Professional Documents
Culture Documents
CTS 3..5%
C6/7.5
C4/5
CTF
CTS 3..5%
Soclu
Umplutura compactata
C6/7.5
C4/5
CTF
Tencuiala impermeabila
Termoizolatie
CTS 3..5%
Protectia hidroizolatiei
Hidroizolatie
Pardoseala subsol
Placa de beton armat
Strat separatie(hartie kraft)
Termoizolatie - polistiren extrudat
C8/10
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii
-2.60
C6/7.5
C4/5
CTF
1
2. Criterii privind alegerea adâncimii minime de fundare.
Adâncimea de fundare Df se defineşte ca fiind distanţa minimă de la talpa fudaţiei la terenul înconjurător
natural sau sistematizat, Figura
Criterii de alegere a adâncimii de fundare:
1. Adâncimea de îngheţ.
Df min ≥ Hing + (10÷20 cm), (1.1.)
unde Hing – adâncimea de îngheţ, dată în documentul de referinţă STAS 6054/77,
±0.00
Pardoseala
Placa slab armata
Pietris
Teren natural
CTA
CTA
-2.60
CTF
CTF
Adâncimea minimă de fundare, funcţie de natura terenului de fundare, adâncimea de îngheţ şi nivelul apei
subterane poate fi adoptată conform Tabelului 1 (NP 112/04).
Tabelul 1.1. Alegerea adâncimii de fundare.
H - Adâncimea apei Adâncimea minimă de fundare (cm)
Hî - Adâncimea de subterane faţă de
Terenul de fundare
îngheţ (cm) cota terenului natural Terenuri supuse Terenuri ferite de
(m) acţiunii îngheţului îngheţ *)
Roci stâncoase oricare oricare 3040 20
Pietrişuri curate,
H2,00 Hî 40
nisipuri mari şi oricare
mijlocii curate H<2,00 Hî +10 40
Pietriş sau nisip H2,00 80 50
argilos, argilă grasă Hî≤70
H<2,00 90 50
H2,00 Hî +10 50
Hî>70
H<2,00 Hî +20 50
Nisip fin prăfos, praf H2,50 80 50
Hî≤70
argilos, argilă H<2,50 90 50
prăfoasă şi nisipoasă H2,50 Hî +10 50
Hî>70
H<2,50 Hî +20 50
*) Valorile indicate pentru cazul terenurilor ferite de îngheţ se măsoară de la cota inferioară a pardoselii.
2
2. Conditia de încastrare în terenul bun de fundare: fundatiile trebuie încastrate in terenul bun de
fundare cel puţin 20 cm. Acesta poate fi stratul de fundare natural sau îmbunătăţit.
Terenul bun de fundare, TBF, este acel pământ care sub influenţa încărcărilor exterioare nu suferă
deformaţii mari. Terenul dificil de fundare, TDF, este acel pământ care duce la apariţia unor deformaţii mari a
terenului de fundare. Încadrarea terenului de fundare în cele două grupe se face conform cu recomandările
(NP 074 / 2007).
Df ≥ HTBF + (10÷20 cm), (1.2.)
Unde HTBF – adâncimea la care se gaseşte terenul bun de fundare faţă de nivelul terenului
înconjurător(Fig. 1.4).
Pentru cazul în care terenul bun de fundare apare la adâncimi mai mari (2-3m), pentru atingerea cotei
minime de fundare se pot folosi blocuri de beton sau chesoane prefabricate.
3. Nivelul apelor subterane, NAS.
La alegerea adâncimii de fundare în cazul sistemelor de fundare directă, pe cât posibil se evită
fundarea sub nivelul apelor subterane. Dacă un nisip este afânat şi saturat, variaţia bruscă a nivelului apei
subterane, cât şi solicitările dinamice (vibraţii) îl pot aduce în stare de lichefiere, ceea ce are ca urmare o
tasare bruscă a fundaţiei. Chiar dacă avem de executat săpături cu adâncimi mici (50-70cm) în terenuri
nisipoase fine sub apă, apar deficienţe majore legate de prăbuşirea malurilor şi imobilitatea fundului săpăturii
care suferă o “afânare” şi deci o micşorare a capacităţii portante. În aceste situaţii pentru evitarea producerii
unor tasări, se recomandă adoptarea unor presiuni acceptabile reduse sau fundarea pe radiere generale.
CTN TBF
TBF
CTF CTF
3
Tabelul 1.3. Clase de expunere în funcţie de condiţiile de mediu, conform SR EN 206 - 1.
Notare Exemple informative care prezintă alegerea claselor de
Descriere mediu înconjurător:
clasă expunere
1. Nici un risc de coroziune, nici de atac.
Beton simplu şi fără piese metalice înglobate: orice
expunere înafară de îngheţ/dezgheţ, de abraziune şi Beton la interiorul clădirilor unde umiditatea aerului ambiant
X0
de atac chimic. Beton armat sau cu piese metalice este foarte scăzută.
înglobate foarte uscat.
2. Coroziune indusă de carbonatare.
Beton la interiorul clădirilor, unde umiditatea aerului ambiant
XC1 Uscat sau umed în permanenţă
este scăzută. Beton imersat în permanenţă în apă.
Suprafeţe de beton supuse la contact de lung termen cu apa.
XC2 Umed, rareori uscat
Un număr mare de fundaţii.
Beton la interiorul clădirilor unde umiditatea aerului ambiant
XC3 Umiditate moderată
este medie sau ridicată. Beton exterior adăpostit de ploaie
Suprafeţe de beton supuse la contact cu apa, dar nu intră în
XC4 Alternativ umed şi uscat
clasa de expunere XC2.
3. Coroziune indusă de cloruri.
Suprafeţe de beton expuse la cloruri transportate pe cale
XD1 Umiditate moderată
aeriană.
Piscine.
XD2 Umed, rareori uscar
Elemente de beton expuse la ape industriale care conţin cloruri.
Elemente de pod expuse la stropire cu apă care conţin cloruri.
XD3 Alternativ umed şi uscat Şosele.
Dale de parcaje pentru staţionare vehicule.
4. Coroziune indusă de cloruri prezente în mare.
Expus la aer vehiculând sare marină, dar fără contact Structuri pe sau în proximitatea unei coaste.
XS1
direct cu apa de mare.
XS2 Imersat în permanenţă. Elemente de structuri marine.
Zone de marnage, zone expuse la stropire sau la
XS3 Elemente de structuri marine.
brumă.
5. Atac îngheţ / dezgheţ.
XF1 Saturare moderată în apă, fără agent antipolei. Suprafeţe verticale de beton expuse ploii şi îngheţului.
Saturare moderată în apă, cu agent antipolei. Suprafeţe verticale de beton în lucrări rutiere expuse îngheţului şi
XF2
aerului vehiculând agenţi de dezgheţare.
XF3 Saturare puternică în apă, fără agent antipolei. Suprafeţe orizontale de beton expuse la ploaie şi îngheţ.
Saturare puternică în apă, cu agent antipolei sau Drumuri şi tăbliere de pod expuse la agenţi de dezgheţ.
apă de mare. Suprafeţe de beton verticale direct expuse la stropirea cu agenţi
XF4
de dezgheţ şi la îngheţ.
Zone ale structurilor marine expuse la stropire şi expuse la îngheţ.
6. Atacuri chimice.
Mediu cu slabă agresivitate chimică după EN 206-1, Soluri naturale şi apă în sol.
XA1
tabelul 4
Mediu cu agresivitate chimică moderată după EN Soluri naturale şi apă în sol.
XA2
206-1, tabelul 4
Mediu cu agresivitate chimică puternică după EN Soluri naturale şi apă în sol.
XA3
206-1, tabelul 4
4
Tabelul 1.4. Evaluarea agresivităţii mediului, conform EN 206 - 1.
0 0
Mediile înconjurătoare agresive chimic, clasificate mai jos, sunt bazate pe soluri și pe ape subterane naturale la o temperat ură apă/sol cuprinsă între 5 C și 25 C și în
cazurile în care viteza de scurgere a apei este suficient de mică pentru a fi considerată în condiții statice.
Alegerea claselor se face în raport cu caracteristicile chimice ce conduc la agresiunea cea mai intensă.
Când cel puțin două caracteristici agresive conduc la aceeași clasă, mediul înconjurător trebuie clasificat în clasa imediat superioară, dacă un studiu specific nu a
demonstrat că acesta nu este necesar.
Metode de încercări de
Caracteristici chimice XA1 XA2 XA3
referință
Ape de suprafață și subterane
SO42-, mg/l SR EN 196-2 ≥200 și ≤600 >600 și ≤3000 >3000 și ≤6000
pH SR ISO 4316 ≤6,5 și ≥5,5 ≤5,5 și ≥4,5 >4,5 și ≥4,0
CO2 agresiv, mg/l SR EN 13577 ≥15 și ≤40 >40 și ≤100 >100 până la saturație
+
NH4 , mg/l SR ISO 7150-1 sau SR ≥15 și ≤30 >30 și ≤60 >60 și ≤100
ISO 7150-2
Mg2+, mg/l SR ISO 7980 ≥300 și ≤1000 >1000 și ≤3000 >3000 până la saturație
Sol
2- 3 b c c c
SO4 , mg/kg SR EN 196-2 ≥2000 și ≤3000 >3000 și ≤12000 >12000 și ≤24000
Aciditate, ml/kg DIN 4030-2 >200 Baumann Gully Nu sunt întâlnite în practică
a -5
Solurile argiloase a căror permeabilitate este inferioară la 10 m/s pot fi clasate într-o clasă inferioară.
b 2-
Metoda de încercare prevede extracția SO 4 cu acid clorhidric, alternativ este posibil de a proceda la această extracție de apă, dacă aceasta este admisă pe locul de
utilizare a betonului.
c
Limita trebuie să rămână de la 3000mg/kg în caz de risc de acumulare de ioni de sulfat în beton datorită alternanței perioadelor uscate și perioadelor umede sau
prin ascensiunea capilară.
NOTĂ – Valorile limită pentru clasele de expunere corespunzătoare atacului chimic a pământurilor naturale și apelor
subterane indicate în Tabelul 2.2. se aplică și apelor subterane în contact cu suprafața betonului.
Alegerea clasei de betoane şi a tipului de ciment se face funcţie de natura agresivităţii chimice a apei
subterane, în conformitate cu recomandările SR EN 206 – 1, Tabelul 5, Figura 1.29.
Tabelul 1.5. Alegerea clasei de beton funcţie de clasa de expunere
Fără risc Atac din Agresivitatea chimică a mediului
îngheţ-dezgheţ înconjurător
X0 XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2 XA3
A/C max - 0,55 0,55 0,50 0,45 0,55 0,50 0,45
Clasa min de beton C12/15 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C35/45
Dozaj min de ciment - 300 300 320 340 300 320 360
Kg/m3
Conţinut minim de aer - - 4,0 4,0 4,0 - - -
oclus min. %
Alte condiţii - Agregate cf. SR EN 12620 cu o rezistenţă suficientă - Ciment rezistent la
la îngheţ-dezgheţ sulfaţi
7
1. Determinarea valorilor de proiectare a rezulantelor verticale (Vd) şi a celor orizontale (Hd)
Determinarea acțiunilor din structură
Combinarea acţiunilor pentru starea limită de serviciu se face conform relaţiei:
Pentru Gruparea Fundamentală:
Vsd G Gk , i Q Qk , i 0,1 Qk , i (2)
Pentru Gruparea Specială:
Vsd G Gk ,i l AEk 2,i Qk ,i (3)
Unde:
Gk,i –efortul pe fundaţie al acţiunii permanente, luat cu valoarea sa caracteristică : greutatea proprie a
construcţiei a echipamentelor fixate pe construcţie şi actiuni indirecte: contracţia betonului, tasări
diferenţiale, precomprimare, etc.
Qk,i –efectul pe structură al acţiunii variabile i: acţiuni pe plansee şi acoperisuri (acţiunea zăpezii acţiunea
vântului împingerea pământului , a fluidelor a materialelor pulverulente) luate cu valoarea lor
caracteristică.
AEk –valoarea caracteristică a acţiunii accidentale (seism conform P100-2006; acţiunea din explozii, impactul
vehiculelor)
Tabelul 1. Valorile coeficientului ψ.
Acţiuni ψ0 ψ1 ψ2
Încărcări utile (EN 1991-1-1)
Locuinţe şi birouri: 0.7 0.5 0.3
Săli de adunare şi spaţii comerciale 0.7 0.7 0.6
Depozite 1.0 0.9 0.8
Circulaţia vehiculelor vehicol≤30kN 0.7 0.7 0.6
30kN≤vehicol≤160kN 0.7 0.5 0.3
Acoperişuri: 0 0 0
Încărcări din zapadă(EN 1991-1-3)
Pentru amplasamente situate la altitudini H>1000m peste nivelul mării 0.7 0.5 0.2
Pentru amplasamente situate la altitudini H≤1000m peste nivelul mării 0.5 0.2 0
Încărcări din Vant 0.6 0.2 0
Acţiuni din variaţii de temperatura (EN 1991-1-5) 0.6 0.5 0
Cazurile de proiectare luate în considerare pentru verificarea terenului de fundare şi a elementelor
structurale la stările limită sunt date în Tabelul 2:
Tabelul 2. Coeficenţii parţiali de siguranţă pentru cazurile de proiectare.
Caz de proiectare Încărcări Parametrii terenului Rezistenţe
UNU
Combinaţia 1 A1 + M1 + R1
Combinaţia 2 A2 + M2 + R1
DOI A1 + M1 + R2
TREI A1/A2 + M2 + R3
SEISM A3 + M3 + R4
simbolul”+” implică „a fi combinat cu”
Seturile A, M şi R reprezintă valori ale factorilor parţiali de siguranţă care acţionează asupra valorilor acţiunilor
sau reacţiunilor dupa cum urmează:
A-pentru încarcări şi efectele încărcărilor
M- pentru caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare;
R- pentru rezistenţe.
Pentru verificarea trenului de fundare se vor efectua calcule in toate cazurile de proiectare; conform
calculelor facute s-a constatat ca, cel mai defavorabil caz de proiectare este cazul unu, combinatia 2: C1-
2: A2+M2+R1. Stările limită la care se fac verificările sunt: GEO – pentru terenul de fundare și STR – pentru
elementele structurale.
8
Valorile factorilor parţiali de siguranţă pentru fiecare acţiune se dau în Tabelul 3:
Tabelul 3. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru acţiuni.
Acţiune Notaţie EQU STR+GEO
Notaţie A1 A2 SEISM
Permanente
-nefavorabile G,d 1,10 G 1,35 1,00 1,00
-favorabile G,d 0,90 G 1,00 1,00 0,90
Variabile
-nefavorabile Q,d 1,50 Q 1,50 1,30 1,00
-favorabile Q,d 1,00 Q 0 0 0
Figura 4.
Calculul caracteristicilor terenului de fundare și a factorilor adimensionali pentru calculul presiunii:
' c' '
-condiţii drenate: d ' k ; c 'd k ; 'd k
c'
k c
-condiţii nedrenate: d ; cUd U k q' d ,med D f , d ,med k ,med
cu
Tabelul 6. Factori adimensionali pentru calculul presiunii terenului de fundare.
Condiţii nedrenate:
relaţie de calcul
Factor adimensional Notaţie
Forma rectangulară Forma circulară
înclinaţia bazei fundaţiei bc 1 2 /( 2)
forma fundaţiei sc 1 0,2( B' / L' ) 1,2
10
înclinaţia încărcării produse de
o încarcare orizontală
ic
1
2
1 1 H /( A'cu )
Condiţii drenate:
Nq e tan ' tan 2 45 ' / 2
Nc N q 1 1
Capacitate portantă tan '
Nγ 2 ( N q 1) tan ' si ' / 2
bq=bγ (1 tan ' ) 2
Înclinarea bazei fundaţiei
bc bq (1 bq ) /( N c tan ' )
sq 1 ( B' / L' ) sin ' 1 sin '
Forma fundaţiei sγ 1 0,3 ( B' / L' ) 0,7
sc (sq N q 1) /( N q 1)
iq [1 H /(V A'c' cot ' )]m
Înclinarea încărcării iγ [1 H /(V A'c' cot ' )]m1
ic iq (1 iq ) /( N c tan ' )
m mB [2 ( B' / L' )] /[1 ( B' / L' )] daca H acţionează pe direcţia B’
m mL [2 ( L' / B' )] /[1 ( L' / B' )] daca H actionează pe direcţia L’
m m mL cos mB sin H acţionează pe o direcţie care formează unghiul θ cu direcţia L’
2 2
Verificare:
Vd Rd
A A
tg tg adm
11
Forţa tăietoare care apare în fundatie are valoarea:
H
T L 2 p B .
tg adm
12