Episcopul Melchisedec Stefanescu si Mitropolitul Visarion Puiu.

Interferente

col. (r) Dumitru STAVARACHE

Literatura cu privire la cei doi ierarhi ortodocsi romani

Viata si activitatea episcopului Melchisedec Stefanescu (1822 – 1892)

a fost prezentata in studii si lucrari publicate de biografi, istorici, teologi:
1892 – Constantin Erbiceanu si Vasile Dornescu; 1894 – Ioan Kalinderu;
1907 – 1909, Constantin C. Diculescu; 1911 – Ion Popescu Pasarea; 1912 –
Nicolae Dobrescu si Constantin Nazarie; 1925 – 1933, I. Gotcu; 1932 –
Simion Mehedinti, Lucian Triteanu, Iuliu Scriban; 1927 – Ilie Gheorghita;
1932 – 1942, Veniamin Pocitan; 1939 – Gherontie Nicolau, V. Bargoanu,
Alex. Resmerita, Th. N. Ciuntu, Dumitru Stanescu; 1936, 1967 – Ghe.
Dinca; 1942 – Simeon Reli, Milan Sesan, Gh. Vlad, Gh. Nitu, Ghe.
Porcescu, C. Gh. Vartolomeu, Nicolae Dragomir, Scarlat Porcescu, Nicolae
M. Popescu.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial personalitatea episcopului
Melchisedec Stefanescu a fost abordata, in scris, mai ales de clerici – Paul
Mihail, Eftimie Luca, Scarlat Porcescu, Gabriel Cocora, Gh. Vlad, I.
Todoran, Nicolae Grosu, Ioan Ivan, Epifanie Norocel, Constantin Mosor, I.
Bostenaru, Valentin Bratan, Mircea Pacurariu, dar si cativa mireni – Al.
Zub, N.Georgescu, Nicolae Ciachir. Doua lucrari de diploma au fost
intocmite de Costache D. Buzdugan (1970, Teologie) si Violeta Popescu
(1980, Facultatea de limba si literatura romana), ambele ramase in
manuscris. O lucrare de referinta, utilizata si de noi in documentare, este teza
de doctorat a pr. Alexandru M. Ionita1. In ultimii ani, au mai publicat studii
Marius Alexandru Istina (1988, 2002), Alexandru Jinga (200), Vasile Miron
(2000, 2002), Florin Tuscanu (2000, 2005).
Despre mitropolitul Visarion Puiu (1879-1964) s-a scris mai putin. In
perioada interbelica, Constantin N. Tomescu a scris o documentata lucrare

1
Pr. Alexandru M. Ionita, Episcopul Melchisedec Stefanescu al Romanului. Viata si activitatea (1822 –
1892). Teza de doctorat, Bucuresti, 1992, 201 p; publicata, cu acelasi titlu, in anul 1999, Constanta, Ed.
Europolis, 404 p.; studii publicate in 1998, 1999, 2001, 2002.
cu privire la activitatea episcopului Visarion Puiu al Hotinului2. Dupa
razboi, timp de peste patru decenii, nu s-a scris si nu s-a vorbit despre
mitropolitul Visarion Puiu, ca urmare a condamnarii lui la moarte, in
contumacie (1946), de catre Tribunalul Poporului din Bucuresti, si a
caterisirii de catre Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (1950). Incepand
cu anul 1990, an in care Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a nulat
nedreapta caterisire din 1950 si l-a reabilitat, au inceput sa fie publicate
articole despre marele patriot si ierarh Visarion Puiu. In perioada 1990-2005,
au abordat subiectul Visarion Puiu in publicatii sau comunicari atat clerici,
cat si mireni3: clerici (teologi) – Daniel Ciobotea, Ioachim Bacauanul,
Nicolae Dascalu, Ioan Ivan, Mircea Pacurariu, Mihai Mocanu, Anton
Despinescu, Nita-Dan Danielescu, Eugen Dragoi, Benedict Sauciuc, Timotei
Aioanei, Dumitru Marcel Andreica, Florin Tuscanu, Pavel Postolache,
Dumitru Cristea, Dumitru Velenciuc, Dragos-Radu Mihai, Remus Grama,
Boris Buzila; mireni – Gheorghe Buzatu, Aurel Sergiu Marinescu, Gheorghe
Vasilescu, Elena Istratescu, Adrian Nicolae Petcu, Florin Manolescu,
Gheorghe Zbuchea, Rodica Solovei, Virgiliu Z. Teodorescu, Aurel
Pentelescu, Dumitru Stavarache, Ion Negoiescu, Leonard Gavriliu, Ion
Zubascu, Euripide Moraitakis.
Un rol important in redescoperirea mitropolitului Visarion Puiu l-a
avut Comitetul de initiativa4 constituit la Pascani in anul 1996, care a
organizat anual Zilele Mitropolit Visarion Puiu, ajunse, anul acesta, la
editia a XIV-a. In anul 2002, a fost publicata prima lucrare consacrata
mitropolitului Visarion Puiu, iar in anul aniversar 2004, alte doua lucrari.
Anul 2005 a inregistrat o cifra record: trei lucrari despre marele mitropolit.
Sub inaltul patronaj al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, personal al I.P.S.
Daniel Ciobotea (care a binecuvantat toate editiile Zilelor Mitropolit
Visarion Puiu, s-a organizat Seminarul spiritual-academic cu titlul
Mitropolitul Visarion Puiu – 125 de ani de la nastere si 40 de ani de la
trecerea sa la vesnicie, Manastirea Neamt, 10 si 11 august 2004.
Constituirea, la sfarsitul anului 2005, a Asociatiei Visarion Puiu a
deschis noi perspective in abordarea acestei mari personalitati, fapt dovedit

2
10 ani de la reinfiintarea Episcopiei Hotinului (1923 – 1933), Institutul de Arte Grafice Luceafarul,
Bucuresti, 1934, 331p.
3
O lista cu autori si titlurile lucrarilor, studiilor, comunicarilor, a fost publicata in lucrarea Mitropolit
Visarion Puiu, Insemnari din viata mea, editie ingrijita de Dumitru Stavarache si Gheorghe Vasilescu,
Ed. Trinitas, Iasi, 2004, p. 158 – 168.
4
Compunerea Comitetului: directorul Casei de Cultura M. Sadoveanu din Pascani, 3 preoti din
Protopopiatul Pascani – Pavel Postolache, Mihai Mocanu, Dumitru Cristea; preotul Florin Tuscanu
(protopopiatul Roman), colectionarul Vasile Nita, din Pascani (decedat in 2002), colonel Dumitru
Stavarache, istoric militar (Bucuresti).
la cateva luni prin organizarea celei de-a X-a editii a Zilelor Mitropolit
Visarion Puiu.
Prezentarea studiilor si lucrarilor publicate cu privire la cei doi ierarhi
constituie o adevarata tema de cercetare, ce va fi, probabil, abordata in
viitor.

Melchisedec Stefanescu si Visarion Puiu. Puncte comune

In scrierile sale, mitropolitul Visarion Puiu pomeneste adesea pe

episcopul Melchisedec Stefanescu, iar din intreaga activitate a mitropolitului
se poate constata ca i-a fost discipol. „Figura acestui vladica Melchisedec –
scrie Visarion Puiu – era coplesitoare, nu numai prin inalta sa pozitie in
Biserica, ci si prin tot ce gravita in jurul sau, impunandu-l ca pe cineva
superior prin sine insusi...Mi-am putut da seama de complexitatea
personalitatii sale si din respectul de care se bucura in cler si in oras, si
indeosebi din cele auzite in ziua inmormantarii sale, ce a avut loc la 16 mai
1892, eu fiind atunci elev in clasa a doua seminariala. Aceste lucruri le-am
verificat mai tarziu din izvoare sigure si valoroase.” Citarea episcopului
Melchisedec inca din timpul studiilor sale la Kiev, constituie o dovada a
faptului ca a studiat de timpuriu opera mentorului sau.
Cateva coordonate comune ale celor doi ierarhi:
- influenta familiei, mai ales a mamei, in cunoasterea fenomenului religios,
fapt consemnat de ambii ierarhi in scrierile lor;
- au studiat la Academia duhovniceasca din Kiev; Melchisedec in anii 1848-
1851, Visarion in anii 1907-1908 (ca bursier al fundatiei create de
Melchisedec, prin testament);
- au fost directori ai unor seminarii teologice; Melchisedec, la Husi (1856-
1861), Visarion la Galati (1909-1918) si Chisinau (1918);
- au fost martori ai unor fapte si evenimente de mare insemnatate pentru
existenta romaneasca; Melchisedec – revolutia de la 1848, Unirea
Principatelor (1859), Razboiul de Independenta (1877-1878), autocefalia
Bisericii Ortodoxe Romane; Visarion – rascoala din 1907, al doilea razboi
balcanic (1913), Razboiul pentru Intregirea Romaniei (1916 – 1919), Marea
Unire (1918), al doilea razboi mondial (1939-1945), perioada Razboiului
Rece, eliberarea coloniilor;
- timp de o jumatate de veac, fiecare din ei a lucrat pentru raspandirea
culturii si stiintei in randul clerului si poporului, pentru adaptarea vietii
bisericesti la noile structuri ale dezvoltarii tarii, pentru intarirea
credinciosilor in dreapta credinta;
- au fost vrednici ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, care au pastorit mai
multe eparhii; Melchisedec, la Husi, Dunarea de Jos, Roman; Visarion, la
Arges, Hotin, Bucovina, Transnistria, Eparhia Romanilor din Strainatate;
- sunt ctitori de lacase de cult si asezaminte de cultura;
- au fost preocupati de formarea tinerilor, prin forme moderne de
invatamant, instruire si educatie;
- ca membri ai Sfantului Sinod, au fost autorii a numeroase propuneri si
reglementari; Melchisedec a contribuit la constituirea Sf. Sinod, iar Visarion
la infiintarea unor eparhii in tara – Hotin, Maramures, Timisoara, si in
strainatate – Episcopia Ortodoxa Romana din America, Eparhia romanilor
din strainatate;
- au fost printre cei mai eruditi clerici ai timpului lor si, in acelasi timp,
oameni de actiune; ceea ce spunea pr. Nicolae Popescu despre Melchisedec,
ca „a putut strange in mintea lui invatatura lumii, in inima lui bunatatea
crestina, in vointa lui infaptuirea necurmata”, se poate afirma cu siguranta si
despre Visarion; „ca este un om curajos - scria o publicatie engleza despre
Visarion Puiu – o dovedeste cartea sa Adevaruri crude, care a revolutionat
gandirea clericala romana si a creat o noua era in educatia clerului roman.
Ca scriitor, mitropolitul Visarion a publicat diferite lucrari de istorie a
Bisericii Romane si a fost socotit de profesorul Iorga cel mai invatat cleric
roman”
- ambii au fost apreciati de contemporani ca indreptatiti a ajunge intai-
statatori ai Bisericii Ortodoxe Romane; Visarion a si candidat la alegerile
pentru Patriarh, dupa trecerea la cele vesnice a Patriarhului Miron Cristea;
tot mai multi clerici il considera pe Visarion Puiu un adevarat patriarh al
exilului romanesc;
- le este comuna dragostea fata de neam, viziunea asupra istoriei;
- au fost adevarati precursori ai ecumenismului modern; „Adevarul este –
scria Melchisedec – ca am simpatii pentru Biserica Rusa, ca si pentru
celelalte Biserici Ortodoxe, cea Greaca, Sarba, Bulgara, precum si pentru
toti romanii ortodocsi, care formeaza diferite biserici prin statele vecine.
Asta-i totul. Pe taram politic insa eu nu am alta tara mai iubita decat
Romania.”; despre Visarion, recunoaste chiar unul dintre autorii critici, ca
„s-a aratat preocupat de ecumenism intr-o perioada cand acest cuvant circula
doar in cercuri restrans, iar lucrarea ecumenista moderna se afla la primii
pasi.” „Mitropolitul Visarion Puiu, afirma I.P.S. Daniel, este un roman cu
deschidere internationala foarte mare; este un om care apreciaza valorile
altor Biserici Ortodoxe surori si chiar ale altor Biserici de alta confesiune,
pastrand insa cu fidelitate credinta sa ortodoxa si dragostea fata de neamul
sau.
- legatura cu Romanul este, de asemenea, un punct important al relatiilor
spirituale ce-i uneste peste veacuri pe cei doi ierarhi; referirile fiecaruia in
diferite scrieri (publicate sau in manuscris) stau marturie in aceasta privinta.
Am enumerat numai cateva din coordonatele pe care s-au intalnit si au
actionat episcopul Melchisedec si discipolul sau mitropolitul Visarion. Un
argument la cele afirmate de noi in aceasta scurta comunicare este si
Cuvantul rostit de Visarion Puiu la mormantul lui Melchisedec Stefanescu,
la implinirea a 30 de ani de la moartea sa (Anexa nr. 1)
Ne exprimam speranta ca viata si activitatea acestor doi mari patrioti
si ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane sa fie popularizata pentru a fi
cunoscuta, in special in institutiile de invatamant de toate gradele. Jertfa lor
pentru neamul romanesc si Biserica stramoseasca poate intari spiritele si
sufletele celor din tanara generatie in lupta pentru apararea valorilor morale
si spirituale tot mai amenintate in epoca in care ne aflam.

Anexa nr.1

Cuvant rostit la mormantul episcopului Melchisedec al Romanului

de catre episcopul Visarion Puiu al Argesului,
la parastasul de 30 de ani (16 mai 1922)

In acest oras stravechi al Romanului, cu asezare asa de pitoreasca si

cu gospodarii afundate in verdeata gradinilor, viata este marginita spre
miazanoapte de fabrici si cai ferate, fructe ale vremurilor noi, pe care le arata
furnalele de fabrici si miscare intensa a trenurilor; iar spre miazazi, de
institutii seculare bisericesti, linistite, lasate noua de veacuri apuse, aratate
de turlele episcopiei si ala manastirii de langa ea.
Venind prin latura amintita la inceput si strabatand ulitele curate si
drepte ale acestui mic oras, cu viata asa de domoala, iata-ne adunati laolalta,
localnici si oaspeti veniti din departari, in aceasta parte veche a Romanului,
intr-o gradina vladiceasca si in fata unui mormant.
Am zis, oras domol, pentru ca, desi viata lui se socoteste in secole, si-
si duce obarsia tocmai la inceputul intocmirilor politice ale Tarii
Moldovenesti, si cu toate ca a fost un oras insemnat in vechea noastra tara a
Moldovei, totusi, nici in trecut, precum nici in prezent nu a fost loc
framantat de intamplari istorice insemnate, ci si-a pastrat un caracter
patriarhal, pururea patriarhal, asa cum ni se infatiseaza si acum.
Si, precum in vremea veche a vazut multi din cei mai de seama boieri
si-a fost targ de mare vornicie, dar fara urme deosebite in istoria Moldovei,
asa in latura bisericeasca, pe aici treceau toti vladicii neamului, inainte de a
urca la carma Mitropoliei tarii Moldovei, dar nici de la unii, nici de la altii,
orasul nu pastreaza urme deosebite, nici chiar mormintele lor; caci prea
putini dintre ei, si foarte apropiati de zilele noastre, odihnesc in aceasta
liniste de vladiceasca asezare a Episcopiei de Roman.
Numai un singur ierarh, un singur vladica de Roman, oprit aici din
mersul sau spre carma inalta a Bisericii, de neprieteni, ilustreaza acest targ,
precum prin activitatea ce a desfasurat ca pastor al acestei eparhii cat a fost
in viata, asa si prin faptul ca aici a cerut sa fie locul sau de vesnica odihna si
acela este vestitul episcop langa a carui mormant ne-am adunat in clipa de
fata – episcopul Melchisedec Stefanescu.
Cine a fost acest episcop si ce ne-a intrunit pe noi aici astazi?
Precum in lumea fizica ce ne inconjoara, pe pamant, vedem cum se
deosebeste munte de munte, si intre cativa mai inalti se gasesc atatia
marunti; precum in slava cerului plina de stele se deosebesc unele mai
stralucitoare decat altele; precum in lungul sir de ani ai institutiilor omenesti,
nu toti conducatorii lor asemenea, ci se ivesc si unii mai deosebiti; asa in
sirul carmuitorilor Sfintei noastre Biserici, este cu voia lui Dumnezeu, sa
apara din cand in cand si ierarhi mai insemnati. Si unul din acei prelati, care
s-au deosebit prin intelepciune si activitate rodnica bisericeasca, pe rand, in
scaunele a trei episcopate, la Ismail, la Galati si la Roman, a fost tocmai
eruditul episcop Melchisedec, a carui figura blanda si patriarhala, s-au
invrednicit multi dintre noi a o vedea, desi plecarea sa din aceasta lume, a
fost parca ieri, si totusi de atunci s-au strecurat 30 de ani!...
Si, precum cunoastem din paginile istoriei noastre bisericesti, ca la
anumite epoci apar figuri care stralucesc veacul lor si par chemate anume,
tot asa intr-o epoca de grele imprejurari pentru Biserica noastra, cum a fost
indeobste vremea inchegarii intailor Principate Unite, a secularizarii averilor
bisericesti, savarsite in chip asa de crud, luate din mana clericilor straini, fara
a fi date in ale Bisericii nationale; intr-o vreme de lips27 si 28 februarie de
carmuitori sufletesti cum i-ar fi trebuit mai ales atunci Bisericii; cand
literatura noastra bisericeasca inca nu-si luase un drum; cand pregatirea
clerului era asa intarziata si redusa, atunci a fost voia lui Dumnezeu ca la
carma Bisericii sa apara un ierarh ca episcopul Melchisedec, care daca n-ar
fi fost asa de singur si ar fi fost mai mult sprijinit decat impiedicat, ar fi dat
vremii episcopatului sau o stralucire inca mai mare si Biserica noastra era de
mult in situatia pe care demult cu totii o asteptam.
Harnic cercetator al trecutului istoric al tarii noastre pe care a iubit-o
din tot sufletul si a carui munca literara pretuita l-a asezat intre membrii
activi ai Academiei Romane; profund teolog, pregatit in cea mai inalta
Academie de studii teologice a vremurilor sale cum era cea de la Kiev din
Rusia; pedagog si profesor care alcatuieste atatea manuale didactice si
organizeaza pe rand, trei Seminare pentru pregatirea preotimii trebuitoare
satelor noastre; ctitor ziditor de chilii si asezaminte de cultura ca acesta in a
carui cuprins ne gasim; incercat carmuitor de eparhii si venerat ierarh nu
numai de fii sai ortodocsi, dar si de cei de alte confesiuni – figura acestui
vladica de Roman, se contureaza maret si epocal, ca al unui luceafar al
ierarhiei noastre, pentru care nu numai noi, dar si generatiile ce vor veni, ii
vor pastra admiratie, iar istoria Bisericii nationale, pagini deosebite.
Pentru asemenea consideratiuni, ne si gasim azi impreuna langa
mormantul sau – pe care clerul eparhiei si acest oras ar trebui sa-l
adumbreasca sub o capela cat mai curand, - veniti a-i cinsti pomenirea si
deosebita solemnitate.
Si de aceea ne-am adunat aici, afland stirea, ca epitropia
asezamantului sau pusa sub conducerea venerabilului sau frate, a P.S.
Arhiereu Valerian, neadormit strajer al acestui mormant, a randuit sa faca
astazi, a 30-a pomenire de la trecerea din aceasta viata a episcopului
Melchisedec.
Sunt umbre care dau mai mare stralucire luminii, sunt morminte care
dau viata; din cultul mortilor rasar eroii si virtutile. Si tot prin cultul celor
trecuti din aceasta viata, se da cea dintai rasplata celor care au savarsit in
lume, virtuti si fapte insemnate pentru binele obstesc.
Si sunt asa de rare figurile a caror pomenire trebuie sarbatorita cu
pioase rugaciuni deosebite, incat la solemnitatea de acum, reamintindu-ne
viata si activitatea acestui mare ierarh bisericesc, ne-am simtit datori a
adauga si noi ce ne-a stat prin putere, si am venit ca la un loc de
reimbarbatare sufleteasca pentru munca ce ne sta inainte pe ogorul
bisericesc.
Si cei ce ne gasim aici, veniti din curiozitate, si cei ce ne-am adunat
cunoscand personalitatea acestui mare ierarh, ca si generatia care se
pregateste a sluji maine la Altarul Domnului in Seminarul vecin acestui
mormant si trebuie sa stie in chip deosebit cine a fost episcop Melchisedec,
am venit ca intr-un pelerinaj, sa ne exprimam laolalta inca odata in chip
solemn cele mai curate simtaminte de admiratie pentru ceea ce a facut
Bisericii si culturii neamului nostru, si a-i aduce intru pomenire ca prinos si
smeritele noastre rugaciuni catre Ceruri.
De aceea, ca intr-o clipa de inaltatoare reculegere sufleteasca, sa
rugam pe bunul Dumnezeu, al carui slujitor a fost intreaga sa viata, sa-l
odihneasca in pace, primindu-l in ceata dreptilor; iar generatiilor ce vor
urma, figura personalitatii sale, pilda vietii sale inchinata credintei si
sfantului Altar, ca si pomenirea sa, sa-i fie vesnica. In numele Sf. Sinod si al
P.S. Mitropolit Primat Miron, indeosebi, depun pe mormantul fostului
episcop Melchisedec al Romanului, o arhiereasca binecuvantare – Amin.

Episcop Visarion

ANIC, fond Puiu Visarion, dosar nr. 29, f. 118 – 124.