RAPORT

privind activitatea conducerii A.G.V.P.S. din România în

perioada 20 iunie 2009 – 5 iunie 2010

1. Introducere
Activitatea conducerii A.G.V.P.S. din România, ca de altfel şi activitatea
conducerilor asociaţiilor afiliate, a fost dominată, în perioada 20 iunie 2009 – 5 iunie
2010, de preocuparea majoră pentru recontractarea gestiunii fondurilor cinegetice şi a
concesionării exploatării durabile a resursei acvatice vii din habitatele piscicole naturale.
Desigur că această preocupare, pe care am putea-o denumi îngrijorare
generală, s-a manifestat, în primul rând, în atenţia cu care s-a urmărit evoluţia
legislaţiei în domeniul cinegetic şi al pescuitului sportiv, modificată continuu din
varii motive şi interese. S-a manifestat, de asemenea, şi în grija care s-a acordat
îndeplinirii obligaţiilor contractuale, în special a conservării resurselor, pentru a nu
crea motive de reziliere unilaterală a contractelor aflate în derulare.
Din păcate, legea, care, după îmbunătăţirile aduse în anii precedenţi, a fost
unanim acceptată de toţi factorii interesaţi - administratorul statului, gestionari,
asociaţiile de protecţia naturii şi reprezentanţi ai societăţii civile – pare să nu mai
convină la momentul actual, administratorului resursei şi unor reprezentanţi ai
societăţii române, deoarece îi încurcă în intenţia de a asigura accesul unor terţi la
exploatarea, în continuare, prin vânătoare sau pescuit recreativ-sportiv, a resurselor
denumite generic „vânat” şi „peşte”. Aceasta este, în fond, principala cauză a
instabilităţii legislative din domeniile cinegetic şi al pescuitului sportiv şi a
aparentelor contradicţii dintre administratori şi gestionari şi dintre asociaţiile
tradiţionale şi cele nou create.
Aria preocupărilor conducerii A.G.V.P.S. din România, compusă din
reprezentanţi aleşi ai asociaţiilor afiliate, a fost însă, după cum se va vedea, mult mai
cuprinzătoare şi cu efecte favorabile activităţii asociaţiilor afiliate.
Toate intervenţiile conducerii A.G.V.P.S. din România, întreprinse în
interes comun în această perioadă, sunt îndeobşte cunoscute de conducerile
asociaţiilor afiliate şi, parţial, de unii membrii ai acestora, care urmăresc revista
„Vânătorul şi Pescarul Român” şi site-ul wwww.agvps.ro. Cu regret trebuie să
recunoaştem însă că în activitatea pe care o desfăşurăm persistă unele deficienţe de
comunicare, între conducerea A.G.V.P.S. şi cei ale căror interese le reprezintă în
final, reliefată în lipsa de înţelegere pentru unele dintre demersurile întreprinse în
interesul general, în critici nemeritate etc.
În sfârşit, imaginea A.G.V.P.S. din România şi a conducerii acesteia este
afectată deseori de lipsa de solicitudine şi transparenţă manifestată de conducerile
unor asociaţii afiliate în relaţiile cu membrii acestora, care ajung să respingă întreg

7
sistemul nostru de organizare şi să-şi dorească un altul apreciat ca mai deschis, mai
echitabil şi mai puţin împovărător, după exemplul unor asociaţii nou constituite.

2. Problema recontractării gestiunii fondurilor cinegetice

Legea nr. 407/2006, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2007, Legea
215/2008, O.U.G. nr. 154/2008 şi O.U.G. nr. 164/2008, este o lege cu prevederile
căreia au fost, şi ar trebui să fie de acord şi acum, toate părţile mai mult sau mai puţin
implicate în activitatea cinegetică: administratorul fondului civile cinegetic, gestionarii
fondurilor cinegetice, organizaţiile de protecţia naturii şi reprezentanţii societăţii
româneşti. Chiar dacă legea nu este perfectă şi chiar dacă sunt persoane nemulţumite
sau interesate de folosirea unor prevederi ale legii în interesul lor personal sau al unor
grupuri de interese în legătură cu această activitate, legea trebuie întocmai, de toţi,
respectată. În aceeaşi măsură, ar trebui respectat principiul stabilităţii legii, al
raporturilor juridice şi al drepturilor stabilite prin aceasta, care reprezintă un
principiu de drept ce asigură preeminenţa dreptului comunitar în raport cu norma
naţională, consfinţită prin art. 20 din Constituţie. Ce s-ar întâmpla dacă fiecare
persoană interesată de modificarea unor prevederi ale legii, în interesul său personal
sau al grupului de interese pe care-l reprezintă, ar modifica legea după bunul plac,
imediat ce ajunge sau ocupă o funcţie care să-i permită o asemenea iniţiativă?
Categoric s-ar ajunge la HAOS! Or, noi, reprezentanţii vânătorilor şi
vânătorii din România, nu dorim să fie aruncată în HAOS activitatea cinegetică din
ţara noastră. Dorim să rămânem, inclusiv în imaginea europenilor, ceea ce am fost şi
încă suntem: ţara cu fondul genetic cel mai valoros din Europa al speciilor de interes
vânătoresc, inclusiv al marilor prădători, cu populaţii viguroase şi sălbatice ale
acestor specii, cu un management eficient etc.
Noi nu dorim să repetăm experienţa neplăcută a vecinilor care nu mai au ce
vâna sau a celor ce se mulţumesc cu surogatul de vânătoare oferit în ţarcuri ori prin
popularea terenurilor de vânătoare cu vânat semidomesticit.
În contextul arătat, nu am putut şi nu putem accepta ideea că orice persoană
care poate avea iniţiativă legislativă poate determina modificarea legii după cum
crede de cuviinţă sau după cum i se sugerează, nesocotind prevederile legii în
vigoare, stabilitatea acesteia şi durabilitatea raporturilor juridice stabilite în baza ei.
De aceea, am susţinut şi susţinem că aplicarea întocmai a Legii nr.
407/2006, modificată şi completată, este cea mai corectă şi înţeleaptă măsură la
momentul actual, când abundă iniţiativele de modificare a legii la care facem
referire, din interese care nu au nimic în comun cu gestionarea durabilă a faunei de
interes cinegetic.
Dintre iniţiativele legislative de modificare a legii, cunoscute îndeobşte,
două sunt mai importante: iniţiativa d-lui senator Marian Rasaliu şi a d-lui deputat
Gheorghe Gabor, care ar dori ca pentru fondurile cinegetice foarte bine gestionate,
în care s-a reuşit creşterea efectivelor de vânat în condiţiile deteriorării habitatelor
naturale, să se prelungească contractele de gestionare, ceea ce ar constitui o garanţie
8
a unei gestiunii eficiente a acestora şi în viitor, şi iniţiativa d-lui senator Iulian
Bădescu şi a d-lui deputat George Ionescu, care ar dori să se scoată la licitaţie
publică toate fondurile cinegetice din ţara noastră, cu excepţia celor pentru care
„proprietarul majoritar” are prioritate, ceea ce nesocoteşte munca şi cheltuiala
privată a gestionarilor de până acum, care au preluat fondurile cinegetice secătuite,
cu cca. 60 de ani şi le-au adus, pe cheltuiala şi efortul lor, la starea actuală a unor
efective ce depăşesc, în foarte multe cazuri, efectivele optime. Celelalte iniţiative
privesc înarmarea pădurarilor silvici cu arme de vânătoare pentru paza pădurii (?),
declararea mistreţului ca specie răpitoare, scurtarea sezonului de vânătoare la cioara
de semănătură şi vânătoarea fără nici un fel de restricţii în perimetrul aeroporturilor,
care sunt importante, dar nu pot determina aruncarea activităţii în HAOS, precum
iniţiativa licitării publice a tuturor fondurilor cinegetice gestionate de asociaţiile
vânătoreşti şi peste 1-2 ani, şi a fondurilor cinegetice gestionate de R.N.P. Romsilva.
Experienţa licitării recente a ultimelor 40 de fonduri cinegetice şi adjudecării
acestora la sume nemeritate, urmate de renunţarea la contractare sau de refuzul de a
achita tarifele de gestionare şi litigiile generate de încercarea de reziliere a unor contracte
recent încheiate ar trebui să dea de gândit celor ce cred că acest lucru se poate organiza
cu succes pe mai mult de 2200 de fonduri cinegetice. Şi experienţa unor ţări vecine, care
după atribuirea prin licitaţie publică a gestiunii fondurilor cinegetice, contractarea
acestora şi exploatarea lor, uneori abuzivă, au ajuns în situaţia de a nu mai găsi interesaţi
care să preia gestiunea tuturor fondurilor, îndeosebi a celor secătuite şi abandonate.
Chiar se doreşte repetarea greşelilor altor ţări în domeniul cinegetic şi
scoaterea României de pe lista potenţialilor concurenţi ai unor ţări europene în ceea
ce priveşte vânătoarea cu străinii?
Pe fondul preocupărilor interesate de modificare a Legii nr. 407/2006,
modificată şi completată, precum şi al poziţiei oficiale a conducerii A.G.V.P.S. în
această chestiune, am fost surprinşi de punctele de vedere, diferite în timp, ale unor
reprezentanţi ai M.M.P. În legătură cu iniţiativa legislativă de abrogare a
prevederilor lit. c) din art. 8. lit. A a Legii nr. 407/2006, modificată şi completată.
Mai exact ne-a surprins intenţia conducerii M.M.P. de a da AVIZ FAVORABIL în
cazul iniţiativei în discuţie. Aceasta după ce, într-o discuţie oficială purtată la nivelul
conducerii M.M.P. reprezentată prin d-l ministru Borbely Laszlo şi d-l Secretar de
Stat Apostol Cristian, delegaţia A.G.V.P.S, din care au făcut parte vicepreşedinte
Kelemen Atilla, director general Neculai Şelaru şi preşedintele C.I.C. Dieter
Schramm, a fost asigurată că M.M.P., nu va da AVIZ în acest sens şi că, în aceste
condiţii, legea nu se va modifica decât după atribuirea gestiunii fondurilor de
vânătoare de respectarea întocmai a prevederilor legii actuale (nemodificate).
Acelaşi lucru s-a concluzionat şi la întâlnirea de la Braşov, dintre reprezentanţii
administratorului, prezent fiind d-l Secretar de Stat Apostol Cristian, şi ai
gestionarilor fondurilor cinegetice.

9
 La acel moment s-a considerat că orice încercare de modificare a legii ar
putea deschide „Cutia Pandorei” şi situaţia recontractării gestiunii fondurilor
cinegetice ar putea să scape de sub control.
Mai nou însă, motivat de anumite înţelegeri politice, s-a confirmat intenţia
conducerii M.M.P. de a acorda AVIZ POZITIV, prin Guvernul României, pentru
modificarea Legii nr. 407/2006, modificată şi completată, potrivit iniţiativei legislative
a d-lui senator Bădulescu Iulian şi a d-lui deputat Ionescu George, care prevede
eliminarea lit. c) de la art. 8 lit. A din lege.
Contraargumentele pentru un astfel de gest riscant din partea conducerii
M.M.P., în calitate de administrator responsabil al statului pentru durabilitatea faunei
de interes cinegetic şi a vânătorii în România, se regăsesc detaliate în scrisoarea cu
caracter preventiv, nr. 432/05.05.2010, adresată de conducerea A.G.V.P.S. d-lui
ministru Borbely Laszlo, anexa 1 la prezentul raport.
În chiar aceeaşi dată, de 05.05.2005, a fost înregistrată la Camera Deputaţilor
o altă iniţiativă legislativă de modificare şi completare a Legii nr. 407/2006 modificată
şi completată – anexa 2 la prezenta, semnată de un grup de 5 deputaţi PD-L, printre
care preşedintele Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi
servicii specifice, d-l Valeriu Tabără, ce a şocat, în egală măsură, Expunerea de motive
şi conţinutul iniţiativei, ambele dovedind şi necunoaşterea elementară a situaţiei
cinegetice din România, de către cei ce vor să reglementeze această activitate şi o lipsă
condamnabilă de bună intenţie, pentru cei aleşi să fie obiectivi în abordarea
problemelor societăţii.
Iniţiatorii proiectului în discuţie, par să nu cunoască faptul că activitatea
cinegetică din România este o activitate privatizată în proporţie de doar 72%, ceea
ce reprezintă cel mai mic precedent din ţările Europei. Restul de cca. 28% din fondul
cinegetic al României este gestionat de R.N.P. Romsilva, regie cu capital integral de
stat.
Activitatea cinegetică privatizată este desfăşurată de cetăţenii români şi
rezidenţii din România, care au pasiunea îngrijirii şi ocrotirii, pe cheltuială proprie, a
populaţiilor speciilor de interes vânătoresc, din care au dreptul să preleveze anual doar
surplusul populaţional, în limitele acordate de organismele statului în profil. Cetăţenii
care au pasiunea îngrijirii şi ocrotirii speciilor de interes vânătoresc obţin calitatea de
vânători în urma susţinerii unui examen în specialitate şi sunt asociaţi liber în una sau
mai multe asociaţii de vânători, după cum au posibilitatea şi după cum le convine,
potrivit opţiunilor proprii.
Organizarea în asociaţii de vânători datează în România din anul 1870. Pe
parcursul istoriei, această organizare a suferit unele transformări, impuse uneori
forţat, alteori fiind benevole. Cert este că cele mai avantajoase, pentru protecţia
vânatului şi pentru vânători s-au dovedit asociaţiile mari, care au în structură filiale
sau cluburi, la rândul lor compuse din grupe de vânători, organizate la nivelul
fiecărui fond cinegetic în parte. Majoritatea asociaţiilor de vânători din România

10
(judeţene, municipale, locale etc.) sunt afiliate, în scopul de reprezentare, la
Asociaţia Generală a Vânătorilor din România (AGVPS).
La rândul ei, AGVPS din România este afiliată la Consiliul Internaţional de
Vânătoare (C.I.C.), România fiind una dintre cele 4 ţări care au iniţiat constituirea
C.I.C., în anul 1928, şi una dintre cele care au fondat acest organism, în 1930. De
asemenea, AGVPS din România este, din anul 2000, membră cu drepturi depline a
Federaţiei Asociaţiilor de Vânători din comunitatea Europeană (FACE), fiind una
dintre primele, dacă nu chiar prima, organizaţie neguvernamentală din România care
a fost acceptată într-o structură a Uniunii Europene.
În contextul arătat, al organizării naţionale şi internaţionale a activităţii de
vânătoare, motivele modificării Legii 407/2006, deja modificată şi completată
repetat, trebuie analizate foarte deschis şi, mai ales, raţional.
În mod concret, pe marginea Expunerii de motive facem următoarele
comentarii şi observaţii:
1. Motivele pentru care toate asociaţiile vânătoreşti, nu doar cele judeţene,
au fost definite prin lege „gestionar consacrat” îl reprezintă faptul că doar aceste
asociaţii au îngrijit şi ocrotit vânatul pe cheltuială proprie şi privată. Majoritatea
acestor asociaţii vânătoreşti gospodăreşte actualele fonduri cinegetice de peste 60 de
ani, timp în care le-au adus de la nivelul secătuit în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, la nivelul actual, când efectivele reale au atins optimele stabile de
organismele statului în profil. Nu numai efectivele sunt la nivelul optim, ci şi
vigoarea vânatului, reflectată în valoarea trofeelor omologate la diverse expoziţii
naţionale şi internaţionale în profil. Toate aceste realizări au necesitat, în timp,
populări cu vânat (fazani, iepuri, căpriori, cerbi, etc.), hrănire complementară a
acestuia pe timp de iarnă, medicamentaţie în caz de boală, selecţie cu arma,
construcţie de hrănitori şi depozite de hrană etc. Au mai necesitat, de asemenea, o
pază permanentă şi eficientă prin paznici şcolarizaţi şi retribuiţi din fondurile
financiare private ale asociaţiilor de vânători. Iată de ce legiuitorul a creat un drept
de atribuire directă în favoarea acestor gestionari, denumiţi consacraţi, spre
deosebire de ceilalţi, care au realizat aceleaşi obiective cu bani de la bugetul de stat
(RNP Romsilva, ICAS, Unităţile de Învăţământ în profil etc.)
2. AGVPS din România nu a primit şi nici nu poate primi, nici direct şi nici
prin licitaţie, vreun fond cinegetic în gestiune. Afirmaţia că „Dacă nu se limitează
numărul fondurilor de vânătoare acordate prin atribuire directă AGVPS, această
structură va beneficia de toate fondurile de vânătoare, lucru ce va afecta
perspectiva fondurilor cinegetice din România” este complet eronată din partea
grupului de deputaţi. Repetăm, AGVPS nu are şi nu poate primi fonduri cinegetice
în gestiune.
3. La fel de neadevărată este şi afirmaţia că „Prin actualele prevederi, se
îngrădeşte, de fapt, practicarea vânătorii de către cei care gestionează de fapt
fondul cinegetic (vânători prin grupele de vânătoare constituite în general din
vânători localnici care sunt în mare parte şi proprietari de terenuri)”. Restricţiile în
11
vânătoare sunt impuse de lege şi implementate - verificate de organismele statului.
Ele sunt necesare şi obligatorii, dar nu au nimic în comun cu vreo condiţionare
referitoare la organizarea actuală a vânătorilor.
4. Între asociaţiile judeţene şi alte tipuri de asociaţii mai mici, afiliate sau
neafiliate la AGVPS, s-a manifestat şi se manifestă concurenţă cu ocazia licitării
gestiunii fondurilor de vânătoare. Deci afirmaţia privind lipsa de concurenţă cade. Este
însă adevărat şi faptul că aceste asociaţii vânătoreşti au aceleaşi obiective şi acţionează
similar pentru buna gestionare a faunei cinegetice. Ele cooperează şi este normal să fie
aşa. Libera asociere în cadrul AGVPS sau rămânerea în afara AGVPS sunt, de
asemenea, opţiuni proprii ale acestor asociaţii. Nu trebuie să intervină parlamentarii prin
lege, cu încălcarea prevederilor Constituţiei României şi în contradicţie cu prevederile
O.U.G. nr. 26/2000, pentru a forţa o altfel de asociere decât o vor vânătorii, sau mai
exact spus disociere ori, şi mai exact spus, destructurarea actualei organizări vânătoreşti.
Iniţiatorii legii ar trebui să aibă în vedere respectarea dreptului la liberă asociere
al vânătorilor şi o anumită limită în afirmaţiile neadevărate, cu tentă denigratoare,
susţinută în scris.
5. Afirmaţia că „În acest moment, această asociaţie „mamut” (A.G.V.P.S.)
gestionează majoritatea fondurilor de vânătoare în mod defectuos, neputând
gestiona eficient un număr aşa de mare de fonduri” este neadevărată şi
denigratoare. Repetăm, pentru a se putea înţelege, că AGVPS nu are în gestiune nici
măcar un fond de vânătoare. Asociaţiile afiliate - care au personalitate juridică din
1968, din 1990 şi din anii ce au urmat, după caz - afiliate în timp, inclusiv în acest
an, la AGVPS din România, au în gestiune aproximativ 68 % din fondul cinegetic
naţional. Unele dintre asociaţiile afiliate au mai multe fonduri, altele doar câte un
fond, iar cele care au preluat de curând gestiunea unor fonduri cinegetice prin
licitaţie, le-au preluat din fondurile la care a renunţat R.N.P. Romsilva şi din
fondurile la care au renunţat asociaţiile afiliate ori neafiliate la A.G.V.P.S.
Expresia „mamut”, atribuită AGVPS din România de către distinşii
deputaţi care au semnat Expunerea de motive denotă mai mult decât neştiinţă din
partea acestora. Din punctul dânşilor de vedere, „mamuţi” ar fi toate forurile
naţionale de reprezentare, precum Federaţia Română de Tir, Federaţia Română de
Fotbal, Scriitorilor din România, Asociaţia Generală a Finanţiştilor din România,
Uniunea Asociaţia Naţională a Importatorilor şi Exportatorilor din România,
Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, Asociaţia Şanse Egale pentru Toţi.
Dacă AGVPS din România, fond de reprezentare a intereselor asociaţiilor de
vânători din ţara noastră, este „mamut”, atunci Consiliul Internaţional de Vânătoare”
şi Federaţia Asociaţiilor de Vânătoare din Comunitatea Europeană ce ar putea fi?
6. Asociaţiile mici, înfiinţate după 2000, s-au afiliat în cea mai mare parte
la AGVPS din România, chiar dacă nu convine acest fapt celor ce doresc
destructurarea A.G.V.P.S. Unele dintre acestea pot fi date ca exemplu de bune
gestionare a fondurilor de vânătoare, dar altele nu. Afirmaţia că pot fi date ca
exemple pentru „calea cea mai bună de urmat privind gestionarea fondurilor
12
cinegetice” este o exagerare interesată, nicidecum o realitate cunoscută foarte bine
de administratorul statului, de gestionarii vecini ai acestora, de vânătorii din
România etc. Nu se poate generaliza rezultatul activităţii câtorva asociaţii nou
înfiinţate, pentru majoritatea celorlalte!
7. Eficienţa cea mai bună în gestionarea fondurilor cinegetice o au în genere
asociaţiile mari, cu fonduri grupate. Cultura speciilor de interes vânătoresc, care nu
sunt legate de loc, precum porumbul, grâul şi fasolea, se poate face mai eficient pe
suprafeţe mari, decât pe un singur fond de vânătoare, unde poţi vâna pe seama muncii
vecinilor, dar poţi şi pierde vânat din cauza extragerii cotei de recoltă a acestora la
limita dintre fonduri. Ca şi în agricultură, şi în vânătoare este avantajoasă „cultura”
vânatului pe suprafeţe cât mai mari.
8. Afirmaţia că în Uniunea Europeană nu ar fi gestionari cu un număr mai
mare de trei fonduri de vânătoare este o altă afirmaţie neadevărată a distinşilor
deputaţi şi denotă lipsa de documentare a iniţiatorilor într-un domeniu pe care vor
să-l „reformeze”.
Pe textul legii, observaţiile pot continua:
9. Prin includerea în categoria „gestionar consacrat” a R.N.P. Romsilva,
adică a unui gestionar care a ocrotit şi îngrijit fauna cinegetică cu bani de la bugetul
de stat, i se acordă un al doilea drept de prioritate (atribuire directă): primul îl are ca
proprietar majoritar, conform art. 8 lit. A lit c), iar al doilea ca gestionar consacrat.
Mai mult decât atât, acest drept i se atribuie, nelimitat, - după cum se poate observa
la propunerea de la art. 8 lit. A lit. d).
10. Prin modificarea propusă la art. 8 lit. A lit. c), în sensul limitării
atribuirii directe la maximum 5 fonduri cinegetice pentru asociaţiile de vânători, se
urmăreşte în fapt distrugerea actualei organizări libere a vânătorilor din România, cu
afectarea dreptului lor constituţional la liberă asociere şi a dreptului de utilizare a
construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor vânătoreşti edificate din fonduri financiare
proprii, timp de zece ani. De asemenea, propunerea de modificare a prevederilor lit.
c) de la art. 8 lit. A, creează premisele unei discriminări inacceptabile între
asociaţiile cu mai puţin de 5 fonduri în gestiune şi celelalte iar între asociaţiile de
vânători şi R.N.P. Romsilva, ceea ce adânceşte discriminarea prevăzută de lege între
proprietarii cu mai puţin de 51% din suprafaţa fondului cinegetic şi proprietarii
majoritari.
11. Excepţia de la art. 8 lit. A, lit. d), care creează premizele preluării, de
către R.N.P. Romsilva, a majorităţii fondurilor pe care le are acum în gestiune,
creează discriminarea arătată mai sus şi se opune clar privatizării activităţii de
vânătoare, care în Europa este privatizată în proporţie de cel puţin 90%. Aceasta în
condiţiile în care R.N.P. Romsilva gestionează în deficit economic fondurile
cinegetice, ceea ce constituie o „gaură neagră” în care se scurg fonduri băneşti ce s-
ar cuveni bugetului de stat.

13
 Desigur că se mai pot face şi alte observaţii pe iniţiativa legislativă a celor 5
deputaţi menţionaţi. Cele de mai sus sunt, după părerea noastră, suficiente pentru
respingerea unei astfel de iniţiative legislative.
Regretăm faptul că o lege care până acum a satisfăcut toată societatea
românească – pe administratorul fondului cinegetic naţional, gestionarii fondurilor
cinegetice, societăţile de protecţia mediului, iubitorii de natură sălbatică, simpatizanţii
acestora şi reprezentanţii societăţii româneşti, parlamentari şi alte categorii - se încearcă
acum să fie modificată, din interese de grup, care nu au nimic comun cu gestionarea
durabilă a faunei de interes cinegetic din România.
Desigur că la momentul actual este dificil de întrevăzut cum se va desfăşura
recontractarea gestiunii fondurilor de vânătoare, dacă din anumite motive, pe care nu
le mai repetăm, va fi acceptată ideea modificării legii.
Dacă Legea nr. 407/2006, modificată şi completată, se va aplica întocmai,
de cei care au obligaţia să o aplice, nicidecum să stimuleze modificarea acesteia,
atunci recontractarea gestiunii fondurilor de vânătoare se va face fără sincope şi fără
tensiuni sociale dăunătoare gestiunii durabile a faunei de interes cinegetic.
Dacă se va încerca modificarea şi completarea Legii nr. 407/2006,
modificată şi completată, în privinţa atribuirii în gestiune a fondurilor cinegetice,
atunci va trebui să ne gândim la o strategie de contracarare a acestei intenţii, în
scopul apărării intereselor membrilor noştri, primul interes fiind al conservării
populaţiilor de fauna de interes vânătoresc şi, totodată, pentru menţinerea în
perioada ce urmează a ordinii şi disciplinei în practica vânătorii.
În concluzie, poziţia conducerii A.G.V.P.S. în această problemă sensibilă a
fost clară şi consecventă, iar pentru viitor va trebui să decidem împreună cum să
procedăm, ţinând seamă de situaţia prezentată, de riscul degradării activităţii de
vânătoare şi de certitudinea punerii în pericol a populaţiilor unor specii de interes
cinegetic. În primul rând, va trebui să facem lobby pe lângă parlamentari, pentru
rămânerea neschimbată a legii şi pentru aplicarea nemodificată şi fără întârziere a
acesteia.
Dacă nu vom avea audienţa necesară, va trebui să atragem mai energic
atenţia asupra susţinerilor noastre, prin manifestări de amploare ale vânătorilor,
pescarilor sportivi şi prietenilor acestora, la nivelul M.M.P., Guvernului şi
Parlamentului României, ocazie cu care să susţinem acelaşi obiectiv al păstrării
neschimbate şi aplicării neîntârziate a legii, în interesul major al conservării
populaţiilor speciilor de interes vânătoresc.
Nu trebuie să neglijăm nici posibilitatea strângerii a peste 100.000-200.000
de semnături - de la vânători, pescari şi prietenii acestora - în scopul iniţierii unei
modificări legislative de esenţă, de către cei care cunosc foarte bine activitatea şi au
un merit de necontestat în creşterea şi conservarea populaţiilor speciilor de interes
cinegetic, nu doar de persoane interesate şi politicieni populişti care par să nu
realizeze haosul în care pot arunca activitatea cinegetică din România.

14
 Meritele vânătorilor şi asociaţiilor acestora în creşterea şi conservarea unor
efective viabile ale populaţiilor speciilor de interes vânătoresc nu poate fi contestat
de nimeni şi nici dreptul moral al acestora de a gestiona, în continuare, populaţiile
acestor specii de interes vânătoresc în interesul lor, al celorlalţi utilizatori de mediu
şi al societăţii.
Dacă nu o vor face ei, cine ar putea să o facă, fără nici o contribuţie
pecuniară din partea statului, la fel de eficient?

3. Problema concesionării exploatării resursei acvatice vii prin pescuit

recreativ-sportiv
Din intervenţiile şi sugestiile făcute cu ocazia Congresului precedent, din
poziţiile adoptate public de conducerea A.G.V.P.S. pe site-ul www.agvps.ro şi în
revista „Vânătorul şi Pescarul Român” şi din alte materiale scrise şi transmise
conducerilor asociaţiilor afiliate se cunosc, fie şi parţial, diligenţele şi eforturile
întreprinse, mai întâi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului României nr. 23/2008, apoi pentru aplicarea acestei Ordonanţe, aprobată
cu modificări şi completări inspirate, prin Legea nr. 317/2009.
Din păcate, pescuitul în general şi pescuitul recreativ-sportiv în special au
continuat să se desfăşoare în afara cadrului legal, iar această situaţie se datorează
exclusiv conducerilor Agenţiei Naţionale de Pescuit şi Acvacultură (A.N.P.A.) şi
Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), care refuză să respecte şi
să aplice legea privind pescuitul şi acvacultura. Mai exact, pescuitul, inclusiv
pescuitul recreativ-sportiv, este reglementat actualmente în flagrantă contradicţie cu
prevederile Constituţiei României, ale Legii nr. 213/2008 privind bunurile publice şi
regimul juridic al acestora şi ale O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura,
aprobate prin Legea nr. 317/2009, care, prin coroborare, prevăd concesionarea
exploatării resursei acvatice vii din habitatele piscicole naturale.
Peştele este, conform legii, resursă naturală regenerabilă şi bun public.
Accesul la exploatarea unei părţi din această resursă se poate face, potrivit
Constituţiei şi legilor menţionate, exclusiv prin concesionarea dreptului de la
administrator, în cazul asociaţiilor de pescari sportivi. Altă cale legală nu există,
decât pentru R.N.P. Romsilva, regie cu capital integral de stat, care poate primi
gratuit dreptul de administrare a apelor din zona de munte. De altfel, Legea nr.
317/2009, de aprobare a O.U.G. nr. 23/2008, stipulează foarte clar în art. 23 alin. 4
că permisul de pescuit recreativ-sportiv este valabil doar în zonele concesionate
de asociaţia care l-a eliberat sau de asociaţia cu care aceasta are relaţii relativ
de reciprocitate.
Deoarece conducerea A.N.P.A. şi a M.A.D.R. a tergiversat până acum
intrarea în legalitate, sfidând pur şi simplu prevederea din legea care statuează
valabilitatea permisului de pescuit recreativ-sportiv doar în zonele concesionate,
conducerea A.G.V.P.S. a avut iniţiativa întocmirii unui proiect de documentaţie pentru
concesionarea exploatării resursei acvatice vii din habitatele piscicole naturale. În plus,
15
a transmis modele de documentaţii similare asociaţiilor afiliate, pentru ca, la rândul
lor, să transmită către M.A.D.R., propriile documentaţii de concesionare din iniţiativa
concesionarului.
Documentaţia transmisă oficial, de conducerea A.G.V.P.S., la M.A.D.R. şi
modelul documentaţiilor pe care urma să le înainteze asociaţiile afiliate la acelaşi
minister, în acelaşi scop, au fost afişate pe site-ul www.agvps.ro
Pentru clarificarea problemei pescuitului recreativ-sportiv în apele de munte
s-au transmis mai multe adrese conducerilor M.A.D.R. şi A.N.P.A. şi s-a conceput
un model de Protocol de delegare de competenţă, din partea A.N.P.A., către R.N.P.
Romsilva, în scopul administrării directe, de către cea din urmă, sau pe bază de
contract, cu asociaţiile de pescari sportivi, a resursei salmonicole. Protocolul, uşor
modificat de conducerea R.N.P. Romsilva, a fost depus la M.A.D.R. şi A.N.P.A. şi
s-a obţinut aprobarea acestuia.
În condiţiile arătate, s-a impus revenirea cu o nouă scrisoare transmisă în
numele Consiliului A.G.V.P.S., conducerii M.A.D.R., pentru a o obliga să respecte
legea în privinţa concesionării resursei acvatice vii din habitatele piscicole naturale
aferente zonelor colinare şi de şes, nu să se gândească la modificarea acesteia în
dezacord cu Constituţia României. Scrisoarea nr. 433/05.05.2010 - anexa 3 la
prezentul - este, apreciem noi, suficient de clară privind poziţia adoptată de
conducerea A.G.V.P.S. în această problemă.
Având în vedere situaţia de haos instaurată, în ultimii ani, în domeniul
pescuitului recreativ-sportiv, faptul că reglementările subsidiare legii se elaborează fără
respectarea întocmai a prevederilor acesteia, faptul că resursa acvatică vie a rămas
practic fără pază etc., se impune adoptarea unei poziţii mai ferme din partea noastră, în
raporturile cu conducerea M.A.D.R.
În perioada la care ne referim, conducerea A.G.V.P.S. a coordonat şi alte
acţiuni menite să restabilească ordinea în domeniul pescuitului recreativ-sportiv
practicat în apele naturale colinare şi de şes.
În primul rând, conducerea AGVPS a elaborat un model de NOTIFICARE
din partea asociaţiilor afiliate către A.D.S., pentru ca cea din urmă să accepte
încheierea de acte-adiţionale la contractele de folosinţă piscicolă (de gestionare
durabilă prin pescuit recreativ-sportiv) aflate în derulare. Temeiul legal l-a constituit
art. 69 alin. 1 din O.U.G. nr. 23/2008, care stipulează că A.D.S. se subrogă
C.N.A.F.P. în drepturi şi obligaţii în toate tipurile de contracte încheiate de aceasta.
Ulterior refuzului A.D.S. de a încheia astfel de acte adiţionale - deşi a somat
asociaţiile afiliate să le achite sumele de bani datorate C.N.A.F.P şi a încasat astfel
de sume - A.G.V.P.S. a conceput un model de ACŢIUNE la instanţele competente
de judecată, pentru a obliga A.D.S. să încheie actele-adiţionale în discuţie.
Diversele instanţe judecătoreşti şi chiar aceleaşi instanţe au pronunţat
hotărâri diferite în aceeaşi speţă, multe asociaţii afiliate reuşind să câştige, la fond,
procesele demarate. În această situaţie, A.D.S. a înaintat recursuri la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie împotriva hotărârilor nefavorabile, iar aceasta din urmă, având în
16
vedere precedentul creat prin pronunţarea unor decizii favorabile A.D.S. în sensul
admiterii recursurilor şi pe cale de consecinţă a modificării sentinţelor atacate în
sensul respingerii acţiunilor promovate de către asociaţiile afiliate, în toate procesele
ulterioare a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, pe considerentul că:
„subrogarea agenţiei statului nu s-a realizat şi în ceea ce priveşte drepturile şi
obligaţiile care rezultau din contractele încheiate de către Compania Naţională de
Administrare a Fondului Piscicol care au avut ca obiect exploatarea, gestionarea,
gospodărirea şi administrarea resurselor acvatice vii, existente în bazinele naturale,
în această materie O.U.G. nr. 23/2008 prevăzând expres responsabilităţi, odată cu
desfiinţarea Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, în sarcina
Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură”.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, opinăm că A.D.S. va
câştiga probabil toate recursurile promovate.
În concluzie, deşi prevederea art. 69 alin. 1 din O.U.G. nr. 23/2008 este foarte
clară şi nu se poate interpreta, judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au
considerat că nu A.D.S. trebuie să încheie actele-adiţionale la contractele aflate în
derulare, ci A.N.P.A., în calitatea sa de administrator.
În aceste condiţii, se concluzionează că A.D.S. a cerut şi a încasat în mod
necuvenit sumele de bani datorate C.N.A.F.P. de asociaţiile afiliate, cele din urmă
fiind în drept să recupereze de la A.D.S. aceste sume. Pentru soluţionarea acestei
situaţii, A.G.V.P.S. a transmis în teritoriu, un alt model de NOTIFICARE a A.D.S.,
pentru a înapoia de bunăvoie, sumele încasate în mod necuvenit. Probabil că nu o va
face, iar A.G.V.P.S. va trebui să conceapă un alt model de ACŢIUNE pentru a
obliga A.D.S. să se conformeze.
Aşadar, A.G.V.P.S. din România a pus la îndemâna asociaţiilor afiliate
documentaţiile necesare unei acţiuni unitare şi de anvergură, pentru apărarea
intereselor acestora şi ale membrilor pescari-sportivi ai acestora.
Din păcate, nu toate conducerile de asociaţii au înţeles să lupte pentru
drepturile acestora şi să recupereze, în interesul lor şi al membrilor lor, sumele de bani
cu care A.D.S. s-a îmbogăţit fără just temei. Ca şi în cazul gripei aviare, cei care pierd
în final sunt membrii asociaţiei, obligaţi să suporte, din cotizaţiile proprii costurile
inacţiunii conducerii asociaţiilor lor.
Având în vedere hotărârea definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi de Justiţie
şi Casaţie, ar fi normal ca asociaţiile afiliate să reia procedura notificării, apoi dacă
va fi cazul a acţiunii de obligare a A.N.P.A. - în calitate de administrator - pentru a
încheia actele-adiţionale pe care A.D.S. a refuzat să le încheie. Dar acest lucru s-ar
întâmpla la peste 2 ani de la termenul la care se impunea definitivarea acţiunii, ceea
ce înseamnă o sincopă în derularea contractelor de peste 2 ani şi noi probleme
juridice legate de această situaţie.
În plus, există şi posibilitatea (riscul) ca A.N.P.A. să rezilieze unilateral
contractele de gestionare durabilă, prin pescuit recreativ-sportiv, a resursei acvatice

17
vii din habitatele piscicole naturale, imediat după eventuala încheiere a actelor
adiţionale.
Din motivele arătate şi în condiţiile în care A.N.P.A. nu acceptă să încheie
acte adiţionale şi nu recunoaşte valabilitatea contractelor de exploatare durabilă a
resursei acvatice vii din habitatele piscicole naturale aferente apelor colinare şi de
şes, A.G.V.P.S. din România a optat pentru singura soluţiei legală de rezolvare a
problemei şi anume: concesionarea exploatării resursei în discuţie pe zone de
pescuit, prin licitaţie publică, la care să poată participa orice asociaţie de pescari
sportivi, afiliată sau neafiliată. Împotriva acestei propuneri, făcută în deplină
concordanţă cu prevederile legii, sunt însă, aparent inexplicabil, tocmai reprezentaţii
A.N.P.A. şi ai M.A.D.R. Ce interese au să nu respecte şi să aplice legea?
Iată, aşadar, poziţia şi iniţiativele adoptate de conducerea A.G.V.P.S. din
România, în problema exploatării resursei acvatice vii din habitatele piscicole
naturale, care echivalează cu o încercare de forţare a instituţiilor statului să respecte
şi să aplice legea în vigoare.

4. Problema reglementărilor în aplicarea legii

Mecanismul elaborării reglementărilor în aplicarea legii a mai fost expus şi
este îndeobşte cunoscut. Proiectele de reglementări se publică, mai întâi, pe site-ul
autorităţii publice centrale care răspunde de activitate, pentru observaţii, propuneri,
sugestii etc. În continuare, în baza observaţiilor, propunerilor şi sugestiilor primite
din partea oricărei persoane interesate, reprezentanţii autorităţii fac modificările şi
completările pe care le cred de cuviinţă. Când este vorba de proiecte de reglementări
în domeniul cinegetic, acestea se supun şi avizării Consiliului Naţional de
Vânătoare. Ulterior, autoritatea publică centrală care răspunde de activitatea de
vânătoare sau de pescuit sportiv, după caz - adoptă reglementările, ţinând seamă, în
cât mai mare măsură, de avizele şi de observaţiile, propunerile şi sugestiile primite.
Acesta este modul normal, echitabil şi corect de lucru.
Din păcate, autorităţile publice centrale care răspund de activităţile
menţionate nu procedează întotdeauna conform legii, adoptând reglementări, fără
publicitatea obligatorie şi, ceea ce este mai grav, peste limita şi spiritul ei. Uneori,
adoptă reglementări în aplicarea legii chiar în contradicţie cu prevederile acesteia,
din interese abuzive, fiindcă dezinteresat nu ar proceda astfel. În acest mod au fost
promovate Ordinele M.A.D.R. nr. 20, 50 şi 70/2010, cu privire la modul de
organizare şi de desfăşurare a pescuitului recreativ-sportiv în anul 2010, şi, tot astfel
a fost impus, peste prevederile legii, Ordinul M.M.P. nr. 294/3.03.2010 prin care s-
au anulat, indirect, toate licenţele obţinute în condiţiile legii de asociaţiile afiliate, în
baza ordinelor anterioare nr. 155/2002 şi nr. 93/2003.
Dorim să reliefăm faptul că reprezentanţii A.G.V.P.S. din România au făcut
observaţii pertinente şi la obiect pe proiectul ce avea să devină Ordinul nr. 20/2010,
deoarece acesta a fost afişat pe site-ul autorităţii, celelalte două, nr. 50/2010 şi nr.

18
71/2010, fiind promovate fără publicitatea impusă prin prevederile Legii nr. 52/2003
privind transparenţa decizională în administraţia publică.
Conducerea executivă a A.G.V.P.S. din România a făcut, de asemenea, în
timp util, observaţii şi propuneri concrete de modificare şi completare a tuturor
proiectelor de acte normative ale autorităţii publice centrale care răspunde de
silvicultură (M.M.P.), afişate pe site-ul acestei autorităţi, şi anume la proiectele de
ordine privind:
• aprobarea dispozitivelor destinate capturării exemplarelor din
speciile de faună de interes cinegetic, denumite curse şi capcane;
• aprobarea regulamentului privind modul de stabilire a tarifelor
care se percept pentru acţiunile de vânătoare în România;
• împuşcarea unor exemplare din speciile de faună sălbatică de
interes cinegetic, în situaţii excepţională;
• aprobarea criteriilor tehnico-profesionale ce trebuie îndeplinite de
persoanele ce urmează să fie angajate de gestionarii fondurilor cinegetice pentru
asigurarea pazei fondurilor cinegetice;
• aprobarea Instrucţiunilor pentru estimarea efectivelor de faună de
interes cinegetic;
• aprobarea Normelor de întocmire a planurilor de management
cinegetic şi a instrucţiunilor de aplicare.
De asemenea, conducerea executivă a A.G.V.P.S. din România a mai făcut
observaţii la obiect, pe marginea:
• proiectului de Hotărâre de Guvern privind stabilirea sistemului de
monitorizare a capturărilor şi uciderilor accidentale ale tuturor speciilor de păsări,
precum şi a speciilor strict protejate prevăzute în anexele 4A şi 4B din O.U.G. nr.
57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a
florei şi a faunei sălbatice;
• conţinutul actelor-adiţionale la contractele de gestionare a
fondurilor cinegetice, care s-a încercat a fi impuse în mod unilateral şi abuziv, de
reprezentanţii M.M.P.;
• conţinutul „Cheilor de bonitate şi densitate optime” aprobate prin
Ordinul nr. 393/2002 al M.A.A.P., care s-au aplicat în anul 2009.
Urmărirea apariţiei pe site-ul M.A.D.R. şi M.M.P. a diverselor proiecte de
reglementări în aplicarea legii, analiza acestora şi conceperea observaţiilor care
trebuie transmise în scris necesită efort şi cunoştinţe de specialitate şi juridice. În
majoritatea cazurilor, necesită intervenţii directe în Consiliul Naţional de Vânătoare
şi de foarte multe ori sunt necesare discuţii concrete, la nivelul conducerilor
autorităţilor care emit reglementările.
Toată această muncă se depune în interesul asociaţiilor afiliate şi al
membrilor acestora. S-a folosit termenul „muncă”, deşi s-ar putea numi, de foarte
multe ori „luptă”, deoarece conducerea AGVPS din România se luptă, efectiv, cu
reprezentanţii autorităţii publice centrale care emite reglementările, pentru
19
reflectarea întocmai în reglementări a spiritului şi literei legii, deoarece conducerea
A.G.V.P.S. nu poate fi de acord cu tendinţa maladivă a reprezentaţilor autorităţilor
de a adăuga nepermis, din interes personal sau de grup, la lege şi de a promova „legi
ministeriale” în aplicarea legilor adoptate de Parlamentul României.
Dacă reglementările autorităţii n-ar crea drepturi în plus pentru propriii
angajaţi şi, totodată, obligaţii peste lege pentru gestionari, din interesul celor dintâi
de a-i culpabiliza şi subordona moral pe ceilalţi, şi dacă prin aceste reglementări nu
s-ar exacerba o birocraţie sufocantă pentru angajaţii gestionarilor resursei,
generatoare de corupţie şi, implicit, de bunuri necuvenite pentru unii angajaţi ai
administratorului, reprezentanţii A.G.V.P.S. din România, care nu sunt afectaţi
direct de reglementările în discuţie, le-ar putea accepta, fie şi parţial, pentru a evita
discuţiile în contradictoriu şi etichetarea de „persoane cu caracter conflictual”.
Nu o pot face însă, fiindcă ar trăda interesele asociaţiilor afiliate, ale
angajaţilor şi ale membrilor acestora. Reprezentanţii A.G.V.P.S. nu pot accepta
ideea că pot fi sancţionaţi, în baza unor reglementări peste lege, angajaţii
gestionarilor fondurilor cinegetice de exemplu, în condiţiile în care nu încalcă în nici
un fel legea. Reprezentanţii A.G.V.P.S. din România nu pot fi de acord nici cu
modul în care grupuri exagerat de mari de inspectori şi consilieri stau zile şi
săptămâni întregi şi verifică (fără nici un fel de eficienţă) activitatea unor asociaţii,
în fond a directorilor acestora, şi nici cu modul în care directorii sunt obligaţi să le
obţină bunăvoinţa.
Acestea sunt motivele reale pentru care conducerea A.G.V.P.S. din
România militează în sensul unor reglementări concise şi corecte în aplicare legii,
circumscrise literei şi spirtului acesteia.

5. Problema examenelor de vânătoare

Examenele de vânător au devenit, după promovarea abuzivă a Ordinului
M.A.P.D.R. nr. 539/2.09.2009, o problemă riscantă pentru prestigiul asociaţiilor de
vânători, al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al Facultăţii
de Silvicultură din Braşov. Aceasta fiindcă a devenit de notorietate, pe de o parte,
lipsa de exigenţă în pregătirea şi examinarea candidaţilor, iar, pe de altă parte,
frecvenţa accidentelor de vânătoare, dintre care multe mortale, şi a braconajelor
comise de proaspeţii vânători. Problema nu trebuie privită doar prin prisma faptelor
celor ce se pretează la întocmirea sau completarea incorectă a unor documente din
dosarele candidaţilor, a celor ce acceptă astfel de documente şi a celor ce punctează
incorect grilele testelor de examinare, ci şi prin prisma lipsei de responsabilitate
manifestată indirect faţă de durabilitatea vânatului şi a vânătorii în România, faţă de
mediul de viaţă al vânatului şi al nostru în general, faţă de integritatea colegilor de
breaslă şi de atmosfera în care se practică vânătoarea şi nu, în ultimul rând, faţă de
ceilalţi utilizatori ai mediului, simpli cetăţeni şi societate. Faptele, care par
nevinovate la prima vedere, sunt totuşi fapte, antisociale grave, cu urmări vizibile în

20
exagerat de frecventele accidente de vânătoare şi urmări mai puţin evidente, reliefate
în scăderea nejustificată a efectivelor anumitor specii de vânat din anumite zone.
Scuza că membrii vânători care se retrag din asociaţii trebuie neapărat
înlocuiţi, din motive economice, că asociaţiile mai au încă multe locuri libere în
raport cu anumite prevederi legale discutabile şi că există anumite presiuni sau
obligaţii locale, care trebuie musai satisfăcute, nu justifică riscul la care se expun cei
ce contribuie sau participă la o promovare riscantă a noilor vânători. Ar fi normal şi
corect, pentru conducerile asociaţiilor afiliate, să organizeze o pregătire temeinică a
candidaţilor, după experienţa unei perioade în care legea nici măcar nu-i obligă în
acest sens, ci doar conştiinţa lor profesională. Ar fi mai eficient şi demn pentru cei
responsabili de pregătirea candidaţilor, din partea asociaţiilor de vânători, să nu se
mai roage de examinatori şi să nu mai încerce să le cumpere clemenţa, ci să se
preocupe de pregătirea temeinică a candidaţilor, în anul de stagiatură, achitându-se
astfel de o obligaţie statutară rămasă totuşi, prin lege şi statut, în sarcina asociaţiilor
afiliate.
Fiindcă problema pregătirii şi examinării candidaţilor la calitatea de vânător
există şi constituie, aşa după cum s-a arătat, o problemă riscantă şi de actualitate, aceasta
a fost reanalizată în Consiliul A.G.V.P.S. din data de 3.11.2009, luându-se următoarele
hotărâri:
• împuternicirea conducerii AGVPS din România să conteste la
instanţele de Contencios Administrativ, în numele şi pentru asociaţiile afiliate,
Ordinul MAPDR nr. 539/2.09.2009; acţiunea formulată de conducerea AGVPS
constituie anexa 4 la prezentul;
• împuternicirea unui colectiv format din acad. dr. Atilla Kelemen,
dr. ing. Mitică Georgescu, dr. biol. Cătălin Rang, dr. ing. Nicolae Goicea, dr. Gabriel
Cheroi şi ing. Daniel Dicu pentru a lectura, modifica, renunţa sau completa după caz,
manuscrisele lucrărilor Manual pentru examenul de vânător şi Chestionar pentru
evaluarea cunoştinţelor teoretice la examenul de vânător, ambele restructurate în
prealabil, de autor (dr. ing. Neculai Şelaru), ţinând seamă de Recomandarea (85)17 a
Consiliului Europei şi de tradiţia locală, în aşa fel încât acestea să constituie materiale
concise şi eficiente de documentare, pregătire şi instruire a candidaţilor la calitatea de
vânător;
• împuternicirea colectivului menţionat mai sus, pentru a concepe
o Tematică de examinare a cunoştinţelor practice ale candidaţilor la calitatea
de vânător şi o Grilă obiectivă de punctare a acestor cunoştinţe, pe baza cărora
să se poată face o examinare obiectivă a cunoştinţelor practice ale candidaţilor;
• transmiterea unei adrese oficiale către M.M.P. – anexa 5 la
prezentul – în legătură cu necesitatea înlocuirii Anexei 6 la Regulamentul pentru
obţinerea permiselor de vânătoare, promovat prin Ordinul nr. 539/2009, cu cele două
articole bibliografice menţionate mai sus, în scopul punerii unei bibliografii
accesibile la îndemâna candidaţilor şi asigurării unei instruiri corespunzătoare a
acestora.
21
 Toate intervenţiile hotărâte au fost deja duse la îndeplinire. Totuşi, unii
reprezentanţi ai M.M.P. persistă în greşeala de a aproba organizarea şi desfăşurarea
examenelor de vânător fără respectarea întocmai a legii şi fără a conştientiza
corupţia ce tinde să se generalizeze în domeniu, determinată, în principal, de poziţia
unor reprezentanţi ai autorităţii publice centrale care au răspuns în trecut şi răspund
şi acum de activitatea cinegetică. O verificare sobră şi corectă a sesizărilor noastre
anterioare, transmise M.M.P. şi menţionate în adresa noastră nr. 232/2010, ar fi fost
edificatoare pentru aceştia şi i-ar fi determinat să renunţe, apreciem noi, la
programarea examenelor în discuţie, mai înainte de revederea Ordinului MAPDR nr.
539/2009.
Neavând dreptul şi posibilitatea de a verifica noi înşine cele sesizate, ne-am
făcut datoria să le aducem, deocamdată, doar conducerii M.M.P. la cunoştinţă.
Lucrurile par însă să degenereze în continuare, din cauza presiunii pe care o
exercită unii funcţionari publici din cadrul MMP asupra unor conduceri de asociaţii
de vânători, pe care le obligă să-şi însuşească o anume formulare, ce nu are o
legătură directă cu examenul de vânător, în procesul-verbal încheiat cu această
ocazie. În ce constă această presiune pe care am evitat să o denumim şantaj?
Funcţionarii publici din comisiile de examinare şi delegaţii Facultăţii de Silvicultură
din Braşov, care prin adaos nepermis la lege sunt cooptaţi în comisiile de examinare,
se fac că nu observă anumite fişe de stagiatură întocmite incorect, precum şi alte
documente discutabile şi interpretabile din dosarele candidaţilor, manifestând în plus şi
disponibilitate pentru promovarea unor candidaţi nepregătiţi, condiţionat însă de
acceptarea propriilor protejaţi la examen şi de acceptarea procesului-verbal de
examinare într-o formă impusă, cu vădit interes, de reprezentanţii MMP, din care
reiese că „membrii comisiei de examinare”, inclusiv reprezentanţii AGVPS şi/sau
asociaţiilor care au organizat examenul, „ nu au obiecţiuni cu privire la modul de
organizare a examenului” şi „sunt de acord cu prevederile Ordinului nr. 593/2009”.
Aceasta în condiţiile în care legalitatea Ordinului nr. 539/2009 a fost contestată la
instanţele de Contencios Administrativ, de către AGVPS din România şi unele
asociaţii afiliate. Funcţionarul public care a impus această formulare şi va încerca să o
folosească la instanţele de judecată, în procesul prin care AGVPS a cerut anularea
prevederilor Ordinului MAPDR nr. 539/2009, precum şi în alte procese ce vor urma în
legătură cu nelegalitatea acestui ordin, este inginerul silvic Ilie Mihalache. Acesta este
funcţionarul public care a definitivat forma ordinului în discuţie şi a anexelor la acesta,
cel care a susţinut în Consiliul Naţional de Vânătoare cele două proiecte de ordine
foarte diferite de cel din care s-a născut, prin contopire ulterioară, Ordinul nr.
539/2009, cel care a denaturat procesul-verbal al şedinţei Consiliului Naţional de
Vânătoare şi cel care a influenţat redactarea avizului preşedintelui Consiliu Naţional
într-o anumită formă simplistă, confuză şi incorectă, toate, după cum s-a arătat deja,
dintr-un interes material, vizibil reflectat în veniturile necuvenite obţinute, peste
prevederile legii, din această activitate. În mod concret, ing. Mihalache Ilie este cel
22
care a încasat, fără ca legea să-i acorde vreun drept, pe state de plată, o sumă netă de
peste 120.000 lei doar în cursul anului 2009.
Consecinţele acestei modalităţi incorecte de abordare a problemei sunt
promovarea subiectivă, abuzivă şi discreţionară a noilor membri ai unor ONG-uri
(asociaţii de vânători), de către funcţionarii publici ai unui organism al statului
(MMP), şi generalizarea unei corupţii fără precedent în materie de examene de
vânător, prin înţelegerile oculte care se stabilesc interesat, între unii membri ai
comisiilor de examinare, din care foarte rar a lipsit ing. Ilie Mihalache, şi
conducerile unor asociaţii de vânători.
Ne-am făcut datoria morală să explicăm detaliat, de ce nu putem fi de acord
cu modul actual de promovare a noilor vânători şi de ce reprezentanţii AGVPS din
România nu mai pot lua parte la astfel de „aranjamente” antisociale grave. Nu mai
insistăm şi asupra repercusiunilor acestei stări de fapt, pe care le-am reliefat deja, cel
puţin în parte.

6. Consiliul Naţional de Vânătoare

Art. 6 alin. 3 din Legea nr. 407/2006, modificată şi completată, prevede că
„Pe lângă autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură funcţionează
Consiliul Naţional de Vânătoare, înfiinţat prin ordin al conducătorului autorităţii
publice centrale care răspunde de silvicultură, compus din reprezentanţi ai
administratorului, ai autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia
mediului, ai autorităţii naţionale sanitar-veterinare, ai unităţilor de învăţământ
superior şi de cercetare cu profil cinegetic din România şi ai gestionarilor
fondurilor cinegetice proporţional cu suprafaţa fondurilor cinegetice gestionate”.
Această prevedere este completată prin art. 56 alin 1 din aceeaşi lege, care stabileşte
că „în scopul administrării şi gestionării fondului cinegetic într-o concepţie unitară,
administratorul elaborează şi aprobă, cu avizul Consiliului Naţional de
Vânătoare, în limita prevederilor prezentei legi, regulamente, instrucţiuni şi
reglementări tehnice”.
Textul legii este foarte clar, de la prima lecturare, pentru orice persoană
avizată şi, mai ales, bine intenţionată (cinstită, corectă etc.).
Legiuitorul a simţit nevoia să impună acest organism de avizare, compus din
specialişti în domeniul cinegetic, pentru a evita emiterea de reglementări abuzive,
peste limita şi spiritul legii, din partea reprezentanţilor autorităţii publice centrale care
răspunde de silvicultură. Aşadar, legiuitorul a dorit să ajute conducătorul autorităţii
publice centrale care răspunde de silvicultură, om politic în general, pentru ca aceasta
să ţină seama de punctul de vedere al celor direct implicaţi şi interesaţi de gestionarea
durabilă a fondului cinegetic. De aceea, în componenţa acestui consiliu a prevăzut
reprezentanţi ai: administratorului (unul), ai autorităţii publice centrale care răspunde
de protecţia mediului (unul), ai autorităţii sanitar-veterinare (unul), ai unităţilor de
învăţământ superior şi de cercetare cu profil cinegetic (unul) şi ai gestionarilor
fondurilor cinegetice proporţional cu suprafaţa fondurilor cinegetice gestionate (72%
23
de asociaţiile vânătoreşti, din care 68% de asociaţiile vânătoreşti afiliate la AGVPS,
27% R.N.P. Romsilva şi aproape 1% de unităţile de învăţământ şi de cercetare în
profil cinegetic din România).
Punctul de vedere al unor reprezentanţi ai Ministerului Mediului şi
Pădurilor, preluaţi de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, este
însă altul, iar conducerea M.M.P. le-a materializat într-un proiect de ordin care
prevede o altă compoziţie a Consiliului Naţional de Vânătoare:
• şase reprezentanţi ai autorităţii publice care răspunde de silvicultură şi
protecţia mediului (M.M.P.); adică şase reprezentanţi ai autorităţii publice care
concepe proiectul de ordin, pe care bineînţeles că, fiind al lor, îl şi avizează şi
promovează;
• un reprezentant al autorităţii naţionale sanitar-veterinare;
• doi reprezentanţi ai unităţilor de învăţământ superior cu profil cinegetic în
programa de învăţământ (oarecum obedienţi autorităţii, deoarece autoritatea le
avizează programa de învăţământ în profil cinegetic);
• un reprezentant al unităţilor de cercetare cu profil cinegetic, subordonat al
R.N.P. Romsilva, din structura M.M.P.;
• cinci reprezentanţi ai gestionarilor fondurilor cinegetice, din care unul din
partea R.N.P. Romsilva şi patru din partea organizaţiilor vânătoreşti.
Dintr-o singură privire se poate observa că cel puţin 9 din cei 15 membri ai
Consiliului Naţional de Vânătoare, mai exact 6 din partea autorităţii, unul de la
R.N.P. Romsilva, unul de la ICAS - instituţie subordonată RNP Romsilva şi cel
puţin unul din partea învăţământului superior în profil cinegetic vor vota, în caz de
divergenţă de păreri, favorabil susţinerilor reprezentanţilor M.M.P. Iată cum, din
start, un organism responsabil de avizare este transformat, după o experienţă
anterioară incorectă, într-un organism majoritar subordonat M.M.P. Dacă aceasta
este voinţa actualei conduceri a M.M.P., aşa cum a fost şi a celei anterioare, nu
trebuie să ne mirăm de ce reglementările autorităţii publice centrale care răspunde de
silvicultură sunt concepute confuz şi prin adaos nepermis la lege sau chiar în
contradicţie cu legea. Să înţelegem de ce reprezentanţii organizaţiilor vânătoreşti nu
pot influenţa foarte mult reglementările autorităţii publice centrale care răspunde de
silvicultură. Fiindcă atunci când susţinerile acestor reprezentanţi nu convin, ele nu
sunt luate în seamă, nu sunt înscrise în procesul-verbal al şedinţei Consiliului
Naţional de Vânătoare, care se preconizează să fie redactat a doua zi, şi nici nu se
includ în avizul consiliului, pe care se preconizează să îl semneze doar preşedintele,
ales de aceeaşi majoritate confortabilă din Consiliu.
Firul roşu al reglementărilor concepute, avizate şi promovate până acum de
reprezentanţii autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură a fost, şi din
actualul proiect de ordin se înţelege că poate rămâne, atribuirea peste limitele legii,
de drepturi angajaţilor autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi de
obligaţii în plus gestionarilor fondurilor cinegetice, pentru ca cei dintâi să-i poată
prinde pe cei din urmă, oricând vor vroi, cu anumite încălcări ale reglementărilor
24
autorităţii, nicidecum ale legii. În acest mod, reglementările autorităţii publice
centrale care răspunde de silvicultură, devin sursă de birocraţie şi corupţie în
domeniul cinegetic. De aceea examenele de vânător au devenit, de exemplu, sursă
de venituri necuvenite pentru examinatori, de aceea rezilierea contractelor de
gestionare a unor fonduri cinegetice s-a propus tendenţios, de aceea cotele de recoltă
au fost aprobate fără legătură cu rezultatele reieşite din calculele efectuate conform
instrucţiunilor în vigoare etc.
Revenind la lege şi la încălcarea acesteia de către cei îndrituiţi să o aplice în
litera şi spiritul acesteia, dorim să reamintim partea finală a art. 6 alin 3 din Legea nr.
407/2006 modificată şi completată: „... şi ai gestionarilor fondurilor cinegetice
proporţional cu suprafeţele fondurilor cinegetice gestionate”.
Aceasta înseamnă că dacă unităţile de învăţământ superior în profil au doi
reprezentanţi în Consiliului Naţional de Vânătoare, iar cele de cercetare în profil un
reprezentant, în total trei pentru un procent de maximum 1% fonduri cinegetice
preluate în gestiune, atunci asociaţiile afiliate la AGVPS ar trebui să aibă cel puţin
204 membri în consiliu, R.N.P. Romsilva cel puţin 71, iar asociaţiile neafiliate la
AGVPS vreo 9 membri.
Bineînţeles că un astfel de Consiliu Naţional de Vânătoare ar fi nelucrativ.
Există însă riscul real ca actualul Consiliul Naţional de Vânătoare să fie ineficient,
dacă componenţa propusă de reprezentanţii M.M.P. se impune în realitate.

7. Posibilitatea afilierii Asociaţiei Pescarilor de Crap din România

(APCR) la AGVPS din România
APCR s-a înfiinţat în anul 2000, ca asociaţie de pescari sportivi de
competiţie, pentru promovarea, în plan intern şi internaţional, a disciplinei „Pescuit
sportiv la crap”, disciplină recent înfiinţată în cadrul Federaţiei Internaţionale de
Pescuit în Ape Dulci (FIPS). În tradiţia AGVPS nu a existat preocuparea pentru
organizarea unui campionat de pescuit la crap, ci doar în ultimii ani, concursuri
OPEN de selecţie a lotului naţional.
APCR a reuşit să coaguleze interesele majorităţii pescarilor sportivi de crap
din România şi să organizeze activitatea competiţională a acestei discipline, care a
avut ca finalitate selecţionarea unor loturi naţionale reprezentative, ce, în decursul
timpului, au ocupat locuri meritorii în ierarhia mondială în materie:
• 2004 - Portugalia: argint pe echipe şi bronz individual;
• 2005 - Belgia: bronz pe echipe şi bronz individual;
• 2006 - Portugalia: bronz individual;
• 2007 - Serbia: argint pe echipe şi argint individual;
• 2008 - Africa de Sud: locul 9 pe echipe;
• 2009 - Franţa: locul 6 pe echipe şi aur pentru cea mai mare
captură.
Participarea echipelor reprezentative ale României, la Campionatele
Mondiale de Pescuit Crap, a fost posibilă în urma Convenţiei de parteneriat
25
încheiate, în anul 2005, între AGVPS din România, ca membră CIPS, şi APCR, ca
uniune de persoane fizice.
În anul 2009, APCR a demarat procedurile juridice de transformare, din
asociaţie de persoane fizice, în asociaţie de cluburi cu personalitate juridică, la
aceasta aderând majoritatea cluburilor de pescuit la crap din ţară.
În acest stadiu a fost revăzută şi actualizată Convenţia de parteneriat dintre
AGVPS şi APCR, valabilă în anul 2010, iar APCR şi-a exprimat intenţia de afiliere
la AGVPS, în scopul de a se ocupa, în cadrul AGVPS, de organizarea şi
desfăşurarea Campionatului naţional de pescuit la crap şi de selecţia exigentă a
loturilor naţionale, în vederea participării, cu rezultate meritorii, la Campionatele
Mondiale.
APCR ar urma deci, să se preocupe doar de activităţile cu caracter pur
sportiv, de performanţă, nu de pescuitul recreativ-sportiv, care constituie obiectul de
activitate al asociaţiilor de pescari sportivi afiliate deja la AGVPS.
Membrii pescarilor sportivi ai cluburilor APCR pot fi, în acelaşi timp, şi
membri ai asociaţiilor de pescari sportivi, după cum vor opta fiecare.
Pentru afilierea APCR la AGVPS se impune însă, modificarea
corespunzătoare a statutelor celor două organizaţii.
În acest scop, Consiliul AGVPS din România, în şedinţa sa din 22.02.2010, a
împuternicit o comisie, coordonată de d-l vicepreşedinte Bentu Teodor, pentru a lucra
efectiv şi a propune Congresului AGVPS din România, modificările şi completările pe
care le consideră obligatorii, în vederea creării premizelor statutare necesare afilierii
asociaţiilor pur sportive (se are în vedere şi o eventuală afiliere a Asociaţiei Liga
Română de Spinning), care au caracter de federaţie (uniune de persoane juridice).
Din punctul de vedere al conducerii AGVPS, Statutul AGVPS nu trebuie
modificat, ci doar Statutul-cadru anexă la Statutul AGVPS.
Deoarece concluziile comisiei împuternicite de Consiliul AGVPS nu au fost
definitivate, propunem Congresului AGVPS să împuternicească Consiliul AGVPS
pentru eventuale modificări şi completări ale Statutului AGVPS, strict din acest punct de
vedere: al creării premizelor necesare pentru afilierea APCR şi, eventual, a Asociaţiei
Liga Română de Spinning (ALRS).

8. Organizarea adunărilor generale la asociaţiile afiliate

Potrivit art. 13 din Statutul-cadru, anexa la Statutul A.G.V.P.S. din
România, organizaţiile afiliate au ca organe de conducere Adunarea generală,
Consiliul asociaţiei şi Comisia de cenzori. Adunarea generală, organul suprem de
conducere al acestor asociaţii, se convoacă obligatoriu o dată pe an, în sesiune
ordinară, şi ori de câte ori este nevoie, în sesiune extraordinară, conform
prevederilor art. 14 alin (2). Consiliul asociaţiei, la rândul lui, se întruneşte cel puţin
o dată la 3 luni, conform prevederilor art. 17 alin. (1).

26
 Urmărind prevederile O.U.G. nr. 26/2000, modificată şi completată,
observăm, că aceeaşi obligaţie, de convocare a Adunării generale cel puţin o dată pe
an, rezultă şi din prevederile art. 21 alin. (4).
Ceea ce pare să nu se ia în considerare, întotdeauna şi la toate asociaţiile,
sunt prevederile art. 55 alin. 1, care stipulează posibilitatea dizolvării de drept a
asociaţiilor, în condiţiile lit. c) din O.U.G. nr. 26/2000, modificată şi completată, mai
exact spus, în situaţia „imposibilităţi constituirii adunării generale sau a consiliului
director în conformitate cu statutul asociaţiei, dacă această situaţie durează mai
mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după
caz, consiliul director trebuie să se constituie”.
Analizând situaţia îndeplinirii, de către asociaţiile afiliate, a obligaţiei
prevăzute la art. 19 lit. g), referitoare la obligativitatea invitării unui delegat al
A.G.V.P.S. la adunările generale ale acestora, constatăm, că multe asociaţii afiliate,
inclusiv judeţene şi din Municipiul Bucureşti, nu se achită de această obligaţie:
A.J.V.P.S. Arad, Braşov, Constanţa, Dolj, Timiş şi Tulcea şi A.V.P.S. Diana, Lunca,
Unirea şi multe asociaţii nou constituite.
Investigând mai atent această situaţie, s-a putut concluziona că nu toate
conducerile asociaţiilor afiliate respectă dispoziţiile legii şi statutului cu privire la
obligativitatea convocării anuale a adunărilor generale, ceea ce pune în pericol însăşi
existenţa asociaţiilor în cauză. Alte conduceri de asociaţii se tem probabil de ceea ce
se poate discuta deschis în cadrul unor astfel de adunări generale, motiv pentru care
omit să se achită de obligaţia statutară de a invita un delegat al A.G.V.P.S. la
adunările lor generale. Acestor conduceri trebuie să le reamintim faptul că delegatul
Consiliului A.G.V.P.S. are, în astfel de ocazii, un dublu interes:
• să ia cunoştinţă, în mod nemijlocit, de problemele cu care se confruntă
asociaţiile de vânători şi de pescari sportivi, precum şi membrii acestora, pentru a le
putea susţine, în deplină cunoştinţă de situaţie şi cu argumente convingătoare,
interesele;
• să aducă la cunoştinţa reprezentanţilor vânătorilor şi pescarilor sportivi în
Adunările generale ale asociaţiilor, problemele curente şi de perspectivă, de interes
comun, cu care se confruntă conducerea A.G.V.P.S., în intenţia acesteia de a susţine
cât mai eficient interesele asociaţiilor afiliate şi ale membrilor acestora.
Având convingerea că suntem, împreună, o mare şi unită familie, nu
realizăm motivele pentru care unele conduceri de asociaţii afiliate evită să invite
delegatul A.G.V.P.S. Uneori suntem puşi în situaţia delicată de a ni se cere direct, de
către membrii acestor asociaţii afiliate, peste conducerile asociaţiilor în cauză, să
participăm printr-un delegat al A.G.V.P.S. la astfel de reuniuni (cazul A.J.V.P.S.
Tulcea şi A.J.V.P.S. Dolj în acest an).
Foarte gravă rămâne însă, neconvocarea Adunărilor generale în decurs de
un an, la unele asociaţii afiliate. Nu este cazul să le reamintim nominal şi să
argumentăm de ce!

27
 9. Problema retragerii licenţei şi iniţierii acţiunii de dizolvare a
asociaţiilor vânătoreşti care nu-şi pot realiza, în termen, obiectul activităţii
După cum se cunoaşte la nivelul conducerilor asociaţiilor afiliate,
conducerea AGVPS din România a solicitat, conducerii autorităţii publice centrale
care răspunde de silvicultură, să retragă licenţele de funcţionare date de această
autoritate şi să demareze procedura de dizolvare a asociaţiilor aflate în
„imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de
3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop”.
Potrivit OUG nr. 26/2000, aprobată prin Legea nr. 246/2005, cu modificări
şi completări, aceste asociaţii se găsesc în situaţia dizolvării de drept, dar, cu toate
acestea, sunt acceptate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură
să participe şi să încurce desfăşurarea corectă a licitaţiilor pentru preluarea în
gestiune a fondurilor cinegetice.
În contextul expus, neretragerea licenţei de funcţionare şi acceptarea
participării unor astfel de asociaţii la procesul de atribuire a dreptului de gestionare, au
fost apreciate ca fiind forţate şi de natură a perturba grav licitaţiile organizate. Unele
dintre asociaţiile de acest gen au ridicat, în mod artificial, valorile de adjudecare a
licitaţiilor, iar altele au dobândit, în aceste condiţii forţate, precum AVPS Muflonul –
Buzău, gestiunea unui fond cinegetic, pe care ulterior au subcontractat-o unei firme de
turism vânătoresc, fără ca autoritatea publică centrală să fi încercat să le rezilieze
contractul de gestionare al fondului de vânătoare nr. 6 denumit Molivb, situat în
judeţul Vâlcea.
Conducerea autorităţii publice centrale care răspundea atunci de
silvicultură, căreia situaţia de confuzie şi nerespectare a legii i-a convenit, a
argumentat că nu poate retrage licenţa din cauza prevederilor propriului ordin, care
nu concordă cu legea. Mai exact spus: din cauza prevederilor propriului ordin,
conceput în aşa fel încât să scuze ineficienţa şi lipsa de voinţă a autorităţii pentru
clarificarea situaţiei prezentate.
În aceste condiţii, conducerile asociaţiilor afiliate nu le rămâne decât calea
acţionării directe pentru dizolvarea asociaţiilor aflate în situaţia dizolvării de plin
drept, care le perturbă sau le pot perturba activitatea.
Pentru a veni în sprijinul conducerilor asociaţiilor afiliate, conducerea
AGVPS a luat măsura să posteze, pe site-ul asociaţiei generale, corespondenţa cu
MAPDR în această chestiune şi lista a 191 de asociaţii vânătoreşti legal constituite,
discutabil licenţiate, aflate în situaţia dizolvării de drept.

10. Alte probleme antamate şi soluţionate de Consiliul A.G.V.P.S. din

România
În perioada la care ne referim, Consiliul A.G.V.P.S. din România a mai
analizat, a dezbătut şi a luat hotărâri, după caz, în legătură cu unele probleme
curente şi de perspectivă ale activităţii, dintre care amintim:

28
 • formularea unui amendament la Legea nr. 317/13.10.2009, de aprobare a
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, în scopul completării prevederilor
legii referitoare la persoanele care pot constata şi aplica contravenţii, aceleaşi cu cele
care pot constata infracţiuni, printre care personalul de pază al beneficiarilor
dreptului de pescuit, dacă acest personal este şcolarizat şi are avizul organelor
competente de poliţe în acest sens; expunerea de motive şi amendamentul, anexa nr.
6 la prezentul - au fost preluate de deputaţi şi înaintate ca iniţiativă legislativă de
modificare şi completare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008,
aprobată prin Legea 317/2009, din câte cunoaştem neoficial, M.A.I., ca reprezentant
în domeniu al Guvernului României, a dat aviz pozitiv pentru jandarmi şi aviz
negativ pentru paznicii beneficiarului dreptului de pescuit, deşi aceştia sunt
şcolarizaţi şi avizaţi de organele M.A.I. pentru paza bunurilor şi valorilor; în aceste
condiţii, MAI îşi asumă întreagă responsabilitate pentru paza eficientă a resursei
acvatice vii şi, implicit, pentru combaterea şi eradicarea braconajului piscicol;
măsura în care reuşeşte să îndeplinească această obligaţie se cunoaşte.
• susţinerea iniţiativei legislative a d-lui deputat Gheorghe Gabor şi a d-lui
senator Marian Rasaliu, referitoare la prelungirea contractelor de gestionare a
fondurilor cinegetice pe care gestionarii au reuşit, prin eforturi financiare proprii, să
crească sau să conserve efectivele principalelor specii de vânat, în condiţiile
degradării, de notorietate, a habitatelor naturale ale acestor specii;
• susţinerea necesităţii de respingere a iniţiativei legislative a d-lor deputaţi
Teodor Atanasiu şi Ciprian Minodor Dobre, privind declararea mistreţului ca specie
răpitoare, deoarece mistreţul nu poate fi categorisit răpitor şi nu este etic să fie vânat
în perioada de fătare şi de creştere a progeniturii;
• susţinerea, în faţa parlamentarilor vânători, a necesităţii modificării
iniţiativei legislative a d-lor deputaţi Dumitru Ioan, Munteanu Ion, Ghiveciu Marian
şi alţii, în sensul ca R.N.P. Romsilva să poate deţine arme de vânătoare doar pentru
exercitarea atribuţiilor de serviciu în fondurile cinegetice preluate în gestiune,
nicidecum pentru paza fondului forestier;
• afilierea unor asociaţii vânătoreşti noi, care au reuşit să preia în gestiune
cel puţin un fond de vânătoare şi anume: A.V.P.S. Lebăda - jud. Brăila; A.V.P.S.
Trei-Stejari - Bucureşti; A.V.P.S. Dunărea - Bucureşti; A.V.P.S. Căpăţâna - jud.
Hunedoara, A.V.P.S. Egreta - Gorj; A.V.P.S. Diana Hunting – jud. Neamţ şi
A.V.P.S. Bradul - jud. Neamţ;
• avizarea afilierii de principiu, urmând ca afilierea efectivă şi eliberarea
„certificatelor de afiliere” să se producă după îndeplinirea tuturor condiţiilor impuse
pentru afiliere şi după obţinerea în gestiune a cel puţin unui fond cinegetic şi/sau a
unei zone de pescuit recreativ/sportiv pentru următoarele asociaţii: A.V.P.S. Silvarum
- jud. Neamţ, A.V.P.S. Bârcăului, A.V.P.S. Forest Hunt, A.V.P.S. Pădurea Verde –
Santelec, A.V.P.S. Covurlui şi A.V.P.S. Ursul Brun – jud. Neamţ;
• avizarea angajării d-lui ing. Pufan Alexandru Valentin în funcţia de
director al A.V.P.S. Diana de Callatis - Mangalia, d-lui ing. Capanu Gheorghe în
29
funcţia de director al A.V.P.S. Interagro şi d-lui tehn. Paştin Emil Dorin în funcţia
de director la A.V.P.S. Beiuş;
• aprobarea „Instrucţiunilor privind organizarea şi desfăşurarea
campionatului naţional de tir vânătoresc” şi a „Regulamentului tehnic al concursului
de tir vânătoresc”;
• aprobarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a Campionatului
Naţional de Pescuit cu Năluci din Barcă - Spinning şi a Regulamentului de arbitraj al
acestui campionat;
• aprobarea Regulamentului de organizare şi a Regulamentului de
desfăşurare şi arbitraj al Campionatului Naţional de Pescuit Crap;
• alegerea celei mai avantajoase oferte pentru confecţionarea permiselor de
vânătoare;
• tipărirea revistei „Vânătorul şi Pescarul Român” într-o formă
îmbunătăţită;
• înfiinţarea Comisiei ştiinţifice de vânătoare, cu caracter consultativ şi de
sprijin pe lângă Consiliul A.G.V.P.S.;
• aplicarea prevederilor Statutului A.G.V.P.S. în legătură cu dezafilierea
A.J.V.P.S. Cluj şi anume:
- publicarea nulităţii carnetelor de membru - vânător şi membru pescar
sportiv cu sigla A.G.V.P.S., puse la dispoziţie de A.G.V.P.S. şi eliberate de
A.J.V.P.S. Cluj membrilor acesteia, într-un ziar central sau într-un ziar din Cluj
Napoca;
- aprobarea listei cunoscute a membrilor-vânători ai A.J.V.P.S. Cluj pe site-
ul agvps.ro, în scopul aducerii la cunoştinţa asociaţiilor afiliate a situaţiei acestora,
aşa încât cei înscrişi în două categorii de asociaţii, afiliate şi neafiliate, să opteze
doar pentru una dintre acestea;
- transmiterea unei noi atenţionări, către toate asociaţiile afiliate, pentru a
încasa tarifele percepute pentru vânătorii străini de la membrii vânători ai
asociaţiilor neafiliate, în caz de acceptare la vânătoare;
• stabilirea unei comisii de lucru a Consiliului A.G.V.P.S., care să analizeze
modificările ce se impun a fi aduse Statutului A.G.V.P.S. şi Statutului A.P.C.R.,
pentru a face compatibilă afilierea A.P.C.R. la A.G.V.P.S.;
• transmiterea unei circulare către asociaţiile afiliate, pentru aducerea la zi a
evidenţei vânătorilor, permiselor de vânătoare, carnetelor de membru-vânător şi
taloanelor de asigurare;
• transmiterea unei circulare către asociaţiile vânătoreşti afiliate, pentru
obligarea vânătorilor, cu excepţia celor promovaţi pe bază de examen, să completeze
o cerere tip cu ocazia înscrierii acestora într-o altă asociaţie decât cea în care se
găsesc în evidenţă;
• aprobarea achiziţionării a 33 de lucrări intitulate PASSION de Eugene
Reiter, pentru a fi făcute cadou, în numele FACE şi al A.G.V.P.S., tuturor
europarlamentarilor din România;
30
 • reevaluarea activelor corporale fixe aflate în patrimoniul A.G.V.P.S. din
România, la data de 31.12.2009, printr-o comisie proprie;
• însuşirea, fără obiecţii, a raportului administrativ, a raportului cenzorilor
şi a raporturilor auditoriului independent, referitoare la activitatea desfăşurată în
anul 2009;
• aprobarea proiectului de „Obiective prioritare ale A.G.V.P.S. din
România pentru anul 2010”, în scopul de a fi supuse analizei şi aprobării
Congresului A.G.V.P.S. din România;
• aprobarea proiectului de Buget de venituri şi cheltuieli al A.G.V.P.S. din
România pentru anul 2010, în scopul de a fi supus analizei şi aprobării Congresului
A.G.V.P.S. din România;
• stabilirea datei de 5 iunie, începând de la ora 1000, pentru convocarea
Congresului AGVPS din România, la Grand Hotel Sofianu din Rm - Vâlcea şi
aprobarea Ordinii de zi pentru acest congres.
Desigur că lista problemelor analizate şi dezbătute de Consiliul A.G.V.P.S.,
în perioada 20 iunie 2009 - 5 iunie 2010, este mult mai extinsă. Ne-am oprit însă la
cele considerate mai importante pentru A.G.V.P.S. şi mai ales pentru asociaţiile
afiliate la aceasta.
Este foarte adevărat şi faptul că rezolvând problemele generale ale
asociaţiilor afiliate, conducerea A.G.V.P.S. din România a rezolvat şi rezolvă şi
problemele majore ale asociaţiilor neafiliate sau dezafiliate, fără nici un fel
contribuţie din partea acestora. Ba, uneori, din contră, acceptând şi criticile celor ce
beneficiază, fără nici o contribuţie, de munca acesteia. Dar nu acesta este lucrul cel
mai neplăcut. Mai neplăcut este faptul că unele conduceri de asociaţii afiliate stau în
expectativă, faţă de eforturile conducerii A.G.V.P.S. şi ale conducerilor celorlalte
asociaţii afiliate, făcut în interesul vânătorilor şi pescarilor sportivi din România,
adoptând poziţii dualiste într-o luptă care se duce pentru drepturile tuturor. Este de
înţeles, deşi nu este corectă o astfel de poziţie, situaţia conducerilor asociaţiilor
şantajabile, de exemplu din cauza examenele de vânători, dar nu sunt deloc de
înţeles cele care nu se găsesc într-o astfel de situaţie. Poziţia acestora ţine, în astfel
de cazuri, de caracterul oamenilor, nicidecum de obligaţii sau diplomaţie.
Aşa după cum precizam şi în anii anteriori, ducem o luptă permanentă, cât
se poate de deschisă şi consecventă, pentru drepturile vânătorilor şi pescarilor
sportivi din România, pentru ca aceştia să-şi mai poată desfăşura activitatea precum
înaintaşii lor, dar nu putem impune factorilor politici, executivului şi legislativului
toate soluţionările considerate de noi corecte şi echitabile, nici chiar atunci când, cu
certitudine, avem legea de partea noastră.
Ceea ce este important de reţinut pentru perioada 20 iunie 2009 - 5 iunie
2010, este că prin eforturile conducerii A.G.V.P.S. şi a majorităţii conducerilor
asociaţiilor afiliate s-a reuşit să se asigure un climat acceptabil de lucru pentru
personalul acestor asociaţii afiliate şi pentru membrii acestora, vânători şi pescari
sportivi. Importantă este, de asemenea, conservarea posibilităţilor actuale de
31
reintrare în normalitate în domeniul vânătorii şi pescuitului recreativ/sportiv, în
perioada ce urmează.
Avem convingerea că marea majoritate a conducerilor asociaţiilor afiliate,
marea majoritate a delegaţilor la congres şi marea majoritate a vânătorilor şi
pescarilor sportivi din România sunt conştienţi de aprecierea ce se cuvine celor ce
luptă în interes general şi de faptul că numai coeziunea şi unitatea ne pot asigura
succesele şi liniştea necesară în desfăşurarea activităţilor noastre non-profit în
următorii 10 ani.
Dacă nu vom ştii să ne respectăm între noi, să ne susţinem liderii şi să
acţionăm unitar şi consecvent în scopul perpetuării vânătorii şi pescuitului
recreativ/sportiv în România, în condiţiile respectării întocmai a legii şi, în mod
deosebit, a tradiţiilor noastre în cele două domenii de activitate, riscăm să facem
jocul celor ce, din interese de grup sau personale, doresc fărâmiţarea organizării
noastre de zeci de ani, organizare care s-a dovedit, cu certitudine, benefică pentru
vânătorii şi pescarii sportivi cu posibilităţi materiale normale.
În situaţia în care conducerile unor asociaţii afiliate vor acţiona sectar şi vor
adopta soluţii egoiste de soluţionare a problemelor lor temporale, în dezacord cu
interesele noastre comune, atunci lucrurile, aşa cum s-a subliniat şi în alte ocazii, pot
lua o turnură nefavorabilă intereselor generale ale majorităţii vânătorilor şi
pescarilor sportivi din România şi ale asociaţiilor acestora.
Încheiem raportul, cu ferma convingere că vom ştii din nou să strângem
rândurile, să ne mobilizăm, să luptăm şi, în final, să câştigăm dreptul nostru istoric
de ocrotire, îngrijire şi conservare durabilă a resurselor denumite generic vânat şi
peşte, în interesul generaţiei de azi şi al celor viitoare, ale vânătorilor şi pescarilor
sportivi din România.

N. Şelaru

32
33
34
 OBSERVAŢII
la proiectul de Lege pentru modificarea Legii vânătorii
şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006

Prima categorie de observaţii se referă la Expunerea de motive, din care rezultă o

necunoaştere sau ignorare vădită a realităţilor cinegetice din România, regretabilă în cazul celor
ce care doresc să reglementeze, fără a avea cunoştinţele elementare necesare, un domeniu
aparte de activitate.
De la început trebuie accentuat faptul că activitatea cinegetică din România
este o activitate privatizată în proporţie de doar 72%, ceea ce reprezintă cel mai mic
procent din ţările Europei. Restul de cca. 28% din fondul cinegetic al României este
gestionat de R.N.P. Romsilva, regie cu capital integral de stat, de ICAS şi de unele
unităţi de învăţământ în profil.
Activitatea cinegetică privatizată este desfăşurată de cetăţenii români şi de
rezidenţii din România, care au pasiunea îngrijirii şi ocrotirii, pe cheltuială proprie, a
populaţiilor speciilor de interes vânătoresc, din care au dreptul să preleveze anual
doar surplusul populaţional, în limitele acordate de organismele statului în profil.
Cetăţenii care au pasiunea îngrijirii şi ocrotirii speciilor de interes vânătoresc obţin
calitatea de vânători în urma susţinerii unui examen în specialitate şi sunt asociaţi
liber în una sau mai multe asociaţii de vânători, după cum au posibilitatea şi după
cum le convine. Aşadar, singuri şi liberi optează pentru asociaţiile din care vor să
facă parte.
Organizarea în asociaţii de vânători datează în România din anul 1870. Pe
parcursul istoriei, această organizare a suferit unele transformări, impuse uneori forţat,
alteori fiind benevole. Cert este că cele mai avantajoase, pentru protecţia vânatului şi
pentru interesele vânătorilor s-au dovedit asociaţiile mari, care au în structură filiale sau
cluburi, la rândul lor compuse din grupe de vânători, organizate la nivelul fiecărui fond
cinegetic în parte. Majoritatea asociaţiilor de vânători din România (judeţene, municipale,
locale etc.) sunt afiliate, în scopul de reprezentare, la Asociaţia Generală a Vânătorilor din
România (AGVPS).
La rândul ei, AGVPS din România este afiliată la Consiliul Internaţional de
Vânătoare (C.I.C.), România fiind una dintre cele 4 ţări care au iniţiat constituirea C.I.C.,
în anul 1928, şi una dintre cele care au fondat acest organism, în anul 1930. De asemenea,
AGVPS din România este, din anul 2000, membră cu drepturi depline a Federaţiei
Asociaţiilor de Vânători din Comunitatea Europeană (FACE), fiind una dintre primele,
dacă nu chiar prima, organizaţie neguvernamentală din România care a fost acceptată într-o
structură a Uniunii Europene.
În contextul arătat, al organizării naţionale şi internaţionale a activităţii de
vânătoare, motivele modificării Legii 407/2006, deja modificată şi completată
repetat, trebuie analizate deschis şi, mai ales, raţional.
În mod concret, pe marginea Expunerii de motive facem următoarele
comentarii şi observaţii:
35
 1. Motivele pentru care toate asociaţiile vânătoreşti, nu doar cele judeţene, au fost
definite prin lege „gestionar consacrat” îl reprezintă faptul că doar aceste asociaţii au îngrijit
şi ocrotit vânatul pe cheltuială proprie şi privată. Majoritatea acestor asociaţii vânătoreşti
gospodăresc actualele fonduri cinegetice de peste 60 de ani, timp în care le-au adus, de la
nivelul secătuit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la nivelul actual, când
efectivele reale au atins optimele stabile de organismele statului în profil. Nu numai
efectivele sunt la nivelul optim, ci şi vigurozitatea vânatului, reflectată în valoarea trofeelor
omologate la diverse expoziţii naţionale şi internaţionale în profil. Toate aceste realizări,
care situează managementul cinegetic din România în fruntea ţărilor din Europa, au
necesitat, în timp, populări cu vânat (fazani, iepuri, căpriori, cerbi, etc.), hrănire
complementară a acestuia pe timp de iarnă, medicamentaţie în caz de boală, selecţie cu
arma, edificarea de construcţii, instalaţii şi amenajări vânătoreşti etc. Au mai necesitat, de
asemenea, o pază permanentă şi eficientă prin paznici şcolarizaţi şi retribuiţi din fondurile
financiare private ale asociaţiilor de vânători. Iată de ce legiuitorul a creat un drept de
atribuire directă în favoarea acestor gestionari, denumiţi consacraţi, spre deosebire de
ceilalţi, care au realizat aceleaşi obiective cu bani de la bugetul de stat (RNP Romsilva,
ICAS, unităţile de învăţământ în profil etc.).
2. AGVPS din România nu a primit şi nici nu poate primi, nici direct şi nici
prin licitaţie, vreun fond cinegetic în gestiune. Afirmaţia că „Dacă nu se limitează
numărul fondurilor de vânătoare acordate prin atribuire directă AGVPS, această
structură va beneficia de toate fondurile de vânătoare, lucru ce va afecta
perspectiva fondurilor cinegetice din România” este complet eronată, din partea
distinşilor deputaţi. Repetăm, AGVPS nu are şi nu poate primi nici un fond cinegetic
în gestiune.
3. La fel de neadevărată este şi afirmaţia că „Prin actualele prevederi, se
îngrădeşte, de fapt, practicarea vânătorii de către cei care gestionează de fapt
fondul cinegetic (vânători prin grupele de vânătoare constituite în general din
vânători localnici care sunt în mare parte şi proprietari de terenuri) ”. Restricţiile în
vânătoare sunt impuse de lege şi implementate - verificate de organismele statului.
Ele sunt necesare şi obligatorii, dar nu au nimic în comun cu vreo condiţionare
referitoare la organizarea actuală a vânătorilor.
4. Între asociaţiile judeţene şi alte tipuri de asociaţii mai mici, afiliate sau
neafiliate la AGVPS, s-a manifestat şi se manifestă concurenţă cu ocazia licitării
gestiunii fondurilor cinegetice. Deci afirmaţia privind lipsa de concurenţă nu are temei.
Este însă adevărat şi faptul că aceste asociaţii vânătoreşti au aceleaşi obiective şi
acţionează similar pentru buna gestionare a faunei cinegetice. Ele cooperează şi este
normal să fie aşa. Libera asociere în cadrul AGVPS sau rămânerea în afara AGVPS sunt,
de asemenea, opţiuni proprii ale acestor asociaţii. Nu trebuie să intervină parlamentarii
prin lege, cu încălcarea prevederilor Constituţiei României şi în contradicţie cu
prevederile O.U.G. nr. 26/2000, pentru a forţa o altă asociere decât o vor vânătorii, sau
mai exact spus o disociere ori, şi mai exact spus, o destructurare a actualei organizări
vânătoreşti.

36
 Iniţiatorii legii ar trebui să aibă în vedere respectarea dreptului la liberă
asociere al vânătorilor şi o anumită limită în afirmaţiile neadevărate, cu tentă
denigratoare, susţinute în scris.
5. Afirmaţia că „În acest moment, această asociaţie „mamut” (AGVPS)
gestionează majoritatea fondurilor de vânătoare în mod defectuos, neputând
gestiona eficient un număr aşa de mare de fonduri” este neadevărată şi
denigratoare. Repetăm, pentru a se putea înţelege, că AGVPS nu are în gestiune nici
măcar un fond de vânătoare. Asociaţiile afiliate - care au personalitate juridică din
anul 1968, din anul 1990 şi din anii ce au urmat, după caz - afiliate în timp, inclusiv
în acest an, la AGVPS din România, au în gestiune aproximativ 68% din fondul
cinegetic naţional. Unele dintre asociaţiile afiliate au mai multe fonduri, altele doar
câte un singur fond, iar cele care au preluat de curând gestiunea unor fonduri
cinegetice, prin licitaţie, le-au preluat din fondurile la care a renunţat R.N.P.
Romsilva şi din fondurile la care au renunţat asociaţiile afiliate ori neafiliate la
A.G.V.P.S.
Expresia „mamut”, atribuită AGVPS din România, de către distinşii
deputaţi care au semnat Expunerea de motive, denotă mai mult decât lipsa de măsuri
şi neştiinţă din partea acestora. Din punctul dânşilor de vedere, „mamuţi” ar fi toate
forurile naţionale de reprezentare, precum Federaţia Română de Tir, Federaţia
Română de Fotbal, Uniunea Scriitorilor din România, Asociaţia Generală a
Finanţiştilor din România, Uniunea Asociaţia Naţională a Importatorilor şi
Exportatorilor din România, Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, Asociaţia
Şanse Egale pentru Toţi etc. Dacă AGVPS din România, for de reprezentare a
intereselor asociaţiilor de vânători din ţara noastră, este „mamut”, atunci Consiliul
Internaţional de Vânătoare şi Federaţia Asociaţiilor de Vânătoare din Comunitatea
Europeană ce ar putea fi?
6. Asociaţiile mici, înfiinţate după 1999, s-au afiliat în cea mai mare parte la
AGVPS din România, chiar dacă acest fapt nu convine celor ce doresc
destructurarea AGVPS. Unele dintre aceste asociaţii pot fi date ca exemplu de bună
gestionare a fondurilor cinegetice, dar altele nu. Afirmaţia că pot fi date ca exemple
pentru „calea cea mai bună de urmat privind gestionarea fondurilor cinegetice”
este o exagerare interesată, nicidecum o realitate prea bine cunoscută de
administratorul statului, de gestionarii vecini ai acestora, de vânătorii din România
etc. Nu se poate generaliza rezultatul activităţii câtorva asociaţii nou înfiinţate,
pentru majoritatea celorlalte!
7. Eficienţa cea mai bună în gestionarea fondurilor cinegetice o au în genere
asociaţiile mari, cu fonduri cinegetice grupate. Cultura speciilor de interes vânătoresc,
care nu sunt legate de loc precum porumbul, grâul şi fasolea, se poate face mai eficient
pe suprafeţe mari, decât pe un singur fond cinegetic, unde poţi vâna pe seama muncii
vecinilor, dar poţi şi pierde vânat din cauza extragerii cotei de recoltă a acestora la limita
dintre fonduri. Ca şi în agricultură, şi în vânătoare este avantajoasă „cultura” vânatului pe
suprafeţe cât mai mari.
8. Afirmaţia că în Uniunea Europeană nu ar fi gestionari cu un număr mai
mare de trei fonduri cinegetice în gestiune este o altă afirmaţie complet neadevărată
37
şi denotă lipsa de documentare a iniţiatorilor într-un domeniu pe care vor să-l
„reformeze”.
Pe textul propunerii de modificare a legii, observaţiile pot continua:
9. Prin includerea în categoria „gestionar consacrat” a R.N.P. Romsilva,
adică a unui gestionar care a ocrotit şi îngrijit fauna cinegetică cu bani de la bugetul
de stat, i se acordă un al doilea drept de prioritate (atribuire directă): primul îl are ca
proprietar majoritar, conform art. 8 lit. A lit. c), iar cel de-al doilea ca gestionar
consacrat. Mai mult decât atât, acest drept i se atribuie nelimitat - după cum se
poate observa în propunerea de la art. 8 lit. A lit. d).
10. Prin modificarea propusă la art. 8 lit. A lit. c), în sensul limitării atribuirii
directe la maximum 5 fonduri cinegetice pentru asociaţiile de vânători, se urmăreşte în
fapt distrugerea actualei organizări libere a vânătorilor din România, cu afectarea
dreptului lor constituţional la liberă asociere şi a dreptului de utilizare a construcţiilor,
instalaţiilor şi amenajărilor vânătoreşti edificate din fonduri financiare proprii, timp de
zeci de ani. De asemenea, propunerea de modificare a prevederilor lit. c) de la art. 8 lit.
A, creează premisele unei discriminări inacceptabile între asociaţiile cu mai puţin de 5
fonduri în gestiune şi celelalte şi între asociaţiile de vânători şi R.N.P. Romsilva, ceea
ce adânceşte discriminarea prevăzută de lege între proprietarii cu mai puţin de 51% din
suprafaţa fondului cinegetic şi proprietarii majoritari.
11. Excepţia de la art. 8 lit. A, lit. d), care creează premizele preluării, de către
R.N.P. Romsilva, a majorităţii fondurilor pe care le are acum în gestiune, determină
discriminarea arătată mai sus şi se opune privatizării activităţii de vânătoare, care în Europa
este privatizată în proporţie de cel puţin 90%. Dar mai presus de toate, creează premisele
nemulţumirii, proprietarilor de păduri private, care vor putea gestiona fonduri cinegetice
doar dacă RNP Romsilva nu-şi exercită dreptul de gestionar consacrat. Aceasta în
condiţiile în care R.N.P. Romsilva gestionează în deficit economic fondurile cinegetice,
ceea ce constituie o „gaură neagră” în care se scurg fonduri băneşti ce s-ar cuveni bugetului
de stat.
12. Nu în ultimul rând, proiectul de lege este NECONSTITUŢIONAL deoarece
este de natură a afecta dreptul la libera asociere al vânătorilor organizaţi în grupele de
vânătoare de pe celelalte fonduri decât cele 5 propuse a fi atribuite direct.
Desigur că se mai pot face şi alte observaţii pe iniţiativa legislativă a celor 5
deputaţi menţionaţi. Cele de mai sus sunt, după părerea noastră, suficiente pentru
respingerea unei astfel de iniţiative legislative.
Regretăm faptul că o lege care până acum a satisfăcut toată societatea
românească – pe administratorul fondului cinegetic naţional, gestionarii fondurilor
cinegetice, societăţile de protecţia mediului, iubitorii de natură sălbatică, simpatizanţii
acestora şi reprezentanţii societăţii româneşti, parlamentari şi alte categorii - se încearcă
acum să fie modificată, din interese de grup, care nu au nimic comun cu gestionarea
durabilă a faunei de interes cinegetic din România.
Această propunere legislativă pare sugerată de silvicultori, în interesul lor
relaţional şi în detrimentul bugetului de stat.

38
 N. Şelaru

39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
 Proiect
Congresul
A.G.V.P.S. din România

OBIECTIVE PRIORITARE
ale A.G.V.P.S. din România
în perioada 5 IUNIE 2010 – … IUNIE 2011

Obiectivele prioritare ale A.G.V.P.S. din România în perioada ce urmează

sunt subordonate preocupărilor comune ale asociaţiilor afiliate pentru recontractarea
gestiunii fondurilor cinegetice şi a concesionării exploatării resurselor acvatice vii
din habitatele piscicole naturale, precum şi altor preocupări curente şi de perspectivă
ale acestora, în domeniile cinegetic şi piscicol de activitate.
1. Acţiuni şi iniţiative necesare pentru stabilitatea cadrului legislativ
Fiindcă cel mai important lucru în activităţile pe care le desfăşurăm la
nivelul A.G.V.P.S. şi al asociaţiilor afiliate îl reprezintă, în anul ce urmează,
stabilitatea legislativă, într-un moment de tensiune generată de interesele
contradictorii ale gestionarilor consacraţi şi ale entităţilor noi care doresc să preia
gestionarea fondurilor cinegetice şi a zonelor de pescuit recreativ-sportiv, din motive
ce nu urmăresc în general conservarea faunei de interes cinegetic şi halieutic,
conducerea A.G.V.P.S. din România va trebui să îşi îndrepte prioritar atenţia şi să
acţioneze consecvent, împreună cu reprezentanţii asociaţiilor afiliate, în acest sens.
Sistematizând acţiunile pe care le pot întreprinde conducerile A.G.V.P.S. şi ale
asociaţiilor afiliate, precum şi membrii acestor asociaţii, rezultă că sunt necesare:
1.1. Intervenţii la nivelul conducerii M.M.P., Guvernului
României şi Parlamentului României, în special la nivelul comisiilor de specialitate
din cele două Camere şi, mai ales, în Camera decizională, pentru respingerea
iniţiativei legislative de abrogare a prevederii art. 8, lit. A, lit. c) din Legea nr.
407/2006, modificată şi completată, precum şi a altor iniţiative care urmăresc
fărâmiţarea sistemului actual de organizare liberă a vânătorilor din ţara noastră,
pentru a nu fi aruncată în haos gestionarea responsabilă, de până acum, a faunei de
interes cinegetic din România;
1.2. Intervenţii la nivelul conducerii M.A.D.R. şi, dacă va fi
cazul, la nivelul Guvernului României, în scopul aplicării prevederilor legii privind
concesionarea, pe o perioadă de 10 sau 20 de ani, a exploatării resursei acvatice vii
din habitatele piscicole naturale, către asociaţiile de pescari sportivi din România;
altfel spus, pentru obligarea instituţiilor statului în materie de pescuit şi acvacultură
să respecte şi să aplice întocmai legea în vigoare;
1.3. Organizarea, în caz de ineficienţă a intervenţiilor conducerii
A.G.V.P.S. la nivelul conducerilor M.M.P. şi M.A.D.R., a unor acţiuni de masă ale
73
membrilor asociaţiilor afiliate, pentru atragerea atenţiei guvernanţilor şi societăţii
civile asupra riscului de destabilizare a activităţilor cinegetice şi de pescuit sportiv
din România, cu consecinţe negative şi posibil foarte grave în privinţa gestionării
responsabile şi sustenabile a faunei de interes cinegetic şi piscicol din ţara noastră;
se au în vedere pichetări îndelungate ale celor două ministere precizate, Guvernului
şi Parlamentului României, repetarea unui marş de protest precum cel organizat în
anul 2000, formularea de interpelări exacte adresate miniştrilor prin intermediul
membrilor asociaţiilor afiliate care au calitatea de parlamentar, intervenţii în mass-
media, prezenţa în balcoanele Camerei Deputaţilor cu ocazia eventualei dezbateri pe
marginea proiectelor de modificare a Legii 407/2006, modificată şi completată etc.
2. Acţiuni pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ actual
2.1. Regândirea unui proiect de iniţiativă legislativă de modificare şi
completare a Legii nr. 205/2004 privind protecţia animalelor şi promovarea acestuia,
prin intermediul unor parlamentari – membri ai asociaţiilor afiliate, în scopul
soluţionării problemei câinilor fără stăpân şi a ogarilor, prin:
• obligarea proprietarilor de a-şi declara câinii proprii, a-i
îngriji corespunzător obligaţiilor ce le revin prin lege şi a plăti impozit pentru toţi
câinii supranumerici din gospodăriile proprii (peste unu), de la stâni (peste trei) etc.;
• obligarea primarilor să răspundă, împreună cu societăţile
de protecţie a câinilor, de strângerea tuturor câinilor comunitari şi de întreţinerea
acestora în adăposturi, de sterilizarea lor, de eutanasierea celor bolnavi etc.;
• obligarea gestionarilor fondurilor cinegetice să combată
consecvent câinii sălbăticiţi în scopul restabilirii echilibrului în natură.
2.2. Urmărirea, în continuare, a tuturor proiectelor de reglementări emise de
autorităţile publice centrale în aplicarea legilor din domeniile cinegetic şi al
pescuitului recreativ-sportiv, pentru a interveni cu propuneri concrete de modificare
şi completare sau renunţare la unele prevederi, în interesul acurateţei acestora şi al
aplicării lor în litera şi spiritul statuat de legiuitor, fără adaosuri nepermise la lege
sau, şi mai grav, în contradicţie cu acestea.
3. Pregătirea şi instruirea membrilor
3.1. Revenirea asupra demersurilor întreprinse, la nivelul conducerilor
M.A.D.R. şi M.M.P. din anul 2007 până în prezent, în scopul promovării unei
reglementări corecte privind obţinerea permisului de vânătoare, în deplină
concordanţă cu Recomandarea Consiliului Europei Nr. (85) 17şi cu legea şi cu
Statutul AGVPS, aşa încât examenul de vânător să devină mai accesibil şi cât se
poate de egal pentru toţi candidaţii.
3.2. Continuarea demersurilor demarate deja la nivelul instituţiilor
judecătoreşti competente, pentru înlocuirea Ordinului M.A.P.D.R. nr. 539/2009 şi
eventual a altor reglementări în acest sens, emise de autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură;
3.3. Aducerea la cunoştinţa conducerii M.M.P. şi, dacă nu vor fi luate
măsuri corespunzătoare, la cunoştinţa altor organisme competente ale statului, a

74
abuzurilor cunoscute ale reprezentanţilor autorităţii publice centrale care răspunde
de silvicultură, comise cu ocazia examenelor de vânător;
3.4. Continuarea îmbunătăţirii conţinutului revistei „Vânătorul şi Pescarul
Român” şi căutarea de posibilităţi concrete, împreună cu conducerile asociaţiilor
afiliate, pentru ca revista să ajungă mai operativ la membri abonaţi la aceasta.
3.5. Sprijinirea, împreună cu conducerile asociaţiilor afiliate, a editării şi
difuzării unor lucrări valoroase de specialitate şi de beletristică în domeniul
cinegetic şi al pescuitului recreativ-sportiv.
4. Îmbunătăţirea imaginii A.G.V.P.S. din România
4.1. Difuzarea, în măsura în care va fi posibil şi fără riscul de pierderi
economice, a unui număr rezonabil de reviste „Vânătorul şi Pescarul Român” printr-
o reţea de difuzare a presei;
4.2. Evidenţierea, neostentativă, în mass-media a activităţii desfăşurate de
A.G.V.P.S. şi asociaţiile afiliate, în scopul ocrotirii, îngrijirii şi conservării faunei
sălbatice de interes cinegetic şi piscicol.
4.3. Participarea la manifestările cinegetice şi halieutice organizate în
domeniul cinegetic şi al pescuitului recreativ-sportiv, în ţară şi străinătate, în scopul
evidenţierii, popularizării şi demonstrării preocupărilor noastre consecvente pentru
bunul mers al activităţii de vânătoare şi de pescuit recreativ-sportiv, atât la nivel
naţional, cât şi internaţional;
4.4. Organizarea unei Expoziţii naţionale de trofee de vânătoare, în scopul
evaluării majorităţii trofeelor de vânat neomologate, până acum, aflate în posesia
vânătorilor din România;
4.5. Cooperarea, pe bază de protocol de strânsă colaborare, cu Asociaţia de
Pescuit Crap din România şi cu Liga naţională de Spinning din România, în scopul
organizării unor competiţii de înalt nivel în ţară şi pentru participarea, cu echipe
competitive, la campionatele mondiale şi alte competiţii externe.
5. Alte obiective prioritare
5.1. Sprijinirea asociaţiilor afiliate pentru a-şi putea înregistra operativ la
OSIM, în condiţii economice acceptabile, propriile mărci, constând în sigla şi
abrevierea denumirii acestora;
5.2. Continuarea acţiunilor în curs, la nivelul instanţelor judecătoreşti
competente, pentru clarificarea deplină a unor situaţii patrimoniale discutabile şi a
contestării situaţiei juridice a A.G.V.P.S. din România de către Federaţia Naţională
de Pescuit Sportiv din România;
5.3. Contractarea unei expertizări tehnice a sediului A.G.V.P.S., întocmirii
unui proiect de reparaţii – restauraţie a acestui imobil şi demararea acţiunii de
reparare-restaurare, pe bază de proiect şi faze de execuţie a obiectivului în discuţie.
5.4. Efectuarea de reparaţii curente la alte obiective din patrimoniul A.G.V.P.S.
din România (bazine piscicole concesionate, Fazaneria - Canisa Cernica etc.)

75
 NOTĂ: Prezentul proiect de Obiective prioritare ale A.G.V.P.S. din
România pentru perioada 5 iunie 2010 - … iunie 2011 se va îmbunătăţi ca urmare a
propunerilor ce se vor face în cadrul Congresului A.G.V.P.S. 2010.

76
77
78
79
80
81
 CUPRINS
1. Raport privind activitatea conducerii AGVPS din România în 7
perioada 20 iunie 2009 – 5 iunie 2010 ………………………...............
1.1. Introducere ………………………………………………………. 7
1.2. Problema contractării gestiunii fondurilor cinegetice ………… 8
1.3. Problema concesionării resursei acvatice vii …………………..... 1
5
1.4. Problema reglementărilor în aplicarea legii ……………………... 1
8
1.5. Problema examenelor de vânător …………………….................. 2
0
1.6. Consiliul Naţional de Vânătoare ……………………………….... 2
3
1.7. Posibilitatea afilierii APCR la AGVPS …………………………. 2
5
1.8. Organizarea adunărilor generale ale asociaţiilor afiliate ………... 2
6
1.9. Problema asociaţiilor licenţiate care nu-şi pot realiza scopul 2
asocierii ........................................................................................ 8
1.10. Alte probleme antamante şi soluţionate de Consiliul AGVPS 2
din România …………………………………………………….. 8
• Anexa 1 - Scrisoarea nr. 432/5.05.2010 3
adresată MMP ……….. 3
• Anexa 2 - Iniţiativa legislativă de modificare
3
şi completare a Legii nr. 407/05.05.2010 ..
7
……………………………………...
• Anexa 3 – Scrisoarea nr. 433/5.05.2010 4
adresată MMP ...…..… 5
• Anexa 4 – Acţiunea nr. 1328/16.11.2009
4
pentru anularea Ordinului nr. 539/2009 emis de MAPDR
7
………………………
• Anexa 5 – Adresa nr. 388/26.04.2010
5
privind necesitatea înlocuirii Anexei 6 la Ordinul MAPDR nr.
8
539/2009 .…...…….
• Anexa 6 – Rezultatul competiţiilor de
6
pescuit sportiv, de tir vânătoresc şi de chinologie
0
vânătorească ..…………………….
2. Raportul administratorului, comisiei de cenzori şi auditorului 6
independent …………………………………………………………… 7

82
 2.1. Raportul administratorului …...…………………..…….……… 6
7
2.2. Raportul Comisiei de cenzori ..………………………….……... 7
3
2.3. Raportul auditorului independent .…………………...……….. 7
9
3. Proiectul Obiectivelor prioritare ale AGVPS pentru anul 2010 ………. 8
1
4. Proiectul Bugetului de venituri şi cheltuieli al AGVPS pentru anul 8
2010 ……………………….…………………………………………… 5
5. Propunere de ratificare a Hotărârii Consiliului AGVPS cu privire la 8
unele modificări aduse Statutului AGVPS ...………………………….. 9
6. Propunere de grafic privind desfăşurarea adunărilor generale de 9
alegeri, începând de la nivelul de grupă, până la nivelul AGVPS din 1
România ………
Cuprins …………………………………………………………………… 9
3

83