Liceul academic român-englez ”Mircea Eliade”

Portofoliu
la educația civică

clasa IX-a “C ”
CHIRTOACĂ DAN
 Omul – ființă socială

Prin esenta sa omul este o fiinta sociala. Existenta lui nu este posibila
decat intr-un mediu social, rezultat al convietuirii cu ceilalti in procesul
practicii sociale. Societatea si omul formeaza o unitate indisolubila, fiecare
pastrandu-si o relativa autonomie, socialul este generat de relatiile care se
incheaga intre membrii sai, odata aparut, insa, el nu desfiinteaza sau
anihileaza personalitatea acestora.
Numai inserat in asemenea colectivitati, copilul se poate dezvolta
normal, ca fiinta umana, datorita efectului scolarizator al acestora.
Trebuinta de comunitate este un remediu impotriva izolarii si
singuratatii, un impuls profund care mobilizeaza si sensibilizeaza fiinta
umana pentru a stabili si intretine relatii cu ceilalti.
Clasa de elevi ne apare ca fiind un cadru propice care vine in
intampinarea satisfacerii trebuintei de comunitate si de exprimare a
sentimentului de apartenenta. Aici fiecare se afla in compania celorlalti,
interactiunile dintre ei fiind adevarate supape prin intermediul carora,
descarcandu-se tensiunile interne ale trebuintei, copilul traieste bucuria
apartenentei sale la grup. Acest sentiment este, in fond, liantul care
mentine si intensifica relatiile dintre membrii colectivului, conferindu-i
acestuia o dimensiune sociala, cu rol “coercitiv” intrinsec asupra lor.
Modul in care este satisfacuta aceasta trebuinta se va rasfrange
asupra personalitatii adultului de mai tarziu. In consecinta, organizarea si
indrumarea pedagogica a clasei de elevi se inscrie ca o strategie
educationala cu profunde implicatii asupra modelarii si devenirii
personalitatii umane.
Educarea elevilor in spirit cooperant este in cele din urma o
rezultanta a participarii lor la viata clasei.
Clasa de elevi este un grup social, care se deosebeste de alte grupuri
sociale. Notele definitorii ale clasei de elevi sunt structura, coeziunea,
dinamica si scopurile specifice.
Structura clasei de elevi este generata de interrelatiile ce se stabilesc
intre membrii sai.
Interrelatiile dintre membrii clasei conduc spre o organizare
structurala interna a acestuia, in care fiecare influenteaza si este influentat
de ceilalti. Aceste relatii pot fi mai intense sau mai putin intense, mai
stabile sau mai putin stabile, punandu-si amprenta asupra realizarii
obiectivelor urmarite.
 Dinamica clasei de elevi surprinde totalitatea transformarilor care au
loc in interiorul colectivului, transformari care-i imprima acestuia o
anumita traiectorie. Este vorba de evolutia colectivului clasei ca intreg, ca
unitate de sine statatoare si nu de anumite modificari izolate ce se produc
in interiorul sau.
Ca oricare alt grup social, clasa de elevi se constituie in vederea
desfasurarii unei activitati si a atingerii unor scopuri fundamentale. O clasa
de elevi este un grup educational constituit in vederea atingerii unor
scopuri educative care, la randul lor, sunt subordonate idealului
educational. Ratiunea insasi de existenta a clasei este asigurarea conditiilor
necesare in vederea dezvoltarii unei atitudini cooperant-participative,
expresie a mobilurilor fundamentale de dezvoltare a societatii umane.
Cunoasterea unui colectiv de elevi nu se reduce la cunoasterea
personalitatii fiecarui elev in parte, ci la totalitatea trasaturilor ce
caracterizeaza un colectiv concret privit ca un tot, ca un intreg prin care se
deosebeste de alte colective.
Colectivul de elevi este un microsistem social in care elevul,
integrat de la o varsta frageda, isi exercita rolul de subiect si obiect al
relatiilor ce fiinteaza in cadrul sau. Colectivul devine un mediu favorabil
constructiei morale a personalitatii.
In cazul clasei de elevi, relatiile interpersonale imbraca si un nou
caracter constitutiv, cel etic, moral, avand in vedere obiectivul educativ
implicit al acestora, de a forma, dezvolta si consolida componenta
axiologica a personalitatii copilului.
Copilul stabileste relatii interpersonale inca din copilarie cu mama,
cu familia sa, in timp ce pe masura dezvoltarii sale procesul de socializare
se amplifica. Relatiile copilului cu grupurile sociale in care se va integra
de-a lungul existentei sale vor exercita o importanta deosebita, atat asupra
evolutiei sale, ca persoana in permanenta devenire, cat si asupra
randamentului activitatii desfasurate.
Viata colectiva in mediul clasei de elevi dezvolta, treptat si gradat,
valori, norme, convingeri, care exercita atat influente cat si constrangeri
asupra indivizilor. Un aspect fundamental il contituie interactiunea
invatator-elev care influenteaza in mod hotarator atmosfera din clasa,
cadrul didactic fiind acela care contribuie la imbinarea colectivului sau
dezbinarea, fragmentarea grupului clasa.
Interactiunea educationala este un aspect, o forma din multitudinea
si varietatea relatiilor interpersonale in clasa de elevi. Putem enumera
urmatoarele tipuri de relatii interpersonale:
- relatii de intercunoastere;
 - relatii de intercomunicare;
- relatii socio-afective;
- relatii de influentare.
Toate ramificatiile relationale din clasa de elevi formeaza in plan
psiho-social o categorie aparte de relatii interpersonale. Acestea sunt o
mixtura intre social si psihologic. In acest sens, clasa de elevi apare ca o
reuniune de indivizi cu personalitate proprie, angajati in activitati cu
scopuri comune si care dezvolta in interiorul sau o intreaga retea de
simpatii, antipatii si raporturi de indiferenta care odata conturate, exercita o
influenta puternica asupra vietii colective.
 Proiect:
Prevenirea și soluționarea echitabilă a conflictelor în
limita normelor morale și juridice

Conflictul reprezintă un dezacord, o dispută între două sau

mai multe persoane.

Cauzele apariției conflictelor sunt următoarele:

- lipsa comunicării
- tendința de dominare
- egoismul
- deprinderi de viață negative
- lipsurile financiare
- sărăcia
- șomajul
- imoralitatea.

Metodele de prevenire și soluționare a conflictelor:

- dialogul între părți
- respectul reciproc
- colaborarea
- medierea conflictelor.

În soluționarea conflictelor este nevoie ca părțile:

- să fie imparțiale
- obiective
- nepărtinitoare
- să-și exprime liber consimțământul
- să coopereze la rezolvarea dezacordului prin
comunicare și negociere.
 Identitatea națională
Identitatea (în latină: identitas) provine din id și ens, adică dintr-un
pronume și un substantiv care, ca noțiune, desemnează însăși esența (ens:
ceea ce este în sine și se manifestă existând). La fel stau lucrurile și în
gândirea greacă, unde adverbul evlos desemnează ”ceea ce este înlăuntru”,
adică interiorul sau conținutul.

Identitatea națională se referă la trăsăturile distinctive ale unui grup

ca națiune și la sentimentul de apartenență al unui individ la acestea.

Prin națiune se înțelege:
 Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută
pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură
psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și
în conștiința originii și a sorții comune.
 Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe
baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică,
manifestate în particularitățile specifice ale culturii.
Definirea națiunii este una foarte controversată. Există, în mare, două
viziuni asupra existenței națiunii: una consideră națiunea ca existând în
realitate, alta o consideră un artefact cultural, despre care nu se poate spune
că există ca grup social, ci doar virtual (teoria națiunii ca comunitate
inventată). Ambele definiții citate mai sus reflectă concepția stalinistă
despre națiune, formulată în articolul scris de I. V. Stalin în 1913
(Problema națională și social-democrația) și publicat în Prosveșceniie.
Aceasta consideră națiunea ca fiind o comunitate reală și accentuează așa-
numita "comunitate de viață economică" pe care s-ar baza existența "reală"
a națiunii. Utilizează, totodată, o serie de concepte puțin sau deloc definite,
cum ar fi "unitatea de factură psihică" și comunitatea de destin a unui grup
de oameni, lăsând neclarificat aspectul foarte important al posibilității de
existență a acestora și modului în care acestea se manifestă.

*Identitatea națională este ansamblul de date prin care se identifică un

stat. Tot ceea ce este propriu și aparține unei națiuni: limbă, religie, cultură,
filozofie, istorie, etnie, tradiții, ceea ce caracterizează acest stat: poziția
geografică, mărimea teritoriului, numărul populației, imnul, stema, moneda
națională, drapelul.