JUDECATA SI GHEENA CONSTIINTEI: Frate, bea sangele meu.

VA VENI
ZIUA RASPLATIRII CELOR NEDREPTI SI VICLENI, cand se va arata
fatarnicia care parea a fi fapta buna, zavistia care parea ravna,
viclesugul care parea prietesug si se va dovedi amagitor acela caruia
ne inchinam ca unui sfant
Cuvant la Duminica a III-a a Sfantului Post
Oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele intru acest neam
preacurvar si pacatos, si Fiul omenesc Se va rusina de el, cand va
veni intru slava Parintelui Sau, dimpreuna cu sfintii ingeri. (Marcu,
cap.XX)

Cugetul omului face pre si hotarari si dreptatea lui Dumnezeu face

judecata si rasplatirea
O, judecata! O, suflete! In acest chip am strigat cu suspinuri si cu lacrimi cand
am gandit la cuvantul venirii celei de-a doua a lui Hristos. Si cum sa nu ma
tulbur? Cum sa nu ma infricosez, cand voi socoti ca va veni ceasul in care din
mormantul meu voi auzi glasul unei trambite, si acesta va fi glasul lui Dumnezeu, care
ma cheama la judecata, ca voi invia fiind imbracat cu trupul meu cel dintai, ca voi tine o
carte in care va fi insusi cugetul meu, acolo vor fi scrise cu amanuntul si cate am facut
si cate am gandit, si cate am zis in toata calea vietii mele. []

Partea I
Fara indoiala, unul dintre adevarurile dreptslavitoarei noastre credinte este ca va fi a
doua venire a Domnului Hristos, cand va veni sa judece viii si mortii. In
Scriptura cea veche proorocii si in cea noua evanghelistii, graiesc cu mare indrazneala,
iar in cuvintele lor sfintii dascali cu mare cutremur.
In viata aceasta lumea este plina de nedreptati, multi rai se indestuleaza si se
slavesc si multi buni sunt lipsiti si se pedepsesc. Cand Dumnezeu este drept,
deci in cealalta viata se cade sa se faca o judecata dreapta si rasplatire
dreapta, cei rai sa ia pedeapsa ce li se cade si cei buni plata ce li se cuvine.
Cei ce au facut bine intru invierea vietii, iar cei ce au facut rele intru invierea
osandirii.
Aceasta este pricina pentru care in viata aceasta Dumnezeu nici pe toti cei rai
ii pedepseste, nici pe toti cei buni ii daruieste, ca sa stim ca aceasta are sa o
faca in judecata cea viitoare, in viata cealalta. Lumea este tot ratacire, cati

oameni buni in ochii lumii par a fi rai, pentru o sloboda si fara de rautate
simplitate? Si cati oameni rai in ochii lumii par a fi buni, pentru vicleana si
amagitoarea fatarnicie? Si iarasi, ce pricinuiesc sila si viclesugurile oamenilor?
Cati tirani imparatesc, cati nevinovati se chinuiesc?
Macar ca Dumnezeu ca o raza a dreptatii Lui, si pe multi pacatosi a pedepsit, ca pe
Faraon si pe Antioh, si pe multi nevinovati a mantuit, ca pe Iosif si pe Suzana. Cu toate
acestea, cei mai multi pacatosi in toata viata lor s-au bucurat de cinste si de
slava si cei mai multi nevinovati au murit cu necinste si ocara. Insa Dumnezeu
este drept si trebuie odata, intr-o judecata a toata lumea, sa arate care a fost
adevarata rautate si care a fost adevarata bunatate, si sa straluceasca
adevarul lucrurilor. In acest chip socotesc mai cu deosebire dintre dascalii Rasaritului
pe Hrisostom, iar dintre cei ai Apusului pe Augustin, (Cuvantul al III-lea la bogatul si la
saracul Lazar). Pentru ca sa se arate dreptatea lui Dumnezeu, se cade sa se faca o
judecata viitoare si sa stam toti inaintea acelui infricosator judet, sa fim judecati toti,
fiecare pentru cele ce a facut, bune sau rele, o spune lamurit Pavel.
Ca noi toti se cade a ne arata inaintea judecatii lui Hristos, pentru ca sa ia
fiecare cate a facut, sau bune sau rele.
O, judecata, o, suflete! In ziua cea mare sunt toate infricosatoare, precum mai inainte
le-am talcuit, insa mie doua mi se arata a fi cele mai infricosatoare: una, cugetul
omului, cel care face para si hotararea, si cealalta dreptatea lui Dumnezeu,
care face judecata si rasplatirea.
O, judecata, o, suflete! Sa incepem de la cea dintai. Nu este alt lucru mai urat decat
pacatul. Omul insusi care are pofta sa faca pacatul n-are ochi sa-l vada, il face,
dar se sileste cat poate sa-l ascunda. Cand este silit fara voia lui sa vadeasca
pacatul lui in judecati, rabda chinuri si tace. Cand merge cu voia lui ca sa-l
spuna la marturisire, sau il schimba cu mestesug, sau il acopera cu
pricinuirea.Pricina este ca de au putut fireste sa-l faca, nu pot moraliceste sa-l vada.
Cu adevarat, cugetul este oglinda, de care si cu voie si fara voie se cade sa se
rusineze omul.
Femeia cand naste pruncul are dureri, dar dupa ce-l naste are bucurie. In ce
priveste sufletul dimpotriva. Cand face pacatul are bucurie, dar dupa ce-l face
se intristeaza, si durerea aceasta nu este altceva decat impungere a cugetului.
Taca din afara gura cat va vrea, cugetul dinlauntru il paraste. Si parile
cugetului sunt cel mai greu chin al sufletului. Consta, imparatul Constantinopolei
(povesteste cronicul lui, Gheorghe Chedrin) pentru prepusul imparatiei, care nu pofteste
sa aiba sotie nici pe umbra, a silit pe fratele lui cel mai mic Theodosie sa paraseasca
curtile imparatesti si sa mearga sa se hirotoneasca diacon. S-a hirotonit, dar aceasta na fost destul. Dupa putine zile a poruncit si l-a omorat; s-a facut un al doilea

Cain, ucigas de frate si fur de cele sfinte. A socotit savarsind nelegiuirea ca va

vietui fara frica si fara primejdie, imparatind fara fratele lui, dar in acea
noapte, in acel adanc intuneric cand tiranul vrea sa inchida ochii spre somn,
iata ca ii sta inainte fratele Theodosie cel junghiat cu nedreptate, fiind
imbracat cu sfantul vesmant al diaconiei si tinand in mana un pahar plin cu
sangele lui cald, din care inca iesea abur.
Frate, bea, i-a zis cu glas infricosat, eu sunt fratele tau Theodosie, pe care l-ai
injunghiat, acesta este sangele meu pentru care ai insetosat, bea si satura-ti
insetosarea cea poftitoare de sange; frate, bea.
La o vedere ca aceasta si la niste cuvinte ca acestea, ticalosul imparat s-a
cutremurat, s-a infricosat si a ramas ca mort. Se scoala din pat, paraseste
somnul si trece in celalta parte a palatului, se racoreste putin, si iarasi se
culca. Din nou i se arata nalucirea aceea cu paharul si cu cuvintele: Frate,
bea. In toate zilele era urmarit de aceeasi imagine. In fiecare ceas, cum
venea somnul, venea si fratele ca sa-i infricoseze inima. Frate, bea!. Voia sa
iasa afara pe campuri, prin gradini, la vanatoare, doar isi va mantui sufletul
scarbit de acea infricosatoare vedere, dar si acolo nalucirea il urmarea si il
ingrozea, si ii dadea sa bea din paharul aducator de moarte. Frate, bea.
Se hotaraste sa plece de la Constantinopol si sa treaca pe mare in Sicilia, ca doar isi va
schimba norocul schimbandu-si locul. In zadar se ostenea, chinul il urmarea, caci
tinea in cugetul lui pricina chinului.

Pretutindeni il insoteste umbra

cea

intunecoasa. Frate, bea! Dar aceasta pana cand? Pana cand prin dreapta
ingaduinta a lui Dumnezeu, dupa putini ani de viata chinuita, s-a sinucis si asa
a implinit osanda band paharul acel amar frate, bea. Ticaloase Consta,
nenorocite imparat! Ceea ce te-a infricosat era vreun om inarmat, viu, ci un mort, un
chip fara de stat, o umbra, o nalucire, ci cu adevarat pacatul pe care l-ai facut, a carui
vedere este atat de inspaimantatoare. A facut pacatul, dar nu poate sa-l vada.
Cugetul este cel care paraste, si para cugetului este de nesuferit frate,
bea.
In viata cugetul este un paras ascuns, caci ascuns este si pacatul. Parele
cugetului nu le aude altcineva afara de cel care a gresit. Dar in ziua judecatii,
cugetul care este atunci parasul este de fata. Atunci si pacatul este de fata, iar
parele le aude cel ce a gresit, le aud si ingerii, le aud si toti oamenii si toti
dracii. Noi atunci, cu ochii deschisi, vom vedea nu in vis sau ca nalucire, ci vom
vedea cu adevarat pe omul acela pe care sau cu mainile noastre, sau cu sfatul
nostru l-am omorat. Il vom vedea tinand in mana paharul plin de sangele lui si
zicand: Frate, bea.

Fiara mancatoare de sange, tu m-ai omorat! Iar tu sau cu darurile tale ai

imblanzit pe judecatori, sau cu minciunile tale ai amagit dreptatea, si moartea
a ramas fara rasplatire. Copiii mei cei saraci au ramas nechivernisiti, femeia
mea vaduva, rudele mele intristate, in zadar m-au plans pana acum.
Dar inaintea dumnezeiestii dreptati, inaintea unui Dumnezeu judecator vom vedea
pe cel sarac pe care l-am asuprit strigand:
Bogatule fara de sat, boierule nedrept, negutatorule lacom, eu iti plateam in toata
viata mea si nici odinioara n-am luat inapoi inscrisul. Eu argateam ca un rob si toate
ostenelile, toate rodurile, tot venitul meu s-a dat ca sa platesc datoria, dar datoria mea
inca traieste, numele meu inca este scris in catastiful tau. Dobanzi si datorii au mancat
toata avutia mea. Copiii mei argatesc, femeia mea slujeste pe la straini, casa
mea s-a stins, eu am ramas gol, de sangele meu ai insetosat? Bea, dar,
sangele meu. Bea, frate
Atunci

vom

vedea

pe

Iisus

Hristos

cel

adevarat

cu

sfantul

pahar

al

Preacuratelor Taine sa ne mustre pe noi, pe arhierei si pe preoti, zicandu-ne:

Furule de cele sfinte preote, tu ai indraznit de atatea ori a sluji, dar n-ai socotit
nicicand intai a te marturisi, tu ai apucat Sfintele Sfintelor mele cu mainile
necurate, tu te-ai impartasit din tainele mele cu buze spurcate, tu sedeai in targ
si paraseai slujba bisericii, tu purtai grija pentru casa ta si uitai Sfantul Altar, tu ai
cumparat si ai vandut darul Meu, tu ai calcat sangele Meu, bea dar, frate, bea.
Atunci vom vedea pruncii cei mici, pe care maici cu inima impietrita i-au
omorat inca fiind in pantecele lor, a se tangui cu amare lacrimi si a zice:
O, ucigatoarelor de prunci maici, voi sau de scumpete ca sa nu ne hraniti, sau ca sa
acoperiti faptele necinstei voastre, ne-ati dat indoita moarte, caci ne-ati lipsit si de
lumina vietii, si de lumina dumnezeiestii slave. Blestemata fie mana care a adus
buruiana aducatoare de moarte, blestemata gura care a dat sfatul cel fara de mila,
blestemata socotinta voastra care ne-a omorat inaintea nasterii. Vedeti curatul si
nevinovatul sange cu care ati spurcat pamantul. Maicilor, beti!
Si gandul nostru, care nu sta niciodata nelucrator, in toata calea vietii noastre,
cate a cugetat? Si limba noastra, care nu inceteaza vreodata, cate a vorbit? Si
vrerea noastra, care este asa de lesne spre cele rele, cate a facut? Atunce toate
cate am gresit cu limba, pana si in cuvantul cel zadarnic, cate am gresit cu mintea pana
in cele mai mici ganduri, fiecare cu toate imprejurarile in care s-au facut, se vor arata
inaintea ochilor nostri si inaintea a toata lumea, caci vom vedea toate deodata (o
marturiseste Marele Vasile in cuvantul pentru pocainta) ca si cand ar fi faptele noastre
de fata, si aratate inaintea fetei cugetului nostru, fiecare dupa felul cum s-au zis si dupa
felul cum s-au facut. O, ce vedere fioroasa!

Atunci se va arata fatarnicia care parea a fi fapta buna, zavistia care parea
ravna, viclesugul care parea prietesug, clevetirea care parea indreptare. Aflatus-a o scrisoare mincinoasa? Atunci se va arata condeiul care a scris-o. Pierdutu-s-a un
vas sfant al Bisericii? Atunci se va infatisa mana care l-a furat. Facutu-s-a vreo
clevetire sau vreo asuprire? Atunci se va arata gura care a tocmit-o. S-a
amagit

acea

fecioara

simpla,

se

ascunde

vinovatul

si

se

osandeste

nevinovatul? Atunci se va cunoaste tatal cel adevarat al copilului. Se va dovedi

amagitor acela caruia ne inchinam ca unui sfant? Se va dovedi curvar cel ce
socoteam a fi indreptare intregii intelepciuni, se va descoperi ca un lup cel ce
se socotea ca oaie, se va arata ca Iuda iubitor de argint si vanzator cela ce se
socotea ca un apostol, se va dovedi ca un viclean Isav acela ce se socotea ca
este Iacov cel bun.
O, si ce rusine! Vom vedea cu adevarat toate faptele noastre cu ale lor chipuri, fiecare
precum s-au zis si s-au facut. Amar mie, eu asud cu sudoare rece, ma tulbur tot
de rusine, cand merg sa arat pacatul meu duhovnicului, care stiu ca-l tine
ascuns, sunt incredintat ca nu-l va vadi, ca nu ma pedepseste, ci ma iarta. Sa
arat apoi pacatul meu inaintea tuturor ingerilor, sa se scarbeasca de mine toti sfintii, sa
se lepede de mine inaintea tuturor cetelor dracesti, si sa rada de mine? O, ce rusine! O,
ce tulburare! Dar simt insusi cugetul meu mustrandu-ma; o, ce chin! Aceste pacate
mari si infricosatoare (voi zice eu insumi) sunt toate ale mele, nu pot sa le
ascund, aceasta este ziua descoperirii.
Dumnezeu mi-a dat in viata aceasta o lesne mijlocire ca sa iau iertare, numai
cu un cuvant pe care l-as fi spus: am gresit. Si numai cu cuvant pe care mi lar fi spus duhovnicul, iarta-se tie pacatele tale, eu as fi fost iertat; dar nu am
facut-o. Mi-au spus-o fata dascalii, pe ascuns duhovnicii, si am trait atatia ani si
am avut vreme dar n-am facut-o. Am oare vreun raspuns? Nu-mi erau
suficiente rautatile mele. Mai sunt si cele straine? Vroia unul sa faca marturie
mincinoasa, sau altul sa ucida si eu l-am indemnat. Se ascundea cat era cu putinta
sarmana fecioara, cinstita femeie, dar eu cu amagire sau cu sila am tras-o spre curvie.
Nu stia inca vreo rautate tanarul acela si cuvintele mele si impreunarile mele iau stricat firea, inveninandu-i auzul.
Am fost preot si am covarsit pe mireni cu sminteala, am fost insurat si tineam
acea curva inaintea ochilor femeii mele, am fost tata si m-am facut feciorilor
mei dascal de cele rele, am fost intre oameni pilda de pierzare, si oare nu
puteam sa ma osandesc singur, fara a trage cu sfatul meu, cu urmarea mea si
cu sminteala mea si pe altii in munca? Oare am vreun cuvant de indreptare? Ma
pocaiesc, dar nu-mi foloseste [doar in momentul Judecatii, n.n.]. A trecut vremea
iertaciunii, aceasta este vremea rasplatirii. Asadar ce am a face? Ma parasc eu
insumi pe mine si ma osandesc singur, Dumnezeule!

Nu mai este trebuincioasa judecata Ta, ma osandeste cugetul meu, voi merge cu voia
mea sa ma ascund in iad, ca sa nu mai vad pacatele mele; primeste-ma o munca, caci
raiul nu este pentru mine. Zic si ma cutremur. Asa paraste, asa hotaraste parasul si
judecatorul nostru, cugetul. Nu este, zice dumnezeiescul Hrisostom, la Lazar si la
bogatul, nu este judecator asa de priveghetor precum cugetul nostru. Dupa ce a
facut in tine insuti cugetul tau para si hotararea, trebuie sa faca judecata si rasplatire
dreptatea lui Dumnezeu.
O, judecata! O, suflete!
[]
Zice dumnezeiescul Hrisostom:
Nesuferita este gheena si munca aceea, insa de va socoti cineva o mie de
gheene nu va zice deplin. Cat amar va fi sa vada intorcandu-se Fata cea blanda
si Ochiul cel bland nesuferind a se uita catre noi. Dar pentru ce numai urgie
fara de mila? Pentru ca atunci este judecata si rasplatire, si de o veti socoti
bine, aceasta este imprejurarea cea mai infricosatoare a venirii a doua a lui
Hristos.
In doua chipuri judeca Dumnezeu pe pacatosi: in aceasta viata, pentru ca pacatul
poate sa se curateasca cu pocainta. Dumnezeu judeca pe cel pacatos precum
judeca judecatorul pe cel vinovat. Dar il cearta precum cearta tatal pe fiu, adica nu
cu toata urgia lui.
Si nu va aprinde toata mania lui (zice proorocul) il judeca cu o masura a urgiei lui,
incat sa se intelepteasca cu rana si sa se intoarca cu invatatura, dupa cum zice
Grigorie Teologul:
Ranindu-se

sa

se

intelepteasca

si

invatandu-se

sa

se

intoarca

catre

Dumnezeu.
Asa dreptatea Lui aici face judecata si indelungire de manie, este judecator drept,
indelung-rabdator.
Apoi, in cealalta viata, cand pacatul nu se mai curata cu pocainta (de vreme ce
atunci nu mai este vreme de pocainta), judeca pe cel pacatos ca pe un vinovat,
si totodata il socoteste ca pe un vrajmas. Ca unui vinovat ii face judecata si ca unui
vrajmas ii face rasplatire. In viata aceasta este si Dumnezeu judecator, si
Dumnezeu Tata, iar Dincolo este si Dumnezeu judecator si Dumnezeu
rasplatitor.
Dar oare ce fel de rasplatire va face Dumnezeu? Un imparat al Scitiei l-a omorat pe
insusi fiul sau, care printr-o greseala a calcat legea lui. Si indata a poruncit ca sabia

aceea cu care a fost taiat capul fiului sa se spanzure in divanul sau cand facea judecata.
Cand iesea din palat, unul dintre ofiteri era insarcinat sa o tina ridicata inaintea lui, ca
sa o vada si sa se teama tot norodul, cu aceasta voind a zice:
O, voi cei ce sunteti sub stapanirea mea, vedeti aceasta sabie si cunoasteti pe cine
aveti imparat. Eu fac rasplatire legii calcate; nu am partinit nici fiului meu. La aceasta
sabie care este uda de sangele fiului meu sa se uite fiecare vinovat si sa socoteasca
binisor ce fel de dreptate va gasi de la unul care, vrand a fi judecator a uitat a fi tata.
Cel intrupat Fiul lui Dumnezeu a purtat pacatul oamenilor si S-a facut pentru
noi blestem, precum zice Apostolul, Parintele Lui cel ceresc L-a hotarat sa moara
sus pe cruce.
Cand va sedea pe scaunul cel inalt, ca sa judece viii si mortii, inaintea
scaunului o sa va arate si aceasta Cruce.
Atunci se va arata semnul Fiului omenesc, si oare pentru ce?
Ca sa vada cei pacatosi si sa se cutremure si cu adevarat se vor cutremura.
Si vor plange toate neamurile pamantului cand vor auzi pe Dumnezeu si Tatal sa
le spuna:
Nemultumitorilor! Viata Fiului Meu, care era mai de mult pret decat toate
vietile ingerilor si ale oamenilor, am dat-o la moarte. Sangele Fiului meu, care
era cel mai scump mergator al raiului, l-am varsat in tot pamant.Dragostea
catre Fiul Meu era mai ferbinte decat toate vapaile Serafimilor, si am parasit-o. Nu am
avut lucru mai de pret, nici mai iubit decat pe Fiul Meu Cel unul nascut, si L-am
jertfit sus pe aceasta Cruce; si aceasta nu ajunge sa va faca sa cunoasteti
uraciunea pe care o am impotriva pacatului? Si cu pacatul iesiti inaintea ochilor
mei. La Crucea aceasta vad moartea Fiului Meu, si la voi vad pricina mortii Lui.
M-ati indemnat sa omor pe Fiul Meu pentru pacatele voastre, ma indeamna acum Fiul
Meu sa fac rasplatire mortii Lui. Sunt Judecator, sunt si Tata, ca un judecator judec si
ca un tata se cade sa fac rasplatire.
[]
Socotiti ca dreptatea lui Dumnezeu judeca pacatele voastre si dragostea lui
Dumnezeu rasplateste moartea Fiului Sau, in acest chip bate razboi impotriva
voastra dreptatea si dragostea lui Dumnezeu. Si se face voua judecata dimpreuna si
rasplatire, si iarasi masurati dragostea aceea pe care o are catre Fiul Sau care
este nehotarata, masurati uraciunea pe care o are catre pacat, care l-a
indemnat sa jertfeasca pe acest iubit Fiu al Sau, si aceasta este nemarginita, si
din asemenea dragoste si din asemenea uraciune masurati ce fel va sa fie acea
judecata si rasplatire. Amar si oare cine poate sa socoteasca? O, judecata! O, suflete!

Partea a II-a

Proorocul Daniil, la capitolul al saptelea, si de Dumnezeu cuvantatorul Ioan la capitolul

al douazecilea al Apocalipsului zic ca in ziua judecatii se vor deschide cartile.
Acestea sunt cartile in care este scris cate am facut in toata viata noastra. Si
mi se pare ca vor fi doua: intr-una sunt cate rele am facut, adica pacatele
noastre, in cealalta cate bunatati am facut, adica virtutile noastre.
Intai se deschide aceea care cuprinde pacatele noastre. Pe o parte a cartii este scris
pacatul pe care l-am facut, cu toate imprejurarile persoanei, timpul, locul si celelalte, si
de va fi semnat pe cealalta parte ca de pacatul acela ne-am marturisit, ne-am pocait,
ne-am facut datoria ce ni se cadea, cu rugaciuni, cu post, cu milostenii, dupa canonul
dat de duhovnic. Atunci dreptatea lui Dumnezeu nu ne cere socoteala pentru acel pacat
caci, desi este scrisa datoria, este insemnata si plata. Pentru aceasta, cand vom face
in aceasta viata o marturisire deplina, sa nu ne temem de judecata cea
viitoare. Asa ne mangaie mangaierea pacatosilor dumnezeiescul Hrisostom.
Cand vom putea spala pacatele noastre in aceasta viata prin marturisire, vom
merge acolo curati de toate pacatele.
Totul era ca marturisirea pe care am facut-o sa fie buna; stiind ca noi ne marturisim
dupa obicei, dar nu cu umilinta. Pocainta noastra sa fie adevarata, stiind ca cele
ce le marturisim o data le marturisim si la anul, si inca altele mai mari si mai
rele, ceea ce este o dovada ca doar le spunem duhovnicului, dar nu le parasim.
Si de este asa, vai de noi, caci atunci la judecata cea viitoare datoria noastra va fi
deschisa si pacatul nostru neplatit, si vom da seama si pentru pacatul facut, si pentru
marturisirea pacatului pe care nu am facut-o bine.
Cealalta carte cuprinde bunatatile pe care le-am facut, adica faptele noastre
cele bune. De ne-ar fi facut Dumnezeu acest mare dar, la cea de-a doua
aratare, sa nu ne judece pentru pacatele noastre, ci sa le ierte, sa ne judece
numai pentru faptele noastre cele bune, oare socotiti ca ne-am fi aflat vrednici
de rai si sa auzim glasul cel fericit:
Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti imparatia ce s-a gatit
voua?
Eu socotesc cu totul dimpotriva, adica Dumnezeu mai vartos ne va osandi pentru
cele ce ne par a fi fapte bune. Si sa vedem care sunt faptele cele bune pe care le-am
facut: am mers duminica la Sfanta Liturghie? Am mers, dar mai mult din obicei
decat

pentru

evlavie;

am

mers,

dar

cand

preotul

se

ruga

si

facea

Dumnezeiasca Liturghie, noi vorbeam intre noi pentru pricini lumesti. Aceasta
oare este fapta buna? Facut-am vreo rugaciune? Adevarat, dar cand se rugau
buzele noastre, unde umbla mintea noastra? Si oare este aceea rugaciune, a
canta un ceas intreg o samoglasnica si a inghiti intr-un minut toata Psaltirea?
Oare este aceasta vreo virtute? Am facut milostenie, dar cata? Foarte putina; si pentru

ce? Mai vartos ca sa avem lauda de la oameni, decat de la Dumnezeu; si aceasta este
fapta buna?
Postim si socotim a fi cea mai mare fapta buna a noastra, dar atunci cand postim mai
mult, atunci mai mult ne imbatam. Facem infranare de peste si de carne, dar nu
facem infranare si de patimi. Nu mancam bucate de dulce, dar inghitim intreg
pe vecinul. Sihastrii nostri se pazesc nu cumva sa indulceasca buruienile pe care le
mananca cu putintel untdelemn, dar de se mandresc pentru aceasta si pentru celelalte
nevointe ale lor, aceasta mai este fapta buna? Cu niste fapte ca acestea voim sa
castigam raiul? Sa aratam numai o fapta buna curata, sa fie fara amestec de
rautate, sa aratam macar un singur bine desavarsit. Din patruzeci sau din
cincizeci sau din saizeci de ani ce am trait, sa aratam o zi, un ceas pe care l-am putut
darui tot lui Dumnezeu. Oare unde este o zi si un ceas ca acesta? Si de nu avem noi
alte fapte decat acestea ce ni se par noua a fi fapte bune, vai de noi la cea de-a doua
venire a lui Hristos! O, judecata! O, suflete!

(din: Cuvinte folositoare si de suflet mantuitoare ale Sf. Efrem Sirul

si ale altor Sfinti Parinti, Ed. Bizantina, 2004)

CUTREMURATOAREA INTALNIRE DECISIVA

Duminica. Infricosata Judecata. Eu as fi vazut Predica din aceasta Duminica,
pecetluita de Sfintii Parinti cu numele parca de foc: Infricosata Judecata,
conceputa intr-un stil cu totul deosebit de celelalte predici din timpul anului, as fi vazuto conceputa ca sa cutremure chiar si pe cel mai insensibil dintre ascultatori.
Infricosata, inevitabila, cutremuratoarea intalnire decisiva, pentru totdeauna,
intalnire cu Judecatorul Suprem, intalnirea care decide vesnica deplinatate si
bucurie sau vesnica scrasnire a dorintelor [a dintilor], vesnica imbratisare si
dragoste sau vesnica despartire si lepadare. Momentul unic cand nu mai e
posibil niciun compromis, nicio aproximatie, niciun apel. Dupa o vreme de
tergiversari, de ingaduinte, de reparatii, de intoarceri, iata clipa cea mai
solemna, ireversibila, de o solemnitate unica, teribila, total absoluta, mai plina
de orice cuvant din vocabularul omenesc: Infricosata Judecata.
Cine n-a cunoscut, macar odata in viata lui, emotiile, emotia sugrumata, ingrijorarea,
agitatia, tulburarea la un Proces, in fata unui tribunal omenesc, chemat sa hotarasca
intr-o chestiune mai mult sau mai putin importanta pentru el? In putine cuvinte as fi
evocat aceasta emotie si as fi asezat-o in contextul catorva pasagii din Apocalipsa ca
puterea ei sa se ridice la patrat, la cub, ca puterea gramezilor de boabe de grau in
patratelele esicherului, inmultite pana la mai mult decat intreaga recolta a pamantului.

Cu orice pe lumea asta si in viata aceasta se poate, eventual, glumi, dar va

veni o clipa in care fiinta fiecaruia, in mijlocul unui spectacol de o grandoare
cosmica

abia

inchipuibila

si

confruntata

cu

rusine

de

proportii

incomensurabile, se va zgudui de un cutremur, nu cel care ar darama un oras

sau ar sparge un continut, ci de un cutremur care ar sfarama in tandari o
galaxie! Unde sa mai fugi, unde sa te mai ascunzi, in ce sa mai nadajduiesti,
cand toate acestea au luat sfarsit? Cam asa as fi vazut prima parte.
La partea a doua as fi plecat de la intrebarea: ce putem face sa prevenim aceasta
cumplita, strivitoare deznadejde realizata intr-o clipa de constiinta a situatiei
in care, in fond, nu trebuie sa uitam, ne vom gasi efectiv candva? Aici as fi
reamintit cuvintele lui Hristos:
am insetat si nu Mi-ati dat sa beau, am fost gol si nu M-ati imbracat, am fost
bolnav si nu M-ati cercetat (Matei 25, 42-43).
Eu cred ca suferinta, in intelesul cel mai simplu, la saraci, la cersetori, la nevoiasi si in
general, la oameni lipsiti de necesar, dupa o conceptie care parca s-a instaurat mai
demult, nu epuizeaza intelesul pericopei evanghelice. Eu vad aceasta pericopa
neactivata, considerata in mijlocul si la coordonatele lumii moderne. Pr. Cleopa ne-a
spus odata:
Sa va sfatuiti unul pe altul, sa va fie mila unul de altul.
Altadata a fost o lume, care, grosso modo, putea fi impartita in bogati si saraci, in
drepti si incurcati in nevoi lumesti, dupa criterii evidente si, intr-un fel, elementare.
Aceste granite sunt cu mult mai complexe acum si au devenit mai subtile. Dupa o veche
conceptie, cei care au cat de cat ceva mijloace materiale pot ramane oarecum linistiti
facand, sa zicem, clasicile acte de milostenie. Aceste acte de milostenie, despre
care de zeci si sute de ani s-a vorbit, insemneaza, desigur, ceva, dar mie mi se
pare ca problema s-a complicat. In orice caz, felul acesta de a vedea lasa o buna
parte a de lume intr-o chietitudine incarcata de cele mai grozave primejdii, in raport cu
Infricosata Judecata, caci, in realitate, numarul saracilor a crescut, in lumea
noastra, enorm, si nu s-a diminuat, cum s-ar crede intr-o falsa aparenta.
Intr-adevar, azi, mai ales azi si mai ales de acum inainte, in inima unui sarac lipsit de
mijloace materiale, Hristos poate fi o realitate care sa aseze un astfel de om in
categoria vamesului, daca nu chiar a fericitilor din Predica de pe Munte, iar pe un sarac
cu masina si economii la CEC, de partea caprelor. Ma intreb, atunci, care e saracul?
Care sunt saracii? Eu vad in lumea asta contemporana o gramada de oameni
care au nevoie de paharul cu apa, oameni goi care ar trebui imbracati in
hainele mantuirii, oameni bolnavi cu sufletul care nu sunt cercetati. Asa ca vad
problema extrem si din ce in ce mai complexa, cu responsabilitati augmentate unul fata
de celalalt.

Prin niste conditii de viata exceptionale, pe toate planurile, s-a ajuns de fapt la
situatia ca toti am ajuns saraci, saraci de grade, masuri diferite, dar saraci
care murim cu mamaliga sau cu tortul, daca vreti, la nas. Constiinta solidaritatii
se cere sporita astfel ca acei care o au mai puternica si mai luminoasa sa imprumute,
sa dea de pomana si celorlalti, iar paharul cu apa mai multa sau mai putina, dupa
trebuinta, sa ni-l trecem unul altuia, iar cu haina cuvintelor duhovnicesti sa ne
miluim unii pe altii, cat putem, cum putem.
Infricosata Judecata! Nu o realizez in fiecare zi, caci sunt un om obisnuit, om
netrebnic, dar din cand in cand ma cutremur si simt o strangere ca de o spaima
infioratoare, care se atenueaza numai la gandul ca sunt in Biserica, in vazduhul
rugaciunilor ei, la gandul ca am prieteni cu putere in rugaciune, si pentru ca cred si am
constatat ca ca eficienta rugaciunilor este o realitate prin care am iesit din multe
stramtorari si situatii foarte dificile, din unele situatii care pareau fara iesire. In orice
caz, nici delasarea, nici inconstienta, nici deznadejdea nu sunt instrumente de
afirmare a puterii si imaginatiei creatoare. Ar fi o catastrofala prostie sa
alunece, sa scape vigilentei noastre ceea ce s-ar putea sa fie cine stie?
problema problemelor: Infricosata Judecata!.

(Din: Alexandru Mironescu, Admirabila tacere. Jurnal (2 iulie

1967-29 septembrie 1968), Ed. Eikon, 2014, pp. 217-219).
Ceea ce m-a frapat mai mult dect o dat, atunci cnd citeam sau predicam despre
anumite pasaje din Evanghelie, este faptul c noi propovduim Judecata ca fiind
Vestea cea bun.
i vei auzi de rzboaie i de zvonuri de rzboaie; lua i seama s nu v speria i (Mt.
24, 6), ridicai capetele voastre, pentru c rscumprarea voastr se apropie (Lc. 21,
28).
Chiar i ultimele cuvinte din Cartea Apocalipsei:
Vino repede, Doamne Iisuse (Cf. Apoc. 22,20),
care au fost scrise cu o att de mistuitoare ndejde i tnjire de Biserica primar, sun
amenintor pentru unii: ei le rspund cu o rugciune ce-i aparine Fericitului Augustin:
O, Doamne, fac-se voia Ta dup cum voieti dar nu nc .
Pentru majoritatea cretinilor chiar i numai gndul la Judecata lui Dumnezeu
este nfricotor; ei se gndesc la posibila osnd, nu la biruin a ce va s fie a
drepilor (Mt. 12, 20) i a lui Dumnezeu. Foarte puini i-ar nsu i ca rugciune
cuvintele rostite cndva de un tnr:

Te iubesc, Doamne! Dac biruina Ta nseamn nimicirea mea, las-m s

pier, dar fie ca biruina Ta s se mplineasc!.
Uitm prea uor fgduina lui Hristos:
Cel ce ascult cuvntul Meu i crede n Cel ce M-a trimis are via ve nic i
la judecat nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la via (In 5, 24).
Aceste cuvinte nu ne dau sentimentul victoriei fiindc nu suntem suficient de
dedicai nici n tnjirea noastr dup biruina lui Dumnezeu indiferent de
costul pe care l pltim noi , nici n credin a noastr: chiar i binecunoscutele
cuvinte: Cred, Doamne, ajut necredinei mele (Mc. 9, 24), ne depesc
uneori pe muli dintre noi.
i totui judecata este veste, veste bun. Ea cuprinde promisiunea c
Dumnezeu va veni i-i va aduna copiii i c nu va mai fi nici o suferin i nici
un ru nu va mai exista. Dar este o veste bun i ntr-alt sens, mai surprinztor: din
Biblie reiese limpede faptul c nu vom fi judecai dup standarde omeneti;
msura dup care vom fi msurai este afirmaia sever i absolut a lui Dumnezeu c
numai iubirea conteaz i, mai mult, iubirea neprihnit i deplin manifestat n chipul
vieuirii noastre (Iac. 2). Adesea aceast afirmaie ni se pare prea grea ca s-o putem
rbda:
Doamne, cine se va mntui?,
ntreab Petru.
La oameni aceasta e cu neputin, la Dumnezeu ns toate sunt cu putin .
(Mt. 19, 25-6)
Scara de valori a lui Dumnezeu orict de supraomeneasc ar fi reprezint o
mrturie a faptului c vocaia noastr este s fim dup asemnarea lui
Dumnezeu i c tot ceea ce este mai mic dect aceasta nu este vrednic de om.
Aceeai convingere transpare, ntr-un mod surprinztor, n episodul pe care Matei l
relateaz n Evanghelia sa (Mt. 22, 15-22) despre tributul ctre Cezar:
Se cuvine s dm dajdie Cezarului sau nu?.
Aceasta pare a fi o ntrebare despre cetenie i responsabilitatea social a ucenicilor lui
Hristos. Dar este mai mult dect aceasta, dup cum tlcuie te n chip dumnezeiesc unul
dintre contemporanii notri:
Ce M ispitii, farnicilor? Artai-Mi banul de dajdie ,
rspunde Hristos, i apoi:

Al cui e chipul acesta i inscripia de pe el? Rspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis
lor: Dai deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului i lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui
Dumnezeu.
Ceea ce poart chipul Cezarului este a acestuia, ceea ce poart chipul lui Dumnezeu
i aparine Lui: d fiecruia ce este al lui banii celui care a btut moneda i
i-a imprimat chipul pe ea, iar ntregul tu sine d-I-l Celui al crui chip este
imprimat nluntrul tu; suntem ai lui Dumnezeu la fel de deplin pe ct banii de
dajdie sunt ai Cezarului.
Trebuie s ne lrgim foarte mult viziunea pentru a putea n elege ntreaga gam a
pildelor lui Hristos despre judecat. Ele nu se refer prea mult la a face, ct la a fi. n
centrul judecii se afl credina: oare nu Domnul nsu i spune: Cel ce va crede se
va mntui? (Cf. Mt. 16, 16) Dar aici e vorba de o credin mult, mult mai mare
dect cea cu care suntem obinuii:
Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: n numele Meu, demoni vor izgoni,
n limbi noi vor gri, erpi vor lua n mn i chiar ceva dttor de moarte de vor bea
nu-i va vtma, peste cei bolnavi i vor pune minile i se vor face snto i (Mc. 16,
17-18).
ns cine mai poate sta naintea judecii lui Dumnezeu, dac de la acest
criteriu nu exist excepie? Nimeni, ntr-adevr, dac dreptatea trebuie
mplinit conform regulilor omeneti ale rspltirii dup fapt, dar
avem mijlocitor ctre Tatl, pe Iisus Hristos Cel drept. El este jertfa de
ispire pentru pcatele noastre (1 In 2, 1-2); Cel care spune n-am venit ca s
judec lumea, ci ca s mntuiesc lumea (In 12, 47).
naintea cui va trebui s ne nfim? Cine ne va osndi? Doi martori vor sta
mpotriva noastr n Ziua Domnului contiina noastr i Cuvntul lui
Dumnezeu. Evanghelia spune:
mpac-te cu prul tu degrab, pn ce eti cu el pe cale, ca nu cumva
prul s te dea judectorului, i judectorul slujitorului i s fii aruncat n temni.
Adevrat griesc ie: Nu vei iei de acolo, pn ce nu vei fi dat cel de pe urm ban (Mt.
5, 25-26).
Scriitorii duhovniceti adesea au identificat pe acest pr ca fiind contiina noastr,
cunoaterea sdit n fire a binelui i a rului i de Dumnezeu druit, despre care
vorbete Pavel n Epistola sa ctre Romani:
Cci, cnd pgnii care nu au lege, din fire fac ale legii, ace tia, neavnd lege, i sunt
lorui lege, ceea ce arat fapta legii scris n inimile lor, prin mrturia
contiinei lor i prin judecile lor, care i nvinov esc sau i i apr, n ziua

n care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hrisos, dup Evanghelia mea, cele
ascunse ale oamenilor (Rom. 2, 14-16).
Un alt pr va fi chiar cuvntul lui Dumnezeu , nu Eu v judec, ci cuvntul pe
care l-am grit (Cf. In 12, 47-48), acest cuvnt care este adevr i via, la
care ntreaga noastr fiin rspunde, care ne poate nsufle i, dar pe care noi
nc l respingem cu att de mult nepsare.
Oare nu ardea n noi inima noastr, cnd ne vorbea pe cale? (Lc. 24, 32),
au spus pelerinii ntorcndu-se de la Emaus. i totu i, att de adesea Hristos este
nevoit s constate cu tristee:
Eu am venit s fiu Lumin pentru lume, dar oamenii au preferat ntunericul,
fiindc faptele lor erau ntunecate. (Cf. In. 3, 19)

(Din: Mitropolitul Antonie de Suroj, Reflecii O cltorie

duhovniceasc, Editura Doxologia, 2014)

Avva Efrem Filotheitul despre STRIGATUL CONSTIINTEI si VIATA DUPA

MOARTE. Sa traim viata dupa cuviinta, sa intram in randuiala, pentru
ca nu stim daca vom apuca ziua de maine
OMILIA a XXIII-a
Cartea constiintelor[1]
Fiii mei binecuvantati,
Iubirea lui Dumnezeu si nemarginita Lui milostivire care s-a aratat fata de om pana la
jertfa pe cruce a binevoit, chiar si in acest an, sa indrume pasii mei cu toate ca sunt
pentru totdeauna un om nevrednic si nemernic sa fiu langa voi cu sentimente de
dragoste parinteasca, pe care cred ca le nutriti si voi in inimile voastre fata de mine.
Intr-o zi, la manastirea mea, cand citeam impreuna cu fratii din Sfintii Parinti, ceva m-a
impresionat, as putea spune infricosator, o fraza prin adancimea sensului ei. Aceasta
era urmatoarea:
Am vazut cand s-au deschis cartile constiintelor inaintea lui Dumnezeu.
M-am inspaimantat tare, incercand sa patrund in sensul si-n gandirea Sfantului Parinte
al Bisericii care a scris-o. Oare ce intelegea prin cartile constiintelor?

Fiecare om are constiinta, dar si cartea vietii lui plina de foi si pagini. Fiecare

fila, in gandirea acestui mare Parinte, inseamna fiecare zi a vietii omului, care
trece si este traita, in special, a crestinului. Pe o pagina se scriu pacatele omului,
iar pe cealalta, faptele bune. Aici se consemneaza cele din minte, pacatele cu
imaginatia, cele care au loc in inchipuirea omului, in mintea si in inima lui, dar si toate
cele savarsite cu trupul. Toate acestea sunt scrise pe o pagina la prima vedere, iar pe
cealalta, faptele bune savarsite in trup si in suflet.
Pentru Dumnezeu nu exista lucruri ascunse, caci toate se descopera inaintea
Lui. Nici un cuget, nici un sentiment, nici un cuvant nu-i scapa, ci toate sunt
consemnate in aceasta carte a vietii. Toate vor trece prin judecata lui
Dumnezeu, nimic nu poate fi ascuns, si acest lucru este foarte important. In
definitiv, nu constientizam ce ni se va intampla exact, cand sufletul nostru va
iesi si va urca la Dumnezeu. Viata omului, de cele mai multe ori, se incheie in
cateva clipite si in acest interval este evident ca se va deschide aceasta carte a
vietii si a constiintei inaintea ochilor lui Dumnezeu si omul se va afla intr-o
postura foarte dificila, aceea de a raspunde daca va putea s-o faca pentru faptele lui
inaintea Celui care stie toate. La El nu incape raspuns de indreptatire sau de
tainuire, pentru ca insasi constiinta va protesta impotriva sufletului inaintea
Tronului. Aceasta va fi judecatorul sufletului, pentru ca ea nu poate sa falsifice
realitatea si adevarul celor savarsite de om.
N-am realizat ca vom fi judecati si, de aceea, are loc la ceasul iesirii sufletului
un act de pre-judecata, in acel moment sau dupa ce s-a despartit de trup.
Sufletul se afla in fata unui mic tribunal care va hotari, intr-o anumita masura, fericirea
sau nefericirea pe care o va primi inaintea marelui tribunal al lui Dumnezeu. Cunoastem
toate acestea din Sfanta Traditie, din traditiile personale si, de cele mai multe ori, din
experienta acestui eveniment care se intampla oricarui om de pe aceasta planeta. De
aceea, va trebui sa facem o incursiune in gandurile noastre, in crezul nostru, sa
ne adunam puterile sufletesti si sa ne pregatim pentru iesirea din aceasta
problema foarte serioasa a fiecarui om. In lumea aceasta, toate lucrurile se pot
schimba, nu putem s-o facem pe aceasta, o facem pe cealalta, si vine sfarsitul. Cand
este vorba, insa, despre aceasta calatorie fara intoarcere, catre cer, crestinul
ortodox trebuie sa mediteze foarte serios si sa se pregateasca sub toate
aspectele, pentru ca dupa moarte nu este pocainta.
Biserica ne ajuta foarte mult sa cunoastem ceea ce se intampla cu noi dupa
iesirea sufletului. Credem cu tarie ca sufletul va trece prin vamile vazduhului,
va plati impozite grele si, oricum, trebuie sa aiba in ordine actele, pasaportul, pentru
ca, altfel, undeva va fi coborat, oprit aici sau acolo, si situatia lui va fi foarte dificila.
Desigur, atunci se va trezi, dar va fi prea tarziu, deoarece nu va putea sa se intoarca, sa
arate cainta potrivita, sa-si aranjeze actele si pasaportul si s-o ia de la capat. Sufletul

omului nu se intoarce, ci merge direct la Creatorul lui, si aceasta realitate nu

este asa de simpla cum o vedem noi, si cel mai mult eu.
Poate ca ati citit despre iesirea sufletului unei femei, cunoscuta sub numele de Sfanta
Teodora. Acest suflet a slujit un om sfant si a venit vremea sa plece. Urcand
catre Dumnezeu, a trecut prin vami si acolo au inceput greutatile. Avea un
pacat nemarturisit, iar ingerii care o insoteau, o protejau si o indrumau s-au
aflat intr-un mare impas, din cauza multimii demonilor care-i asezau inainte
pacatul si cereau de la Dumnezeu sa judece dupa dreptate. Si se spune in
istoricul vietii ei ca mijlocirile acestui mare om sfant, care se numea Vasile, si
caruia ii slujise, au descurcat-o din urzelile demonilor. Astfel, ingerii au
purtat-o spre cer, vorbind intre ei si zicand ca daca nu ar fi intervenit
mijlocirile lui Vasile, sufletul ei aflat in primejdie mare n-ar fi urcat la ceruri.
Viata pe care o ducem dovedeste ca n-am inteles seriozitatea acestei
probleme. Sa luam un exemplu; am facut ceva rau si trebuie sa mergem la judecata
raufacatorilor, ne aflam in situatia sa fim condamnati la moarte, la streang sau la alte
pedepse si mai dure. Atunci, pana in ziua judecatii, ne vom ingriji foarte mult de
judecatori si de diferite mijloace de scapare, cu multa truda personala, cu nevointe, cu
nesomn, cu una, cu alta, asteptand sentinta. Si cu cat se apropie ziua, ceasul
Judecatii, starea sufletului va fi din ce in ce mai rea, si cum se va incheia? In
cel mai rau caz, cu moartea trupului, nimic mai mult decat o stare trupeasca, si
cata osteneala am depus mai inainte! Nu se intampla acelasi lucru cand este
vorba de suflet, a carui moarte nu este una trupeasca.
Plecarea trupului din aceasta viata nu implica libertatea mantuirii sufletului omului,
care, daca nu reuseste, se va chinui vesnic. Nu stim, nu putem sa intelegem sensul
cuvantului vesnicie. Intelesul lui este urmatorul: viata fara sfarsit, fara final,
neapusa. Asa cum existenta lui Dumnezeu n-are final, la fel si viata sufletului
omenesc. Prin urmare, in cazul esecului mantuirii, vom trai intr-o nefericire
vesnica. Nu este vorba despre o stare simpla, o durere usoara, de ceva care in
cele din urma trece si primeste iertarea. Din nefericire, avem de-a face cu o
chinuire infricosatoare si inspaimantatoare, de aceea zic ca nu stim ce se va
intampla cu noi dupa moarte.
Biserica noastra, prin invataturile, predicile si tainele ei, ne ajuta sa intelegem mai bine,
sa deschidem mintea si sa pricepem aceasta problema existentiala, de care avem
nevoie, ca sa nu fim pedepsiti. Noi va trebui sa constientizam starea noastra, sa
traim viata dupa cuviinta, sa intram imediat in randuiala, pentru ca nu stim
daca vom apuca ziua de maine. Nici clipele timpului nostru nu sunt sigure,
pentru ca, iesind de aici, viata noastra poate sa se sfarseasca. Astfel, in mai
putin de o ora, cartea constiintei va fi deschisa inaintea lui Dumnezeu si va
incepe judecata. Hristos va rasfoi cartea, fila cu fila, si va zice: Aici ai facut

acest pacat, dincolo pe celalalt s.a., iar constiinta va raspunde: Desigur, asa
este, intr-adevar, asa s-a intamplat. In momentul in care la judecata se va
termina de rasfoit aceasta carte, sufletul va tremura precum frunza in
anotimpul toamnei la cea mai mica adiere de vant, si precum pestele viu cand
este scos din mare. Asa se va zbuciuma si sufletul inaintea infricosatoarei
judecati. Iar daca hotararea lui Dumnezeu este pozitiva, atunci nu vom putea sa
masuram fericirea nici in adancime, nici in inaltime, nici in latime, pentru ca sufletul
acesta va intra in Imparatia lui Dumnezeu, Il va cunoaste cat se poate de mult, va
reveni la Acelasi Dumnezeu si Parinte. Si ganditi-va ca Dumnezeu este izvorul intregii
fericiri.
In cazul unei hotarari negative, cu osanda si nefericire, inaintea acestui suflet nenorocit
se deschide un iad infricosator, pe care daca cineva ar indrazni sa-l incerce, i-ar sta
mintea in loc. Nu se poate masura, in nici un caz, chinul infricosator. Am sa va
dau un exemplu: ne doare un dinte, mintea este zapacita de durere si alergam
imediat sa gasim un medicament ca aceasta sa inceteze. Si oare ce este
aceasta durere? De multe ori, si despre alta durere spunem ca este mare, nu
putem s-o rabdam si cerem imediat ajutor medical. Ce se va intampla, insa,
cand sufletul nostru va intalni iadul? Daca un demon s-ar arata inaintea ochilor
omului, acesta ar muri imediat, instantaneu. Omul chinuit in iad, insa, cum va trai
vesnic nu cu unul, ci cu milioane de demoni impreuna? Cum va putea sa vietuiasca asa?
Si totusi, asa se intampla.
Hristos,

iubirea

noastra,

Mantuitorul,

Dumnezeu-Omul

Care

si-a

varsat

Preacuratul Sau Sange pe cruce ne striga prin Sfanta Evanghelie:

Privegheati, ca nu stiti ziua nici ceasul in care vine Fiul Omului (Matei 25, 13).
Nimeni nu poate sa spuna ca n-a auzit acest glas, de aceea si repeta:
Sluga vicleana, din cuvintele tale vei fi judecat,
adica din ceea ce cunosti, marturisesti si propovaduiesti, te voi judeca.
Acest glas al constiintei este masura care ne judeca in toata vremea, si ceea ce
ne ajuta foarte mult sa ne usuram de mustrarea constiintei este sa ascultam
de ea. Ce inseamna, insa, ascultarea de constiinta? Cand ea ne sfatuieste ca
trebuie sa fugim, sa lepadam greutatea pacatelor noastre si sa spalam lepra
sufletului in baia Sfintei Spovedanii, sa facem intocmai. De exemplu: ne vin
ganduri pacatoase prin care savarsim faradelegea si constiinta ne striga:
Ai pacatuit, te-ai intinat, ai smintit pe altii s.a. Mergi si cauta sa te vindeci, nu
mai savarsi pacatul, alearga si indreapta-te.

Omul, daca asculta, rezolva problema, se indreapta si rana se vindeca. In cazul

in care, insa, nu asculta de constiinta, starea de lucruri se inrautateste, ispita
patrunde

mai adanc

si dupa

aceea

vine

si-l tulbura

pe omul

intreg,

impingandu-l la pacat. Constiinta striga:

Ia seama, vei cadea din ce in ce mai rau!.
Daca omul isi astupa urechile si nu vrea sa asculte, pentru ca problema
necesita osteneala, vai de el!
Imi veti spune, insa, ca exista oameni a caror constiinta nu-i mustra. Oare n-o
au? Cu certitudine, au si acestia, dar este vlaguita pentru ca a strigat mereu,
dar omul n-a auzit. De aceea, glasul ei a slabit si, in cele din urma, s-a stins. De
multe ori, vedem oameni care-si ucid chiar parintii lor si fac atatea faradelegi si zicem:
Dar, oare, omul acesta este animal?. Da, acesta s-a indobitocit pentru ca si-a
sugrumat constiinta si, prin urmare, aceasta nu mai striga.
In afara de constiinta cea buna mai exista si constiinta vicleana, cea care ne
calauzeste pe drumul diavolului si al pacatului. Supunandu-se acesteia, omul
savarseste fapte pe care nici animalele nu le fac si, astfel, la judecata lui
Dumnezeu, nu-L va putea privi in ochi. Cum va putea sa-L intalneasca din moment
ce nu L-a cinstit deloc si L-a blestemat?
Hristos ii va spune:
Eu, fiul Meu, M-am facut om pentru tine, M-am rastignit si atatea altele, ti-am
dat viata si atatea bunuri, iar tu, drept rasplata a acestora, M-ai blestemat si
nu M-ai luat in seama.
Toate acestea se intampla cand omul nu asculta de constiinta cea buna.
Si vedem din nou ca bunatatea lui Dumnezeu vrea sa ne ajute si ne spune:
De cate ori vei cadea, ridica-te,
Este omeneste sa cazi, dar sa ramai in aceasta stare este lucru diavolesc. Daca
de saptezeci de ori cate sapte cadem, de atatea ori sa ne ridicam.
Il intristam tare mult pe Dumnezeu prin lipsa noastra de evlavie, dar El, prin
bunatatea Lui, fara final si limite, ne primeste atat de frumos si ne cheama cu
atata dragoste langa iubirea Lui. Traditia ortodoxa ne relateaza despre un parinte
care a coborat in cetate si a auzit pe un copil spunandu-i:
Parinte, un om ma iubeste si eu il urasc, iar un altul ma uraste si eu il
iubesc.
Calugarul s-a gandit ca este adevarat acest lucru si a facut o apoftegma: Dumnezeu
ne iubeste si noi Il uram, diavolul ne uraste si noi il iubim, prin faptele
noastre.

Iar imi vine in minte o invatatura a Sfintilor Parinti, foarte frumoasa:

Cand sufletul omului va iesi din trup si-l vor lua ingerii in cea de-a treia zi, desigur ca,
dupa ce va ajunge la Dumnezeu si I se va inchina, va avea voie timp de 40 de zile sa se
intoarca la toate locurile unde a vietuit. Ingerul pazitor il va purta peste tot, si-i va
arata toate locurile unde a pacatuit si unde a facut fapte bune si-i va zice: Aici ai
savarsit acest pacat, aceasta uraciune. Si cand sufletul va vedea acel loc si-si va
aduce aminte despre istoria acelui pacat, va simti o asemenea rusine incat isi
va intoarce fata, ca sa nu mai vada acel loc. Cand, insa, va vedea locul in care
a savarsit vreo virtute, s-a pocait, a plans, a batut matanii, acolo va simti o
mare multumire.
Putem sa meditam la cele pe care le-am spus pana acum si sa luam o hotarare. Daca
Biserica, Sfanta Traditie, experientele personale ale oamenilor sfinti ne confirma acest
mare adevar, si ca nu este altfel, trebuie sa punem lucrurile la punct, sa rezolvam
problema, asa cum stim ca unu plus unu fac doi. Sa ne punem in randuiala pe
noi insine, sa plinim lipsurile pe care le avem, sa ne pregatim adica pasaportul,
pentru ca, daca nu-l avem, vom avea probleme atunci cand vom pleca de aici.
Si, astfel, cand suntem pregatiti, harul lui Dumnezeu ne va ajuta foarte mult
pentru ca inima lui Dumnezeu este deschisa deplin si ne asteapta sa ne
primeasca si sa fim fericiti. Este adevarat ca nu stim ce fel de Dumnezeu avem,
pentru ca, daca am sti, am face tot posibilul ca sa-L pastram si sa nu-L pierdem.
Batranul meu imi povestea ca in vechime existau parinti care la auzul cuvintelor
Dumnezeu, Hristos ii podideau rauri de lacrimi, lacrimi de bucurie, de
iubire dumnezeiasca. Noi, cand auzim sau citim despre Dumnezeu, avem ochii
uscati, pentru ca El nu vorbeste in noi, nu-L simtim intru cele dinlauntru ale
noastre.
Desigur, am simtit iubire pentru cel de langa noi, in diferite ipostaze, si stim ce
inseamna sa fii iubit, dar oare in dreptul lui Dumnezeu am simtit acelasi lucru? Trebuie
sa ne nevoim cat putem de mult ca sa ajungem la iubirea lui Dumnezeu.
V-as adresa din partea mea o rugaminte parinteasca: sa va nevoiti cat puteti de
mult pentru acest un lucru iti mai trebuie si sa va pregatiti.
Iar cand noi facem un pas, Dumnezeu ne va impinge o suta, ne trebuie doar
putina vointa, o mica fortare si El ne va darui multe. In pustie, cu cele cinci paini
si doi pesti pe care i-a binecuvantat, a saturat mii de oameni si au ramas si cosuri cu
firimituri, lucru care in mod firesc nu se putea realiza. Asa si cu noi, putinele noastre
fapte binecuvantate de El vor deveni multe, adica vor realiza mantuirea
vesnica si vom scapa de nefericire.

Un alt lucru caruia ar trebui sa-i dam importanta mare este notiunea de iad, de
negru, pentru ca astazi diavolul este mult mai viclean. Inselaciunea lui consta
in faptul ca prezinta iadul ca pe o problema de constiinta si nimic mai mult.
Astfel, el nu exista ca realitate, ci doar in constiinta. Adica, ma gandesc ca-L
intristez pe Dumnezeu si ma amarasc, cuget ca am facut o crima si simt o mare povara
in sufletul meu, la aceasta se rezuma realitatea iadului. Desigur, pe diavol il intereseaza
oamenii care vor sa-si traiasca viata, care se gandesc ca iadul este doar in constiinta,
ca omul va suferi doar in suflet, ca el n-are existenta concreta, pentru ca zic: Dar in
lumea cealalta vor fi cazane si focuri?.
Intr-o asemenea imprejurare, m-am intalnit cu cineva in Grecia si am indraznit sa-i
spun ca gresea cand cugeta si, mai ales, propovaduia, astfel, despre iad. Si mi-a zis:
Parinte, este o problema de constiinta si nu de stare reala.
Nu sunt de acord cu dumneavoastra.
Ce, parinte, puteti sa va inchipuiti ca exista un iad cu flacari, cu cazane, cu viermi si
cu atatea altele?
I-am spus urmatoarele:
Domnul, cand va veni a doua oara, va zice celor din stanga: Plecati de la
Mine in focul cel vesnic pregatii diavolului si ingerilor lui (Matei 25, 41). Este
adevarat?
Este, a zis acela.
Diavolul are constiinta? l-am intrebat.
Adica?
Diavolul sufera in constiinta cand savarseste faptele lui urate? Nu sufera, iam raspuns tot eu. El face praznic, sare de bucurie cand face fapte rele, caci se
razboieste cu Dumnezeu. Asadar, nu asezati problema iadului in constiinta
diavolului, pentru ca atunci pedeapsa lui care va fi?
N-a raspuns.
Prin urmare, avem un iad real, dar de natura spirituala si nu materiala.
Spiritul n-are nici o legatura cu materia.
In continuare, a inceput sa se clatine in convingerile lui si i-am zis urmatoarele.
Credem ca exista o Traditie ascetica, autentica a nevoitorilor, a celor care au
vorbit cu Dumnezeu, s-au bucurat si au primit de la El adevarul? N-au

cunoscut ei practic si o stare si alta, n-au explicat cu de-amanuntul despre

faptul ca iadul nu exista in constiinta?
Mi-a zis:
De-a lungul timpului, prin aceste reeditari continue ale cartilor, invataturile se
falsifica.
I-am zis:
A, cand este vorba de acest subiect, sa credem ca prin reeditarile succesive
toate cartile Bisericii sunt gresite?
Nu, mi-a zis.
I-am spus:
Il avem pe Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos care, intr-o imprejurare, citea
cu ucenicul sau, Epifanie cel sfant, un text din Sfantul Vasile cel Mare. Ucenicul a
simtit o mireasma bine mirositoare foarte puternica si i-a zis:
Parinte, de unde vine aceasta mireasma?.
Si Sfantul Andrei i-a raspuns:
Fiul meu, ingerii tamaiaza cuvintele Sfantului Duh pe care Sfantul Vasile le-a
scris aici, in aceasta carte.
Epifanie l-a intrebat din nou:
Parinte, dar au si ingerii cadelnita?.
Sfantul Andrei i-a zis:
Oamenii

trupesti

au

cadelnite

materiale,

in

timp

ce

duhurile

le

au

duhovnicesti.
Prin urmare, vorbim despre o stare duhovniceasca a lucrurilor si trebuie sa intelegem
clar ca iadul nu exista in constiinta, ci este o realitate spirituala de sine
statatoare pentru ca duhul din constiinta nu poate sa chinuiasca. Cand va fi invierea
mortilor, trupurile care au fost inmormantate, s-au stins si s-au transformat in tarana,
vor fi plasmuite din nou duhovniceste:
Se seamana trup insufletit si se arata trup duhovnicesc (I Corinteni 15, 44).
Si toti vor fi rapiti pe norii cerului, ca sa intampine pe Domnul (I Tesaloniceni 4,
17).

Precum Trupul lui Hristos cel material a devenit spiritual, ca incepatura a celor
adormiti, asa va fi si cu trupurile omenesti ce vor fi pnevmatizate.
Iar la sfarsit, inainte de despartire, mi-a zis:
Nici ale tale, nici ale mele!
Nu sunt lucrurile noastre, ca sa cadem de acord, i-am zis. Toate cate le-am
spus aici sunt ale Bisericii si ale lui Dumnezeu si, prin urmare, trebuie sa le
dogmatizam si sa le propovaduim corect. Daca spunem ca iadul este in
constiinta, atunci vom incepe sa ducem o viata total schimbata, vom petrece,
vom savarsi pacate si, cand va veni constiinta, o vom dispretui si nu vom mai
fi deranjati de aceasta. Lucrurile nu stau asa.
Aici inchei, fiilor, si acum va trebui ca toti sa ne nevoim si mai intai eu, cel care va
spun aceste lucruri. Aceasta pentru ca voi da raspunsul cel mai greu daca n-o fac . Sa
facem ascultare de constiinta, de tot ceea ce ea ne sfatuieste bine si, cand
cartea constiintelor se va deschide inaintea lui Dumnezeu, sa nu fim rusinati,
sa nu ne pierdem sufletul, ci sa traim vesnic cu Hristos. Amin.

(din: Ne vorbeste Staretul Efrem Filotheitul. Mestesugul mantuirii,

Editura Egumenita)

UN SINGUR LUCRU TREBUIE

In timp ce avem nevoie de pocainta, lacrimi, tanguiri, noi
cutreieram ici si colo, petrecem, dansam, ne prelucram pentru a
deveni altfel decat ne-a facut Dumnezeu. Noi insa trebuie sa ne
infrumusetam sufletul cu virtuti, iar nu cele din afara transformandu-ne
infatisarea, schimbandu-i frumusetea fireasca. Cu cat prefacem mai
mult exteriorul nostru, cu atata ne uratim sufletul. Ne-am spovedit
vreodata pentru faptul ca ne-am imbracat provocator, smintind un
suflet nemuritor? Nicidecum! Ne-am pus problema ca am smintit un om
prin viata noastra neatenta?
***

OMILIE A AVVEI EFREM FILOTHEITUL:

Un singur lucru trebuie
(Mantuirea sufletului)[1]
Iubitii mei fii,

Din Sfanta Evanghelie stim cu totii cele despre Lazar cel a patra zi inviat.
Lazar avea doua surori, pe Marta si pe Maria. Odata L-au chemat pe Domnul spre
gazduire si, intr-adevar, Domnul a ajuns la casa lor. Marta se straduia foarte mult,
cum sa pregateasca cele pentru ospat. Maria, cealalta sora, s-a asezat la
picioarele lui Iisus si asculta dumnezeiasca invatatura. Marta a cerut ajutorul
Mariei, rugandu-L pe Domnul sa-i ingaduie acesteia sa se ridice de la picioarele Lui.
Atunci, spre a o intelepti pe Marta ca sa aiba masura in grija pentru cele ale traiului de
zi cu zi, Domnul i-a spus:
Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti; dar un singur lucru
trebuie: caci Maria partea cea buna si-a luat, care nu se va lua de la ea (Luca
10, 41).
Acest cuvant al lui Hristos este valabil pentru noi toti, astfel incat grija pentru
nevoile acestei vieti sa fie cu masura, pe cat este de trebuinta spre slujirea
noastra. Acel singur lucru este cel de pret, fiind dupa invatatura crestina grija de a
placea lui Dumnezeu, grija pentru mantuirea sufletului nostru nemuritor.
Marta se ingrijea cum sa-L multumeasca pe Domnul in cele materiale. Maria
mai inteleapta, mai cuminte s-a gandit ca este prilejul sa asculte cuvintele
dumnezeiesti: Pana cand Il vom avea pe Domnul pe pamant?. Astfel, a sezut
aproape de El, iar Domnul a spus ca nu-i va fi luata aceasta binecuvantare de a
asculta cu luare aminte cuvintele dumnezeiesti si de a se bucura de vederea lui
Hristos si de contemplarea invataturii Sale.
Si noi ne ingrijim de cele trebuincioase lucru inevitabil in viata noastra si nu putem
trai fara grija de lucrurile materiale, caci suntem atat materiali, cat si sufletesti. Trupul
are nevoie de hrana, de imbracaminte si celelalte. Insa, mai presus de toate,
sufletul nostru nemuritor are nevoie de mantuire, de singurul lucru care
trebuie. Grija absoluta, grija exclusiva trebuie sa fie cum sa ne curatim
sufletul, cum sa ne imprietenim cu Dumnezeu, cum sa adaptam sufletul nostru
la voia lui Dumnezeu, spre a nu ne osandi.
Mantuirea sufletului nostru nu-i o joaca! Nu ne putem juca cu viata cea fara de
moarte, caci stim foarte bine ca suntem muritori, suntem vremelnici, suntem
straini, suntem grabnic trecatori. Suntem pur si simplu gazduiti pentru o
vreme pe pamant si intr-o buna zi fiecare dintre noi isi va lua ramas bun de la
aceasta gazduire, plecand la ale sale. Ale sale sunt cele dintru care a
iesit:
Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant zice Scriptura -, a facut pe om si
a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie (Facerea 2, 7).

Fiinta vie a omului, sufletul sau este creatia lui Dumnezeu prin suflarea Sa, prin
lucrarea Sa, si se va intoarce acolo de unde a iesit.
Pentru aceasta, atunci cand nu avem mangaiere dumnezeiasca simtim inlauntrul
nostru gol, caci sufletul nu-si afla odihna in nimic, de vreme ce toate lucrurile
materiale sunt straine firii sale. Insa, cand sufletul omului se imprieteneste cu
Dumnezeu prin rugaciune si viata virtuoasa, atunci se bucura, simte siguranta, Il simte
pe Dumnezeu inlauntrul sau.
Problema vietii vesnice nu trebuie tratata superficial, caci peste cateva clipe
plecam din aceasta viata, ne vom afla definitiv in fata vesniciei. Este de joaca
faptul ca ne vom confrunta cu infricosatoarea moarte? Ca vom avea de
infruntat demonii? Ca vom avea de privit cazierul nostru in care sunt
infatisate limpede, in toate amanuntele, toate pacatele noastre? Ca avem in
noi aceasta pacatosenie, despre care nu cunoastem nici macar cata este? Este
de joaca faptul ca vom avea de infruntat vamile in urcusul nostru catre
Judecatorul? Cum Il vom privi in ochi pe Domnul? Avem indrazneala? Ne
incurajeaza constiinta noastra? Ne da curaj si incredintare? Nu. Eu sunt cel
dintai care nu le are pe acestea!
Nu-L vom putea privi pe Domnul in ochi. Ne vom pleca ochii rusinati, caci n-am
facut voia Lui. Am intinat haina cea alba pe care am primit-o la Sfantul Botez.
Am spalat-o oare prin lacrimi? Am varsat lacrimi de pocainta, ne-am schimbat
viata, am trait in curatie? Nicidecum. Zicem ca ceva o sa facem, dar cadem
iarasi in mocirla.
Va trebui sa punem toata puterea sufletului nostru in a cugeta:
Ce se intampla? Ce este cu mantuirea? Ce-i cu sufletul meu? Sufletul meu
este nemuritor si este posibil sa plec de aici din clipa in clipa. Ce va fi dupa
aceea? Urmeaza judecata. Care va fi apoi hotararea lui Dumnezeu? Voi merge
la lumina sau la intuneric? Vesnic cu Dumnezeu, sau vesnic cu diavolul? In
cateva clipite se hotaraste daca merg in Rai sau in iad!.
Acum traim, dar, daca se intampla ceva si plecam pe neasteptate, ne vom
confrunta cu toate aceste lucruri. S-a terminat. Nu mai exista nimic care sa
poata schimba cursul evenimentelor; sunt standard. Le vom vedea pe toate
desfasurandu-se inaintea noastra, si moartea, si judecata Cu cata indiferenta
tratam aceste lucruri!
Pacatuim, suntem nepasatori, neglijenti cu rugaciunea noastra, cu poruncile
lui Dumnezeu, nu ne indreptam constiinta, viata, cu toate ca stim ca peste
putin timp s-ar putea sa murim. Si toate acestea pe care le-am facut aici, jos,

in lume fie bogatie, fie familie, sau diplome, ori slave si cinstiri toate vor
disparea:
Venind deci moartea, toate acestea se mistuie (tropar din slujba inmormantarii).
Omul este inselat de catre diavol. Dracul ii prezinta un ecran cu diferite filme,
iar omul isi atinteste privirea asupra lor. Sub picioarele sale se casca timpul.
Doua ganganii, una neagra si una alba, care sunt noaptea si ziua, ii fura terenul. Omul
vede un film in fata sa, iar terenul de sub picioarele sale care este timpul
fuge. Si, intr-o clipa, asa cum se afla el vrajit de ceea ce-i infatiseaza lumea si
de cele cu care s-a incurcat, deodata se prabuseste ca un castel de carti de joc
si, ingrozit, spune:
Cum am ajuns aici, jos? Cum mi-a fugit pamantul de sub picioare?.
Si nu se mai sprijina pe nimic, cu nimic.
Un om pacatos, care nici macar nu s-a gandit la Dumnezeu, atunci cand a ajuns la
apusul vietii sale, la cele mai de pe urma ale lui, s-a nelinistit si L-a cautat, in ultimele
lui rasuflari, pe Dumnezeu. Ingerul i-a spus:
Cand soarele lumina in mijlocul boltii, tu unde erai? Pe unde pasteai? Acum,
cand soarele a apus, acum ti-ai amintit de Dumnezeu? Atatia ani de zile unde
ai fost?.
Aceasta este valabil si pentru fiecare dintre noi, atunci cand nu ne ingrijim de sufletul
nostru si de Dumnezeu.
Pentru aceasta trebuie sa ne ingrijim de sufletul nostru, de singurul lucru care
trebuie. Sa ne ingrijim necontenit cum sa ne curatim inima, cum sa ne curatim
mintea, trupul, cum sa scapam constiinta noastra de legaturile nevazute ale
pacatului. Si atunci, cu harul lui Dumnezeu, vom dobandi acel singur lucru care
trebuie si, prin moarte, vom trece la Cer.
Pe omul care va primi asupra sa aceasta grija sfanta a mantuirii sufletului, a
imprietenirii cu Dumnezeu, nu-l vei vedea distrandu-se pe la diferite intalniri
sau ingrijindu-se de multe lucruri. Nu. Il vei vedea atent la toate ale sale,
intelept, serios, ganditor, masurandu-si fiece pacat pe care ar fi in primejdie
sa-l savarseasca.
Noi, insa iar cel dintai sunt eu -, suntem vaditi de faptele noastre cat anume avem in
vedere acel singur lucru care trebuie, cat credem in Dumnezeu, cat credem in vesnicia
sufletului si a Imparatiei lui Dumnezeu.
Trebuie sa cugetam la acestea foarte serios si sa ne gandim:

Sunt suflet nemuritor, am constiinta, am Dumnezeu; merg la judecata,

urmeaza in cateva clipe -o hotarare vesnica. Ce vrea Dumnezeu de la mine?
Sa ma indrept, sa ma pocaiesc, sa curm pacatul, sa ma spovedesc, sa-mi plang
pacatele, sa-mi trasez un drum nou, drept, luminos, bun, sa nu privesc nici la
stanga, nici la dreapta, ci direct spre Cer. Si, daca va veni moartea, nu ma va
tulbura.
Scriptura spune:
Gatitu-m-am si nu m-am tulburat.
Cand cineva este pregatit, nu se tulbura. Cine se tulbura? Cel care este
nepregatit.
Nu stiu daca ati vazut vreun om pe moarte: cum striga, cum ii vede pe ingeri,
pe demoni, pe Arhanghelul Mihail cu sabia; cum isi roteste privirea, cum bea
paharul amaraciunii! Toate la care se face referinta in slujba inmormantarii, dar si
in invataturile Parintilor, sunt mai mult decat adevarate. Pentru fiecare om, si in
special pentru fiecare crestin va urma acest lucru. Noi am vazut multe, am
vazut multe morti si semnam, adeverim cu sangele inimii noastre ca este
adevarat.
Asadar, sa ne ingrijim mai inainte de a sosi acest ceas, inainte de a veni
moartea, inainte de a-i vedea pe demoni inconjurand patul, vrand sa ne
rapeasca sufletul si sa ne duca in iad. Atunci ingerii cei buni, fratii nostri mai
mari, aceste fapturi sfinte, se ingrijesc si se straduiesc sa ne scape sufletul din
mainile dracilor. Atat de mare este iubirea acestor frati ai nostri sfinti si a
ingerului pazitor al sufletului nostru!
Pentru aceasta si trebuie sa-l rugam pe ingerul pazitor al sufletului nostru sa
ne ajute si sa ne ocroteasca. Cand noi ne rugam, si el se roaga impreuna cu
noi. Cand noi pacatuim, el sta si plange. O sa va povestesc acum o foarte frumoasa
istorisire de la Sfintii Parinti.
Un ascet sfant se pogora sa mearga in cetate, sa vada pe episcop pentru o oarecare
problema a schitului. Acolo a vazut un tanar, langa o casa, plangand si tanguindu-se.
Prin darul sau stravazator a inteles, deschizandu-i-se ochii sufletului, ca cel care plange
nu este un om, ci un inger al lui Dumnezeu. S-a apropiat de el si i-a zis:
Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi cine esti?
Si ingerul a raspuns:
Eu nu sunt om, robule al lui Dumnezeu; sunt ingerul pazitor al unui suflet
care se afla in aceasta casa si acum desfraneaza, iar eu stau afara, caci nu pot

intra in aceasta necuratie si mizerie. De aceea stau afara si plang, rugandu-L

pe Dumnezeu sa-l lumineze, sa se pocaiasca si sa nu mai continue pacatul.
Ingerul plangea pentru ca omul isi vanduse sufletul nemuritor diavolului,
pentru un blid de linte, precum zice Scriptura.
Trebuie ca noi toti iar eu, cel dintai sa ne gandim serios la acestea si sa nu fim
pacaliti de diavol si de pacat. Trebuie sa ne ingrijim de sufletul nostru nemuritor, sa ne
indreptam, sa fim atenti, caci stim foarte bine ca diavolii, care ne provoaca si ne imping
la pacat, in acelasi timp urmaresc caderile

noastre si le insemneaza cu toate

amanuntele legate de timp, de persoana si de lucru. Nu este inchipuire, nu este

minciuna, nu este o joaca faptul ca vom avea de infruntat infricosatoarea
moarte!
Nu stim ce va aduce ziua de maine. S-ar putea sa ne aflam la judecata lui
Dumnezeu, si atunci ne vom lovi degeaba capul, caci nu mai exista iertare si
indreptare. Acum insa avem ca binecuvantare a lui Dumnezeu faptul ca traim,
ca n-am plecat din aceasta viata si avem dreptul de a ne pocai, de a indrepta
cazierul, de a ne lumina viata. Sa multumim lui Dumnezeu ca respiram, iar
fiecare respiratie poate fi un cuvant de pocainta. Acum, astazi, cand respiram,
cand avem timp, cand umblam, cand n-a venit inca moartea, sa ne indreptam.
Mai intai eu sa ma indrept, iar apoi sa urmati si voi. Si toti impreuna, indreptandu-se
fiecare pe sine, sa dobandim viata cea vesnica.
Nu avem nimic in stapanirea noastra: nici pe noi insine nu suntem stapani, nici
peste sotia noastra, nici peste copiii nostri, nici peste avutie, nici peste
sanatate, nimic. Toate sunt nesigure, toate atarna de un fir, caci putem sa le
pierdem pe toate si apoi moartea. Stii unde o sa mergi? Nu! Cunosti drumul?
Nu! Cine te va conduce acolo unde vei merge? De vreme ce singur Dumnezeu
te va calauzi, cauta sa te pui bine cu El, caci altfel altcineva te va conduce in
cele infricosatoare ale iadului, acolo unde nu se mai poate indrepta nimic.
Cati nu mergeau pe drum si, de la un accident, au ramas pe loc? In cateva
clipe, asa cum se afla cantand, l-a lovit altul cu masina si a ramas pe loc. A
plecat la judecata lui Dumnezeu cu cantecul in gura. Acesta este omul! Inima
lui functioneaza ca un ceas: s-a stricat arcul ceasului, acesta inceteaza sa
functioneze. Au contenit bataile inimii omului, s-a sfarsit totul. Pentru aceasta a
spus Scriptura:
Tot omul se vadeste intru minciuna (Romani 3, 4).
Nu pentru ca spune minciuni, ci pentru ca este ca o minciuna: acum pare mare
si insemnat, si intr-o clipa se prabuseste mort.
Pentru toate acestea trebuie sa ne ingrijim cum sa fim placuti lui Dumnezeu.
Dumnezeu priveste sufletul, nu cele din afara. In timp ce avem nevoie de

pocainta, lacrimi, tanguiri, noi cutreieram ici si colo, petrecem, dansam, ne

prelucram pentru a deveni altfel decat ne-a facut Dumnezeu. Noi insa
trebuie sa ne infrumusetam sufletul cu virtuti, iar nu cele din afara
transformandu-ne infatisarea, schimbandu-i frumusetea fireasca. Cu cat
prefacem mai mult exteriorul nostru, cu atata ne uratim sufletul.
Ne-am spovedit vreodata pentru faptul ca ne-am imbracat provocator,
smintind un suflet nemuritor? Nicidecum! Ne-am pus problema ca am smintit
un om prin viata noastra neatenta? Ne-am spovedit ca am fi putut sa facem un
bine si nu l-am facut? Nu! Si acesta este un pacat. Pentru toate ne va cere
socoteala Dumnezeu, caci nimic nu ramane neobservat. Facem o greseala, iar
calculatorul lui Dumnezeu indata memoreaza responsabilitatea. Invers, atunci cand ne
pocaim, calculatorul sterge datoria. Dumnezeu o face automat! Caci este duh, prezent
pretutindeni, si nu are nici o greutate in a insemna intr-o clipa si cel mai subtil gand al
tuturor miliardelor de oameni, inscriind in cazier si responsabilitatea fiecaruia.
Cerul, Imparatia lui Dumnezeu, viata vesnica este deschisa. Din clipa in care
Hristos Si-a dat duhul pe Cruce, Raiul s-a deschis larg. Pana atunci usa Cerului, a
Raiului, a Ierusalimului celui de sus era inchisa. ntinzandu-Si preacuratele Sale
maini, desfacandu-Si bratele pe Cruce, Hristos al nostru a imbratisat intreg
neamul omenesc, pentru a-i darui viata vesnica.
Stiti ce inseamna viata vesnica? Viata langa Dumnezeu. Sunt de nepovestit
bogatia si fericirea, de negandit pentru mintea omului. Ne-au spus multe
oamenii care s-au suit la Cer si s-au intors. Insa cea mai puternica marturie, cea a
preasfantului Apostol Pavel, care s-a suit pana la cerul al treilea, arata ca Dumnezeu a
pregatit atatea bunatati, cate mintea omului nu poate cuprinde:
Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit (I
Corinteni 2, 9).
O astfel de viata il asteapta pe om, pe care mintea nu o cuprinde si a carei
fericire inima nu a simtit-o. Prin urmare, mult pretuieste osteneala.
Nu sunt vrednice patimirile vremii de acum in fata slavei viitoare, ce se va
descoperi fiilor lui Dumnezeu.
Orice om care se va mantui va fi copil al lui Dumnezeu si mostenitor al
Imparatiei Sale.
Noi si eu, cel dintai nu L-am iubit pe Hristos, caci, daca L-am fi iubit, n-am fi
pacatuit. L-am uitat, dar El nu ne uita niciodata. Este Singurul Care il iubeste pe
om pana la moarte, si inca moarte pe Cruce! Ne cerceteaza mereu: cand cu
boala, cand cu necaz, cand cu felurite incercari.
Hristos bate la usa fiecarui om, zicand:
,,Deschide-Mi sa intru si te voi face fericit, te voi face mostenitorul Meu.

Noi ferecam bine de tot usa, nedandu-ne seama ca Hristos bate pentru mantuire. Cat
de usor iarta Dumnezeu! E de-ajuns ca omul sa-I deschida si sa se intoarca
prin pocainta la El. Dumnezeu nu vrea de la om rasplata sau garantie pentru
tot ceea ce i-a daruit in vesnicie. Milioane de ar fi pacatele lui, miliarde de ar fi,
pentru Dumnezeu sunt nimic. Ce este o mana de nisip intr-un ocean? Un
microb intr-un ocean, asa sunt toate pacatele omenirii. Nu exista pacat care sa
biruiasca milostivirea lui Dumnezeu. Prin urmare, pacatele unui singur om
sunt nimic. Cand fiul se va intoarce prin pocainta in bratele Tatalui, toate se
vor dezlega inaintea milostivirii lui Dumnezeu.
Asadar, de vreme ce avem o atat de nemarginita milostivire deschisa inaintea
noastra, de ce sa schiopatam? Sa alergam catre aceasta imbratisare, spre a fi
iertati. Diavolul ne trage indarat, Dumnezeu si ingerul pazitor ne imping inainte. Cui
vom face ascultare, acolo vom si merge. Acestea ne invata Sfanta Evanghelie
si Sfintii Parinti. Sa nu le dispretuim, sa nu fim nepasatori, sa nu ne inabuse
grijile acestei vieti. Hristos a spus limpede: Un singur lucru trebuie.
Sa lasam, sa lepadam grijile vietii si sa ne devotam cultivarii sufletului, ca sa-l
aratam rodnic inaintea lui Dumnezeu. Va veni moartea; fie ca vrem, fie ca nu,
vom ajunge la poarta ei cea neagra, vom intra in canalul ei si vom trece de
cealalta parte. Alt drum, alta carare nu exista. Suntem suta la suta convinsi ca
fiecare dintre noi va muri, si prin urmare va trece pe la judecata. Pentru
aceasta trebuie sa ne ingrijim.
Cand cineva are un proces, si inca unul serios, stim cu totii ce grija are ca sa scape de
moarte sau de intemnitare. Cauta avocati, se ingrijeste care dintre ei este mai puternic,
mai influent, cauta sa plateasca, sa puna martori si aparatori, astfel incat hotararea sa
fie absolvirea lui. Cata grija, cat necaz pentru o situatie trecatoare! Judecata lui
Dumnezeu, de neocolit, nu este luata in serios de catre noi. O nesocotim. Stau
marturie viata si faptele noastre.
Sa dea Domnul har, sa ne dea ajutor, sa ne trimita luminare, putere, sa ne invrednicim
de aceasta sfanta grija care ne va conduce la fericire, sa intram in Raiul lui Dumnezeu si
sa scapam de iad.
Iadul este ceva foarte, foarte infricosator! Nu este numai in constiinta omului.
Potrivit Parintilor Bisericii, iadul este din punct de vedere dogmatic
spiritual, dupa cum spiritual este si Raiul. Spiritual este sufletul, spirituala si
existenta demonilor. La A Doua Venire a Sa, Hristos va spune:
Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit
diavolilor si ingerilor lui (Matei 25, 41).
Pentru diavoli s-a pregatit iadul cel vesnic si, la A Doua Venire, acolo vor fi
trimisi si oamenii care savarsesc faptele diavolului. Diavolii simt chinul atunci

cand nu uneltesc impotriva lui Dumnezeu, caci ei totdeauna se bucura atunci cand
savarsesc o faradelege impotriva lui Dumnezeu. Pentru aceasta nici nu-i arde constiinta,
nici nu-i chinuieste asa cum patimeste si sufera omul cand pacatuieste

fata de

Dumnezeu; omul are suflet, are constiinta, este suflarea lui Dumnezeu, in vreme ce
diavolul nu sufera, ci se bucura. Prin urmare, are nevoie de iad nu in constiinta, ci in
fiinta si este pregatit pentru el vesnic. Acolo insa vor fi trimisi si oamenii care vor fi
aflati nepocaiti in ceasul mortii.
Traditia ascetica si patristica are o bogatie nemasurata de exemple, atat despre iadul
spiritual al vietii celeilalte, cat si despre Rai, care amandoua sunt de aceeasi fire in
realitate si in vesnicie. Parintii au vorbit in chip dogmatic si au invatat ca atat Raiul cat
si iadul nu sunt materiale, ci stari spirituale care sunt traite analog cu starea sufletului,
de vreme ce unii (cei curati) Il vor vedea pe Dumnezeu ca Lumina, iar ceilalti (cei
necurati) Il vor simti pe Dumnezeu ca foc.
Astazi sunt multi, chiar si dintre teologi, cei care sustin ca iadul este in
constiinta omului si altele Aceasta pentru a intuneca si a pierde folosul
cugetarii la iad si al contemplarii acestuia, zicand: Minunat! Imi

sugrum

constiinta, o ucid, devin dezinteresat si scap de chinuri.

Nu-i asa! Nu e numai faptul ca propria constiinta ma va manca asemeni unui
vierme si ma va intuneca din pricina greselilor pe care le-am facut fata de
Dumnezeu; in afara de constiinta vom avea si

iadul spiritual.

Iadul

este

concret, este intuneric, este foc, vierme neadormit si atatea altele, dupa cum
spune Scriptura.
Cunoscand, asadar, adevarul despre Rai si iad, sa ne ingrijim sa scapam de iad
si sa nu mergem acolo, jos; nu acolo este locul sufletului omului. Sufletul
trebuie sa se intoarca in bratele lui Dumnezeu si sa traiasca acolo vesnic cu
Parintele Ceresc. Cel care a inceput razvratirea, cel care a savarsit faradelege fara a
se pocai, diavolul el sa mearga in iad.
Pentru aceasta noi, crestinii, sa ne pocaim, sa varsam lacrimi, sa ne intoarcem
acum, astazi, caci maine s-ar putea sa fie o zi de necaz. In aceasta clipa sa ne
intoarcem inima catre Dumnezeu si sa zicem:
Dumnezeul meu, am gresit la cer si inaintea Ta. Nu mai sunt vrednic sa ma
numesc fiul Tau. Fa-ma ca pe unul din argatii Tai (Luca 15, 18-19).
Intoarcere direct in bratele Parintelui! Si indata Dumnezeu ne va spala, ne va
curati, ne va imbraca in Harul Sau, ne va da vitelul cel ingrasat, ne va conduce
la Masa Bisericii, ne va da Trupul si Sangele Sau, si vom deveni una cu Hristos.
Si atunci diavolul nu va mai avea nici un drept asupra noastra. Acesta este
adevarul si nimeni nu se poate impotrivi adevarului Bisericii noastre Ortodoxe.

Sa ne rugam sa ne dea Dumnezeu pocainta, intoarcere, sfarsit bun, crestinesc,

fara durere, fara de rusinare, cu raspuns bun inaintea Dreptului Judecator, si
sa ne invredniceasca de Imparatia Sa. Amin.

(din: Ne vorbeste Staretul Efrem Filotheitul. Mestesugul mantuirii,

Editura Egumenita)

Parintele Efrem Filotheitul despre VIATA DUPA MOARTE si PREGATIREA

PENTRU MOARTE: Cat de mult isi bate joc de noi lumea! Precum o
pisica, asa se joaca cu noi, ne batjocoreste si, in ceasul mortii, ne
descopera adevarul
Infricosatorul ceas al mortii[1]
Iubitii mei frati,
Dupa moarte urmeaza vesnicia. Fiecare om, la un moment dat, va parasi lumea cu
trupul, iar cu sufletul va merge in vesnicie, la viata fara de sfarsit. Sufletul
omului va ramane fara trup pana la A Doua Venire a lui Hristos, cand trupurile celor
drepti si ale celor pacatosi vor invia ca sa mearga la Judecata. Important este faptul
ca sufletul, dupa moartea omului, se desparte de trup si traieste singur.
Asa cum am vazut si am trait, Dumnezeu s-a apropiat de noi prin moartea
catorva frati dragi noua, pe care i-a primit in Imparatia Lui. Ne-a lipsit in special
de fratele nostru cel mai iubit, Parintele Efrem, care a trait impreuna cu noi in obste.
El este primul meu fiu duhovnicesc, care, asa cum bine stiti, a vietuit printre noi, facand
ascultare desavarsita si ducand o viata virtuoasa. Si voi stiti, si sufletele voastre, cat de
mult l-ati pretuit, pentru ca prin viata lui virtuoasa si plina de trezvie v-a castigat
increderea. Parintele Efrem a ajutat foarte mult obstea si Dumnezeu l-a chemat
pe neasteptate la un sfarsit martiric.
Judecatile lui Dumnezeu sunt adanci si cine ar putea sa le masoare pe ele si
vointa Lui? El le cunoaste si le randuieste pe toate dupa stiinta Lui. Ochii nostri
neputinciosi vad diferit lucrurile, dupa starea duhovniceasca a fiecaruia si, in
functie de aceasta, judecam orice situatie. Dumnezeu, ca un parinte iubitor de
oameni, vede lucrurile total diferit. De multe ori, ia dintre noi oameni de o
varsta tanara, de mare folos duhovnicesc. Ii ia mai devreme decat ne-am
astepta noi. Domnul stie cand omul este pregatit si hotaraste ca atare.
Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei, era luminatorul lumii si, daca ar fi trait
mai mult, ar fi fost de folos prin viata lui nenumaratelor suflete si lumii crestine, in
general, dar a fost chemat la ceruri la o varsta tanara, la 49 de ani. Discutam despre
acest subiect pentru ca sa aratam ca Domnul le cunoaste pe toate. El n-a luat seama la
folosul real, daca acesta ar fi trait mai mult in lume, ci s-a ingrijit sa-l ia langa El, sa

pazeasca acest suflet atat de pretios in vistieria dumnezeiasca a Imparatiei Lui. In ceea
ce priveste folosul crestinilor, Acesta, ca Parinte si ca Dumnezeu, s-a ingrijit de ei in
felul lui.
Pe Sfantul Atanasie, intaistatatorul Lavrei Sfantului Munte, il vedem ca a
plecat din viata cazand de pe o schela, in Sfantul Altar. Si aceasta moarte a lui
este asemanatoare cu a Parintelui Efrem.
In Pateric citim ca un eremit, un nevoitor din pesteri, avea un ucenic si intr-o zi i-a dat
ceea ce lucrase el si i-a zis:
Fiule, sa mergi in cetate sa vinzi acestea, sa cumperi cele necesare si sa te intorci.
Calugarul, ca un ucenic ascultator, a coborat si a ramas cateva zile ca sa-si implineasca
ascultarea. Intr-una din acele zile a vazut o inmormantare foarte stralucitoare, savarsita
dupa randuielile vremii, cu trasuri si animale dintre cele mai impodobite. Era urmata de
lume multa, intr-o zi foarte frumoasa, cu un soare stralucitor. El se gandea, mirandu-se.
Ce om mare a murit, de i se face o inmormantare atat de stralucitoare? A intrebat un
trecator, si acela i-a spus ca a murit cea mai mare desfranata a orasului. Vestea aceasta
l-a surprins, dar si-a incheiat zilele in care trebuia sa vanda lucrurile si s-a intors la
batranul lui.
Cand a ajuns inaintea pesterii, a auzit inauntru racnetele unui leu care il
sfasiase pe parintele lui pustnic, pe acest om imbunatatit. Imediat i s-a
cutremurat cugetul, puterea de judecata, si a zis:
Cum este posibil ca desfranata aceea sa fie inmormantata cu atata cinste si
stralucire, iar un om sfant sa sufere o moarte atat de infricosatoare, sa-l
manance fiarele? Care este judecata lui Dumnezeu?.
A privit cu mintea lui nedreptatea si indiferenta lui Dumnezeu si s-a gandit sa
se intoarca in lume, pentru ca lucrurile nu erau asa cum le invatase el. Si cand
voia sa-si indrepte pasii catre lume, Dumnezeul pentru rugaciunile batranului
lui, S-a plecat spre el si i-a aparut ingerul care i-a zis:
De ce ai gandit atat de nedrept fata de judecatile lui Dumnezeu?
Dar cum sa nu gandesc, sfinte ingere, asa, din momentul in care am vazut
atata diferenta intre moartea batranului meu, care era un om sfant si moartea
acelei femei desfranate?
Da, asa par lucrurile la prima vedere, dar judecata lui Dumnezeu este deosebita.
Femeia desfranata, om fiind si ea, a facut anumite lucruri bune. Si batranul
tau, inainte sa se nevoiasca, ca mirean a savarsit si el anumite pacate.
Dumnezeu i-a inapoiat desfranatei pentru faptele ei bune plata cuvenita si
astfel nu-i mai datoreaza nimic. Pentru ca trecutul ei era incarcat de pacate, trebuia

sa-i rasplateasca dupa cuviinta putinele ei fapte si a facut-o prin mariri, prin ziua
insorita, prin podoabele maririi si, astfel, nu-i mai datoreaza nimic. Batranul tau si-a
platit datoria pacatelor lui din lume si a venit la dreapta judecata a lui
Dumnezeu, luminos, curat cu desavarsire, neavand urma de intinare pe
vesmantul sufletului lui.
Ucenicul, smerit, cand a auzit de la inger despre judecatile lui Dumnezeu, si-a cerut
iertare, s-a mustrat pe sine insusi si s-a intors la viata duhovniceasca, in pestera
batranului.
De aceea, nu trebuie sa alergam fara sa gandim si sa judecam la intamplare
moartea si faptele omului. Dumnezeu nu poarta de grija doar de mantuirea
celui plecat, ci ne ajuta si pe noi cei vii sa ne indreptam fiecare pe sine. Omul
trebuie sa cugete si sa vada ca toate cele omenesti sunt desertaciune si ca
viata lui, intr-adevar, este un vis. Asadar, sa nu ne ingrijim de ea si sa-i dam
asa mare importanta, ci fiecare sa ia seama sa-si indrepte constiinta, s-o
linisteasca de mustrari, sa asculte de ea si, astfel, cand vine moartea fizica,
oricare ar fi ea, sa-l gaseasca pregatit.
Moartea este mostenirea oricarui om care traieste pe acest pamant. Cat de mult isi
bate joc de noi lumea! Precum o pisica, asa se joaca cu noi, ne batjocoreste, ne
aduce in imaginatie lucruri mincinoase, ne insala si, in ceasul mortii, ne
descopera adevarul. Atunci fiecare suflet vede ca diavolul, lumea si trupul siau batut joc de el. Lumea aceasta si toate celelalte ne aduc inchipuiri desarte
si ni le ofera ca momeala, ca sa gustam pacatul.
Ceasul mortii este infricosator, asa cum ne spune si cantarea:

Vai, cata lupta are

lacrimeaza atunci si
ingeri ridicandu-si el
tinzandu-si, nu are
sufletului).

sufletul cand se desparte de trup! Vai, cat

nu este cine sa-l miluiasca pe dansul! Catre
ochii, in zadar se roaga; catre oameni mainile
cine sa-l ajute (Troparul slujbei de iesire a

Sufletul singur se pregateste sa mearga la dreapta judecata, ca sa dea raspuns

pentru faptele lui. Si frica si cutremur il cuprinde in acel ceas. Noi vorbim acum,
ascultam, dar n-am trait acel moment. Cei care au plecat si s-au lovit de el nu sunt aici,
ca sa ne marturiseasca si sa ni-l descrie, daca el se poate exprima prin cuvinte
omenesti.
Toti vom trece prin acest martiriu al mortii si ceea ce sta in mainile noastre, in
puterea noastra, cu ajutorul si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, este sa ne
pregatim pe noi insine sa primim acea clipa cat mai curati sufleteste, pentru ca
aceasta stare ne va usura teama si frica mortii.

Asa cum ne amintesc sfintele tropare ale slujbei de inmormantare si sfaturile

Sfintilor Parinti, in acel ceas infricosator apar demonii care inspaimanta si
infricoseaza, ne ameninta si ne dispera. Ei se straduiesc ca sufletul sa
deznadajduiasca, sa nu mai spere mantuirea si ni-L prezinta pe Dumnezeu,
infricosator si nemilos. Pe toate cate le spun acestia, le cunosc si cei care au plecat
din aceasta viata. Sufletul, singur, cand ii vede, isi iese din sine, pentru ca ce poate sa
spuna, cum sa se apere si cine il va ajuta? El gandeste ca este singur, pentru ca sia pierduit orientarea, iar cei care sunt langa el, cum sa-l ajute? Acesta se
mangaie doar cand se apropie ingerii lui Dumnezeu, fratii lui mai mari care
pot sa-i dea ajutorul. Catre acestia isi intoarce ochii, privirea cu toata puterea la ei,
ca sa primeasca ajutorul si sa implore: Mantuiti-ma, scapati-ma de demoni.
Desigur, ingerii, prin prezenta lor, ii dau curaj, dar, mult mai mult, nadejdea
izbavirii vine mai intai din ajutorul lui Dumnezeu si dupa aceea din constiinta
linistita. Aceasta este cea care va juca rolul cel mai important. Daca constiinta nu
osandeste sufletul, curajul si nadejdea ca Dumnezeu si ingerii il vor apara
sporesc. Cand, insa, constiinta in acel moment ne judeca, din acel ceas incepe
pregustarea chinului vesnic. Dumnezeu sa aiba mila de orice suflet in acel ceas
infricosator. Sufletul care a iesit nu va putea sa scape de rapirea demonilor,
cand pacatele lui sunt de moarte si mari. El va cere sa scape de ei si sa urce
spre cele inalte. In cazul unui suflet mantuit sau al unuia aproape de mantuire,
ingerii il preiau si-l conduc la dreapta judecata. In timp ce urca, el trece prin
vamile vazduhului, care prezinta, fiecare, un pacat de moarte. Va trece prin
cercetarea ficarei patimi si slabiciuni si, daca va fi gasit vinovat, in orice vama
va fi oprit. Daca, insa, va trece de toate, atunci se va inchina Stapanului
Hristos si, dupa Traditia Bisericii noastre Ortodoxe, va cutreiera impreuna cu
ingerul pazitor, asa cum am auzit si din textul sfant, locurile Imparatiei lui
Dumnezeeu. Va merge, dupa aceea, in iad si, apoi, in toate locurile in care a
trait in toti anii vietii lui. In a patruzecea zi va incheia aceasta calatorie si se
va intoarce inaintea lui Hristos, ca sa auda hotararea. Ganditi-va ce frica si ce
cutremur simte sufletul cand, pe de o parte, vede Imparatia lui Dumnezeu si se bucura,
iar pe de alta, se gandeste: Oare voi reusi sa vin sa locuiesc aici? Nu stiu!. Cand este
dus sa vada iadul, se intreaba din nou: Nu cumva voi veni aici? Vai de mine,
nenorocitul! Nu cumva iadul tine doar cativa ani? Nu, va fi vesnic... Plimbandu-se
prin locurile vietii lui, va vedea multe. Acolo unde a savarsit pacatul, sufletul
se va rusina sa priveasca, iar unde a savarsit binele se va bucura. Dar in toata
aceasta perioada, el va cunoaste, va pricepe in ce masura hotararea lui Dumnezeu va fi
pozitiva sau negativa. Toate acestea constituie marele adevar al Bisericii noastre. Noi
am vazut moartea, taina ei, la oamenii care au plecat si care ne-au aratat, prin
modul lor, prin imaginea fetei, prin ochii, prin tulburarea lor si prin

binecuvantarea lor, ce se intampla in chip nevazut acolo. Credem nezdruncinat ca

ceea ce ne spun Sfintele Scripturi, Sfanta Traditie si Traditia ascetica a Bisericii este
adevarat, si nu se intarmpla alttfel. De aceea, sa avem in vedere, mai intai eu, care le
spun pe toate acestea, realitatea si sa punem in randuiala viata noastra. Adica, s-o
pregatim, in asa fel incat sa fugim de vesnicia iadului si sa dobandim, cu
milostivirea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Imparatia Cerurilor. Trebuie
sa spunem lucrurilor pe nume, anume ca mantuirea nu este un joc, ceva pe
care putem sa-l tratam cu indiferenta, in gluma.
Iata, ii vedem pe oamenii care au plecat, pe parintii nostri cu care putin mai
inainte eram impreuna. Unde sunt fratii nostri cu care discutam, vorbeam,
spuneam atatea si acum nu mai sunt printre noi? Nu cunoastem unde sunt, de
aceea ne gandim:
Unde sa fie oare? S-au mantuit sau nu? Cat de repede trec aceste zile pentru
cei care parasesc lumea si obstea noastra! Maine cei ramasi vor cugeta si ei
acestea si vor spune si despre noi la fel.
Deci sa privim tinta mantuirea noastra, oricat ne-ar ingrozi si ne-ar rusina. Sa
ne indreptam viata, sa-I multumim din inima lui Dumnezeu si sa-I aducem
doxologie pentru ca ne aflam in viata si putem sa punem sufletul in randuiala
si sa ne pregatim. Asa cum vedem in fapt, nu cunoastem nici ziua, nici ceasul,
nici clipa cand lasam lumea. Sa ne facem canonul, rugaciunile, sa nu lasam
privegherea, sa nu ne lenevim, sa coboram la Biserica, la slujirea noastra.
Apoi, sa avem iubire intre noi, caci Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in
iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu in el (I Ioan 4, 16).
Cine este cel care iubeste pe Dumnezeu? Doar cel care tine poruncile Lui. Prima si cea
mai mare porunca este sa-L iubim pe Dumnezeu, iar a doua, pe aproapele, pe fratele
nostru. Cand, insa, nu tinem poruncile, este evident ca nu-L iubim pe Dumnezeu si
incalcam prima porunca.
Daca nu ii iubim pe frati, ci ii osandim, ii barfim, ii judecam, suntem reci fata
de ei, incalcam a doua mare porunca:
Cel ce uraste pe fratele sau este ucigas de oameni (I Ioan 3, 15).
Iar cel ce uraste pe fratele sau este in intuneric si umbla in intuneric si nu
stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochii lui (I Ioan 2, 11).
Noi pierdem timpul in care am putea sa facem rugaciune, aceasta avere pretioasa
daruita de Dumnezeu, ce ni se scurge printre degete. Astfel, nu cumparam lucruri
pretioase, folositoare pentru Imparatia lui Dumnezeu, si diavolul rade de noi si
ne azvarle afara. De aceea, cumparam trandavie, lipsa de grija, graire in
desert,

osanda,

risipirea

mintii,

cugete

nefolositoare,

si

toate

acestea

inseamna cheltuirea timpului pretios al vietii. Din nefericire, maine ne vom gasi in
acest ceas in care fratii s-au gasit cu putin mai inainte si vom zice:
Ce-am facut? Cum mi-am batut joc de mine si m-am lasat inselat? Dar nu masteptam sa mor atat de repede!
Dar n-ai stiut, n-ai auzit ca asa pleaca omul? Constiinta nu poate sa spuna minciuni
si inselaciuni, ci ea ne va striga cu tarie adevarul. Si vai de mine, care spun
acestea si nu le fac! Deci sa ne plangem pe noi insine si sa ne smerim inaintea
Celui rastignit, sa-I cerem iertare si Sangele Sau dumnezeiesc sa ne spele, sa
ne curete si moartea Lui sa devina viata noastra, prin indreptarea pe care
trebuie s-o primim. De aceea, zic ca trebuie sa multumim din inima lui
Dumnezeu, Care ne-a mai daruit inca viata si putem sa ne mai indreptam pe
noi insine. Fratii nostri care au plecat acum nu mai pot sa faca nimic pentru ei,
ci asteapta de la Biserica, de la fratii lor, de la noi ajutor.
Parintelui meu, Sfantul, i se descoperise cand va pleca din aceasta viata si i-am zis:
Avva, ce vrei sa-ti facem?
Eu ma gandeam la 40 de liturghii, la parastase si la altele. Acest mare om,
intelept si sfant, al lui Dumnezeu mi-a raspuns:
Da, veti face dupa cugetul vostru, dar vai de mine daca astept sa ma
mantuiesc din aceasta milostenie!
Luati aminte cat de mare era grija lui ca sa fie pregatit, incat nu se astepta sa-l
miluiasca oamenii ca sa afle mantuirea.
Desigur, noi si cel dintai, eu cerem ajutorul, pentru ca stim: constiinta noastra ne
osandeste, deoarece n-am facut voia lui Dumnezeu si, de aceea, ne si temem
de moarte. Constiinta nu ne usureaza, pentru ca acolo unde este lipsa trebuie sa
completeze. Cea a batranului era pregatita, dupa cum mi-a si zis:
Fiul meu, numai o punte sa trec (puntea era moartea) si, de acolo inainte, socoteala
mea cu Dumnezeu, prin harul divin, este incheiata!
Luati seama, ce constiinta stralucitoare si sigura avea, de aceea ne si zicea:
Faceti-va datoria voastra!
Ne spunea aceasta, ca sa ne punem in randuiala constiinta, facandu-ne datoria pe care
o aveam fata de el, indrumatorul nostru.
Bunul Dumnezeu sa ne lumineze, sa ne dea putere si sa ne ingrijim sa punem
in ordine ceea ce fiecare a gresit, de pe pozitia si cu responsabilitatea lui.
Asadar, sa ne straduim, sa nu trandavim, pentru ca nu este vremea sa amanam.

Nu numai acum s-o facem, cand suntem impresionati de moartea fratilor nostri, ci
continuu, cu sentimentul ca lucram la indreptarea noastra.
Nici

un

om

nu

este

fara

de

pacat,

afara

de Dumnezeu. El a plecat de pe

pamant macar cu un pacat, aceasta, insa, nu impiedica mantuirea si sfintenia lui.

Greselile usoare vor fi sterse de Dumnezeu. Ceea ce ne recomanda Sfintii Parinti
este ca, in ceasul mortii, sa fim gasiti cu greseli si pacate cat mai mici, pentru
ca daca talerul virtutilor este plin si cantareste greu, greselile noastre mici
vor ramane in aer. De aceea, sa ne nevoim, sa facem ascultare sincera, dreapta, intru
adevar. Aceasta sa nu para doar ca ascultare, iar in esenta ei sa fie voia noastra,
neascultare si otrava. Sa nu facem vointa noastra, sa zicem ca ne vom pocai
maine. Dumnezeu nu asteapta ca un ucenic sa greseasca cu pacatele omului din lume,
asa cum stim. Desfranarea si curvia ucenicului este atunci cand nu face
ascultare. Neascultarea este o greseala, iar opusul ei, datul mantuirii noastre. Ucenicul
care se supune cu sinceritate are asigurata mantuirea lui, este omul cel mai fericit de
pe pamant, cu speranta cea mai buna ca va ajunge in Imparatia lui Dumnezeu.
In timp ce noi, cei responsabili, care ridicam greutatea oamenilor, greselile si
pacatele si poruncim, ne punem in pericol mantuirea, nu atat din cauza
pacatelor noastre putem fi mantuiti din mila lui Dumnezeu cat pentru
responsabilitatea pacatelor celorlalte suflete. Postura aceasta este cea mai
primejdioasa pentru noi, cei ce purtam sufletele oamenilor pe umerii nostri.
Pentru ucenic nu exista insa acest pericol. Acesta, daca duce o viata simpla, sub
ascultare, cu binecuvanteaza si sa fie binecuvantat, a intrat in Imparatia Cerurilor.
Dumnezeu sa binevoiasca, cu multimea indurarii Lui, sa ne gasim cu totii impreuna in
bucuria si fericirea acestei Imparatii vesnice. Amin.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!

(din: Ne vorbeste Staretul Efrem Filotheitul. Mestesugul mantuirii,

Editura Egumenita)

MOARTEA si JUDECATA DE APOI. Nu va amagiti, o, tineri si tinere fara

de minte Ca este judecata si rasplatire Predicile SFANTULUI EFREM
SIRUL si ale CUIVIOSULUI IUSTIN DE LA CELIE la Duminica lasatului sec de
carne
Fiecare om este o Evanghelie vie a lui Hristos. Domnul, venind in
aceasta lume si facand cunoscuta minunata, atotdesavarsita Sa Evanghelie,
cui a facut-o cunoscuta? I-a facut-o cunoscuta omului care deja Il purta pe
Hristos intru sine, Il purta pe Dumnezeu intru sine. i tu, ia aminte ce faci
cu ei (cu oamenii). Poarta-te intotdeauna cu ei ca si cu fapturile intru care
viaza Hristos. Fiecare om este, precum am spus, un mic Hristos, un mic

Dumnezeu, in facere. Ia aminte cum te porti, ce cuvinte rostesti, ce

fapte savarsesti, cum te comporti cu oamenii

Cuvant al Sfantului Efrem Sirul despre a doua venire si despre judecata

Ati auzit, frati iubiti, cati Sfantul Botez ati luat, cum vom fi judecati, si cum iese sufletul
din trup. Pentru aceea zicea Proorocul:
Pentru ce ma tem in ziua cea rea? Faradelegea calcaiului meu ma va
inconjura.
Ca va veni ziua si ceasul, fratilor, cand va lasa omul pe toate si pe toti si se va
duce singur singurel, gol, fara de ajutorare, fara de ocrotire, fara de insotire,
negatit, fara de indrazneala, in ziua in care nu nadajduieste si in ceasul in care
nu stie, cand se desfata, cand agoniseste, cand benchetuieste, cand nu se
ingrijeste. O noapte adanca, intunecoasa si dureroasa, si se duce ca un osandit unde
toata firea oamenilor care au primit Sfantul Botez se duce. De multi povatuitori ai
trebuinta atunci, o, omule, de multi ajutatori, de multe rugaciuni, de multi
impreuna calatori, de multe fapte bune in ceasul despartirii sufletului de trup!
Mare va fi atunci starea si mare frica si cutremurul; mare taina, mare
inconjurarea; mare trecerea trupului catre lumea de acolo, cand se duce catre veacul
cel nemarginit, de unde nimeni nu s-a mai intors. Singur ceasul acela, si nu alt
ceas. Singura calea aceea, si nu alta cale.
Cumplita este trecerea, dar toti printr-insa vom trece. Stramta si necajita este
calea, dar toti printr-insa vom calatori. Amar si greu este paharul, dar toti pe
dansul, si nu pe altul il vom bea. Mare si nearatata este taina mortii, si nimeni nu
poate sa o povesteasca. Groaznice si infricosate sunt acelea pe care atunci
sufletul le patimeste, dar nici unul dintre noi pe acestea nu le stie, fratilor
iubiti. Nu mai vedem nimic din viata aceasta. Orice am stiut, orice am lucrat, aceasta
intelegem. Iata, ne ducem si nu stim unde vom fi. Orice bine am lucrat acum, pe
acesta l-am dobandit. Si orice am trimis inainte, acela ma va si intampina. Si
orice pe pamant am agonisit, acesta imi va fi mie acum folosul. De am miluit
pe cineva, in ceasul acesta ma voi milui.
De am acoperit pe cineva, acum ma voi acoperi. Ca stramt imi este mie si greu
ceasul acesta de acum, al iesirii sufletului, ca nepregatit m-a apucat.
Intunecata imi este mie noaptea aceasta de acum, ca fara de rod m-ati taiat.
Grea imi este mie calea de acum, ca nici o merinde nu am pentru dansa. Ci
lacrimati pentru mine cu amar si plangeti impreuna cu mine, patimiti si va
rugati, ca sa aflu acolo putina rasuflare. Nu cer multe, caci am pacatuit mult.
De ce imi aprindeti lumanari; eu nu mi-am aprins candela sufletului meu? De

ce ma puneti pe mine sicriu ca pe cuviosii a caror viata si obiceiuri nu le-am

urmat? Vai mie, cum pe mine insumi m-am amagit! Cum pe mine insumi m-am
batjocorit, zicand:
Tanar sunt, sa ma indulcesc cu dezmierdarile vietii; cu indestulare sa ma
desfatez in dulcetile lumii, sa-mi ingrijesc trupul, si pe urma ma voi pocai. Ca
iubitor de oameni este Dumnezeu, si negresit ma va ierta pe mine.
Acestea gandindu-le in fiecare zi, viata mea am cheltuit-o. Ma invatam, si
aminte nu luam. Ma sfatuiam, si radeam. Auzeam Sfintele Scripturi si nu
credeam, si iata acum nepregatit m-a apucat. Auzeam despre judecata si luam
totul in batjocura. Auzeam despre moarte si ca un nemuritor petreceam. Iata
acum nepocait am ajuns, si nu este cine sa ma izbaveasca. Caut ajutatori, si nimeni
nu este sa-mi ajute. Iata ma osandesc, si nu este cine sa ma mantuiasca.
Dreapta este judecata lui Dumnezeu. De cate ori mi-am fagaduit sa ma
pocaiesc, si iarasi mai rau am lucrat! De cate ori am cazut inainte-I, si iarasi
m-am lepadat.
Acestea vorbindu-le catre noi cel ce se savarseste de naprasna, i se leaga limba lui; i se
schimba ochii; ii tace gura; i se opreste glasul, cand stapanitoarele puteri ii vin; cand
infricosatele osti se pogoara; cand dumnezeiestii zapcii cheama sufletul sa iasa din
trup; cand ingerul cel nemilostiv cere ca la divan pe noi sa ne traga, pe care si
vazandu-l ticalosul om, macar imparat de-ar fi, macar silnic, macar stapanitor
de

toata

lumea,

tot

se

clateste,

tot

tremura,

tot

se

tulbura,

tot

se

spaimanteaza, vazand puteri infricosatoare, vazand chipuri straine, vazand

fete aspre si posomorate, vazand randuieli pe care niciodata nu le-a vazut. Si
intru sinesi gandind si zicand: Bine este cuvantat Cel singur nemuritor; bine este
cuvantat Cel singur Imparat vesnic si judecator netrecut, si Imparat nemostenit; si
munca este vesnica. Ce este catre acestea imparatia cea pamanteasca? Ce este
stapanirea oamenilor cea vremelnica?
Iata cu adevarat Osti Ceresti; iata chipuri infricosate ale partii celei infricosate; iata
ostasi tari ai Dumnezeului Celui tare; iata puternici ai Celui singur puternic. Acestea
atunci cel ce moare le vede; iar pe noi nu ne mai vede, ci la puterile cele ce il
cheama priveste. Si toti oamenii care sunt de fata, spaimantati facandu-se, zic
unii catre altii:
Taceti, taceti, si nu suparati de aceea pe cel ce doarme, nu strigati, ca sa nu il
galceviti, nu plangeti ca pe dansul sa-l tulburati. Rugati-va ca in pace sa-i iasa
sufletul; intru mare lupta acum se afla. Socotiti aceasta, ca si voi o veti patimi.
Cautati si taina aceasta sa nu o uitati; rugati-va ca ingeri iubitori de oameni sa
aiba. Cadeti la rugaciune, ca milostiv si bland pe Stapanul sa-L afle. Cautati si
de ceasul acesta ingrijiti-va. Caci ce este omul? Vierme, tarana, umbra, vis.

Iata a trecut, iata s-a dus, iata a tacut, iata a incetat, iata s-a linistit, iata s-a
domolit. Leul cel mult si nebiruit, tiranul, silnicul, inaltul, cel tuturor infricosat
acum zace. Si a trecut cel aratat ca un nearatat, cel nascut ca un nenascut, cel mult
decat multi s-a facut un nimeni: Cel ce stapanea se stapaneste; cel ce lega s-a legat: Si
iata, se duce unde il duc ducatorii.
In ziua aceea vor pieri toate gandurile lui.
Atunci, luandu-i ingerii sufletul, prin vazduh se duc, intru care stau incepatoriile,
stapaniile si tiitorii de lume ai puterilor celor potrivnice, parasii nostri cei amari,
vamesii cei cumpliti si luatorii de seama si zapcii in vazduh intampinandu-l, cer
seama si il iscodesc si aduc inainte pacatele omului si zapisele cele din
tinerete, cele din batranete, cele de voie si cele fara de voie, cele prin lucruri,
cele prin ganduri, cele prin aducere aminte.
Multa este frica acolo; mult cutremurul ticalosului suflet. Nepovestita nevoia pe
care o patimeste atunci de la multimea milioanelor de vrajmasi, tinandu-se de dansii,
frangandu-se, clevetindu-se, impingandu-se, oprindu-se ca sa nu se salasluiasca intru
lumina, ca sa nu intre in latura celor vii. Insa sfintii ingeri, pe suflet luandu-l, il duc. Iar
noi trupul ca pe un strain si nemernic din casa luandu-l, la mormant cu sarguinta il
ducem. Si vedem acolo alta taina mai mare si mai infricosata. Si ca vedem
morti mici si mari imparati si prosti, tirani si robi, toti cenusa facuti, o tarana,
un praf, o rea putoare, o putreziciune, un vierme. Precum este arapul, asa si
incuviintatul; precum cel tanar, asa si cel batran; precum cel slabanog, si cel
puternic. Cu un chip, cu o forma in mormant zacand. Si zicem unii catre altii:
Iata cutare si cutare. Acesta este cutare imparat si acesta este cutare tiran, iar acesta
este cutare voievod. Acesta este nepotul cutaruia si aceasta este fiica cutaruia.
Aceasta este tanara care odata se nalucea si se trufea; acesta este tanarul ce
mai inainte se impodobea.
Acestea de multe ori cu suspinuri zicandu-le la mormanturi, lacrimam vazand
taina

cea

mare

si

infricosata.

Vazand

ca

toata

tineretea

acolo

este

necunoscuta, vazand ca toata varsta acolo s-a risipit, vazand ca toata

frumusetea acolo s-a schimbat, vazand ca tot ochiul acolo s-a stins, vazand ca
dintii acolo s-au risipit, vazand ca toate au cazut si toata osteneala si truda
lumii acesteia au cazut. Si graim si nimeni nu este sa ne auda. Plangem, si
nimeni nu ia aminte. Pe nume ii strigam pe cei ce zac in mormanturi, si zicem:
Unde v-ati dus, fratii nostri? Cum petreceti, cum va aflati, cum pe noi asa degraba neati parasit? Dati-ne noua vreun cuvant precum graiati oarecand, graiti-ne noua;
raspundeti-ne noua. Si praful acesta, zic ei, care este inaintea ochilor vostri in
mormant, tarana aceasta pe care o vedeti, reaua aceasta putoare, oasele
acestea putrezite, viermii acestia necurati sunt trupul acela al tinerilor si al

tinerelor pe care le iubeati. arana aceasta este trupul acela cu care va

impleticeati si pe care cu inversunare il sarutati. Tina aceasta este fata aceea
cu care noapte si zi fara de sat va dezmierdati. Viermii acestia si curgerea
aceasta intinata sunt trupul acela cu care impleticindu-va pacatuiati.
Vedeti si infricosati-va; cunoasteti ca atunci cand, in paturi pe sotiile voastre lasandule, cu curvele va impleticeati, atunci in tarana si in tina aceasta va tavaleati.
Cunoasteti ca toate madularele lor sunt tina si rea putoare. Nu va amagiti, o,
tineri si tinere fara de minte, nepriceputi fara de omenie. Ca este judecata si
rasplatire. Auzi si muncile: este iad, este munca fara de sfarsit, este intuneric
neluminat si este gheena nemangaiata si este vierme neadormit, este plans
netacut, este scrasnire neincetata, este scarba netamaduita, este judecata
necautatoare in fata si sunt slujitori neiertatori, este plangere amara si
vesnica.
Si cand din morti ne vom scula toti, si inainte stand seama ni se va cere si ne
vom marturisi inaintea marelui aceluia si infricosatului si nepovestitului divan
al Judecatorului, cand din cer va veni sa judece toata lumea de la rasariturile soarelui
si pana la apusuri, cand glasurile acelor infricosate trambite vor rasuna, cand zidirea cu
frica si cu cutremur se va clati si se va tulbura, cand mormanturile se vor deschide si tot
trupul se va scula, goi si impilati, cand toata gura se va astupa si toata limba se va
marturisi, cand raul de foc va curge pe dinaintea Judecatorului pentru care zice Daniil:
Priveam pana ce scaunele s-au pus si Cel Vechi de Zile a sezut. Scaunul Lui, para de
foc; rotile Lui, foc arzand; mii si mii stau inaintea Lui si milioane de milioane ii slujeau
Lui. Judecata a sezut si cartile s-au deschis.
Aceea este ziua si acela ceasul pentru care zice David: Pentru ce ma tem in ziua cea
rea; pe ziua aceea a blestemat-o Iov zicand: Sa o blesteme pe dansa cel ce a
bestemat ziua aceea, care pe chitul cel mare il va strica si-l va supune, adica pe
diavolul.
Pentru ziua aceea si alt prooroc a zis:
Iata, vine Domnul; si cine va rabda ziua intrarii Lui? Cand Dumnezeu aratat
va veni, Dumnezeul nostru si nu va tacea, si imprejurul Lui vifor mare va fi.
Chema-va Cerul de sus si pamantul ca sa aleaga pe norodul sau. Atunci tot trupul va
sta inaintea acelui infricosat divan ca un osandit: toti legati, toti goi,
tremurand, tulburandu-se, ingrijindu-se, socotind fiecare ce va zice sau ce va
raspunde Imparatului imparatilor, Domnului Dumnezeului nostru. Unde va fi
acolo nalucirea imparatilor? Unde stapanirea boierilor? Unde impodobirea
hainelor? Unde caii cei cu fraie de aur? Unde sunetul argintului? Unde

desfatarea? Unde benchetuirea? Unde vor fi cei ce mananca si zic: Sa

mancam si sa bem, ca maine vom muri?
Nu ati auzit dumnezeiestile Scripturi, ca va fi judecata si rasplatire, ca sa rasplateasca
fiecaruia dupa lucrurile lui? Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta:
Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, mosteniti imparatia cea gatita voua de
la intemeierea lumii,
iar celor de-a stanga:
Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel mai din afara, cel gatit
diavolului si ingerilor lui.
Si se vor duce acestia in munca vesnica, iar dreptii in viata vesnica.
Caruia se cuvine slava impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii
vecilor. Amin.

(din: Cuvinte folositoare si de suflet mantuitoare ale Sf. Efrem Sirul

si ale altor Sfinti Parinti, Ed. Bizantina, 2004)

Iubirea lui Hristos

Predica SFANTULUI IUSTIN POPOVICI la Duminica infricosatoarei Judecati
Evanghelia iubirii se incheie cu infricosatoarea Judecata! Domnul Hristos este
Dumnezeul Iubirii si iata, incheie istoria lumii, istoria tuturor popoarelor cu
infricosatoarea Judecata. Va judeca toate popoarele si pe fiecare om in parte (2
Timotei 4,1; 1 Petru 4, 5). Acesta este sfarsitul istoriei noastra omenesti, acesta
este sfarsitul meu si al tau si al fiecarei fapturi omenesti. La infricosatoarea
Judecata, Bunul Domn, sosit in slava Sa, ii va judeca pe toti. Dumnezeul Iubirii,
totodata si al Dreptatii, iata, va rosti ultima sentinta pentru mine si pentru
tine. Ce ai facut cu aceasta viata pe care ti-a daruit-o El, ce ai facut cu fratii
tai, oamenii, pe pamant, ce ai facut cu Evanghelia?
El a venit in aceasta lume pentru ce? A venit ca sa ne arate cum trebuie sa traim si
cum prin aceasta existenta vremelnica sa dobandim Viata cea vesnica. Ati auzit din
Sfanta Evanghelie de astazi: la infricosatoarea Judecata, inaintea Tronului celui
infricosator

al Domnului

Slavei

doar doua cai se deschid pentru faptura

omeneasca: calea care duce in Imparatia Cerurilor si calea care duce in focul
cel vesnic. O a treia cale nu exista. i fiecare dintre noi trebuie sa o apuce pe una
dintre aceste cai.

Ce este omul? Omul este faptura cu chipul lui Hristos, omul este alcatuit din
suflet si trup; trupul este din pamant, iar sufletul de la Dumnezeu. Chipul lui
Dumnezeu, icoana vie a lui Dumnezeu aceasta este sufletul fiecarui om, nu numai al
crestinului, ci al fiecarui om indeobste, chiar si al paganului. Domnul a creat un om, pe
Adam si Eva, si din ei intreg neamul omenesc. Pe Adam si Eva i-a facut dupa chipul si
asemanarea Sa (Facerea 1, 27; 2, 7). Astfel faptura omeneasca este chipul lui
Hristos, chipul lui Dumnezeu, este fiinta purtatoare de Dumnezeu. Aceasta este
fiecare om, fiecare om fara exceptie.
In marea si slavita cetate a Alexandriei, acum o mie cinci sute de ani, a trait un vames
cu numele Petru, care mai inainte era un om nemilostiv, iar apoi a devenit
foarte milostiv dupa ce a vazut in vis cum trecea sufletul sau din lumea
aceasta in cea de dincolo si cum sufletele celor nemilostivi erau date in seama
ingerilor negri. El si-a venit in fire si a inceput de atunci sa implineasca Evanghelia lui
Hristos si sa faca milostenii. Intr-o zi, Petru cel mult-milostiv a intalnit pe strada
maretei cetati a Alexandriei un naufragiat, care era aproape gol, si si-a scos
haina stralucitoare, mantaua cusuta cu fir de aur si a daruit-o celui aflat in
nevoie. Dupa cateva ore, Petru cel milostiv, intorcandu-se acasa, a trecut prin
targ si si-a vazut acolo mantaua pusa la vanzare. A plecat trist acasa, parandui rau ca s-a purtat astfel cu acel nefericit. Noaptea i s-a aratat Domnul
imbracat cu acea manta si i-a spus:
Petre, tu pe Mine M-ai imbracat.
Atunci Sfantul Petru a inteles limpede ce se intampla cu cele pe care le daruim
nevoiasilor sau celor ce cer.
Tu pe Mine M-ai imbracat Astfel Domnul ne face cunoscuta taina fiintei omenesti. Ce
este important pentru noi, oamenii? Important este sufletul, importanta este
aceasta icoana vie a lui Dumnezeu, aceasta icoana a chipului lui Hristos, aceasta
icoana a chipului lui Dumnezeu. i tu, vietuind in aceasta lume pamanteasca printre
oameni, iata, traiesti intr-un minunat iconostas al lui Dumnezeu. Fiecare om este o
Evanghelie vie a lui Hristos. Domnul, venind in aceasta lume si facand cunoscuta
minunata, atotdesavarsita Sa Evanghelie, cui a facut-o cunoscuta? I-a facut-o
cunoscuta omului care deja Il purta pe Hristos intru sine, Il purta pe
Dumnezeu intru sine. i tu, ia aminte ce faci cu ei (cu oamenii). Poarta-te
intotdeauna cu ei ca si cu fapturile intru care viaza Hristos.
Fiecare om este, precum am spus, un mic Hristos, un mic Dumnezeu, in facere.
Ia aminte cum te porti, ce cuvinte rostesti, ce fapte savarsesti, cum te
comporti cu oamenii. Vei da raspuns la infricosatoarea Judecata pentru fiecare
fapta. Ia aminte ce raspuns vei da. De aceea, poarta-te fata de oameni ca fata de
fapturile lui Dumnezeu, si nu ca fata de urmasii maimutelor, nu ca fata de animale, asa

cum invata astazi multi lipsiti de minte. Priveste-l pe fiecare om ca pe fratele tau
intru Hristos, priveste-l ca pe fiul lui Dumnezeu, priveste-l ca pe zidirea lui
Dumnezeu, si atunci vei fi gata si in stare sa implinesti orice fapta buna, orice
fapta evanghelica.
Atunci cand Domnul a venit in aceasta lume cu Evanghelia Sa, El nu a venit la straini, ci
a venit la ai Sai (Ioan 1, 10-12), a venit la fapturile Sale, in sufletele carora dintru
inceput stralucea Evanghelia, chipul lui Dumnezeu, chipul lui Hristos. De aceea ii este
usor fiecarui om sa fie crestin, caci poruncile lui Hristos raspund firii noastre, sufletelor
noastre, fiintei noastre omenesti. De aceea si Dumnezeu S-a facut Dumnezeu-Om,
ca sa arate cat ii este de asemanator omul lui Dumnezeu, omul cel unit cu
Dumnezeu. Aceasta este Evanghelia Domnului Hristos. Aceasta este ceea ce
cere si asteapta ea de la noi.
Sfanta Evanghelie de astazi, despre infricosatoarea Judecata, ne spune care este cea
mai importanta dintre virtuti. Care virtute este, pentru fiecare om, diploma cu
care pleaca in Imparatia Cerurilor, care? Iubirea lui Hristos. Iubind omul,
iubindu-l ca pe creatia lui Dumnezeu, ca pe icoana vie a lui Hristos, tu Il
iubesti pe Hristos. Facandu-i bine, tu Ii faci bine Domnului Hristos. Aceasta este
iubirea lui Hristos. Fiecare fapta pe care i-o faci omului, se raporteaza la Hristos,
Care este intru el. De aceea este, fratele meu, iubirea lui Hristos cea mai
importanta virtute. Iubirea lui Hristos! Naste una dupa alta toate celelalte sfinte
virtuti evanghelice. Atunci omului nu ii este greu sa implineasca poruncile lui Hristos,
poruncile Sfintei Sale Evanghelii, caci el simte si stie ca prin acestea intra in Imparatia
Cerurilor. Slujind altora, el slujeste in cele din urma vesnicei sale mantuiri.
Slujeste sufletului celui asemenea lui Dumnezeu, pe care i l-a daruit
Dumnezeu, chipului lui Dumnezeu, chipului lui Hristos, ca astfel, cu ajutorul
Sau, sa se indrepte catre Imparatia Cerurilor, sa traiasca pentru Imparatia
Cerurilor, sa o traiasca si sa o mosteneasca in ziua infricosatoarei Judecati.
In minunatele rugaciuni si cantari bisericesti de astazi, iubirea lui Hristos este numita
imparateasa virtutilor, dupa care vin toate celelalte virtuti.
Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne trezeasca pe noi toti, pe toti oamenii, pe crestini
si pe necrestini, ca toti sa simta si sa vada ce este omul: ca omul este icoana
vie a lui Hristos, si a sluji omului inseamna sa slujesti lui Dumnezeu Care este
intru om, ca astfel sa dobandesti Imparatia Cerurilor, cu frumusetile si
bucuriile ei negraite. Fie ca Bunul Dumnezeu, daruindu-ne ajutorul Sau ceresc, sa
sporeasca intru noi toti aceasta sfanta virtute, iubirea lui Hristos, ca si noi, oamenii,
slujind pe pamant, sa fim purtatori de Hristos, purtatori de Dumnezeu, iar in ziua
infricosatoarei Judecati sa stam de-a dreapta Imparatului Ceresc si sa auzim
glasul Sau linistit bland si dulce:

Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti Imparatia cea pregatita voua de

la intemeierea lumii (Matei 25, 34).
Atunci lumea isi va incheia istoria si fiecare faptura omeneasca si fiecare
popor isi vor incheia istoria, ascultand cuvintele Atotdreptului Dumnezeu si
Judecator, ale Domnului Iisus Hristos. Dreptii vor merge la Viata vesnica, iar
pacatosii, pacatosii nepocaiti, in chinurile vesnice. Amin.

(din: Cuviosul Iustin de la Celie, Cuvinte despre vesnicie predici

alese, Editura Egumenita, 2013)

Cuvantul PARINTELUI PETRONIU TANASE la Duminica Infricosatei

Judecati: O, ce ceas va fi atuncea DREPTATEA SI POGORAMANTUL
LUI DUMNEZEU
Duminica Infricosatei Judecati
Pilda Fiului Risipitor ne va uimi cat va fi lumea, prin milostivirea si negraita dragoste pe
care ne-a aratat-o Dumnezeu. De aceea, poate, Mantuitorul a voit sa moara
rastignit, adica cu bratele intinse si Biserica mereu Il infatiseaza astfel, pentru
ca sa ne arate ca de-a pururi sta cu bratele deschise, ca sa imbratiseze pe toti
pacatosii care se intorc la casa parinteasca.
Iubirea insa nu-i unilaterala, ea cere raspuns din partea celui iubit, iar raspunsul cel mai
firesc nu poate fi altul decat tot iubirea. Daca Duminica Fiului Risipitor ne-a pus inainte
dragostea cea preamilostiva a lui Dumnezeu fata de oameni, duminica a treia, a
infricosatei Judecati, ne face sa meditam la raspunsul omului fata de
dumnezeiasca dragoste; raspuns care se indreapta deopotriva catre Dumnezeu
si catre aproapele.
Iubirea fata de Dumnezeu e datoria cea mai sfanta a omului. Nu-si iubesc oare
copiii, parintii? Si animalele si fiarele salbatice iubesc pe binefacatorul lor; dar
cum sa nu iubeasca omul pe Dumnezeu, Facatorul sau si Datatorul a tot
binele?
[]
De aceea, inca in Vechiul Testament, iubirea de Dumnezeu sta in fruntea Decalogului,
este cea mai mare porunca, in care se cuprinde toata Legea si Proorocii:
Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta si cu tot sufletul tau si
cu tot cugetul tau (Matei 22, 37).
Iar Mantuitorul Hristos nu recomanda nici o alta porunca asa de mult ca porunca
dragostei.

Dar oare cum se impaca libertatea si cu porunca? Dumnezeu a facut pe om fiinta

libera, aceasta este cununa demnitatii sale, si Dumnezeu nu intelege sa
nesocoteasca aceasta libertate. In Sfanta Evanghelie, Mantuitorul, vedem ca nu
porunceste, ci invita: Daca vrei sa intri in viata; cine vrea sa vina dupa
Mine Si totusi, in alta parte, Mantuitorul spune lamurit: Cel ce Ma iubeste, acela
pazeste poruncile Mele (Ioan 15, 14), aratand ca exista porunci si ca implinirea lor
este semnul cel mai sigur al iubirii de Dumnezeu. Ce sunt deci, poruncile Domnului si care-i rostul lor?
Implinirea poruncilor ascunde o adanca taina dumnezeiasca.
Dumnezeu a dat putere celor ce cred in numele Sau sa se faca fii ai lui
Dumnezeu (Ioan 1, 12).
De aceea Sfintii Parinti zic ca Dumnezeu este ascuns in porunci sau ca
Dumnezeu

este

fiinta

virtutilor.

Pe

masura

ce

omul

implineste

dumnezeiestile porunci, puterea dumnezeiasca dintr-insul se face tot mai

vadita; cu orice fapta buna ce o face omul, iese tot mai mult la iveala chipul
dumnezeiesc ce se afla in el, devine tot mai mult asemenea cu Dumnezeu, se
face fiu al lui Dumnezeu si mostenitor al vietii vesnice. Dumnezeu nu sileste pe
om si cu atat mai mult, nu-i porunceste sa-L iubeasca; dar prin iubirea implinire a
poruncilor, omul se face mostean al vietii de veci. Si fiindca Dumnezeu pentru
om a gatit Imparatia Sa de la intemeierea lumii si voieste ca toti sa o
dobandeasca, de aceea porunceste: Fiti desavarsiti, Fiti sfinti, Fiti milostivi,
asemenea Tatalui Celui ceresc, ca sa fiti de-a pururi impreuna cu El. Implinirea
poruncilor deci, nu este un lucru datorat lui Dumnezeu, cum se intampla cu poruncile
omenesti, ci este datorie fata de noi insine, interesul cel mai de temelie al vietii
noastre.
Sunt insa oameni care, neintelegand aceasta, vad in poruncile dragoste de
Dumnezeu, o povara grea de purtat, ca pe ceva facut pentru altcineva si nu
pentru sine si-si fac socoteala gresita ca pot duce o viata pacatoasa, straina de
Dumnezeu si totodata vor putea sa se bucure si de bunatatile ce le aduce
vietuirea impreuna cu Domnul.
Nu te grabi cu pocainta, il indeamna vrajmasul, ai destula vreme pana la moarte! Nu
stii ca Dumnezeu este indelung rabdator si mult milostiv?
Si omul neintelept asculta soapta celui rau, duce mai departe casnicie cu
pacatul, traieste o viata crestina searbada, mangaindu-se cu socotinta
mincinoasa ca Dumnezeu il va ierta, cu mila Sa cea nemasurata, precum a iertat pe

Fiul risipitor, pe desfranata si pe talhar. Doar pentru cei pacatosi, si nu pentru cei
drepti, a venit Hristos!
Grozava inselare! Daca deznadejdea care vine din neincrederea in bunatatea
lui

Dumnezeu,

nesocotita

in

este

mare

dumnezeiasca

primejdie

pentru

milostivire

este

mantuire,
si

mai

apoi

increderea

vinovata

si

mai

primejdioasa. Prin deznadejde omul isi taie orice putinta de indreptare, iar
prin nesocotita incredere nu mai vrea sa faca fapte bune si pacatuieste cu
stiinta si cu voie libera; amandoua sunt pacate grele impotriva Duhului Sfant si
duc la pieire vesnica.
Duminica Infricosatei Judecati tocmai asupra acestei primejdii ne atrage atentia. Da,
Dumnezeu este nespus de bun, iubitor si milostivirea Lui este fara de margini;
dar totodata este nespus de drept. Milostiv si drept este Domnul zice Psalmistul
(Ps. 114, 5) si dreptatea Domnului ramane in veac. In curgerea vietii pamantesti,
noi vedem mai mult milostivirea Sa cea nemarginita, dar va veni ziua cand
Dumnezeu Se va arata mai ales in lumina dreptatii Sale, ziua infricosatoarei
Judecati.
Toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata a lui Hristos, zice
Apostolul (Rom. 14, 10); atunci, Dumnezeu va judeca lumea cu dreptate, va
judeca neamurile fara strambatate.
Dar ce este dreptatea dumnezeiasca? In cantarile de la utrenia acestei duminici
auzim:
Cand se vor aseza scaunele si se vor deschide cartile si Dumnezeu va sedea la
judecata. O, amar va fi atunci, pacatosilor! O, ce ceas va fi atuncea!
Dar despre ce carti este vorba? Este cineva care scrie tot ce face omul in viata? Da, cu
adevarat sunt carti si este scriitor si nimic nu ramane nescris. Si aici se cuvine a pomeni
un lucru plin de mirare:
Oamenii de stiinta, tot iscodind sa afle tainele vietii omenesti, au descoperit ca
tot ceea ce face omul, tot ceea ce gandeste si vorbeste, dar absolut tot, lasa o
urma in alcatuirea cea mai ascunsa a omului; se inscriu in adincul fiintei
noastre ca intr-o carte. Astfel, noi insine suntem cartea si tot noi, cei ce o
scriem. Mare taina se ascunde aici!
La infricosata Judecata se va deschide aceasta carte, adica cele scrise acum in
taina nevazut de nimeni, se vor vedea la aratare: si cele bune si cele rele vor fi
vazute de toata lumea. Atunci ranile mucenicilor vor straluci ca margaritarele,
nevointele si faptele dreptilor si ale cuviosilor vor straluci ca soarele (Matei 13, 43),

precum ne incredinteaza Domnul Hristos. Iar chipurile pacatosilor vor arata pocite si
schimonosite de toate pacatele si patimile pe care le-au facut. Cine va putea rabda
acea nesuferita rusine!
Iata dreptatea dumnezeiasca.
Te-am facut fiinta cinstita si inzestrata cu libertate deplina, de care nici Eu nu
am indraznit sa ma ating; ti-am dat putere ca sa fii asemenea cu Mine,
dumnezeu prin har; iata dar, acum ai singur ceea ce ai ales!
Tot ce face omul cu voia sa libera il apropie sau il departeaza de Dumnezeu.
Omul se modeleaza singur, prin tot ceea ce inscrie el in cartea vietii sale cu
care se va infatisa la Judecata.
Atunci, uitandu-se la icoana dumnezeiasca pe care trebuia sa o realizeze, cu
darurile primite de la Dumnezeu si vazand chipul pocit si schimonosit pe care
l-a faurit in viata sa de pacat, omul singur va recunoaste rasplata ce i se
cuvine.
O, ce ceas va fi atuncea!.
Judecata este constatarea a ceea ce am facut noi in viata pamanteasca si totodata o
pecetluire pe vecie a acestei stari. Iata dreptatea dumnezeiasca. Dumnezeu nu poate
schimba alegerea noastra. De aceea, spune cineva ca iadul in primul rand e
marea durere a lui Dumnezeu, vazand pe fiii Sai, pentru care S-a jertfit, carora le-a
gatit imparatia de la intemeierea lumii, ca totusi au preferat focul cei vesnic, gatit
diavolului si ingerilor lui.
De aceea, pomenirea Infricosatei Judecati este totdeauna un indemn hotarat de
a iesi din nepasarea de mantuire. Sa nu ne inselam cu credinta mincinoasa ca
Dumnezeu ne va ierta fiindca este bun si milostiv. Bunatatea Lui nu poate fi
prilej de pacat. El iarta cu nemasurata milostivire, dar nu nesocoteste
demnitatea libertatii omenesti si contributia ei la mantuire. Pacatul, noi il
inscriem in carte si numai cel ce l-a scris il poate sterge, nimeni altul, nici chiar
Dumnezeu. Si daca omul nu si-a impodobit chipul sau cu nici o virtute, nici Dumnezeu
nu-l poate impodobi. Este deci in interesul cel mai adanc al vietii noastre sa
stergem din carte tot inscrisul pacatului cu pocainta sincera, cu incetarea
raului, cu spovedanie curata, cu implinirea canonului, prin rugaciune si cu
lacrimi.
Si pentru tot pacatul sa ne intrebam cu ingrijorare si cu teama: oare s-a sters
el din carte? Si dupa ce l-am sters, sa scriem si faptele cele bune ale virtutilor, prin

implinirea poruncilor lui Dumnezeu, caci ele ne impodobesc si ne gatesc chipul nostru
cel de vesnicie. Toata fapta buna este o agonisita de mare pret, de care ne vom bucura
in vecii vecilor.
Cum ti-ai crescut aici aripile, asa vei putea zbura catre cele de sus; cum ti-ai
curatit aici mintea, asa vei vedea acolo slava Lui si masura in care L-ai iubit
aici, in aceeasi masura te vei indulci de dragostea Lui.
A doua fata a raspunsului nostru la dragostea lui Dumnezeu pentru noi este dragostea
fata de aproapele, de care iarasi vom da seama la infricosata Judecata. Icoana acestei
iubiri ne-o arata cat se poate de limpede Mantuitorul, cu pilda vietii si cu cuvantul.
Asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat si pe Fiul Sau, Cel Unul- Nascut, L-a dat
pentru dansa (Ioan 3, 16).
De aceea si voi datori sunteti sa va iubiti unul pe altul, asa cum v-am iubit Eu pe voi
(Ioan 15, 12).
Dupa aceasta va vor cunoaste oamenii ci sunteti ucenicii mei, daca veti avea
dragoste Intre voi (Ioan 13, 35).
Nu iubeste pe Dumnezeu cel ce nu iubeste pe aproapele;
pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau pe care il vede, nu poate iubi nici pe
Dumnezeu pe care nu-L vede (I Ioan 4, 20), iar cine iubeste pe Dumnezeu,
iubeste si pe fratele sau (I Ioan 4, 21).
Cat de mult tine Mantuitorul la porunca iubirii, ne-a aratat-o cand ne-a descoperit taina
Judecatii celei din urma. Atunci intreaga omenire va fi impartita in doua, dupa
cum a implinit sau nu porunca dragostei de aproapele.
[]
Ar fi o greseala sa intelegem din cuvantul Domnului ca dragostea fata de aproapele sta
numai in milostenia trupeasca. Milostenia este semnul vazut al dragostei de
Dumnezeu si fata de aproapele si cine o are implineste toata virtutea.
Impreuna cu milostenia are si celelalte virtuti. Si iarasi am gresi daca, vazand
pretuirea cea mare pe care o da Domnul milosteniei, am socoti ca toate
celelalte fapte bune, mucenicia, rugaciunea, ostenelile pentru virtute, vor fi
trecute cu vederea. Toate vor fi cantarite si rasplatite: faptele, cuvintele, gandurile.
Dar in pretuirea asa de mare data unor fapte asa de simple, se ascunde o taina
de mare pogoramant si de dragoste de oameni din partea lui Dumnezeu.
Acestea reprezinta pretul cel mai scazut de mantuire ce se cere omului, ca sa
nu ramana nici un om pe lume care sa spuna ca nu a putut sa se mantuiasca,

stiind ca nu se afla om pe pamant care sa nu poata savarsi asemenea fapte de

milostenie.
Viata pamanteasca este un mare dar al lui Dumnezeu. Ea este scurta, dar cu ea
putem agonisi vesnicia.
Putina este osteneala, dar vesnica odihna, ziceau Parintii.
Tot binele pe care il facem acum va merge cu noi si ne va bucura in vesnicie.
De aceea, cugetarea la infricosata Judecata este izvor de mare putere
sufleteasca, ne smulge din nepasare si ne imboldeste spre toata fapta buna.
Despre Sfantul Macarie cel Mare se spune ca era slab si uscat ca o smochina.
De ce, Parinte, il intreaba un frate, esti mereu slab, si cand postesti si cand
mananci?.
La care, Cuviosul raspunde:
Cociorva cu care intorci lemnele este toata parlita si arsa. Tot asa mananca
trupul omului cugetarea la infricosata Judecata.
Pomenirea mortilor din sambata dinaintea Duminicii infricosatei Judecati, este
un prilej de fapta buna si de a ne arata dragostea fata de Dumnezeu prin dragostea fata
de cei adormiti. Daca cei vii ne pot intoarce aici dragostea si bunavointa aratata lor, cei
plecati din viata nu o mai pot face si rasplata ne ramane intreaga.
Dar pomenirea mortilor este totodata si un indemn de cugetare la moarte, pe
care Sfintii Parinti o socotesc cea mai inalta filosofic si foarte prielnica smereniei,
rugaciunii si pocaintei. Meditarea la zadarniciile vietii pamantesti, la scurtimea
vietii noastre, la stricaciunea vietii omenesti, ne trezeste din nepasare, ne
duce la cainta si indreptare.
Cugeta la cele mai de pe urma ale tale, ne indeamna Sfantul Ioan Scararul, si in
veci nu vei gresi.
Cine vrea sa scape de moartea vesnica sa aiba de-a pururi aducere aminte de moarte.
Ca
precum painea este cea mai de trebuinta din toate bucatele, asa si aducerea
aminte de moarte este fata de celelalte fapte bune.
Sa-ti fie moartea doctor zice Fericitul Augustin, aratand ca filosofarea la moarte
este taietoare de toata patima.
Plang si ma tanguiesc cand gandesc la moarte!

Vai mie, innegritule suflete! Pana cand nu te mai opresti de la rautati? De ce

nu-ti aduci aminte de infricosatorul ceas al mortii? De ce nu te cutremuri de
infricosatoarea Judecata a lui Hristos?
Mi-am adus aminte de ceasul acela, iubitilor, se tanguia Sfantul Efrem Sirul, si
m-am cutremurat; m-am gandit la acel grozav judet si m-am infricosat; m-am
dus cu mintea la veselia raiului si am oftat; m-a cuprins plansul si am plans
pana n-a mai ramas in mine putere de plangere.
Juru-te cu indurarile Tale, Iubitorule de oameni, Bunule, sa nu ma pui de-a
stanga cu caprele ce Te-au amarat. Nu-mi spune: nu te stiu! Ci, dupa indurarile
Tale, daruieste-mi lacrimi neincetate, da-mi frangere de inima si umilinta si o
curata, spre a se face Biserica, si Prea Sfantul Tau Har. Ca desi sunt pacatos si
nevrednic, nu contenesc a bate la usa milostivirii tale! (Sfantul Efrem Sirul).

(din: Protosinghel Petroniu Tanase, Usile pocaintei. Meditatii

duhovnicesti la vremea Triodului, Editura Doxologia, Iasi, 2012)

SINAXARUL DUMINICII INFRICOSATEI JUDECATI descrie A Doua Venire a lui

Hristos, careia ii va premerge venirea lui Antihrist: Va fi atunci
foamete mare. Va veni, asa zicand, in ajutorul poporului
In aceasta zi se face pomenirea Venirii A Doua, intru slava, a Domnului
nostru Iisus Hristos.
Dupa cele doua pilde din duminicile trecute, pilda Vamesului si a Fariseului si pilda
Fiului risipitor, dumnezeiestii parinti au randuit in aceasta duminica pomenirea celei dea doua venire a Domnului, pentru ca nu cumva omul, afland din acele pilde
despre iubirea de oameni a lui Dumnezeu, sa traiasca fara nici o grija,
spunandu-si:
Dumnezeu este iubitor de oameni! Daca ma voi departa de pacat, indata voi dobandi
totul.
Au randuit aici dumnezeiestii parinti in aceasta Duminica pomenirea infricosatoarei zile
a celei de a doua venire a Domnului, ca infricosandu-i pe oameni prin moarte si prin
asteptarea chinurilor ce vor sa fie, sa-i intoarca spre virtute pe cei ce traiesc fara
nici o grija si sa nu se increada numai in iubirea Sa de oameni, ci sa tina seama
si de aceea ca Dumnezeu este un Judecator drept, Care rasplateste fiecaruia
dupa faptele lui. De altfel trebuia sa vina Judecatorul sufletelor care au mers mai
inainte.

Intr-un fel oarecare, sarbatoarea de azi pune oarecum astazi sfarsit tuturor
sarbatorilor, deoarece A Doua Venire va fi cea din urma fapta din toate cele
savarsite de Dumnezeu pentru noi. Caci trebuie sa avem in vedere ca Duminica
viitoare, dumnezeiestii parinti au asezat pomenirea inceputului lumii si a izgonirii lui
Adam din Rai, iar in sarbatoarea de astazi este pomenirea sfarsitului tuturor
faptelor noastre si a lumii insasi.
Socotesc ca au asezat aceasta sarbatoare in Duminica lasatului sec de carne pentru a
ne opri, de frica sarbatorii, de la desfatari si de la mancari prea multe si pentru
a ne indemna spre dragostea de aproapele. Si altfel: se pune aici sarbatoarea de
fata, pentru ca din pricina desfatarii am fost izgoniti din rai si am ajuns sub
judecata si blestem, si pentru ca in Duminica viitoare avem sa fim izgoniti din rai, , in
chip simbolic, prin Adam, pana cand va veni Hristos spre a ne duce iarasi in rai.
Se numeste a doua venire pentru motivul ca intaia oara Hristos a trait cu trupul printre
noi, dar bland si fara slava. La A Doua Venire insa va veni din cer cu minuni mai
presus de fire si cu mare stralucire; va veni in trup ca sa fie recunoscut de toti
ca El este Cel care a venit intaia oara spre a mantui neamul omenesc, iar acum
a doua oara, ca sa-l judece daca a pazit bine poruncile ce i-au fost date.
Nimeni nu stie cand va fi venirea Lui. Domnul a ascuns-o chiar apostolilor Sai.
Cu toate acestea a aratat ca inainte de venirea Sa vor fi unele semne, lamurite mai pe
larg de unii din sfinti. Se spune ca a doua venire va fi dupa trecerea celor sapte
mii de ani. Inainte de venirea Lui va veni Antihrist (I Ioan 2, 18, 22; 2 Ioan 7).
Se va naste, dupa cum spune Sfantul Ipolit al Romei, dintr-o femeie desfranata,
fecioara cu numele, dintre evrei, din semintia lui Dan, fiul lui Iacov: Se va purta ca si
cum ar trai dupa Hristos, va face minuni, cate a facut si Hristos, si va invia
morti. Totusi pe toate le va face in chip mincinos, nu cu adevarat; si nasterea ,
si trupul si toate celelalte minuni, dupa cum zice Apostolul:
Atunci, zice el, se va descoperi fiul pierzarii, cu toata puterea si semne si
marturii mincinoase (II Tes. 2, 3-4).
Dar, dupa cum spune Ioan Damaschin, nu se va intrupa diavolul, ci va fi un om
nascut din desfranare. Va lua asupra sa toata lucrarea Satanei si se va arata
pe neasteptate. Apoi se va arata bland si bun tuturor. Va fi atunci foamete
mare. Va veni, asa zicand, in ajutorul poporului; va cerceta dumnezeiestile
Scripturi; va tine post si va fi silit de oameni sa primeasca a fi ales imparat. Va
iubi mai cu seama poporul evreu, se va aseza in Ierusalim si va zidi templul
iudeilor.

Cu sapte timpuri inainte, dupa cum zice Daniel, vor veni Enoh (Facere 5,24) si Ilie,
propovaduind poporului sa nu-l primeasca. Antihrist insa ii va prinde si ii va chinui,
apoi le va taia capetele. Cei care vor voi sa ramana credinciosi vor fugi
departe; pe cei care ii va gasi in munti ii va ispiti prin demoni . Dar, din pricina
celor alesi, se vor micsora cele sapte timpuri. Va fi foamete mare; Toate
stihiile lumii se vor schimba, incat, aproape sa dispara toate.
Dupa aceasta va fi pe neasteptate venirea Domnului din cer, ca un fulger, mergand
inainte cinstita Lui Cruce. Rau de foc clocotind va merge inainte, curatand tot
pamantul de miasme. Indata va fi prins Antihrist si slugile lui si vor fi dati
focului vesnic. La sunetele de trambite ale ingerilor, va veni deodata, de la marginile
pamantului si din toate stihiile, tot neamul omenesc in Ierusalim, caci acesta este
centrul lumii, si acolo vor sta tronurile de judecata.
Toti oamenii se vor schimba intru nestricaciune cu propriile lor trupuri si suflete, si vor
avea aceeasi forma. Insesi stihiile lumii vor primi o schimbare in mai bine. Domnul,
printr-un singur cuvant, va desparti pe cei drepti de cei pacatosi. Si vor merge
lucratorii faptelor bune spre a primi viata vesnica, iar pacatosii iarasi spre a
primi chinul vesnic. Si nu vor inceta niciodata acestea, nici viata vesnica, nici
chinul vesnic.
Dar trebuie sa se stie ca Hristos nu va intreba atunci nici de post, nici de saracie, nici de
minuni, cu toate ca sunt bune si acestea, ci de cele ce sunt cu mult mai bune decat
acestea, de milostenie si de mila. Va spune dreptilor si pacatosilor sase lucruri:
Am flamanzit si Mi-ati dat sa mananc; am insetat si Mi-ati dat sa beau; strain am fost
si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in
temnita am fost si ati venit la Mine. Intrucat ati facut unuia dintre acestia mai mici, Mie
ati facut!(Matei 25, 35-40).
Aceste fapte bune poate sa le faca oricine dupa puterea sa. Asadar, atunci
toata limba va marturisi ca Domnul este Iisus Hristos intru slava lui
Dumnezeu-Tatal.
Chinurile despre care vorbeste Sfanta Evanghelie sunt acestea: acolo va fi plangerea
si scrasnirea dintilor; viermele lor nu se va sfarsi si focul lor nu se va stinge; si
aruncati-l in intunericul cel mai din afara! (Matei 22, 13).
Pe toate acestea Biserica lui Dumnezeu hotarat le primeste.
(Cules din volumul SINAXARELE TRIODULUI si viata Sfintei Maria Egipteanca
Editura Galati-1992, de Ludmila Doina, colaborator orthoblog)

Sfantul Ignatie Briancianinov despre A DOUA VENIRE A LUI HRISTOS si

INFRICOSATOAREA JUDECATA
Sfntul Ignatie Briancianinov Predic n Duminica nfricoatei Judeci
(Lsatului sec de carne)
Va veni Fiul Omului ntru slava Sa (Matei 25, 31).
Iubii frai! Nu de mult L-am vzut pe Domnul nostru Iisus Hristos nscndu-Se
n peter, nfat cu scutece, culcat n iesle, primind asupra Sa o dat cu
omenitatea toate neputinele omeneti, afar de pcat; nu de mult L-am vzut
prigonit de Irod, fugind de sabia ucigailor n Egipt, ntorcndu-Se n Iudeea,
necuteznd s rmn n ea, slluindu-Se n Nazaret cetate srac i de puin
nsemntate a lipsitului de strlucire inut galilean, primind botez deopotriv cu cei care
aveau nevoie de botez, propovduind pocina i venirea mpriei cerurilor.
Nu de mult am vzut acestea, i ne pregtim de o nou vedere duhovniceasc,
de o nou i ct se poate de uimitoare privelite. Spre a ne face vrednici pe ct
e cu putin omului de aceast privelite, ne apucm de curirea ochilor
duhovniceti minii i inimii prin nevoina postului. Ne apucm s subiem
prin mijlocirea nevoinei postului trupul nostru, pentru ca aceast catapeteasm
care acoper firea noastr duhovniceasc s nu fie peste msur de groas i
cu neputin de ptruns, s nu ne mpiedice s privim cu cuvenita curie,
credin i strpungere spre Mntuitorul nostru, Cel ce S-a rstignit pentru
noi, stricnd pe cruce zidul cel din mijloc al despririi dintre noi i Dumnezeu (Efeseni
2,14).
i ne mai ateapt nc o privelite nfricotoare, o ntmplare ct se poate de
nspimnttoare: cea de-a doua venire pe pmnt a Domnului nostru Iisus
Hristos. Pe cea dinti o putem vedea prin pomenirea plin de evlavie, cea de-a doua
ne este nfiat de Cuvntul lui Dumnezeu n culorile cele mai vii i mai puternice.
Aceast privelite are putere s cutremure n chip mntuitor sufletul nostru cu
frica lui Dumnezeu, s ne trezeasc din adnca nepsare fa de soarta
noastr venic ntocmai ca dintr-un somn adnc, cu care ne-a adormit viaa
noastr trupeasc.
Va veni Fiul Omului ntru slava Sa. Preaplin de adnc, statornic smerenie este prima
venire a Domnului nostru pe pmnt i petrecerea Lui pe el. Domnul nu a bgat n
seam nimic din ce cinstete i preuiete mult lumea. El n-a binevoit a Se
arta ntru strlucirea rsuntoare a slavei pmnteti; nu a binevoit a Se

arta n mijlocul zarvei prznuirilor i sltrilor. El a venit pe pmnt ca ntr-o

ar unde au fost surghiunii clctorii poruncii lui Dumnezeu; El a rmas i a lucrat n
ea ca ntr-o ar a amrciunilor, unde au fost aruncai din raiul cel nalt cei care au
clcat n rai porunca lui Dumnezeu; El a rmas i a lucrat n ea ca Rscumprtor al
celor czui, fcndu-Se prta al tuturor nenorocirilor care au ajuns omenirea
clctoare de lege. i a fost ca unul dintre sraci, clcai de oameni n picioare.
i a fost strin, neavnd unde s-i plece capul. i a fost prigonit, acoperit de
ocri; i a rspltit fr ncetare cu bine pentru ru: c Fiul Omului n-a venit s
piard sufletele oamenilor, ci s mntuiasc (Luca 9, 56). i-a sfrit viaa Sa
pmnteasc printr-o moarte chinuitoare i de ocar, moartea nelegiuiilor,
moartea robilor, care nici n felul de a muri nu aveau aceleai drepturi cu cetenii
lumii. Aa a fost prima venire pe pmnt a Fiului lui Dumnezeu.
Va fi, la vremea sa, i o a doua venire a Lui la noi: va veni Fiul Omului, Care e
totodat i Fiul lui Dumnezeu, ntru slava Sa. Cea dinti venire a Lui a fost venire de
Rscumprtor, Care S-a supus tuturor neputinelor omeneti, lundu-Le asupra Sa
pentru a le nimici prin Sine; cea de-a doua venire va fi venire de Judector pentru
a primi socoteal de la omenire pentru purtarea ei fa de dumnezeiasca
rscumprare pe care Dumnezeu i-a druit-o.
Va veni Fiul Omului ntru slava Sa, i toi sfinii ngeri cu Dnsul, atunci va edea pe
scaunul slavei Sale: i se vor aduna
naintea Lui toate

limbile, ca s se nfieze Lui la judecat faptele lor i s primeasc de la El rsplat

sau pedeaps, dup cuviin.
Primind veste c urmeaz s vin vreun dregtor sau judector pmntesc, lum toate
msurile ca s aducem lucrurile noastre n rnduiala cuvenit i s meritm
ncuviinarea celui ce va veni: cu att mai mult trebuie s ne ngrijoreze judecata
lui Hristos, la care se va hotr soarta venic a fiecruia dintre noi.

Judectorul e nfricotor, nespus de nfricotor: nfricotor prin mreie,

nfricotor prin atotputernicie, nfricotor fiindc ptrunde n adncurile
duhului omenesc i nici un gnd omenesc de tain, nici un simmnt, orict
de subire, nu i rmn ascunse. Loc de ndreptire la judecata Lui nu va fi: nu
se va ndrepti naintea Lui nu doar cel omort cu pcatul, ci i tot cel viu cu
viaa dreptii (Ps. 142, 2).
Tu vei birui, strig ntmpinndu-L deja pe Judectorul ce vine Prorocul insuflat de Sus,
cnd vei judeca Tu! (Ps. 50, 5) Cutremur i va cuprinde pe toi oamenii cnd vor
sta naintea feei Judectorului. Se vor cutremura pctoii de dezndejde, de
ateptarea chinurilor ce le stau nainte, de neobinuita fric pe care o va
pricinui n ei schimbarea cu care se va schimba atunci ntreaga lume. Ei vor
striga munilor i stncilor: Cdei peste noi i ne ascundei pe noi de ctre
faa Celui ce ade pe scaun i de mnia Mielului: c a venit ziua cea mare a
mniei Lui, i cine va putea s stea? (Apoc. 6, 16-17). Se vor cutremura i vor
da slav lui Dumnezeu, cu toate c va fi prea trziu. Ct vreme Fctorul a
aternut acopermntul smereniei peste slava Sa cea neapropiat i cu neputin de
ndurat, numai atunci a putut fptura s aib stpnire peste gndurile i simmintele
sale, s rosteasc dup bunul plac cuvnt i s fptuiasc ceea ce vrea: iar cnd
Fctorul Se va arta ntru slava Sa, libertatea fpturii va pieri naintea mririi slavei
Lui, ntocmai cum n mprejurri deosebite aceast libertate, rmnnd nsuire a
noastr, este ca i nimicit de puterea mprejurrilor.
Cei mai nverunai dumani ai Domnului, nsui Sinedriul, care L-a rstignit i L-a urt
cu ur de moarte, va striga slavoslovie ntmpinndu-L pe Judector, cum i-a i prezis
Domnul:
Vei vedea pe Fiul Omului eznd de-a dreapta puterii i venind pe norii cerului
(Matei 26, 64).
C zic vou: de acum nu M vei mai vedea pn cnd vei zice: bine este
cuvntat Cel ce vine ntru numele Domnului (Matei 23, 39).
Se vor cutremura i drepii de nemsurata slav a Judectorului Ce Se va arta: ei i
vor privi dreptile, i acestea li se vor nfia n lumina Dreptii Celei preanalte, ca
zdrenele vechi ale sracilor: n dreptile lor ei nu vor vedea chezie c vor
primi mil, i vor atepta mil doar de la nesfrita mil a lui Dumnezeu, nii
ngerii lui Dumnezeu se vor tulbura i nfricoa de descoperirea ntru mrirea Sa a lui
Dumnezeu (Luca 21, 27), Care toat judecata a dat-o Fiului, ca toi s cinsteasc pe
Fiul precum cinstesc pe Tatl (Ioan 5, 22-23). Firea material nesimitoare nu va suferi
privirea Fiului lui Dumnezeu: Cerul se va nfur ca un sul, tot muntele i tot
ostrovul din locurile sale se vor mica (Apoc. 6, 14).

La judecata lui Hristos se va cere de la om, n vederea ndreptirii sale,

milostivirea, ca artare lucrtoare a dragostei i va merita mil numai
milostivirea, ca dovad prin fapte a dragostei. Mil voiesc, iar nu jertf (Matei 9, 13),
a vestit nfricotorul i nemitarnicul Judector Care va s vin.
Milostivirea va agonisi ndreptire celor ce au iubit-o, iar pe cei ce au lepdato i va da osndirii. Ea cu ndrznire i va duce i i va nfia naintea
Domnului pe toi fiii si. Ea i va aduce naintea Domnului pe cei care au svrit-o
cu lucrul: care au sturat pe fraii cei flmnzi, au primit n casele lor pe cei strini, au
mbrcat pe cei goi, au cercetat pe cei bolnavi i nchii n temnie.
Milostivirea i va aduce naintea lui Hristos pe cei ce au fcut-o tainic n
sufletele lor i au miluit pe aproapele, pzindu-se a-l osndi pentru poticnirile
lui, iertndu-i jignirile i necazurile pricinuite, dndu-i n schimbul blestemului
binecuvntare i n schimbul faptelor rele, facere de bine.
Milostivirea i va aduce naintea lui Hristos pe acei pstori ai Bisericii care au
dat frailor lor mncarea cea nestriccioas Cuvntul lui Dumnezeu, care pe
cei despuiai de ctre pcat i-au mbrcat n hainele virtuilor, au dat doctorie
duhovniceasc celor bolnavi cu sufletele i cu ndelung rbdare au cercetat
spre zidire pe cei nchii n temniele necredinei sau rtcirii ntunecate.
Milostivirea i va aduce naintea lui Hristos pe monahii smerii, care au dobndit
cunoaterea tainic i fiinial a lui Hristos Care triete n ei, au flmnzit cu fericita
foame de dreptatea evanghelic, au srguit s se mbrace ntru cuvioie i sfinenie, sau curat de cele mai subiri boli ale omenirii mptimirile acestei viei, i prin
aceasta au agonisit libertatea evanghelic.
Milostivirea i va aduce naintea lui Hristos i pe cei care au putut s arate mil
doar fa de ei nii, cercetndu-se prin cercetarea de sine i slobozindu-se de
srcie, de boal, de temnia pcatului prin pocin. Pocina este cu
neputin pentru inima mpietrit: pentru ca inima s se nmoaie, trebuie s se
umple de mpreun-ptimire i milostivire fa de starea sa czut de
pctoenie. Cnd inima este cuprins i umplut cu prisosin de milostivire, numai
atunci devine n stare de pocin; numai atunci poate, prsind osndirea
aproapelui, s se ntoarc spre vederea de sine i, osndindu-se pe sine n chip
mntuitor, s pun pe rnile sale doctoria pocinei. Hristos i-a rscumprat prin
Sine pe toi oamenii ndeobte i pe fiece om n parte. Omul care este n stare de mil
numai fa de sine nsui i va face aceast mil, hrnind cu Cuvntul lui Dumnezeu
sufletul su flmnd, adpndu-l cu simminte care vin de la Sfntul Duh,
ferindu-l de pierztoarea colindare prin feluritele chipuri ale pcatului, aducndu-l n

casa cucerniciei i virtuii, mbrcndu-l cu fapte bune, vindecnd pcatele dinainte

prin mrturisirea lor i lucrarea potrivnic lor, scondu-se din temnia
cugetrii i strii trupeti ntru nelegerea i starea duhovniceasc acela va
fi socotit ca i cum ar fi fcut toate acestea nsui Domnului Iisus Hristos.
Milostivirea i va aduce pe toi lucrtorii si n faa lui Hristos i le va mijloci de
la Hristos mil i fericire venic.
Venii, le va spune El, binecuvntaii Tatlui Meu, motenii mpria care este gtit
vou de la ntemeierea lumii: c am flmnzit i Mi-ai dat de am mncat, am nsetat i
Mi-ai dat de am but, strin am fost i M-ai primit, gol i M-ai mbrcat, bolnav am
fost i M-ai cercetat, n temni am fost i ai venit la Mine Amin zic vou: ntru ct
ai fcut unuia dintr-acesti frai ai Mei prea mici, Mie Mi-ai fcut (Matei 25, 34-36, 40).
Nu sunt cunoscute ziua i ceasul n care Fiul lui Dumnezeu va curma viata
lumii venind la Judecat; nu sunt cunoscute ziua i ceasul n care, la porunca
lui Dumnezeu, se va curma viaa pmnteasc a fiecruia dintre noi i vom fi
chemai s ne desprim de trup pentru a da seam de viaa noastr
pmnteasc la acea judecat care, naintea Judecii de obte, l ateapt pe
om dup moartea sa.
Iubii frai! S priveghem i s ne gtim de nfricotoarea judecat ce ne
ateapt la hotarul veniciei spre darea hotrrii fr putin de ntoarcere
asupra sorii noastre venice. S ne pregtim adunndu-ne toate virtuile i mai cu
seam milostivirea, care cuprinde n sine i ncununeaz prin sine toate virtuile, fiindc
dragostea pricina ce ndeamn la milostivire este legtura desvririi cretine
(Coloseni 3, 14). Milostivirea i face pe oamenii preaplini de ea asemenea cu Dumnezeu
(Matei 5, 45, 48; Leuca 6, 32, 36)! Fericii cei milostivi, c aceia vor fi miluii c
judecat fr de mil este celui ce nu face mil (Matei 5, 7; Iacob 2, 13). Amin.
(in: Sfantul Ignatie Briancianinov Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2008)

Predica Sfantului Nicolae Velimirovici la DUMINICA INFRICOSATOAREI

JUDECATI: S nu mai pierdem nici mcar o singur zi, pentru c
fiecare zi poate s fie ultima i poate fi hotrtoare
() Evanghelia de astzi arat aezarea cea din urm a raporturilor dintre timp i
venicie, ntre cer i pmnt, ntre Dumnezeu i omenire. Ea descrie Judecata de Apoi i
n ce chip se va arta aprinderea mniei Domnului (Sofonie 2:2). Aceasta ne arat nou
clipa cea nfricotoare cea mai plin de bucurie pentru cei drepi cnd mila lui
Dumnezeu va lsa locul judecii lui Dumnezeu. Atunci va fi prea trziu pentru
fapte bune i prea trziu pentru pocin. Cnd plngerea nu va mai primi nici
un rspuns i cnd lacrimile noastre nu vor mai cdea n minile ngerilor.
Cnd va veni Fiul Omului ntru slava Sa, i toi sfinii ngeri cu El, atunci va edea pe
tronul slavei Sale.

Aa cum n pilda Fiului risipitor, Dumnezeu Se arat cu chip de om, aici Hristos este
numit Fiul Omului. El este i nimeni altcineva dect El. Cnd El va veni n lume a
doua oar, atunci nu va mai veni necunoscut i umil, aa cum a fcut de data
cea dinti, ci va veni pe fa i ntru slav mare. Prin aceast slav se nelege,
mai nti, slava pe care Hristos a avut-o din venicie, mai nainte de a fi lumea (Ioan
17:5) i, n al doilea rnd, slava biruinei asupra lui Satan, asupra lumii celei
vechi, i asupra morii.
El nu va veni singur, ci nsoit de toi sfinii ngeri, al crui numr este de necuprins, i
El va veni mpreun cu ei pentru c ei, ca slujitori i rzboinici ai lui Dumnezeu, au luat
parte att la lupta mpotriva diavolului, ct i la biruina asupra lui. De aceea El are
bucuria de a mprti cu ei slava. i, pentru a ntregi chipul minunat al acestei
ntmplri, se arat lmurit faptul c, toi ngerii vor veni cu Domnul. Nu se mai spune
c ngerii lui Dumnezeu au fost de fa i la alte ntmplri. Ei s-au artat
ntotdeauna n numr mai mare sau mai mic, dar la Judecata de Apoi vor fi
prezeni cu toii, strni n jurul mpratului slavei.
Muli vztori cu duhul au vzut tronul slavei att n zilele cele dinti, ct i n zilele
cele de pe urm (Isaia 6:1; Daniel 7:9; Apocalipsa 4:2, 20:4). Acest tron semnific
puterile cereti peste care stpnete Domnul. Este tronul slavei i al biruinei, pe
care ade Tatl ceresc i pe care S-a aezat Domnul Hristos dup biruina Sa
(Apocalipsa 3:21). O, ce mrea va fi venirea Domnului, nsoit de asemenea
ntmplri netiute i nfricotoare! n judecata sa limpede, proorocul Isaia a
proorocit: Cci Domnul vine n vpaie i carele Lui sunt ca o vijelie (Isaia 66:15); la
venirea Lui, Daniel a vzut c un ru de foc se vrsa i ieea din El; mii de mii i
slujeau i miriade de miriade stteau naintea Lui! Judectorul S-a aezat i crile au
fost deschise. (Daniel 7:10)
i cnd Domnul va veni ntru slav i va edea pe tronul Su, atunci se vor aduna
naintea Lui toate neamurile i-i va despri pe unii de alii, precum desparte pstorul
oile de capre. i va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stnga.
Muli Prini au pus ntrebri despre locul n care Hristos va judeca toate neamurile.
Citind pe Proorocul Ioil, ei au socotit c Judecata va avea loc n valea Iosafat, unde
mpratul Iosafat, fr nici un fel de lupt sau folosire de arme, a avut o biruin
ntreag asupra moabiilor i amoniilor, c nu a rmas viu nici un vrjma (II Cronici
20). i proorocul Ioil a spus: S se trezeasc toate neamurile i s vin n valea lui
Iosafat, cci acolo voi aeza scaun de judecat pentru toate popoarele din jur (Ioil
3:12). Poate c tronul Domnului se va aeza n acea vale, dar nu exist n toat
lumea nici o vale n care s se poat aduna toate neamurile i popoarele, viii i
morii de la nceputul pn la sfritul lumii, care vor ajunge pn la multe
bilioane. ntreaga suprafa a pmntului, mpreun cu toate oceanele, nu au

spaiu destul pentru toi oamenii care au trit vreodat pe pmnt, ca s poat
sta laolalt. Dac aceasta ar fi doar o adunare a sufletelor, atunci este posibil ca valea
lui Iosafat s-i poat cuprinde pe toi la un loc, dar cum adunarea oamenilor va fi n
trup deoarece morii vor nvia n trupurile lor atunci cuvintele proorocului trebuie
nelese n sens figurat. Valea lui Iosafat este lumea ntreag, de la rsritul
cel mai ndeprtat pn la apusul cel mai ndeprtat; i, precum Dumnezeu i
artase odinioar puterea i judecata Sa n valea lui Iosafat, tot aa i va arta i n
ziua cea de pe urm, aceeai putere i judecat asupra ntregii omeniri.
i-i va despri pe unii de alii.
ntr-o clip vor fi desprii toi cei adunai laolalt aa cum pstorul, cu glasul su, i
trimite oile ntr-o parte i caprele n cealalt unii la stnga i alii la dreapta , ca
printr-o for magnetic fr putere de mpotrivire, n asemenea chip c
nimeni nu se va putea muta de la stnga la dreapta sau de la drepta la stnga.
Atunci va zice mpratul celor de-a dreapta Lui: Venii, binecuvntaii Tatlui Meu,
motenii mpria cea pregtit vou de la ntemeierea lumii.
La nceput, Hristos Se numete Fiul Omului adic Fiul lui Dumnezeu i aici El Se
numete mprat, ntruct Lui i sunt date mpria i puterea i slava. Venii,
binecuvntaii Tatlui Meu. Ei sunt cu adevrat binecuvntai, pe care Hristos i
numete binecuvntai, cci binecuvntarea lui Dumnezeu are n sine toate lucrurile
bune i toat bucuria i harul cerului. De ce nu spune Domnul Binecuvntaii Mei, ci
Binecuvntaii Tatlui Meu? Pentru c El este numai Fiul Cel Unul Nscut i nefcut,
din venicie i pentru venicie, i drepii sunt, prin binecuvntarea lui Dumnezeu,
adoptai, i se fac astfel ca frai ai lui Hristos. Dumnezeu cheam pe cei drepi
s primeasc mpria pe care le-a pregtit-o El de la ntemeierea lumii.
Aceasta nseamn c Dumnezeu, chiar nainte de ntemeierea lumii, pregtise
mpria pentru acetia. nainte de a-l face pe Adam, Dumnezeu pregtise
pentru el totul n Rai. O mprie ntreag, strlucind n lumin, care doar i atepta
mpratul. Atunci Dumnezeu l-a dus pe Adam n aceast mprie i mpria era
desvrit. Aadar, Dumnezeu a pregtit mpria pentru cei drepi chiar de la
nceput. Aceasta i atepta stpnitorii, avndu-L n frunte chiar pe mpratul Hristos.
Chemnd drepii n mprie, Judectorul i-a lmurit de ndat, de ce El le ddea
mpria lor:
Cci flmnd am fost i Mi-ai dat s mnnc; nsetat am fost i Mi-ai dat s beau;
strin am fost i M-ai primit; gol am fost i M-ai mbrcat; bolnav am fost i M-ai
cercetat; n temni am fost i ai venit la Mine.

La aceast lmurire minunat, drepii au ntrebat ovielnic i cu sfial, cnd L-au vzut
pe mpratul flmnd i nsetat, gol i bolnav, i cnd au fcut ei toate astea pentru El.
La acestea, mpratul a dat nc un rspuns minunat:
Adevrat zic vou, ntruct ai fcut unuia dintre-aceti frai ai Mei, prea mici, Mie Miai fcut.
Toat aceast lmurire are dou nelesuri: unul de suprafa i unul de
adncime.
nelesul de suprafa este limpede pentru toi. Cel care hrnete pe cel flmnd, d
s bea celui nsetat, mbrac pe cel gol i d adpost celui strin, a fcut
aceasta Domnului. Cel care cerceteaz pe cei bolnavi sau pe cei din nchisoare,
a fcut aceasta Domnului. Pentru c se spune n Vechiul Testament: Cel ce are
mil de srman mprumut Domnului i El i va rsplti fapta lui cea bun.
(Pilde 19:17). Domnul ne ncearc inimile noastre prin cei care caut ajutorul
nostru. Domnul nu folosete nimic pentru El de la noi: El nu are nevoie de nimic. Cel
care a fcut pinea nu poate flmnzi, nici Cel care a fcut apa nu poate nseta. Cel
care mbrac ntreaga Sa zidire nu poate fi gol, nici Cel care este izvorul sntii nu
poate fi bolnav, nici Cel care este Domnul domnilor nu poate fi lipsit de libertate. Dar El
caut ca noi s facem milostenie, pentru ca, n felul acesta, s ne nmuiem i
s ne nnobilm inimile.
n atotputernicia Sa, Dumnezeu poate ntr-o clip s-i fac pe toi oamenii bogai i
ndestulai, mbrcai i mulumii. Dar El i las pe oameni s cunoasc foamea i
setea, boala, suferina i srcia pentru dou pricini: mai nti, pentru c cei care
rabd aceste lucruri, i nmoaie i i nnobileaz inimile i se vor ntoarce la
Dumnezeu, slvindu-L cu credin i rugciune; i n al doilea rnd, pentru c
omul poate suferi pentru alii, se poate smeri pentru alii i poate ajunge la
nelegerea frietii i unitii tuturor oamenilor de pe pmnt, prin
Dumnezeul Cel viu, Ziditorul i Fctorul a toate cte se afl pe pmnt.
Domnul dorete s avem mil mil mai presus de orice. Deoarece El tie c mila
este calea prin care se poate reface credina n Dumnezeu, ndejdea n Dumnezeu i
dragostea pentru Dumnezeu.
Acesta este nelesul de suprafa.
nelesul de adncime privete spre Hristos, care se afl n luntrul nostru. n
fiecare gnd curat din mintea noastr, n fiecare simire aleas din inima noastr i n
fiecare nzuin nalt a sufletului nostru spre mplinirea lucrurilor celor bune, Hristos
Se dezvluie n noi prin puterea Duhului Sfnt. El numete toate aceste gnduri curate,
simiri alese i nzuine nalte, fraii Si mici, sau cei mai mici frai ai Si. El i numete

astfel, pentru c acetia se afl n noi ntr-o msur foarte mic, fa de msura mare
de spurcciuni lumeti, i de ru care se afl n noi.
Dac mintea noastr flmnzete dup Dumnezeu i noi o hrnim, noi L-am
hrnit pe Hristos din luntrul nostru; dac inima noastr este lipsit de orice
lucru bun i de orice lucru ales, adic este lipsit de Dumnezeu, i noi o
mbrcm, pe Hristos L-am mbrcat, Cel care se afl n noi; dac sufletul
nostru este bolnav i nctuat de fiina noastr cea rea, de faptele noastre
cele rele, i suntem contieni de aceasta, i l cercetm, noi L-am cercetat pe
Hristos care se afl n noi. Pe scurt, dac cealalt fiin care se afl n noi, care
odinioar se mndrea c se slluiete acolo, i care este omul cel drept din noi, este
stpnit i umilit de diavol, i de omul pctos din noi, i l ocrotim pe omul cel drept,
noi l ocrotim pe Hristos care se afl n noi. Omul acesta drept care se afl n noi
este mic, mic de tot, iar pctosul din noi este un adevrat Goliat. Dar acest om drept
din luntrul nostru este fratele mai mic al lui Hristos, iar pctosul din noi este
vrjmaul lui Hristos, ca un uria, precum Goliat. Atunci, dac noi l ocrotim pe omul cel
drept din noi, dac l slobozim, l ntrim i l aducem la lumin; dac l ridicm
deasupra celui pctos, aa nct s-l stpneasc n chip desvrit pe cel pctos, i
am putea spune mpreun cu Apostolul Pavel: i eu nu mai triesc, ci Hristos triete
n mine (Galateni 2:20) atunci ne vom numi binecuvntai i vom auzi cuvintele
mpratului la Judecata de Apoi: Venii, binecuvntaii tatlui Meu, motenii mpria
cea pregtit vou de la ntemeierea lumii.
Dar celor de la stnga, Judectorul le va zice:
Ducei-v de la Mine, blestemailor, n focul cel venic, care este gtit diavolului i
ngerilor lui.
Judecata este nfricotoare, dar este dreapt. i astfel mpratul cheam pe cei
drepi la El, i lor le d mpria, pe cnd pe pctoi i izgonete de la El i i
trimite n focul cel venic, n tovria rea a diavolului i a slujitorilor si.
(Sfntul Vasile cel Mare, n lucrarea sa Despre Judecata de Apoi [nr. 14], spune: Dac
chinul cel venic are vreun sfrit, atunci nseamn c viaa venic are
sfrit. Dar, cum nu este cu putin de nchipuit c viaa venic ar avea un
sfrit, atunci cum se poate nchipui un sfrit al chinurilor celor venice?)
Ceea ce spune Domnul este foarte important: faptul c focul cel venic nu este
pregtit pentru cei pctoi de la ntemeierea lumii, tot aa cum i mpria
este pregtit pentru cei drepi. Ce nseamn aceasta? Este foarte limpede faptul c
Domnul a pregtit focul cel venic numai pentru diavol i ngerii aceluia, i c
El a pregtit mpria pentru toi oamenii de la ntemeierea lumii. Pentru c
Dumnezeu voiete ca toi oamenii s se mntuiasc (I Timotei 2:4; cf. Matei
18:14; Ioan 3:16; II Petru 3:9; Isaia 45:22) i pentru ca nici mcar unul s nu

piar. De aceea, Dumnezeu nu i-a sortit pe oameni s piar, ci s se mntuiasc;

Dumnezeu nici nu a pregtit pentru ei dinainte focul diavolului, ci, El i-a
pregtit mpria Sa, i numai pe aceasta a pregtit-o. De aici este limpede
faptul c gndesc greit, cei care spun despre pctos: el este sortit s fie pctos.
Dac omul ar avea o astfel de sortire, aceasta nu ar fi de la Dumnezeu, ci numai de la
omul nsui. Faptul c nu este sortire de la Dumnezeu, se vede din faptul c Dumnezeu
nu a pregtit dinainte nici un loc anume pentru chinurile oamenilor, ci numai pentru
diavol. De aceea, la Judecata de Apoi, Judectorul cel drept nu va avea nici un
loc anume unde s-i trimit pe pctoi, dect numai mpria ntunecat a
diavolului. i faptul c aceasta este dreptatea Lui, ca Judectorul s-i trimit acolo,
este limpede din faptul c acetia, n timpul vieii lor pmnteti, au czut de la
Dumnezeu i s-au pus n slujba diavolului.
Rostind pedeapsa asupra pctoilor i punndu-i la stnga Sa, mpratul i lmurete
de ndat de ce ei sunt blestemai i de ce i trimite n focul cel venic:
Cci flmnd am fost i nu Mi-ai dat s mnnc; nsetat am fost i nu Mi-ai dat s
beau; strin am fost i nu M-ai primit; gol i nu M-ai mbrcat; bolnav i n temni, i
nu M-ai cercetat.
Ei nu au fcut nici unul dintre aceste lucruri, pe care le-au fcut drepii, de la dreapta
Sa. Auzind aceste cuvinte ale mpratului, pctoii au ntrebat, ntocmai ca i cei
drepi:
Doamne, cnd Te-am vzut flmnd sau nsetat?
Domnul a rspuns:
ntruct nu ai fcut unuia dintre aceti prea mici, nici Mie nu Mi-ai fcut.
Toat aceast lmurire pe care a dat-o mpratul pctoilor, are de asemenea
dou nelesuri unul de suprafa i unul de adncime la fel ca i n prima
situaie, cnd era vorba de cei drepi. Pctoii i-au ntunecat mintea, i-au nvrtoat
inima i aveau gnduri rele fa de fraii lor de pe pmnt, care erau flmnzi i
nsetai, goi, bolnavi i lipsii de libertate. Cu minile lor greoaie, ei nu erau n stare
s neleag faptul c Hristos i chema la milostenie prin fraii lor sraci i care
se aflau n suferin. Inimile lor nvrtoate nu se puteau nmuia de lacrimile
altora. Nici exemplul lui Hristos i cel al sfinilor Si nu le puteau schimba sufletele lor
cu scopurile cele rele, n suflete cu scopurile cele bune, i s svreasc binele. i
astfel, fiind nemilostivi fa de Hristos prin fraii lor, ei erau nemilostivi fa de
Hristos. Ei dinadins nimiceau toate gndurile curate de ndat ce se formau,
nlocuindu-le cu gnduri necurate i hulitoare; ei tiau de la rdcin toate

simmintele alese din inimile lor, de ndat ce se nfiripau, nlocuindu-le cu

nemilostivire, patim i iubirea de sine; cu grab i cu hotrre ei i-au nbuit
fiecare dorin de a face un lucru bun, care s-a nfiripat n sufletele lor urmnd
poruncile lui Dumnezeu i n locul lor i-au strnit dorina de a face ru oamenilor, i
de a pctui spre mnierea lui Dumnezeu. i astfel fratele cel mai mic al lui
Hristos, care se afla n ei cu alte cuvinte, omul cel drept din ei a fost
rstignit, omort i ngropat i Goliat cel ntunecat la culoare, pe care l
hrniser ei adic omul cel nedrept din ei, sau chiar diavolul nsui a rmas
biruitor pe cmpul de lupt.
Ce poate face Dumnezeu cu unii ca acetia? i poate primi n mpria Sa pe
unii ca acetia, care au izgonit cu totul aceast mprie din ei? i poate chema
la El pe cei care au smuls din rdcin toat asemnarea cu Dumnezeu i care s-au
artat, att n ascuns n inimile lor, ct i deschis n faa lumii, a fi vrjmaii lui
Dumnezeu i slugile diavolului? Nu; prin libera lor alegere, ei s-au fcut supuii
diavolului i, la Judecata de Apoi, Judectorul i va trimite s in tovrie
celor cu care, n timpul vieii s-au ntovrit n chip deschis n focul cel
venic, pregtit pentru diavol i slujitorii si.
ndat dup aceasta, acea judecat care va fi cel mai mare i totui cel mai scurt din
istoria lumii zidite, va ajunge la capt.
i vor merge acetia (pctoii) la osnd venic, iar drepii la via venic.
Viaa i chinuirea se mpotrivesc aici una celeilalte. Acolo unde se afl via nu se afl
chinuire; acolo unde se afl chinuire nu se afl via. Cu adevrat, mplinirea vieii
nltur chinuirea. mpria cea cereasc d mplinire vieii, n timp ce existena
diavolului aduce chinuire i numai chinuire, fr via, care vine de la Dumnezeu.
Vedem n aceast via pmnteasc, cum sufletul omului celui pctos, care
are n el puin via (adic puin Dumnezeire), este plin de mai mult
chinuire dect sufletul omului celui drept, care are mai mult via n el (adic
mai mult Dumnezeire). Dup cum s-a spus bine n vremuri strvechi:
Nelegiuitul se chinuiete n toate zilele vieii sale. Glasuri ngrozitoare fac larm n
urechile lui. El nu mai ndjduiete s ias din ntuneric i i simte capul mereu sub
sabie. Zbuciumul i tulburarea l strng la mijloc i se arunc asupra-i gata de
mpresurare, fiindc a ndrznit s-i ndrepte mna mpotriva lui Dumnezeu. (Iov
15:20-25).
Aadar, la vremea aceea, va fi pe pmnt marea chinuire pentru pctos. i pctosul
ndur greu pn i suferina cea mai mic din viaa aceasta, fa de omul cel drept, cci
numai cel care are viaa n sine poate ndura chinuirea, poate nesocoti
suferina i poate trece peste tot rul din lume, i se poate bucura. Viaa i

bucuria nu se pot despri. Chiar Iisus Hristos spune celor drepi, pe care lumea i
osndete, i prigonete i le aduce ocri: Bucurai-v i v veselii! (Matei 5:12).
Toat viaa noastr pmnteasc este numai o umbr palid a vieii a vieii
adevrate, a vieii ntregi n mpria lui Dumnezeu, tot aa cum ntreaga
suferin de pe pmnt este numai o umbr tears a chinuirii ngrozitoare a
pctoilor din iad. (n Apophtegmata Patrum [colecia n ordine alfabetic a zicerilor
Prinilor Pustiei], am citit: Ei au ntrebat pe un oarecare btrn mare: Printe, cum
rbdai asemenea munci cu atta rbdare? Btrnul a rspuns: Toat munca
mea din viaa aceasta nu este nici mcar ct o singur zi de chinuire.) Viaa pe
pmnt orict de minunat ar putea fi este amestecat cu suferin, pentru c aici
nu exist nici o mplinire a vieii; ntruct suferina de pe pmnt orict de mare ar
putea fi este amestecat cu via. Dar, la nfricotoarea Judecat, viaa va fi
separat de chinuire. i una i cealalt vor fi venice. nelegerea noastr
omeneasc nu poate s priceap ce nseamn aceast venicie. Cel care va
avea bucuria de a vedea o clip faa lui Dumnezeu, i se va prea ca i cum ar fi
durat mii de ani; i cel care va fi chinuit o clip de ctre diavolul n iad, i se va
prea c sunt mii de ani. Pentru c timpul nu va mai fi aa cum l cunoatem noi zi
dup noapte i noapte dup zi ci atunci va fi o zi deosebit pe care Domnul singur o
tie (Zaharia 14:7; cf. Apocalipsa 22.5). Nu va mai fi nici un alt soare dect numai
Dumnezeu, i acest soare nu va rsri i nu va apune, ca venicia s se
numere n zile, aa cum se socotete timpul acum. Binecuvntaii vor socoti
venicia n termenii bucuriei lor i pctoii chinuii vor socoti timpul n
termenii chinuirilor lor.
Prin urmare, Domnul nostru Iisus Hristos a vorbit n felul acesta despre ultimul i cel
mai mare eveniment care urmeaz s aib loc n timp, la captul veacurilor i
n venicie. Si noi credem c toate acestea se vor ntmpla ntocmai, mai nti pentru
c toate celelalte preziceri pe care le-a fcut Hristos s-au ntmplat ntocmai i, n al
doilea rnd, pentru c El este cel mai mare prieten al nostru i adevrat Iubitor al
omenirii i n iubirea desvrit nu exist falsitate sau eroare. Iubirea desvrit
conine adevrul desvrit. Dac toate acestea nu urmau s se ntmple, El
nu ne-ar fi spus despre acestea. Dar El nu ne-a spus despre aceasta pentru a-i
demonstra cunotinele Sale n faa oamenilor. Nu; El nu a cutat mrire la oameni
(Ioan 5:41). El a spus totul pentru mntuirea noastr. Cel ce are nelegere i care
l mrturisete pe Domnul Hristos i poate da seama c trebuie s tie aceasta pentru
a se mntui. Pentru c Domnul nu a fcut nimic, nici nu a rostit vreun cuvnt, nici nu a
ngduit s I se ntmple ceva n timpul vieii Sale pe pmnt care s nu fie pentru
mntuirea noastr.
De aceea s fim nelepi i cu dreapt socoteal, pstrnd ntotdeauna naintea
ochilor notri duhovniceti chipul nfricotoarei Judeci. Acest chip a ntors

deja muli pctoi de pe calea pierzrii pe calea mntuirii. Vremea noastr

este scurt i cnd se va sfri nu va mai exista pocin. n acest timp scurt,
prin viaa noastr, noi trebuie s lum o hotrre care va fi hotrtoare pentru noi n
venicie: vom fi aezai la dreapta, sau la stnga mpratului slavei? Dumnezeu
ne-a dat o sarcin mic i simpl, dar rsplata i pedeapsa sunt imense, mergnd
dincolo de puterea omului de a spune aceasta prin cuvinte.
Atunci s nu mai pierdem nici mcar o singur zi, pentru c fiecare zi poate s
fie ultima i poate fi hotrtoare; fiecare zi poate aduce pierirea acestei lumi i
zorile Zilei celei ndelung ateptate. (Sfntul Grigorie Dialogul spune: St scris: `Nu
tii, oare, c prietenia lumii este dumnie fa de Dumnezeu? [Iacov 4:4].
nseamn c cel care nu se bucur la apropierea sfritului lumii, arat c el este
prietenul acesteia, i de aceea el este vrjmaul lui Dumnezeu. Dar aceste gnduri sunt
departe de credincioi, de cei ce tiu prin credin c mai exist i o alt via i pe care
o doresc cu adevrat. [Omilii la Evanghelie, Cartea I, Omilia 1: Despre semnele
sfritului lumii]).
Poate c nu ne vom ruina n Ziua Mniei Domnului; naintea Domnului i naintea
mulimilor de ngeri ai Si i a multor bilioane de oameni drepi i sfini. Poate c nu
vom fi alungai pentru venicie de Domnul i de ngerii i sfinii Si i de rudeniile i
prietenii notri, care se vor afla de-a dreapta. Dar, mpreun cu mulimile nenumrate i
strlucitoare de ngeri i de oameni drepi, s cntm laude de bucurie i de biruin:
Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot! Aliluia!. Dimpreun cu toate cetele cereti
s-L slvim pe Domnul i Mntuitorul nostru, Fiul, Cel Unul nscut, mpreun cu Tatl i
cu Duhul Sfnt Treimea cea de o fiin i nedesprit, n vecii vecilor. Amin.
(integral la: Predic la Duminica nfricoatei Judeci)

Duminica lasatului sec de carne. INFRICOSATOAREA JUDECATA si

pacatele de la care ne opreste gandul la ea. Cum ajungem sa vedem si
sa judecam si noi drept?
Despre Infricosatoarea Judecata
Dupa ce sufletul omului a iesit din trup, el va merge la judecata particulara,
pentru ca la cea de-a doua venire a lui Hristos sa aiba loc judecata generala.
Intr-o pilda, se spune ca un om avea trei prieteni; pe doi dintre ei ii iubea mai mult, iar
pe al treilea il neglija, si ii dadea mai putina importanta. La un moment dat, omului i sa intamplat o mare ispita, a fost chemat la judecator si atunci a chemat prietenii in
ajutor. Primul dintre ei i-a spus ca il va ajuta cu bani de drum si de haine, dar cu altceva
nu poate. Al doilea i-a spus ca il va insoti pana la judecator, dar inauntru la judecator el
nu poate sa intre. Al treilea prieten insa, cu toate ca a fost ignorat si nebagat in

seama de omul nostru, i-a spus ca va merge cu el la judecator si va mijloci

pentru el inaintea judecatorului.
Deslusirea pildei este ca ispita ce a venit peste omul nostru a fost moartea. Primul lui
prieten pentru care a muncit toata viata si si-a dat tot ce a fost mai bun pentru
el a fost banul. Banii insa, atunci cand vine moartea, nu pot decat sa-ti
cumpere hainele de inmormantare, si sa-ti plateasca ultimul drum din aceasta
lume. Al doilea prieten al omului este anturajul de zi cu zi din aceasta lume. Cu
el ne pierdem timp fie ca sunt persoanele apropiate, ori ca sunt persoanele din televizor
sau calculator. Persoanele apropiate vin cu noi pana la groapa din cimitir, insa la
Dreptul Judecator nu pot sa intre. Al treilea prieten, pentru care omul nu are
timp, sunt faptele bune, doar acestea pot sa ne insoteasca la Dreptul
Judecator.
Asadar, sa luam aminte cu cine ne insotim, si cum ne petrecem timpul. Sa nu
iubim banii si anturajul lumesc, ci sa ne strecuram precum serpii printre pietre, printre
ispitele acestei lumi, iar cu blandetea porumbeilor sa lucram faptele cele bune,
singurele care ne pot duce spre mantuire.

Sfintii vor judeca lumea

De multe ori, in tot ceea ce facem, avem obiceiul sa ne comparam cu ceilalti. Una
dintre partile gresite ale acestui obicei este ca noi ne comparam cu
majoritatea, care de fapt sunt cei ce intra pe poarta larga, ce duce la pieire, si
nu ne comparam cu cei putini, care intra pe poarta cea stramta ce duce spre
mantuire. Bineinteles ca este gresit sa traim si noi dupa cum traieste lumea, si
este un cuvant nepotrivit sa spui: sa fii ca lumea, si nicidecum nu o sa ne
putem indreptati ca am facut si noi ceea ce au facut toti oamenii. Noi trebuie
sa mergem impotriva curentului acestei lumi, si chiar daca am fi singurii care
facem ce trebuie, sa ne jertfim pentru a ne mantui sufletul.
Avem, de asemenea, obisnuinta de a ne indreptati atunci cand nu postim, sau cand nu
facem alte fapte crestinesti, si spunem ca datorita serviciului, sau a situatiei din familie,
sau diferite motive pe care noi le gasim si ne scuzam, si spunem ca daca am fi fost
in alta situatie, atunci bineinteles ca am fi facut ceea ce trebuie. Insa ce vom
face daca la judecata vom fi pusi in fata unei persoane, care a trait in acelasi
timp cu noi, cu acelasi serviciu si cu familie, si care si-a facut totusi indatoririle
crestinesti? De aceea noi nu trebuie sa ne comparam cu cei care nu fac ce trebuie si
sa spunem ca noi suntem buni, ci sa citim sfintele carti si sa tindem spre faptele
Sfintilor Parinti, caci in fata lor vom fi pusi la judecata, si nicidecum nu vom fi
comparati cu cei rai.

Sa nu osandim pe nimeni
Unul dintre pacatele pe care le avem este de a analiza si de a condamna pe altii. Sigur
ca se intampla in jurul nostru lucruri de care nu suntem multumiti, insa intotdeauna
datele problemelor pe care le stim sunt insuficiente pentru a ne exprima parerea,
nicidecum pentru a da un verdict. Daca ne gandim cat timp il vedem noi pe omul
despre care vorbim, daca ne gandim ca nu stim ce il doare, ce poate si ce nu
poate, ajungem la concluzia ca nu stim mai nimic, ci pur si simplu spunem si
noi ce au spus altii, sau ne hazardam sa ne dam cu parerea. Sfintii Parinti ne
spun ca noi vedem un om cand greseste, insa nu il vedem cand se pocaieste, si
atunci bineinteles ca ar trebui sa ne abtinem sa aruncam cu piatra.
Nu stiu cati dintre noi ne-am gandit sa-l ajutam pe un om care nu face ce trebuie. Sunt
oameni ajunsi la culmea disperarii, care nu mai au putere de a face ceva bun,
oameni peste care greselile se tin lant, si atunci am putea sa ne gandim, ca
acestia ar trebui ajutati, incurajati, lasati sa se odihneasca. Astfel, in locul
sentimentului de judecata, il vom avea pe cel al milei, sentiment care coboara harul lui
Dumnezeu peste noi. Dea tie Domnul dupa inima ta (cf. Psalmi 19, 4), spune
Proorocul David. Sa avem inima de parinte, asa cum am vrea sa aiba Dumnezeu
fata de noi. Vedeti cum sunt parintii, cum incearca sa acopere greselile fiilor
fata de altii, sa-i scoata din incurcaturi si judecati? Asa sa gandim si noi, mai
ales cand persoanelor respective le pare rau pentru ce s-a intamplat.

Sa avem grija ce vorbim

Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne spune ca: Pentru orice cuvant desert, pe care il
vor rosti oamenii vor da socoteala in ziua judecatii (cf. Matei 12, 36). De aceea,
este bine sa cantarim mai mult ceea ce spunem.
In general, trebuie sa ne gandim la folosul a ceea ce spunem. Daca facem o
gluma buna, sa inveselim pe cineva nu este un lucru rau, daca spunem un lucru care
foloseste, de asemenea nu este rau, insa in decursul timpului am observat ca cu
cat tacem mai mult, cu atat este mai bine, si cu cat vorbim mai mult, cu atat ne
facem mai multe pacate.
Este evident pacatul vorbirii de rau, insa este pacat si atunci cand vorbim mult si
ne pierdem timpul. De multe ori tacerea este un raspuns, si pe celalalt mai
mult il poate folosi tacerea, decat explicatiile noastre. In tacere putem sa ne
rugam si sa ne modelam intelepciunea, iar dragostea pentru celalalt nu trebuie
sa ne-o aratam prin vorba multa, cicaleala sau dadaceala, ci putem sa ne
aratam dragostea prin fapte concrete lucrate in tacere. De multe ori spunem
ceva, si apoi ne pare rau. De aici trebuie sa invatam sa fim mai retinuti, si sa ne gandim

de doua ori inainte sa vorbim. In general, pacatele se fac cu gura, si datorita

faptului ca ne aprindem repede, insa in aceasta aprindere trebuie sa avem
ceva care sa ne opreasca sa pacatuim, or acest ceva nu poate fi decat
rugaciunea.
In momentul in care ne rugam putem evita multe pacate, fie ca ne vin ganduri
de desfranare, sau de orice fel de rautate, rugandu-ne ne abtinem sa le punem
in aplicare. Sa avem mereu in minte ca orice spunem sa aiba un folos, sa
vorbim cat mai putin despre lucruri negative, sa ne abtinem de la reprosuri si
alte moduri de a supara pe aproapele, si atunci vom fi mult mai aproape de
starea de curatie a inimii la care dorim fiecare sa ajungem.

Si noi suntem vinovati pentru raul din jur

Traim intr-o lume tot mai dificila si avem in jurul nostru multe persoane, care ne sunt ca
niste ghimpi. Cei cu care ne intelegem sunt mai putini, si fiecare isi urmareste
propriul interes. Astfel, suntem nevoiti sa inghitim comportamentul celor din jur, si
de multe ori cadem in pacatul osandirii lor. Din pacate, de cele mai multe ori
judecata noastra nu este dreapta, si asta datorita faptului ca traim in pacate.
Intelepciunea si discernamantul vin prin Duhul Sfant, or acesta se departeaza
de la cei cu o viata necurata, si care practica nelegiuirea.
In tot cazul, daca dorim sa nu gresim, este bine sa luam si asupra noastra vina
celor din jur. Daca este sa iau un exemplu concret, ma gandesc la cate necazuri avem
cu tiganii sau rromii, cum oficial se incearca sa li se spuna. Ii invinovatim ca nu vor sa
faca scoala ca nu vor sa fie oameni. De multe ori ne aflam cu ei in situatii
neplacute, si ii judecam, insa in judecata noastra uitam ca ei au fost sclavii
stramosilor nostri si au muncit fara simbrie. Sute de ani nu au fost in rand cu
oamenii, si nici nu i-a dat nimeni la scoli.
Acum, aceste lucruri se intorc impotriva noastra, si aceasta este mostenirea pe care am
primit-o de la stramosii nostri. Spun aceste lucruri pentru a ne tempera in a-i mai
judeca, si a vedea si vina noastra in comportamentul lor negativ.
Ei pot fi ca o pedeapsa pentru pacatele noastre, sau ale stramosilor. Cei care
vor sa-i integreze, si sa-i faca sa fie oameni, trebuie sa inteleaga ca au de-a face cu
niste oameni, care au trait in niste conditii aparte, primitive, si nu pot sa le ceara
acelasi nivel de pregatire cu romanii obisnuiti. Ei au nevoie de o educatie simpla, dar
dura, deoarece la fel sunt si ei: simpli si duri, si nu vreau sa fiu gresit inteles. Prin
duritate ma refer, ca mai de folos ar fi sa fie invatati sa munceasca, sau sa practice o
meserie, daca cartea nu se leaga de ei. Educatia lor, mai degraba ar trebui sa fie

impunerea unei minime conduite morale. Lucrul acesta il putem cere de la ei

atunci cand si ei vin la noi sa ceara. Cei care isi permit sa le dea ceva putin, sa
incerce cat de cat sa-i educe, si sa nu uitam ca desi nu ne place
comportamentul lor, aceasta poate fi o pedeapsa pentru pacatele noastre.

Sa deschidem bine ochii

Mantuitorul nostru Iisus Hristos a ales pe trei dintre ucenicii Sai, pe Petru, pe Iacov si
pe Ioan pentru a le arata slava Sa. Este posibil ca acestia trei sa fi fost cei mai inalti din
punct de vedere spiritual, si de aceea au fost ei cei alesi. De fapt, Mantuitorul avea
permanent slava Sa cu El, dupa cum ne spune si Sfantul Grigorie Palama, dar oamenii
nu puteau sa o vada. De aceea, El a deschis ochii ucenicilor, ca sa vada adevarata
fata a Lui.
Intelegem de aici ca exista in jurul nostru lucruri pe care noi nu le vedem, si ma
gandesc la ingeri si diavoli, si nu numai. De aceea, nu trebuie sa ne raportam
doar la ce se vede, ci sa ne gandim si la lumea nevazuta care exista permanent
in jurul nostru.
Cand pacatuieste, omul se uita in jurul sau, si spune ca nu este nimeni. El nu
se gandeste ca il vede Dumnezeu, dar si ingerii, sau chiar alte fiinte din lumea
cealalta, carora Dumnezeu le ingaduie aceasta.
Insa referitor la aceasta vedere spirituala, pe care trebuie sa ne-o deschidem, trebuie
sa constientizam ca avem permanent nevoie de o curatie sufleteasca, pentru a
vedea corect realitatile din jur, si aici deja nu ma mai gandesc la realitatile
nevazute, ci ma refer la tot ce se intampla in jurul nostru in viata de zi cu zi.
Prin curatirea sufletului, rugaciune si smerenie, putem dobandi Duhul Sfant, si
astfel ni se deschid ochii sufletesti. In momentul in care ni se deschid ochii
sufletesti vedem viata cu totul altfel. Din pacate, sunt multi carora nu li se mai
deschid ochii sufletesti niciodata. Ei vad deformat totul in viata, si se muta de la
intunericul in care au trait in aceasta viata, la intunericul vesnic din viata viitoare. Sa
ne cercetam daca avem Duhul Sfant, iar daca nu, atunci sa ne straduim sa-L
dobandim.
(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi,
Editura Egumenita, 2012)

SF. IOAN MAXIMOVICI: PREDICA la Duminica Infricosatoarei Judecati

DESPRE ANTIHRIST SI SFARSITUL LUMII: Oamenii vor cuta cu
asiduitate s-i motiveze cderea, iar rul, ca o moleeal malign, va
susine aceast stare general

In cinstea praznuirii Sfantului Ioan Maximovici, Marele Facator de minuni al

vremurilor din urma, care a fost Episcop de Shanghai, de Paris si de San Francisco,
republicam aici (de aceasta data integral, folosind versiunea de pe blogul fratelui Petre)
probabil cea mai densa, faimoasa si importanta predica a Sfantului Ioan Maximovici
despre Sfarsitul lumii, despre cine si cum va fi si va actiona Antihrist, despre Judecata
de Apoi si despre starea noastra, a crestinilor de pe urma. Forta duhovniceasca, folosul
si actualitatea acestui cuvant se impun de la sine si il fac necesar a fi recitit inca o data
si inca o data, fiind scrise profetic, aproape cu dedicatie si pentru sinodalii nostri.
Sfinte Ioan Maximovici, care ai iubit si pe sfintii romani, roaga-te si pentru noi
si pentru Biserica noastra aflata in grea cumpana!

PREDICA LA DUMINICA INFRICOSATEI JUDECATI DESPRE ANTIHRIST SI

SFARSITUL LUMII
Astzi suntem n Sptmna nfricoatei Judeci i este firesc s vorbim despre
nfricoata Judecat i despre semnele sfritului lumii. Nimeni nu cunoate ziua
aceea, afar de Dumnezeu-Tatl, dar semnele apropierii ei sunt date i n
Evanghelie, i n Apocalipsa Sfntului Apostol Ioan Teologul. Apocalipsa vorbete despre
evenimentele sfritului lumii i despre nfricoata Judecat cu precdere n simboluri i
n ghicitur, dar Sfinii Prini au tlcuit-o i exist o tradiie autentic a Bisericii
care ne vorbete i despre semnele apropierii sfritului lumii, i despre
Judecata de Apoi.
nainte de sfritul vieii pe pmnt vor fi tulburare, rzboaie, frmntri civile,
foamete, cutremure. Oamenii vor suferi de spaim, vor muri de ateptarea nenorocirilor
(Luca 21, 26). Nu va fi nici via, nici bucuria vieii, ci o stare chinuitoare de
pierdere a legturii cu viaa. Dar nu se va pierde numai legtura cu viaa, ci i
cu credina; i Fiul omului, venind, va gsi oare credin pe pmnt? (Luca 18,
8). Oamenii vor fi mndri, vor fi nemulumitori, vor respinge Legea lui
Dumnezeu: alturi de pierderea legturii cu viaa, va slbi i morala. Binele va
slbi i rul va crete.
Despre aceste vremuri vorbete i Sfntul Apostol Ioan Teologul n lucrarea sa insuflat
de Dumnezeu, numit Apocalipsa. El nsui mrturisete c a fost n Duh, ceea ce
nseamn c nsui Duhul Sfnt era n el cnd i s-au descoperit n diferite imagini
simbolice destinele Bisericii i ale lumii; de aceea, Apocalipsa este o descoperire a
lui Dumnezeu. El prezint destinul Bisericii n chipul unei femei care se

ascunde n acele zile n pustie: ea nu se arat n via, aa cum se ntmpl acum n

Rusia.
n realitate, vor avea importan hotrtoare forele care pregtesc venirea lui
Antihrist. Antihrist va fi un om, iar nu diavolul ntrupat. Cuvntul anti
nseamn vechi sau n loc de sau mpotriv. Acel om dorete s fie n
locul lui Hristos, s ocupe locul Su i s aib ceea ce ar trebui s aib Hristos.
El dorete s aib aceeai putere de fascinaie i aceeai stpnire asupra
ntregii lumi. El va primi acea putere nainte de pieirea sa i a ntregii lumi. El l va
avea ca ajutor pe un mag care prin puterea falselor minuni i va mplini voia ii va ucide pe cei ce nu recunosc stpnirea lui Antihrist. nainte de moartea lui
Antihrist vor aprea doi drepi, care l vor da n vileag. Magul i va omor i
timp de trei zile trupurile lor vor rmne nengropate. Aceasta va fi cea mai mare
jubilare a lui Antihrist i a tuturor slujitorilor lui. Dar, deodat, acei drepi vor nvia i
toat otirea lui Antihrist va fi n mare tulburare i se va ngrozi, iar Antihrist va cdea
deodat mort, omort de puterea Duhului.
Dar ce se tie despre omul-Antihrist? Originea lui exact nu se cunoate. Tatl
este cu totul necunoscut, iar mama este o femeie stricat care se d drept
fecioar. El va fi evreu din seminia lui Dan. Pentru aceasta avem semn c Iacov,
murind, a spus c printre urmaii si Dan va fi arpe la drum, viper la potec,
nveninnd piciorul calului, ca s cad clreul (Facerea 49, 17). Aceasta ne indic
metaforic c el va aciona prin viclenie i rutate. Ioan Teologul vorbete n
Apocalips despre mntuirea fiilor lui Israel, c nainte de sfritul lumii o mulime de
evrei se vor ntoarce la Hristos, dar din irul seminiilor mntuite lipsete seminia
lui Dan.
Antihrist va fi foarte inteligent i va ti cum s se poarte cu oamenii. Va fi
fermector i prietenos. Filozoful Vladimir Soloviov[1] a lucrat mult ca s-i nchipuie
venirea i personalitatea lui Antihrist. El a folosit minuios toate materialele existente pe
aceast tem, nu numai ale Sfinilor Prini, ci i textele musulmane, i a creionat acest
tablou tulburtor. Pn la venirea lui Antihrist n lume, venirea lui este deja
pregtit. Taina lucreaz deja i forele care-i pregtesc apariia se lupt, n
primul rnd, mpotriva mpriei legiuite. Sfntul Apostol Pavel spune c Antihrist
nu poate aprea pn nu va fi ndeprtat cel care o mpiedic (II Tes. 2, 7). Sfntul
Ioan Gur de Aur tlcuiete c cea care o mpiedic este stpnirea legiuit
cinstitoare de Dumnezeu. Aceast stpnire se lupt cu rul. Taina care lucreaz n
lume nu dorete aceasta, nu dorete lupta cu rul prin mijloacele forei: dimpotriv, ea
dorete stpnirea frdelegii i cnd o va obine, nimic nu va mai mpiedica venirea lui
Antihrist. El nu va fi doar inteligent i fermector, dar va fi milostiv, va face acte

de caritate i fapte bune pentru ntrirea stpnirii sale. Iar cnd i-o va ntri
ntr-att, nct l va recunoate ntreaga lume, atunci i va arta faa. Capitala
pe care o va alege va fi Ierusalimul, pentru c aici Mntuitorul i-a descoperit
nvtura dumnezeiasc i Persoana, aici ntreaga lume a fost chemat s guste
fericirea binelui i a mntuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos i L-a rstignit la
Ierusalim. n timpul lui Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii, care i-a
recunoscut stpnirea.
Atingnd culmile puterii, Antihrist le va cere oamenilor s-l recunoasc drept cel ce a
obinut ceea ce nici o alt putere pmntean i nimeni nu a mai obinut vreodat i va
pretinde nchinare ca unei fiine supreme, ca unui dumnezeu. Vladimir Soloviov descrie
foarte bine caracterul activitii lui Antihrist, ca a unui conductor de rang nalt. El le va
face pe plac tuturor, cu condiia ca acetia s recunoasc supremaia puterii
sale. El va crea condiii de via Bisericii, i va ngdui s slujeasc, va promite
c va construi biserici splendide, cu condiia recunoaterii lui ca fiin
suprem i ca lumea s i se nchine. Va avea o ur personal fa de Hristos.
Va tri din aceast ur i se va bucura de lepdarea oamenilor de Hristos i de
Biseric.
Va fi o apostazie general i, pe deasupra, muli episcopi vor trda credina,
iar ca justificare, vor arta spre starea strlucit a Bisericii. Cutarea
compromisului

va

fi

atitudinea

caracteristic

oamenilor.

Fermitatea

mrturisirii va disprea.
Oamenii vor cuta cu asiduitate s-i motiveze cderea, iar rul, ca o
moleeal malign, va susine aceast stare general. Oamenii vor avea
obinuina lepdrii de dreptate, a dulceii compromisului i a pcatului.
Antihrist va ngdui oamenilor totul, numai ca ei cznd n faa lui, s i se nchine. Nu
este o atitudine nou fa de oameni: i mpraii romani erau gata s le redea
libertatea cretinilor cu condiia ca ei s le recunoasc divinitatea i suprema putere
divin i i chinuiau doar pentru c ei mrturiseau c Domnului Dumnezeului tu s te
nchini i Lui Singur s-i slujeti (Matei 4, 9-10). ntreaga lume i se va supune i
atunci el i va descoperi faa i ura fa de Hristos i de cretinism. Sfntul
Ioan Teologul spune c toi cei ce i se vor nchina vor avea un semn pe frunte i
pe mna dreapt. Nu se tie dac aceasta va fi cu adevrat un semn pe trup
sau este o exprimare simbolic a faptului c oamenii vor recunoate i cu
mintea necesitatea nchinrii la Antihrist i c ntreaga lor voin i va fi
supus, n timpul unei astfel de supuneri totale a ntregii lumi i cu voina, i
cu contiina vor aprea cei doi drepi de care am amintit, care vor propovdui fr
team credina i l vor da n vileag pe Antihrist. Sfnta Scriptur spune c nainte de

venirea Mntuitorului vor aprea dou sfenice, doi mslini arztori, doi drepi. Pe
acetia Antihrist i va omor cu puterile magului. Cine sunt drepii acetia? Dup
Predania Bisericii, sunt cei doi drepi care nu au gustat moartea: profetul Ilie i
profetul Enoh. Exist o proorocire c aceti drepi Care nu au gustat moartea o vor
gusta pentru trei zile, iar peste trei zile vor nvia. Moartea lor va fi o mare bucurie
pentru Antihrist i pentru slugile lui. nvierea lor de peste trei zile i va aduce ntr-o
stare de nespus groaz, de nfricoare i tulburare. Atunci va veni sfritul lumii.
Sfntul Apostol Petru spune c prima lume a fost creat din ap i a pierit prin
ap. Din ap este tot un simbol al haosului masei fizice, i a pierit prin apa potopului.
Iar lumea de azi este pstrat pentru foc (II Petru 3, 5-7). Pmntul i
lucrurile de pe el se vor mistui (II Petru 3, 10), toate stihiile se vor aprinde.
Aceast lume de acum va pieri ntr-o singur clip, ntr-o clip totul se va
schimba. i se va arta semnul Fiului lui Dumnezeu adic semnul Crucii,
ntreaga lume care sa supus de bunvoie lui Antihrist va plnge. Totul s-a
sfrit. Antihrist a fost omort. Este sfritul mpriei sale, a luptei cu Hristos. Este
sfritul i vremea rspunsului pentru ntreaga via, rspuns dat Adevratului
Dumnezeu. Atunci, din munii Palestinei va aprea chivotul Legii: profetul Ieremia
ascunsese chivotul i Focul sacru ntr-o adnc fntn. Cnd din acea fntn a fost
luat ap, ea s-a aprins. Dar chivotul nu a fost gsit.
Cnd privim acum la viaa din jur, cei ce pot vedea vd c tot ce a fost prezis
despre sfritul lumii se mplinete. Cine este, dar, acest om, Antihrist? Sfntul
Ioan Teologul i d n mod simbolic numele 666, dar toate ncercrile de a nelege acest
nsemn au fost zadarnice. n viaa contemporan putem avea o viziune destul de clar
despre posibilitatea arderii lumii, cnd toate stihiile se vor aprinde. Aceast viziune
ne-o ofer fisiunea atomului. Sfritul lumii nu nseamn distrugerea ei, ci
schimbarea ei. Totul se va schimba deodat, ntr-o clipit. Morii vor nvia n
trupuri noi: vor fi trupurile lor, dar nnoite, aa cum Mntuitorul a nviat n trupul
Su, care purta urmele rnilor i ale suliei, dar avea nsuiri noi i, n acest sens, era
un trup nou. Nu se tie clar dac va fi un trup nou cu totul sau va fi trupul cu care omul
a fost creat. i Se va arta Domnul n slav, pe nor. Cum l vom vedea? Cu ochii
duhului. i acum, nainte de moarte drepii vd n jurul lor ceea ce ceilali
oameni nu vd.
Trmbiele vor suna cu putere. Ele vor suna n suflete i n contiine. Totul se va
limpezi n contiina omului. Proorocul Daniel, vorbind despre Judecata de Apoi,
povestete despre un Btrn Judector aezat pe tron, n faa cruia este un ru de foc.
Focul este elementul curatitor. Focul mistuie pcatul, l arde i dac pcatul sa altoit de sufletul omului, atunci l mistuie i pe om. Acest foc se va aprinde

nluntrul omului: vznd Crucea, unii se vor bucura iar alii vor cdea n disperare, se
vor tulbura, se vor ngrozi. Astfel, oamenii se vor despri dintr-o dat: n
relatarea evanghelic unii se aaz la dreapta, n faa Judectorului, iar alii la
stnga: i-a desprit contiina, nsi starea sufleteasc a omului l arunc
ntr-o parte sau n cealalt, la dreapta sau la stnga. Cu ct mai srguincios i
mai insistent a nzuit omul spre Dumnezeu n viaa sa, cu att mai mare i va fi bucuria
cnd va auzi cuvntul: Venii la Mine, binecuvntailor! i, dimpotriv, aceleai cuvinte
vor strni focul groazei i al chinului celor care nu L-au dorit, L-au evitat ori chiar s-au
luptat cu El sau L-au hulit n timpul vieii.
Judecata de Apoi nu cunoate martori sau list de protocol. Totul este scris n
sufletele oamenilor i aceste nsemnri, aceste cri se vor deschide. Totul se
va descoperi tuturor i fiecruia n parte, i starea sufleteasc a omului l va face s
mearg la dreapta sau la stnga. Unii, la bucurie, alii la chin. Cnd se vor
deschide crile, toi vor nelege limpede c rdcinile tuturor viciilor sunt
n sufletul omului. Iat beivul, desfrnatul: cnd moare trupul, unii cred c moare i
pcatul. Nu e aa, n suflet exista o nclinaie, pentru suflet pcatul era dulce. i dac
nu s-a pocit de pcatul respectiv, dac nu s-a eliberat de el, sufletul va veni la
Judecata de Apoi cu aceeai dorin a dulceii pcatului i niciodat nu i va
satisface dorina. Va suferi de ur i de rutate. i aceasta e o stare infernal.
Gheena de foc este focul luntric, este flacra viciului, flacra neputinei i a rutii i
aici va fi plnsul i scrnirea dinilor rutii neputincioase.

[1] Vezi Scurt povestire despre Antihrist, n Vladimir Soloviov, Trei dialoguri
despre sfritul istoriei universale, Editura Humanitas, Bucureti, 1992.
(Sfntul Ioan Maximovici, Predici si ndrumari duhovnicesti, Editura Sophia,
Bucuresti, 2001)

DUMINICA INFRICOSATEI JUDECATI. Predici trezitoare ale Sfantului

Teofan Zavoratul: Ce va fi atunci, frailor, cu noi? S ne mutm acum
cu gndul acolo i s punem contiina noastr s vad aceasta
dinainte
Acum suntem inventivi la pogorminte i ne dezvinovim n fel i
chip fa de noi nine, i fa de ceilali, i fa de Dumnezeu. Atunci
nu va mai fi loc pentru dezvinoviri de nici un fel.

N DUMINICA LSATULUI SEC DE CARNE (I)

Acum, Sfnta Biseric ne amintete de nfricoata Judecat. Ea ne-a trimis deja s

nvm de la vame smeritul strigt: Doamne, milostiv fii mie, pctosului! Ea ne-a
ndemnat s nu ne lsm s cdem, ci, urmnd fiului risipitor, s ne sculm i s
mergem la Milostivul Tat Ceresc i s-L rugm s ne primeasc pe noi, cei nevrednici,
a ne numi fii ai Lui, mcar ca pe nite nimii. Ea se mai teme, ns, ca nu cumva,
din neluare-aminte, s trecem nebgate n seam aceste lecii i s rmnem,
din pricina mpietririi inimii, ncurcai n pcate. Aceasta este pricina pentru care
acum, zugrvind privelitea nfricoatei Judeci, ea vestete nc i mai rsuntor:
Pocii-v! Dac nu v vei poci, vei pieri cu toii. Iat, Dumnezeu a rnduit
o zi n care va scoate la lumin cele ascunse ntru ntuneric, va descoperi
sfaturile inimilor omeneti i va rsplti fiecruia dup faptele lui. Atunci nu va mai
fi nici o cruare pentru cei pctoi. Vor intra ntru bucuria Domnului numai drepii i
numai cei ce s-au supus nefericirii de a cdea n pcate, dar apoi au adus pocin
nefaarnic

i-au

ndreptat

viaa.

Aadar,

gndindu-v

la

aceast

zi

nfricotoare, ncetai s pctuii, pocii-v i hotri-v cu neclintire s

umblai neabtut ntru poruncile lui Dumnezeu.
i, cu adevrat, nici un adevr nu are atta putere s nmoaie inima nepocit,
ca adevrul privitor la nfricoata Judecat a lui Dumnezeu. Vrjmaul tie
asta i face fel de fel de viclenii pentru a ne aduce ntr-o stare n care fie s nu
ne mai gndim deloc la aceast judecat, fie, dac ne gndim vreodat, s ne
gndim n treact, far a duce acest gnd pn n inim i far a-l lsa s-i
desfoare acolo deplina sa lucrare. Dac amintirea judecii nu s-ar deprta de la
noi, iar puterea ei ar fi primit cu toat inima noastr, n-ar mai fi pctoi sau
oamenii ar pctui numai din ntmplare, far s vrea, pentru puin vreme, i s-ar
scula ndat dup cderea cea neateptat. Dar, iat, nu intrm n voia lui
Dumnezeu, drept care i pctuim, i ne nvechim n pcate prin nepocin.
Venii, deci, frailor, s-l ntrecem n dibcie pe vrjmaul, care ne ntunec, i
s hotrm ca de acum nainte s ne aducem aminte de nfricoata Judecat i
s primim cu inima toat puterea ei i toat frica ei!
S ne zugrvim n minte privelitea nfricoatei Judeci i s-o purtm cu noi
nencetat. In viaa de zi cu zi vedem cerul deasupra noastr cu soarele i ceilali
lumintori cereti, i celelalte fpturi mprejurul nostru: la fel s ne punem rnduial i
n duh. Pe cer s l vedem pe Dumnezeu Judectorul cu nenumraii ngeri, iar
mprejurul nostru pe toi fiii oamenilor, de la nceputul lumii i pn la sfritul ei, stnd
naintea Lui cu fric i cutremur. Tot acolo sunt rurile de foc i crile contiinelor
deschise. Judecata e pregtit! Cu acest gnd s umplem mintea noastr i s nu ne
ndeprtm luarea-amin-te de la el. Sculndu-ne din pat, s lum aminte la sufletul

nostru: Cugetnd la ziua cea nfricotoare, privegheaz, suflete!; iar atunci

cnd mergem spre somn, s ne spunem: Iat, mormntul mi st nainte; iat,
moartea mi st de fa. i n fiecare zi s spunem ct de des: Doamne, izbvetem de muncile cele venice, de viermele cel ru i de tartar!
Cci fie c ne amintim sau nu de judecat, de ea nu vom scpa. Dar dac ne
vom aminti, vom putea scpa de hotrrile ei cele cumplite. Acest gnd ne va
nva s ne ndeprtm de ceea ce face judecata nfricotoare, i frica
judecii ne va izbvi de osnda cea nfricotoare.
Totul este ca acest gnd s nu rmn n noi deert; s-l adncim i s primim
cu inima i judecata, i nvinuirea, i hotrrea judecii.
Oare acum e cineva care s judece drept cu privire la sine i s fie judecat drept de
ctre ceilali? Iubirea de sine ne ascunde de noi nine i de judecata contiinei
noastre; trupul i nfiarea cuviincioas ne sunt scut n faa puterii de ptrundere a
celor ce ne nconjoar. Uitnd de Dumnezeu, ajungem s spunem, chiar dac nu
cu voce tare, ci n noi nine: Nu vede Dumnezeu! La judecat nu va fi aa: nu
ne vom mai putea ascunde nici fa de noi nine, i ceilali ne vor vedea aa cum
suntem de fapt n cuvinte, fapte i simiri. Fiecare, vzndu-se, va nelege c este
vzut de toi i este strbtut de ochii mai luminoi ca soarele ai lui
Dumnezeu. Aceast contiin a faptului c pcatele sale sunt vzute de ctre
toi l va covri pe pctos i va face ca pentru el s fi fost mai uor dac
munii ar fi czut i l-ar fi acoperit dect s stea, descoperit privirilor att
cereti, ct i pmnteti.
Acum suntem inventivi la pogorminte i ne dezvinovim n fel i chip fa de
noi nine, i fa de ceilali, i fa de Dumnezeu. Atunci nu va mai fi loc pentru
dezvinoviri de nici un fel. i contiina noastr ne va spune: De ce ai fcut
aa? i n ochii celorlali vom citi: De ce te-ai purtat aa? i de la Domnul se
va ntipri n inim mustrarea: Aa se cuvenea s faci? Aceste osndiri i
mustrri din toae prile se vor ngrmdi n suflet, l vor ptrunde i l vor covri iar
dezvinoviri nu se vor afla si s ne ascundem nu va fi unde. Aceast nou greutate
greutatea osndirii venite din toate prile i creia nu i se va putea rspunde prin nici
un fel de ndreptire l va mpovra n chip i mai nesuferit pe pctosul lipsit de
orice bucurie.
In vremea de acum, trgnarea anchetei nu rareori uureaz soarta criminalului i d
ndejdea achitrii. Dincolo nu va fi aa. Totul se va svri ntr-o clip: judecata va
fi far anchet, osnda far consultarea legilor, i mpotriviri nu vor fi. La
porunca lui Dumnezeu, drepii vor fi desprii de pctoi ca oile de capre, i

toi vor amui, neavnd ce s spun mpotriva acelei judeci i osnde. Va fi

ateptat ultima lovitur dat celui pctos hotrrea: Venii, binecuvntailor!...
Plecai, pctoilor!... Hotrrea va fi fr ntoarcere i cu neputin de
schimbat, pecetluind soarta fiecruia pe toi vecii cei nesfrii. Veci nesfrii va
rsuna n urechile pctosului osndit: Pleac, blestematule!, n vreme ce veci
nesfrii l va ferici pe drept cuvntul dulce: Vino, binecuvntatule! Aceast
greutate a lepdrii [respingerii] de ctre Dumnezeu este cea mai nesuferit
greutate ce are s-i mpovreze pe pctoii nepocii.
Iat ce va fi! i iat ce vrea s ntipreasc acum n inimile noastre Sfnta Biseric!
Deci s primim n simire acum aceast lips desvrit de bucurie a strii n care va
intra pctosul cnd va veni ziua cea de pe urm lipsa desvrit de bucurie n care
l va pune judecata, nvinuirea i hotrrea ce se vor svri atunci: s-o primim n
simire i s ne ngrijim a scpa de ea. Nimeni nu va putea s ocoleasc judecata.
Totul va fi aa cum este scris. Cerul i pmntul vor trece, iar cuvntul lui
Dumnezeu despre faptul c ele vor trece i apoi va fi judecata, acest cuvnt nu va
trece. Oare ne suntem nou nine vrjmai? Nu cred. Deci s ne grbim a
scpa de necazul, chinul i dezndejdea cu care ne amenin ziua cea de pe
urm. Cum s scpm de ele? Fie prin dreptate, fie prin milostiva ndreptire
dat de Dumnezeu. Dac nu ai dreptatea datorit creia s poi sta mpreun cu cei
aflai de-a dreapta Judectorului, srguiete s te ndrepteti din timp naintea lui
Dumnezeu splndu-te n lacrimi de pocin i curindu-te prin nevoinele lepdrii de
sine i vei fi primit n numrul lor prin milostivirea ndreptitoare, dac nu prin
dreptate.
Iat, deja ncepe vremea bineprimit pentru acest lucru! Deja s-a apropiat intrarea n
post. Impuinarea ndestulrii trebuinelor trupeti a fost rnduit anume spre
a face mai mult pentru lucrrile duhului. Deci pregtii-v! Iar de ceea ce
obinuiete s strice sptmna care v st nainte, de relele obiceiuri ale
lumii, ferii-v pe ct v las situaia voastr lumeasc i neputinele caracterelor
voastre, ca s purcedem pregtii ndeajuns la alergarea postului i pregtirii pentru
Sfnta mprtanie, s ne statornicim ntru curie i s ne ntrim putina de a ne
nfi pregtii i nfricoatului scaun al Judectorului tuturor Dumnezeu. Amin!
26 februarie 1861
***

N DUMINICA LSATULUI SEC DE CARNE (II)

Aadar, va veni Judectorul. Cu toii ne vom arta naintea judecii Lui ca s primeasc
fiecare dup cele ce a fcut n trup, bune sau rele. Ce va fi atunci, frailor, cu noi?

Ce anume va fi atunci cu fiecare dintre noi? S ne mutm acum cu gndul

acolo i s punem contiina noastr s vad aceasta dinainte.
Privii! Iat, naintea noastr, fa ctre fa, st Judectorul Cel Drept i Neprtinitor.
In jur st toat fptur nelegtoare i cereasc, i pmnteasc. In noi nine se
vd limpede toate faptele noastre: pe fruntea noastr, pe ochi i gur, pe
fiecare mdular i sim care a slujit ca unealt pentru ele; i noi nine vom
vedea totul n noi nine; i ceilali vor putea vedea totul n noi; i ochiul lui
Dumnezeu ne va ptrunde. Nu vom avea unde s ne ascundem. Judecata de
obte a tuturor ne va ndrepti sau ne va osndi. Aceast judecat va fi
ntrit de propria noastr judecat, iar amndou vor fi pecetluite de
judecata lui Dumnezeu, care va i rmne pe vecie neschimbat i va hotr
soarta noastr pentru totdeauna.
Deci ce credei? Ce va auzi urechea noastr ntr-acel ceas? Oare mngietorul:
Vino, binecuvntatule! sau ntristtorul: Pleac, blestematule!? De acea
clip nu vom scpa, i hotrrea care va iei atunci n-o vom putea schimba.
Deci s intrm n constiinta noastr si s o ntrebm ce anume va lsa ea s se aud:
pleac sau vino? Contiina nu va ncepe s ne lingueasc dac vom vrea
far frnicie s ascultm glasul ei far ocoliuri i nu o vom amgi prin
ndreptirea deart de sine. Iat, i Ochiul lui Dumnezeu vede limpede ce suntem
noi n acest ceas i ce meritm osndire sau ndreptire i face auzit mrturia Sa
n urechea martorului luntric al faptelor noastre, care bag de seam cum sunt ele fa
de Dumnezeu i legea Lui cea venic! Deci ce ne prevestete cu privire la
hotrrea pe care o vom primi atunci acest martor luntric al faptelor noastre?
Vei spune, far ndoial: Cine este curat? Pi, vedei, tocmai asta e: s ne
dm seama c suntem necurai i s avem rvn pentru curirea noastr. Cci
dac n aceast clip cnd contiina noastr ne recunoate drept necurai am sta la
judecat i am auzi i de la noi nine, i de la ceilali, i de la Domnul o astfel de
osnd asupra noastr, ce ar fi cu noi? Ar veni mplinitorii hotrrilor judecii, ne-ar
lega i ne-ar arunca n ntunericul cel mai dinafar, unde e plnsul i scrnirea dinilor!
Chiar aa va i fi dac nu ne vom ngriji de aici s schimbm cumplita hotrre ce ni se
pregtete ntr-o hotrre binevoitoare.
Nu m ntrebai cum se face asta cci cine nu o tie? Pociete-te, i de acum nu
mai pctui! iat care e toat taina felului n care ne putem pregti o hotrre
ndreptitoare la nfricoata Judecat!
Pociete-te! Ce lucru mare i anevoios este? Toat lucrarea pocinei st n dou
cuvinte: Am pctuit, nu mai fac dar ce putere mare e ascuns n aceast

scurt spus! Dac cineva chiar tcnd, doar n inima sa, ar rosti: Am pctuit,
n-o s mai fac!, acest cuvnt luntric va rsuna n ntregul cer i va pricinui
acolo o bucurie a tuturor locuitorilor cereti. Toi ngerii se bucur pentru un singur
pctos care se pociete, zice Domnul. Se bucur dar pentru ce? Ei se bucur pentru
acea negrit bucurie cu care va fi veselit n Ziua Judecii pctosul care s-a pocit.
Strmtorarea, amarul, necazul ce l ateapt pe pctos la judecat sunt
ndeprtate de acest mic cuvnt de pocin: Am pctuit, n-o s mai fac!
Pcatul se ntiprete n firea noastr, i las urmele n tot ce ne nconjoar i
se nscrie n cartea vieii. In toate aceste locuri el se va vedea cnd va veni
Ziua Judecii i, rsfrngndu-se asupra noastr, ne va atrage osnda. Ins
suspinul de pocin i strpungere: Am pctuit, n-o s mai fac! l terge de
peste tot, aa nct nici o urm a lui nu va rmne spre a ne nfiera. Gndii-v
la o hain neagr care este splat, frecat, cltit i apoi albit n aa fel, c nici o
urm din negreala dinainte nu mai rmne pe ea: la fel albesc i lacrimile pocinei
dimpreun cu mrturisirea firea noastr, spal de peste tot urmele pcatului, l terg
chiar i din cartea judecii, aa nct la judecat un mare pctos se va arta far de
pcat dac a fcut pocin i nicieri nu se va mai gsi temei pentru osndirea lui,
fiindc pocina le terge pe toate.
Pcatele, rmnnd n noi necurite prin pocin, ne pregtesc nc de aici o
hotrre pedepsitoare la judecat ns pocina, tergnd pcatele, schimb
nc de aici aceast hotrre. Iat ce mare e puterea pocinei! Dumnezeu l-a
trimis pe prorocul Iona la niniviteni cu ameninarea c peste trei zile cetatea Ninive va fi
nimicit ns ninivitenii s-au pocit, i hotrrea lui Dumnezeu a fost schimbat.
Regelui Ezechia un alt proroc i-a vestit hotrrea lui Dumnezeu privitoare la ceasul
morii lui, dar regele s-a rugat suspinnd cu lacrimi, i nc i s-a dat vreme de pocin.
Vedei cum pocina i ntoarcerea cu lacrimi ctre Dumnezeu au schimbat hotrrea
deja luat a lui Dumnezeu? i hotrrea pe care ne-o pregtesc pentru
nfricoata Judecat pcatele noastre i care este deja luat potrivit strii n
care ne aflm acum, o schimb cu desvrire pocina cu lacrimi i
mrturisirea pcatelor noastre. Chiar aa, schimb hotrrea: dar dac noi nu ne
vom schimba, ea va rmne neschimbat, chiar dac nu a venit vremea s fie mplinit
ca atare. Invechirea noastr in pcat ntrete hotrrea lui Dumnezeu, iar pocina o
terge i o nimicete. S ne grbim, deci, spre aceast pocin mntuitoare, ct mai e
timp!
Ct mai e timp: timpul acesta se va sfri odat cu sfritul vieii noastre. i
cine poate spune cnd va fi acest sfrit? Iat, deci: se cuvine s purcedem
nentrziat la pocin. Domnul ne-a descoperit taina Judecii tocmai pentru ca, auzind

despre cei osndii la aceasta, fiecare s se uite la sine nsui, s-i par ru pentru sine
i s se grbeasc a se mntui prin pocin de aceast pieire venic. Oare Domnul
vrea s ne osndeasc? Dac ar fi vrut asta, nu ar fi venit pe pmnt i nu ar fi
rbdat ptimiri i moarte pentru a noastr mntuire: ns de vreme ce e cu
neputin s nu fie Judecat, iat c El ne-a vestit dinainte despre aceasta,
parc spunndu-ne: Uite ce va fi! i uite ce trebuie s facei ca s scpai de necazul
care v ateapt! Domnul vorbete despre Judecat ca nimeni s nu fie osndit
cnd va fi ea. Un judector bun vestete din timp cetenii ce vin la el pentru a
se judeca s-i pregteasc rspunsurile i s nu se ncurce: i Domnul ne
vestete despre Judecat ca s tim dinainte ce va fi acolo i s ne pregtim n
aa

chip,

ca

dm

rspunsuri

mulumitoare.

Cum

dm

rspunsuri

mulumitoare? Nici nu vor fi atunci ntrebri dac aici, la mrturisire, la toate ntrebrile
privitoare la pcate pe care le-am fcut cu adevrat, ne vom arta recunoaterea i
cina cu inim curat, strignd din suflet: Am pctuit, n-o s mai fac!
Deci s intrm, frailor, n aceste bune hotrri ale lui Dumnezeu cu privire la
noi. S zugrvim privelitea Judecii n amintirea noastr i s umblm sub
ca sub un cort. Ea ne va nva cum s scpm de osnd la Judecata aceea.
Sfinii Prini, care au fost plini de rvn pentru desvrirea cretin, au nrdcinat
att de adnc n mintea lor pomenirea Judecii, nct petreceau nedesprii de ea,
orice ar fi fcut. i la rugciune nu stteau altfel dect punndu-se cu gndul la
nfricoata Judecat, naintea feei Domnului, Judectorului gata s rosteasc
hotrrea ultim cu privire la ei i, simindu-se n starea aceasta, strigau
necontenit: Doamne, miluiete! Doamne, miluiete! Trezindu-se din somn, ei
cntau: Iat, Mirele vine! Mergnd spre somn, strigau: De Judecata Ta,
Doamne, m tem, iar a face ru nu mai contenesc! i n fiecare ceas al zilei,
chiar n orice treab ar fi fcut, ntlnindu-se n fiecare clip cu privelitea
Judecii, pe care o purtau n minte, ei plngeau de dou ori mai tare ctre
Domnul: Doamne, miluiete! Doamne, miluiete! Prin aceasta, ei dobndeau
inim nfrnt i smerit, care nu va fi urgisit. Nencetatele lacrimi de strpungere
splau sufletul lor de toat necuria i i nfiau curai i desvrii naintea
Domnului, Celui Milostiv i Doritor de mntuirea noastr.
S mergem i noi pe aceeai cale a pomenirii nfricoatei Judeci! Ea va nate
frngerea inimii, strpungerea i lacrimile, care vor stinge focul pregtit nou
de ctre pcatele noastre, dac acestea vor rmne neplnse. Amin!
23 februarie 1864
(din: Sfantul Teofan Zavoratul, Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)

Predici deosebite ale Sfantului Luca al Crimeei la DUMINICA

INFRICOSATEI JUDECATI. Inalta-Te, Cela Ce judeci pamantul,
rasplateste rasplatirea celor mandri DE MII DE ANI SE REVARSA
NEINCETAT LACRIMILE CELOR IMPILATI
Ce inseamna sa imparti bucata de paine cu cel flamand in Hristos?
Inseamna ca inima ta sa raspunda cu impreuna-patimire la foamea si
durerea lui, sa traiesti amarul lui ca pe al tau propriu, sa suferi
impreuna cu el ca impreuna cu un frate in Hristos si, in fine, sa
imparti cu el ceea ce ti-a trimis Domnul si ai la indemana.

I. Despre Judecata cea viitoare a lui Dumnezeu

A mai ramas o singura duminica pana la Postul Mare. In duminica urmatoare, Duminica
Iertarii, Sfanta Biserica ne va chema sa ne impacam, sa ne iertam unii altora greselile,
amintind ca Dumnezeu ne iarta numai atunci cand ne iertam si noi unii pe altii.
Pregatindu-ne pentru nevointa Patruzecimii si pentru aceasta impacare, Sfanta Biserica,
prin pericopa evanghelica de astazi, ne zugraveste spre invatatura Judecata care va fi
la a Doua Venire a Fiului lui Dumnezeu.
Hristos va veni in toata slava Sa cereasca, si inaintea Lui se vor aduna toate popoarele,
toti dreptii si toti pacatosii; nimeni nu se va putea ascunde, nimeni nu va putea
ramane deoparte, nu se va putea piti in spatele altcuiva.
Domnul ii va desparti pe drepti de pacatosi: dreptii vor merge de-a dreapta Lui, iar
pacatosii de-a stanga. Domnul va spune: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, de
mosteniti Imparatia gatita voua de la intemeierea lumii (Matei 25, 34).
De la zidirea lumii a fost deja prevazuta, a fost deja hotarata aceasta Infricosata
Judecata, a fost deja pregatita Imparatia cerurilor.
Cu ce bunatati se poate asemui aceasta binecuvantare? se intreaba Sfantul Ioan
Gura de Aur. Cata cinste, cata fericire este in el! Hristos n-a zis: primiti, ci:
mosteniti ca pe propiul nostru avut, ca pe avutul nostru parintesc, pe care il
avem de veacuri.
Pentru ce virtuti se va pogori asemenea milostivire asupra dreptilor la Judecata lui
Dumnezeu? Ni le arata Insusi Judecatorul-Hristos.
Flamand am fost, va spune El, si M-ati hranit; insetat am fost, si Mi-ati dat sa beau;
strain am fost, si M-ati primit; gol am fost, si M-ati imbracat; bolnav am fost, si M-ati
cercetat; in temnita am fost, si ati venit la Mine (Matei 25, 36).

Precum vedem, frati si surori, la Judecata lui Dumnezeu se vor descoperi faptele
dragostei si milostivirii, savarsite de catre drepti in viata lor de pe acest
pamant.
Totusi dreptii, cu toate virtutile lor, se vor socoti, din prea adanca lor smerenie, niste
robi netrebnici (v. Luca 17, 10), nevrednici de mila lui Dumnezeu. Ei nu vor incepe
sa aminteasca toate faptele lor bune, dragostea si milostivirea lor. Li se va
parea ca n-au facut nici un lucru bun: asa de mare va fi smerenia lor, insusirea prin
care stralucesc toti dreptii. Ei nu se vor dezvinovati la aceasta Judecata, ci,
dimpotriva, se vor invinui. Vor spune Domnului: Doamne, cand Te-am vazut
noi flamand, insetat, suferind, bolnav, gol, sau in inchisoare si Ti-am aratat
mila? Atunci, Domnul Se va ridica in apararea lor impotriva invinuirilor pe care singuri
si le vor aduce. El le va spune: Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei,
Mie Mi-ati facut (Matei 25, 40).
Dupa cum vedem, Domnul ii miluieste si ii indreptateste pe drepti prin viata lor
ce dreapta si le daruieste nemasurat mai mult decat s-ar fi putut astepta ei.
Dupa aceea, intorcandu-se catre cei de-a stanga, va spune: N-ati hranit nici unul
dintr-acesti frati ai Mei mai mici, nu le-ati dat de baut, nu le-ati aratat mila: inseamna
ca nici pentru Mine nu ati facut nimic, si ca atare meritati chinul vesnic (v. Matei 25,
46).
De ce aceasta osanda aspra? Pentru ca n-au facut lucrul cel mai important
dintre toate: n-au raspuns la nevoia aproapelui in numele lui Hristos.
Ce inseamna sa imparti bucata de paine cu cel flamand in Hristos? Inseamna
ca inima ta sa raspunda cu impreuna-patimire la foamea si durerea lui, sa
traiesti amarul lui ca pe al tau propriu, sa suferi impreuna cu el ca impreuna cu
un frate in Hristos si, in fine, sa imparti cu el ceea ce ti-a trimis Domnul si ai la
indemana. Ca vesnica pilda de ajutorare a celui bolnav ni se arata samariteanul
milostiv din Evanghelie, care i-a dat celui ranit tot ce avea (v. Marcu 10, 30-37).
Se poate intampla sa nu avem mijloace materiale prisositoare pentru binefaceri, insa in
vremea noastra este nevoie nu atat de aceasta bogatie, cat de bogatia inimii,
de

darurile

milostivirii

noastre,

impreuna-simtirii

si

rugaciunii

noastre

launtrice. O, daca ne-am iubi catusi de putin unii pe altii intru Hristos, daca am
avea impreuna-simtire unii fata de altii, daca ne-am respecta cu adevarat,
atunci s-ar gasi cai si mijloace sa sa ne intrajutoram si atunci Raiul ar incepe
inca de aici, de pe pamant, si nu ne-ar mai fi frica sa murim!
Dar de ce nu ne iubim unii pe altii? Fiindca nu-L iubim pe Dumnezeu.
Neiubindu-L pe Dumnezeu, nu il putem iubi nici pe aproapele. Pe Dumnezeu
nu-L iubim fiindca avem credinta slaba. De asta nu-L simtim pe Dumnezeu in inima
noastra, de asta nu traim in El si nu-L cunoastem, fiindca citim putin Evanghelia si nu

intelegem in Duumnezeu toate intamplarile si lucrurile din viata noastra, nu intelegem

ca toate ne sunt trimise prin purtarea de grija a lui Dumnezeu.
Trec zile, saptamani, iar de Dumnezeu uneori nici nu ne amintim, nu meditam
la viata noastra, nu ne inmuiem inima iar inima pe care ne-o incalzeste
dragostea de Dumnezeu va fi rece si fata de aproapele, si in locul dragostei se va
cuibari in ea vrajmasia, in locul milei si al dorintei de a ajuta ura, bucuria rautacioasa.
Atunci ne pregatim singuri osanda viitoare: Judecata este fara mila pentru cel
ce n-a facut mila (Iacov 2, 13).
Doua porunci de temelie ni s-au dat: prima e dragostea de Dumnezeu, a doua
dragostea de aproapele (v. Marcu 12, 30-31).
Cine este aproapele nostru? Toti cei langa care traim, muncim, cu care ne intalnim,
care au nevoie de dragostea nostra, de ajutorul nostru, de rugaciunile noastre. Potrivit
credintei noastre crestinesti, suntem cu totii frati si surori, alcatuind o singura
familie in Hristos. Nimeni nu ne e strain. In spatele fiecarui semen al nostru
sta Hristos Insusi. Daca nu aratam dragoste aproapelui, n-o aratam nici lui Hristos.
Domnul Insusi ne-a vorbit despre asta foarte simplu si limpede, in cuvintele pe care leam ascultat si noi astazi la Liturghie.
Deci sa ne amintim intotdeauna aceste spuse ale Mantuitorului. Sa Il rugam sa dea
viata inimilor noastre prin dragostea de oameni. Sa-I cerem sa ne daruiasca
pocainta mai inainte de sfarsit si raspuns bun la cea de-a Doua si Slavita a
Lui Venire, ca sa auzim, cuvintele aducatoare de fericire:
Veniti, binecuvintatii Tatalui Meu, de mosteniti Imparatia care v-a fost gatita
voua de la intemeierea lumii!
Amin.

II. Cel ce face bine saracului da imprumut lui Dumnezeu

Astazi Sfanta Biserica ne aminteste istorisirea evanghelica despre Infricosata Judecata.
Expresia exterioara a acestei Judecati va fi impartirea oamenilor in doua
grupe: dreptii vor fi asezati de-a dreapta, iar pacatosii de-a stanga Tronului lui
Dumnezeu.
La aceasta Judecata se va da in vileag ce a facut fiecare. Acolo se va dovedi ca
fiecare din faptele sale va fi gasit drept sau va fi osandit (v. Matei 12, 37). In lumina
Judecatii lui Dumnezeu se va descoperi adevarata fata si starea morala a
fiecarui om si pacatosii, care pe pamant au trait in robia patimilor, nu se vor
putea indreptati nicidecum.
Ei chiar si la Judecata lui Dumnezeu vor avea o purtare vrednica de osanda, incercand
sa se dezvinovateasca prin aceea ca nu au recunoscut in ceilalti oameni pe

fratii mai mici ai lui Hristos si de aceea n-au facut faptele milostivirii. Tocmai
de asta vor si merita osanda la chinul vesnic (Matei 25, 46).
Ce pacatosi sa fie acestia? Sunt cei ce n-au vrut sa gaseasca si sa dea loc in inima lor
Domnului, cum a facut Zaheu, care n-au vrut sa-si curete constiinta prin pocainta, cum
a facut vamesul care s-a pocait in templu, care n-au vrut sa strabata intreaga cale
complicata a intoarcerii sufletului care se pocaieste la Tatal Ceresc, cum a facut fiul
risipitor. Sunt oamenii pentru care Dumnezeu e ca si cum nu ar fi Dumnezeu, si
omul e ca si cum nu ar fi om, si viata n-ar fi cale a mantuirii, n-ar fi lucrare a
dragostei si a milostivirii, ci goana nebuneasca dupa slava desarta, dupa
mangaieri si placeri lumesti.
Care dintre noi, fratilor si surorilor, nu este aproape de starea acestor pacatosi, de
mangaierile

si

de

placerile

lor

lumesti?

Dar

istorisirea

evanghelica

despre

Infricosatoarea Judecata a lui Dumnezeu ce ne invata? Ne invata ca, urmand dreptilor,

sa facem lucrurile dragostei si milostivirii, ingrijindu-ne nu numai de noi insine, ci si de
ceilalti (v. Filipeni 2, 4).
Nimic nu-I place atat de mult lui Dumnezeu, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, ca
o viata care aduce folos tuturor. Tocmai de aceea ne-a dat si darul cuvantului, si
maini, si tarie trupeasca, si minte, si pricepre: ca sa intrebuintam toate acestea
spre mantuirea noastra si folosul aproapelui.
Dar cum sa intrebuintam puterile noastre spre folosul aproapelui? Avand
constiinta faptului ca facem binele nu pentru lauda si slava omeneasca, ci
pentru ca aproapele nostru este frate mai mic al lui Hristos (v. Marcu 9, 41).
Iar asta inseamna ca trebuie sa facem toate faptele milostivirii in numele lui
Hristos, oricat ar fi ele de mici. De pilda, cand dam un banut aproapelui care il cere
in numele lui Hristos, sa ne aminitim ca il dam lui Hristos Insusi si, dupa cum spune
Inteleptul, dam imprumut lui Dumnezeu (Pilde 19, 17). Deci, iubitii mei in Hristos, sa
facem din toata inima faptele milostivirii, socotind pierduta ziua in care n-am
ajutat pe cineva fie cu vorba buna, fie impartasindu-i din inima necazurile si
suferintele, fie mijlocind prin rugaciune pentru el inaintea lui Dumnezeu.
Sa aratam milostivire in numele lui Hristos, intru slava Tatalui Ceresc, Care Milostiv este
(v. Luca 6, 36) si le arata mila chiar celor ce dau de pomana doar o cana de apa
(v. Marcu 9, 41). Sa ne amintim totdeauna de moartea noastra si de Judecata lui
Dumnezeu, ca sa nu pacatuim; curatindu-ne prin pocainta, sa ne unim cu Hristos prin
Taina Sfintei Euharistii.
In zilele Postului Mare, Sfanta Biserica ne va chema la aceasta innoire launtrica, la
harica unire cu Domnul, la crestineasca dragoste de frati si milostivire.

Nu ne lasa, Doamne, sa ramanem nepasatori la aceasta chemare a Sfintei

Biserci! Ajuta-ne, Doamne, sa ne ridicam pe calea pocaintei si a renasterii
duhovnicesti! Amin.

III. Sa alegem calea dreptatii si a milostivirii

Ca doua aripi, ne inalta mai presus de toata faptura doua nazuinte, cele mai adanci ale
noastre: nazuinta spre nemurire si nazuinta spre dreptate. De cand exista neamul
cel ganditor al oamenilor, acestia sunt sfasiati de intebarea chinuitoare: Ce se
savarseste pe pamant? De ce raii o duc bine, iar cei buni, blanzi, linistiti, sunt prigoniti
si sufera? Aceasta intrebare nu si-a primit inca raspunsul, insa il va primi il va primi
cand Domnul si Dumnezeu nostru va face Infricosata si Dreapta Sa Judecata.
De mii de ani se revarsa neincetat lacrimile celor necajiti si impilati, si daca ar
fi sa adunam toate aceste lacrimi si sa le varsam in mari, marile n-ar mai
incapea intre tarmurile lor si ar ineca intreg uscatul iar Dumnezeu tine
socoteala tuturor lacrimilor celor ce sufera fara vina. Si cate faradelegi nu s-au
savarsit in tot timpul acesta, incepand din vechimea cea mai indepartata!
Sfantul Ioan Teologul scrie in Apocalipsa ca a vazut langa Tronul lui Dumnezeu
sufletele celor omorati pentru Cuvantul Dumnezeiesc si a ascultat cum strigau ei catre
Dumnezeu: Pana cand, Stapane Sfinte si Adevarate, nu vei judeca si nu vei
razbuna sangele nostru? (Apocalipsa 6, 10).
Dar indelunga rabdare a Domnului este uimitoare, si noua ni se pare ciudat, de
neinteles, pentru ce El nu face inca razbunare asupra tuturor nelegiuitilor, de
ce rabda raul strigator la cer de pe pamant. Sfantul Ioan Teologul a primit de la
Dumnezeu urmatorul raspuns la aceasta intrebare:
Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa spurce inca.
Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca
inca. Iata, vin curand si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa cum este
fapta lui (Apocalipsa 22, 11-12).
Domnul rabda, asteptand Ziua Infricosata despre care a prezis:
Fiul Omului, cand va veni, va gasi oare credinta pe pamant? (Luca 18, 8).
Daca sufletul nostru nu rabda ca raufacatorii sa ramana nepedepsiti, iar dreptii
sa fie totdeauna impilati, asta inseamna ca este neaparata nevoie de nemurire
atat pentru cei rai, cat si pentru cei drepti, fiindca doar asa pot ei primi
rasplata vesnica, pe care n-au primit-o in timpul vietii pamantesti.
Oare nu auziti in fiecare zi la Liturghie poruncile Fericirilor:

Fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate, ca aceia se vor satura. Fericiti cei
prigoniti pentru dreptate, ca a lor este Imaparatia cerurilor. Fericiti veti fi cand ca vor
ocari pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind
pentru Mine. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri (Matei 5,
6, 11-12)?
In cer, in viata vesnica, dreptii vor primi cu mare bucurie rasplata pentru tot ce au
suferit in aceasta viata.
Judecata lui Hristos va fi intr-adevar infricosatoare, dar ea va fi si dreapta, fiindca nu
este cu putinta sa calci nepedepsit legea dragostei si a dreptatii. Va fi infricosatoare,
fiindca la ea se vor aduna nenumarati oameni ce au trait pretutindeni, de-a
lungul intregii vremi scurse de la intemeierea lumii. Nici daca ei n-au auzit
vreodata vestea cea buna a lui Hristos, dupa cuvantul Apostolului, nu vor avea
indreptatire, fiindca natura insasi ni-L arata prin toate ale ei pe Dumnezeu, si din ea ar
fi putut sa inteleaga si sa vada limpede Pronia lui Dumnezeu, ce carmuieste toate.
In pericopa evanghelica de astazi ati auzit cum ii va judeca Domnul pe oameni la
Infricosata Judecata. El va da rasplata vesnica dreptilor, care au facut totdeauna
faptele dragostei si ale milostivirii, si ii va numi blestemati si ii va trimite in
focul vesnic pe cei ce niciodata n-au fost milostivi.
De

ce-i

va

judeca

Domnul

pe

oameni

numai

dupa

milostivirea

sau

nemilostivirea lor? Fiindca este cea mai inalta dovada a dragostei si a

impreuna-patimirii fata de oameni. Dar cine este plin de drgoste, cine face faptele
milostivirii? Doar cei care au indragit Dragostea Vie pe Domnul nostru Iisus
Hristos, Care din dragoste de lume, pentru mantuirea ei, Si-a dat de bunavoie
viata in chinuri groaznice pe Cruce ca sa rascumpere pacatele noastre, ca se
ne arate calea pe care trebuie sa mergem calea milostivirii, calea iubirii,
calea dreptatii.
In viata sunt doua cai: pe de o parte calea binelui si a dreptatii, pe de alta
calea raului si a nedreptatii. Si fiecare alege una dintre ele. In lume si in viata
omeneasca totul se petrece dupa legea dezvoltarii neintrerupte. Nimic nu ramane
neschimbat, totul curge, totul se schimba, dupa cum a spus un intelept din Antichitate.
Totul se dezvolta si se perfectioneaza si daca omul alege calea binelui si a dreptatii si
o urmeaza nebanuit, el se perfectioneaza in aceasta directie si devine vrednic sa isi
continue dezvoltarea in viata vesnica. Iar daca omul alege calea raului si a
nedreptatii, in aceasta viata inima si mintea lui se cufunda tot mai mult in rau
si in nedreptate. Prin urmare si in viata vesnica va continua dezvoltarea lui in
aceasta directie. Dar unde isi va continua el cufundarea in noianul raului, daca
nu in locul cel infricosator, pregatit diavolului si ingerilor lui? Cumplita este
soarta pacatosilor nepocaiti!

Deci sa alegem calea dreptati isi s-o urmam! Dar ce inseamna a alege calea dreptatii?
Inseamna a implini legea lui Hristos, fiindca toata dreptatea se cuprinde in aceasta
sfanta lege dumnezeiasca.
Psalmistul David striga astfel catre Dumnezeu:
Dumnezeul razbunarilor, Dumnezeul razbunarilor cu indrazneala a statut. Inalta-Te,
Cela Ce judeci pamantul, rasplateste rasplatirea celor mandri. Pana cand
pacatosii, Doamne, pana cand pacatosii se vor fali, vor spune si vor grai
nedreptate, vor grai toti cei ce lucreaza fara de lege? Pe poporul Tau, Doamne,
au impilat, si mostenirea Ta au apasat-o (Psalmul 93, 1-5).
Insa Domnul, Care intaia data a venit ca Miel la junghiere, propovaduind
dragostea, blandetea si milostivirea, Se va scula si va veni a doua oara va
veni ca Judecator Drept, cu nenumarate cete de ingeri, si va face Judecata Sa
Infricosatoare. Amin.
(din: Sfantul Luca al Crimeei, Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)

Predici deosebite ale Sfantului Luca al Crimeei la DUMINICA

INFRICOSATEI JUDECATI. Inalta-Te, Cela Ce judeci pamantul,
rasplateste rasplatirea celor mandri DE MII DE ANI SE REVARSA
NEINCETAT LACRIMILE CELOR IMPILATI
Ce inseamna sa imparti bucata de paine cu cel flamand in Hristos?
Inseamna ca inima ta sa raspunda cu impreuna-patimire la foamea si
durerea lui, sa traiesti amarul lui ca pe al tau propriu, sa suferi
impreuna cu el ca impreuna cu un frate in Hristos si, in fine, sa
imparti cu el ceea ce ti-a trimis Domnul si ai la indemana.
Vezi si:

Fratele meu este viata mea

Iubirea este criteriul Judecatii de Apoi. Dar care iubire?

Ne laudam ca luptam pentru omenire, dar uitam de omul concret

*

I. Despre Judecata cea viitoare a lui Dumnezeu

A mai ramas o singura duminica pana la Postul Mare. In duminica urmatoare, Duminica
Iertarii, Sfanta Biserica ne va chema sa ne impacam, sa ne iertam unii altora greselile,
amintind ca Dumnezeu ne iarta numai atunci cand ne iertam si noi unii pe altii.
Pregatindu-ne pentru nevointa Patruzecimii si pentru aceasta impacare, Sfanta Biserica,

prin pericopa evanghelica de astazi, ne zugraveste spre invatatura Judecata care va fi

la a Doua Venire a Fiului lui Dumnezeu.
Hristos va veni in toata slava Sa cereasca, si inaintea Lui se vor aduna toate popoarele,
toti dreptii si toti pacatosii; nimeni nu se va putea ascunde, nimeni nu va putea
ramane deoparte, nu se va putea piti in spatele altcuiva.
Domnul ii va desparti pe drepti de pacatosi: dreptii vor merge de-a dreapta Lui, iar
pacatosii de-a stanga. Domnul va spune: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, de
mosteniti Imparatia gatita voua de la intemeierea lumii (Matei 25, 34).
De la zidirea lumii a fost deja prevazuta, a fost deja hotarata aceasta Infricosata
Judecata, a fost deja pregatita Imparatia cerurilor.
Cu ce bunatati se poate asemui aceasta binecuvantare? se intreaba Sfantul Ioan
Gura de Aur. Cata cinste, cata fericire este in el! Hristos n-a zis: primiti, ci:
mosteniti ca pe propiul nostru avut, ca pe avutul nostru parintesc, pe care il
avem de veacuri.
Pentru ce virtuti se va pogori asemenea milostivire asupra dreptilor la Judecata lui
Dumnezeu? Ni le arata Insusi Judecatorul-Hristos.
Flamand am fost, va spune El, si M-ati hranit; insetat am fost, si Mi-ati dat sa beau;
strain am fost, si M-ati primit; gol am fost, si M-ati imbracat; bolnav am fost, si M-ati
cercetat; in temnita am fost, si ati venit la Mine (Matei 25, 36).
Precum vedem, frati si surori, la Judecata lui Dumnezeu se vor descoperi faptele
dragostei si milostivirii, savarsite de catre drepti in viata lor de pe acest
pamant.
Totusi dreptii, cu toate virtutile lor, se vor socoti, din prea adanca lor smerenie, niste
robi netrebnici (v. Luca 17, 10), nevrednici de mila lui Dumnezeu. Ei nu vor incepe
sa aminteasca toate faptele lor bune, dragostea si milostivirea lor. Li se va
parea ca n-au facut nici un lucru bun: asa de mare va fi smerenia lor, insusirea prin
care stralucesc toti dreptii. Ei nu se vor dezvinovati la aceasta Judecata, ci,
dimpotriva, se vor invinui. Vor spune Domnului: Doamne, cand Te-am vazut
noi flamand, insetat, suferind, bolnav, gol, sau in inchisoare si Ti-am aratat
mila? Atunci, Domnul Se va ridica in apararea lor impotriva invinuirilor pe care singuri
si le vor aduce. El le va spune: Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei,
Mie Mi-ati facut (Matei 25, 40).
Dupa cum vedem, Domnul ii miluieste si ii indreptateste pe drepti prin viata lor
ce dreapta si le daruieste nemasurat mai mult decat s-ar fi putut astepta ei.
Dupa aceea, intorcandu-se catre cei de-a stanga, va spune: N-ati hranit nici unul
dintr-acesti frati ai Mei mai mici, nu le-ati dat de baut, nu le-ati aratat mila: inseamna

ca nici pentru Mine nu ati facut nimic, si ca atare meritati chinul vesnic (v. Matei 25,
46).
De ce aceasta osanda aspra? Pentru ca n-au facut lucrul cel mai important
dintre toate: n-au raspuns la nevoia aproapelui in numele lui Hristos.
Ce inseamna sa imparti bucata de paine cu cel flamand in Hristos? Inseamna
ca inima ta sa raspunda cu impreuna-patimire la foamea si durerea lui, sa
traiesti amarul lui ca pe al tau propriu, sa suferi impreuna cu el ca impreuna cu
un frate in Hristos si, in fine, sa imparti cu el ceea ce ti-a trimis Domnul si ai la
indemana. Ca vesnica pilda de ajutorare a celui bolnav ni se arata samariteanul
milostiv din Evanghelie, care i-a dat celui ranit tot ce avea (v. Marcu 10, 30-37).
Se poate intampla sa nu avem mijloace materiale prisositoare pentru binefaceri, insa in
vremea noastra este nevoie nu atat de aceasta bogatie, cat de bogatia inimii,
de

darurile

milostivirii

noastre,

impreuna-simtirii

si

rugaciunii

noastre

launtrice. O, daca ne-am iubi catusi de putin unii pe altii intru Hristos, daca am
avea impreuna-simtire unii fata de altii, daca ne-am respecta cu adevarat,
atunci s-ar gasi cai si mijloace sa sa ne intrajutoram si atunci Raiul ar incepe
inca de aici, de pe pamant, si nu ne-ar mai fi frica sa murim!
Dar de ce nu ne iubim unii pe altii? Fiindca nu-L iubim pe Dumnezeu.
Neiubindu-L pe Dumnezeu, nu il putem iubi nici pe aproapele. Pe Dumnezeu
nu-L iubim fiindca avem credinta slaba. De asta nu-L simtim pe Dumnezeu in inima
noastra, de asta nu traim in El si nu-L cunoastem, fiindca citim putin Evanghelia si nu
intelegem in Duumnezeu toate intamplarile si lucrurile din viata noastra, nu intelegem
ca toate ne sunt trimise prin purtarea de grija a lui Dumnezeu.
Trec zile, saptamani, iar de Dumnezeu uneori nici nu ne amintim, nu meditam
la viata noastra, nu ne inmuiem inima iar inima pe care ne-o incalzeste
dragostea de Dumnezeu va fi rece si fata de aproapele, si in locul dragostei se va
cuibari in ea vrajmasia, in locul milei si al dorintei de a ajuta ura, bucuria rautacioasa.
Atunci ne pregatim singuri osanda viitoare: Judecata este fara mila pentru cel
ce n-a facut mila (Iacov 2, 13).
Doua porunci de temelie ni s-au dat: prima e dragostea de Dumnezeu, a doua
dragostea de aproapele (v. Marcu 12, 30-31).
Cine este aproapele nostru? Toti cei langa care traim, muncim, cu care ne intalnim,
care au nevoie de dragostea nostra, de ajutorul nostru, de rugaciunile noastre. Potrivit
credintei noastre crestinesti, suntem cu totii frati si surori, alcatuind o singura
familie in Hristos. Nimeni nu ne e strain. In spatele fiecarui semen al nostru
sta Hristos Insusi. Daca nu aratam dragoste aproapelui, n-o aratam nici lui Hristos.

Domnul Insusi ne-a vorbit despre asta foarte simplu si limpede, in cuvintele pe care leam ascultat si noi astazi la Liturghie.
Deci sa ne amintim intotdeauna aceste spuse ale Mantuitorului. Sa Il rugam sa dea
viata inimilor noastre prin dragostea de oameni. Sa-I cerem sa ne daruiasca
pocainta mai inainte de sfarsit si raspuns bun la cea de-a Doua si Slavita a
Lui Venire, ca sa auzim, cuvintele aducatoare de fericire:
Veniti, binecuvintatii Tatalui Meu, de mosteniti Imparatia care v-a fost gatita
voua de la intemeierea lumii!
Amin.

II. Cel ce face bine saracului da imprumut lui Dumnezeu

Astazi Sfanta Biserica ne aminteste istorisirea evanghelica despre Infricosata Judecata.
Expresia exterioara a acestei Judecati va fi impartirea oamenilor in doua
grupe: dreptii vor fi asezati de-a dreapta, iar pacatosii de-a stanga Tronului lui
Dumnezeu.
La aceasta Judecata se va da in vileag ce a facut fiecare. Acolo se va dovedi ca
fiecare din faptele sale va fi gasit drept sau va fi osandit (v. Matei 12, 37). In lumina
Judecatii lui Dumnezeu se va descoperi adevarata fata si starea morala a
fiecarui om si pacatosii, care pe pamant au trait in robia patimilor, nu se vor
putea indreptati nicidecum.
Ei chiar si la Judecata lui Dumnezeu vor avea o purtare vrednica de osanda, incercand
sa se dezvinovateasca prin aceea ca nu au recunoscut in ceilalti oameni pe
fratii mai mici ai lui Hristos si de aceea n-au facut faptele milostivirii. Tocmai
de asta vor si merita osanda la chinul vesnic (Matei 25, 46).
Ce pacatosi sa fie acestia? Sunt cei ce n-au vrut sa gaseasca si sa dea loc in inima lor
Domnului, cum a facut Zaheu, care n-au vrut sa-si curete constiinta prin pocainta, cum
a facut vamesul care s-a pocait in templu, care n-au vrut sa strabata intreaga cale
complicata a intoarcerii sufletului care se pocaieste la Tatal Ceresc, cum a facut fiul
risipitor. Sunt oamenii pentru care Dumnezeu e ca si cum nu ar fi Dumnezeu, si
omul e ca si cum nu ar fi om, si viata n-ar fi cale a mantuirii, n-ar fi lucrare a
dragostei si a milostivirii, ci goana nebuneasca dupa slava desarta, dupa
mangaieri si placeri lumesti.
Care dintre noi, fratilor si surorilor, nu este aproape de starea acestor pacatosi, de
mangaierile

si

de

placerile

lor

lumesti?

Dar

istorisirea

evanghelica

despre

Infricosatoarea Judecata a lui Dumnezeu ce ne invata? Ne invata ca, urmand dreptilor,

sa facem lucrurile dragostei si milostivirii, ingrijindu-ne nu numai de noi insine, ci si de
ceilalti (v. Filipeni 2, 4).

Nimic nu-I place atat de mult lui Dumnezeu, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, ca
o viata care aduce folos tuturor. Tocmai de aceea ne-a dat si darul cuvantului, si
maini, si tarie trupeasca, si minte, si pricepre: ca sa intrebuintam toate acestea
spre mantuirea noastra si folosul aproapelui.
Dar cum sa intrebuintam puterile noastre spre folosul aproapelui? Avand
constiinta faptului ca facem binele nu pentru lauda si slava omeneasca, ci
pentru ca aproapele nostru este frate mai mic al lui Hristos (v. Marcu 9, 41).
Iar asta inseamna ca trebuie sa facem toate faptele milostivirii in numele lui
Hristos, oricat ar fi ele de mici. De pilda, cand dam un banut aproapelui care il cere
in numele lui Hristos, sa ne aminitim ca il dam lui Hristos Insusi si, dupa cum spune
Inteleptul, dam imprumut lui Dumnezeu (Pilde 19, 17). Deci, iubitii mei in Hristos, sa
facem din toata inima faptele milostivirii, socotind pierduta ziua in care n-am
ajutat pe cineva fie cu vorba buna, fie impartasindu-i din inima necazurile si
suferintele, fie mijlocind prin rugaciune pentru el inaintea lui Dumnezeu.
Sa aratam milostivire in numele lui Hristos, intru slava Tatalui Ceresc, Care Milostiv este
(v. Luca 6, 36) si le arata mila chiar celor ce dau de pomana doar o cana de apa
(v. Marcu 9, 41). Sa ne amintim totdeauna de moartea noastra si de Judecata lui
Dumnezeu, ca sa nu pacatuim; curatindu-ne prin pocainta, sa ne unim cu Hristos prin
Taina Sfintei Euharistii.
In zilele Postului Mare, Sfanta Biserica ne va chema la aceasta innoire launtrica, la
harica unire cu Domnul, la crestineasca dragoste de frati si milostivire.
Nu ne lasa, Doamne, sa ramanem nepasatori la aceasta chemare a Sfintei
Biserci! Ajuta-ne, Doamne, sa ne ridicam pe calea pocaintei si a renasterii
duhovnicesti! Amin.

III. Sa alegem calea dreptatii si a milostivirii

Ca doua aripi, ne inalta mai presus de toata faptura doua nazuinte, cele mai adanci ale
noastre: nazuinta spre nemurire si nazuinta spre dreptate. De cand exista neamul
cel ganditor al oamenilor, acestia sunt sfasiati de intebarea chinuitoare: Ce se
savarseste pe pamant? De ce raii o duc bine, iar cei buni, blanzi, linistiti, sunt prigoniti
si sufera? Aceasta intrebare nu si-a primit inca raspunsul, insa il va primi il va primi
cand Domnul si Dumnezeu nostru va face Infricosata si Dreapta Sa Judecata.
De mii de ani se revarsa neincetat lacrimile celor necajiti si impilati, si daca ar
fi sa adunam toate aceste lacrimi si sa le varsam in mari, marile n-ar mai
incapea intre tarmurile lor si ar ineca intreg uscatul iar Dumnezeu tine
socoteala tuturor lacrimilor celor ce sufera fara vina. Si cate faradelegi nu s-au
savarsit in tot timpul acesta, incepand din vechimea cea mai indepartata!

Sfantul Ioan Teologul scrie in Apocalipsa ca a vazut langa Tronul lui Dumnezeu
sufletele celor omorati pentru Cuvantul Dumnezeiesc si a ascultat cum strigau ei catre
Dumnezeu: Pana cand, Stapane Sfinte si Adevarate, nu vei judeca si nu vei
razbuna sangele nostru? (Apocalipsa 6, 10).
Dar indelunga rabdare a Domnului este uimitoare, si noua ni se pare ciudat, de
neinteles, pentru ce El nu face inca razbunare asupra tuturor nelegiuitilor, de
ce rabda raul strigator la cer de pe pamant. Sfantul Ioan Teologul a primit de la
Dumnezeu urmatorul raspuns la aceasta intrebare:
Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa spurce inca.
Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca
inca. Iata, vin curand si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa cum este
fapta lui (Apocalipsa 22, 11-12).
Domnul rabda, asteptand Ziua Infricosata despre care a prezis:
Fiul Omului, cand va veni, va gasi oare credinta pe pamant? (Luca 18, 8).
Daca sufletul nostru nu rabda ca raufacatorii sa ramana nepedepsiti, iar dreptii
sa fie totdeauna impilati, asta inseamna ca este neaparata nevoie de nemurire
atat pentru cei rai, cat si pentru cei drepti, fiindca doar asa pot ei primi
rasplata vesnica, pe care n-au primit-o in timpul vietii pamantesti.
Oare nu auziti in fiecare zi la Liturghie poruncile Fericirilor:
Fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate, ca aceia se vor satura. Fericiti cei
prigoniti pentru dreptate, ca a lor este Imaparatia cerurilor. Fericiti veti fi cand ca vor
ocari pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind
pentru Mine. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri (Matei 5,
6, 11-12)?
In cer, in viata vesnica, dreptii vor primi cu mare bucurie rasplata pentru tot ce au
suferit in aceasta viata.
Judecata lui Hristos va fi intr-adevar infricosatoare, dar ea va fi si dreapta, fiindca nu
este cu putinta sa calci nepedepsit legea dragostei si a dreptatii. Va fi infricosatoare,
fiindca la ea se vor aduna nenumarati oameni ce au trait pretutindeni, de-a
lungul intregii vremi scurse de la intemeierea lumii. Nici daca ei n-au auzit
vreodata vestea cea buna a lui Hristos, dupa cuvantul Apostolului, nu vor avea
indreptatire, fiindca natura insasi ni-L arata prin toate ale ei pe Dumnezeu, si din ea ar
fi putut sa inteleaga si sa vada limpede Pronia lui Dumnezeu, ce carmuieste toate.
In pericopa evanghelica de astazi ati auzit cum ii va judeca Domnul pe oameni la
Infricosata Judecata. El va da rasplata vesnica dreptilor, care au facut totdeauna

faptele dragostei si ale milostivirii, si ii va numi blestemati si ii va trimite in

focul vesnic pe cei ce niciodata n-au fost milostivi.
De

ce-i

va

judeca

Domnul

pe

oameni

numai

dupa

milostivirea

sau

nemilostivirea lor? Fiindca este cea mai inalta dovada a dragostei si a

impreuna-patimirii fata de oameni. Dar cine este plin de drgoste, cine face faptele
milostivirii? Doar cei care au indragit Dragostea Vie pe Domnul nostru Iisus
Hristos, Care din dragoste de lume, pentru mantuirea ei, Si-a dat de bunavoie
viata in chinuri groaznice pe Cruce ca sa rascumpere pacatele noastre, ca se
ne arate calea pe care trebuie sa mergem calea milostivirii, calea iubirii,
calea dreptatii.
In viata sunt doua cai: pe de o parte calea binelui si a dreptatii, pe de alta
calea raului si a nedreptatii. Si fiecare alege una dintre ele. In lume si in viata
omeneasca totul se petrece dupa legea dezvoltarii neintrerupte. Nimic nu ramane
neschimbat, totul curge, totul se schimba, dupa cum a spus un intelept din Antichitate.
Totul se dezvolta si se perfectioneaza si daca omul alege calea binelui si a dreptatii si
o urmeaza nebanuit, el se perfectioneaza in aceasta directie si devine vrednic sa isi
continue dezvoltarea in viata vesnica. Iar daca omul alege calea raului si a
nedreptatii, in aceasta viata inima si mintea lui se cufunda tot mai mult in rau
si in nedreptate. Prin urmare si in viata vesnica va continua dezvoltarea lui in
aceasta directie. Dar unde isi va continua el cufundarea in noianul raului, daca
nu in locul cel infricosator, pregatit diavolului si ingerilor lui? Cumplita este
soarta pacatosilor nepocaiti!
Deci sa alegem calea dreptati isi s-o urmam! Dar ce inseamna a alege calea dreptatii?
Inseamna a implini legea lui Hristos, fiindca toata dreptatea se cuprinde in aceasta
sfanta lege dumnezeiasca.
Psalmistul David striga astfel catre Dumnezeu:
Dumnezeul razbunarilor, Dumnezeul razbunarilor cu indrazneala a statut. Inalta-Te,
Cela Ce judeci pamantul, rasplateste rasplatirea celor mandri. Pana cand
pacatosii, Doamne, pana cand pacatosii se vor fali, vor spune si vor grai
nedreptate, vor grai toti cei ce lucreaza fara de lege? Pe poporul Tau, Doamne,
au impilat, si mostenirea Ta au apasat-o (Psalmul 93, 1-5).
Insa Domnul, Care intaia data a venit ca Miel la junghiere, propovaduind
dragostea, blandetea si milostivirea, Se va scula si va veni a doua oara va
veni ca Judecator Drept, cu nenumarate cete de ingeri, si va face Judecata Sa
Infricosatoare. Amin.
(din: Sfantul Luca al Crimeei, Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)

SUNT CHINURILE IADULUI O REALITATE? Doctoria amara a Evangheliei

nsui Domnul ne ngrozete cu iadul. De aceea s nu ne ndoim
de existena iadului, ca s nu ajungem ntr-nsul. Cci cine nu
crede c este iad, pururea va fi uuratic la minte si lene, iar cel
ce va fi aa, desigur va ajunge n iad. De aceea s nu ne ndoim de
iad, ci foarte mult s vorbim despre dnsul, ca astfel cu att mai
puin s pctuim. (Sf. Ioan Gura de Aur)

Provocarea lui Motovilov si invatamintele pentru noi

Lui Nicolai Alexandrovici Motovilov, robul lui Serafim, aa cum i plcea s se
numeasc, i se druise o vindecare n chip minunat i, n plus, privilegiul de a vedea
cu propriii si ochi chipul luminat de lumina Taborului al Sfntului Serafim sau,
cu alte cuvinte, de harul Duhului Sfnt. Fiind un om sincer i plin de rvn, el a
dorit s transmit mai departe amintirile sale despre printele Serafim. Deci, s-a
hotrt s viziteze oraul Kursk (locul de natere al sfntului) pentru a culege informaii
despre copilria i tinereea sa; el mai voia s viziteze mnstirea Florovski de lng
Kiev. Cltoria a avut consecine foarte triste pentru Nicolai Alexandrovici. Prin
bunvoina lui Dumnezeu, vrjmaul a adus asupra lui o boal, drept
rzbunare pentru nevoinele sale literare, cci scrierile sale slujeau la
creterea renumelui unuia dintre sfinii lui Dumnezeu printele Serafim
ntr-o manier considerabil. Anumite mprejurri care au precedat boala lui N. A.
Motovilov aduc lumin asupra naturii sale.
Odat, n timpul unei convorbiri cu printele Serafim, a fost pus problema realitii
atacurilor demonice asupra oamenilor. Motovilov, care avusese parte de o
educaie lumeasc, se ndoia, desigur, de existena forelor rului. Atunci,
sfntul i-a povestit despre lupta sa teribil cu demonii timp de o mie de zile i nopi i
prin puterea cuvntului su, prin autoritatea sfineniei sale care excludea orice posibil,
ori mcar urm de minciun sau exagerare, el l convinse pe Motovilov de existena
demonilor, nu ca nite fantome sau ca nite reprezentri ale imaginaiei, ci ca
o realitate dur i amar. Nvalnicul Motovilov fu att de tulburat de cele spuse de
btrn, nct strig din strfundul sufletului su: Printe, ce-a mai dori s am o
confruntare cu demonii! Printele Serafim, alarmat, i-o tie din scurt:
Ce spui tu acolo, excelen! Nu tii ce vorbeti. Dac ai ti c cel mai mic
dintre ei poate rsturna lumea cu gheara sa, nu l-ai mai provoca la lupt.
Dar, printe, au diavolii cu adevrat gheare?

Ah, excelen, ce nvai voi la universitate? Nu tii oare c demonii nu au

gheare? Ei sunt nfiai cu copite, coarne i cozi, fiindc i este imposibil
imaginaiei omeneti s conceap ceva mai hidos. Iar ei sunt ntr-adevr hidoi,
cci faptul c L-au prsit pe Dumnezeu n mod voit i n-au acceptat harul divin, i-a
fcut pe ei care nainte de cdere erau ngeri ai luminii, ngeri ai unui astfel de
ntuneric i orori nct nu pot fi nfiai prin nici o asemnare omeneasc.
Totui, este necesar o anume asemnare; de aceea ei sunt nfiai ca fiind
negri i uri. Dar fiind creai cu puterea i calitile ngerilor, ei posed o putere att
de grozav mpotriva omului i a tot ceea ce este pmntesc nct, aa cum i-am spus
deja, cel mai mrunt dintre ei poate rsturna lumea cu susul n jos numai cu
vrful unghiei. Doar dumnezeiescul har al Sfntului Duh care ne-a fost druit
nou, cretinilor ortodoci, ca un dar gratuit al dragostei dumnezeieti a
Dumnezeu Omului, Domnul nostru Iisus Hristos doar acesta ne apr de
toate vicleugurile i rutile vrjmaului.
Un sentiment de team se furi n inima sa. Pe vremea cnd nc se afla sub
protecia sfntului el putea sfida rutatea satanei. Dar, prin bunavoire a lui
Dumnezeu, provocarea sa nu a rmas fr rspuns. A fost acceptat.
Atunci cnd Motovilov sa dus la Kursk dup moartea printelui Serafim, nu a obinut
prea multe informaii despre copilria i tinereea sfntului. Dintre rudele apropiate
care-l cunoscuser pe printele Serafim de pe vremea cnd era copil, unele erau
moarte, n vreme ce altele uitaser orice fel de amnunte legate de copilria sa. Chiar
casa n care se nscuse i fusese crescut sfntul, fusese distrus i noi cldiri se
nlaser in locul ei. Oricum, tot s-a aflat un btrn de pe vremea printelui Serafim i
care i-a oferit lui Motovilov o mulime de amnunte legate de viaa sfntului i care au
fost incluse n toate ediiile biografiilor acestuia. Cltoria la Kursk i ederea sa
acolo au decurs normal. Furtuna izbucni n drumul su napoi, spre Voronej.
Motovilov fu obligat s-i petreac noaptea la una din potele aflate pe drumul de la
Kursk. Deoarece se afla singur n camera pentru oaspei, i scoase manuscrisele din
bagaj i ncepu s le trieze la lumina slab a unei lumnri care de-abia lumina camera
cea spaioas. Printre cele dinti nsemnri descoperite se afla descrierea
vindecrii unei doamne demonizate, de vi nobil, pe nume Eropkina, la
moatele Sfntului Mitrofan din Voronej.
M ntrebam, scrie Motovilov, cum oare putea fi posibil ca un cretin ortodox
care se mprtea cu preacuratele i de via dttoarele Taine ale Domnului
s ajung a fi deodat posedat de un demon i, mai mult dect att, pentru o
perioad att de ndelungat de peste 30 de ani. i m gndeam: Prostii! E
cu neputin! A vrea s vd cum vrjmaul ar ndrzni s-i fac sla n

mine, mai ales atunci cnd att de adesea m mprtesc cu Prea Curatele
Taine.
Chiar n clipa aceea el fu nconjurat de un nor oribil, rece i urt mirositor care
ncepu s ptrund n gura sa, n timp ce el fcea eforturi mari s o in
nchis. Nefericitul Motovilov lupta cu disperare, ncercnd s se apere de mirosul oribil
i de frigul norului care i fcea loc treptat ntr-nsul. In ciuda tuturor eforturilor
sale ptrunse cu totul n el. Minile aproape c i paralizaser i nu-i putea
face nici mcar semnul crucii; mintea i nghe de spaim i nu-i putea
aminti mntuitorul nume al lui Iisus. Ceva cumplit i nspimnttor se
ntmplase, iar Nicolai Alexandrovici trecea prin chinuri grozave.
Un manuscris de-al su ne ofer descrierea chinurilor prin care a trecut.
Domnul mi-a dat s simt n propriul meu trup i nu n vis sau n vedenie, cele
trei chinuri ale iadului. Primul a fost cel al focului care nu d nici o lumin si
care poate fi stins doar prin harul Prea Sfntului Duh. Aceast grozvie a durat
trei zile.
M simeam arznd i totui nu m consumam. De zece sau de unsprezece ori pe
zi trebuia s fiu curat de funinginea iadului care-mi acoperea tot trupul i care era
vizibil pentru toat lumea. Acest chin a ncetat doar dup Spovedanie i Sfnta
Imprtanie i datorit rugciunilor arhiepiscopului Antonie de Voronej care a
poruncit s se fac slujbe pentru robul lui Dumnezeu Nikolai grav bolnav n 47 de
biserici i mnstiri din cadrul eparhiei sale.
Apoi, am fost chinuit timp de dou zile de insuportabilul frig al Tartarului, n
aa fel nct focul s nu m poate arde i nici nclzi. Dup dorina nalt Prea
Sfiniei Sale, arhiepiscopul Antonie de Voronej, mi-am inut mna deasupra
unei lumnri timp de o jumtate de or i, dei era nvelit cu un strat gros
de funingine, nu s-a nclzit ctui de puin. Am descris acestea pe o ntreag
coal de hrtie i am semnat-o i tampilat-o cu mna mea plin de funingine. Aceste
dou chinuri fur vizibile pentru toat lumea; totui, cu ajutorul Sfintei
Imprtanii, puteam gusta

puin hran i butur i puteam dormi

ntructva.
Dar cel de-al treilea chin al gheenei, dei a fost mai scurt cu o jumtate de zi,
cci a durat doar o zi i jumtate (poate ceva mai mult), mi-a provocat cea mai
grozav teroare i suferin, fiindc era ceva de nedescris i de neneles. E o
minune faptul c am rmas n via! Acest chin a disprut i el dup
Spovedanie i Sfnta Imprtanie. De data aceasta nsui arhiepiscopul Antonie

mi ddu Sfnta Imprtanie cu propriile sale mini. Acest chin era viermele cel
nepieritor al gheenei.
Viermele n acest caz era vizibil doar arhiepiscopului Antonie i mie. Dar tot
trupul meu era muncit de acest vierme vtmtor care se tra prin tot trupul
meu i ntr-un chip ngrozitor, de nedescris, mi rodea organele mele vitale.
Dei mi ieea prin nas, gur i urechi, totui revenea din nou n trup. Totui,
Dumnezeu mi ddu oarecare putere asupra lui, putnd s-l iau n mini i s-l ntind
precum guma. M simt obligat s fac aceast declaraie, cci Domnul nu mi-a druit
aceast descoperire degeaba.
S nu-i nchipuie cineva c ndrznesc s iau numele Domnului n deert. Nu!
In ziua nfricoatei Judeci a Domnului, El nsui -Dumnezeul meu, Ajutorul i
Aprtorul meu va da mrturie c nu am minit mpotriva Sa, a Domnului meu
i mpotriva lucrrii Dumnezeietii Sale Pronii care s-a mplinit cu mine.
La puin vreme dup aceast cumplit ncercare care depete orice alt experien a
oamenilor obinuii, lui Motovilov i s-a artat patronul su, Sf. Serafim care l-a
mngiat pe cel ce ptimea, promindu-i c va fi vindecat odat cu expunerea
moatelor Sfntului Tihon din Zadonsk i c pn atunci diavolul care se afla n
el nu-l va chinui cu prea mare cruzime.
Expunerea moatelor Sfntului Tihon a avut ntr-adevr loc 30 de ani mai
trziu, iar Motovilov a trit ca s le vad i a fost ntr-adevr vindecat datorit
marii sale credine. In ziua expunerii moatelor Sfntului Tihon din Zadonsk (1865),
Motovilov se afla n biseric rugndu-se i plngnd amarnic fiindc Domnul nu-i
druise vindecarea pe care sufletul su chinuit o tot atepta dup promisiunea fcut de
Sfntul Serafim de Sarov. In timpul Heruvicului, el arunc o privire ctre tronul
episcopal din naos i l vzu pe Sfntul Tihon de acolo. Sfntul prelat l
binecuvnta pe Motovilov care plngea i dispru din vedere. Motovilov fu
vindecat pe loc.
(Arhim. Lazarus Moore, Sfantul Serafim de Sarov. O biografie spirituala, Editura
Agapis)

Cuvnt la Duminica Lsatului sec de carne al SFANTULUI IOAN GURA DE

AUR
din Omilii la Postul Mare
Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori,
cu putere si cu slav mult (Lc. 21, 27)

Gndirea la iad i la mpria cerului trebuie s ne fereasc de pcat

Noi toi trebuie s ne artm naintea scaunului Judecii lui Hristos, ca s ia
fiecare dup cele svrite prin trup, ori bine ori ru (II Cor. 5, 10).
S ne nfim, rogu-v, naintea scaunului Judecii lui Dumnezeu, ca i cum El ar sta
naintea noastr, ca i cum Judectorul ar fi aezat pe dnsul i ca i cum toate faptele
noastre ar fi descoperite. Aa, noi trebuie nu numai s ne artm naintea acestui
scaun de judecat, ci vom fi naintea lui cu totul dezvelii. Nu roii oare?
Adeseori am voit noi mai bucuroi s murim dect unele fapte de ruine ale noastre s
fie cunoscute prietenilor notri celor vrednici de cinste. Dar ce vom simi noi atunci
cnd pcatele noastre vor fi descoperite ngerilor i oamenilor, si nou nine
ne vor fi inute naintea ochilor?
Dumnezeu chiar zice, prin Psalmistul: Mustra-te-voi i voi pune naintea feei tale
pcatele tale (Ps. 49, 22). Deci noi chiar acum, cnd Ziua Judecii este nc
departe i numai se vestete, murim de groaza contiinei, ce va fi cu noi
atunci cnd toat lumea va fi adunat, cnd toi ngerii i otile cereti vor fi
de fa, cnd trmbiele vor suna, cnd drepii se vor rpi n nori i se va nla
un grozav ipt de tnguire al pctoilor? Ce groaz ne va cuprinde atunci? Unul
zice Domnul se va lua, altul se va lsa (Mt. 24, 40). Ce vor simi ei, cnd vor vedea
c unii s-au luat cu cinste mare, iar ei, dimpotriv, au fost respini cu mult ruine?
Aceast durere, eu zic i m jur, c nu este cu putin a se descrie prin
cuvinte. Vzut-ai pe cineva care se duce la moarte? Ce socotii voi c trebuie s simt
un astfel de biet pctos cnd face aceast trist cale de pe urm? Ce n-ar face i n-ar
suferi el bucuros, numai s scape de aceast nfricoat pedeaps de moarte?
Dar ce vorbesc eu despre cel osndit la moarte? La o execuie se adun mulime de
popor, dintre care aproape nici unul nu cunoate bine pe nenorocitul acela, ns dac ar
putea cineva s se uite n inimile acelor mii, ce stau mprejur, cu greu s-ar
putea afla unul care s fie aa de vrtos la inim sau aa de crud i nesimitor,
nct duhul lui s nu fie cuprins de fric, mhnit i zdrobit. Iar dac noi ne
tulburm si ne micm atta cnd se duc la moarte alii, care nu sunt aproape de noi,
ce vom simi oare noi atunci cnd ne va ajunge pe noi nine o soart cu mult
mai nfricoat, cnd noi vom fi ncuiai afar de bucuria cea negrit si
osndii la munca cea venic?
Chiar dac n-ar fi iad, totui ar fi o pedeaps grozav de a fi scos afar din
mrirea aceea negrit.Sau credei voi c ar fi un chin mic aceste de a nu fi cineva n
partea acelor fericii i a nu se nvrednici de acea mrire negrit, a fi scos din acea
ceat mrit i din acele bucurii nesfrite? Dar dac la acestea se mai adaug nc

ntunericul, nc scrnirea dinilor,nc lanurile cele nedezlegate, viermele

care nu moare niciodat, focul cel nestins, spaima i chinurile de tot felul; dac
limba arde ca la mbuibatul cel bogat, de pild; dac noi ipm fr a fi auzii de cineva
i suspinm de durere fr a fi bgai n seam, nefiind nimeni care s ne mngie
nu suntem noi oare atunci cei mai nenorocii i cei mai vrednici de plns dintre toate
fpturile?
Cnd noi vizitm o temni si vedem pe cei nenorocii, pe unii legai cu lanuri de fier,
pe alii zcnd n camere ntunecoase, ne nfiorm i ne strduim s facem totul ca s
nu ajungem i noi ntr-o asemenea ticloie. Dac la o astfel de privire noi ne
cutremurm, ce se va ntmpla oare cu noi atunci cnd, nctuai, ne vom
arunca n prpastia iadului? Lanurile de acolo nu sunt de fier, ci de foc, care
niciodat nu se stinge, iar cpeteniile temniei nu sunt din neamul nostru, c
poate li s-ar insufla comptimire i mil de noi, ci sunt duhurile cele rele,
nfricoate i nemilostive, care ne muncesc i ne chinuiesc pentru pcatele
noastre.
La ele nu folosesc cu nimic banii i darurile i toate mituirile; nc sunt
zadarnice i toate rugminile i vorbele cele prieteneti, neputnd aduce nici
o uurare. Aici nu este iertare, nici pogormnt.
Chiar dac Noe, Iov i Daniil ar vedea pe rudele lor n acest loc de pedeaps, nu ar
cuteza s mijloceasc pentru dnii, nici n-ar putea s le ntind vreo mn de ajutor
(Iez. 14, 14).
De aceea, nimeni, care nu este bun, nu poate ndjdui dup moarte o soart bun,
chiar de ar numra mii de sfini ntre strmoii si, cci fiecare, zice Apostolul, va lua
dup cum a lucrat n viaa cea trupeasc, ori bine, ori ru (II Cor. 5, 10).
Aceste cuvinte, iubiilor, trebuie s strbat n auzul nostru i s ne fac mintoi.
De arde n tine focul poftelor celor pctoase, gndete la focul acelei
pedepse, i focul cel dinti se va stinge n tine.
Gndeti tu s spui vreun neadevr? Adu-i aminte de scrnirea dinilor cea
din iad, i frica de dnsa va fi fru pentru gura ta.
Plnuieti tu s svreti o rpire? Ascult glasul Judectorului, care zice: Legai-i
minile i picioarele i-l aruncai ntru ntunericul cel mai dinafar (Mt. 25, 40); dac
gndeti la aceasta, ndat vei goni de la tine pofta cea rea.
De eti mpietrit i nemilostiv, adu-i aminte de cele cinci fete nebune, care nu
aveau untdelemnul faptelor celor bune i milostive, iar pentru aceea au fost

ncuiate n afara cmrii mirelui; numai gndete la aceasta, si tu ndat te vei

face blnd i milostiv.
Sau dac tu eti dedat la beie i la mbuibare, o, atunci gndete numai la
mbuibatul cel bogat, cum zicea el: Trimite pe Lazr, s-i ntind vrful
degetului n ap i s-mi rcoreasc limba mea cea nvpiat (Lc. 16, 24).
Gndete cum el nu i-a ajuns dorina, i curnd te vei lsa de aceast patim, n
acelai chip vei putea tu s mplineti i toate celelalte porunci ale lui Dumnezeu, cci
Dumnezeu n-a poruncit nimica ce ar fi prea greu.
Pentru ce ns poruncile Lui par a fi aa grele?
Aceasta provine de la lenevirea noastr i de la uurtatea minii, adic,
precum cele mai grele i ostenitoare sunt uoare cnd noi avem rvn, aa pe
de alt parte, cnd noi ne lenevim, pn i cele uoare ni se par de tot grele i
de nendurat.
Dac noi vom cumpni toate acestea, nu-i vom ferici pe cei ce duc o via
desftat, innd mas scump, ci vom privi numai spre sfrit. Aici ei i ung
trupul cu mirodenii, dar acolo i ateapt viermele i focul.
Tot aa de nenorocii sunt i aceia care se mbogesc prin rpire. Cci care este
sfritul lor? Aici ei au truda i primejdia, iar dincolo i ateapt nchisoarea cea venic
i ntunericul cel mai dinafar.
Dar nici cei ce caut mrirea nu sunt norocii. Aici ei triesc n prefctorie si
n zgrcenie, cci pururea caut la judecata altora, iar dincolo i ajunge
pedeapsa cea mare i nenorocirea cea venic.
Dac noi vom gndi i vom judeca aa, de-a pururea punnd astfel de cugetri
mpotriva patimilor noastre celor rele, atunci noi degrab vom svri fapta cea bun,
vom nbui dragostea ctre cele pmnteti i simitoare i vom aprinde
dorina de cele viitoare i venice.
Sau oare viaa cea de acum are ea ceva aa de statornic, aa de minunat, aa
de rar, nct noi s ntoarcem spre ea toat rvna noastr? Nu vedem noi oare
cum toate n lume se nvrtesc, vin i se duc, schimbndu-se ca ziua i noaptea, ca vara
i iarna? De aceea noi totdeauna s am n noi mai mult dorina bunurilor
celor viitoare i venice, cci pe cei drepi i ateapt o mare mrire, care nu se
poate spune prin cuvnt. Adic noi, la nviere, vom primi trupuri ce nu
putrezesc i vom fi soi ai mpriei i mririi lui Iisus Hristos.
Ce va s zic aceasta putei vedea din cele urmtoare. Negreit, noi nu putem cunoate
cu desvrire mrirea ce ne ateapt la nviere; eu ns m voi ncumeta, pe ct este

cu putin, a lmuri aceasta printr-un exemplu luat din viaa cea pmnteasc,
nchipuiete-i c tu ai fi btrn i foarte srac, i c cineva i-ar fgdui deodat a-i da
iari tinereea, a te face iari nfloritor i puternic, ca oricine, ba nc a-i da pe o mie
de ani o mprie mare si ntins, care se va ndulci de cea mai mrit pace; ce nu ai
face i ce nu ai suferi tu oare pentru ca s dobndeti cu adevrat o asemenea
fgduin?
Dar, iat, Hristos i fgduiete nu numai atta, ci nc cu mult mai mult. Cci
deosebirea ntre tineree i btrnee nu este aa de mare, ca ntre putreziciune i
neputreziciune, iar deprtarea dintre mprie si srcie nu este aa de mare ca ntre
viaa cea de acum i mrirea cea viitoare. Aseamn-le una cu alta i vei vedea c ele
stau una ctre alta ca umbra i adevrul. Dar eu nicidecum n-am zis ndeajuns, cci
marea deosebire ntre viaa cea viitoare i aceasta de acum nu se poate rosti prin
cuvinte.
Dac se uit cineva la deosebirea duratei timpului, deosebirea ntre amndou
vieile este att de mare c nici o gndire nu o poate cuprinde; sau cum ar
putea cineva s pun n alturare viaa noastr cea scurt de acum cu cealalt,
care nu are margine i care dureaz venic? Ba nc orice ar voi cineva s aduc,
deosebirea ntre amndou vieile nu se poate descrie dup cuviin. Dac strlucirea
trupului celui nviat a asemna-o cu razele soarelui, cu lumina fulgerului,
totui a zice prea puin. Si pentru o astfel de mrire nu trebuie noi s jertfim
i bani, i via i totul? Dac un mprat pmntesc te-ar primi n palatul su i tear face mai nsemnat dect toi ceilali, te-ar cinsti i te-ar drui, nu te-ai crede tu oare
cel mai norocit?
Iar cnd Dumnezeu voiete a te primi n palatul Su cel mprtesc din cer,
cnd mpratul mprailor voiete a te cinsti i a te face nsemnat, cnd tu ai
s strluceti ntre ngeri i ai s te ndulceti de mrirea cea negrit, tu te
stnjeneti, pe cnd ar trebui cu bucurie i sltnd s jertfeti nsi viaa ta
pentru aceasta.
Tu faci toate numai ca s dobndeti o dregtorie, un post de cinste pe
pmnt; iar cnd i se fgduiete mpria cerului, o mprie venic,
atunci tu te leneveti i te retragi.

O, nchipuie-i n duhul tu cerul, aceast nlime nesfrit, aceast lumin

strlucitoare, cetele ngerilor i ale arhanghelilor, i toate puterile cereti i

stpnirile, i totodat gndete la Ziua Judecii; atunci vei socoti mic toat
mrirea cea pmnteasc i vei vedea o privelite care te va umple de fiori i
de groaz! Tu vei vedea, cu duhul, cum cerul se deschide i Unul Nscut Fiul lui
Dumnezeu, ntru mrirea Sa pogoar la Judecat, nconjurat nu de sute, ci de
multe mii de ngeri. Toate se vor umple de groaz i de fric, pmntul se va
despica i toi oamenii, de la Adam, vor iei i vor nvia. Iar Hristos nsui se
va arta cu o mrire care, prin strlucirea Sa, va ntuneca lumina soarelui i a
lunii.Ah, ce nepricepere ar fi, cnd pe noi ne ateapt astfel de bucurii i mrire, s nu
ne lipsim cu totul de acestea de acum i s nu gndim la amgirea Satanei, care ne
abate de la nite lucruri aa ele mari, dndu-ne pulbere i noroi pentru ca s
rpeasc cerul, aratndu-ne chipuri de umbre pentru ca s ne smulg bunurile cele
adevrate! Iar chipuri de umbr sunt bucuriile i bogiile cele pmnteti. Cnd va veni
atunci lumina, se va arta c cei ce adeseori preau cei mai bogai, sunt ntr-adevr cei
mai sraci. Acum noi, iubiilor, tiind toate acestea, s fugim de nelciunea Satanei, ca
s nu ne osndim mpreun cu dnsul i s nu ne zic Judectorul: Ducei-v de la
mine, blestemailor, n focul cel venic, care este gtit diavolului si ngerilor lui (Mt. 25,
41).
Aa, nsui Domnul ne ngrozete cu iadul. De aceea s nu ne ndoim de
existena iadului, ca s nu ajungem ntr-nsul. Cci cine nu crede c este iad,
pururea va fi uuratic la minte si lene, iar cel ce va fi aa, desigur va ajunge n iad.
De aceea s nu ne ndoim de iad, ci foarte mult s vorbim despre dnsul, ca
astfel cu att mai puin s pctuim.
Amintirea acestor conversaii i griri, dac ele sunt vii ntre noi, ne vor putea
curai de toat rutatea, ca o doctorie amar. S ntrebuinm cu srguin
aceast doctorie, ca s ne putem curai de pcate i nvrednici s vedem pe Dumnezeu,
mprtindu-ne de fericirea cea cereasc, prin harul i iubirea de oameni a Domnului
nostru Iisus Hristos, cruia se cuvine cinstea n vecii vecilor! Amin.
(sursa)

Ioan Ianolide DETINUTUL-PROFET, despre JUDECATA LUI HRISTOS si

LUCRAREA INSELATOARE A LUI ANTIHRIST

Tristetile unui detinut

Deinutul simte c ntr-un viitor previzibil puterea comunist va fi anihilat. i totui el
e trist i ngrijorat. Trist este pentru c vede c aceia care au avut puterea
comunizrii rii se profileaz ca stpni i ai lumii ce va veni.

Este ngrijorat pentru c nelege c se deschid perspectivele unei tiranii

mondiale fr oponeni i fr precedent. Vielul de aur, zeul strvechi se
arat azi ca o uzin atotputernic n spiritul omenirii. Lumea se nchin
mainii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material i a finalitii
neantice. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei
genetice i al tehnicii de determinare a contiinelor va fi atotputernic i va
nimici omenirea. Nimeni nu garanteaz libertatea oamenilor n aceast
civilizaie, nimeni nu poate guverna forele tehnologice n aceast civilizaie.
De aceea omenirea triete pe culmile disperrii. Toate problemele lumii se afl n
Crucea lui Hristos i a cretinilor, cte ori vom rtci drumul, ori vom lenevi pe
cale, s ne napoiem la Evanghelie i la Duhul Sfnt. Suferinele ce ni se
pricinuiesc au menirea biciuiasc lenea noastr i s ne lumineze minile.
Ioan Ianolide, 1985

Hristos Judecatorul
Hristos a venit n lume i a fost rstignit. Lumea s-a revoltat mpotriva lui
Hristos i El a biruit-o. Apoi Hristos s-a aezat pe Scaunul de Judecat, plin de putere
i de slav. Judecata Lui trezete contiinele celor frdelege i nedrepi. Nimic nu va
mai putea fi tinuit, nici un ru nu va mai fi justificat, nimic nu va putea fi
falsificat. Crudul adevr va despica fiina pn n adncimile ei.
n faa Judecii au s dispar cele dou cauze ce ntunec aici contiina: starea de
pcat i ignorana. Oamenii vor fi pui n faa evidenei pe care au ignorat-o, dei o
avuseser n fa, nct nu se vor mai putea apra.

Omenirea va deveni

transparent i tot pcatul va fi privit deschis.

Ni se va spune:
V-am dat un rai i l-ai prsit, v-am fcut frai i v-ai ucis ntre voi. V-am
dat o Lege i v-ai nchinat vielului de aur, am venit la voi i nu M-ai primit.
M-ai rstignit i v-am iertat netiina i v-am dat Duhul Sfnt, dar voi continuai s
M ucidei, mpotriva evidenei.
Ai drmat zeitile grecilor i romanilor, dar ai creat un alt idol. Au fost eliberai
robii antichitii, dar ai creat o robie modern. S-a prbuit un imperiu pgn, dar
ai creat altele, mai pgne. S-a nruit o ornduire nedreapt, dar n-ai fost capabili de
una dreapt. S-a terminat o tiranie, dar s-a nlocuit cu alta.

M-ai alungat cnd din inimile voastre, cnd din ornduirile voastre i n-ai
mplinit nc voia Mea. Ai crezut o vreme n Mine, dar apoi v-ai fcut pe voi
niv dumnezei.
Eu am umplut lumea cu Duhul Sfnt, dar voi ai mpins lumea spre hul
umanismului. Eu v-am nvat s stpnii cu Duhul materia, dar voi v-ai nchinat i
v-ai robit materiei, mutilnd chipul Meu din voi.
Eu v-am dat un suflet armonios, n care am pus toate darurile de care aveai nevoie,
dar voi v-ai nchinat zeiei raiunii. Eu furisem o contiin sfnt n lume, dar voi
ai preferat egoismul capitalismului. Eu ridicam sufletele, viaa i ordinea din lume
la pacea liber a desvririi, dar voi ai preferat pozitivismul ateu, care n numele unor
false legi v mutileaz i v nefericete.
V-am dat nelepciune, dar vrjmaii s-au dovedit adesea mai nelepi dect
voi. V-am dat puteri sfinte s ndrznii cu duhul, dar adesea au cutezat mai mult
vrjmaii. V-am dat lumea s o stpnii, dar ai lsat-o prad vrjmaului. V-am dat
idealul mpriei Mele, dar n-ai mai crezut n el i lumea a fost acaparat de
falsele mprii ale vrjmaului.
V-am certat de nenumrate ori, dar nu v-ai trezit. Trec peste voi ncercri
apocaliptice, dar nc nu v-ai umplut de Duh Sfnt.
Eu sunt prezent n lume, Eu lucrez prin voi toi, dar voi M rstignii necontenit
cu lenea voastr, cu puintatea voastr, cu ignorana voastr.
V cer socoteal pentru tot rul fcut i pentru tot binele uitat. V cer socoteal pentru
faptele voastre de acum i pentru nrurirea ce ai avut-o asupra mntuirii lumii
ntregi, cci rspundei solidar n timp i n spaiu de tot ce e ru n cugetele voastre i
n ornduirile voastre.
Evanghelia Mea e aceeai pe pmnt i n ceruri, dar voi ai fcut-o cnd pmnteasc
fr ceruri, cnd cereasc fr pmnt. Mereu ai rstlmcit Duhul Sfnt dup
ignorana, ipocrizia i laitatea din voi.
Nu v amgii: Eu sunt aici, Eu lucrez aici, Eu judec aici, Eu mpresc aici,
fr a m despri de Ceruri, ci ridicndu-v pe voi la Mine. Multe sunt
pcatele oamenilor, dar cel mai mare este s cread c se pot mntui, c pot
tri fr Mine. Privii lumea, privii universul, privii viaa, privii sufletele voastre! Ele
nu sunt dect prin Mine i nu se pot mntui dect prin Mine.

Am fost Iubitorul vostru i voi fi Judectorul vostru. Voi cerceta legile voastre, voi
cerceta ornduirile voastre, voi cerceta cultura voastr, voi cerceta modul vostru de
via, voi cerceta cugetele voastre.
Vei da socoteal nu numai de faptele voastre, ci i de nzuinele voastre, de
idealurile voastre, de crezurile lumii voastre. Cu ct nrurirea voastr a fost mai
mare n lume, cu att v este i rspunderea mai mare.
Iat c s-a destrmat nveliul de materie al lumii voastre, iat c v-am scos din
ngustimea timpului, iat c simurile voastre s-au curit, iat c acum vedei slava
tainic a lumii.
Cei ce ai neles voia Mea i ai mplinit-o, v bucurai de viaa cea pururi fericit,
iar cei ce nu ai fcut voia Mea, ci ai fcut voia voastr, v vei chinui n veci,
fr iubire, fr har, fr bucurie, ntr-o disperare ce nu piere, cci vei plnge venica
voastr nfrngere.

Antihrist
Istoria e confruntarea dintre bine i ru, dintre Dumnezeu i satana, dintre Hristos i
antihrist. Pcatul, satana i antihrist se afl n necurmat ofensiv de a stpni
lumea, de a o duce spre iad: iad istoric i venic, iad spiritual i material.
Virtutea, harul i Hristos lupt necontenit spre a sfini lumea i a o conduce spre
rai: rai pe pmnt i n ceruri, rai n duh i n materie.
n aceast btlie nu ntotdeauna nving cretinii, ci sunt i epoci de triumf antihristic.
n aceast btlie nu ntotdeauna sunt bine delimitate forele virtuii de forele
pcatului, ori slujitorii lui Dumnezeu de slujitorii satanei. Antihrist folosete i
masca binelui spre a-i nela pe oameni.
Antihrist nu e un om pctos, ci e un om demonizat, n care rul devine concepie i
aciune antihristic i antiuman. Antihrist are ur contient mpotriva lui
Hristos, fiindc Hristos nu S-a nchinat satanei i n-a vrut s devin mpratul
unei lumi pctoase i mincinoase.
Sunt mai multe fore apocaliptice ce se desfoar n istorie desfrnata, arpele,
balaurul dar toate transmit puterea lor Fiarei cu numrul 666 acesta este
Antihristul. Forele antihristice se recunosc prin faptul c sunt mincinoase, rele, viciate,
necredincioase, corupte, tiranice, pline de ur, de nelegiuire i de blasfemie.
De cealalt parte, cretintatea formeaz forele hristice n lupt cu pcatul, satana i
antihrist. Ele mrturisesc adevrul, iubirea, dreptatea, frumuseea, bucuria

venic, credincioia i slava lui Dumnezeu. Biruina lor e asigurat de puterea lui
Hristos Dumnezeu.
Pcatul a viciat fiina duhovniceasc i material a oamenilor, ptrunznd n
societatea lor, n istoria lor i n natura lor. Prin pcat omul a pierdut comuniunea
cu Dumnezeu i a rtcit fie prin propriile erori umane, fie prin ispitirea satanic.
Pcatul este individual, este comunitar i este politic, de aceea i pedepsele
sunt personale, comunitare i politice. Pcatul tinde s orienteze, s organizeze i
s stpneasc lumea. Pcatul personal este grav n profunzime, dar nu are suprafa
mare. Pcatul organizat, legalizat i guvernamental preia toat gravitatea
pcatului personal i-i adaug orizont larg, tinznd s corup i s piard
lumea toat. Suferinele cele mai cumplite ale lumii sunt cele comunitarpolitice i atrag i cele mai grave pedepse.
Cretinismul opune pcatului curirea, virtutea i sfinenia, dar spre a nfrunta forele
organizate ale pcatului, credina trebuie s fie mai lucrtoare, mai puternic i mai
convingtoare dect tentaiile pcatului. Lupta se d la modul individual, comunitar
i politic.
Biserica nu se poate rezuma la pcatul personal, ci trebuie s dispun de conceptele i
mijloacele luptei cu pcatul comunitar i politic. Restaurarea lumii e un proces complex
i complet prin biruina lui Hristos n toate planurile i dimensiunile vieii. Hristos a
biruit lumea aceasta este ndejdea lumii.
Satana este prima creatur ce s-a opus lui Dumnezeu. Pcatul originar a nceput prin
ispitirea omului de ctre satana. Satana a iscat n om eul, tentndu-l cu orgoliul
i plcerea i ispitindu-l s se despart de Dumnezeu. Aa a ajuns omul eu fr
Dumnezeu, sau chiar eu mpotriva lui Dumnezeu.
Duhul satanic ispitete din afar pe om, se strecoar ntr-un gnd i n cele din
urm umple omul n toat fiina lui sufleteasc i trupeasc. Oamenii satanizai
folosesc magia neagr, dar de multe ori nu mai au contiina satanizrii lor, ba chiar l
neag pe satana, ns sfritul lor este nebunia i sinuciderea.
Satana ajunge s stpneasc omul, apoi l face agent al su, al rului
comunitar i al rului politic. Omul satanizat este un pericol social, cultural, politic i
spiritual. Satanizarea colectiv i organizat politic este un monument de rutate, ce se
asemuiete sfatului satanic din iad, otirilor demonilor i ordinii demonice din iad.
Satanizarea ajuns stare de lege, de ordine i de guvernare creeaz o
atmosfer

satanic,

o pseudo-spiritualitate i o modalitate de vieuire

satanic. Sunt astzi organizaii omeneti satanizate ce rspndesc satanismul.

Satanizarea e mai rea dect pgnismul.
Cnd forele satanice ajung s cucereasc puterea n lume, ele i fac otiri ca s le
apere, legi care s le organizeze, ideologii care s le justifice i chiar religii ca s-i
nele pe oameni.
Guvernarea puterilor satanice se justific prin starea de pcat i necredin i ea
are o durat corespunztoare iconomiei provideniale, prin care lumea i va plti
rtcirile ei pn ce se va poci i va reintra n rnduiala dumnezeiasc a vieii. Cretinii
nu trebuie s lase forele satanice s cucereasc puterea; iar dac au cucerit-o,
ei trebuie s-i organizeze forele i s o nving n numele lui Hristos.
Cretinismul este veghea i puterea sfnt care rspunde de mntuirea lumii. i vai de
cretinii ce nu corespund sfintei misiuni ce le este ncredinat, cci Dumnezeu va ridica
i din pietre pe ali alei ai Si, care s-I zideasc mpria!
Antihrist

este

un

om,

anume

un

om

politic

ce

va

stpni

lumea

descretinnd-o, sataniznd-o i pierznd-o.

Antihrist e persoan, dar fenomenul antihristic e social-politic. Hristos este i El
persoan, dar cretinismul este fenomen general-uman. Iat cele dou poziii, cele
dou lumi i cele dou persoane ce stau fa n fa n confruntarea
apocaliptic: Hristos i antihrist.
Antihrist are neamul su, otirea sa, filozofii si, activitii si, legile sale,
spiritualitatea sa, cultura sa, civilizaia sa, lumea sa, aliaii si, tovarii si de
lucru, slugile sale, spionii si, clii si, metodele sale i este plin de nelepciune,
iscusin i putere. El tie s fie i frumos, i bun, i omenos, spre a induce
lumea n eroare[1]. El convinge i pe unii cretini, pn ce-i va pierde, cci el
nu sufer pe Hristos.
Antihrist e ofensiv, cuceritor i revoluionar. El folosete aurul ca zeu i ca putere,
minciuna ca argument i capcan, tirania ca guvernare. El tie s dizolve prin
libertate, s anuleze prin egalitate i s stpneasc prin putere.
Sabia e argumentul su suprem: ucide pe toi cei ce nu i se supun. Urte
adevrul, dragostea, dreptatea i toate valorile ce vin de la Dumnezeu. Antihrist e
spiritul caiafic perpetuat n istorie prin uciderea lui Hristos. Pentru antihrist,
Iuda i Caiafa sunt sfini, iar Hristos este trdtorul. Antihrist se vrea pe sine
centrul lumii, prin alungarea hristocentrismului.

Pe muli sfini i va sili el s i se nchine, dar tot nu-i va asigura puterea. Puterea lui e
tolerat de iconomia dumnezeiasc pentru a se respecta libertatea omului. Puterea lui
se explic prin pcatele i necredina oamenilor, prin orgoliul de a stpni
lumea i prin ispitirea satanic. Oamenii au de ales ntre a sluji lui Hristos sau
lui antihrist.
Puterea lui antihrist are un caracter local i altul universal, un caracter temporar i altul
etern. Btlia apocaliptic este necurmat pn la biruina final a Mielului.
Puterea lui antihrist e tolerat pentru o vreme, iar vremea aceea este n funcie de
trezirea cretinilor, cci cretinii vor suferi pn ce vor deveni vrednici de Hristos,
asemenea Lui, biruitori prin El.
Cretinii particip cu Hristos la mntuirea lumii, dup cum antihrist particip
cu fiii ntunericului la pierzania lumii. Cretinii s nu uite c adesea fiii
ntunericului sunt mai nelepi, mai viguroi i mai puternici dect fiii luminii.
Cretinii s neleag c neprihnirea lor, energia i puterea lor trebuie s
depeasc i s nving pe a fiilor ntunericului.
Cretintatea va triumfa prin Hristos. El vine s desvreasc i s fac posibil
mntuirea lumii czut n pcat.
Antihrist va fi biruit de Hristos.
(in: Ioan Ianolide, Detinutul Profet, Ed. Bonifatie, 2009)
[1] Cu acest fel de chip va veni, preapngritul, ca un fur, ca s nele pe toi: smerit,
linitit, urnd cele nedrepte, dinspre idoli ntorcndu-se, evlavia mai cu seam
cinstindu-o, bun, iubitor de sraci, peste msur de frumos, prea cu bun aezare,
blnd ctre toi, cinstind cu cuviin neamul iudeilor, fiindc ei ateapt venirea aceluia.
i dup ce multe noroade i gloate vor vedea nite fapte bune ca acestea i puteri, toi
cu o socoteal se vor face i cu bucurie mare l vor propovdui pe el mprat, zicnd
unii ctre alii: Au doar se mai afl vreun om bun i drept ca acesta? (Sf. Efrem Sirul,
Cuvnt pentru a doua venire a Domnului, sfritul lumii i venirea lui Antihrist n
Apostazia i Antihristul dup nvturile Sfinilor Prini, Constana 2008).