Noi traduceri...

Teodoret al Cirului
Tоlcuire la Proorocul Malahia
Traducere din greacã de Adrian Tãnãsescu, Bucureºti
Teodoret al Cirului... un nume de care prea puþini dintre contemporanii au
auzit, lipsit de rezonanþele glorioase pe care le stîrneºte pomenirea unui Ioan
Hrisostom sau Chiril al Alexandriei. ªi totuºi, - lucru pe care, de asemenea,
prea puþini îl cunosc оn ziua de azi - posteritatea l-a apreciat оntr-o
asemenea
mãsurã, încоt vasta sa operã exegeticã, ce acoperã majoritatea cãrþilor
Vechiului Testament, precum ºi epistolele pauline, ne-a parvenit integral, fiind
copiatã ºi recopiatã de nenumãrate ori - fapt ce atestã extraordinara audienþã
ºi perenitate pe care a avut-o demersul exegetic al Fericitului Teodoret, оn
condiþiile оn care moºtenirea exegeticã a multor Pãrinþi ai Bisericii, mai
iluºtri poate, s-a pierdut, nesupravieþuind veacurilor care s-au scurs pînã la
noi.
Care sã fie cauzele acestei popularitãþi? Spre deosebire de opera dogmaticã a
episcopului de Cir, pe care triumful teologiei chiriliene a condamnat-o la
extincþie (sã nu uitãm, totuºi, cã Sinodul de la Calcedon - care a rezolvat în
mod magistral, prin paradoxul unificator al formulei sale hristologice,
problemele ridicate de disputa dintre Alexandria ºi Antiohia - l-a proclamat pe
Teodoret, în chip solemn, dascãl ortodox), opera exegeticã a acestuia nu a avut
de suferit din pricina disputelor hristologice, impunîndu-se printr-o unicã
îmbinare a minuþiozitãþii critice (filologice ºi istorice), cu scrutarea
inspiratã a noimelor duhovniceºti ale Scripturii - iar acolo unde se ating
probleme dogmatice, hristologia dascãlului sirian este, de obicei, fãrã cusur.
În exegeza Fericitului Teodoret se regãsesc roadele strãdaniilor Egiptului ºi
Siriei, ºi ea s-a adãpat, fãrã vreo pãrtinire, de la cele mai bogate izvoare
duhovniceºti ale Rãsãritului creºtin: printre alþii, Origen, Vasile cel Mare ºi
Grigore de Nyssa. De o mare concizie ºi densitate, redactatã într-o limbã aticã
a cãrei puritate avea s-o remarce, dupã patru secole, ºi sf. Fotie cel Mare
(poate cel mai cult om al acelei vremi), în Biblioteca sa, aceastã operã a
rãmas ºi pentru exegeþii ulteriori ai Sfintei Scripturi un punct de plecare ºi
un reper.
Оn ce mã priveºte, am hotãrît sã prezint iubitorilor de duhovnicie o mostrã a
exegezei Fericitului Teodoret, în nãdejdea cã ortodocºii de limbã românã,
lipsiþi pînã în prezent de traduceri moderne ale acestei opere, vor beneficia
оntr-un viitor sã sperãm cã nu prea îndepãrtat de o traducere integralã, dotatã
cu un aparat ºtiinþific riguros, a acestei comori de gîndire patristicã. Am ales
tîlcuirea la proorocul Malahia (partea vastului comentariu la cei 12 prooroci
minori ), reproducоnd textul biblic (cu uºoare modificãri, acolo unde însãºi
exegeza Fericitului a solicitat acest lucru) dupã ediþia sinodalã din 1914.
Motivul acestei din urmã opþiuni este faptul cã ediþia menþionatã urmeazã cu
fidelitate textul Septuagintei (pe care se bazeazã comentariile Pãrinþilor), cu
neclaritãþile proprii acestui text, ce ridicau numeroase probleme cititorilor de
limbã greacã. În general exegeþii realizau, înainte de a face comentariul
propriu-zis, un gen de parafrazã a textului biblic, într-o greacã limpede ºi
epuratã de semitisme sintactice, pentru a lucra pe un teren defriºat în
prealabil. Am оncercat, deci, prezentоnd textul biblic оntr-o
traducere mai
puþin cosmetizatã, sã redau senzaþia autenticã pe care o aveau cititorii greci
ai Scripturii ºi a exegezelor patristice, în condiþiile în care utilizarea unei
traduceri mai recente (care, strãduindu-se sã fie cît mai limpede, utilizeazã
din plin textul masoretic) ar face adeseori ininteligibil comentariul patristic.
Celelalte lãmuriri pe care le-am considerat necesare sînt cuprinse оn notele
anexate traducerii.
FERICITUL TEODORET, EPISCOPUL CIRULUI
TОLCUIRE LA PROOROCUL MALAHIA
Cuprinsul [1] proorociei
Moise, marele legiuitor, a fost cel dintоi care ne-a lãsat оn scris cu
vintele
dumnezeieºti; iar de Dumnezeu insuflatul Malahia a fost ultimul dintre prooroci
care a aºternut în scris profeþiile dumnezeieºti. Vremea cînd a proorocit n-a
spus-o, precum alþi prooroci; însã din cuprinsul profeþiei sale este vãdit cã
s-a învrednicit de har [ul proorocesc] dupã rezidirea dumnezeiescului Templu ºi
venirea vremurilor de pace pentru popor [ul lui Israel]: cãci nu îl
оnvinovãþeºte pe acesta de nepãsare faþã de rezidirea Templului, aºa cum o fac
fericiþii Agheu ºi Zaharia, ci le aminteºte de binefacerile dumnezeieºti; iar de
mustrat îi mustrã pe preoþi, ca ºi pe alþi evrei, scoþînd la luminã fãrãdelegile
cutezate de cãtre aceºtia. Pe de altã parte, prooroceºte venirea în trup a
Stãpînului Hristos ºi mîntuirea pe care a dobоndit-o prin aceasta neamul
omenesc. Mai prevesteºte ºi chemarea neamurilor [la mîntuire], ºi necredinþa
iudeilor, оncã ºi cea de-a douã arãtare (&
#61550;a Dumnezeului ºi
Mîntuitorului nostru. Numele proorocului este pe greceºte ANGHELOS, iarã pe
evreieºte MALAHIA, care înseamnã înger . Iatã cum începe proorocia lui:
Cap. 1
1. Luarea [cuvоntul
ui Domnului asupra lui Israil, оn mоna [2] оngerului
Lui . Luatã (rãpitã) fiind mintea mea de cãtre harul lui Dumnezeu ºi fãcîndu-se
afarã de toate cele omeneºti, a primit proorocia cu privire la Israil - nu ca sã
am doar eu aceastã cunoºtinþã, ci ca sã le vestesc ºi lor [evreilor] cele ce mi
s-au descoperit . S-a numit pe sine înger dat fiind cã slujea cuvintelor
dumnezeieºti. Arãtînd оntr-acest chip cã Domnul grãia prin el, îndeamnã poporul
sã ia aminte la spusele sale. Puneþi în inimile voastre - оn loc de: luaþi
aminte cu toatã osîrdia la cuvintele dumnezeieºti .
2. Iubitu-v-am pe voi, zice Domnul; ºi aþi zis: întru ce ne-ai iubit pe noi?
Nu din pricinã cã poporul ar fi pus cu adevãrat o astfel de întrebare spune
acestea, ci ca sã mustre cugetul lor cel nemulþumitor: cãci bucurîndu-se de
atоta dragoste din partea Dumnezeului tuturor, nu numai cã s-au fãcut
nemulþumitori faþã de Binefãcãtorul lor, dar n-au recunoscut nici mãcar faptul
cã au fost iubiþi. Drept aceea, veºtejeºte cugetul lor cel nerecunoscãtor,
urcînd [cu pomenirea] pоnã la strãmoºi pentru a arãta dragostea cea covîrºitoare
a lui Dumnezeu faþã de ei.
Au nu era Isav fratele lui Iacov? zice Domnul; ºi am iubit pe Iacov, 3. iar pe
Isav l-am urоt . Bine ºtiþi ºi voi , zice, hrãniþi fiind necontenit cu
istorisirile lui Moise, cã Isav ºi Iacov, începãtorul neamului vostru, a avut
acelaºi pãrinte ºi a odrãslit din acelaºi pîntece, locuind acolo оn acelaºi
timp; оnsã nici оmpãrtãºirea lor de aceeaºi fire (&#61
545; , naturã), nici vremea
naºterii - aceeaºi pentru amîndoi - nu M-au fãcut sã-i privesc cu aceeaºi
bunãvoinþã; ºi cu toate cã tatãl lor, urmînd legilor firii s-a strãduit sã dea
întоietate lui Isav, Eu am rоnduit ca nu acesta, ci Iacov sã primeascã
drepturile de întоi-nãscut: cãci pe Isav l-am urоt din pricina rãutãþii
felului sãu de a fi, iar pe Iacov l-am iubit , cãci era lucrãtor al virtuþii.
Ba chiar ºi neamul lui Isav, care a urmat rãutãþii strãmoºului sãu, a fost
lepãdat de cãtre Mine, drept care a ºi suferit pustiirea în care se aflã acuma ;
ºi lãmureºte zicînd:
ªi am pus hotarele lui spre pustiire, ºi moºtenirea lui spre casele pustiei; 4.
cã de va zice: Idumeea s-a stricat, ºi sã ne întoarcem, ºi iarãºi sã zidim cele
pustiite, acestea zice Domnul Atotþiitorul: Ei vor zidi ºi Eu voi strica; ºi se
vor chema lor hotarele fãrãdelegii ºi poporul peste care S-a întins Domnul
pentru totdeauna . Chiar de vor оncerca sã-ºi reînalþe cetãþile, mincinoase voi
arãta nãdejdile lor, ºi vor primi pustiirea ca roada fãrãdelegii : cãci asta
spune: ºi se vor chema lor hotarele fãrãdelegii . ªi acest blestem îl vor
primi de la Mine pоnã оn sfоrºit .
5. ªi ochii voºtri vor vedea, ºi voi veþi zice: Mãritu-S-au Domnul mai pre sus
decît hotarele lui Israil . Vãzînd aceasta, veþi cunoaºte de cîtã purtare de
grijã v-aþi bucurat din partea Mea . Arãtînd astfel dragostea pe care o avea
cãtre ei, mustrã marea lor nerecunoºtinþã.
6. Fiul cinsteºte pe tatã, ºi sluga se teme de stãpînul sãu; ºi de sînt Eu
tatã, unde este cinstea Mea? ªi de sînt Eu stãpоn, unde e frica de Mine? zice
Domnul Atotþiitorul . Douã , zice, sînt stãrile sufleteºti care lucreazã în
toþi cei aflaþi sub stãpînire: dragostea ºi frica; dar cea dintîi se potriveºte
fiilor, cea de a doua e pe mãsura slugilor. Iar Eu v-am dat amîndouã aceste
numiri, cãci v-am numit nu numai slugi, ci ºi fii: cãci Eu am zis: dumnezei
sînteþi, ºi toþi fii ai Celui Preaînalt (Ps. 81, 6); ºi: fii am nãscut ºi am
crescut (Is. 1, 2); ºi: fiul Meu cel оntоi-nãscut Israil (Ieº. 4, 22). Deci,
de vã e pe plac numele de fii , arãtaþi-Mi cinstirea ce se cuvine unui tatã;
iar de vã socotiþi pe voi înºivã slugi, de ce nu aveþi teama ce se cuvine sã o
aibã slugile, mai ales cã aveþi un Domn ce stãpîneºte peste toate cele vãzute ºi
nevãzute? Pînã acum i-a dojenit pe toþi laolaltã; de acum înainte, оi trage la
rãspundere osebit: ºi mai întоi osоndeºte pãcatele preoþilor, fiindcã ºi erau
vrednici de mai mare mustrare, ca unii ce nu numai cã pãcãtuiau, ci se fãceau
pildã de fãrãdelege ºi celorlalþi.
Voi preoþii, cei ce defãimaþi numele Meu ºi aþi zis: Întru ce am defãimat
numele Tãu? Nepãsarea voastrã faþã de slujirea preoþeascã face pe cei mulþi sã
Mã dispreþuiascã; iar voi nu vreþi sã vã daþi seama, nici sã vã cunoaºteþi
pãcatul : cãci vorbele: aþi zis: Întru ce am defãimat numele Tãu? asta aratã -
nu pentru cã ar fi rostit asemenea cuvinte, ci pentru cã nutreau astfel de
gînduri. Dupã aceea, aratã pricina defãimãrii:
7. Care aduceþi la jertfelnicul Meu pîini spurcate, ºi ziceþi: Cu ce le-am
spurcat? Cu aceea cã ziceþi voi: Masa Domnului este defãimatã, ºi mîncãrurile
care se pun pe ea le-aþi defãimat . Aquila ºi Symmachos [3] au tãlmãcit
pîngãrite (&#6
1550; în loc de spurcate (&#
61543;, adicã pregãtite
nu dupã Lege, ci împotriva Legii. aceasta aþi cutezat voi sã faceþi, socotind
lipsitã de cinste masa afierositã Mie: cãci de aþi fi avut faþã de ea evlavia
cuvenitã, aþi fi avut toatã osîrdia pentru cele aduse Mie pe ea . Dupã aceea îi
mustrã nu ca un stãpîn, ci ca un pãrinte, pentru faptul cã aduceau ca jertfã
dobitoace ºchioape ºi oarbe, în vreme ce Legea porunceºte limpede cã acestea
trebuie sã fie fãrã cusur; ºi, arãtînd covоrºitoarea mãrime a pãgînãtãþii lor,
zice: Adu pe ea mai marelui tãu, de te va primi, au de va lua faþa Ta, zice
Domnul Atotþiitorul - cãci dacã cel de aceeaºi fire cu tine socoate drept
jignire ºi ocarã o astfel de cinstire , ºi nu se ruºineazã cã eºti de faþã, ci
leapãdã darul adus în chip necuviincios, cu cоt mai mare necuviinþã este a aduce
astfel de jertfe Ziditorului tuturor? Dupã aceea, îi sfãtuieºte sã se pocãiascã,
fãgãduindu-le bunãvoinþa Sa.
9. ªi acum, îmblоnziþi faþa Dumnezeului vostru, ºi vã rugaþi Lui , ca sã vã
miluiascã. ªi pentru a-i face sã simtã mai bine cît de necuviincioasã le era
îndrãzneala, îi mustrã mai pe faþã: În mоinile voastre s-au fãcut acestea : nu
vorbesc de fãrãdelegile pãrinþilor voºtri, ci de cele pe care voi pînã acum
cutezaþi a le sãvîrºi . Dacã voi primi faþa voastrã, zice Domnul Atotþiitorul .
Trebuie sã înþelegem aceasta ca pe o întrebare [4]: Oare voi fi milostiv faþã
de voi, de nu vã veþi pocãi?
10. Cã ºi vouã se vor închide uºile, ºi nu veþi aprinde jertfelnicul Meu în
zadar . Оntrucоt sоnteþi bolnavi de nesimþire pînã peste poate, negreºit
oi
izgoni din curtea Mea, curmînd оnchinarea cea dupã Lege ca ºi cum aº închide
niºte porþi: cãci nu voi suferi sã se aducã jertfã în zadar, fãrã ca cineva sã
tragã folos din asta. Profeþind într-acest chip iudeilor оncetarea slujirii
preoþeºti dupã rînduiala Legii, vesteºte jertfa cea curatã ºi nesîngeroasã pe
care aveau sã o aducã neamurile. Deci, grãieºte mai întоi chiar cãtre iudei: Nu
este voia Mea оntru voi, zice Domnul Atotþiitorul, ºi nu voi primi din mîinile
voastre jertfe . Dupã aceea, vesteºte viitoarea cucernicie a neamurilor:
11. Cã de la rãsãritul soarelui pînã la apus, numele Meu S-a mãrit întru
neamuri, ºi în tot locul tãmîie se aduce numelui Meu ºi jertfã curatã: cã mare
este numele Meu întru neamuri, zice Domnul Atotþiitoru . Deci, pe voi vã voi
lepãda cu totul, cãci M-am scоrbit desãvоrºit de faptele voastre; drept acee
a
nici jertfele aduse de voi nu le primesc, iar оn locul vostru am lumea &#1
086;ntreagã,
care Mã va cinsti: cãci toþi locuitorii pãmîntului, de la rãsãritul soarelui ºi
pînã la apus, Îmi vor aduce pretutindeni prinos de tãmîie, jertfind jertfa cea
curatã ºi plãcutã Mie -întrucоt vor cunoaºte numele Meu ºi voia Mea, ºi Îmi vor
da cinstirea cuvenitã . Unele ca acestea a grãit ºi Domnul cãtre samarineanca:
Femeie, crede Mie, cã va veni ceasul cînd nici оn muntele acesta, nici оn
Ierusalim vã veþi închina Tatãlui (In. 4, 21) - cãci Duh este Dumnezeu; ºi cei
ce se închinã Lui se cade sã i se închine оn duh ºi adevãr (In. 4, 24). Acestea
aflоndu-le ºi fericitul Pavel, porunceºte sã ne rugãm în tot locul, оnãlþînd
mоini curate, fãrã mînie ºi ºovãire (I Tim. 2, 8).
Prin spusele sale, ºi fericitul Malahia ne înºtiinþeazã, deci, cu privire la
buna-cinstire care avea sã vinã: cãci a încetat оnchinarea preoþeascã cea
mãrginitã ca loc, ºi tot locul e socotit ca potrivit pentru slujirea lui
Dumnezeu; junghierea jertfelor necuvоntãtoare a luat sfоrºit, ºi se jertfeºt
e de
acum doar Mielul Cel fãrã de prihanã, Care ridicã pãcatul lumii, ºi (ca un fel
de simbol al virtuþii) tãmîia cea bineоnmiresmatã. Iar iudeii au fost lepãdaþi
potrivit prevestirii dumnezeieºti; drept care ºi grãieºte cãtre dînºii:
12. Cã mare este numele Meu întru neamuri. Voi, оnsã, оl necinstiþi prin acee
a
cã ziceþi: Masa Domnului spurcatã este, ºi defãimate sînt mоncãrurile Lui, care
se pun pe ea . Cãci la o astfel de pãgînãtate aþi ajuns, încоt nu numai cã
jertfiþi în chip nelegiuit, ci ºi numiþi defãimatã masa cea afierositã Mie; ºi
fiind traºi la rãspundere pentru cã aduceþi astfel de daruri, aþi cutezat sã
ziceþi: ªi aºa le-am strîns cu multe sudori ºi osteneli. Drept aceea, vã voi
lipsi de belºugul vostru : ºi aratã asta adãugînd:
13. ªi aþi zis: Acestea din necaz sînt. ªi Eu le-am suflat pe ele, zice Domnul
Atotþiitorul . Dupã aceea blestemã pe cei ce au dobitoace de soi, de parte
bãrbãteascã, ºi fãgãduiesc sã le jertfeascã Domnului, dar le pãstreazã pe
acestea ºi aduc prinos, în locul lor, dobitoace schiloade. Cã din fapte , zice,
se cade sã cunoaºteþi mãrimea împãrãþiei ºi stãpînirii Mele, pe care o voi face
cunoscutã tuturor neamurilor .
NOTE: [1] Toate comentariile Fericitului Teodoret debuteazã printr-un exordiu în
care sоnt prezentate de o manierã condensatã liniile centrale ale textului
interpretat, purtînd titlul generic de upoqesiV (subiect, cuprins).
[2] Este vorba de un calchiu semitizant: locuþiunea ebraicã beyadh , cu sensul
literal de оn mоna , are оnþelesul exact de prin, prin mijlocirea .
[3] Este vorba de alte douã versiuni greceºti ale Vechiului Testament, realizate
de cãtre un prozelit evreu din Pont, respectiv de cãtre un apartenent al sectei
ebioniþilor. Cea dintîi se distinge prin servilismul faþã de textul ebraic, iar
cea de a doua prin buna calitate a limbii greceºti în care este redactatã.
Fericitul Teodoret (ca de altfel ºi alþi Pãrinþi) recurge adeseori la aceste
versiuni fie pentru a-ºi sprijini interpretarea datã unui pasaj obscur, fie (mai
rar) cu intenþii polemice anti-iudaice.
[4] Avem de-a face cu un calchiu sintactic semitizant: una din modalitãþile de
exprimare a interogaþiei în ebraicã utilizeazã o formulare de tip condiþional.
Citatele se dau dupã Biblia adecã Dumnezeiasca Scripturã alegii vechi ºi aceii
Noau. Cu cheltuiala Rosieneºtii Societãþi a Bibliei. Sanctpeterburg, în
tipografia lui Nic. Grecea. оn anul 1819 , deoarece multe versete din traduc
erea
actualã nu corespund cu originalul grecesc.