UNIVERSITATEA PETRU MAIOR TÂRGU MUREŞ

FACULTATEA DE INGINERIE

INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ELECTROENERGETICE

ÎNTOCMIT: ÎNDRUMĂTOR:

BARABÁS ZOLTÁN Lector dr. ARINA MODREA

I.S.E. I , GRUPA I
 1. Scopul lucrării

Determinarea lungimii de undă a unei radiaţii monocromatice cu ajutorul

interferometrului Michelson.
2.Introducere teoretică

Fie două surse coerente S1, S2 care dau naştere la două unde coerente, adică unde
de aceeaşi frecvenţă şi diferenţă de fază de forma:

t d1
y1 = a1 • sin 2π ( − ) (1)
T λ
t d
y 2 = a 2 • sin 2π ( − 2 ) (2)
T λ

care acţionează simultan asupra unui punct material dat.Diferentalor de fază este:

2π 2π
∆ϕ = (d 2 − d 1 ) = δ (3)
λ λ

unde: δ este diferenţa de drum.

Din compunerea celor două unde se produce interferenţa lor iar vibraţia rezultantă
va avea amplitudinea dată de relaţia:

2π
A 2 = a1 + a 2 + 2.a1 .a 2 . cos (d 2 − d1 ) (4)
λ

Deoarece intensitatea vibraţiei rezultante I ~ A2 rezultă:

2π
I = I 1 + I 2 + 2 I 1 .I 2 . cos (d 2 − d1 ) (5)
λ

unde I1 şi I2 sunt intensităţile luminoase produse separat de fiecare sursă de lumină

în punctul de observaţie.
Dacă a1 = a2 = a respectiv I1 = I2 relaţiile (4) şi (5) devin:

d 2 − d1
A = 2a. cos π (6)
λ

d 2 − d1
I = 4.a 2 . cos 2 (7)
λ

Cînd diferenţa de fază:

2π
∆ϕ = .δ = 2.k .π , k = 0,1,2,3......... (8)
λ
 diferenţa de drum δ = k .λ amplitudinea şi intensitatea vibraţiei rezultante vor
avea valori maxime A = 2a şi I = 4a 2
Cînd diferenţa de fază:

2π
∆ϕ = .δ = (2.k +1).π , k = 0,1,2,3... (9)
λ

λ
diferenţa de drum δ = (2k +1). şi se produce un minim care devine nul pentru
2
I1 = I2.
Pe baza fenomenului de interferenţă stau aparatele numite interferometre care
permit diferite determinări cantitative.
În cazul interferometrului Michelson, sursele coerente de lumină S1 şi S2 se obţin
prin scindarea unui fascicul de lumină monocromatică în două fascicule, prin reflexia
respectiv refracţia lumi nii pe o lamă, pe feţe plan-paralele L, care este semiargintată pe
faţa posterioară (fig.1) :

În punctul B, fasciculul incident SA separă în două fascicule 1 şi 2.Fasciculul 1

se reflectă în punctul B, se refractă în puctul C şi ajunge pe oglinda plană metalică P 1
aşezată normal, unde se reflectă, pătrunde în lama L, din care iese prin punctul B pe
direcţia BR.
Fasciculul 2 se refractă în B, se reflectă pe oglinda metalică plană P2 şi se reflectă
în B pe direcţia BR, suprapus cu fasciculul 1, dînd naştere fenomenului de interferenţă.
Franjele de interferenţă de forma unor inele concentrice se vor vedea pe un ecran aşezat
perpendicular pe direcţia BR.
Imaginea oglinzii P2 formată de suprafaţa semiargintată a lamei L este în planul P.
Atunci diferenţa de drum dintre razele care interferă este egală cu diferenţa de drum care
intervine dacă ar interfera raza reflectată pe oglinda P1şi o rază reflectată pe planul P.
 Sistemul este echivalent în acest caz cu o lamă plan-paralelă de grosime d şi pe un
ecran se vor vedea inelele lui Heidinger (franje de egală înclinare).Ştiind că dacă o
oglindă plană se deplasează cu distanţe d, imaginea ei se deplasează cu 2d (fig.2),
diferenţa de drum între razele care interferă este δ = 2.d . cos θ .
Se obţin maxime interferenţă dacă diferenţa de fază este un multiplu de 2π, adică
Δ φ = 2k π, unde k ∈ N.
Rezultă:

2π 2π
∆ϕ = .δ = 2.k .π = .2d . cos θ (10)
λ λ
Deci:

2.d . cos θ = k .λ k = 1,2,3…. (11)

3. Aparate necesare

- Interferometru Michelson
- Sursă de lumină tip Laser
- Lentilă cu rol de expandare a fasciculului de lumină
- Paravan

4. Mod de experimentare

1. Se centrează sursa de lumină astfel încît să formeze un fascicul de lumină care

să cadă pe mijlocul lamei plan-paralele L, care se aşează sub unghi de 450.
Razele reflectate de cele două oglinzi formează pe ecran două pete de lumină.Cu
ajutorul şuruburilor de reglaj se caută suprapunerea celor două pete.
2. Se introduce o lentilă în calea fascicululi de lumină de la sursa Laser, pentru a
expanda pata de lumină şi a observa figura de interferenţă care este formată din franje de
egală înclinare (inele circulare concentrice).Oglinda P1 este legată printr-o pîrghie de un
micrometru, cu ajutorul căruia se citeşte distanţa d.Tamburul micrometrului are 50
diviziuni, iar o rotaţie completă determină o deplasare de 0,5 mm.Deci o diviziune de pe
tambur înseamnă 0,5 : 50 = 0,01 mm = 10 μm.
Distanţa obţinută se împarte la 10 deoarece raportul braţelor pîrghiei este 1:10.
3. Măsurarea lungimii de undă se realizează prin deplasarea franjelor de
interferenţă cu ajutorul şurubului micrometric.Se alege un sens de rotaţie şi începem
măsurarea cind în centrul figurii de interferenţă avem un minim (o pată neagră).Se
notează poziţia iniţială a şurubului micrometric şi apoi se citeşte pînă cînd defilează un
număr de 100 de franjuri de interferenţă.Se notează poziţia finală a şurubului
micrometric, iar distanţa d se obţine făcînd diferenţa dintre cele două poziţii.Dacă s-au
numărat 100 de franje de inteferenţă, iar micrometrul s-a deplasat cu 32 de diviziuni:

32 .10 .10 −6
d = = 3,2.10 −5 m
100
Lungimea de undă se calculează cu relaţia (11):

2.d . cos θ 2.3,2.10 −5

λ= = = 6,6.10 −7
k 100
4. Se repetă de 5 ori
5. Se calculează erorile şi se trec datele în tabel.

Tabelul nr.1 cu valorile obţinute experimental

Nr d d/10 k λ λm |Δ λ| |Δ λm|
crt. [μm] [μm] [m]
1. 19 1,9 50 7,6.10-7 10-7
2. 11 1,1 100 4,9.10-7 6,6833. 1,7. 10-7 0,78333.
3. 16 1,6 150 6,4.10-7 10-7 0,2. 10-7 10-7
4. 20 2,0 200 8,0.10-7 1,4. 10-7
5. 17 1,7 250 6,8.10-7 0,2. 10-7
6. 16 1,6 300 6,4.10-7 0,2. 10-7

5.Concluzii

S-a efectuat defilarea a cîte 50 de franjuri de cîte 6 ori.Erorile existente sunt

dependente de utilizatori deoarece numărarea franjurilor s-a efectuat de mai mulţi
utilizatori.