Eram in tren, in sfarsit o convinsesem pe mama sa-si i-a cateva zile libere si sa plecam la

munte. Nu era un drum lung, de fapt nu cred ca va dura mai mult de doua ore si
jumatate, dar ma plictisisem deja, si nu trecusera decat cincisprezece minute, dar totusi nu
ma deranja, pentru ca imi spusesem inca de dinainte de a hotara data plecarii ca e
inevitabil sa nu ma plictisesc stand in tren. Imi luasem cu mine pentru orice eventualitate,
in cazul in care aveam sa ma plictisesc si acolo unde vom sta, doua carti, laptopul, in
speranta ca poate o sa mai scriu putin, si imi incarcasem telefonul inainte de a pleca de
acasa in caz ca o sa am chef sa ascult muzica pe parcursul drumului pe care il vom face
pana in statiunea montana unde trebuia sa ajungem. Singurul lucru care imi displacea la
aceast mijloc de transport era, ca mama alesese sa mergem cu unul dintre cele mai ieftine
tipuri de tren, care parcurg aceeasi distanta in aceeasi durata de timp ca si un tren mai
scump, dar care nu iti ofera atat confort si intimitate ca celalalt. Asa ca, ajungand destul
de tarziu in gara, tipic mie si mamei mele a trebuit sa ne multumim cu un fel de bancheta
care sa afla pe holul trenului, care era destul de confortabila dar pe langa care toata
lumea care mai urca inca in tren trecea. Pe parcurul drumului raul de oameni care tot
trecea pe langa noi a mai secat, asa ca foarte rar mai treceau cate unul sau doi oameni
care aveau nevoie la baie probabil sau care doreau sa ajunga la locul destinat fumatorilor.
Dup ace ne-am urcat in tren sin e-am pus bagajele pe un feld de raft ce se afla deasupra
noastra mama m-a rugat sa-i gasesc un post de radio pe care ea il asculta de obicei apoi
si-a pus castile in urechi si si-a indreptat toata atentia catre privelistea, ce e drept destul
de frumoasa ce putea fi privita de pe fereastra trenului . Astfel neaveand ce altceva sa fac
mi-am pus si eu castile in urechi mi-am facut un mic playlist si apoi am inceput sa imi
rostesc privirea prin tren.
In jurul nostru se aflau mici separeuri, insa fara usi, ci doar niste perdele care la
majoritatea micilor incaperi erau stranse de o parte si de alta a usii in speranta ca se v-a
face curent si va deveni un pic mai racoare. In primul compartiment se afla o doamna
impreuna cu sotul ei si cu cei trei copii, in cel de-al doilea erau trei barbate cu varste
cuprinse intre douazeci si cinci si patruzeci de ani, si doua doamne, dar care nu pareau a
se cunoaste. Din locul in care stateam mai puteam vedea doar un singur compartiment,
care, cred, ca era si cel mai gol din tot trenul. In el se aflau doar patru oameni, o doamna
si un domn, care cel mai sigur erau sot si sotie si doi baieti, care pareau destul de apopiati
ca varsta intre ei, iar nici unul dintre ei nu parea sa fie mai mare de optisprezece ani. Unul
dintre ei era saten iar celalalt era blond si amandoi pareau al naibi de buni. In timpul in
care eu eram foarte atenta la toate detaliile ce se puteau observa din locul in care stateam
in separeul cu cei mai interesanti membrii ai trenului, tipul cel saten, care pana acum
vorbise la telefon isi ridica privirea care ii cazut direct spre mine, iar cand privirile
noastre s-au intalnit eu m-am facut imediat ca privesc in alta parte. Dupa cateva zeci de
secunde am privit din nou spre saten si am vazut ca el inca se uita in directia mea, iar in
momentul in care mi-a prins din noua privirea, pe fata lui a aparut un fel de grimasa ce
parea a fi un zambet, asa ca i-am zambit si eu iar apoi m-am intors spre mama, care inca
privea pe fereastra. I-am facut semn sa-si dea jos casca.
-Mami, mai sunt si alte statii dupa Azuga?
-Mami, depinde de tren, unele trenuri nu opresc in toate garile..
Evident ca nu eram multumita de raspuns asa ca am intrebat-o din nou:
-De exemplu trenul nostru unde mai opreste dupa Azuga?
-Nu stiu exact, tot ce pot sa-ti spun sunt statiunile montane care urmeaza dupa Azuga, ele
sunt Predeal si Brasov, deoarece de la Brasov trenul se intoarce din nou in Bucuresti.
-A..ok!
-De ce vrei sa stii? A intrebat mama destul de suspicioasa ridicandu-si o spranceana.
-Eram doar curioasa nimic mai mult!
-A…bine! Apoi si-a pus din noua casca in ureche si s-a intors din nou spre fereastra.

Apoi telefonul meu a inceput sa zbiere nelasandu-ma sa analizez informatia pe care

tocmai o primisem de la mama.

-Da? Am zis eu destul de tare deoarece era destul de mult zgomot pe care nu-l
remarcasem pana atunci.
-Hei, ce faci, cum e in tren? Spuse o voce familiara.
-Ma distrez, au Xbox iti vine sa crezi! O,sa fim seriosi, cum sa fie inafara de plictisitor,
am spus eu rostind cuvantul “plictisitor” intr-un mod destul de ciudat deoarece imi
schimbasem pozitia privind acum din nou spre separeul celor doi baieti.
-Oh, mda te cred, da’ chiar nu pare ca te plictisesti, asa cum spui, deci, ce ai vazut pe
acolo? Replica cea mai buan prietena a mea Mara.
-Nimiiic, am spus eu ironic.
-Oh, e vreun baiat bun pe acolo? A intrebat ea dintr-odata entuziasmata.
-De fapt doi, am spus eu fara sad au prea multe detalii.
-Oh, zi-mi tot!
-Fato, ai radare, nu pot sa zbier acum, iti spun cand ajung in statiune.
-Ok, da’ sa ma suni imediat!
-Cum ajung te sun, promit!
-Ok, hai mai vorbim, pa!
-Pa!