APLICAŢII ALE ECONOMIEI SPAŢIALE ÎN TURISM

Tendinţe în dinamica şi structura turismului mondial

Turismul internaţional se prezintă astăzi ca una dintre cele mai dinamice componente
ale economiei mondiale. Dependentă de numeroşi factori şi sensibilă la fenomenele
conjuncturale, circulaţia turistică înregistrează evoluţii foarte diferite pe zone geografice şi
ţări.
În aceste condiţii, are o importanţă deosebită cunoaşterea principalelor tendinţe în
desfăşurarea traficului turistic şi determinarea unor orientări de viitor.

Propuneri:

Folosind informaţiile referitoare la dinamica sosirilor de turişti străini şi a încasărilor

din turismul internaţional pe total, pe zone şi pe ţări (vezi Anexa 2), să se calculeze şi să se
analizeze comparativ:
1. indicii de dinamică şi ritmurile medii anuale de evoluţie pentru numărul sosirilor
de turişti străini şi volumul încasărilor din turismul internaţional: pe total, pe
zone geografice, pe ţări emiţătoare şi receptoare;
2. repartizarea sosirilor şi încasărilor pe zone de destinaţie (ponderi, ranguri) şi
mutaţiile în timp;
3. coeficienţii de devansare ai indicatorilor turismului internaţional faţă de
principalii indicatori ai economiei mondiale: produs mondial brut, volumul
comerţului mondial, comerţul mondial cu servicii etc.

Evoluţia turismului intern şi internaţional al României

Prin volumul şi varietatea resurselor pe care le utilizează, ca şi prin efectele în plan

economic şi social, turismul reprezintă pentru ţara noastră o preocupare majoră în cadrul
strategiei de dezvoltare. Ca urmare, prezintă semnificaţie deosebită cunoaşterea tendinţelor
înregistrate în evoluţia circulaţiei turistice interne şi internaţionale, precum şi a mutaţiilor în
orientarea fluxurilor turistice sau a motivaţiei călătoriilor.

1
 Propuneri:

1. Pe baza informaţiilor privind circulaţia turistică internă şi internaţională

(vezi Anexele 2 şi 3, sosiri ale vizitatorilor străini, plecări ale turiştilor
români în străinătate, încasări şi cheltuieli din turismul internaţional,
turişti în unităţile de cazare turistică etc.), să se determine principalele
tendinţe în dinamica şi structura turismului din România.
2. Să se calculeze şi să se analizeze indicii de dinamică şi ritmurile de
evoluţie pentru principalii indicatori, gradul de concentrare spaţială a
sosirilor şi plecărilor (cu ajutorul coeficientului de concentrare Gini
corectat), structura motivaţiilor şi modificările acestora (vezi Anexa 3).

Locul României în circulaţia turistică internaţională

Dispunând de un bogat şi variat potenţial turistic şi manifestând o politică de

deschidere internaţională, România a încurajat călătoriile turistice internaţionale. Astfel, de-a
lungul timpului, ţara noastră şi-a afirmat prezenţa şi şi-a consolidat poziţia în traficul turistic
internaţional.
O serie de transformări în plan economic şi politic s-au reflectat şi în evoluţia şi
structura circulaţiei turistice internaţionale a ţării noastre.

Propuneri:

Pe baza informaţiilor privind circulaţia turistică internaţională a României (sosiri,

plecări, încasări) şi a circulaţiei mondiale internaţionale, să se determine şi să se analizeze
locul României în traficul mondial şi european, precum şi modificarea acestuia (vezi Anexa
2,3).

Tabel 2.1.: Balanţa de plăţi a turismului internaţional al României

-milioane USD-
Anii Încasări Plăţi Sold
1985 182 64 +118
1990 106 103 +3

2
 1991 145 143 +2
1992 262 260 +2
1993 197 195 +2
1994 414 449 -35
1995 590 697 -107
1996 529 666 -137
1997 526 681 -155
1998 260 458 -198
1999 252 402 -150
2000 359 425 -66
2001 362 449 -87

Distribuţia circulaţiei turistice din România în teritoriu şi pe destinaţii turistice

Concentrarea resurselor/ atracţiilor turistice în anumite arii geografice, dublată de

distribuţia asemănătoare a echipamentelor a favorizat un mod de orientare a fluxurilor
turistice şi a condus la apariţia unor decalaje semnificative între zonele ţării în privinţa
intensităţii activităţii turistice, decalaje reflectate în evoluţia numărului sosirilor, a
înnoptărilor, a duratei medii a sejurului, a gradului de utilizare a echipamentelor şi instalaţiilor
etc.
Cunoaşterea acestor decalaje, a cauzelor obiective şi subiective care le-au generat
poate oferi o imagine a gradului de valorificare a potenţialului turistic şi implicit direcţiile
unei strategii în acest domeniu.

Propuneri:

Pe baza informaţiilor privind circulaţia turistică pe judeţe şi zone (asociate unor forme
de turism –vezi Anexa 4), să se analizeze modificările intervenite în distribuţia teritorială a
activităţii turistice (pentru statistica la nivelul judeţelor, se vor căuta în Anuarul Statistic al
României date privind anii anteriori). Se vor utiliza în acest scop ritmurile medii de evoluţie,
dispersia şi coeficientul de variaţie.

Analiza se va realiza pe zone omogene din punctul de vedere al resurselor turistice

astfel:

3
 - pentru turismul montan se vor compara judeţele: Alba, Argeş, Bihor, Bistriţa-
Năsăud, Braşov, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Hunedoara,
Maramureş, Mehedinţi, Neamţ, Prahova, Sibiu, Suceava şi Vâlcea;

- pentru turismul balnear se vor compara judeţele: Bacău, Bihor, Constanţa, Covasna,
Gorj, Harghita, Mureş, Sibiu, Suceava, Vâlcea;

- pentru turismul itinerant, judeţele: Argeş, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani,

Dâmboviţa, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Sibiu, Suceava, Tulcea,
Timiş, Vrancea, M. Bucureşti.

Notă:
 dispersia se calculează astfel:

σ=

√ ∑ ( x−x )2⋅f i
i =1

∑fi
i=1
n

fi = ponderea fiecărei unităţi în total;

x = media aritmetică simplă a unităţilor observare.

 coeficientul de variaţie se calculează după formula:

σ
v= ⋅100 .
x

2.4.5 Determinarea funcţiei turistice a unei zone

În concordanţă cu aprecierile specialiştilor privind funcţiile urbane, o localitate este

considerată ca având funcţie turistică atunci când turismul (primirea şi găzduirea turiştilor)
reprezintă principala preocupare în structura activităţilor desfăşurate, căreia i se consacră cea

4
mai mare parte a locuitorilor. Funcţia turistică a unei localităţi este, în acest context, definită
ca expresie a dimensiunii relative a ofertei, fiind considerată variabilă dependentă de
capacitatea echipamentelor de cazare şi populaţia zonei sau localităţii respective; ea se
determină potrivit relaţiei:

L⋅100
Ft =
P

L = numărul locurilor de cazare din localitate sau zonă;

P = populaţia permanentă a zonei sau localităţii.
Analiza structurii populaţiei şi îndeosebi a celei ocupate evidenţiază că – în corelaţie
cu activitatea turistică – există două categorii de persoane: persoane independente de
activitatea turistică (respectiv ocupate în sectoarele 1 şi 2 şi notate P1 şi P2; P1+P2=P0) şi
persoane dependente de activitatea turistică (P3 – ocupate în comerţ, servicii etc.).
În aceste condiţii:
L⋅100
Ft =
P0 +P3

Dar P3 este determinat în mare măsură de activitatea turistică şi creşte odată cu gradul
de dotare cu echipamente de cazare, nu proporţional, ci după o funcţie
P3 =Fl =k⋅L
k = ia valori cuprinse între 0 şi 1 în funcţie de categoria de confort a hotelului şi
numărul de locuri.
Deci,
L⋅100
Ft =
P0 +k⋅L
Determinarea funcţiei turistice se poate extinde şi la nivel naţional; astfel, se poate
vorbi de funcţia turistică a unei ţări. Asemenea evaluări permit caracterizarea nivelului de
dezvoltare turistică şi, totodată, identificarea direcţiilor de orientare a eforturilor de promovare
a turismului.

Propuneri:

5
 1. Să se determine şi să se compare funcţiile turistice ale judeţelor ţării noastre,
precum şi ale câtorva ţări turistice europene şi ale continentelor lor, pe baza
datelor statistice de mai jos:

Tabel 2.2.: Indicatori de determinare a funcţiei turistice la nivelul judeţelor din

România

Capacitatea
Populaţia ocupată Populaţia ocupată în
Populaţia la existentă
Judeţ civilă în 2001 (mii hoteluri şi restaurante în
1.07.2001 (locuri) în
persoane) 2001 (P3)- mii persoane
2001
Alba 394.959 1.584 172,4 1,0
Arad 475.339 4.731 191,9 2,1
Argeş 671.446 4.087 271,5 1,5
Bacău 754.788 3.554 252,9 2,5
Bihor 619.529 10.442 281,2 2,3
Bistriţa- Năsăud 326.161 2.570 119,9 0,5
Botoşani 465.438 1.326 172,1 0,5
Braşov 626.499 10.276 237,2 3,1
Brăila 385.066 2.452 129,7 0,7
Buzău 503.451 2.596 191,6 2,0
Caraş- Severin 350.344 8.748 134,5 1,7
Călăraşi 330.553 399 109,3 0,6
Cluj 720.280 5.905 298,4 4,0
Constanţa 746.908 120.650 276,5 5,0
Covasna 230.847 3.571 87,3 1,3
Dâmboviţa 551.382 2.553 205,5 0,8
Dolj 741.825 1.033 293,9 1,7
Galaţi 643.253 1.273 225,8 1,7
Giurgiu 293.426 850 100,0 0,7
Gorj 394.957 1.258 155,6 1,7
Harghita 340.929 6.552 140,3 0,8
Hunedoara 518.975 4.546 191,3 2,0
Ialomiţa 303.947 3.208 102,1 0,6
Iaşi 842.126 3.198 316,2 3,0
Ilfov 276.534 1.242 108,8 0,6
Maramureş 530.605 3.077 211,4 1,6
Mehedinţi 320.684 1.772 129,3 0,7
Mureş 602.311 7.482 239,6 2,5
Neamţ 587.448 2.989 223,4 2,3
Olt 506.297 825 193,1 0,5
Prahova 854.552 9.357 295,3 3,6
Satu- Mare 388.878 2.028 161,6 1,3
Sălaj 255.341 1.175 104,4 0,9

6
 Sibiu 443.264 5.183 168,0 2,5
Suceava 719.134 5.034 271,5 1,8
Teleorman 453.453 867 186,7 0,4
Timiş 688.171 4.273 291,1 2,4
Tulcea 262.124 2.824 92,9 0,9
Vaslui 467.901 870 165,7 0,7
Vâlcea 431.132 10.438 172,4 2,9
Vrancea 391.322 2.258 154,2 0,6
Bucureşti 1.996.814 7.991 844,8 11,2
Total 22.408.393 277.047 8.671 79

Tabel 2.3.: Indicatori de determinare a funcţiei turistice pentru câteva ţari ale lumii
Populaţia ocupată
Populaţia Capacitatea de
Total (mii
Ţara (mil. locuitori) cazare existentă în Din care comerţ
Anul persoane
în 2001 2000 şi turism (%)
)
Belgia 10,26 3.633 2000 4.092 17,2
Danemarca 5,33 1.088 1998 2.692 16,3
Germania 82,36 55.583 2000 36.604 17,5
Spania 40,27 189.702 2000 14.474 23,2
Franţa 59,19 19.315 - - -
Irlanda 3,84 7.931 1999 1.591 20,5
Italia 57,95 117.219 2000 21.225 19,7
Luxemburg 0,44 610 1998 237 20,3
Olanda 16,04 6.509 2000 7.731 20,4
Austria 8,08 21.453 2000 3.777 21,4
Portugalia 10,02 2.049 1999 4.837 19,5
Finlanda 5,19 1.528 2000 2.356 15,0
Suedia 8,83 3.491 2000 4.159 15,3
Marea Britanie 59,54 2.607* 1999 27.442 19,8
Elveţia 7,23 270* 2000 3.879 18,3
Grecia 10,62 509* 2000 3.946 23,6
Turcia 68,61 261* 1999 22.049 13,4
* se referă la capacitatea existentă în 1996

Tabel 2.4.: Indicatorii de determinare a funcţiei turistice pe continente

Nr. locuri cazare în hoteluri şi
Populaţia (mil. locuitori)
Continent unităţi asimilate
1998 2001 Mii locuri %
Africa 749 813 855 2,8

7
 America de Nord 473 493
10.329 33,5
America de Sud 336 351
Asia 3.584 3.720 7.316 23,7
Europa 729 726 11.869 38,5

2. Funcţia turistică a unei localităţi (zone sau ţări) ia în calcul:

a). Potenţialul şi echipamentele;
b). Echipamentele şi forţa de muncă;
c). Populaţia, forţa de muncă şi echipamentele;
d). Populaţia şi resursele turistice (naturale, materiale şi umane).
3. Se ştie că în anul 2001, populaţia României a fost de 22.408.393 locuitori;
mărimea medie a unei familii a fost de 2,89 persoane; numărul angajaţilor în
„Hoteluri şi Restaurante” de 79.000 persoane; România dispunea la acea dată de
277.047 locuri de cazare şi avea un grad de valorificare a potenţialului turistic
de 20%. În aceste condiţii, funcţia turistică ia valoarea:
a). 2,469;
b). 1,486;
c). 1,246;
d). 3,014.

Modele de studiere a orientării fluxurilor turistice

Cercetarea fluxurilor turistice dintre ţările exportatoare şi importatoare evidenţiază

dependenţa acestora de caracteristicile zonelor respective. Este vorba de măsura în care
particularităţile dezvoltării economico-sociale a acestora influenţează formarea cererii (în
cazul zonelor emiţătoare) sau asigură un grad ridicat de atractivitate (în cazul regiunilor de
destinaţie, receptoare). Între variabilele determinante pentru formarea şi orientarea fluxurilor
turistice se numără caracteristicile demografice ale zonelor (mărimea populaţiei, structura pe
sexe, vârsta, mediul, categoriile socio-profesionale), nivelul de dezvoltare economico-socială
(populaţia ocupată, rata şomajului, produsul intern brut pe locuitor, rata inflaţiei, gradul de
urbanizare etc.), existenţa unor frontiere comune, similitudini de limbă şi cultură, costul
călătoriei etc.
Studii întreprinse în direcţia stabilirii mărimii şi orientării fluxurilor turistice au
demonstrat că distanţa reprezintă unul din factorii definitori ai relaţiei dintre bazinele de
cerere şi ofertă şi că populaţia – ca element cumulativ al altor influenţe – joacă, la rândul ei,

8
un rol important. S-a ajuns astfel la concluzia posibilităţii aplicării modelelor gravitaţionale în
analiza fluxurilor turistice.

Un prim model, aplicabil în determinarea orientării circulaţiei turistice internaţionale,

este rezultat din relaţia:

Pa⋅α⋅c⋅d⋅Pb⋅β⋅c⋅d
C a=k⋅
DAB t,v,p,γ,a

unde:
Ca = numărul de turişti din ţara A spre ţara de destinaţie B;
Pa = populaţia ţării A;
Pb = populaţia ţării B;
k = constantă de proporţionalitate;
α = coeficient ce cuantifică veniturile populaţiei din ţara A;
β = coeficient ce cuantifică atracţia ţării B (ospitalitate, valori de cultură etc.);
c = similitudinea de limbă a celor două ţări;
d = raportul de schimb valutar între cele două ţări;
D = distanţa dintre ţările A şi B;
t = timpul destinat transportului;
v = viteza de transport;
p = preţul transportului;
γ = confortul pe durata transportului;
a = agrementul asigurat de transport.
Un astfel de model, de mare complexitate este, de regulă, dificil de aplicat în practică
datorită numărului mare de variabile luate în calcul şi greutăţii în obţinerea informaţiilor şi
evaluarea lor.
Un al doilea model, obţinut prin simplificarea sensibilă a primului, se bazează pe
ipoteza că fluxul de turişti dintre două regiuni (una emiţătoare şi cealaltă receptoare) este
proporţional cu populaţia acestora şi invers proporţional cu distanţa dintre ele:

b⋅P A⋅P B
F AB=
D aAB unde

9
 FAB = fluxul de turişti dintre cele două zone A şi B;
PA = populaţia zonei A;
PB = populaţia zonei B;
DAB = distanţa dintre cele două zone;
a ş b = constante de proporţionalitate.
Astfel exprimat, acest model răspunde, în mare măsură, legii gravitaţiei comerciale a
lui W. J. Reilly potrivit căreia populaţia dintr-o localitate mică T este atrasă pentru efectuarea
cumpărăturilor de două localităţi mai mari A şi B într-o relaţie direct proporţională cu
mărimea localităţilor exprimată prin populaţie şi invers proporţională cu pătratul distanţelor
dintre localitatea T şi cele două localităţi A şi B:

2
C A P A D TB
= ⋅
C B P B D TA ( )
unde:
C = cererea;
P = populaţia;
D = distanţa.

Exemplu:

Să se determine atracţia pe care o exercită capitalele Paris şi Londra asupra turiştilor

din Sofia, având următoarele informaţii:
- populaţia Parisului este de 9.319.400 locuitori;
- populaţia Londrei este de 7.074.300 locuitori;
- distanţa pe calea ferată Sofia – Paris: 2.298 km;
- distanţa pe calea ferată Sofia – Londra: 2.648 km.

2
C Paris PParis D Sofia−Londra 9 . 319. 400 2. 648 2
= ⋅
(
C Londra PLondra D Sofia−Paris
=
) ⋅ (
7 . 074 .300 2. 298 )
=1,75

În conformitate cu relaţia anterioară, Paris exercită o atracţie de 1,75 ori mai mare
decât Londra, faţă de turiştii din Sofia.
De asemenea, folosind sistemul

10
 C Paris

{ CLondra
=1,75

C Paris + CLondra =1
, de unde rezultă că
C Londra =0,36
{
C Paris = 0,64

respectiv, luând în discuţie doar cele două destinaţii, se poate aprecia că 64% din emisia
turistică a turiştilor din Sofia se îndreaptă spre Paris şi numai 36% spre Londra.
Totodată, din modelul iniţial se poate determina şi graniţa care separă zonele de
atracţie ale celor două capitale aflate în concurenţă în raport cu turiştii din Sofia. Aceasta este
definită ca locul geometric al punctelor pentru care:

P Paris P Londra
2
= 2
DSofia−Paris DSofia −Londra

C Paris
=1
sau pentru care forţa de atracţie a celor două zone este egală. Deci, C Londra , respectiv

2
P Paris DSofia−Londra
1= ⋅
(
PLondra DSofia−Paris )
În această situaţie

DSofia−Paris +D Sofia−Londra
D x=
P Paris
1+
√ PLondra

În cazul nostru, Dx este 2.135 km, ceea ce înseamnă că aria de atracţie a Londrei pe
distanţa Sofia se întinde pe o distanţă de circa 2.135 km.

Extrapolând, s-a ajuns la concluzia că turiştii dintr-o localitate T sunt atraşi pentru
efectuarea vacanţelor de două staţiuni turistice A şi B după o relaţie direct proporţională cu
mărimea staţiunilor exprimată prin numărul de locuri de cazare şi invers proporţională cu
pătratul distanţelor dintre localitatea T şi cele două staţiuni A şi B:

11
 2
C A L A D TB
= ⋅
( )
C B L B D TA

Aplicarea acestui model presupune ca staţiunile respective să ofere acelaşi gen de

produse turistice.

Exemplu:

Să se determine atracţia pe care o exercită Braşov şi Sibiu asupra turiştilor din Iaşi,
având următoarele informaţii:
- locurile de cazare ale Braşovului: 10.276;
- locurile de cazare ale Sibiului: 5.183;
- distanţa pe calea ferată Iaşi - Braşov: 459 km;
- distanţa pe calea ferată Iaşi - Sibiu: 608 km.

C Brasov L Brasov DIasi−Sibiu 2 10 .276 608 2

= ⋅
(
C Sibiu LSibiu DIasi−Brasov
=
) ⋅
5. 183 459 ( )
=3,48

În consecinţă, judeţul Braşov exercită o forţă de atracţie de 3,48 ori mai mare decât
judeţul Sibiu faţă de turiştii din Iaşi.
Utilizând sistemul:

C Brasov

{ C Sibiu
=3,48

C Brasov +CSibiu =1
, de unde rezultă că
C Brasov =0,78
{
CSibiu = 0,22

Aceasta înseamnă că 78% din emisia turistică a judeţului Iaşi se îndreaptă spre Braşov
iar 22% spre Sibiu.

Un al treilea model de studiere a orientării fluxurilor turistice este preferinţa relativă

pentru turism care este susţinută şi argumentată de diversitatea şi specificul obiceiurilor de
consum turistic, de varietatea motivaţiilor care generează manifestarea cererii, ca şi de alţi
factori de natură economică şi tehnică ce influenţează, mai ales, distanţele de deplasare a

12
cererii. Cunoaşterea preferinţei turiştilor pentru anumite destinaţii prezintă importanţă pentru
anticiparea direcţiilor curentelor turistice şi pentru elaborarea politicii de promovare şi
dezvoltare turistică.
Preferinţa relativă a turiştilor se determină cu ajutorul modelelor:
N TA N ZTA N TA N ZTA
Pr = ⋅100 Pr = ⋅100 Pr = ⋅100 Pr = ⋅100
PE ; PE ; NT ; NT

unde:
Pr = preferinţa relativă pentru turism;
NTA = numărul de turişti dintr-o ţară X emiţătoare care a vizitat o ţară A receptoare;
NZTA = numărul de zile-turist dintr-o ţară X emiţătoare care a vizitat o ţară A
receptoare;
NT = numărul total de turişti ce părăsesc ţara X;
PE = populaţia ţării X (de origine a turiştilor).

Exemplu:

Să se determine şi să se interpreteze Pr a turiştilor austrieci faţă de România şi a

turiştilor români faţă de Austria, în anul 1998 (este vorba de ambele fluxuri de turişti), în
următoarele condiţii:
- turiştii din Austria spre România: 56.000;
- populaţia Austriei: 8.080.000;
- turiştii care părăsesc Austria: 14.500.000;
- turiştii din România spre Austria: 103.000;
- populaţia României: 22.500.000;
- turiştii care părăsesc România: 6.893.000.

turistii din Austria spre Romania 56 . 000

Pr Austria−Romania = ⋅100= ⋅100=0,69%
populatia Austriei 8. 080 .000
ceea ce înseamnă că 0,69% din populaţia Austriei se îndreaptă spre România pentru a face
turism.

turistii din Austria spre Romania 56 .000

Pr Austria−Romania= ⋅100= ⋅100=0,39%
turistii care parasesc Austria 14 .500.000

13
ceea ce înseamnă că 0,39% din totalul turiştilor austrieci au plecat spre România.

turistii din Romania spre Austria 103 .000

Pr Romania−Austria = ⋅100= ⋅100=0,46%
populatia Romaniei 22.500 .000
ceea ce înseamnă că 0,46% din populaţia României pleacă spre Austria pentru a face turism.

turistii din Romania spre Austria 103 .000

Pr Romania−Austria = ⋅100= ⋅100=1,49%
turistii care parasesc Romania 6. 893 .000
ceea ce înseamnă că 1,49% din totalul turiştilor români au plecat spre Austria.

Propuneri:
1). Să se determine atracţia pe care o exercită Italia şi România asupra turiştilor din Japonia,
având următoarele informaţii:
- populaţia Italiei este de 57.950.000 locuitori;
- populaţia României este de 22.410.000 locuitori;
- distanţa pe calea aerului România - Japonia: 12.000 km;
- distanţa pe calea aerului Italia - Japonia: 11.500 km.
2). Să se determine atracţia pe care o exercită staţiunile Poiana Braşov şi Predeal asupra
turiştilor din Bucureşti, având următoarele informaţii:
- locuri de cazare Poiana Braşov: 2.779;
- locuri de cazare Predeal: 4.634;
- distanţa Bucureşti – Poiana Braşov: 183 km;
- distanţa Bucureşti – Predeal: 145 km.
3). Să se determine şi să se interpreteze Pr a turiştilor din tabelul de mai jos faţă de România
şi a turiştilor români faţă de aceste ţări, în anul 1998 (este vorba de ambele fluxuri de
turişti), în următoarele condiţii:
- populaţia României: 22.500.000;
- turiştii care părăsesc România: 6.893.000.

Tabel 2.5.: Indicatori de determinare a preferinţei relative pentru câteva din ţările
lumii
Ţara Sosiri de turişti Nr. total de turişti Populaţia în Plecările turiştilor
străini în România care au părăsit 1998 români în
în 1998 (mii) ţara în 1998 (mil.) (milioane străinătate (mii)

14
 locuitori)
Belgia 17 12,5 10,21 14
Franţa 64 23,1 58,85 50
Germania 259 80,3 82,02 178
Italia 151 18,7 57,59 63
Marea Britanie 54 44,1 59,24 32
Olanda 48 24,3 15,71 23
SUA 74 67,2 270,30 29

15