StarWars.

htmRazboiul stelelor Un alt punct de vedere

de arhiepiscop Lazar Puhalo
S-ar parea ca, ori de cîte ori apare un nou film de fictiune, acesta este
imediat urmat de pusee de jurnalism plin de fiere prin diferite publicatii
ortodoxe. Întrebati-i pe editorialistii respectivi daca în realitate chiar au
vazut filmul si veti primi, de regula, raspunsul: Evident ca nu! Majoritatea
recenziilor se bazeaza, din pacate, pe ceea ce au citit si ei prin presa sectara
obisnuita, careia mereu îi ninge si-i ploua . De cele mai multe ori, strigatele
disperate si calificativele gen demonic , pervers , anti-crestin etc. nu
sînt altceva decît reflexele neconditionate ale unui negativism religios morbid,
lipsit de substanta si multi dintre cei care scriu în revistele ortodoxe nu fac
decît sa citeze sau sa rescrie articolele din cutare publicatie sectara.
Iata de ce, atunci cînd mai multi tineri i-au cerut celui ce semneaza aceste
rînduri sa recenzeze si eticheteze ca de obicei seria de filme Razboiul
stelelor, mi-am luat videocasetele respective si am vazut filmele (mai putin
Întoarcerea cavalerului Jedi, pe care l-am vazut la cinematograf, alaturi de
cîtiva prieteni).
Personal, am fost profund impresionat si miscat de aceasta serie de filme ale
regizorului George Lucas si cred ca ascendenta lui greaca a fost macar partial
raspunzatoare de felul cum si-a abordat subiectul. Întoarcerea cavalerului Jedi
este dostoievskian la modul pozitiv în privinta continutului sau moral si sînt
convins ca Lucas cunoaste învataturile ortodoxe si vietile Sfintilor. Subiectul
de baza al seriei Razboiul stelelor este simplu: un dictator malefic a cucerit o
mica galaxie si a abolit fosta democratie pan-galactica. El este proclamat
împarat, iar fortele imperiale încearca sa distruga ceea ce a mai ramas din
rezistenta fata de dominatia sa. Daca bataliile generalizate sînt purtate cu
arsenalul obisnuit al filmelor science-fiction aceasta este singura parte
superficiala a povestii , batalia reala se poarta între constiinta si vointa
umana. Surprinzator, încîntator, adevarata poveste se refera la lupta pe viata
si pe moarte între partea buna si partea rea a acelei naturi universale din care
face parte si omul natura cazuta a omului si a universului. În aceasta serie
de filme, natura respectiva se numeste forta . În multe recenzii, forta a
fost interpretata ca fiind o parodie de prost gust la adresa lui Dumnezeu. Dupa
o examinare atenta a subiectului de baza al seriei Razboiul stelelor, însa, am
ajuns la concluzia ca forta este acea natura universala si ca întreaga tema a
filmului si energiile firului epic al subiectului se refera la lupta din sînul
naturii cazute între conlucrarea cu latura sumbra a acelei naturi si conlucrarea
cu latura ei luminoasa adica acea lege a contradictiei despre care vorbeste
Sfîntului Apostol Pavel ca fiind razboiul dinauntrul fiintei noastre si pe care
se bazeaza monahismul ortodox.
Eroul seriei de filme este Luke Skywalker, un tînar curat la suflet, profund
moral, care este un adevarat erou, spre deosebire de imaginea moderna a
anti-eroului, care este atît de pretuita în filmele contemporane. Luke ramîne
virgin de-a lungul întregii serii de filme, iar evolutia sa în materie de forta
si conducerea spirituala este legata în mod direct de acest lucru. Principalul
erou-anti-erou al seriei, Han Solo, se reformeaza si se converteste treptat la
noblete sufleteasca sub influenta directa a puritatii morale si a iubirii
dublate de sacrificiu de sine ale lui Luke Skywalker. Ai zice ca este un caz de
manual din paginile cartii mitropolitului Antonie, Conceptia lui Dostoievski
despre renasterea spirituala.
În afara de Printesa Leia (sora la fel de plina de moralitate si de sacrificiu
de sine a lui Luke), cele doua personaje pozitive dominante sînt: în primul
rînd, marele întelept al spatiilor, Yoda, asa-numitul yeronda , o fiinta
blînda, plina de iubire, care sugereaza fara ezitare un întelept de pe Volga
Superioara din Tebaida Nordului (ar putea fi foarte bine un Serghei din Radonej,
un Chiril de la Lacul Alb sau un Paul din Obnora) si care este principalul
catalizator spiritual al întregii evolutii a temei fundamentale în aceasta
minunata serie de filme; în al doilea rînd, îl avem pe isihastul Obi-Wan-Kenobi:
rolul lui sugereaza de asemenea foarte clar ca este vorba de un monah (iar eu
unul suspectez ca ultimul sau nume este un joc de cuvinte care trimite la
cuvîntul Koenobia, desi îmi dau seama la fel de bine de sonoritatile mai degraba
orientale ale numelor Obi-Wan), de un sfînt monah al filmului, care duce mai
departe învataturile Înteleptului (ale lui yeronda) Yoda si ghideaza nemijlocit
puternica evolutie spirituala a tînarului Frate Luke.
De-a lungul întregii serii de filme, vedem contrastul dintre bine si rau,
evolutia spirituala a lui Luke si transformarea lui Han Solo dintr-un bandit
iubitor de aventura într-un soldat plin de noblete sufleteasca. Foarte elocvent
în aceasta calatorie formatoare este episodul cu Viermele Jaba. Jaba este o
fiinta frusta, ca un butoi hidos, cu o personalitate mai mult decît depravata,
care traieste într-o fortareata sumbra, semi-subterana, de unde conduce o suma
întreaga de activitati criminale. Desi este independent, împaratul nu-l
considera o amenintare, pentru ca Jaba este oricum un slujitor al laturii sumbre
a naturii umane. Jaba este înconjurat de niste dihanii bizare, diforme, a caror
distractie de capatîi, dupa ce si-au satisfacut lacomia, este sa priveasca o
fiara hidoasa care devoreaza sclavi si prizonieri fara aparare. Jaba însusi, un
adevarat simbol al lacomiei, este un personaj din Scara Înaltarii Divine.
Sfîntul Ioan al Scarii l-a descris în detaliu si a prezis cu acuratete conditia
sa suprema. Acel degenerat primitiv înrobeste femei frumoase si le obliga sa
danseze pentru el aproape despuiate si legate de un lant. Dupa care, în loc sa
profite sexual de ele, îsi satisface poftele aruncîndu-le printr-o usa de sticla
într-o încapere-capcana si priveste, cu o placere lasciva cum acele femei sînt
devorate în chinuri cumplite de o fiara monstruoasa. Apropierea dintre lacomie
si depravarea interioara este subliniata apasat; iar legatura dintre pasiunile
nestapînite si sadismul hidos, dintre pasiunile sexuale si moartea sub tortura,
este prezentata la modul dramatic. Viermele Jaba este întruchiparea pasiunilor
naturii cazute. El si dihaniile din jurul lui refac practic sumarul
învataturilor Parintilor din desert, mai ales ale Sfîntului Ioan al Scarii, pe
aceasta tema. În ultima instanta, Raithau, ticalosul Pas numarul 5 de pe Scara
Înaltarii Divine, apare ca fiind eminamente de înteles. Jaba si tarîmul lui de
pasiuni depravate sînt distrusi, în cele din urma, de Luke Skywalker. Fratele
Luke mai face astfel un pas catre adevaratul monahism, catre conditia de
adevarat Jedi el primeste skhema spirituala.
Nu pot recenza aici întregul film pas cu pas, dar scenele de final din
Întoarcerea cavalerului Jedi, în care Luke reuseste sa atinga conditia de Jedi,
adica de luptator al binelui si al luminii, sînt de-a dreptul profunde.
Principalele doua personaje malefice ale filmului sînt Lordul Darth Vader, un
Jedi corupt care si-a pierdut iluziile si s-a lasat înrobit de latura sumbra a
fortei, cedînd propriilor sale pasiuni, si împaratul, un batrîn rau care si-a
vîndut sufletul fortelor celor mai întunecate de dragul puterii lumesti; acesta
se comporta precum conducatorii pagîni romani sau papii de pe vremea
Inchizitiei, încercînd sa-i perverteasca pe martiri mai întîi prin bunatate si
laude, apoi prin amenintari si viclenie.
Luke este convins ca lui Darth Vader, fostul Jedi deziluzionat si corupt, i-a
ramas suficienta constiinta morala pentru a se putea mîntui. Ideea gestului de
a-l salva si vindeca pe acest dusman crud si nemilos da la o parte întru totul
orice sentimente de razbunare sau de ura care s-ar fi putut strecura în sufletul
lui Luke însusi. Atunci cînd Înteleptul Yoda, fiind pe moarte, în coliba lui de
pe o planeta îndepartata, îi dezvaluie lui Luke ca Darth Vader este de fapt
tatal lui si ca el si împaratul au planuit sa-l prinda pe Luke si sa-l
perverteasca si pe el în slujba raului, Luke este cuprins nu de ura sau de
simtul auto-conservarii fizice, ci de un val de compasiune si de iubire. I se
spune ca trebuie sa lupte pîna la moarte cu Vader, dar el, ca raspuns, îsi ofera
propria viata pentru a-l mîntui pe tatal sau din robia raului. Luke i se preda
lui Vader si este dus înaintea împaratului. Scenele tensionate care urmeaza sînf
magnifice. Cum îl poate înrobi împaratul pe Luke în slujba fortei raului?
Facîndu-l sa-si dea frîu liber pasiunilor , provocîndu-l sa-si transforme
iubirea pentru tovarasii lui din rezistenta într-un act de ura si razbunare.
Împaratul, ca si stapînul lui, raul suprem, poate suporta ura, din moment ce
acela care se lasa stapînit de ura si de sentimentul razbunarii îi este deja
rob, chiar daca îl uraste.
Împaratul încearca sa-l provoace pe Luke sa-si ia arma (o sabie de lumina un
fel de aparat cu laser) si sa-l atace fie pe el, fie pe Vader. În cele din urma,
cînd Vader îl ataca pe Luke într-un acces de frustrare, Luke se apara cu
indiferenta, avînd grija numai sa nu-l raneasca sau sa nu-l puna într-o situatie
dificila pe Vader. În timpul luptei, el încearca sa trezeasca în sufletul lui
Vader acea constiinta morala ascunsa despre care stie din instinct ca trebuie sa
existe. Desi la început ea pare a nu exista, Luke totusi nu greseste.
Lupta se opreste. Împaratul nu are nici un avantaj, pentru ca Luke nu face
altceva decît sa se apere cu indiferenta. Acum, Vader si Luke s-au îndepartat si
nu mai pot fi auziti de împarat. Acesta nu-l aude pe Vader spunînd: Daca nu te
putem corupe pe tine, pe sora ta o vom corupe fara nici o dificultate . Cînd
aude aceste vorbe, Luke se arunca din nou în lupta, cu toate puterile sale.
Împaratul, care nu a auzit discutia dintre ei, se lumineaza la fata de placere
lasciva: A, iata ca tînarul Skywalker a cedat în fata pasiunilor si crede ca
Acum lupta din cauza furiei si din dorinta de razbunare. De-acum e al nostru!
Dar soarta împaratului e pecetluita. El nu întelege ca Luke se lupta acum
dintr-un sentiment de iubire în suferinta: el îsi sacrifica propria viata pentru
curatenia morala a surorii lui nu pentru existenta ei fizica, ci pentru
salvarea sufletului ei. Darth Vader, în schimb, întelege acest lucru si forta
morala irezistibila a acestui fapt sfîrseste prin a-l reconverti. Atunci cînd
împaratul îsi da seama de ce se întîmpla si intervine pentru a-l omorî pe Luke,
Darth Vader redevine tatal eroului si se sacrifica el însusi pentru a-l salva pe
Luke: el îl ucide pe împarat, dar este si el ranit de moarte.
De-a lungul întregii serii de filme, Darth Vader poarta o masca urîta,
neomeneasca, cu aspect de robot. Acum, în pragul mortii, îi cere lui Luke sa-i
scoata masca, pentru a-si putea vedea fiul fata în fata. O data cu pierderea
mastii, Vader redevine uman . Chipul lui se schimba. Privindu-si fiul, ochii
duri si nemilosi se topesc de tandrete, încordarea fetei se transforma în
seninatate, si fostul personaj malefic face un act suprem si total de cainta, de
optiune în favoarea binelui. Dupa care, Darth Vader moare împacat. Între timp,
Luke este obligat sa fuga din sala tronului imperial si din calea fortelor
rezistentei, care au luat-o cu asalt. El trebuie sa paraseasca Steaua Mortii
pe care se afla, pentru ca altfel ar fi ucis de propriii sai aliati, care nu
stiu ca el se afla acolo. Dar el si-a riscat viata o data în plus, pentru a-si
salva tatal. Numai dupa ce tatal sau moare îi vine rîndul sa se gîndeasca la
siguranta lui personala.
În scena finala a filmului, aliatii sarbatoresc victoria definitiva, fara sa fie
întru totul constienti ca victoria a fost obtinuta, de fapt, prin faptul ca Luke
Skywalker si-a învins propriile pasiuni si a optat pentru iubirea în suferinta
în loc sa opteze pentru putere, ura si viclenie. Luke asista la sarbatorile
lumesti de la o departare anume el este rupt de toate acestea, lipsit de
pasiuni, se afla deja pe un plan mai înalt, maretia morala si virginitatea i-au
ramas neatinse, el a devenit deja Jedi, adica un adevarat calugar. El a primit
skhema si adevaratele victorii din galaxia sa de el vor fi obtinute si de cei
care vor dori sa-l urmeze. Acum este el însusi Întelept. Întorcîndu-se cu
spatele la festivitati, el îsi vede într-o aura Învatatorul sacru pe Yoda;
parintele spiritual pe Obi-Wan-Kenobi care, dupa ce s-a sacrificat pentru
Luke, a devenit îngerul pazitor al acestuia; si tatal pe Darth Vader, toti
zîmbindu-i binevoitori. Darth Vader alaturi de cei doi sfinti? Bineînteles,
pentru ca mare este puterea caintei, mare este iubirea celui ce a fost drept din
ceasul al unsprezecelea alaturi de cei care au fost drepti din ceasul dintîi.
De pe acum aud cît de ultragiati vor fi colegii mei de jurnalism plin de fiere
citind aceasta interpretare data de mine seriei de filme. Dar tinerii tot merg
la filme, fie ca vrem, fie ca nu vrem noi, iar Razboiul stelelor s-a dat si se
va mai da la televizor. Este, cred, singurul film din ultimele doua sau trei
decenii, în care asistam la un adevarat triumf al virginitatii si moralitatii în
fata fortelor întunecate ale pasiunilor. Dilemele pe care le-ar putea naste
interpretarea fortei sînt minore prin comparatie cu frumusetea morala a
filmului. Decît sa tunam si sa fulgeram în fata oricarei productii care apare,
ar fi mai bine sa încercam sa vedem aspectele pozitive ale unora dintre acestea
si sa le folosim drept puncte de plecare de la care sa-i învatam pe tinerii
nostri. Altminteri, daca vom ataca orisice si vom vedea raul în tot si toate, nu
vom face decît sa-i îndepartam si sa-i facem sa ne priveasca pe noi si
ortodoxia noastra ca pe un curent negativist morbid, victorian. La urma urmei,
celor care vad numai raul pur, apocaliptic, bolnavicios peste tot li se poate
pune întrebarea: de care parte a ochilor lor se afla toata aceasta ticalosie si
tot acest rau?
Am iesit de la vizionarea filmului Întoarcerea cavalerului Jedi cu un sentiment
aproape de bucurie. A fost pentru mine o experienta pentru care sînt profund
recunoscator si, daca tinerii nostri tot merg la filme, atunci sa le oferim mai
multe filme de felul acesta. Iar cînd le recenzam, sa ne folosim de aspectele
lor pozitive pentru a-i învata pe acesti tineri, mai curînd decît sa cautam sa-i
aruncam într-o stare de disperare prin îngustimea si prin blocajele mentale pe
care noi singuri ni le inducem.
Traducere si adaptare: Mihnea Gafita
© pentru Romania: Arhiva Culturala Romana 2002