NUMARUL DE AUR

SECTIUNEA DE AUR

Celebrul arhitect Le Corbusier a preconizat în epoca notiunea de “modulor”.

Aceasta notiune se inrudeste, în mod ciudat, cu matematica. Cuvantul în sine deriva
de la “modul”(raport sau scara de proportie) si or(aur). Se intelege ca e vorba de un
raport intre doua marimi-doua segmente; astfel termenul misterios se transforma intr-
o notiune deja cunoscuta: modulul de aur, raportul sau sectiunea de aur, acel raport
caruia, pe vremuri Fra Luca Pacioli di Borgo i-a spus proportia divina si a folosit
denumirea ca titlu pentru cartea tiparita în 1509 la Venetia, la insistenta prietenului sau
Leonardo da Vinci, care a si ilustrat-o. Le Corbusier nu face altceva decat sa reia, în
1950, problema pusa de inaintasul lui cu aproximativ 450 de ani în urma, publicand, de
data asta la Paris, o carte cu titlu asemanator:”Le modulor. Essai sur une mesure
harmonique a l’echelle humaine applicable universelement a l’architecture et a la
mecanique”
Canonul sectiunii de aur era cu strictete respectat de vechii greci în epoca lui
Pericle dar denumirea are o datare mai recenta. Se pare ca denumirea sectio aurea se
datoreaza lui Leonardo da Vinci dar ea nu era folosita nici atunci în mod curent, ci de-
abia de pe la inceputul secolului al XIX-lea . Geometrii greci de dinaintea lui Euclid, ca
Pitagora si, Eudoxus, Platon I-au spus pur si simplu raport. Euclid e primul care il
denumeste raport extrem si mediu, deosebindu-l astfel de toate celelalte rapoarte în
care s-ar putea imparti un segment de dreapta.
Se pare ca, l atunci cand segmentele b si c sunt în sectiune de aur ele plac
ochiului mai mult decat daca s-ar fi impartit aceeasi lungime în oricare alte segmente
neegale b’, c’. Aceeasi observatie empirica l-a condus pe Leonardo da Vinci sa
numeasca sectio aurea, adica “sectiunea de aur”, impartirea segmentului de lungime a
în segmentele b si c (a/b=b/c). El sustine misterul acestei sectiuni si aduce exemple
luate din proportiile diferitelor parti ale corpului omenesc sau din arhitectura, afirmand
ca forma armonioasa a corpului omenesc se explica prin existenta acestui raport de
aur intre diferitele parti ale lui. Astfel buricul imparte lungimea corpului omenesc dupa
sectiunea de aur . Toate statuile antice sunt construite dupa aceasta regula. Mai mult,
Leonardo da Vinci e de parere ca sectiunea de aur este canonul dupa care ar trebui sa
se stabileasca proportiile dintre diferitele parti ale aceleiasi cladiri, precum si intre
volumul construit si cel ramas liber, pentru ca numai astfel poate sa placa ochiului.
Luca Pacioli, mai mistic din fire, a numit acest raport divina proportione si a incercat
sa justifice titulatura printr-o multime de analogii si comparatii metafizice luate fie din
filozofia lui Platon, fie din teologia crestina. Iata un exemplu: “… Dupa cum Dumnezeu
nu poate fi dovedit prin cuvinte, tot asa nici acest raport nu poate fi definit printr-un
numar rational ci ramane totdeauna ascuns si secret si de aceea este numit de
matematicieni iartional”. Pe atunci numerele irationale erau inca o enigma a
matematicienilor . De aceea o parere asemanatoare vom intalni pe tot parcursul
secolului al XVI-lea si, de pilda, marele astronom Kepler scria: ”Aceasta proportie
geometrica, cred eu, a fost pentru creator o idee care ramane singura vesnica pentru a
releva crearea celui asemenea din cel asemenea…”
Preferinta pentru raportul de aur a starnit curiozitatea cercetatorilor din secolul
XIX, care curiosi sa gaseasca un motiv acestei preferinte, au facut multe anchete
statistice în diferite domenii. Astfel, un cunoscut psiholog de atunci, G. Th. Fechner, a
prezentat unui larg public o serie de dreptunghiuri de dimensiuni diferite si a cerut sa
se aleaga cele cu forma cea mai placuta. Majoritatea preferintelor au fost pentru
dreptunghiurile cu dimensiunile în taietura de aur. De altfel forma obisnuita a cartilor, a
meselor si a multor obiecte dreptunghiulare de uz curent, e astfel proportionata. S-au
mai facut masuratori pentru a se vedea daca acest raport se intalneste în natura, intre
diferitele parti ale corpului omenesc, ale plantelor sau ale animalelor. Acestea au dus
cu gandul la Sirul lui Fibonacci, sau asa numita lege a cresterii organice.

CONSTRUCTIA SEGMENTULUI DE AUR:

1. Trasam o dreapta L
2. Intr-un punct A al dreptei L ducem perpendiculara M
3. Consideram un segment AB de lungime 1 pe dreapta M
(lungimea 1 este o lungime de referinta, în functie de ea
le vom raporta pe celelalte)
4. Consideram un segment AC tot de lungime 1 dar pe
dreapta L
5. Consideram segmentul CD tot de lungime 1 si tot pe
dreapta L, astfel ca AD sa aiba lungimea 2.
Cu compasul în punctul B, marcati distanta BD de-a
lungul dreptei M în sens opus lui A. Notati intersectia
cu E
6. Cu compasul în punctul B, marcam distanta BD de-a
lungul dreptei M în sens opus lui A. Notam intersectia
cu E
Raportul AE/AD este RAPORTUL DE AUR

Gheorghe Titeica, marele nostru savant, spunea, vorbind despre sectiunea de

aur, ca stramosii nostrii cei mai indepartati “aveau în instinct simtul proportiei si
cunosteau, fara sa fi invatat vreodata, proprietatile figurilor asemenea”.
Ca segmentele ale caror lungimi sunt în sectiune de aur starnesc instinctiv
sentimentul de armonie, au observat-o multi. Exemplul cel mai cunoscut si plastic
totodata este linia care desparte marea de cer. Aceasta linie nu e niciodata asezata la
mijloc, ea e asezata în asa fel incat grosimea celor doua benzi sa fie una fata de alta în
raportul sectiunii de aur. Acest exemplu il alege si Timerding:”Ochiul – spunea el-
comparand grosimea benzii mai inguste cu a celeia mai late, taie în gand o grosime din
banda lata cat este grosimea celei inguste si atunci obtine o banda care satisface
aceeasi proportie, de unde impresia de repaus, de constanta, de siguranta, intr-un ritm
continuat în mod nedefinit! Sectiunea de aur se impune deci ori de cate ori doua parti
consecutive fac parte, printr-o noua subdiviziune, dintr-o progresie geometrica,
reunind astfel triplul efect al echipartitiei, al succesiunii si al proportiei continue .
Folosirea sectiunii de aur nu-i decat un caz particular al unei reguli generale, a aceleia
de revenire la aceeasi proportie, în detaliile unui ansamblu”.
O alta proprietate oarecum ciudata a raportului de aur e ca daca scadem din
primul segment pe cel de al doilea segmentul obtinut se afla si el în raport de aur.
Astfel rezulta un sir de segmente ce se scand unele din altele la nesfarsit si de aici
proprietatea de incomensurabilitate a segmentelor aflate în taietura de aur. Nu ar
trebui sa ne sperie aceasta proprietate, precum afirma Euclid în Cartea a X-a a
Elementelor “ Se numesc marimi comensurabile acelea care se pot masura cu aceeasi
masura, iar incomensurabile cele pentru care nu se poate afla o masura comuna”.
 Scriem proportia de aur sub forma a/b=b/c si alegem ca unitate de masura a
acestor segmente segmentul cel mai mic si anume c . Raportul b/c fintre partea cea
mai mare si partea cea mai mica a segmentului a, se numeste numar de aur si se
noteaza cu ∅. Rezulta atunci ca:
a/b=b/c=∅ si pentru ca a=b+c rezulta ca
(b+c)/b=1+c/b=b/c adica 1+1/∅=∅
De aici considerand numai radacina pozitiva avem ∅=(1+√5)/2=1, 61803398875 … care
se aproximeaza la 1, 618.

NUMARUL DE AUR SI SIRUL LUI FIBONACCI:

Afirmãm cã numãrul nostru Phi este strâns legat de sirul lui Fibonacci. Pentru cei care
nu stiu, sirul lui Fibonacci este definit prin:

f0=0; f1=1; fn= f0+ f1 (oricare n).

Avem relatia 1+∅=∅²

si de aici inmultim succesiv cu ∅, ∅², ∅³… obtinem o progresie geometrica de ratia ∅;
mai mult orice termen al progresiei e egal cu suma celor doi termeni precedenti;
termenii sirului 1, ∅, ∅², ∅³… au proprietati aditive si totodata multiplicative. De aici
asemanarea cu sirul lui Fibonacci. Pe masura ce sirul continua, raportul dintre
termenul n si cel precedent lui(termenul n-1) se apropie de 1. 618033989. .
Acest sir e dublu aditiv si, dupa cate se pare, are calitatea de a reflecta numeric
o insusire a materiei vii, aceea a cresterii realizate prin compuneri succesiv aditive. De
exemplu botanistii au gasit ca pe o tulpina, distantele dintre nodurile de unde se
dezvolta frunzele sunt repartizate aproximativ dupa aceasta lege. Aproximativ pentru
ca în procesul de dezvoltare a unei plante sau a unui animal apar uneori si conditii
particulare legate de sol, de clima sau de alti factori, imposibil de determinat care pot
influenta cresterea si dezvoltarea intr-un mod anormal. Proprietatea de dublu
aditivitate trebuie privita statistic, adica în medie la un numar mare de masuratori.
Numai astfel se poate afirma ca masuratorile duc la aceasta concluzie. De asemenea
se remarca aceasta lege de crestere în forma cochiliilor melcilor, sau a scoicilor, a
coarnelor animalelor, a unor oase, cum ar fi femurul la om, unde, desi cresterea se
face numai printr-o extremitate, se pastreaza forma initiala, transformandu-se în una
mai mare asemenea ei.
Cochilia melcului desi pare ca nu ascunde nici un mister are forma spiralei
logaritmice. Proprietatile spiralei logaritmice sunt oarecum ciudate. Daca intersectam
spirala cu o dreapta dusa prin centru si apoi ducem tangente în punctele de
intersectie, unchiul facut de tangente cu raza va fi constant = θ. Proprietate care o
inrudeste cu cercul, iar daca unghiul θ ar avea 90° atunci spirala se inchide,
transformandu-se în cerc. Dar mai important e ca segmentele determinate de fiecare
spira pe raza sunt în sectiune de aur. Spirala logaritmica nu s-a nascut din imaginatia
matematicienilor ci din pulsatia vietii, din crestere regulata prin adaugarea de
elemente asemenea si are proprietatea ca e asemenea cu ea insasi. Daca vrem sa
marim sau sa micsoram o spirala logaritmica ca s-o transformam în una asemenea ei,
regasim aceeasi spirala de la care am pornit rotita fata de prima cu un anumit unghi.
Jacob Bernoulli a ramas asa de incantat si de uimit de aceasta proprietate pe care a
descoperit-o chiar el prin 1680, 1690, incat a cerut ca, pe piatra mormantului sa-i fie
sapata spirala logaritmica cu inscriptia:”Eadem mutata resurgo” adica:” Ma transform,
ramanand aceeasi. ”. Ciudat este ca pana si ochiurile unui paun, cand acesta isi
desface coada în toata splendoarea ei, se aseaza dupa doua spirale logaritmice.
Constructia spiralei are la baza tot raportul de aur. Pentru a construi spirala de aur
avem intai nevoie de tringhiul, respectiv dreptunghiul de aur .

CONSTRUCTIA TRIUNGHIULUI DE AUR:

1. Trasam o dreapta L;
2. Intr-un punct A al dreptei L ducem perpendiculara
M;
3. Consideram un segment AB de lungime 1 pe
dreapta M (lungimea 1 este o lungime de
referinta, în functie de ea le vom raporta pe
celelalte);
4. Consideram un segment AC tot de lungime 1 dar
pe dreapta L;
5. Consideram segmentul CD tot de lungime 1 si tot
pe dreapta L, astfel ca AD sa aiba lungimea 2;
6. Unim B cu D iar triunghiul rezultat, anume ABD
este TRIUNGHIUL DE AUR(segmentele BD si AB
se afla în raportul de aur)

DEFINITIE: (definitia nu e dată în terminologia standard): Un triunghi de aur ascutit-

unghic este un triunghi isoscel, cu laturile congruente mai lungi decât baza si care
formează un raport de aur cu aceasta. Un triunghi de aur optuz-unghic este un triunghi
isoscel, cu laturile congruente mai scurte decât baza si care formează cu aceasta un
raport de aur.

`PROPRIETATILE TRIUNGHIULUI DE AUR:

Se consideră un triunghi de aur

ascutit-unghic ABC, cu lungimea bazei AB
= 1 si celelalte 2 laturi de lungime g. (am
notat cu g raportul de aur, si cu m
unghiurile congruente ale triunghiului)
 Fie D un punct pe BC astfel încât AD = 1. Dreapta AD împarte triunghiul ABC în 2
triunghiuri mai mici: ABD si ADB. Deoarece AD = AB = 1 => < ABD = < ADB = m (unde
cu < este simbolul pentru unghi). Se demonstrează usor că triunghiul ABD este
asemenea lui ABC, si folosind proportiile si segmentul de aur, că BD = g-1. In
concluzie CD = 1. Se poate afla si ungiul m ce caracterizează tringhiurile de aur.
Se poate observa deci că un triunghi de aur (ABC) se poate împărti în două
triunghiuri de aur (ACD si ABD). Proprietatea este valabilă si în cazul triunghiului
optuz-unghic.

CONSTRUCTIA DREPTUNGHIULUI DE AUR:

1. Trasam o dreaptă L ;
2. Intr-un punct A al dreptei L ducem
perpendiculara M ;
3. Consideram un segment AB de lungime 1 pe
dreapta M (lungimea 1 este o lungime de
referintă, în functie de ea le vor raporta pe
celelalte) ;
4. Consideram un segment AC tot de lungime 1
dar pe dreapta L ;
5. Consideram segmentul CD tot de lungime 1 si
tot pe dreapta L, astfel ca AD sa aiba lungimea
2;
6. Cu compasul în punctul B, marcam distanta
BD de-a lungul dreptei M în sens opus lui A.
Notam intersectia cu E
Dreptunghiul ADFE, sau oricare similar lui, este
numit dreptunghiul de aur. De asemenea, se poate
arăta că EF / EH este raportul de aur, dar si că
dreptunghiul EFGH este tot un dreptunghi de aur.

CONSTRUCTIA SPIRALEI LOGARITMICE:

1. Construim un dreptunghi de aur si

pătratul corespunzător lui, în interior ;
2. Inscriem un sfert de cerc în acest pătrat;
3. In dreptunghiul de aur care a mai rămas
mai facem un pătrat;
4. Inscriem din nou un sfert de cerc în acest
ultim pătrat astfel încât să fie conectat cu
primul sfert de cerc;
5. Construim în continuare pătrate si arce
de cerc din ce în ce mai mici…
 CONSTRUCTIA PENTAGONULUI:

METODA 1.

Construim un triunghi de aur

ascutit-unghic (1, g, g). Apoi construim
câte un triunghi de aur optuz-unghic (1, 1,
g) pe fiecare latură congruentă a
triunghiului initial, astfel încât lungimea
laturilor să corespundă (vezi figura).
Figura astfel formată este un pentagon.

METODA 2.

1. Fie astfel segmentul AB care, pentru o

mai usoară demonstratie, se va lua de
lungime 1.
2. Fie M mijlocul segmentului AB
3. Construiti o perpendiculară în A
4. Construiti cercul c1 cu centrul în A si de
rază 1. Fie F punctul de intersectie cu
perpendiculara în A
5. Cu compasul în M, duceti un arc de cerc
de rază MF. Fie G intersectia cu dreapta
suport pentru segmentul AB. Notăm
lungimea AG cu g (e oare notatia
întâmplătoare?)
6. Construiti cercurile c2 si c3 cu centrele în
A si B si de rază g. Fie D si respectiv E
intersectiile cu cercul c1.
7. Construiti cercul c4 cu centrul în B si de
rază 1. Fie C punctul de intersectie cu
cercul c2
ABCDE este un pentagon regulat.

Natura si sectiunea de aur par legate, ca si cum sectiunea aceasta ar fi parte din
natura. Armonia nu-i altceva decat coexistenta normala si deci fericita a lucrurilor sau
a fiintelor. Reprodus de mii si mii de ori de-a lungul mileniilor, în diferite forme din
lumea plantelor si animalelor, ochiul omenesc s-a deprins raportul taieturii de aur din
mosi-stramosi si de aceea ii place instinctiv, fara sa mai intrebe de ce. Tot asa s-a
obisnuit cu planul de simetrie vertical pe care il vede în corpul lui sau al celorlalte
animale si uneori al plantelor. Nici un artist nu ar indrazni sa introduca intr-un
monument un plan de simetrie orizontal. La fel si în arhitectura; lasand deoparte
detaliile de decorare a suprafetelor cladite, ochiul omenesc este influentat, în primul
rand, de raportul dintre volumul construit si acela al spatiului care il adaposteste.
Modul de repartitie al greutatilor va starni în el sentimentul frumosului, al echilibrului,
al armoniei, sau nu. Vitruviu atragea atentia, în cartea lui despre arhitectura, atat
asupra acordului care trebuie stabilit intre partile unei cladiri cat si ale acestora fata de
ansamblu.
Oare modulorul lui Le Corbusier detine secretul armoniei??? Eu asa cred.
Luand omul ca etalon, asa cum au facut-o de altfel si în antichitate, dar folosind o alta
lege a cresterii organice, aceea care i-a permis sa afle numarul de aur corespunzator
dimensiunilor cerute de epoca moderna, el a stabilit o noua scara de proportii, pe care
o numeste modulor. Modulorul are toate sansele sa redea arhitecturii armonia
corespunzatoare noilor conditii, pastrand totodata caracterul seninatatii interioare din
operele clasice. Grija de capetenie a lui Le Corbusier a fost ca, schimband etalonul sa
tina seama, în distributia dimensiunilor, de acelasi raport al sectiunii de aur. Etalonul
lui Le Corbusier este un segment egal cu inaltimea unui om mijlociu stand în picioare
si avand un brat un brat ridicat, adica 216 cm. In acest caz, ombilicul imparte acest
segment în doua parti egale de 108 cm. Tinand seama ca unul dintre cele doua
segmente de 108 cm este impartit(aproximativ) în sectiunea de aur prin lungimea de la
varful degetelor la cap(41. 5) si de la cap la ombilic (66. 5), se formeaza astfel un sir
aditiv:
41. 5, 66. 5, 108, 174. 5….
care reprezinta scara modulor.
Totusi Le Corbusier are grija sa atraga atentia asupra unui fapt spunand:
“Modulorul nu da talentul si, inca mai putin, geniul. El nu subtiaza ceea ce nu-i subtire;
el ofera doar placerea si increderea care poate rezulta din folosirea masurilor sigure”.
Arta cere ceva mai mult decat selectivitate, abilitate, organizare sau principii
descoperite si formulate matematic. Modulorul ramane un instrument, o dalta în mana
sculptorului care va realiza opera.
Se pare, din spusele unora, ca si piramida lui Keops are legatura cu numarul de
aur. Unii cercetatori pretind ca toate cunostiintele matematice ale egiptenilor stau
inscrise în piatra si anume ca ele pot fi gasite în dimensiunile marii piramide.
Analizand masuratorile facute de geodezi si de astronomi asupra marimii sau orientarii
piramidei lui Keops, ei au dedus ca egiptenii cunosteau cu exactitate nu numai
dimensiunile Pamantului si distanta lui pana la Soare, ba chiar si valoarea lui π, cu
aceeasi aproximatie cu care o stim si noi. Dar ultima afirmatie contrazice chiar faptele
care se gasesc în manuscrisele ramase de atunci, din care reiese ca egiptenii
considerau π=3. 16 si nu aproximativ π=3. 14. Egiptenii cunosteau proprietatile estetice
ale raportului dintre doua segmente aflate în taietura de aur si se foloseau de el cand
stabileau dimensiunile cladirilor si ale piramidelor. Astfel Herodot povesteste ca
preotii egiptenii i-au destainuit ca aria fiecarui triunghi lateral al piramidei este egala
cu patratul inaltimii piramidei. Dar, cum profilul meridian al marii piramide este un
triunghi dreptunghic rezulta ca laturile (a, b, c) sunt în progresie geometrica: a/b=b/c.
Insa fiind vorba de un triunghi dreptunghic, rezulta, din teorema lui Pitagora, ca
a²=b²+c² sau, impartind prin c:
(a/c)²=(b/c)²+1
dar b²=ac; asadar ecuatia devine (a/c)²=1+a/c;
si notand a/c=∅, avem ∅²=1+∅;
Deci laturile acestui triunghi dreptunghic se afla în sectiune de aur, iar numarul ∅=a/c
reprezinta raportul dintre ipotenuza si cateta cea mai mica. Din intamplare valoarea
aproximativa a lui √∅ este foarte apropiata de aceea, tot aproximativa a lui π. Valorile
sunt:
√∅=1. 272 si 4/π=1. 273
1/∅=0. 618 si (π/4)²=0. 617
Valorile extrem de apropiate au dus la confuzia creata intre π si raportul de aur.
Matematicianul francez Paul Montel intr-un articol publicat în “Comptes rendus” din
paris arata ca din punct de vedere matematic e imposibil ca egiptenii sa fi ingramadit
în dimensiunile unei piramide atatea date stiintifice diferite, cate se sustin ca ar rezulta
din masuratorile facute de unii dintre entuziastii egiptologi. Singura valoare pe care
egiptenii au “gravat-o” cu adevarat în piramida lui Keops este aceea a sectiunii de aur,
construind triunghiul dreptunghic meridian cu laturile în acest raport. De aceea acest
triunghi poarta numele de triunghi egiptean. Mai cunoscut decat acesta si cu acelasi
nume este un alt triunghi dreptunghic si anume acela cu laturile proportionale cu 3, 4,
5. Si acesta a fost folosit de egipteni. El se gaseste în semiprofilul altei piramide din
Gizeh. Fiind insa si singurul triunghi dreptunghic în care laturile sunt în progresie
aritmetica, el se numeste triunghiul egiptean perfect. Cel mai probabil este ca grecii au
luat notiunea sectiunii de aur de la egipteni. Nimic nu este sigur dar din diferite surse
antice reiese clar ca pitagoricienii cunosteau numerele irationale si sectiunea de aur.
Prima si cea mai veche relatare e cea a lui Platon. In Timeu, el arata ca pitagoricienii
dadeau o deosebita atentie studiului celor cinci poliedre regulate convexe. Chiar
Platon scrie în Timeu:” tetraedrul, simbolul focului, fetele lui sunt 4 triunghiuri
echilaterale; cubul are 6 fete patrate si e simbolul pamantului; octaedrul, marginit de 8
triunghiuri echilaterale, este simbolul aerului; icosaedrul, cu 20 de triunghiuri
echilaterale ca fete, este simbolul apei si în fine, dodecaedrul, simbol al cosmosului cu
tot ce cuprinde el, este singurul poliedru regulat cu fete formate din pentagoane în
numar de 12 si nu din triunghiuri sau patrate”. De aici vine si termenul chintesenta (
quintaesentia ) ce s-a adaugat la cele patru “elemente”: aerul, apa, pamantul si focul.
Acest simbolism are o explicatie: Platon, ca si alti filozofi din antichitate, considera ca
focul, pamantul, aerul si apa sunt elemente primordiale, atomii din combinarea carora
s-a format universul si tot ce exista în el; anume, 3 dintre ele erau imaginea tipica a
starilor în care se manifesta materia: solida-pamantul, lichida-apa si gazoasa-aerul, iar
focul era imaginea energiei. Iar cum Platon era un mare admirator al geometriei, a
cautat o corespondenta, o analogie de natura geometrica, pentru aceste elemente si
ea i-a fost sugerata de cele cinci poliedre regulate pe care le-a studiat în scoala lui
Pitagora. Astfel, datorita formei lor remarcabile, aceste elemente au devenit
simbolurile “elementelor”. Cele patru poliedre regulate cu suprafata compusa din
triunghiuri sau patrate au devenit simbolul celor patru elemente iar dodecaedrul, cu
forma sa aproape sferica, din care cauza i se si spunea sfera facuta din 12 pentagoane
regulate, a fost considerata ca evocand insasi sfera cereasca, imaginea universului
intreg. Asadar de la Platon avem cea mai veche marturie despre cunoasterea sectiunii
de aur de catre pitagoricieni. A doua marturie e cea a lui Iamblic din Calcida, care a
trait pe la sfarsitul secolului al III-lea si inceputurile celui de-al IV-lea. El a scris mai
multe carti despre viata si operele pitagoricienilor. In cele ce au ajuns pana în zilele
noastre se mentioneaza faptul ca Hippasus din Metapont, elev din scoala lui Pitagora,
a pierit intr-un naufragiu, pedepsit fiind de zei pentru ca s-a laudat cu decoperirea
dodecaedrului.