Principiul includerii si excluderii

O gamă foarte largă de probleme în cadrul concursurilor de informatică, şi nu numai, se

rezolvă folosind principiul includerii şi excluderii. Teoria poate părea greu de înţeles, aşa
că vom încerca să oferim o explicaţie cât mai clară pentru cei interesaţi.

Principiul enunţă faptul că fiind date n mulţimi finite A1,A2,A3...An, relaţia de mai jos este
adevărată...

Pentru demonstraţie, vom pleca de la cazul banal când avem doar două mulţimi; fie
acestea A şi B. Dacă sunt disjuncte, este clar că reuniunea lor se calculează după relaţia
. Rămâne de rezolvat cazul când A şi B au cel puţin un element în
comun. Relaţia anterioară numără elementele comune din cadrul reuniunii de două ori (o
dată pentru A şi o dată pentru B), de unde apare nevoia să scădem numărul acestora din
rezultat. Acest lucru este uşor de făcut, dat fiind faptul că pentru A şi B, numărul de
elemente comune celor doua mulţimi este . Rezultă
.

În diagrama din dreapta este reprezentat cazul cu trei muţimi A, B şi C. Relaţia de mai sus
se extinde la
.

Pentru cazul general, având n mulţimi A1,A2,A3...An, vom presupune că există un element
x din

comun pentru exact k multimi. Fie acestea Ai1, Ai2, Ai3 ... Aik. Vom considera
cardinalele mulţimilor doar faţă de acest număr x (cu alte cuvinte, ignorăm celelalte
elemente). Dacă vom face intersecţia a mai mult de k mulţimi, sau a unor mulţimi cu
indicele de ordine diferit de i1, i2 ... ik, această intersecţie va fi evident vidă. Numărul de

intersecţii a două mulţimi din cele k este , numărul de intersecţii a trei mulţimi este

, etc. Cum urmărim doar elementul x, avem relaţia

. Rezultă că relaţia de
demonstrat este adevărată.

Aplicaţie

Răspundeţi la M întrebări de tipul: „dându-se două numere naturale A şi B, să se

determine numărul de numere naturale mai mici sau egale cu A şi prime cu B”. Două
numere naturale x, y sunt prime între ele dacă cmmdc(x, y) = 1.

Notaţii

În loc să calculăm în mod direct numărul de numere mai mici ca A şi prime cu B, va fi

mai uşor să calculăm numărul de numere mai mici ca A şi neprime cu B, după care să
scădem acest rezultat din A. Astfel, vom lua în considerare divizorii primi ai lui B; fie
aceştia d1, d2 ... dk. Este evident că orice număr natural x pentru care cmmdc(x, B) ≠ 1 va
fi divizibil cu unul din numerele d1, d2 ... dk. De aici rezultă că vom avea k mulţimi
formate din numerele naturale mai mici ca A şi prime cu câte unul din divizorii primi ai
lui B. Valoarea căutată este reprezentată de cardinalul reuniunii lor. Calcularea acestui
cardinal implică principiul includerii şi exlcuderii.