Holocaust

Multe pagini s-au scris si multe se vor mai scrie despre suferintele evreilor di
n timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, despre marea dramã a poporului evreu
care a suferit o pierdere de 6.000.000 de vieti omenesti, prin gazare si incine
rare, actiuni realizate conform unui plan ce-si propunea eliminarea rasei evreie
sti de pe glob. ªi câtã compasiune nu s-a revãrsat asupra bietelor 6.000.000 de
suflete, si cum sã mai spui ceva împotriva evreilor când au suferit atât de mult
?
Totusi, în fata noilor realitãti si mãrturii, nu putine sunt vocile care infirmã
teoriile de mai sus, arãtând cã de fapt nu a existat nici un plan de exterminar
e a rasei evreiesti, ci doar un plan de determinare a emigrãrii lor în Palestina
(de comun acord cu liderii sionisti) si în Madagascar (plan negociat cu guvernu
l francez), sionistii dorind (si reusind) sã atragã în Palestina doar evreii îns
tãriti, ceilalti trebuind sã ia drumul insular.
Desigur cã nu este usor de crezut o asemenea ipotezã dupã un Nurenberg regizat c
u o diabolicã mãiestrie, dupã zeci si zeci de ani de îndoctrinare cu victimile "
holocaustului", cu ororile si urmãrile acestuia. Ipoteza enuntatã mai sus anuntã
alte afirmatii, cu nimic mai putin socante, astfel cã nici un om nu a fost gaza
t la Auschwitz sau în altã parte, gazul fiind folosit doar pentru haine ca dezin
fectant si deratizant si de fapt au existat nu 6 milioane de victime, ci 6-70000
0 de morti evrei, decedati din numeroase cauze, inclusiv de bãtrânete.
Cei ce infirmã existenta holocaustului sunt numiti revizionisti, curent inaugura
t de Paul Rassinier care nu numai cã nu a fost niciodatã nazist sau neonazist, f
iind chiar (atentie!) socialist francez, dusman înversunat al nazistilor, care a
fost chiar torturat de cãtre acestia în 1943. Fiind încarcerat în lagãrele de c
oncentrare de la Buchenwald si Dora, el a vãzut cu ochii lui cum stãteau lucruri
le, nicidecum conform desãntatelor descrieri ale versiunii oficiale (sioniste).
Apare o altã nuantã a "holocaustului", în care revizionistii nu sunt nazisti (ca
re ar putea fi învinuiti de tendinta de disculpare), el reprezentând diverse cat
egorii sociale, etnice si politice, care nu poartã decât vina dorintei de a iesi
din sfera prejudecãtilor si a minciunii, cãutând adevãrul. Observãm astfel în r
ândul revizionistilor personalitãti chiar reprezentând stânga politicã cum ar fi
: în Italia, comunisti precum Cesare Saletta, suedezul Ditlieb Felderer, membru
al sectei Martorii lui Iehova, dusmani ai nazismului, profesorul Robert Faurriso
n (atacat, bãtut si rãnit datoritã acestei atitudini), americanul evreu David Co
le, J.G.Ginsburg (tot evreu), enumerarea putând continua cu succes.
Totusi, cum rãmâne cu teoria holocaustului, cu dovezile oferite publicului? Dove
zile în aceastã directie lipsesc cu desãvârsire, tot ceea ce reprezintã fundamen
tul teoriei fiind pure speculatii sau falsuri grosolane.
sputã de proportii în Italia atrage atentia opiniei publice în anii trecuti, pol
emica conturându-se în cadrul pericolului italian "Historia", avându-i ca protag
onisti pe Carlo Mattogno din partea revizionistilor, respectiv profesorul Luigi
Cajani pentru versiunea oficialã. În cursul disputei, putinele asa-zise dovezi a
le holocaustului au fost pe rând spulberate prin argumente logice si stiintifice
.
De-ar fi sã ne legãm, nu de amãnunte, ci doar de numãrul victimelor "holocaustul
ui", observãm inadvertenta cifrei de 6 milioane, chiar promotorii si sustinãtori
i tezei holocaustului lãsând mult din aceastã cifrã. Spre exemplu, propaganda st
alinistã vehiculeazã cifra de 4 milioane (fãrã dovezi), în timp ce în 1983 istor
iograful evreu George Wellers a redus cele 6 milioane la 1.335.000, Franciszek P
iper reducând-o ulterior în revista holocaustului din Ierusalim (Yad Vashem Stud
ies/1991) la un total de 1.100.000 de morti în lagãre, dintre care 1.000.000 evr
ei. Jean Claude Pressac, campionul holocaustului din Franta, are cifre diferite
care scad odatã cu trecerea anilor: în 1989 avea 983000, în 1993 doar 630000 pen
tru ca în 1994 cifra sã scadã la 550000.
Cu toate aceste rectificãri, este interesant de remarcat cum în scoli, licee si
facultãti se vehiculeazã tot cifra de 6 milioane, sustinându-se cu vehementã ide
ea holocaustului. Sã fie doar o obisnuintã sau un recul istoriografic?
David Cole, evreu american, mergând personal la Auschwitz, unde realizeazã chiar
un documentar cu titlul "Holocaust", constatã inexistenta fundamentului acestei
teorii.
Mãrturiile sunt bazate pe martori oculari dubiosi sau inexistenti. Se stie cã Ru
dolf Hess a "mãrturisit" sub torturi groaznice exact ce i s-a recomandat, fiind
apoi spânzurat. Adolf Eichmann a mãrturisit în acelasi mod, crezând cã va fi ach
itat, apoi renegând ferm "mãrturisirile". Multi soldati americani (asa-zisi mart
ori oculari) vorbesc despre gazare la Dachau, ori aici nu a reusit nimeni sã gãs
eascã o dovadã în aceastã directie.
Iatã câteva probe arãtate publicului la Auschwitz: pãr, haine, toate claie peste
grãmadã, spunându-se cã au apartinut victimelor, când stiut este cã prizonierii
erau rasi în cap din cauza parazitilor, iar hainele li se schimbau regulat pent
ru a fi dezinfectate. Ulterior, un emisar al holocaustului a lansat o altã "gogo
asã", admitând cã 95% din gaz era folosit pentru dezinfectare, doar 5% fiind des
tinat gazãrii. Nemaicalculând câti evrei ar fi putut sã omoare nazistii cu aceas
tã infimã cantitate, remarcãm o interesantã grijã a nazistilor de a-i pãstra sãn
ãtosi si curati pe cei ce urmau sã fie gazati. Nu era mai simplu sã-i lase asa m
urdari si pur si simplu sãi gazeze? Rãspunsul este altul! Intentia nu a fost nic
idecum gazarea, ci folosirea fortei de muncã ce o puteau oferi prizonierii, drep
t fiind cã erau pusi la muncã.
Analizând drumul trasat de ghizi vizitatorilor la Auschwitz, se remarcã faptul c
ã în acest traseu sunt abordate cele mai sinistre clãdiri (cu interpretãri adecv
ate"), ocolindu-se "întâmplãtor" teatrul ce era acolo, costumatia evreilor, pisc
ina la care aveau acces prizonierii. Pentru ce le mai trebuiau toate acestea, da
cã urmau sã fie gazati? Acesti ghizi sunt bine instruiti sã spunã lucruri despre
care ei însisi stiu foarte bine cã nu sunt adevãrate.
Se mai folosesc dovezi poze cu detinuti schilozi, dar nimeni nu neagã cã ar fi e
xistat bolnavi în lagãre, epidemia de tifos fãcând ravagii printre detinuti. Rev
izionistii nu neagã, de asemeni, faptul cã se cremau cadavre, actiune realizatã
în acest scop profilactic, în intentia de a nu permite rãspândirea virusilor. Se
neagã doar faptul cã au fost exterminati 6 milioane de evrei conform unui plan
bine stabilit. O altã fotografie aratã 8 muncitori care ardeau circa 30 de cadav
re într-o groapã. Iarãsi amintim cã nimeni nu neagã faptul cã mortii erau incine
rati într-o groapã atunci când crematoriile erau defecte sau în reparatie, negân
du-se doar faptul cã 6 milioane de evrei au fost gazati în mod deliberat conform
unui plan de exterminare. ªi apoi sã fim seriosi: groapa continea 30 de cadavre
. Câte gropi de acest gen erau necesare pentru a se ajunge la cifra holocaustulu
i? Ar fi fost vorba de cca. 14000 de morti pe zi, gazati cu ce? Cu 5% din cantit
atea de Zyklon B folositã?
Dacã observãm de aproape o asa-zisã camerã de gazare, remarcãm cã de fapt nu era
chiar ceea ce vrea sã ne prezinte propaganda sionistã. Sala holocaustului de la
Auschwitz, dupã argumentatia lui David Cole, erau de fapt cinci sãli mai mici,
dintre care o baie (fiind vizibile si acum urmele de la instalatiile sanitare),
cãrora dupã rãzboi li s-au dat peretii jos, noii camere rezultate adãugându-i-se
si patru deschizãturi ce reprezentau locul pe unde se arunca gazul ucigãtor. În
perioada nazistã aceste camere erau folosite ca adãpost antiaerian sau ca morgã
. Aceste aspecte sunt tãinuite cu grijã fatã de turisti, mai mult chiar, istoric
ul britanic David Irving fiind amendat cu 10000 mãrci pentru cã a spus acest luc
ru în fata tribunalului. Doar suntem în faza superioarã a democratiei, nu?
Nu se spune nimic despre mostrele de cianurã luate din "camerele de gazare", car
e sunt aproape inexistente, în timp ce mostrele din camerele de dezinfectie erau
foarte puternice. Raportul acestora este de 7,2mg/kg fatã de 13500mg/kg. Deci,
pentru a otrãvi un purece sau un pãduche îti trebuie de 2000 de ori mai multã ot
ravã decât ti-ar trebui pentru un om. Unde mai punem faptul cã usa camerei preze
ntatã vizitatorilor nu era etansã! Despre "sãpunul" care ar fi fost fabricat din
grãsimea evreilor, chiar scriitori si istorici evrei aratã cã de fapt acest asp
ect constituie doar material de propagandã sionistã (Ama Mayer, Shmuel Krakowski
). Nazistii, cu toate pãcatele lor, probabil cã nici în cosmarurile si momentele
cele mai proaste nu s-au gândit la atrocitãtile pe care "bãtrânii" lui Israel l
e-au proiectat cu mintea limpede.
Expertii în holocaust nu se pun nici între ei de acord cu ceea ce este fals si c
eea ce este adevãrat în acest labirint de idei, dar în fata opiniei publice afir
mã cu ipocrizie (sau cu ajutor) cã aceste fapte (gazarea) nu pot fi puse la îndo
ialã.
Dar ce-ar mai rãmâne apoi din legendele atât de bine regizate? Ce facem cu tonel
e de cãrti, cu kilometrii de bandã cinematograficã în care se prezintã "ororile
si genocidul împotriva poporului evreu"? Cum rãmâne cu despãgubirile plãtite de
cãtre Germania statului Israel pentru cele 6 milioane de victime? Germaniei cine
îi plãteste despãgubiri pentru aceste despãgubiri gratuite? ...întrebãri care p
oate îsi vor afla rãspunsul...
Închei amintind cã revizionistii nu neagã faptul cã au murit evrei în timpul rãz
boiului (cu mult sub un milion), dar de ce nu se vorbeste nimic despre cei mai b
ine de un milion de soldati germani morti de boli si malnutritie în lagãrele ame
ricane, despre mai multele milioane de crestini morti, de asemenea, în lagãre? P
entru cele câteva zeci de milioane de victime ale comunismului de ce nu se cer d
espãgubiri, de ce nu se fac comemorãri?