Antim Ivireanul

Antim Ivireanul (n.1650 ? — d.1716) a fost un

autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit
român de origine georgiană. Mitropolit de București,
autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție
de predici (28) folosite la Marile Sărbători de peste
an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală
remarcabilă a literaturii române vechi. Cunostea
limba greaca, araba, turca, romana, slavona si latina.
A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică
în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII.
 Opera lui cea mai de seama, Didahiile, a pus
bazele literaturii oratorice romanesti.
Stilistica Didahiilor isi afla cu usurinta motivele
si metaforele in literatura medievala. Didahiile ar fi
putut furniza cercetarii lui Curtius despre Literatura
europeana si Evul Mediu latin exemple potrivite
pentru aproape fiecare din clasele propuse de acesta
pentru epocile mai vechi. Topica exordiala a lui Antim
cunoaste toate motivele dedicarii lui Dumnezeu a
operei proprii, afectarea modestiei si celelalte.
 Artistic vorbind, insusirea de capetenie a Didahiilor
consta in bogatia si finetea mijloacelor de persuasiune.
Eugen Negrici a descoperit o anumita schema in toate
predicile.
Intai, sistemul de referinta: un personaj religios sau un
eveniment sacru asezat sub o lumina sublima, izvoratoare
de vrednice pilde morale.
Apoi, agresiunea: locutorul se intoarce spre public si,
fulgerand ca Moise, ii confrunta faptele cu amintitele date
divine.
In a treia pozitie vin indicatiile crestine, deturnand in
final, in rugaciune.
 Literatura isi face loc, in primul nivel, sub
forma portrerului si a descrierii ( naratiunea e
nesemnificativa), in al doilea sub forma pamfletului
si a caracterelor, si, in al treilea, ca imn religios.
Oratorul ecleziastic stapaneste toate clapele
instrumentului sau, solemnitatea, familiaritatea,
pilda, exaltarea, probozania, psalmodierea, poeticul,
trivalul, metodicul si mesianicul.