Professional Documents
Culture Documents
Radiere.
Pe rol fiind acţiunea reclamantului M.A. împotriva pârâtului G.V., având ca obiect radierea
autoturismului cu nr. de înmatriculare HD-6-HBB, de pe numele reclamantului.
Procedura legal îndeplinită.
La apelul nominal, în şedinţã publicã, se prezintã reclamantul personal şi asistat de av. G.T.,
lipsã fiind pârâtul.
Av. G.T., depune dovada achitãrii taxei de timbru, un certificat de atestare fiscalã referitor la
veniturile impozabile ale pârâtului G.V. şi un extras dintr-o hotãrâre prin care Judecãtoria Deva a
admis o cerere similiarã celei ce face obiectul prezentei acţiuni şi a dispus radierea unui
autoturism de pe numele reclamantului din acea acţiune.
Instanţa constând cauza în stare de judecatã, acordã cuvântul pentru concluzii orale, punând în
vedere avocatului reclamantului:
- sã arate ce anume a avut în vedere prin formularea “în cazul în care pârâtul nu va îndeplini
obligaţia de predare a actelor, până la judecarea pe fond a cauzei (…)”, respectiv sã arate dacã
faţã de aceastã formulare, care are caracter condiţional, acum, la momentul în care pune
concluziile pe fond, condiţia nefiind îndeplinitã, mai este sau nu de actualitate primul petit;
- sã-şi expunã poziţia cu privire la dispunerea radierii autovehiculului din circulaţie şi din
evidenţele fiscale de pe numele reclamantului, faţã de prevederile art. 264 Codul fiscal şi faţã de
faptul cã în legislaţie se prevede o procedurã administrativã de radiere şi înmatriculare.
Av. G.T. solicitã admiterea acţiunii aşa cum a fost formulatã, arãtând cã a formulat acţiunea,
conform practicii judiciare şi dacã pânã în acest moment pârâtul nu a înţeles sã-şi îndeplineascã
obligaţiile, singura posibilitate pe care o mai are reclamantul este ca instanţa sã dispunerea
radierii autovehiculului din circulaţie şi din evidenţele fiscale de pe numele sãu. Intre pãrţi fiind
încheiat un contract prin care s-a transmis dreptul de proprietate în favoarea pârâtului, se impune
ca instanta sã constate valabilitatea convenţiei şi sã obligae autoritãţile sã radieze autovehicolul
de pe numele reclamantului care nu mai este proprietar. Reprezentantul reclamantului mai aratã
cã pârâtul nu are la îndemânã o procedurã administrativã pentru a obţine radierea iar în practicã,
instanţele dispun radierea, aşa cum rezultã şi din hotãrârea depusã la dosar, pronunţatã de
Judecãtoria Deva.
Instanţa declarã dezbaterile închise şi informeazã cã pronunţarea va fi fãcutã astãzi, ora 14, Sala
24.
INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
I. Obiectul acţiunii şi timbrajul:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. 6573/221/30.10.2008, reclamantul
M.A.a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul G.V.:
I. In principal, obligarea pârâtului să predea actele autovehiculului cu nr. de înmatriculare HD-
06-HBB, în vederea radierii din evidenţele fiscale şi din evidenţele Serviciului Public Comunitar
Regim Permise de Conducere şi Inmatriculare Autovehicule;
II. In subsidiar, în cazul în care pârâtul nu va îndeplini obligaţia de predare a actelor, până la
judecarea pe fond a cauzei, să se pronunţe o hotărâre prin care:
· să se constate că în data de 21.04.2008, reclamantul a vândut pârâtului autovehiculul cu nr. de
înmatriculare HD-06-HBB;
· hotărârea să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare;
· să se dispună radierea autovehiculului din circulaţie şi din evidenţele fiscale de pe numele
reclamantului şi înmatricularea pe numele pârâtului.
Cererea a fost timbrată cu 719 lei.
II. Temeiurile de fapt şi de drept ale acţiunii:
II. 1 Expunând situaţia de fapt, reclamantul a arãtat cã în data de 21.04.2008 a încheiat cu pârâtul
un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra
autoturismului cu nr. de înmatriculare HD-06-HBB iar cu această ocazie a predat şi actele
autovehiculului înţelegerea fiind ca pârâtul să efectueze demersurile în vederea radierii
autovehiculului de pe numele reclamantului, din evidenţele fiscale şi din evidenţele poliţiei.
Pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată, motiv pentru care, reclamantul a introdus prezenta
acţiune.
In drept au fost invocate prevederile art. 1073-1077 si 969 Cod civil.
II. 2 Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat şi nu a depus întâmpinare.
III. Probele administrate:
In probaţiune reclamantul a depus xerocopii de pe contractul de vânzare-cumpărare (f. 5 ), cartea
de identitate a autovehiculului (f.6), actul de identitate al pârâtului (f. 4), un certificat de atestare
fiscalã referitor la veniturile impozabile ale pârâtului G.V. (f. 14), un înscris nesemnat în care se
aratã procedura ce trebuie urmatã pentru radiere (f. 15-16) şi un extras dintr-o hotãrâre prin care
Judecãtoria Deva a admis o cerere similiarã celei ce face obiectul prezentei acţiuni şi a dispus
radierea unui autoturism de pe numele reclamantului din acea acţiune (f. 17).
IV. Analizând actele şi lucrãrile dosarului, în contextul legislaţiei în vigoare, instanţa reţine
următoarele:
IV.1 Referitor la primul petit prin care s-a solicitat obligarea pârâtului să predea actele
autovehiculului cu nr. de înmatriculare HD-06-HBB, în vederea radierii din evidenţele fiscale şi
din evidenţele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Inmatriculare
Autovehicule, instanţa constată că aceasta cerere este condiţionată de un termen limită, respectiv
data soluţionării cauzei pe fond.
In speţă, fiind vorba despre o acţiune al cărei obiect are o valoare de 10.000 lei, faţă de
prevederile art. 282 indice 1 Cod pr.civilă, fondul cauzei este analizat doar în prima instanţa,
astfel încât, acest capăt de cerere rămâne fără obiect la data pronunţării prezentei hotărâri.
IV.2 Referitor la cel de-al doilea petit prin care s-a solicitat:
· să se constate că în data de 21.04.2008, reclamantul a vândut pârâtului autovehiculul cu nr. de
înmatriculare HD-06-HBB;
· hotărârea să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare;
· să se dispună radierea autovehiculului din circulaţie de pe numele reclamantului şi
înmatricularea pe numele pârâtului,
instanţa constată următoarele:
Părţile au încheiat un contract de vânzare cumpărare având ca obiect material autovehiculul cu
nr. de înmatriculare HD-06-HBB.
Potrivit prevederilor art. 264 alin. 4 şi 5 din Codul fiscal (în forma în vigoare începând cu data de
17 iulie 2006):
“(4) Orice persoană care dobândeşte/înstrăinează un mijloc de transport sau îşi schimbă
domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală cu privire la
mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale
pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile
inclusiv de la modificarea survenită.
............................................................................................................
(5)Înstrăinarea unui mijloc de transport, prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, nu
poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport
respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale locale, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu,
cuvenite bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este înregistrat mijlocul de
transport, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc
înstrăinarea. Atestarea achitării obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de
compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale. Actele prin care se
înstrăinează mijloace de transport cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de
drept.
Potrivit prevederilor art. 17 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
radierea din evidenţa a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane,
se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condiţiile
legii.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. 2, 4 şi 10 din acelaşi act normativ înmatricularea vehiculelor
este continuă, de la admiterea in circulaţie pâna la scoaterea definitiva din circulaţie a unui
vehicul din categoria celor supuse acestei condiţii, şi presupune urmatoarele operatiuni:
a) înscrierea în evidentele autoritatilor competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de
proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar;
b) transcrierea în evidentele autoritatilor competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor
ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.
In cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se
înscriu în evidentele autoritatilor competente simultan cu mentionarea incetarii calitatii de titular
al inmatricularii a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operatiuni si emiterea unui nou
certificat de inmatriculare, noul proprietar este obligat sa solicite autoritatii competente
transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, in termen de 30 de zile de la data dobandirii
dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Proprietarul sau detinatorul mandatat al unui vehicul este obligat sa solicite autoritatii
competente inscrierea in certificatul de inmatriculare sau de inregistrare a oricarei modificari a
datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, dupa caz, ale proprietarului, in termen de 30
de zile de la data la care a intervenit modificarea.
Potrivit prevederilor art. 102 alin. (1) pct. 4. din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a
de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de persoane fizice neefectuarea radierii vehiculelor din
evidenta, in cazurile si termenele prevazute de lege.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. 2 lit. „d” din Regulamentul privind procedura înmatriculării,
înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a
vehiculelor, aprobat prin Ordinul nr. Administraţiei şi Internelor nr. 1501/2006, proprietarii de
vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligaţi sa solicite radierea din circulaţie în termen de
30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Potrivit prevederilor art 25 din acelaşi act normativ, radierea se face pe baza depunerii
certificatului de înmatriculare sau de înregistrare şi a plăcuţelor cu număr de înmatriculare ori de
înregistrare, după caz, a cărţii de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate
după 1 iulie 1993), a fişei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorităţii
administraţiei publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum
şi a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 24 alin.
(1)-(4).
Din textele de lege expuse mai sus, rezultă clar că dacă reclamantul ar fi respectat legea ar fi avut
la îndemână o procedură administrativă eficientă care ar fi avut ca rezultat radierea de pe numele
său a autovehiculului din circulaţie şi din evidenţele fiscale.
In prezent, invocându-şi propria culpă, solicită instanţei care, numai cu încălcarea principiului
separaţiei puterilor în stat, consacrat în mod expres de art. 1 din Constituţia României ar putea
pronunta o hotărâre prin care să dispună radierea în alte conditii decât cele prevăzute în texte de
lege.
Faţă de modul de redactare a petitului al doilea care are ca finalitate radierea autovehiculului de
pe numele reclamantului dar cuprinde trei petite, pentru a evita o posibilă interpretare în sensul
că nu a fost analizat în întregime acest petit, instanţa va expune în continuare, motivele pentru
care, si daca ar fi luate separat primele două cereri din cadrul celui de-al doilea petit, acestea tot
nu ar putea fi admise.
Referitor la cererea de a constata că în data de 21.04.2008, reclamantul a vândut pârâtului
autovehiculul cu nr. de înmatriculare HD-06-HBB, instanţa constată că dacă nu au fost respectate
prevederile 264 alin. (5) din Codul fiscal, instanţa nu ar putea constata valabilitatea contractului
decât cu încălcarea acestui text de lege, adică, depăşindu-şi competenţa generală, respectiv prin
raportare la puterea legislativă.
In cazul în care s-ar fi respectat aceste prevederi, cererea ar fi apărut ca lipsită de interes pentru
că potrivit prevederilor art. 1295 Cod civil: „vinderea este perfectă între parţi si proprietatea este
de drept stramutatã la cumparator, în privinţa vânzatorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra
lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat si preţul înca nu se va fi numărat”.
Referitor la cererea de a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-
cumpărare, instanţa constată că această cerere este inadmisibilă pentru că nu se pune problema
suplinirii consimţământului pârâtului în privinţa transferului dreptului de proprietate ci problema
valabilităţii unei convenţii în baza căreia sa se poate obţine radierea autovehiculului.
Sustinerea avocatului reclamantei în sensul cã se poate adresa instanţei judecãtoreşti, fãrã a
respecta procedura administrativã prevãzutã de lege, vine în contradicţie cu principiul separaţiei
puterilor în stat, consacrat în mod expres de art. 1 din Constituţia României.
De altfel, dacã am accepta logica aceasta, am ajunge la concluzia cã puterea judecãtoreascã poate
suplini printr-o hotãrâre judecãtorescã, orice act care intrã în competenta autoritãţilor
administrative, sau mai mult, cã poate dispune unei autoritãţi administrative sã execute anumite
operaţiuni, chiar în alte condiţii decât cele prevãzute în lege.
Cum instanţele au obligaţia de a respecta prevederile legale şi de a pronunţa hotărâri care să se
întemeieze pe textele legale în vigoare, se impune respingerea acţiunii, urmând ca reclamantul
să-şi poată valorifica eventualele pretenţii faţă de pârât într-o eventuală acţiune în răspundere
delictuală sau, în cazul în care poate face dovada unui refuz nejustificat din partea autoritãţilor
administrative, sã uziteze calea contenciosului administrativ.
HOTĂRĂŞTE
RIL. Contraventii. Efectuarea de acte sau fapte de comerţ fără ca bunurile respective sa fie
însoţite de documente justificative.
SECŢIILE UNITE,
În consecinta, în temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993,
republicată, şi al art. 329 din Codul de procedura civilă, urmează a se admite recursul în interesul
legii, în sensul de a se stabili ca, în cazul plangerilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr.
12/1990, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanta Guvernului nr.
126/1998, aprobată prin Legea nr. 243 din 17 decembrie 1998, prezentarea ulterioara, în fata
instanţelor judecătoreşti, a actelor prin care se dovedeşte provenienta licita a bunurilor ce nu erau
însoţite, în momentul constatării contravenţiei, de astfel de documente atrage anularea
procesului-verbal de contravenţie, exonerarea contravenientului de plata amenzii şi restituirea
mărfii confiscate.
Fara a fi parte in aceste cauze, Guvernul Romaniei a decis prin ordonante de urgenta repetate
(una dintre ele gasita si ca neconstitutionala) sa amane esalonarea acestor plati. Desigur, aceste
acte normative au fost initiate de Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor Publice, principalii
debitori. Cu alte cuvinte, desi exista hotarari judecatoresti cu putere de lege care obliga una
dintre parti la o anumita prestatie, debitorul decide cu de la sine putere ca nu se supune
acestei hotarari decat in modalitatea si la termenul ales de el.
Mai mult, in luna lui martie 2010 ministrul justitiei a avut intalniri regionale cu judecatorii la
sediile instantelor. La unele dintre acestea, a atras atentia judecatorilor despre modul in care
solutioneaza/vor solutiona procesele in care Statul este parte. Acum cateva zile, asa cum reiese
dintr-o stire recenta, acelasi ministru a sesizat inspectia CSM cu privire la magistratii care
incuviinteaza demararea procedurii de executare silita in care parte este Ministerul Justitiei si
Ministerul Finantelor. Anul trecut erau amenintati executorii judecatoresti care indrazneau sa
inceapa procedurile de executare impotriva acestor debitori. In fine, ministrul finantelor acum
doua zile a afirmat ca daca va da dreptate celor nemultumiti de reducerile salariale, Justitia isi
asuma riscul intrarii Romaniei în incapacitate de plata.
Indraznesc sa cred ca unii dintre cei implicati in expunerea mai de mai sus stiu ca au la dispozitie
o cale legala, care se numeste contestatia la executare, unde se pot invoca impedimente la
executarea unui titlu executoriu, fiu el si o hotarare judecatoreaca. Insa ma indoiesc ca stie
cineva ca prin actele descrise mai sus aduce o grava atingere independentei institutionale a
justitiei, a carei finalitate este tocmai executarea hotararii judecatoresti, capitol profund deficitar
in Romania si inca necuprins in nici un plan de reforma. De aceea, reiau unele sustineri dintr-un
material recent scris in Revista THEMIS (p.74 si urmat) pe tema independentei structurale a
justitiei:
Autoritatea executivă nu poate să soluţioneze ea însăşi, definitiv sau irevocabil, niciun proces,
să împiedice cursul judecăţii sau să se opună executării hotărârilor judecătoreşti (CEDO,
hotărârea Hirschhorn vs. România, din 26 iulie 2007; hotărârea Şandor vs. România din 24
martie 2005, hotărârea Săcăleanu vs. România din 6 septembrie 2005). Ministrul nu poate emite
circulare sau instrucţiuni cu privire la soluţionarea anumitor cauze. Puterea judiciară nu poate
sub nicio formă să tolereze avertismentele, obiecţiunile, dezaprobările, sugestiile sau
solicitările puterii executive cu privire la modalitatea în care cauzele sau un anumit tip de cauze
sunt soluţionate. Standardele Minime de Independenţă Judiciară, adoptate de International Bar
Association (1982, New Delhi) prevăd că miniştrii nu vor exercita nici un fel de presiuni asupra
judecătorilor nici vădit, nici în secret şi nu vor face declaraţii care afectează negativ
independenţa judecătorilor, priviţi individual sau a puterii judecătoreşti, ca întreg (pct. 16).
Intervenţiile autorităţilor guvernamentale, ale şefului Statului într-o procedură în curs, oricare
ar fi motivele invocate pentru a le justifica, pot să fie incompatibile cu independenţa
tribunalelor, prin conţinutul şi modalitatea în care ele sunt exercitate. Oricare ar fi impactul
real al unor asemenea intervenţii asupra derulării procedurii, în mintea justiţiabililor pot trezi
suspiciuni obiective privind independenţa justiţiei. Acestea relevă „o lipsă de respect faţă de
puterea judiciară” (CEDO, hotărârea Sovtransavto Holding vs. Ucraina din 25 iulie 2002).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că o decizie a ministerului privatizării
ucrainean prin care se suspendă executarea silită a unor hotărâri judecătoreşti împotriva unui
combinat industrial reprezintă atât o atingere gravă a dreptului de acces la justiţie, cât şi o lipsă
de independenţă a justiţiei, a cărei activitate este perturbată grav de executiv.
Ca magistrati, dorim sa ne stim aparati de interferenta executivului care prin actiuni politice
incearca sa influenteze solutiile din dosare – e un lucru periculos nu pentru noi, ci pentru
cetateanul ale carui drepturi suntem chemati sa le aparam insa partea cu care se confrunta in
proces e vreo autoritate publica/statala. Dorim sa vedem ca activitatea noastra se finalizeaza in
toate situatiile prin respectarea autoritatii hotararilor judecatoresti – numai astfel putand fi vorba
de implinirea scopului justitei. Si dorim ca fiecare putere sa isi indeplineasca atributiile in mod
constitutional – conditie esentiala a statului de drept.
Din pacate, democratia in Romania este una originala. Si tare mi-e ca la modificarile preconizate
ale Constitutiei cineva se va gandi ca trei puteri sunt deja prea multe.