in parte. Simptomele care pot sugera malarie sunt destul de
nespecifice si pot fi clasificate mai degraba ca simptome
similare gripei, care apar intr-o gama foarte larga de boli,
infectioase sau nu.
Expectativa vigilenta nu este o abordare terapeutica eficienta si in
cazul turistilor, care dezvolta boala ca urmare a calatoriilor in
areale endemice pentru malarie. In astfel de situatii medicul va
aplica un tratament imediat, curativ pacientului. In cazul in care
pacientul sesiseaza modificarea simptomelor, in sensul ameliorarii
sau agravarii lor, aparitia unor simptome noi sau degradarea
semnificativa a starii de sanatate, este sfatuit sa se adreseze cat
mai rapid medicului.
Specialisti care pot fi consultati
In vederea investigarii si diagnosticarii de specialitate a
simptomelor si instituirii unui tratament curativ, pacientul se
poate adresa, sau poate fi trimis urmatorilor medici:
- Medicului de familie;
- Medicului internist;
- Pediatrului;

- Medicului infectionist.
Daca pacientii s-au intors din tari exotice si prezinta simptome de
alarma, cel mai sigur este sa se prezinte inca de la inceput la unul
din spitalele de boli infectioase, unde specialistii pot lua mult mai
rapid masuri diagnostice si de tratament.

Diagnosticul
In vederea diagnosticarii de certitudine, medicii vor realiza o serie
de investigatii de laborator, precum si investigatii fizice. Astfel,
adunand datele obtinute, pot exclude alte afectiuni si pot stabili
mult mai corect diagnosticul de certitudine.
Diagnosticul diferential trebuie facut in cazul malariei
datorita nespecificitatii simptomelor, iar cele mai
frecvente afectiuni care intra in discutie sunt:
- Gripa;
- Babesioza;
- Febra tifoida;
- Leptospiroza;
- Tripanosomiaza africana (boala somnului).
Examenul fizic al pacientului suspectat de malarie poate evidentia
semne fizice, in functie de tipul Plasmodiului infectant.
Severitatea manifestarilor fizice este influentata de contactul cu
parazitul si de varsta pacientului, precum si de anumiti factori
genetici. In perioada initiala a bolii periodicitatea febrei
(considerata tipica pentru malarie) nu se manifesta atat de
frapant incat sa ofere un indiciu clar medicului.
In plus, infectiile cu P. falciparum nu sunt caracterizate de aceasta
periodicitate. Majoritatea pacientilor cu malarie nu au un tablou
fizic foarte sugestiv, insa splenomegalia pare sa fie prezenta la
majoritatea pacientilor. Malaria severa apare in cele mai multe
cazuri in infectia cu P. falciparum, cand starea pacientului se
poate complica cu ruptura de splina(urgenta chirurgicala care
poate ameninta supravietuirea pacientului daca nu este rezolvata
in timp util).
Diagnosticul de malarie trebuie sustinut intotdeuna cu investigatii
paraclinice care sa demonstreze prezenta parazitului in sangele
periferic. Pentru aceasta se vor realiza frotiuri din sangele
periferic al pacientului. O exceptie o face insa P. falciparum, care
poate sa nu se gasesca in sangele periferic. Malaria trebuie
suspectata la toti pacientii cu simptome malaria-like,

cu trombocitopenie, limfopenie, limfocite atipice la examinarea

micoscopica si un nivel crescut al lactat dehidrogenazei (LDH).
Se recomanda realizarea mai multor frotiuri din sangele periferic,
la intervale diferite (12-24 de ore). Cea mai mare probabilitate de
suprindere a parazitului in sangele periferic este inregistrata la
scurt timp dupa un puseu febril, si chiar mai bine, in timpul
acestuia. Se pot realiza frotiuri groase si frotiuri subtiri. Cele
groase sunt mai utile in diagnosticarea parazitului, comparativ cu
cele subtiri. Sangele necesar realizarii acestor frotiuri este recoltat
din pulpa degetului, prin inteparea cu un ac de seringa steril. In
urma acestor determinari se va stabili nu numai existenta in sine
a parazitului, dar si densitatea lui in sange.
In cazul in care la frotiu nu sunt identificati paraziti, insa exista o
inalta suspiciune clinica, medicul va recolta alte probe de sange la
8 sau 12 ore (in urmatoarele 36 de ore). Frotiurile se vor realiza
periodic si pe toata durata tratamentului, pentru a se determina
daca numarul parazitilor (concentratia acestora) scade
semnificativ ca raspuns la tratament.
Frotiul de sange periferic este considerat cea mai
importanta metoda de diagnostic a malariei iar indicatiile
sale includ:
- Calatorii in zone endemice pentru malarie si prezentarea unor
simptome de alarma;
- Expunerea (contactul direct) cu tantarii.
Metode diagnostice alternative
Metodele alternative de diagnostic al malariei sunt indicate doar
daca rezultatele frotiului nu pot fi folosite, sau daca acesta nu se
poate realiza. In momentul de fata se pot realiza urmatoarele
teste care pot ajuta clinicianul in stabilirea diagnosticului de
malarie:
- Detectarea anticorpilor monoclonali la proteina bogata in
histidina 2 (prin teste imunocromatografice);
- Teste rapide pentru investigarea LDH-ului parazitului pot fi
utilizate pentru diferentierea P. falciparum de alte tipuri de
Plasmodium;
- Reactie de polimerizare in lant (PCR): este o tehnica foarte buna,
superioara frotiului de sange periferic din punct de vedere al
sigurantei rezultatelor, insa este mult mai scumpa.
Analiza sangelui este foarte importanta in cadrul probelor care

pot stabili diagnosticul de certitudine al malariei, mai ales in cazul

turistilor intorsi din zone afectate, care prezinta si simptome. La
aceste categorii de pacienti malaria este sugerata prin triada
alcatuita din trombocitopenie, nivel crescut de LDH si limfocite cu
aspect atipic. In general, culturile hematologice trebuie recoltate
de la pacientii febrili.
Cele mai importante modificiari includ:
- Scaderea valorilor hemoglobinei (la 25% dintre pacienti, cel mai
des la copii);
- Trombocitopenie (la 50- 68% dintre pacienti);
- Leucocitoza (la mai putin de 5% dintre pacienti).
Se recomanda de asemenea investigarea functiei hepatice (mai
mult de jumatate dintre pacienti au rezultate anormale la aceste
analize), precum si realizarea ionogramei (stabilirea valorilor
ionilor), cu accentuarea sodiului. Se vor efectua si investigatii care
pot obiectiva hemoliza (haptoglobina, LDH, numaratoarea
reticulocitelor). Hipoglicemia poate sa apara si ea la pacientii cu
malarie.
De retinut!
Daca pacientul prezinta modificarea statusului mental chiar si in
conditiile in care exista o infectie cu P. falciparum certificata prin
testele paraclinice, se recomanda efectuarea unei punctii lombare
pentru excluderea unei eventualemeningite bacteriene.

Optiuni terapeutice
In prezent exista o gama eficienta de medicamente care pot
preveni aparitia malariei si care sunt eficiente si in tratarea
acesteia, odata aparuta. In alegerea medicamentului care va fi
administrat pacientului, medicul va tine cont de anumite aspecte,
printre care se numara si:
- Scopul administrarii: curativ sau preventiv;
- Starea de sanatate de fond, inclusiv eventuale sarcini (in cazul
femeilor);
- Impactul malariei asupra organismului (cat de mult este afectat
pacientul);
- Zona geografica in care pacientul a calatorit si de unde se
presupune ca s-a infectat;
- Rezistenta parazitului la medicament (pentru anumite tipuri de
Plasmodium se cunoaste deja ca exista rezistenta la tratament);
- Riscul de aparitie a complicatiilor sau efectelor secundare

semnificative;
- Forma farmaceutica pe care pacientul o suporta (capsula, fiola,
injectie).
Malaria este o afectiune rara in Europa, insa este raspandita si in
alte parti ale Globului, iar tranzitul turistic o aduce din nou in
atentia specialistilor. Specialistii recomanda turistilor sa se
informeze din timp daca vor vizita tari exotice, pentru a se pune
la curent cu bolile tropicale cu care se pot confrunta. Daca in
arealul geografic ce urmeaza a fi vizitat exista pericole de boli
infectioase, cel mai sigur este ca anterior inceperii calatoriei sa fie
consultat si un medic specialist de boli infectioase, care poate
alcatui un plan eficient care sa previna contaminarea individului.
In cazul pacientilor diagnosticati cu malarie, optiunile
terapeutice vor tine seama si de:
- Tipul Plasmodiumului care a determinat boala;
- Severitatea infectiei;
- Starea globala de sanatate;
- Rezistenta parazitului la tratamentul disponibil pana in prezent.
De retinut!
In cazul in care pacientii au un tablou clinic ce ridica probleme
diagnostice si au calatorit in zone geografice in care malaria este
inca o importanta problema de sanatate publica, insa primele
rezultate ale testelor paraclinice nu identifica parazitul,
pacientului i se vor recolta periodic probe de sange (recoltarea
poate fi repetata chiar si de 3-4 ori) pentru a confirma sau infirma
malaria. Unele investigatii paraclinice se vor repeta si pe toata
durata tratamentului medicamentos, pentru a se obiectiva
raspunsul organismului la tratament.
Varsta pacientului si starea generala de sanatate sunt printre cei
mai importanti factori de care se va tine cont in alegerea
tratamentului cu rol preventiv sau curativ. Femeile insarcinate,
copii, batranii, pacientii imunodeprimati sunt categorii de risc care
necesita o atentie deosebita.

Tratamentul la domiciliu
Specialistii sfatuiesc turistii care isi planifica vacante in tari
exotice sa se intereseze din timp in legatura cu bolile care pot
circula in regiunile respective, deoarece unele pot fi prevenite prin
administrarea unui tratament preventiv. Acesta trebuie insa

stabilit si discutat cu medicul infectionist, pacientul fiind sfatuit sa

respecte intocmai recomandarile specialistului, atat in ceea ce
priveste dozajul, cat si perioada de administrare.
De retinut!
Daca veti calatori in regiuni in care asistenta medicala este
deficitara, medicul dumneavoastra poate organiza o trusa de prim
ajutor in care sa fie incluse si medicamente antimalarice, in cazul
in care veniti in contact cu un tantar anofel, medicamente care sa
va asigure un minim de ingrijire medicala pana cand veti ajunge
la un spital.
Medicamentele din aceasta trusa trebuie considerate ca un ajutor
temporar, care sa va fie de folos maxim 24 de ore. Ideal ar fi ca in
acest interval sa fiti preluati de catre un medic de la un spital din
regiunea respectiva.

Tratamentul de specialitate
Malaria poate fi prevenita si tratata prin administrarea unor
medicamente speciale numite antimalarice. Malaria este o
afectiune foarte periculoasa, si ramane o problema de sanatate in
foarte multe tari din Africa, America Latina si Asia. Fiecare regiune
are insa o alta prevalenta a imbolnavirilor precum si un alt tip de
Plasmodium care este responsabil pentru aceste imbolnaviri.
Aceste detalii sunt cunoscute de catre specialisti si in functie de
particularitatile regiunii, pacientului ii poate fi recomandat un
anumit tratament, initial preventiv, ulterior curativ.
Unele tipuri de Plasmodium au dezvoltat deja rezistenta la
tratamentul medicamentos clasic, si din acest motiv este
importanta diagnosticarea de certitudine, inclusiv a tipului de
Plasmodium, si cunoasterea cu exactitate a zonei in care a
calatorit pacientul. Tipul Plasmodiumului trebuie stiut deoarece
infectia cu P. falciparum, de exemplu, are o serie de complicatii si
o evolutie imprevizibila, care impun administrarea de urgenta a
unui tratament de specialitate.
Tratamentul de specialitate se administreaza conform
urmatoarelor considerente:
- Specia parazitului: in cazul in care pacientul este infectat cu P.
falciparum, situatia devine o urgenta medicala, ce trebuie tratata
imediat. Infectia cu celelalte tipuri de Plasmodium nu este la fel
de grava, iar in unele situatii este chiar autolimitanta;
- Densitatea parazitului: in situatia in care

densitatea parazitului in sangele periferic depaseste 5%, medicul

poate decide sa administreze tratamentul direct pe cale
intravenoasa si nu pe cale orala, pentru a se asigura ca astfel
eficacitatea este maxima iar efectele apar in cel mai scurt timp;
- Starea de sanatate a pacientului: exista un risc considerabil
mai crescut de aparitie a complicatiilor, daca pacientul sufera si
anumite boli cronice, daca are varste extreme (foarte mici sau
inaintate) sau daca, din diverse motive esteimunocompromis. In
functie de categoria la risc de care apartine pacientul, medicul ii
va recomanda un anumit tratament;
- Rezistenta cunoscuta a parazitului la tratament: este
foarte important de cunoscut anterior inceperii tratamentului. De
exemplu, P. falciparum este deja rezistent in numeroase regiuni la
efectul clorochinelor.
Pe durata tratamentului, pacientului ii vor fi recoltate periodic
analize, pentru a se stabili cursul infectiei si modul in care
parazitul este influentat de medicamentele administrate.
Majoritatea antimalaricelor se administreaza pe cale orala, insa in
anumite situatii (complicatii, agravarea starii pacientului) medicul
poate prefera si administrarea intravenoasa. Daca nu apar
complicatii, febra pacientului poate sa dispara dupa 36-48 de ore,
iar parazitul va fi eliminat din circulatie in urmatoarele 2- 3 zile.
Optiunile terapeutice si schemele medicamentoase se modifica,
in speranta ca astfel evolutia pacientilor, chiar si a celor cu
complicatii aparute ca urmare a infectiei cu P. falciparum, se va
ameliora, iar malaria va putea fi tratata cat mai eficient.
Variantele terapeutice includ in prezent mai multe medicamente
ce pot fi eficiente atat ca tratament preventiv, cat si curativ.
Tratamentul preventiv
In functie de destinatia individului, medicii pot stabili un anumit
tratament cu rol preventiv, care sa corespunda schemelor
actuale, realizate de autoritatile in domeniu.
Medicamentele standard administrate cu scopul de a
preveni aparitia malariei sunt:
1. Clorochina: tratamentul trebuie inceput cu 1-2 saptamani
anterior plecarii in zona afectata si trebuie continuat saptamanal
pe toata durata sederii, si prelungit timp de 4 saptamani dupa
intoarcerea acasa. Clorochina este eficienta in vederea prevenirii
tratamentului cu P.vivax si chiar P. falciparum, insa doar in
arealele geografice in care pana in prezent nu a fost confirmata

aparitia rezistentei la astfel de medicamente;

De retinut!
P. falciparum prezinta rezistenta puternica in anumite zone
geografice la clorochina, in special in zonele in care infectia este
endemica, in special in Africa. Aceasta rezistenta este relativ rar
intalnita pentru P. vivax, P. malariae si P. ovale, care raman in
continuare sensibile la aceste medicamente.
2. Meflochina: are indicatii si schema de administrare similara
cu clorochina (tratamentul se incepe cu 1-2 saptamani anterior
plecarii, se continua pe durata sejurului si se prelungeste cu 4
saptamani dupa parasirea zonei de pericol). Specialistii insista ca
meflochina sa nu se administreze pacientilor cu istoric recent sau
activ de depresie sau alte tulburari psihice;
3. Doxicilina: este o optiune pentru pacientii care nu pot primi
meflochina. Doxicilina este insa interzisa femeilor insarcinate si
copiilor cu varsta mai mica de 8 ani. Se administreaza similar
celorlalte antimalarice;
4. Primachina: este indicata cu scopul evitarii recurentelor P.
vivax si P. ovale. Administrarea ei poate elimina parazitii aflati in
stare dormanta (hipnozoiti) din ficat. Se recomanda administrarea
ei timp de 2 saptamani dupa ce pacientul a parasit zona
endemica pentru astfel de tipuri de Plasmodium. Deoarece pot
aparea complicatii hemoragice in urma tratamentului cu acest
medicament, pacientii trebuie testati anterior inceperii
tratamentului pentru deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza.
5. Malarona: este o combinatie alcatuita din doua antimalarice
(atovaquona si proguanil). Indicatia ei principala este prevenirea
infectiei cu P. falciparum. Adultii trebuie sa ia o tableta zilnic, 1
sau 2 zile anterior patrunderii in zona endemica si trebuie sa
continue sa isi administreze tratamentul prescris pe toata durata
sejurului in acea zona, pentru ca eficienta tratamentului sa fie
maxima. Tratamentul se continua 7 zile dupa intoarcere la
domiciliu.
Tratamentul curativ
Infectia activa cu P. falciparum este considerata o urgenta
medicala si impune internarea pacientului in spital, unde va primi
ingrijirile corespunzatoare. Infectiile cu P. vivax, ovale si malariae
nu sunt atat de grave si pacientul poate fi tratat si ambulator.

Tratamentul de specialitate include atat masuri suportive, cat si

administrarea antimalaricelor specifice.
Datorita rezistentei din ce in ce mai crescute la medicamentele
clasice, malaria se trateaza in anumite cazuri cu combinatii
terapeutice. Terapia combinata a devenit deja standard pentru
infectia cu P. falciparum. Antimalaricele noi aparute pe piata, cum
ar fi Artemisinins devin din ce in ce mai des parti de baza ale
regimurilor polimedicamentoase. Aceste preparate nu sunt insa
disponibile in toate regiunile, si din aceste motive cele mai
recomandate combinatii raman cele pe baza de Malarona si
Chinina.
Schemele terapeutice eficiente recomanda urmatoarele
tratamente, in functie de tipul Plasmodiumului infectant:
- Clorochina plus primachina: pentru malaria cauzata de P. vivax si
P. ovale;
- Clorochina: pentru malaria cauzata de P. malariae;
- Terapie pe baza de chinina, terapie alternativa (proguanil sau
meflochina): pentru malaria cauzata de P. falciparum.
Clorochina este considerata foarte eficienta in tratarea infectiei
cauzate de P. ovale sau P. malariae, dar si P. falciparum in zonele
in care acesta inca isi mai pastreaza susceptibilitatea, si pana
recent a fost considerat tratamentul standard al malariei. Plecand
de la modelul ei au fost realizate numeroase alte preparate utile
in combaterea infectiei. Poate fi utilizata si pentru profilaxia bolii,
nu doar pentru tratament.
Este un preparat contraindicat pacientilor cu hipersensibilitate la
el si la compusii similari, celor cu psoriazis, pacientilor cu
modificari ale retinei. Administrarea zilnica poate determina
aparitia cefaleei, greturilor, discraziilor sangvine si
(rar) retinopatiilor. Pacientii sunt sfatuiti ca pe durata tratamentul
cu clorochina (indiferent de scopul acestuia: profilactic sau
curativ) sa isi realizeze controale oftalmologice periodice si sa
acorde atentie deosebita eventualelor modificari ale campului
vizual. De-a lungul timpului clorochina nu a manifestat efecte
teratogene.
Tratamentul infectiilor rezistente la clorochina
Tratamentul infectiilor produse de tulpini de P. falciparum sau
vivax care au dezvoltat deja rezistenta la tratament este
intotdeauna mai dificil. Optiunile terapeutice includ: chinina,

meflochina, doxicilina, coartem precum si combinatii ale

acestora.
Chinina sulfat este un medicament ce poate fi administrat doar in
tratamentul curativ al malariei si nu are rol profilactic. Poate fi
utilizat in combinatii pentru tratarea malariei induse de P.
falciparum, cand este administrata alaturi de doxicilina
sau tetraciclina sau clindamicina. Chinidina gluconat este o
alternativa folosita in administrarile intravenoase. Chinidina se
poate admininstra oral, sau in injectii intramusculare profunde.
Este contraindicata pacientilor cu nevrita optica precum si celor
cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza.
Este contraindicata femeilor insarcinate si administrarea ei poate
induce aparitia aritmiilor cardiace, deci impune precautie in
special in cazul pacientilor cu istoric de palpitatii si tulburari de
ritm. Important: nu trebuie administrata pacientilor din Asia de
Sud-Est, deoarece in acea regiune eficienta ei incepe sa scada. Se
pare insa ca mai este eficienta in Thailanda.
Doxicilina este un produs administrat atat in scop preventiv cat si
terapeutic. Se recomanda integrarea ei in combinatii terapeutice
eficiente impotriva malariei cauzate de P. falciparum (in mod tipic
prin combinarea cu chinina). Poate fi administrata atat adultilor
cat si copiilor si nu este contraindicata decat pacientilor
cu hipersensibilitate si functie hepatica sever alterata. Dozele
trebuie reduse in cazul pacientilor cu afectiuni renale iar in timpul
tratamentului pacientii trebuie sa evite expunerea prelungita la
soare, deoarece pot sa apara fenomene de fotosensibilitate. Este
foarte eficienta in tratarea infectiilor din Thailanda si Kenia.
Meflochina se recomanda atat pentru tratamentul cat si pentru
profilaxia malariei rezistente la clorochina. Este contraindicata
pacientilor cu epilepsie si cu afectiuni convulsive, celor cu
tulburari psihiatrice severe, precum si celor cutulburari de ritm
cardiac. Tratamentul cu meflochina poate avea reactii adverse
gastrointestinale si nervoase destul de pronuntate si din aceste
motive nu este intotdeauna prima optiune. Alte efecte secundare
includ greturi, convulsii sipsihoze.
Coartem este indicat pentru tratamentul malariei acute,
necomplicate, cauzata de P. falciparum. Se recomanda
administrarea cu precautie in cazul pacientilor cu tulburari
electrolitice (inclusiv hipokaliemie, hipomagneziemie). Cele mai

frecvente reactii adverse includ cefalee, ameteli, pierderea

apetitului, febra. Combinatii terapeutice foarte utilizate includ
chinina plus pirimetamina, chinina plus clindamicina (combinatie
recomandata copiilor cu varsta sub 8 ani si femeilor insarcinate).
Daca pacientul nu tolereaza administrarea orala, tratamentul se
poate administra si pe cale intravenoasa. Aceasta cale este
preferata si cand infectia este atat de avansata incat riscul de
complicatii este foarte mare si apar probleme legate de
supravietuirea pacientului.
Tratamentul anti-recidiva
Exista pacienti care prezinta simptome clinice la cativa ani dupa
contactul infectant sau pot prezenta astfel de simptome dupa ce
infectia initiala a fost vindecata, aparent cu succes. Recurentele
malariei sunt mai des intalnite in cazul infectiilor cu P. vivax si P.
ovale datorita capacitatii acestor tipuri de Plasmodium de a
ramane in ficat in stadiul de hipnozoit (inactiv din punct de vedere
patogen, dar care se poate activa in orice moment). Prevenirea
recurentelor poate fi realizata prin administrarea de primachina.
De retinut!
Specialistii recomanda turistilor urmatoarele:
- Sa nu fie insotiti de copii mici atunci cand calatoresc in zone
tropicale, mai ales in cele in care deja s-a inregistrat rezistenta la
clorochina;
- Sa fie foarte atenti atunci cand isi administreaza tratamentul,
deoarece pentru ca eficienta lui sa fie maxima, trebuie sa se
respecte intocmai sfaturile medicului privind perioada si intervalul
de administrare;
- Femeile insarcinate ar trebuie sa se sfatuiaca foarte atent cu
medicul infectionist in legatura cu tratamentul preventiv
impotriva malariei. Morbiditatea si mortalitatea sunt foarte
diferite in cazul acestei grupe de paciente. Tratamentul neadecvat
sau infectia trenanta poate determina aparitia greutatii mici la
nastere, nasterii premature sau chiarpierderea sarcinii.

Tratamentul chirurgical
Malaria este o afectiune de natura infectioasa, pentur care
tratamentul este exclusiv unul medical. Nu exista tratament
chirurgical impotriva malariei.

Alte optiuni terapeutice

Cazurile severe de malarie pot fi tratate si prin transfuzii

sangvine, insa doar in urmatoarele situatii:
- Densitatea parazitului este mai mare de 10% (acesta
reprezentand procentul de eritrocite infectate in sangele
periferic);
- Infectia s-a complicat cu afectarea starii de constienta (pacientul
are confuzie severa);
- Au aparut complicatii hepatice si renale.
Schimbarea sangelui prin transfuzie este considerata cea mai
rapida metoda de eliminare a parazitului din organism. Procedura
presupune scoaterea sangelui pacientului simultan cu
introducerea sangelui izogrup de la donator. Astfel, prin
respectarea simultaneitatii, cantitatea de sange din organismul
pacientului ramane constanta. In acelasi timp pacientului ii este
administrat pe cale intravenoasa si chinina. Ulterior, densitatea
parazitului in sangele periferic este verificata periodic, la un
interval de 12 ore pana cand scade sub 1%.

Msuri de profilaxie
Prevenirea imbolnavirilor este posibila si din acest motiv
specialistii insista ca orice turist care viziteaza o tara exotica
(indiferent de durata sejurului) sa se informeze cu privire la bolile
care circula in regiunile respective. Prevenirea este foarte
importanta si uneori poate salva viata individului, asigurand ca
din vacanta sa se intoarca doar cu amintiri placute si nu cu boli
atat de riscante cum este malaria.
Masurile cu efect protector includ in principal protejarea impotriva
atacului tantarilor si administrarea de medicamente impotriva
malariei. Specialistii recomanda insa femeilor insarcinate si
copiilor mici drept cea mai eficienta metoda de protectie evitarea
calatoriilor in astfel de regiuni. Aceste doua categorii de indivizi
sunt expusi unui risc mai crescut si din acest motiv se considera
mult mai sigur un astfel de sfat.
Turistii pot afla mai multe informatii despre bolile care circula in
anumite regiuni ale Globului accesand Internetul si ulterior pot
discuta cu medicul infectionist care sunt cele mai eficiente
metode de protectie imptoriva lor, metode care trebuie
intotdeauna adaptate statusului imun si conditiei fizice generale a
pacientului.

Prevenirea intepaturilor de tantari

In vederea prevenirii intepaturilor de tantar, specialistii
recomanda:
- Limitarea activitatilor in aer liber desfasurate la lasarea
intunericului si pe parcursul noptii (acestea sunt momentele zilei
cand femela tantarului anofel, vectorul malariei, ataca victima).
Turistii sunt sfatuiti ca in acest interval sa ramana in camere
protejate (cu plase de insecte, paturi cu plasa protectoare);
- Purtarea hainelor ce pot asigura protectie: pantaloni lungi,
camasi cu maneca lunga;
- Folosirea repelentului de insecte ce contine DEET
(dietilmetatoluamida). Acest spray repelent este disponibil in
diverse concentratii, unele ajungand chiar si la 100%. Daca
sprayul este aplicat copiilor se recomanda o concentratie care sa
nu depaseasca 24%, deoarece substanta este absorbita in piele si
daca este prea puternica poate avea efecte toxice. Copiii expusi
concentratiilor superioare de DEET pot dezvolta encefalopatie si
convulsii. Specialistii recomanda in cazul adultilor aplicarea unui
spray cu concentratie de 95%, al carei efect se mentine timp de
10-12 ore, sau de 35% al carei efect dureaza 4-6 ore. Se
recomanda aplicarea doar pe zonele expuse, cele care nu sunt
acoperite de haine. Dupa ce individul nu mai este expus, sprayul
trebuie spalat;
- Folosirea plaselor anti-insecte ce se agata deasupra patului, in
special in timpul noptii. Pentru o protectie suplimentara se
recomanda pulverizarea plaselor cu repelent anti-tantari;
- Folosirea sprayul antiinsecte in interiorul camerelor;
- Pacientii cu risc crescut de infectie sunt sfatuiti sa evite zonele in
care sunt tantari.
Daca turistii utilizeaza o plasa pentru pat tratat cu insecticid si
folosesc si repelent aplicat pe haine sau piele, vor reduce
semnificativ riscul de imbolnavire cu malarie. Alte masuri
importante si eficiente sunt folosirea instalatiilor de aer
conditionat si a ventilatoarelor electrice, purtarea hainelor
adecvate, care sa acopere cat mai mult din tegument, utilizarea
aerosolilor cu insecticide precum si administrarea
medicamentelor recomandate de medicul infectionist.
Tratament preventiv
Medicamentele cu rol preventiv sunt administrate in functie de
regiunea geografica in care se va deplasa individul, dar si in
functie de starea sa de sanatate. Factori importanti care tin de
conditia fizica a turistului includ: sarcina, varsta, boli cronice de

fond, alergii sau sensibilitate manifestata la anumite

medicamente, imunitate slaba, existenta rezistentei la malarie.
Daca individul se va deplasa intr-o regiune unde malaria este o
problema actuala, este foarte important sa isi administreze corect
(dupa un anumit orar) medicatia preventiva. Majoritatea turistilor
care se infecteaza nu isi iau deloc medicatia protectoare sau o iau
haotic, fara a respecta intervalul recomandat de medic.
Tratamentul protector impotriva malariei are eficienta maxima
atunci cand este administrat in doza recomandata de catre medic,
precum si pe durata recomandata. Unele medicamente trebuie
luate chiar dinainte ca turistul sa plece, iar administrarea lor
trebuie prelungita si dupa ce s-a intors din tara respectiva. Daca
medicamentul trebuie administrat o singura data pe saptamana,
cel mai bine ar fi ca administrarea sa fie facuta in aceeasi zi,
aproximativ la aceeasi ora.
Administrarea trebuie continuata si dupa intoarcerea acasa,
pentru ca sa nu ramana nici o forma de parazit in organism (in
cazul in care a existat un contact infectant). Daca pacientul nu
continua administrarea confrom recomandarilor medicului, riscul
de aparitie clinica a bolii ramane ridicat. In unele cazuri indivizii
trebuie sa continue administrarea tratamentului chiar 1- 4
saptamani de la intoarcere din calatorie.
Vaccinul impotriva malariei
Specialistii incearca sa realizeze un vaccin cu efect protector
impotriva malariei. Pana in prezent insa datele paraclinice si
studiile nu au evidentiat eficienta unui astfel de vaccin, insa
cercetarile continua

BIBLIOGRAFIA
Dictionar medical-1993 Chisinau
Boli infectioase-Sleahov
Dictionar medical-2001 Chisinau.