INTRODUCERE

Va aducem aminte ca aceasta este doar o carte apocrifa. Va recomandam sa o priviti cu ochii critici,
chiar daca este un exemplu complet de darnicie . Nu este nimeni care sa confirme in mod sigur ca
lucrurile scrise in aceasta carte sunt adevarate, chiar daca da un indiciu asupra numelui sau si neamul
de unde se trage Iov. Numele este de fapt Iob si nu Iov, La fel ca si Abraam si nu Avraam.
Aceasta se intampla deoarece la inceputul primelor traducerilor in limba romana traducatori au ales
ca litera B beta sa fie tradusa cu litera V , in romana, de aceea in Biblia ortodoxa se gaseste Valaam
si nu Balaam. Totusi si in traducerea Cornilescu au ramas ceva urme ale literei V in loc de B dupa
cum se vede.

In ziua in care s-a imbolnavit, a dorit sa puna randuiala in casa lui. De aceea si-a chemat toti copiii,
sapte baieti si trei fete.

Copiii mei , veniti si stati imprejurul meu, ca sa va arat ce-a facut Domnul cu mine si toate cate mi s-au
intamplat. Caci eu sunt tatal vostri Iov, care a indurat peste poate, iar voi sunteti neam ales si slavit,
din semintia lui Iacov, tatal mamei voastre. Eu ma trag din fii lui Esau, fratele lui Iacov din care se
trage si maica voastra Dinah, care v-a nascut pe voi. Prima mea femeia a murit de o moarte
naprasnica impreuna cu cei zece copii ai nostri. Acum ascultati-ma cu luare-aminte si va voi dezvalui
tot ce mi s-a intamplat.

II

Numele meu era Iobab, inainte ca Domnul sa ma numeasca Iov. Asadar, pe cand ma numeam Iobab
locuiam chiar langa templul unui idol la care se inchina multa lume. Si tot privind eu la jertfele
necontenite ce se aduceau acolo, am prin a cugeta in mine insumi si a zice:" Oare acesta sa fie
Dumnezeul care a facut cerul si pamantul si marea si pe noi oamenii? Cum sa aflu adevarul?".

III

Intr-o buna noapte, pe cand dormeam, un glas mare a venit asupra mea, din mijlocul unei lumini, si
mi-a strigat:"Iobab, Iobab!". Eu am raspuns :"Iata-ma !". Si glasul a zis: "Scoala-te si iti voi arata cine

este cel pe care vrei sa-l cunosti. Acesta caruia i se aduc jertfe si (libatii) nu este Dumnezeu, ci insasi
puterea Diavolului prin care se inseala firea omeneasca". Auzind acestea, am cazut la picioarele
patului, cu fata la pamant, si am zis:" Stapanul meu, care ai venit anume ca sa imi mantuiesti sufletul,
ajuta-ma ! Caci daca lucrul acesta este al Satanei pentru amagirea oamenilor, atunci, rogu-te, da-mi
puterea sa merg si sa-l curat si sa fac ca niciodata de acum incolo sa nu se mai slujeasca in el. Oare
cine ar cuteza sa ma impiedice pe mine, printul acestui tinut !?".

IV

Lumina mi-a raspuns, zicandu-mi: " Negresit ca vei putea sa cureti locul acela. Asculta-ma insa. Iata ce
mi-a poruncit Domnul sa-ti aduc la cunostinta !". Si eu

am raspuns: "Tot ce-a poruncit Domnul slugii Sale voi asculta si voi implini".

Si a continuat:" Iata ce spune: De te vei apuca sa cureti locul Satanei, acesta se va ridica impotriva ta
cu razboi si plin de manie. Atata doar, nu te va putea omori.

O sa-ti faca rani fara de numar, o sa-ti mistuie averile toate, o sa iti rapeasca pana si copiii. Dar daca
rabzi pana la capat voi face numele tau vestit la toate neamurile pamantului pana la sfarsitul
veacurilor. Si am sa iti intorc la loc averea, de doua ori mai mare decat la inceput, ca sa stii ca
(Dumnezeu) nu se ia dupa ochi frumosi,

ci-l rasplateste cu bogatii de tot felul pe cel care il asculta. Si vei fi trezit la inviere.

Caci vei fi asemenea unui atlet care da si primeste lovituri, iar la sfarsit castiga cununa biruintei.
Atunci vei sti ca drept, adevarat si puternic este Domnul si ca

ii invredniceste pe alesii Sai ".

Si eu, copiii mei, i-am raspuns: " Pana la moarte voi rabda fara sovaiala". Apoi, dupa ce ingerul mi-a
pus pecetea si a plecat, eu, dragii mei copii, m-am sculat in noaptea urmatoare si luand cu mine cinci
sute de slujitori, am mers la templul idolului si l-am facut una cu pamantul. Iar dupa aceea m-am
intors acasa si am poruncit sa se intareasca toate

intrarile.

VI

Ascultati-ma, copiii mei si va minunati ! Indata ce am intrat in casa am pus sa se intareasca usile si am
zis pazitorilor portilor: " Daca astazi ma cauta cineva, sa nu mi se aduca la cunostinta, ci raspundeti :"
Nu are vreme acum, e prins cu lucruri grabnice".

Si aflandu-ma eu inauntru, Satana, cu chip de cersetor, batu la poarta si-i zise portaresei :

" Du-te si spunei lui Iov ca vreau sa-l vad!". Portareasa veni si imi spuse, dar primi de la mine raspuns
ca nu aveam vreme.

VII

Auzind aceasta, Satana pleca, isi puse pe umeri un bat si prinse a se milogi portaresei asa : " Spunei lui
Iov: Da-mi paine din mainile tale, ca sa mananc". Si eu i-am dat slugii o paine arsa, ca s-o azvarle
(cersetorului). Si i-am raspuns:' Nu astepta sa mananci din painile mele, caci imi esti strain".
Portareasa - fiindu-i rusine de painea aceea arsa, neagra ca scrumul, si pentru ca nu stia ca il are in
fata pe Satana - a luat de la dansa o paine frumos rumenita si i-a dat-o de pomana. El o lua, dar,
cunoscand cele intamplate, zise:" Pleaca sluga nemernica, si adu-mi ce ti s-a dat sa imi aduci". Atunci
sluga prinse a se jeli cu lacrimi amare si zise:" Adevarat, bine spui ca sunt o sluga nemernica. Daca n-as
fi fost, as fi facut precum mi-a poruncit stapanul meu". Si intorcandu-se in casa ii aduse Satanei painea
arsa, cu urmatoarele cuvinte: " Asa iti zice stapanul meu: Nu o sa mananci niciodata din painile mele,
caci imi esti strain". Ci eu ti-am dat adineauri, ca sa nu fiu judecata ca n-am miluit un cersetor strain.
Apoi Satana o trimise din nou la mine cu urmatoarele cuvinte: " Cum este arsa scrum aceasta paine,
asa voi arde scrum si trupul tau. Peste un ceas ma intorc si te nimicesc".

Eu am raspuns: " Fa ceea ce ai de facut! Sunt gata sa indur toate nenorocirile pe care o sa le abati
asupra mea !".

VIII

Satana pleca de la mine si merse drept sub bolta cerului, ca sa il roage pe Domnul sa ii dea putere
asupra tuturor averilor mele. Si luand puterea, veni si imi spulbera toata agoniseala.

IX

Ascultati-ma cu luare aminte. Va voi povesti toate cate mi s-au intamplat si cate mi s-au luat. Aveam o
suta treizeci de mii de oi si din ele puneam deoparte sapte mii, pe care le tundeam si faceam haine
orfanilor, vaduvelor, celor saraci si neputinciosi. Aveam o haita de opt sute de caini, care imi pazeau
casa. Mai aveam noua mii de camile, dintre care alesesem trei mii, ca sa cutreiere toate cetatile. Dupa
ce le incarcam cu tot felul de lucruri, le trimiteam prin cetati si prin sate, poruncind ca marfurile sa fie
impartite pe degeaba neputinciosilor, vaduvelor si nevoiasilor. Aveam o suta patruzeci de magarite la
pascut. Am pus deoparte cinci sute dintre ele si am poruncit sa li se vanda manjii, iar banii sa se dea
saracilor si napastuitilor. Acestia veneau la mine din toate tinuturile dimprejur. Cele patru porti ale
gospodariei ramaneau tot timpul larg deschise, cu gandul ca nu cumva sosind vreunul, sa ceara de
pomana si vazandu-ma stand la poarta, sa se intoarca din drum cu mainile goale, cuprins fiind de
rusine. Ci, daca m-ar fi zarit stand la una din porti sa poata intra prin alta, ca sa isi ia cele de trebuinta

Aveam si treizeci de mese intinse in mijlocul ograzii, la tot veasul din zi si din noapte, numai pentru
drumetii straini. Alte doisprezece mese erau puse anume pentru vaduve. Daca vreun strain intra sa
ceara de pomana, il sileam sa ramana sis a se ospateze la masa, inainte sa isi ia cele de trebuinta. Nu
ingaduiam nimanui sa iasa pe poarta cu stomacul gol.

Aveam si trei mii cinci sute de perechi de vite. Puneam deoparte cinci sute sa lucreze, cat puteau,
tarinile celor care doreau sa le imprumute, iar rodul adunat era pus deoparte si impartit saracilor la
mesele acelora. Aveam si cincizeci de cuptoare pentru copt paine, din care randuisem cateva pentru
masa celor flamanzi.

XI

Unii straini, vazandu-mi darnicia, au vrut sa implineasca si ei aceasta slujire. Altii, aflati la stramtorare
cu banii si neavand de unde sa cheltuiasca, au venit sa imi ceara, zicand : Ne rugam tie, tare am vrea
sa implinim si noi aceasta slujire, dar suntem saraci lipiti pamantului. Fa-ti pomana cu noi si

imprumuta-ne ceva bani pentru ca mergand si facand negot in cetatile cele mari, sa castigam sis a
putem veni in ajutor saracilor. Iar dupa aceea iti dam inapoi imprumutul. Cand auzeam eu asa ceva
ma bucuram nespus , oamenii cereau de la mine ca sa aiba grije de napastuiti. Si cu bunavointa le
dadeam cat pofteau, in schimbul unei simple tidule. Nu le luam nici garantie, le scriam doar numele
undeva. Astfel, oamenii faceau negot cu banii mei. Se intampla ca unii sa aiba noroc sis a izbuteasca.
Castigul il imparteau saracilor. Altii insa pierdeau totul. Atunci se intorceau la mine si ziceau : Te
rugam fii ingaduitor cu noi ! Sa vedem cum iti putem inapoia datoria !?. Eu aduceam insa tidula, o
citeam si ii iertam, zicandu-le : Nu iau inapoi nimic din ce-am dat gandindu-ma la saraci. Sin u
primeam nici o rascumparare de la datornicul meu.

XII

Daca vreodata venea la mine un om cu inima vesela si imi spunea : Uite, eu nu am de nici unele, ca
sa ii ajut pe cei saraci. Astazi insa vreau sa ii slijesc la masa ta, eu ii ingaduiam cu tot dragul. Omul
slujea si apoi se ospata pe cinste. Seara cand se pregatea sa se intoarca acasa, il chemam si il sileam sa
isi ia tainul, zicandu-I : Te-am vazut om vrednic la munca. Si orice om muncitor asteapta si
nadajduieste rasplata. De aceea trebuie sa primesti. Si nu ingaduiam ca tainul vreunui lucrator sa
ramana la mine in casa.

XIII

Pentru ca duceam lipsa de mulgatori, laptele vitelor curgea prin vaioagele muntilor; untul se revarsa
pe drumuri iar vitele erau atat de multe, incat se oploseau pe sub stanci si prin pesteri cand le venea
sorocul sa fete. De aceea, muntii siroiau de lapte, aratand aidoma unor calupuri inchegate de unt.
Robii mei se istoveau tot pregatind mancare pentru vaduve si scarbindu-se de atatia saraci nu
conteneau sa ma blesteme zicand : Cine ne-ar da si noua san e indestulam din carnurile acestuia !?/
Dar eu ma purtam bland cu dansii

XIV

Aveam sase harfe si o citera cu zece corzi. Ma sculam in fiecare zi, dupa ce terminau vaduvele de
mancat, apucam citera si incepeam sa ii ciupesc corzile, iar ele cantau din gura. Prin aceasta cantare le
aminteam de Dumnezeu, ca sa ii aduca slava precum unui Stapan. Iar daca vreodata slugile mele
incepeau sa mormaie pe furis, puneam din nou mana pe citera si le rasplateam truda printr-o cantare.
Astfel potoleam barfa ;lor cea scarboasa.

XV

Dup ace slujeau dandu-mi ajutor, copiii mei isi luau merindea si se duceau sa manance cu fratele lor
mai mare, chemandu-le sip e cele trei surori care stateau in fruntea femeilor slujitoare, dupa cum
feciorii mei stateau in fruntea barbatilor slujitori. Eu ma sculam in zori de zi si aduceam jertfe pentru
fiecare in parte, trei sute de porumbei, cincizeci de iezi si doisprezece miei. Porunceam apoi ca toate
acestea sa fie pregatite saraci, dupa randuiala. Si le ziceam: Infruptati-va din prisosul acesta dupa
randuiala si rugati-va pentru copiii mei. Nu cumva feciorii mei sa fi pacatuit inaintea Domnului
umflandu-se in pene si graind cu trufie: Noi suntem fii de botas. Pentru ce sa mai slujim dar
(saracilor) cu atata bogatie agonisita ?. Caci lucru tare scarbos e trufia inaintea lui Dumnezeu ! Si
inca mai aduceam pe capiste o junica aleasa, daca feciorii mei vor fi cugetat lucruri murdare inaintea
lui Dumnezeu !

XVI

Asa am facut in primii sapte ani dup ace mi s-a aratat ingerul. Apoi Satan a luat putere (de la
Dumnezeu), si s-a pogorat fara mila asupra mea si mi-a parjolit cele sapte mii de oi puse deoparte
pentru imbracamintea vaduvelor, cele trei mii de camile, cele cinci sute de magarite si cele cinci sute
de perechi de vite. Pe toate acestea mi le-a nimicit singur, prin puterea pe care a primita impotriva
mea. Iar pe restul averilor au pus mana concetatenii mei, carora pana atunci nu le facusem decat bine.
Ei au inceput sa ma dusmaneasca si pradau ce imi mai ramasese din turme. Iar cand m-au instintat ca
s-a ales praful de intreaga mea avere am adus slava lui Dumnezeu si n-am b;estemat.

XVII

Atunci diavolul stiindu-mi inima, prinse a unelti impotriva mea. Lua infatisarea imparatului persilor si
veni in cetatea mea, adunand in jurul sau scursoarea scursorilor. Si grai cu glas amenintator: Omul
acesta Iobab, a risipit toate bunurile pamantului. Nu a mai ramas nimic din ele. Le-a dat cui a apucat :
cersetorilor orbilor calicilor. Tot el a daramat templul marelui dumnezeu, stergand de pe fata
pamantului locul inchinaciunii. Pentru tot ce a savarsit impotriva casei lui dumnezeu il voi rasplati eu,
cum se cuvine. Voi duceti-va si pradati-I vitele care i-au mai ramas, precum si roadele ogorului. Dar ei
raspunsera: Iobab are sapte feciori si trei fete. Daca fug si se aciueaza in tinuturi straine, spunand
pretutindeni ca am fost niste tirani? Daca se ridica in urma noastra si ne omoara ?. Diavolul zise :
Nu aveti nici o teama ! Cea mai mare parte din averea lui am mantuit-o prin foc. Alta parte am
inhatat-o cu de-a sila. Acum ii voi omora copiii.

XVIII

Spunand acestea, , merse si pravali acoperisul casei peste copii mei, strivindu-i. Iar concetatenii, cum
vazura ca totul se intamplase asa cum a spus, venire asupra mea si incepura sa ma prigoneasca. Si fara
mila imi jefuira toata casa. Oh, ce imi vazura ochii ! Pe mesele si paturile mele calcau cu picioarele
unor oameni josnici si scarbosi. Nu puteam scoate nici macar un cuvant din gura. Eram vlaguit ca o
femeie care nu isi mai simte soldurile de durerile cumplite ale nasterii. Imi aminteam numai de
prevestirea acestui razboi, pe care mi-o facuse Domnul prin mijlocirea ingerului Sau , si de vorbele de
laud ape care mi le spusese. Devenisem ca omul acela care vrand sa intre intr-o cetate ca sa ii
cunoasca bogatiile si sa mosteneasca o parte din slava ei, incarca marfa pe corabie, dar in mijlocul
marii, vazand talazurile inspumate si furia vanturilor, isi azvarle toata incarcatura in apa zicand: Mai
degraba imi prapadesc toata averea, numai sa intru in cetate, unde voi mosteni bunuri cu mult mai
pretioase decat bagajele si corabia aceasta. Asa gandeam ca averea mea nu cantarea nimic pe langa
minunata cetate despre care imi vorbise ingerul.

XIX

Cand a venit si ingerul vestitor, care mi-a infatisat uciderea copiilor mei, m-am cutremurat din
rarunchi. Mi-am sfasiat toate hainele de pe mine, abia reusind sa il intreb pe cel ce ma vestise: Dar
tu cum ai scapat viu?. Cand

am aflat tot ce mi s-a intamplat, am inceput sa urlu, zicand : Domnul a dat Domnul a luat. Cum a vrut
Domnul asa s-a intamplat. Fie numele Domnului binecuvantat !.

XX

Abia dupa ce mi se naruise tot ce aveam, Satan pricepu ca nimic nu ma putea scarbi. Atunci merse si
ceru trupul meu de la Domnul, ca sa imi faca rau chiar mie. Si Domnul ii dadu pe maini trupul meu ca
sa il chinuiasca cum va voi. Peste sufletul meu insa nu ii dadu nici o putere. Diavolul s-a apropiat cand
stateam pe tronul imparatesc si imi plangeam copiii ucisi. S-a abatut asupra mea ca o vijelie
naprasnica, rasturnandu-mi tronul, de am ramas trei ceasuri prins sub el, caci nu puteam nicicum sa
ma strecor afara. Si m-a lovit cu gadina imputita din cap pana in picioare. Cu mare tulburare si
amaraciune am iesit din cetate si m-am asezat pe o movila de balegar. Trupul imi era mancat de

viermi, udeala stropea din belsug tarana, tasneau din mine tot felul de scursori, iar in carne mi se
oplosisera o multime de viermi. Ori de cate ori un vierme sarea din rana, eu il luam cu mana si il
asezam in acelasi loc, zicand: Stai aici unde ai fost asezat atat cat voi fi stapanul tau.

XXI

Am petrecut astfel patruzeci si opt de ani bolind pe gramada aceea de balegar din afara cetatii. Le-a
fost dat ochilor mei sa o vada pe intaia mea nevasta carand apa la casa unuia sau a altuia, intolita ca o
sluga, doar ca sa poata castiga o paine si sa mi-o aduca mie. Eu clatinam din cap si ziceam : O,
Doamne, trufasi mai sunt carmuitorii acestei cetati! Uite cum ( nu se sfiesc) sa o puna pe femeia mea
sa ii slugareasca !. Pe urma insa ma intorceam la ganduri mai ingaduitoare.

XXII

Dupa unsprezece ani i-au luat si portia mea de paine. Se invoira sa ii dea numai cat sa ii ajunga ei sa
manance. Dar ea impartea dumicatul pe din doua - pentru ea si pentru mine - zicand cu naduf : " Vai
mie, curand n-o sa se starure nici cu paine!". Si nu se sfia sa mearga in piata publica si sa cerseasca ici
si colo, pe la negustori, cate un coltuc de paine, ca sa imi aduca sa mananc.

XXIII

Vazand aceasta Satana se preschimba in negustor. Femeia mea veni la pravalia lui, ca de obicei, si ii
ceru paine, socotind ca e faptura omeneasca. Dar Satana zise:" Plateste pretul si i-a ce poftesti !". Ea ii
raspunse :"De unde sa scot banii? Nu stii cate nenorociri s-au abatut asupra noastra ? Daca ti-e mila
de noi, miluieste-ne, daca nu, fa cum vrei!". Satana insa ii zise:" Daca nu ati fi meritat nenorocirile
acestea nu le-ati fi avut. Acum, ca n-ai nici un ban asupra ta, imi dai parul de pe cap si iti iei trei paini.
Asa o sa aveti trei zile de mancare". Nevasta mea raspunse:" La urma urmei, ce e un smoc de par pe
langa foamea barbatului ?". Si batandu-si joc de parul ei, zise aceluia: "Hai vino si ia-l!". Atunci
diavolul puse mana pe foarfece si ii taie tot parul de pe cap, dandu-i in schimb trei paini. Si toata
lumea se uita la dansii. Ea lua painile si mi le aduse mie. Satana o urmarea pe drum, tinandu-se ascuns
in urma ei si imboldindu-i inima.

XXIV

Femeia mea se apropie de mine si incepu sa strige cu glasul inecat de lacrimi: " Iov, Iov, pana cand o sa
tot sezi pe gramada asta de balegar din afara cetatii, spunandu-ti: " inca un pic, inca un pic" si tot
asteptand nadejdea mantuirii ? [ Uite-te la mine] cum umblu de colo pana colo, pribeaga si roaba pe
la toti. De acum s-a ispravit cu amintirea ta pe fata pamantului - s-au dus feciorii mei si ficele
pantecelui meu. In zadar m-am chinuit pentru dansii. Tu zaci in putreziciunea viermilor, petrecandu-ti
noptile sub cerul gol, in frig, iar eu, nenorocita, ziua trudesc, iar noaptea ma framant cum sa fac rost
de un colt de paine, ca sa te hranesc. Caci acum nu mai capat decat o singura portie, pentru mine, si
trebuie sa o fac pe din doua, gandind in sinea mea :" Oare nu e de ajuns ca esti atat de chinuit, nici sa
te saturi cu paine nu ai dreptul?". Pentru aceea mi-am luat inima in dinti si fara nici o rusine m-am
dus la piata . [ Am gasit un negustor care mi-a zis] :" Da banul si i-a ce poftesti!". Eu am incercat sa ii
arat cat suntem de stramtorati, dar ce mi-a fost dat sa aud din gura lui ? " Daca nu ai nici un ban
asupra ta femeie, da-mi parul de pe cap si ia in schimb trei paini. Veti avea cu ce trai trei zile". Atunci
eu lehamesita de toate, i-am raspuns : Hai tunde-ma!". Si el, plin de josnicie, mi-a taiat parul acolo in
mijlocul pietei, dinaintea tuturor gura-casca.

XXV

Cine oare nu s-a intrebat plin de uimire : " Aceasta este Sitis, femeia lui Iov, care avea paisprezece
praguri la veranda si o usa pana in mijlocul casei, pentru ca oricine intra sa fie cinstit cum se cuvine?
Iar acum isi da parul pentru cateva paini!

Camilele ei incarcate cu fel de fel de bunuri strabateau tinuturile, bucurandu-i pe saraci, iar acum isi
da parul pentru cateva paini.

Cea care tinea mereu sapte mese intinse in ograda, unde ospatau saracii si drumetii flamanziti de cale,
acum isi vinde parul pe cateva paini.

Uitati-va, cea care isi spala picioarele numai in lighene de aur si argint acum umbla desculta, cu
picioarele pe pamantul gol, si isi da parul pentru cateva paini.

Cea care purta vesmintele alese din in tesut cu fir de aur umbla acum numai in zdrente si isi da parul
pentru cateva paini.

Uitati-va bine, cea care acea chiar si paturile rotunjite din aur si argint acum isi vinde parul pe cateva
paini".

Iov, Iov, dupa acestea multe insirate iti mai zic un lucru pe sleau: de la slabiciunea inimii mi s-au
zdruncinat toate oasele. Scoala-te, ia painile acestea si potoleste-ti foamea, apoi spune un cuvant
impotriva Domnului si termina! Asa voi scapa si eu de lehamitea pe care mi-a starnit-o boala trupului
tau.

XXVI

Eu i-am raspuns: " Iata sunt saptesprezece ani de cand zac acoperit cu rani peste tot si rabdand viermii
care imi scormonesc prin carne. Dar niciodata sufletul meu n-a fost greu din pricina chinurilor
indurate, cat s-a ingreuiat acum de vorba aceasta pe care mi-ai spus-a:" Spune un cuvant impotriva
Domnului si termina!". Vezi bine, si eu si tu le rabdam pe toate - nu numai pierderea averii, dar si
moartea copiilor nostri - iar tu vrei sa spunem un cuvant impotriva lui Dumnezeu si sa instrainam de
noi cea mai mare bogatie ? Nu iti mai amintesti de averile uriase pe care le-am stapanit ? Daca am
stiut sa le primim pe cele bune din mana Domnului, de ce nu am sti sa le rabdam si pe cele rele ? Sa
rabdam asadar, pentru ca Domnul, miscat, sa se milostiveasca de noi! Tu nu vezi ca diavolul sta in
urma ta si iti tulbura cugetul, ca sa ma ispitesti si pe mine ? Vrei sa pari ca una dintre femeile acelea
nebune care si-au ratacit barbatii pe calea simplitatii ?

XXVII

Apoi m-am intors catre Satana si i-am strigat, vazandu-l ca se tot tine de spatele femeii mele : " Treci
in fata, nu te mai ascunde! Oare leul isi arata puterea intr-o cusca? Pasarea zboara in colivie? Iesi si
lupta cu mine pe fata" . Atunci diavolul , iesind din spatele femeii, a stat locului si a inceput sa
boceasca: " Uite, Iov, ma dau batut si ma retrag dinaintea ta, care esti carne, eu care sunt duh. Tu esti
lovit de nenorocire, iar eu ma chinuiesc. A fost ca o inclestare intre doi luptatori, si unul l-a rapus pe
celalat. Cel de deasupra l-a redus la tacere pe cel de dedesupt astupandu-i gura cu nisip si frangandu-i
madularele. Dar acum acesta a tinut piept cu indarjire su nu s-a lasat rapus, cel de deasupra a prins a
striga cu glas mare, (recunoscandu-se invins). Astfel tu Iov, ai stat dedesupt, lovit de cumplita
nenorocire, dar pana la urma nu te-ai dat rapus si m-ai biruit".

Facut de rusine, Satana s-a dus de la mine si ma lasat in pace vreme de trei ani. La fel si voi, copiii mei,
sa aveti indelunga rabdare in imprejurarile vietii, pentru ca indelunga rabdare le niruie pe toate.

XXVIII

Dupa douazeci de ani de nenorocire aflara si imparatii despre cate mi se intamplasera. Si, sculandu-se,
pornira catre mine, fiecare din tara lui, ca sa ma vada si sa imi aduca mangaiere. Nu ma recunoscura
insa de departe. Atunci prinsera a striga si a plange cu jale mare. Isi sfasiara vesmintele si dupa ce isi
acoperira capetele cu tarana se asezara langa mine. Si statura sapte zile si sapte nopti fara ca nici unul
sa scoata o vorba. Nu pentru ca erau rabdatori ramasera ei asa, fara sa vorbeasca, ci pentru ca ei ma
stiau un om din cale-afara de bogat. Cand aduceam si le aratam pietrele mele pretioase incremeneau
de uimire. Apoi incepeau sa bata din palme si ziceau: "Daca noi, trei imparati, ne-am strange si ne-am
pune laolalta averile, tot nu am izbuti sa egalam nestematele imparatiei tale". Eram de neam mai bun
decat cei din Rasarit.

Asadar, indata ce sosira incepura sa intrebe prin Ausitis: "Unde este Iov, cel care domneste peste
intregul Egipt?" Si oamenii ii instintara despre mine cum ca stau pe o gramada de balegar undeva in
afara cetatii si ca de douazeci de ani nu mai pusesem piciorul dincoace de ziduri. Apoi iscodira despre
averile mele si aflara tot ce mi se intamplase.

XXIX

Dupa ce ascultara cu luare-aminte, iesira din oras insotiti de concetatenii mei. Acestia aratara catre
mine, dar imparatii facura cu mainile semn de impotrivire, zicand ca nu eu sunt Iovav (Iobab). In
sfarsit, una peste alta, pe cand se ciorovaiau asa, Eliphas, regele themanitilor, ma intreba: "Tu esti Iov,
imparat ca si noiu?". Iar eu , jeluindu-ma si acoperindu-mi capul cu tarana, am facut semn din cap si
am zis: "Da, eu sunt".

XXX

Si vazand ca incuvintez, se pravalira la pamant si incepura sa planga de se cutremurara si soldatii care

vedeau trei imparati zacand de trei ceasuri la pamant ca niste morti. Apoi se ridicara si prinsera a se
intreba unul pe altul: "El o fi?". Sapte zile ii intrebara pe oamenii din Ausitis, iscodindu-i despre toate
ale mele, turme si averi. Si ziceau asa:" Stim cate lucruri trimitea prin satele si cetatile dimprejur, ca sa
fie daruite saracilor, fara sa mai punem la socoteala bunatatile impartite la el acasa. Cum a putut sa
cada intr-o asemenea putreziciune?".

XXXI

Dupa sapte zile, cat intoarsera totul pe fata si pe dos, Elious zise catre ceilalti imparati:" Haideti sa ne
apropiem si sa il intrebam cu grija daca el este cu adevarat (Iobab) sau nu !". Pana atunci statusera
departe de mine, cam la o jumatate de stadiu, din pricina imputiciunii trupului meu. Asadar, se
ridicara si se apropiara, ducand fiecare in maini parfumuri bine mirositoare. Iar impreuna cu dansii
veneau si multi soldati care aruncau spre mine cu parfum, din toate partile, ca sa se poata cat de cat
apropia.

Trei zile au stat si au imprastiat buna mireasma. Iar cand au ajuns langa mine, Elious m-a intrebat:" Tu
esti Iovav, imparat ca si noi? Tu esti cel care pe vremuri erai atat de slavit? Tu esti cel aidoma soarelui
care pe timpul zilei straluceste pe tot pamantul? Tu esti cel aidoma lunii si stelelor care lumineaza pe
cer la miez de noapte?". I-am raspuns:"Eu sunt". Atunci cu jale mare, cu glas sfasiat de durere, a
cantat un bocet imparatesc impreuna cu ceilalti trei imparati si cu ostenii lor.

XXXII

Plangerea lui Elious

Ascultati plangerea lui Elious, care infatiseaza, pentru toti bogatia lui Iov.

Tu esti cel care ai randuit sapte mii de oi,

ca sa aiba cu ce se imbraca?

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care ai randuit trei mii de camile,

ca sa duca flamanzilor de-ale gurii?

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care ai randuit ca o mie de vite,

sa lucreze ogoarele nevoiasilor

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care pe vremuri aveai paturi de eur,

iar acum sezi pe o movila de balegar?

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care pe vremuri aveai tronul din pietre pretioase,

iar acum te balacesti in noroi?

Unde-i acum slava tronului tau?

Cine se poate asemui cu tine,

asa cum stateai in mijlocul copiilor tai?

Erai ca un copac ce-a dat rod bine mirositor.

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care tinea saizeci de mese intinse,

pentru saturarea saracilor?

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care aveai cadelnite cu tamaie pentru intreaga adunare,

iar acum zaci in imputiciune?

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care aveai lampi de aur si de argint,

iar acum astepti lumina de la raza lunii?

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti Iov cel plin de mare slava?

Unde-i acum slava tronului tau?

XXXIII

Cum Elious jelea mai departe impreuna cu ceilalti imparati, se facu o mare tulburare. Dupa ce tipetele
se potolira cat de cat, Iov zise:

"Liniste! Am sa va arat tronul,slava si vrednicia mea intre sfinti.

Tronul meu este mai presus de lume,

iar slava mea si vrednicia mea stau la dreapta Tatalui.

Lumea asta va trece si slava ei va pieri,

cei ce nadajduiesc in ea se vor prabusi,

dar tronul meu se afla in pamantul cel sfant

si slava mea in veacul cel netrecator.

Raurile vor seca in matca,

si crestele valurilor cobora-vor in hauri adanci,

dar raurile din pamantul in care se afla tronul meu nu vor disparea,

ci vor curge la nesfarsit.

Imparatii vor trece, toti carmuitorii se petrec,

slava si mandria lor sunt ca o oglinda,

dar imparatia mea dureaza in vecii vecilor

si slava si vrednicia ei sed in carele Tatalui".

XXXIV

Eu am zis acestea ca sa fac liniste. Dar Eliphas s-a maniat peste masura si a grait catre ceilalti doi
prieteni ai sai:" Ce folos ca ne-am urnit pana aici, cu osti cu tot, vrand sa ii aducem acestuia o

mangaiere? Nu vedeti cum ne judeca? Sa ne intoarcem chiar acum in tarile noastre! Zace in colcaiala
viermilor si in putoare, dar ati auzit cum se otareste la noi - "Imparatiile se duc si carmuitorii lor
impreuna cu ele, dar a mea dureaza in veci"?. Si Eliphas se ridica in picioare, cu mare taraboi, si ii
saluta pe ceilalti doi imparati, zicandu-le: "Eu plec, fiindca, iata, noi am venit sa aducem acestuia un
pic de mangaiere, si el ne-a facut praf in fata ostenilor nostri".

XXXV

Interventia lui Baldad. Testarea lui Iov

Baldad insa la oprit, zicandu-i: " Nu se cuvine sa vorbesti asa unui om indoliat, si nu numai, ci el insusi
lovit de mare suferinta. Iata noi, asa sanatosi cum ne aflam, abia am putut ajunge pana la dansul
naclaindu-ne in parfumuri. Oare nu iti amintesti, Eliphas, cum te-ai chinuit aceste doua zile? Sa avem
un pic de rabdare, ca sa aflam macar ce-i cu dansul: si-a iesit din minti? Isi mai aminteste oare fericirea
de altadata? A inebunit? Fiindca, ma intreb, cine nu ar lua-o razna si nu ar inebuni dupa o astfel de
nenorocire? Lasa-ma sa ma duc mai aproape si sa aflu ce e cu dansul".

XXXVI

Si Baldad se ridica, se apropie de mine si imi zise: "Tu esti Iov?". Iar eu i-am raspuns: "Da". Si el zise
iarasi: "Mitea ti-e la locul ei?". Eu am raspuns: " Nu-i la cele pamantesti, fiindca pamantul si cei ce il
locuiesc nu stau o clipa locului. Mintea mea e la cele din ceruri, fiindca in ceruri nu exista nici o
framantare". Atunci Baldad zise: " Stim ca pamantul nu sta locului si se schimba mereu la rastimpuri;
cand merge inainte, cand se linisteste, cand se incinge in razboaie crancene. Si despre cer am auzit ca
sta in buna randuiala. Dar, ca sa vad ca esti intr-adevar in toate mintile, ingaduie sa iti pun o intrebare.
Daca imi raspunzi cu intelepciune la prima, am sa ti-o pun si pe a doua. Si daca imi raspunzi cum se
cuvine si la a doua, va fi limpede pentru noi toti ca nu ti-ai iesit din minti".

XXXVII

Apoi a continuat: "In cine ai nadejde?". Eu am raspuns: "In Dumnezeul cel viu". El iarasi a intrebat:"
Spune-mi, cine ti-a spulberat averea si te-a acoperit cu buboiul acesta?". Eu am raspuns: "
Dumnezeu". El iarasi a luat cuvantul si a zis catre mine:" Si cum, tot in Dumnezeu ti-ai pus nadejdea, In
cel care te-a acoperit cu buboiul acesta si ti-a spulberat averea? Daca a dat apoi a luat, trebuia sa nu fi
dat nimic de la bun inceput. Oare un imparat isi bate joc de un ostas care l-a slujit cum se cuvine? Cine
e in stare sa cunoasca adancimile Domnului si ale Intelepciunii Sale? Cine ar indrasni sa ii atribuie
Domnului savarsirea unei nedreptati?

Raspunde-mi Iov, la intrebarile acestea. Iarasi iti zic, arata-mi ca esti in toate mintile. Daca nu ti-ai
pierdut intelepciunea, spune-mi de ce vedem ca soarele urca pe cer in partea de la rasarit si coboara
de pe cer in partea dinspre apus? De ce, cand ne trezim in zorii zilei, il vedem urcand dinspre rasarit?
Lamureste-ma, daca esti cu adevarat slujitor al lui Dumnezeu".

XXXVIII

Si eu am raspuns: "Cugetul nu mi l-am pierdut deloc, mintea mea inca nu a luat-o razna. Pentru ce
oare sa vorbesc despre minunile Domnului? Gura mea si-ar rani Stapanul. Niciodata nu am sa fac una
ca asta. Cine suntem noi, cei care fiind fapturi de carne si avandu-ne sortii pe pamant, indraznim sa
deslusim tainele ceresti!? Ca sa stiti ca mintea mea a ramas la locul ei, ascultati ce am sa va intreb.
Mancarea intra in noi pe gura. Si apa se bea tot pe gura si apoi se scurge prin gatlej. Dar, o data ajunse
la locul usurarii, se despart una de cealalta. Cine se desparte? Baldad zise: "Nu stiu". Iar eu am luat
iarasi cuvantul si am continuat asa; " Daca nu esti in stare sa deslusesti caile trupului, cum vei pricepe
atunci caile cerului?". Atunci interveni Sophar si zise;" Noi nu cautam sa deslusim cele ce sunt
deasupra noastra, ci vrem sa stim daca tu esti in toate mintile. Si, intr-adevar, ne-am dat seama ca nu
te-ai smintit nici un pic. Spune, ce-ai vrea sa facem pentru tine? Caci am adus cu noi doftori vestiti, din
trei imparatii. Vrei sa te ingrijeasca vreunul dintre ei? Poate a sa te linistesti". Eu insa am raspuns: "
Vindecarea si ingrijirea mea sunt numai la Domnul, Cel care i-a facut pe doftori".

XXXIX

Si pe cand vorbeam eu asa a sosit femeia mea, Sitis, zdrentaroasa toata. Fugise de la stapanul care o
inrobise, fiindca acesta nu ii ingaduise sa iasa afara, ca nu cumva s-o zareasca cei trei imparati si sa o ia
cu dansii. Cum veni se arunca la picioarele acestora si incepu sa boceasca: " Va amintiti, o , Eliphas si
prietenii tai, ce rochii purtam cand eram impreuna cu voi? Si acum, uitati-va in ce hal va ies inainte!".
Ei incepura sa planga cu glas sfasietor. dar apoi tacura zapaciti, caci scarba lor se facuse de doua ori
mai mare. Eliphas ceru sa i se taie mantia in jumatate si o acoperi pe femeia mea. Dupa ce ii multumi,
acesta ii mai facu o rugaminte, zicand: " Porunceste soldatilor tai sa sape sub daramaturile casei care
s-a prabusit peste copii mei, macar oasele sa stea la loc sigur, intr-un mormant. Noi inca nu am putut
face asta din pricina cheltuielilor mari. Sa le putem vedea barem oasele. Ce-s eu animal salbatic, am
oare pantece de fiara, de mi-au murit zece copii si pe nici unul nu l-am ingropat cum se cuvine?".
Ostasii se pregateau sa plece la sapat, dar eu nu i-am lasat, graindu-le asa: " O sa va chinuiti in zadar.
Pe copiii mei nu ii veti mai gasi, caci au fost luati la ceruri de catre Imparatul care i-a creat". Si ei mi-au
raspuns: " Cum sa nu spuna ca ti-ai iesit din minti si ai inebunit cel ce te-ar auzi vorbind asa: " Copiii
mei au fost luati la ceruri" ? Arata-ne odata adevarul".

XL

Eu le-am zis: "Ridicati-ma, ca sa pot sta in picioare". Si ei m-au ridicat sprijinindu-ma fiecare de cate un
brat. Cum m-am ridicat, am facut o rugaciune de marturisire catre Tatal si dupa aceea am grait
prietenilor mei: " Uitati-va spre rasarit si o sa ii vedeti pe copiii mei incoronati cu slava cereasca".
Dupa ce a privit intr-acolo, Sitis femeia mea, s-a aruncat, in genunchi, la pamant si a zis:" Acum stiu ca
Domnul isi aminteste de mine. Am sa ma scol si am sa plec in cetate. Am sa inchid un pic ochii, ca sa
ma odihnesc de truda robiei mele". Si indata a plecat in cetate si a intrat in grajdul cu vitele sale,
furate de noii stapani, care o inrobisera. Aici se intinse langa un staul si adormi pe veci, cu sufletul
impacat.

Stapanul cel despotic a cautat-o peste tot si cum nu o gasea, a venit, pe seara la grajdul vitelor. Si a
gasit-o aici intinsa pe jos, fara suflare. Toate vitele se adunasera in jurul ei si mugeau cu mare jale.
Vestea s-a raspandit iute dintr-un capat in altul al cetatii. Atunci au dat cu totii buzna, ca sa vada ce sa
intamplat si au gasit-o pe femeie moarta, iar animalele plangeau roata imprejurul trupului ei.

Apoi au luat-o, au dus-o de acolo si au ingropat-o chiar langa casa care se prabusise peste copiii ei.
Toti saracii din oras au bocit-o zicand asa: " Priviti, oameni buni, Sitis, aceasta femeie mandra si
slavita, n-a fost socotita vrednica sa aiba un mormant!".

XLI

Dupa aceea, Eliphas si ceilalti se asezara la sfat, discutand si aruncand in mine cu tot felul de vorbe
mari. In ziua a douazeci si saptea voiau sa se ridice si sa plece, fiecare in tara sa. Dar Elious ii ruga sa
mai ramana un pic zicandu-le: "Nu plecati inca, asteptati-ma si pe mine, caci vreau sa imi vars naduful
pe Iov. Toate zilele acestea, cat ati stat aici, voi l-ati rabdat umflandu-se in pene cu dreptatea lui. Ei
bine, eu nu il mai rabd. Inca de la inceput l-am plans si l-am jelit, caci imi aduceam aminte de fericirea
lui dintai, cand eram cu totii la fel de sus. El insa mi-a raspuns, plin de mandrie si dispret, ca tronul lui
se afla in ceruri. Ascultati-ma asadar si o sa va arat ca soarta lui nu este aceasta". Si Elious, inspirat de
Satana, incepu sa ma improaste cu tot felul de vorbe nerusinate, care se afla scrise in Paralipomenele
lui Eliphas.

XLII

Dupa ce si-a ispravit vorbele umflate, Domnul mi s-a aratat intr-o vijelie, stand pe nori, A grait (cu glas
puternic) si l-a acuzat pe Elious, aratandu-mi ca cel care a vorbit in el nu era o fiinta omeneasca ci o
fiara. Domnul vorbea cu mine de pe un nor, insa toti cei patru imparati auzeau ce imi spunea. Si dupa
ce a vorbit cu minbe i-a zis lui Eliphas: "De ce ati pacatuit, Eliphas, tu si cei doi prieteni ai tai ? Caci nu

ati vorbit cu draptate despre slujitorul meu Iov. Ridicati-va si rugati-l sa aduca o jertfa pentru voi, ca sa
vi se ierte pacatul. Caci daca nu face el insusi aceasta, veti pieri". Ei mi-au adus degraba cele
trebuincioase jertfei. Eu le-am luat si am jertfit pentru dansii, iar Domnul a primit si i-a deslegat de
pacat.

XLIII

Eliphas, Baldad si Sophar cunoscura ca Domnul ii iertase pe dansii, dar nu si pe Elious. Atunci Eliphas,
primind duh de sus, canta un imn, iar ceilalti doi prieteni, impreuna cu ostasii care se aflau langa locul
jertfei ii tinura isonul. Iata cantarea lui Eliphas:

"Ridicate au fost pacatele noastre, ingropata este nelegiuirea noastra.

Numai Elious, Elious cel nemernic nu va lasa nici o amintire printre cei vii.

Lampa i s-a stins de tot, flacara ei nu mai straluceste, slava facliei lui se va intoarece

spre osandirea lui, caci el este fiul intunericului, nu al luminii.

Slava si credinciosia i-o vor mostenii pazitorii de la usile intunericului.

Imparatia lui s-a dus, tronul lui a putrezit de tot.

Cortul lui pretios a ajuns in iad, caci el a indragit frumusetea sarpelui si solzii dragonului.

Fierea si veninul lui ii vor fi hrana, caci nu a stiut sa castige,

iubirea Domnului si nici nu s-a temut de El,

dar a starnit mania celor pe care Domnul ii pretuieste.

Domnul l-a uitat si sfintii s-au lepadat de dansul, salas ii sunt acum mania si patimirea.

Nu e nici un strop de mila in inima lui si nici un strop de pace,

in trupul lui pe limba are numai venin de vipera.

Drept este Domnul, drepte sunt toate judecatile Sale.

La el nu exista partinire. Pe toti ii judeca dupa aceasi masura.

Iata, Domnul s-a apropiat, iata ingerii s-au pregatit, inainte vin coroanele si laudele.

Bucura-se toti sfintii, veseleasca-se in inimile lor,

caci au primit slava pe care o asteptau.

Smuls a fost pacatul nostru, curatita a fost nelegiuirea noastra,

numai Elious cel nemernic nu va lasa nici o amintire pentru cei vii".

XLIV

Dupa ce Eliphas a incheiat imnul, impreuna cu tpti care se aflau in jurul locului de jertfa, ne-am ridicat
si am intrat in cetate. Am venit aici, in casa unde locuim acum, si am facut niste ospete pe cinste intru
bucuria Domnului. Apoi am cautat sa ii ajut iarasi pe saraci. Au inceput sa vina la mine toti prietenii de
odinioara si altii, doritori sa faca bine, care ma intrebau: "Ce vrei acum de la noi?" Iar eu, amintindumi de cei saraci, voiam sa le fac din nou bine si le ziceam acelora :" Dati-mi fiecare cate o miala, ca sa
ii imbrac pe cei desbracati". Si fiecare mi-a adus cate un ban de patru drahme , de aur. Si Domnul mi-a
binecuvantat avutul, sporindu-l de inca doua ori.

XLV

Copiii mei, iata acum am ajuns la capatul zilelor. (Va zic) sa nu IL uitati niciodata pe Domnul! Ajutati-i
pe saraci, nu intoarceti spatele neputinciosilor ! Nu va luati femei de neam strain! Voua copiii mei, va
las tot avutul meu si fiecare sa isi stapaneasca partea fara nici o opreliste.

XLVI

(Slugile) au adus avutul si l-au impartit numai celor sapte feciori. Neprimind nimic, fetele s-au intristat
si au zis catre tatal lor; " Stapane, perinte al nostru, oare nu suntem si noi copiii tai? Pentru ce noua nu
ne-ai lasat nici o avere?" Dar Iov a raspuns asa fetelor: " Nu va suparati, ficele mele. Caci nu v-am
uitat. Voua v-am pregatit o mostenire cu mult mai de pret decat aceea a fratilor vostri". Apoi a
chemat-o la dansul pe fata care se numea Hemera si i-a zis: "Ia cheia, mergi si descuie ascunzatoarea
si adu-mi de acolo cele trei vase de aur, ca sa va dau si voua mostenirea". Fata a mers si a adus ce i-sa
cerut. Iov a deschis (vasele) si a scos trei sfori colorate in atat de multe culori, incat nimeni nu ar fi
putut spune cum aratau intocmai. Caci ele nu erau de pe pamant, ci din cer, stralucund
nemaipomenit si aruncand vapai de foc, intocmai ca razele soarelui. Iov darui fiecarei fete cate o
sfoara si le zise: " Legati-va cu ele peste piept, ca sa va poarte noroc in toate zilele vietii voastre".

XLVII

Atunci, a doua fiica, pe nume Kasia, intreba cu mirare: "Tata, aceasta-i mostenirea noastra despre care
ziceai ca e mult mai de pret decat a fratilor nostri? La ce-s bune sforile astea fara nici un rost? Oare de
pe urma lor vom avea din ce trai?". Tata le raspunse:" Nu numai ca de pe urma lor veti avea din ce
trai, dar ele va vor conduce intr-un salas mai bun, ca sa traiti in ceruri. Nu aveti de unde cunoaste,
copilele mele, pretul acestor sfori. Domnul m-a socotit vrednic sa le primesc in ziua in care a hitarat sa
se indure de mine si sa stearga de pe trupul meu bubele si viermii. Atunci m-a chemat si mi-a daruit
aceste trei sfori, Zicandu-mi:"Ridica-te si incingeti soldurile ca un barbat! Eu te intreb si tu sa
raspunzi!". Eu am luat sforile si m-am incins cu ele. Intr-o clipita, viermii si buboaiele de pe trupul meu
s-au facut nevazute. Cu ajutorul Domnului m-am inzdravenit atat de bine, de parca niciodata nu as fi
zacut. Mia disparut pana si amintirea chinurilor din suflet. Domnul insa mi-a vorbit cu putere,
spunandu-mi cate se intamplasera cu mine pana atunci si cate aveau sa se intample cu mine de atunci
incolo. Asadar, copilele mele, daca aveti aceste sfori, vrajmasul nici nu o sa va tulbure, nici nu o sa isi
poata strecura gandurile necurate in cugetele voastre. E un filacteriu de la Tatal. Ridicati-va si
incingeti-va cu ele, acum inainte de a-mi da eu ultima suflare, ca sa puteti vedea ce se intampla cu
sufletul meu si sa va minunati de fapturile lui Dumnezeu.

XLVIII

Atunci Hemera s-a ridicat si s-a incins roata imprejur cu una din cele trei sfori, precum ii spusese tatal
ei. Si a simtit alt cuget in ea, caci nu se mai gandea la cele pamantesti si vorbea in limba ingerilor. Si a
inaltat un imn lui Dumnezeu dupa tipicul catarilor ingeresti. iar Duhul a ingaduit ca aceste cantari,
spuse de ea, sa fie incrustate in scrisoare ce ii apartine.

XLIX

Dupa aceea s-a incins Kasia si a simtit, la randu-i, alt cuget in ea, caruia nu ii mai pasa deloc de toate
cele lumesti. A prins a grai in limba Incepatoriilor si a slavi lucrarea di Salasul cel de deasupra. Iar daca
cineva doreste sa cunoasca lucrarea din ceruri, o va putea gasi descrisa in (imnurile) Kasiei.

In sfarsit s-a incins si cea de a treia fata, numita Cornul Amaltheii. Iar gura a inceput sa vorbeasca in
limba celor de sus, caci cugetul i s-a schimbat pe loc, intorcandu-se de la cele lumesti. Si vorbea in
limbaheruvimilor, slavindul pe Stapanul Virtutiilor si aratand slava lor. Cine vrea sa gaseasca o urma
despre ziua slavei Tatalui o va gasi in rugaciunile Cornului Amaltheii.

LI

Dupa ce fetele s-au oprit din cantari, Domnul si Duhul Sfant m-a imboldit pe mine, Nereus, Fratele lui
Iov ( ca sa merg langa dansul). Am mers si m-am asezat alaturi, pe un pat. Si aici mi-a fost data sa
ascult despre minunile pe care fetele si le povesteau una alteia. Si am scris o carte intreaga, cea mai
mare parte plina cu imnuri invatate de la fiicele fratelui meu. Aceste imnuri sunt curata mantuire
pentru noi, Caci vorbesc despre minunile lui Dumnezeu.

LII

Dupa trei zile, Iov cazu iar la pat, bolnav. Acum insa bolea fara chin si fara suferinta. Nici un chin nu se
mai putea atinge de el datorita cingatorii facatoare de minuni pe care o purta. Dupa inca trei zile stiu
ca vin ingerii sa ii i-a sufletul. Se ridicara iute, puse mana pe harfa si o dadu ficei sale Hemera. Kasiei ii
dadu o cadelnita, iar celeilalte, Cornul Amaltheii, o toba, ca sa ii binecuvinteze pe cei care veneau sa ii
ia sufletul. Luand cele incredintate, ele vazura carele de lumina apropiindu-se de sufletul tatalui lor si
binecuvantara si adusera slava intr-o limba nepamanteasca. Vizitiul carului mare se dadu jos si il
saluta pe Iov. Doar cele trei fete si tatal lor vedeau acestea; noi ceilalti nu vedeam nimic). Si dupa ce ii
lua sufletul in brate urca din nou in car si o porni catre rasarit. Iar trupul lui Iov, invelit in panza, fu
ingropat in mormant. Inaintea lui mergeau cele trei fete incinse cu cingatorile facatoare de minuni si
cantand imnurile Tatalui.

LIII

Eu Nereus, fratele lui Iov, cu cei sapte feciori ai sai, cu saracii si orfanii laolalta si cu toti nevolnicii
bocim asa: " Vai de noi astazi, de doua ori vai de noi, caci

astazi a fost luata puterea credinciosilor

astazi a fost luata lumina orbilor

astazi a fost luat parintele orfanilor

astazi a fost luat primitorul strainilor

astazi a fost luata imbracamintea vaduvelor.

Cine nu plange dupa un asemenea om al lui Dumnezeu?"

Cand ajunsera cu trupul la mormant, vaduvele si orfanii se asezara roata-mrejur si nu lasara sa fie
ingropat. Abia dupa trei zile il pusera in mormant, cu cantare frumoasa, pe cel ce are numele vestit
intre toate neamurile din veac. Amin.