Sisteme genetice umane

Grupele sanguine (sistem)

Un grup sanguin este o clasificare a sangelui bazat pe prezenta sau absenta unor
substante antigenice pe suprafata eritrocitelor. Aceste antigene pot fi proteine,
carbohidrati, glicoproteine, glicolipide sau glicolipide, depinzand de sistemul de
grup sanguin folosit. O parte din aceste antigene sunt de asemenea prezente pe
suprafata altor celule din tesuturi variate. Grupele sanguine sunt mostenite si
reprezinta contributii de la ambii parinti. Un total de 32 sisteme de grupe sanguine
sunt in prezent recunoscute de International Society of Blood Transfusion (ISBT),
desi numai sistemele ABO si Rh sunt semnificative clinic.

Fenotipul Bombay

Gena H, care condiioneaz

sinteza antigenului H, precursorul
comun al antigenelor A i B, are o alel
recesiv foarte rar, h, nefuncional.
n cazuri extrem de rare, n care apare
genotipul hh, antigenul H nu mai este
sintetizat, i implicit este imposibil
sinteza antigenelor A sau B, chiar dac
genele respective exist. Individul n
cauz are snge de grup 0 fals (fenotip
Bombay), notat 0h sau 0hh. Numele vine de la primul caz documentat, al unei
femei din Bombay.
Persoanele cu fenotip Bombay sintetizeaz anticorpi anti H i, dei la testrile
uzuale apar ca avnd grup 0, nu pot primi snge dect de la alte persoane
cu fenotip Bombay, deoarece grupa 0 adevrat are antigen H.

O particularitate a sistemului ABO/ABH

Secretor/Non-Secretor system
Indivizii care prezinta antigenele eritrocitari ABO si in alte tesuturi (saliva,
plasma, transpiratie) sau tumori sunt numiti secretori si reprezinta vasta
majoritate (75%) a populatiei.
Indivizii care prezinta antigenele ABO numai pe eritrocite sunt numiti nonsecretori and reprezinta 25% din populatie.
Gena responsabila pentru acest caracter are doua alele: Se (dominanta) si se
(recesiva)

Grupul sanguin Rh
Sistemul Rh clasific sngele uman dup prezena sau absena unor proteine
specifice pe suprafaa hematiilor. Determinarea statutului Rh ine cont de cea
mai frecvent dintre acestea: factorul D, sau antigenul D.
Indivizii ale cror hematii prezint antigen D pe membran sunt considerai Rh+
(pozitiv), ceilali Rh- (negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, n sistemul Rh
absena antigenului nu presupune existena anticorpilor specifici; indivizii Rhnu au n mod normal n ser anticorpi anti D.
Statutul Rh se asociaz obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel c "grupa
sanguin" este exprimat prin adugarea semnului + sau - la grupa AB0; de
exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc. Aceste informaii reprezint minimul necesar n
practica medical pentru realizarea unei transfuzii.
Factorul D este codificat de o gen (1p36.2-p34) D. Aceasta determin direct
sinteza antigenului D, i are o alel recesiv d. Deci indivizii cu fenotip Rh+ pot
avea genotip DD sau Dd, pe cnd cei Rh- doar dd. n aceeai zon a
cromozomului mai exist i un locus pentru altfel de alele: C, c, E, e (locusul CE).
Incompatibilitatea de Rh, sau Izoimunizarea Rh, care se produce prin
trecerea de la fatul Rh pozitiv a unor antigene la mama Rh negativa, in timpul
nasterii sau a unui avort. Este una din cauzele Bolii Hemolitice a nounascutului.
Este in prezent prevenibila prin tratarea mamei in timpul sarcinii sau imediat
dupa prima nastere cu o injectie intramusculara de imunoglubulina anti-RhD
(Rho(D) immune globulin).

Sistemul genetic al hemoglobinei

Hemoglobina este pigmentul respirator (pigmentul rou), a tuturor vertebratelor,
fiind prezent n eritrocite, unde are rol n transportul oxigenului (oxihemoglobin),
i a CO2 (carbohemoglobin). Constituit dintr-o
component proteic numit globin i o
component prostetic, colorat, hemul, un
nucleu porfirinic cu 11 duble legturi conjugate.
Gruparea hemic are un atom de fier cuplat cu
inelul porfirinic.
Atomul de fier realizeaz o legtur puternic cu
globulina.
La adult, hemoglobina are o conformaie de
tetramer, numit hemoglobina A, format din 2
lanuri i 2 lanuri , formate fiecare din 141,
respectiv 146 aminoacizi.
La adult intalnim:
Hemoglobina A (22) - Tipul cel mai des ntnit.

Hemglobina A2 (22) - Lanurile se sintetizeaz cam din al III-lea semestru de

sarcin i la aduli reprezint cam 2,5%.
Hemoglobina F (22) - La aduli hemoglobina F este restrns la o populaie limitat
de hematii numite
!!! Hemoglobine patologice
Hemoglobina C (2C2) O varianta datorata substitutiei acidului glutamic din
pozitia 6 a lantului cu lizina. Ea determina o anemie hemolitica cronica blanda.
Hemoglobina E (2E2) - O varianta datorata substitutiei acidului glutamic din
pozitia 26 a lantului cu lizina. Ea determina o anemie hemolitica cronica
blanda..
HbS din anemia falciforma (anemia cu celule in forma de secera,
sicklemia sau Drepanocitoza) o mutatie AR face ca acidul glutamic
(hidrofil) din pozitia 6 a lantului beta este substituit cu valina (hidrofob).
Aceasta modificare permite formei dezoxigenate a Hb sa formeze agregate
(conglomerate nefunctionale).

Hbs-Sicklemia
Hematiile normale din snge sunt destul de elastice, proprietate ce le permite
s se deformeze pentru a putea trece prin capilare. n siclemie, hipoxia
favorizeaz trecerea hematiilor n forma de secer, ceea ce le reduce
elasticitatea, iar atunci cnd se revine la o concentraie normal de
oxigen, acestea nu mai sunt capabile s-i restabileasc forma
normal. Astfel, aceste celule nu mai sunt capabile s treac prin capilarele
nguste, ceea ce duce la ocluzia vaselor, i ischemie.
Anemia este declanat de hemoliz (distrugerea hematiilor), din
cauza structurii acestora. Dei mduva osoas ncearc s compenseze
pierderile prin intensificarea eritropoiezei, aceasta nu este de ajuns.
Hematiile normale au o durat de via de 90-120 de zile, ns drepanocitele
pot supravieui numai 10-20 de zile.
Simptomele anemiei falciforme apar de obicei la cteva luni dup natere,
din cauza predominanei hemoglobinei F (fetale) n organismul nounscutului. Simptomele ncep s apar odat cu debutul sintezei masive de
lanuri modificate pentru producia de hemoglobin S.
Simptomele se pot ncadra n:
Crize vaso-oclusive: hematiile n form de secer blocheaz circulaia la
nivelul vaselor mici, mpiedicnd transportul oxigenului la nivelul organelor,
ceea ce duce n timp la dureri de intensitate mare.
creier: accident vascular cerebral ischemic;
splin: infarct splenic;
plmni: pneumonie, hipertensiune pulmonar;
rinichi: nefropatii, pn la insuficien renal;
oase: osteonecroz avascular;
muchi;

 Anemie hemolitic: drepanocitele sunt eliminate rapid din organism, din

cauza formei lor anormale. O consecin a acestui fapt l reprezint icterul,
cnd capacitatea de eliminare a hematiilor cu HbS este depit, iar
bilirubina rezultat se acumuleaz la nivelul pielii, conjunctivei i mucoaselor.
Infecii: n special cu pneumococi sau meningococi (asplenie funcional).
Manifestrile cronice ale bolii se pot traduce prin ntrziere de cretere,
ntrziere pubertal, deficite nutritive (folai), tulburri cardio-pulmonare,
defecte retiniene (vasele de la nivelul ochilor sunt mai sensibile la ocluziile
produse de hematiile anormale), nefropatii (ocluzarea arteriolelor i
capilarelor de la nivel renal duce la hiperfiltrare i glomerulopatie), priapism
etc.
Tratamentul drepanocitozei se bazeaz pe:
tratamentul crizelor vaso-oclusive: analgezice (inclusiv opiacee) i
concentraie crescut de oxigen;
evitarea factorilor declanatori ai crizelor (altitudine mare, vreme rece,
infecii, deshidratare);
suplimente cu acid folic;
tratamentul preventiv al infeciilor pneumococice i meningococice;
transfuzii de snge n anemii severe.
Hidroxiureea favorizeaz sinteza de hemoglobin fetal, format n condiii
normale n cantiti mici, prin inhibarea produciei de hematii cu hemoglobin
S. Acest medicament pare s reduc n mod semnificativ numrul crizelor
dureroase i a mortalitii. Cu toate acestea, acesta nu poate fi folosit din
cauza mecanismului su de aciune la pacienii cu anemie.
Prevenirea infeciilor pneumococice la copii mici se efectueaz prin vaccinri.
Transfuziile de snge ar putea reduce semnificativ riscul de accidente
vasculare cerebrale la unii copii care prezint risc special.
Anomalii cantitative in sinteza Hemoglobinei
(Talasemiile)
Principalele tipuri de talasemie sunt alfa talasemia (cu deficit in sinteza lanturilor
alfa) si beta talasemia (deficit in sinteza lanturilor beta).
Beta talasemia este forma cea mai des intalnita.
Un purtator are o gena normala si o gena patologica (cu talasemie) in toate
celulele corpului.
Majoritatea purtatorilor sunt sanatosi si au o viata normala.
Beta talasemia
Beta talasemia apare cand una sau ambele gene care produc beta globina nu
functioneaza sau functioneaza doar partial. Omul are nevoie de ambele
globine, alfa si beta, pentru a forma hemoglobina. Beta talasemia apare mai
ales la populatiile din zona Marii Mediterana (precum grecii sau italienii) si
mai rar la populatiile din Africa sau Asia. Exista cateva subtipuri de beta
talasemie, in functie de afectarea genelor, doar una dintre ele sau ambele
gene afectate si de nivelul de productie al genelor.
- daca pacientul este purtator de tara genetica si are doar una dintre gene
afectate, acesta prezinta o anemie usoara si cel mai frecvent nu are nevoie

de tratament. In acest caz este vorba de talasemie minora sau beta

talasemie tara. Pacientul cu tara genetica este pacientul care mosteneste
gena normala de la un parinte si gena cu talasemie de la celalalt parinte
- daca ambele gene ale globinei sunt afectate, pacientul prezinta
anemie moderata sau severa. In acest caz pacientul a mostenit gene cu
talasemie de la ambii parinti
-in caz de anemie moderata (beta talasemie intermedia) poate fi
necesara transfuzia de sange. Acesti pacienti, de obicei, traiesc pana
la varsta de adult
-in caz de anemie severa (beta talasemie majora sau anemia Cooley)
pacientii nu ajung la varsta adulta. Simptomele anemiei apar in primele
6 luni de viata. Daca transfuziile de sange se incep de la varste mici si se
continua pe tot parcursul vietii, se considera ca prelungesc durata de viata.
Decesul survine in urma afectarii organelor precum inima sau ficatul. Lipsa
incarcarii cu oxigen si supraincarcarea cu fier(hemocromatoza) a sangelui
transfuzionat duce la afectarea organelor.
Alfa talasemia
Alfa talasemia apare cand una sau mai multe din cele 4 gene de importanta
vitala in obtinerea hemoglobinei lipsesc sau sunt afectate. Alfa talasemia
apare mai ales la populatiile din sudul Asiei, China si Filipine dar este intalnita
si in orice alta parte a lumii, de exemplu si la populatiile din Africa.
Exista 4 subtipuri de alfa talasemie, in functie de numarul de gene lipsa sau
afectate:
1- daca o singura gena de alfa globina este lipsa sau afectata nu sunt
prezente simptome si nu este necesar tratament. In acest caz pacientul este
purtator silentios. Aceasta inseamna ca nu are boala dar o poate transmite
descendentilor. Singurul semn al afectarii sunt eritrocitele mai mici decat
normalul
2- daca 2 gene de alfa globina sunt lipsa sau afectate este prezenta o anemie
usoara care nu necesita tratament. In acest caz este vorba de alfa
talasemia minor sau alfa talasemia tara
3- daca 3 gene de alfa globina sunt lipsa sau afectate este prezenta o anemia
usoara pana la moderat severa. Aceasta conditie este cunoscuta sub
denumirea de boala hemoglobinei H, pentru ca se produce o hemoglobina
cu greutatea moleculara mai mare pe care corpul o indeparteaza mult mai
repede. Formele mai severe necesita tratament prin transfuzie de sange
4- daca toate cele 4 gene de alfa globina sunt lipsa sau afectate (alfa
talasemia majora) este o conditie incompatibila cu viata. Fatul moare
inainte de nastere, in timpul nasterii sau la scurt timp dupa nastere.
Hemoglobina produsa in acest caz se numeste si hemoglobina Barts (sau
hidrops fetal).

Sistemul genetic al Transferinelor

 Transferinele sunt glicoproteine plasmatice care leaga Fe si astfel controleaza

nivelul fierului liber in lichidele biologice. Sunt 1-globuline care joaca un rol in
transportul fierului catre tesuturi.
Transferinele leaga Fe foarte strans, dar reversibil.
Transferinele umane sunt codate de gena TF, care are 3 alele (TfC, TfB and TfD)
Alelele TF sunt in relatie de co-dominanta si genereaza 6 genotipuri posibile:

Sistemul genetic al Haptoglobinei

Haptoglobina (Hp) este o proteina sintetizata la nivel hepatic, care leaga
hemoglobina eliberata in timpul lizei eritrocitelor. Complexul
haptoglobina/ hemoglobina este rapid eliminat din circulatia
sanguina.
Haptoglobina este utila in evaluarea starilor hemolitice. Eliberarea
crescuta de hemoglobina, datorata hemolizei intravasculare, determina
reducerea concentratiei de haptoglobina, iar in timpul hemolizei severe,
consumarea totala a haptoglobinei.
Nivelul de haptoglobina este scazut in anemiile megaloblastice (care au o
componenta hemolitica), in mononucleoza infectioasa, in cazul hematoamelor
sau a hemoragiilor tisulare, in afectiunile hepatice.
Absenta congenitala a haptoglobinei constituie ahaptoglobinemia (absenta
unui nivel detectabil de haptoglobina).
Haptoglobina este o proteina de faza acuta care poate ajunge la nivele
crescute in afectiunile inflamatorii (de exemplu, boli de colagen, infectii,
distructii tisulare, afectiuni maligne).
La copii concentratia fiziologica de haptoglobina este mai scazuta si de aceea
nu este indicata pentru testarea hemolizei.
Hp exista in doua forme alelice, Hp1 si Hp2, ultima se pare (evolutionist) ca a
luat nastere din duplicatia partiala a Hp1.
Trei genotipuri: Hp1-1, Hp2-1, si Hp2-2. Se pare ca acestea leaga Hb cu
afinitati diferite, Hp2-2 fiind cel mai slab ligand.

Sistemul genetic al Fosfatazei acide

Fosfataza acida (cu izoenzimele sale) e larg raspandita in tesuturi, fiind
intalnite la nivel osos, hepatic, splenic, renal, in eritrocite si trombocite. Cu
toate acestea, au importanta diagnostica in special cele provenite de la
nivelul prostatei, unde activitatea fosfatazei acide este de 100 ori mai mare
decat in celelalte tesuturi. Niveluri crescute de fosfataza acida sunt intalnite
in tumorile de prostata cu metastaze (in special osoase). Pe masura ce
tumora se extinde dincolo de capsula prostatica, celulele glandulare incep sa
secrete fosfataza acida care se descarca in sange.
Gena responsabila pentru sinteza fosfatazei acide se numeste P si are 3
variante alelice: a,b,c (aflate in raport de codominanta)

Sistemul Gustator-Negustator
Caracterul de gustator este dat de abilitatea unor persoane de a simti gustul
amar al feniltiocarbamidei (PTC) .
Gena responsabila este numita G si are doua alele (G-dominanta si grecesiva), drept care exista 3 posibile genotipuri dar numai 2 fenotipuri:
Cel mai frecvent genotip in Europa este G/G
Clinic, fenotipul de gustator (se pare) prezinta un risc mai crescut de a
dezvolta boala Basedow-Graves (gusa toxica in care intreaga glanga tiroida
este marita, moderat sau exagerat), in timp ce fenotipul de negustator
prezinta un risc mai mare de gusa adenomatoasa.