V.3.

Continuitate intre activitatile didactice si extradidactice privind dezvoltarea inclinatiilor si

aptitudinilor prescolarilor.
Educatoare; Chirieac Rodica
Gradinita;Nr. 1 Baia de Fier

Cautarea de noi solutii la problemele educative au condus la

acreditarea conceptiei asupra educatiei controlate, dirijate, ca
permanenta a existentei individuale, drept conceptie dominanta.
Pentru rezolvarea problemelor stringente, s-au cautat forme cat mai
eficiente de extindere a influientei educative sistematice sub nivelul
scolii elementare si dupa parcurgerea sistemului de invatamant
traditional de catre indivizi.
Procesul de perfectionare a invatamantului prescolar antreneaza
inca schimbari mari vizand ;
1. transpunerea in obiective educative, continuturi si modalitati de
realizare a conceptiilor psihopedagogice validate ;
2. extinderea invatamantului prescolar, iar pentru anul imediat
premergator scolarizarii, generalizarea sa ;
3. implementarea gradinitei in sistemul de invatamant fara
disfunctii, prin raportul de premisa si de continuitate ;
4. consolidarea statutului gradinitei de factor de armonizare sociala
care sa intereseze copilul, sfera familiala si sfera muncii.
O importanta deosebita in formarea personalitatii copilului o
au pe langa activitatile obligatorii didactice si activitatile
extradidactice. Intre aceste activitati nu exista un hotar, o granita,
nici macar imaginara. Ele se intrepatrund, se influienteaza
reciproc, depind unele de altele, se interfereaza atat in ceea ce
priveste continutul cat si modul de organizare, desfasurare
modalitatile de indrumare si antrenare a copiilor. Pornind de la
ceea ce pare evident, participarea grupei la acelasi fel de

activitate, alegerea temei si a materialului, durata, locul in

regimul zilei, modul de planificare si ajungand pana la ceea ce
este mascat, respectiv modul de indrumare a copiilor, acestea
prezinta autenticitate numai in masura in care sunt concepute si
aplicate fara rigiditate, in masura in care nu sunt absolutizate.
Relatia dialectica dintre activitatile didactice si activitatile
extradidactice poate fi privita di mai multe unghiuri ; pe de-o
parte , pornind de la contributia pe care pot s-o aiba activitatile
extradidactice in raport cu activitatile didactice, si pe de alta
parte avand in vedere aportul activitatilor din grupa la realizarea
optima a activitatilor din afara ei.
In acceptia curenta, activitatile extradidactice reprezinta o
continuare a activitatilor obligatorii, Considerand ca in
activitatile obligatorii, cu grupa intreaga, educatoarea asigura
transmiterea cunostintelor si formarea deprinderilor elementare
necesare la o anumita varsta si la atingerea unui anumit nivel de
dezvoltare, activitatile extradidactice ofera cadrul favorabil
pentru fixarea, consolidarea acestor priceperi si deprinderi,
pentru dezvoltatrea inclinatiilor si aptitudinilor de care dispune
fiecare in parte. In numeroase situatii, in activitatile din afara
grupei se imbunatateste calitatea cunostintelor si deprinderilor
insusite , se corecteaza unele actiuni sau informatii eronate ale
copiilor. Astfel de cele mai multe ori o deprindere mai complexa
cum ar fi, de pilda, tesutul la gherghef sau cusutul, nu poate fi
insusita corect de catre copii in activitatile cu grupa intreaga. In
acest caz, posibilitatile pe care le ofera activitatile extradidactice
sunt valorificate pentru a remedia nesiguranta, ezitarile sau
greutatile intampinate de unii copii.
O alta functie importanta a activitatilor extradidactice este
de aplicare a cunostintelor si deprinderilor insusite in cadrul
activitatilor cu grupa intreaga. In cele mai multe cazuri prin
conditiile oferite in cadrul activitatilor din afara grupei
aplicarea acestor cunostinte si deprinderi se realizeaza in mod
creator ; fie prin materialul nou introdus, fie prin tema propusa
de copii in care este utilizata o operatie sau o deprindere
cunoscuta, fie prin imbinarea noua a unor operatii sau deprinderi
cunoscute de copii.

Activitatile extradidactice pe langa faptul ca ofera

conditiile necesare dezvoltarii inclinatiilor si aptitudinilor au si
functia de acompleta, de a intregi cele insusite anterior.
In unele situatii, educatoarea la grupa isi propune numai
transmiterea anumitor cunostinte, urmand ca in cadrul altor
activitati din afara sa le intregeasca, sa le completeze.
Activitatile extradidactice ofera numeroase ocazii pentru
sondarea nivelului copiilor, pentru verificarea modului in care
copiii si-au insusit anumite deprinderi, ocazii in care copiii isi
manifesta, isi fundamenteaza si dezvolta inclinatiile si
aptitudinile intr-un domeniu sau altul.
Putem spune, ca o concluzie ca activitatile extradidactice
apar ca o fireasca modalitate de continuare, de completare, de
consolidare, de ameliorare, de perfectionare, de aplicare, de
verificare a cunostintelor si deprinderilor insusite in activitatile
obligatorii.
De o valoare incontestabila este influenta pe care o pot
exercita activitatile extradidactice si asupra calitatii rezultatelor
activitatilor cu grupa. In ansamblul activitatilor extradidactice un
loc si un rol deosebit il au cercurile de copii, datorita specificului
lor, al contributiei multilaterale pe care o pot aduce la pregatirea
copiilor pentru munca, pentru profesie, pentru viata sociala.
Cercurile, imbina activitatea individuala cu cea colectiva si
prin cotinutul, organizarea si modul de desfasurare a activitatilor
lor, asigurand un cadru ce favorizeaza manifestarea degajata a
personalitatii copiilor, a preferintelor, a inclinatiilor, intereselor
si a capacitatii de investigatie si creatie a acestora, dezvoltand
trasaturi esentiale ale personalitatii, cum sunt : spiritul de
initiativa, capacitatile de organizare, de subordonare, coordonare
si conducere, spiritup de disciplina, colectivismul si umanismul.
Un cerc isi propune de obicei mai multe obiective, in
functie de profilul sau, de varsta elevilor, de conditiile concrete.
Intre aceste obiective (de exemplu imbogatirea cunostintelor
elevilor, formarea unor priceperi si deprinderi de lucru,
cultivarea aptitudinilor de observare, pregatirea psihologica
pentru alegerea adecvata a scolii sau profesiunii) se cer inscrise

si unele care sa serveasca dzvoltarii capacitatii de investigare si

de creatie.
Chiar daca nu toti copiii in cadrul acestor cercuri pot sa
realizeze creatii originale deosebite, faptul ca ei gasesc aici un
mediu ce-i stimuleaza in a-si pune problema, in a cauta solutii, le
da posibilitatea de confruntare intre aspiratie si aptitudini, le
ofera prilejul familiarizarii din timp cu continutul activitatilor
specifice unor meserii pe care multi dintre ei le vor practica in
viitor. Formele de finalezare ale activitatilor din cercuri
expozitii, demonstratii, isi aduc o contributie de seama la
educarea spiritului creator, necesar oricarui om al societatii
noastre, indiferent in ce domeniu ar lucra si indiferent daca e
muncitor, profesor sau inginer.
Pornind de la aceste costatari in gradinita noastra am dat
copiilor preocupari cat mai aproape de cele ale adultilor lucru ce
le-a dat din ce in ce mai multe satisfactii, pentru utilitatea muncii
pe care o depun, cat si insuflarea dorintei de a muncii.
Sub acest aspect am organizat mici ateliere de croitorie,
cusaturi, pictura, dansuri populare, cunoscute de copii sub
numele de cercuri, care functioneza in etapele libere, o data pe
saptamana, cu un colectiv mic de copii care prezinta interes, au
anumite inclinatii si aptitudini pentru una din aceste indeletniciri.
Cercul de cusaturi populare cuprinde copii cu inclinatii in
aceasta directie, copii preocupati nu numai de a executa lucrul
care li se cere, dar si de a cauta motive populare vechi, pe cale de
disparitie (motive care au fost stranse intr-un album pentru a nu
se pierde si a fi oricand la dipozitie), sau de a crea si modele
inspirandu-se cat de cat, din cele vazute la gradinita, acasa sau in
alte locuri. Cercul de croitorie a fost dotat cu doua masini de
cusut jucarii, materiale textile, ata de diferite culori, ace
bolduri precum si cate un album confectionat anume, ca in el sa
se poata pastra tipare, foarfeci , materiale necesare lucrului,
papiote si o pernuta pentru ace, toate avand forma de buzunarele
de diferite marimi. In cadrul acestui cerc copiii au fost indrumati
spre executarea obiectelor in serie asa cum, de altfel, ei au
observat la atelierul de croitorie pe care l-au vizitat intr-una din

activitatile obligatorii. Copiilor le-au fost prezentate uneltele si

materilele necesare, cu care ei mai facusera cunostinta in vizita
mai sus amintita, fiind initiati in manuirea si folosirea lor.
Am spus ca se lucreaza in serie si datorita faptului ca
cercul dispune doar de doua masini de cusut. O parte din copii
pregatesc materialul, altii aseaza tiparele pe material, altii croiesc
si altii trag la masina prin rotatie.
Concluzionand, putem afirma cu deplina certitudine ca in
cadrul acestor activitati extradidactice copiii nu numai si-au
dezvoltat inclinatiile si aptitudinile specifice, dar au castigat
siguranta si incredere in fortele proprii ceea ce mi se pare
esential in scopul educatiei lor , la aceasta varsta.
Cercetarea atenta a rezultatelor obtinute pana acum, dupa o
perioada de timp, mi-a dat posibilitatea sa constat cu satisfactie,
ca prin modul in care am conceput intreaga activitate didactica si
extradidactica (cercul), aceasta starneste la prescolari un viu si
persistent interes pentru activitatile tehnico aplicative, fapt
apreciat ca pozitiv atat de noi, cei care ne ocupam de aceste
cercuri, cat si de parintii copiilor.
Interesul mare ce-l prezinta pentru parinti si societate
antrenarea copiilor in activitatile tehnico aplicative, se
datoreste printre altele stimularii si dezvoltarii inclinatiilor si
aptitudinilor pe care le au copiii, formarea unor priceperi si
deprinderi si anume, deprinderea de a manui unelte simple, de asi confectiona jucarii in gradinita sau in gospodarie.
In cadrul acestor activitati copiii s-au obisnuit sa lucreze in
echipe, sa colaboreze mai bine intre ei, sa respecte anumite
reguli de comportare, sa intretina curatenia la locul de munca.
Continutul intregului demers investigativ al lucrarii evidentiaza
o realitate de necontestat si anume depistarea prescolarilor cu
nivel motivational ridicat si scazut, pentru ca pe aceasta baza, in
cadrul activitatilor manuale din grupa si din afara ei, sa se poata
interveni in mod diferentiat pentru influientarea ritmului de
fundamentare a capacitatilor de care dispune copilul, si implicit a
dezvoltarii personalitatii sale. Dupa cum am aratat si in
concluziile prezente in finalul fiecarui capitol, metodele
educative folosite de educatoare si conducatorii de cercuri,

pentru dezvoltarea inclinatiilor si aptitudinilor, din perspectiva

integrarii prescolarilor in clasa intii cunoscand o anumita
diversitate a carei nuanta formativa este data de personalitatea in
ansamblu a celui care face educatie.
,,Noi cei mari, spune Al. Vlahuta, uitam adesea ca am fost
copii. Si lucrul acesta ar trebui sa ni-l aducem aminte mai ales
cand ne gasim in fata copiilor.
Prin urmare, daca importanta educatiei precoce este
incontestabila, dat fiind faptul ca majoritatea achizitiilor psihice,
deci si inclinatiile si aptitudinile, se prefigureaza foarte devreme
in copilarie, atunci inseamna ca nu trebuie confundate
obiectivele eucatiei prescolare cu cele ale educatiei scolare.
Un bun educator, trebuie sa depisteze inclinatiile,
interesele si aptitudinile fiecarui copil pe care pretinde ca-l educa
sisa-i creeze acestuia conditiile optime de stimulare, manifestare,
dezvoltare a acestor calitati native.
Rezultatele actiunilor motivational stimulative
organizate in cadrul activitatii didactice si extradidactice din
gradinita atesta faptul ca rezolvarea sarcinilor privind
dezvoltarea inclinatiilor si aptitudinilor in situatii obiectuale cu
caracter ludic, conduce la efecte formative. Elementele
creativitatii existente, in anumite limite, la copilul prescolar
gasesc cel mai bun cadru de manifestare si de dezvoltare numai
in climatul ludic. In afara acestuia ele sunt ca si inexistente. Iata
de ce recurgerea la joc nu trebuie sa insemne pentru nou o
simpla formalitate ci o problema de ordin stiintific, didactic si
metodic de cea mai mare importanta in activitatea noastra, de a
carei intelegere si rezolvare in spirit creator depinde optimizarea
in ansamblu a procesului de invatamant organizat cu prescolarii
Practica didactica si concluziile desprinse demonstreaza ca
descoperirea infinitatii variantelor si combinatiilor posibile ale
jocurilor, surpriza ,,minunilor din lumea creata in activitatea ludica,
placerea jocului ca atare si trairea afectiva a succesului, deschide
gustul si interesul pentru activitatile manuale. De aceea propun
tiparirea si difuzarea unor brosuri in care sa fie prezentate o diversitate
de jocuri care organizate in cadrul activitatilor desfasurate in afara

grupei sa duca la dezvoltarea inclinatiilor si aptitudinilor specifice

prescolarilor.
In concluzie, fondul de inclinatii si aptitudini, bogatia si
varietatea acestuia atitudinile si comportamentele adoptate de
prescolari in activitatile extradidactice (in special cele manuale)
trebuie sa nasca mereu intrebari noi, la care raspunsurile celor care fac
educatie in acest dialog deschis permanent, trebuie sa aiba
dimensiunile valorilor umane perene pe care invatamantul prescolar
contemporan le promoveaza cu generozitate siresponsabilitate.
,, Gama feluritelor manifestari precoce este relativ larga, ceea ce
arata ca aptitudinile incep sa se exprime la cativa ani dupa ce
impresiile din lumea inconjuratoare au inceput sa se diferentieze. In
primele manifestari de talent se face cunoscut un mare potential de
finete a sensibilitatii.
Bazele fortelor creatoare ale omului incep sa se puna in perioada
prescolara.