Sursele de energie neconvenionala au capatat si vor capata in continuare, o pondere din ce in

ce mai mare in cadrul sistemelor energetice din intreaga lume, atat datorita efortului de cercetare si
vointei politice implicate in dezvoltarea lor, cat si datorita cresterii pretului energiei obtinute prin metodele
traditionale. Sursele de energie primara, numite in general regenerabile, sunt acele surse din mediul
natural, disponibile in cantitati practic nelimitate sau care se regenereaza prin procese naturale, intr-un
ritm mai rapid decat cel in care sunt consumate. Energiiile regenerabile recunoscute oficial au ca origine
razele Soarelui, temperatura interna a pamantului sau interactiunile gravitationale ale Soarelui si Lunii cu
oceanele.
Incercam in cele ce urmeaza o clasificare a surselor de energie regenerabila ce se prezinta ca alternative viabile
pentru acoperirea necesitatilor energetice ale umanitatii in conditiile epuizarii rezervelor de combustibili fosili. Aceasta
epuizare se estimeaza ca va avea loc in maxim 25 de ani daca se mentine rata actuala de exploatare a lor.
Energia solar
Durata de via a Soarelui este estimata la 5 miliarde de ani, ceea ce conduce la concluzia c, pe scara noastr a
timpului, el reprezint o energie inepuizabil i deci regenerabil. Energia total captat de scoara terestr este de
720*106 TWh pe an. Disponibilitatea acestei energii depinde insa de ciclul zi-noapte, de latitudinea locului unde este
captat, de anotimpuri i de ptura noroas. Exista mai multe modalitati de captare/conversie a energiei solare.
Energia solar termic
Se bazeaz pe producerea de ap cald utilizat n cldiri, sau n scopul de a permite acionarea turbinelor ca i n
cazul centralelor termice clasice, pentru producia de electricitate. Aceast tehnic de a produce electricitate se aplic
n cazul centralelor experimentale cu randamentul net ntr-adevr mic, de 15%. Apele de suprafa ale mrilor sunt n
mod natural nclzite de soare, ceea ce reprezint un imens rezervor de energie n zonele tropicale. Proiectele de
extracie a acestei "energii termice a mrilor" au la baz acionarea diferitelor maini termodinamice. Aceste
funcioneaz pe baza diferenei de temperatur dintre apa de suprafa (25 pn la 30C) i apa de adncime (5C la
1000 m adncime). Pentru ca aceast soluie s fie practic ar trebui ca diferena de temperatur s fie mai mare
20C, dar randamentul de 2% este foarte slab.
Energia solar fotovoltaic
Se bazeaz pe producerea direct de electricitate prin intermediul celulelor cu siliciu. Atunci cnd strlucete i atunci
cnd condiiile climatice sunt favorabile, soarele furnizeaz o putere de 1 kW/mp. Panourile fotovoltaice permit
convertirea direct n electricitate a 10 - 15% din aceast putere. Producia de energie a unui astfel de panou variaz
odat cu creterea sau scderea intensitii solare: 100 kWh/mp/an n Europa de Nord, iar n zona mediteranean
este de dou ori mai mare. Un acoperi fotovoltaic de 5x4 metri are o putere de 3kW i produce 2 - 6 MWh/an. Dac
cei 10.000 kmp de acoperi existeni n Frana ar fi utilizai ca generator solar, producia ar fi de 1.000 TWh pe an,
aproape dublul consumului final de electricitate n Frana la nceputul anilor 2000 (450 Twh).Principalele obstacole n
utilizarea pe scar larg a energiei solare fotovoltaice (i termice) le reprezint, pe de o parte disponibilul de putere
furnizat, care constrnge la stocarea electricitii pentru o funcionare autonom sau la utilizarea de soluii
energetice complementare, iar pe de alt parte competitivitatea economic.

Energia eolian
Sursa eolian disponibil este evaluat pe scar mondial la circa 60.000 TWh pe an, jumatate din acest potential
aflandu-se in locatii off shore (n largul marilor sau oceanelor). Teoretic, energia de origine eolian poate acoperi
necesarul mondial de electricitate ce se ridica la 40.000 Twh (inclusiv pierderile). Pe de alta parte, principalul
inconvenient al acestei surse de energie, o reprezint instabilitatea vntului. n perioadele cu temperaturi extreme,
cand cererea de energie este acerb, efectul produs de vnt este practic inexistent, fapt care a condus la solutia
realizarii instalatiilor hibride de producere a energiei electrice, ce contin, pe langa sursa eolian, si alte surse bazate
pe energii regenerabile, cu o stabilitate superioara n funcionare, precum si sisteme de stocare a energiei electrice.
In cazul sistemelor de stocare a energiei electrice de mare capacitate, trebuie luat n calcul preul de cost ridicat al
acestor sisteme, ce se afla n faza de dezvoltare.
Europa nu are dect 9% din potenialul eolian disponibil n lume, dar in anul 2002 detinea 72% din puterea instalat
de origine eolian. Ea a produs 50 TWh electricitate de origine eolian n 2002, producia mondial fiind de 70 TWh.
Potenialul eolian tehnic disponibil n Europa este de 5.000 TWh pe an.
Energia cinetica si potentiala a apelor
Din punct de vedere al puterii instalate, la nivel mondial, sursa hidroelectrica poate fi considerat prima surs
regenerabil de electricitate. Aceasta se datoreaza atat pretului de cost mai redus al instalatiilor de captare, cat si
traditiei, deja existente in domeniu. Potenialul mondial reprezint un avantaj care trebuie exploatat. Producia de
energie hidroelectrica, la nceputul anilor 2000 a fost de 2.700 TWh pe an, cu o putere instalat de 740 GW. Ea poate
ajunge la 8.100 TWh n anul 2050 prin dublarea competitiv economic a puterii instalate. Tehnic exploatabili sunt
14.000 TWh din potenialul teoretic de 36.000 TWh.
Sursa hidro de mare putere
In aceasta categorie se incadreaza instalatiile hidroelectrice cu o putere mai mare de 10 MW. n rile industrializate,
aceasta categorie de surse este exploatat n proporie de 100% din potenialul su maxim. Barajele permit stocarea
de energie, furniznd-o n momentele de maxim necesitate a cererii. n diferite cazuri, bazinele de stocare a energiei
n amonte sau n aval, permit o adevrat stocare de energie utiliznd instalaii de tip turbo-alternatoare reversibile
care realizeaz pompajul n perioada ne-critic. Aceast form de stocare a energiei este foarte utilizat n lume.
Sursa hidro de mic putere
Centralele hidroelectrice cu o putere inferioar celei de 10 MW sunt plasate, in general, pe firul apei, funcionarea lor
depinznd n mare msur de debitul apei. Aceste mici centrale sunt utilizate pentru o producie descentralizat.
Producia mondial este estimat la 85 Twh anual.
Energia mareelor
Si acest tip de energie primara regenerabila poate fi utilizat pentru a produce electricitate. Se bazeaza pe
exploatarea fluctuatiilor periodice ale nivelului marilor si oceanelor, datorate atractiei gravitationale exercitate de Luna
si de Soare asupra apelor. Pe plan mondial se afla in studiu mai multe tipuri de instalatii de captare a acestui tip de
energie. Proiecte importante se afla in curs de desfasurare in Canada, Franta si Anglia. Realizarea acestor proiecte
nu este sigur, deoarece prin implementarea ideilor existente in acest domeniu, se modific considerabil ecosistemul
local.

Energia valurilor
Aceasta sursa este o alta sursa importanta de energie. Puterea medie anual pe coasta Oceanului Atlantic este
cuprins ntre 15 i 80 kW/m de coast. Prototipuri de centrale de acest gen sunt astzi n faz de analiz i testare.
Din pacate insa, energia valurilor nu se poate folosi ns pe scar larg, datorita suprafetelor mari ocupate de
instalatiile de captare.
Energia Geotermal
Temperatura planetei crete considerabil odat cu aproprierea de centrul su. n anumite zone de pe planet, la
adncime, se gsete ap la temperaturi foarte ridicate. Geotermia de temperatur ridicat (150 pn la 300C)
presupune pomparea acestei ape la suprafa, unde, prin intermediul unor schimbtoare de cldur, se formeaz
vapori, care sunt utilizai ulterior n turbine, ca i n cazul centralelor termice clasice i astfel se produce electricitate.
Resursele geotermice cu o temperatur sczut (mai mic de 100C) sunt extrase cu ajutorul unor pompe termice, n
scopul eliberrii unei cantiti de cldur pentru diferite necesiti.
Potenialul geotermic natural este, n continuare, considerat limitat, deoarece exist numeroase locaii unde se
ntlnete o temperatur foarte ridicat (mai mare de 200C), dar nu exist ap. Aceast resurs termic poate fi
exploatat prin intermediul tehnologiei "rocilor calde i uscate", n curs de dezvoltare. Principiul const n pomparea
de ap prin intermediul unui pu ctre zonele de mare adncime (mai mari de 3000 m) corespunztoare fisurilor din
roc. Aceast ap renclzit urc prin intermediul unui alt pu i permite producerea de electricitate ca i n cazul
centralelor termice clasice. Totui, potenialul acestui tip de energie nu este precizat.
Biomasa
Poate fi considerata o energie regenerabil, cu conditia exploatrii durabile a ei (refacerea fondului forestier etc.). In
general, termenul de biomasa se refera la o sursa ce furnizeaz biocombustibili i biocarburani.
Lemnul
Acoper mai mult de 10% din cererea de energie primar n multe ri din Asia, Africa i America Latin, n cteva ri
din Europa (Suedia, Finlanda, Austria). Utilizarea lemnului ca surs de energie a crescut foarte mult n ultimele
decenii n rile n curs de dezvoltare, dar aceast resurs nu a fost exploatat durabil, determinnd despduriri
masive. Emisiile datorate arderii lemnului ntr-o instalaie industrial de nclzire sunt mai reduse dect n cazul
arderii combustibililor fosili. Dac pdurile din care provine lemnul sunt gestionate ntr-o manier durabil, emisiile de
CO2 cauzate de aceast filier de producie, nu ar fi dect cele cauzate de benzina consumat n cadrul operaiilor
de plantare, recoltare i comercializare. Aceasta ar reprezenta aproximativ 5% din combustibilul vndut. Trebuie
subliniat faptul c o energie regenerabil nu este neaprat i o energie total nepoluant.Consumul de biomas, ca
energie primar, este n Frana de 10-11 Mtep (la nceputul anilor 2000), n principal sub form lemnoas. Fr s se
constituie culturi energetice specifice, potenialul de biomas ar putea fi dublat, doar prin recuperarea sistematic a
tuturor deeurilor organice: deeuri menajere i industriale ne-reciclabile, tratarea prin metanizare a filtrelor de
epurare i a deeurilor agricole, care ar genera biogaz. Potenialul energetic este de 60 TWh/an, adic 15% din
consumul final de electricitate din Frana.Biomasa este frecvent utilizat n sistemele de cogenerare care produc
electricitate ca i n centralele clasice, prin valorificarea cldurii, altfel pierdut, din diverse aplicaii: nclzirea
ncperilor, nevoi industriale, agricultur, Aceast tehnologie permite creterea randamentului conversiei

energetice.
Biocarburanii lichizi
Sunt mai scumpi din punct de vedere al obinerii i produi pe baza unor culturi energetice (stuf, trestie de zahr,
floarea soarelui, gru, porumb,...), sunt cel mai bine pui n valoare n aplicaii din domeniul transportului. Ei sunt
utilizai n prezent, mai ales pentru alimentarea motoarelor termice, fiind amestecai cu mici cantiti de carburani
tradiionali, pentru a le ameliora caracteristicile. Cei mai renumiti sunt in acest sens bioetanolul si biodieselul.
Bioetanolul este principalul biocarburant lichid utilizat in lume si este produs in special in Brazilia si Statele Unite.
Productia mondiala este de aproximativ 50 miliarde litri anual, din care, 37 miliarde litri provin din cele doua Anerici.
Materiile prime cele mai folosite sunt trestia de zahar si cerealele.
Biodieselul este al doilea ca nivel de productie dar se afla intr-o continua dezvoltare. Principalii producatori de
biodiesel se afla in Uniunea Europeana, ce produce anual peste 4 milioane de tone din totalul mondial de 4,6
milioane tone. Ca materie prima se folosesc in special uleiul de rapita si cel de floarea soarelui.
Se estimeaza ca producerea biocarburantilor va lua o amploare deosebita, cresterea anuala din ultimii 5 ani fiind de
peste 15%.
Romania are un potential imens pe piata biocarburantilor, de circa 600.000 de tone pe an. Mai multe companii interne
si internationale si-au anuntat intentiile de a construi rafinarii de biocarburanti in Romania.
Biocarburantii gazosi
Sunt folositi in special in domeniul casnic si in transporturi, dar si in domeniul industrial. Biogazul este un complex de
hidrocarburi usoare, obtinut prin descompunerea deseurilor organice nereciclabile din domeniul menajer, agricol si
industrial in medii umede si lipsite de oxigen molecular. Acest proces are loc si in mod natural prin descompunerea
materiilor organice sedimentate pe fundul apelor statatoare sau in alte locuri unde nu patrunde aerul. Constituentul
principal al biogazului este metanul.
Agentii fermentarii acestor materii organice sunt doua specii de bacterii: Bacillus cellulosae methanicus si Bacillus
cellulosae hydrogenicus. Dupa cum le arata si numele, aceste bacterii se hranesc cu celuloza si genereaza ca
produsi secundari ai metabolismului lor metanul si, respectiv, hidrogenul.
Pornind de la fenomenul natural cunoscut si studiat inca din secolul al XVII-lea, au fost dezvoltate instalatii de
fermentare anaeroba controlata a materiilor organice reziduale. Pentru o lunga perioada de timp, mai ales in
perioada interbelica, aceste instalatii erau folosite pentru descompunerea materiilor organice in statiile de epurare a
apei, iar biogazul obtinut era neglijat. Treptat insa, acesta s-a impus ca o sursa de energie ieftina si destul de usor de
obtinut.
Ca materie prima pentru obtinerea biogazului, se folosesc in principal gunoaiele provenite de la cresterea animalelor,
plantele acvatice si algele. Acestea din urma au o capacitate extrem de mare de multiplicare, intr-un timp relativ scurt,
ceea ce creeaza o disponibilitate mare de materie organica ce poate fi folosita in filiera de metanizare.
Metanul este componenta care confera valoare energetica biogazului. Pe lng metan, biogazul mai contine dioxid
de carbon, hidrogen, hidrogen sulfurat, vapori de ap, amoniac, azot, diversi compusi organici gazosi etc. Datorita
prezentei acestor gaze, puterea calorica a biogazului este mult mai scazuta decat a metanului pur.