FECUNDATIA

Lupea Andreea

Reprezintă procesul prin care cei doi gameţi

haploizi fuzionează formând o celulă diploidă
numită zigot.
 Herman Fol, zoolog elveţian observă pentru
prima dată o spermie penetrând un ovul,
fecundându-l şi formând un embrion. ( peştele
stea )
Fecundaţia :
 externă – cei doi gameţi se întâlnesc şi
fuzionează în afara organismului.(grupe inferioare)
 internă – întâlnirea între cei doi gameţi are loc pe
traiectul genital feminin.(peşti, păsări, mamifere)
Cuprinde 4 activităţi :
 contactul şi
recunoaşterea între
ovocit şi spermie

 reglarea şi
realizarea
pătrunderii spermiei
în ovocit
 fuzionarea
materialului
genetic a celor doi
gameţi cu
restabilirea
diploidiei

 activarea
metabolismului
zigotului pentru a-
şi începe
dezvoltarea
 Fecundaţia se produce în apropierea locului de
eliberare o ovocitului – în treimea anterioară a
trompei uterine.

Capacitaţia
Constă în modificări moleculare pe care le suferă
spermiile în drumul lor până in trompa uterină unde
se produce fecundaţia.
 concentraţia colesterolului din membrana
plasmatică a spermiei scade datorită influenţe unor
proteine din lichidul uterin → creşterea fluidităţii
 anumite proteine sau hidraţi de carbon de pe
suprafaţa spermiei sunt pierdute în timpul
capacitaţiei( aceste substanţe pierdute ar bloca
legarea spermiei la zona pellucida ovocitului ).
 fosforilarea unora dintre proteinele aflate pe
suprafaţa acrozomului
Spermiile capacitate ajunse în trompa uterină
întâlnesc ovocitul înconjurat de coroana radiata şi
cumulus oophorus. Datorită acţiunii hialuronidazei
(eliberată de acrozom) spermia prin mişcări active
ajunge la zona pellucida a ovocitului.
 Reacţia acrozomială
Reprezintă perioada în care spermiile din
vecinătatea ovocitului suferă o serie de modificări.
La început zona pellucida a fost considerată o
barieră pentru spermie, însă acum este cunoscut
faptul că reprezintă un sistem de securitate biologic
sofisticat care ecranează spermiile ce sosesc,
selectându-le doar pe cele compatibile cu fecundaţia
şi dezvoltarea, preparând spermia pentru fuziunea
cu ovocitul, mai târziu protejând embrionul de
polispermie.
 Legarea capului spermiei la zona pellucida se
realizează cu ajutorul unor glicoproteine specifice.
Jeffrey D. Bleil şi Herman Fol au descoperit că
zona pellucida de la şoarece este formată din 3
glicoproteine diferite, pe care le-au numit ZP 1, ZP2,
ZP3(200000, 120000, 83000 D). Aceştia doi au
presupus că în procesul de legare a spermiei cu
ovocitul sunt implicate şi o serie de proteine de pe
membrana capului spermiei.
• Pentru început aceştia au încercat să
stabilească dacă întradevăr zona pellucida conţine
receptorii spermiei.
• Ulterior au încercat să determine care
dintre glicoproteinele zonei pelllucida reprezintă
receptorul şi ce modificări în receptor îl fac
incapabil să recunoască spermia → ZP3 reprezintă
receptorul spermiei.
• După ce a fost stabilit că ZP3 este
receptorul spermiei, prin intermediul
autoradiografiei au stabilit locul de legare la
nivelul spermiei – la nivelul capului spermiei, nu la
nivelul piesei intermediare sau a cozii.
• ZP3 se dovedeşte a fi inductorul reacţiei
acrozomiale.
• Sunt necesare de câteva mii de locuri de
legare (număr mare de ZP3) care să asigure legarea
spermiei la zona pellucida.
• Jeffrey M. Greve şi Herman Fol stabilesc
că zona pellucida este formată din filamente lungi,
interconectate. Fiecare filament este format dintr-o
moleculă de ZP2 şi una de ZP3, care se repetă de
sute de ori în fiecare filament. Fiecare filament se
leagă cu un altul prin ZP1, format din două lanţuri
identice polipeptidice unite între ele prin punţi
disulfidice.
• ZP este formată din lanţuri polipeptidice
lanţ polipeptidic pornesc braţe scurte de
oligozaharide din care trei sau patru sunt
oligozaharide N-linkate, iar un număr mare sunt
oligozaharide O-linkate.
• S-a încercat stabilirea cărei părţi a ZP3,
lanţul polipetidic sau cel oligozaharidic, sau
ambele sunt cele care sunt responsabile de
activitatea de receptor a spermiei →
oligozaharidele O-linkate de 3900 D pot lega
spermia, iar glicopeptidele mai mari de 40000 D
induc reacţia acrozomială.
• Reacţia acrozomială implică
dezagregarea membranei externe acrozomiale →
eliberarea conţinutului enzimatic al veziculei
acrozomiale la exterior → acrozina va rarefia
ţesătura de macromolecule a zonei pellucida în
regiunea din jurul capului spermiei şi ca urmare
 Fuziunea dintre spermie şi ovocit şi prevenirea
polispermiei
Odată ce capul spermiei a pătruns în spaţiul
perivitelin acesta intră în contact cu plasmalema
ovocitului, declanşând 2 procese :

 reacţia corticală

 terminarea celei de-a doua diviziuni a meiozei

 Reacţia corticală
Ca urmare a atingerii capului spermiei la
plasmalemă, în citoplasma ovocitului are loc o
creşere masivă de ioni de Ca. Sub influenţa ionilor
de Ca granulele corticale(aflate la periferia
ovocitului) conţinând o serie de enzime se
deplasează spre plasmalemă, unindu-se cu aceasta
şi eliberând conţinutul lor în spaţiul perivitelin.
Enzima N-acetillucozamininidaza va scoate N-
acetilglucozamina din lanţul glucidic al ZP 3. Ca
urmare are loc o modificare a conformaţiei
stereospaţiale a ZP3 şi astfel nu mai este capabilă să
inducă reacţia acozomială şi la alte spermii, chiar
 Celelalte enzime ale granulelor corticale induc o
rigidizare zonei pellucida mai ales pe partea ei
internă, astfel ca nici o spermie care era în curs de
penetrare nu o mai poate face. Astfel se previne
POLISPERMIA.
 Terminarea celei de-a doua diviziuni a meiozei

Se consideră că datorită aceleiaşi eliberări de

ioni de Ca ovocitul iese din starea de aşteptare,
parcurge anafaza II, telofaza II a meiozei,
eliberându-se al doilea glob polar. În interiorul
fostului ovocit se diferenţiază pronucleul feminin.
 Concomitent capul spermiei este încorporat în
citoplasma ovocitului. Sub influenţa unor factori
din citoplasma ovocitului are loc decondensarea
cromatinei spermiei, astfel constituindu-se
pronucleul masculin siuat la periferia citoplasmei
ovocitului. Treptat cei doi pronuclei se apropie
unul de celălalt spre centrul ovocitului, se alipesc,
membranele pronucleilor dispar, are loc
amestecarea materilului genetic – singamia. Se
reconstituie nucleul diploid, dar acesta nu se va
înconjura de o membrană proprie şi va intra în
prima diviziune mitotică a zigotului.
 Cei doi
pronuclei
înainte de
contopirea
acestora.

După 30 de
ore de la
fecundaţie,
după ce a avut
loc contopirea
celor doi
pronuclei.