Un scurt respiro

Atunci cand crezi ca s-a terminat sau poate nu, nici tu nu mai stii, voci spun multe, de
la plus infinit la minus infinit, toate tipurile de tonuri. Zgomot mult, dezorientare,
nimic concret, doar vorbe aruncate de diversi, fiecare avand sau nu propriile sale
interese. Apoi liniste….si crezi ca s-a terminat cu raul.
Un moment de liniste, in care si bune si rele se contopesc intr-un stop in care toate
incremenesc. Te gandesti ca bine nu are cum sa fie, dar speri sa nu fie mai rau.
Din pacate este greu de crezut. Nu acum, cand lucrurile care trebuiau facute, nu s-au
facut. Proverbul “Daca semeni vant, culegi furtuna” pare foarte actual.
Vad ca in ultima vreme oamenii nutresc sperante. Cu o teama disimulata se crede ca
poate, cineva ne salveaza in ultima clipa. Cine, cum? Pana si prietenii iti imprumuta
bani pana la un punct.
Oare cine mai are bani? Institutional privind lucrurile, lipsa increderii in a
credita/finanta activitati impinge lucrurile intr-o spirala negativa, fara intoarcere.
Indarjirea de a lua bani cu imprumut de la FMI si institutiile UE scoate din carti alte
optiuni. Din pacate, pare ca ne-am calat pe o directie, fara sa avem o anumita
flexibilitate diplomatica, o oarecare elasticitate, care sa ne faca bine, ca natie, sa
prosperam.
Observ ca tari de forta din zona euro fac eforturi sa mentina deschise canale
diplomatice si economice cu toate tarile lumii, lucru care determina evident avantaje
economice ulterioare. Diplomatia e un lucru dificil, care necesitati abilitati de elita,
dar totusi…..
Polii de atractie ai banilor s-au schimbat mult in ultimii ani, ceea ce parea evident, nu
mai este. Tarile cu surplusuri bugetare au inceput de ani de zile sa formeze acele
fonduri de investitii suverane, ca o modalitate de a investi in alte tari, sectoare, sau
regiuni. Fie ca ne place sau nu, aceasta este una din realitatile momentului. Sume
impresionante disponibile de a fi plasate in aproape orice colt al lumii sunt in mainile
catorva state. In ordinea descrescatoare a sumelor alocate catre propriile lor fonduri
suverane, pe primele zece locuri sunt tari precum Emiratele Arabe Unite, China,
Norvegia, Singapore, Rusia, Kuweit, Hong Kong, Libia, Qatar cu o suma totala ce
depaseste 2.000 de miliarde de dolari. Sunt aici tari, nu toate, cu care Romania poate
incepe sau relua cu titlu de strategie de politica externa relatii diplomatice si
economice prin care sa se valorifice inteligent ceea ce avem de oferit ca natie, atat
capital uman cat si material, depasind astfel situatia tot mai dificila in care ne aflam.
Oare suntem atat de ingamfati incat sa nu ne intereseze cooperarea cu aceste tari?
Presa a relatat in ultimele luni contacte cu unele din aceste tari, doar ca, poate ele ar
trebui intensificate, la nivel de programe de cooperare bilaterale. Suna cunoscut?
Poate, dar accesul pe noi piete tine cu totul de capitalism, nu de comunism.
Nu vreau sa ridic in slavi fondurile suverane si rolul lor mesianic in vremurile de azi,
ele ridica anumite probleme prin finantari catre sectoare strategice sau de interes
national. Ceea ce vreau sa subliniez este ca, in timp ce este foarte evident ca suntem o
tara care nu se poate ridica singura din recesiune, fapt evidentiat de sumele
ingrijoratoare, ca procent din produsul intern brut, cu care continuam sa ne
imprumutam, fara ca sa fie evidenta, cel putin pentru mine, sursa veniturilor viitoare
cu care vor fi platite.
Daca fondurile europene atrase, adica bani oferiti gratis si fara a mai fi rambursati, nu
pot fi utilizate in masura in care sunt disponibile, atunci ar trebui sa fim capabili sa
generam alte solutii, alte modalitati de a finanta o economie care inclin sa cred ca este
grav bolnava, aflata intre doua rele masjore, contractie eocnomica mai accentuata
decat acum si inflatie.
Fondurile europene, reprezinta un subiect separat, la ma voi referi intr-un articol
viitor, dar daca nu exista preocupare, nimic nu ne poate salva. Daca nu avem grija
Romania se poate transforma doar o zona de tranzit, fara capatai, o zona de interes
minor la marginea Europei.