nemaivåzutå çi având efecte ce, mai apoi, s-au vådit a fi nu mai

så-i îmbie pe primii oameni cu – så zicem – o licoare miraculoaså,

cilor sinceritatea aceea otråvitå çi, prin nu çtiu ce vicleçug zeiesc,
adevårat lucrarea çi se vorbirå pe datå så afuriseascå în veci ve-
Fåcând atunci sfat, zeii toÆi au hotårât så-çi încheie o datå cu
se pråpådeau çi se topeau pe picioare, nu alta.
de care nu puteau scåpa nici în ruptul capului. Çi, tocmai de aceea,
sinceritate organicå, visceralå, de neståvilit; în sfârçit, o sinceritate
am spune noi aståzi, påcåtuiau printr-o sinceritate excesivå. – O
bunå-creçtere – nu puteau så ascundå nicicum lucrul acesta. Cum
mare påcat în faÆa acelor zeitåÆi care mai cå nu plesneau de atâta
aceçti oameni originari çi ne-ispråviÆi, çi – ceea ce era cel mai
complet stråine unul altuia. Cåci nu se suportau deloc unii pe alÆii,
lor singuråtate; un univers de universuri trufaçe, glaciale çi
colice, incomunicabile çi nihiliste, pråpådindu-se în prea marea
çi triste pânå la autodesfiinÆare. Un univers de monade melan-
fåpturi absolut izolate çi singure – zburlite, înfrigurate, solitare
prea-zeiascå, a putut så iaså ceva atât de puÆin asemenea lor: niçte
de neconceput cum, din mâinile lor çi din generozitatea lor
facå în toate felurile, cåci le era ruçine din cale afarå çi li se pårea
început så bombåne, så se certe ca la uça cortului între ei çi så se
pierdutu-s-au råu de tot cu firea çi înfuriatu-s-au atunci foarte. Au
çi auzind ei ce nemaivåzutå çi nemaiauzitå ciudåÆenie le-a ieçit,
Cicå zeii, dupå ce i-au fåcut întâia oarå pe oameni, çi våzând
19 iulie 19...
ColecÆie coordonatå de DAN PETRESCU
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 13
Coperta colecÆiei: VALENTIN NICOLAU totul cu bine: va fi atât de simplu cå nici nu-Æi vei da seama.
IlustraÆia: Rembrandt, Portret de evreu båtrân, 1654, Ermitaj ObiçnuinÆele dialectice ale minÆii tale înaripate çi „veçnic crea-
toare“ vor surmonta pe loc – dacå, nu cumva, vor „dizolva“ de-a
dreptul – orice obstacol apårut.
Ethosul acela ascetic atât de specific care face din cineva un
„intelectual“, un fel de benedictin al vremurilor moderne, cu acces
privilegiat la lucruri „interioare“, la „lucruri ascunse de la facerea
lumii“, ei bine, ethosul acela – copleçit parcå de propria-i flexi-
bilitate – se stricå încetul cu încetul, se înstråineazå treptat de sine
çi, într-o bunå zi, dispare de-a binelea. Fireçte, insul continuå så
se poarte ca un „intelectual“, are manierå, çarm, zice frumos
„såru’ mâna“ la cucoane: vorbeçte, råspunde, cuvânteazå strålu-
citor în felul „intelectualilor“, înså, dacå te vei uita mai atent la
el, îi vei descoperi numaidecât apucåturile proaspete de cocotå.
Cåci el nu e acum un oriçicine: el, bunåoarå, nu mai cugetå acum
decât la teme vandabile – marketable – nu mai scoate din gurå
decât lucruri bine sponsorizate çi nu-çi mai face treaba oriunde,
ci numai la „simpozioane“ çi sindrofii cu totul speciale; fårå a i
se fi cerut explicit acest lucru, el nu mai produce decât exact acel
gen de idei care se açteaptå de la el. Cum s-ar zice, el face acum
COSTICÅ BRÅDÅæAN parte, pe deplin, din establishment (stabiliment, pe româneçte).
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN Mai cu seamå, el dobândeçte acum un simÆ în plus: „simÆul
puterii“. SimÆul acesta nu e localizat nici în nåri, nici în ochi sau
în timpane, çi nici în vreun alt loc cunoscut, înså funcÆionarea
© Editura Nemira, 2001
lui e neîndoielnicå çi ireproçabilå. Prin acest simÆ suplimentar,
„intelectualul“ çtie acum cu precizie unde anume se aflå puterea,
Comercializarea în afara graniÆelor Æårii fårå acordul editurii este interziså. çi tot ce va face el de aci înainte, tot ce va scrie çi va cugeta, se
va învârti în jurul acelui centru nevåzut al lumii care e locul unde
Difuzare: se aflå puterea. Çi câÆi fiori, cât deliciu mai presus de limbå stå
S.C. Nemira & Co, Str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureçti în aceastå existenÆå de floarea-soarelui! FascinaÆie? – nu, acesta
Telefax: 314.21.22, 314.21.26 e un cuvânt încå prea palid pentru a exprima adevårata lui stare
Clubul cårÆii: C.P. 26-38, Bucureçti existenÆialå. Iar tot misterul situaÆiei stå în aceea cå el nu se va
gråbi så ia el însuçi puterea: nu, ci va çti så stea mereu la o
e-mail: editura@nemira.ro
anume – igienicå – distanÆå, arta lui va fi aceea de a opina prudent,
www.nemira.ro
de a încrunta întotdeauna cu tâlc din sprâncene çi de a scutura
semnificativ din pipå; nu se va arunca prosteçte în arenå, unde
ISBN 973-569-484-0
çi-ar putea frânge iute gâtul, ci – de la înålÆimea conceptelor sale –
pentru a mai råmâne încå în viaÆå.
pentru ziua de mâine nu întrevezi vreun motiv, cât de cât serios,
extazului, înså poÆi foarte bine så te spânzuri din cauzå cå nici
controverselor metodologice asupra experienÆelor sumeriene ale
ele nu pot Æine loc de Dumnezeu. Nu poÆi avea insomnii din cauza
vorbeçti – så vorbeçti frumos, inteligent, cuceritor, înflåcårat. Înså
Cåci despre sacru, arhetipuri, structuri çi paradigme poÆi doar så
„ÇtiinÆa religiilor“ nu are absolut nici o legåturå cu credinÆa.
al tuturor „çtiinÆelor religiei“!
Dumnezei, nici un Dumnezeu: iatå marele principiu axiomatic
cu atât mai puÆin tu însuÆi vei avea unul singur al tåu. – Mai mulÆi
al copilåriei! Cu cât vei studia existenÆa mai multor Dumnezei,
spiritului, adio nesfârçitå blândeÆe çi bunåtate a Dumnezeului unic
pråbuçire mai mare ori angoaså mai cruntå. Adio virginitate a
frontal, nemåsluit cu sensul real al istoriei religiilor. – Nu existå
pentru un spirit neînclinat patologic spre aventurå decât contactul
Luând înså lucrurile în serios, nu existå ranå mai cumplitå
dintr-o datå, ståpân peste lumi, peste zei çi peste oameni.
vieÆii, ci ai råzbåtut la nivelul ei cel mai înalt imaginabil. Iatå-te,
banalå a semenilor tåi, nu mai eçti acum la nivelul fleacurilor
måguleçte çi nu te flateazå mai mult: tu nu mai tråieçti acum viaÆa
pe când ei – ei nu mai sunt de mult ç.a.m.d. Nimic, parcå, nu te
critic“, så ai sentimentul îmbåtåtor çi pervers cå, iatå, tu eçti viu,
zei çi zeiÆe, så-i måsori, så-i compari, så le aplici un „demers
mintea – aça, neînfricat – peste toate trecutele lumi, peste råposaÆii
15 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
14 COSTICÅ BRÅDÅæAN
va aborda simandicos çi savant toate tainele „vieÆii politice“ çi COSTICÅ BRÅDÅæAN
se va bucura, pe îndelete, precum adevåraÆii cunoscåtori, de toate
rafinamentele, cvasi-erotice, ale fenomenului puterii.
*
În sfârçit, am ajuns la Dumnezeu. „Intelectualul“ este acela
care, printre primele lucruri ce le-a fåcut qua „intelectual“, a fost
så se informeze temeinic mai cu seamå asupra „istoriei religiilor“.
Întrucât el nu e unul dintre cei dispuçi „så creadå ca babele“,
întrucât „moçul cu barbå“ ar fi pentru el un Dumnezeu mult prea
mårunt – dacå nu de-a dreptul hilar, unul cu care Æi-e ruçine –
„intelectualul“ adevårat întreprinde, ca într-o veçnic reluatå
råtåcire prin deçert, acel demers cum nu se poate mai temerar care
e cåutarea propriului såu Dumnezeu. E vorba, fireçte, de un Dum- JURNALUL LUI
nezeu mult mai „interesant“ çi mai elaborat, un Dumnezeu al
nuanÆelor çi al lucrurilor delicate, în sfârçit, un Dumnezeu pe
ISAAC BERNSTEIN
måsura minÆii lui infinit-sofisticate. Cåci, e ceva de ordinul evi-
denÆei: doar n-o så-mi luxez eu mintea siluind-o så priceapå ideea
nu çtiu cårui Dumnezeu rustic, absurd çi straniu, ci el – dacå e
un Dumnezeu adevårat çi cât de cât rezonabil – så binevoiascå a
lua forme compatibile cu disponibilitåÆile minÆii mele. Nici un
„intelectual“ ce se respectå cât de cât n-ar putea admite, în ruptul
capului, så se prosterneze aça, necondiÆionat, în faÆa oricårui fel
de Dumnezeu. Nici vorbå: existå niçte cerinÆe, niçte „coman-
damente“ raÆionale care dirijeazå constituirea unui concept accep-
tabil de Dumnezeu. Ç.a.m.d., ç.a.m.d.
*
Numai cå vreau så-l våd eu pe acel ins onest care a luat în
serios „istoria religiilor“ (çi „çtiinÆa religiilor“ çi „filozofia reli-
giei“ çi toate de acest gen), çi care, astfel, nu çi-a pierdut definitiv
inocenÆa spiritului. (Nu intrå aici în discuÆie, fireçte, lecturile
popeçti ale istoriei religiilor – am mai spus cå må refer doar la
oamenii oneçti.) Ah, da, cum så nu? – era så uit: e o adevåratå
plåcere så te îndeletniceçti cu „istoria religiilor“, så-Æi porÆi
fantomatic, de existenÆe veçnic tânguindu-se între-da-çi-nu.
spre a funcÆiona, le împrumutå finalmente çi lor chipul fumigen,
obçte, neavând câtuçi de puÆinå nevoie de vreo fårâmå de materie
Aça încât, „lumile interioare“ cu care se îndeletnicesc ei înde-
goale, cåci „a mânui concepte“ nu e decât o metaforå oarecare.
çi cu gemetele, pe când „intelectualii“ – „intelectualii“ cu mâinile
coarnele plugului în mânå, soldatul cu puçca, târfa cu tandreÆile
stå toatå raportarea lor la lume. Plugarul îçi petrece viaÆa cu
tual“ ce se respectå cât de cât. UçurinÆå – acesta e numele sub care
e doar o producÆie a minÆii mele“, trebuie cå simte orice „intelec-
intern al propriei lor gândiri: „Lumea aceasta, aça cum o vedeÆi,
talitatea lor, n-ar fi decât un accident logic oarecare, un eveniment
så se poarte ca çi cum toate cele din jur, cu toatå obråznicia çi bru-
face så se subÆieze, pânå la „descårnare“, çi în propria lor gândire,
låuntric, imaterial, pururea ascunçi de ochiul nesåtul al lumii, îi
curentå de a fi se desfåçoarå undeva într-un registru nevåzut,
ce-i înconjoarå, cu corporalitatea ei. Faptul cå modalitatea lor
Mai întâi, ei se aflå într-un raport foarte special cu lumea
totul trebuie gândit cu altå minte.
constatåri cu totul çi cu totul neobiçnuite: evident, în cazul lor,
apucåturile çi ciudåÆeniile curente ale existenÆei lor îÆi prilejuiesc
bunul Dumnezeu så existe; ei aproape cå Æin de altå specie. Iar
altfel.) E limpede cå ei sunt seminÆia cea mai sucitå din câte a låsat
Cât despre „intelectuali“ – numai de bine. (Ca så nu zicem

16 iulie 19...

12 COSTICÅ BRÅDÅæAN

ele cât de cât. Existå o anumitå jenå intelectualå în faÆa cåilor prea
îndelung båtåtorite ale acestei lumi, çi Æi se poate întâmpla chiar
o scådere în proprii tåi ochi atunci când n-ai fost în stare så te abaÆi
måcar „atâtica“ de la fågaçele blestematei „normalitåÆi“. Chiar nu
ai voie så aduci çi tu o datå ceva nou, Æie så-Æi fie håråzit oare
numai epigonismul etic çi gloria aceea leçinatå de veçnic copist
al virtuÆii? De ce så îmbåtrâneçti çi tu – al câtelea? – în umbra unor
precepte rås-coapte, obosite, epuizate – reluate de atâtea çi atâtea
ori? (Çi – trebuie så o recunoaçtem – aici este çi ceva oarecum
de înÆeles: nu e oare un lucru recomandabil, bunåoarå, så încerci
a te Æine cât mai departe de acele femei despre care se çtie cå au
trecut prin mâini prea multe?)
De ce, atunci, så nu-Æi inventezi propria ta moralå, una
curatå, igienicå – una, ca så zic aça, „de unicå folosinÆå“? Nimeni
nu-çi va mai pune pe ea mâinile plebee, nimeni nu Æi-o mai pipåie,
nu Æi-o mai împinge – e a ta çi numai a ta. De ce så nu ai bucuria
intelectualå, bucuria esteticå a fåuririi unei morale noi – „flexi-
bile“, „multiforme“, „pluraliste“, „tolerante“, „fårå obligaÆii“,
„fårå sancÆiuni“ çi fårå alte sâcâieli – care så-Æi ofere în fiecare
zi alte çi alte delicii, mereu alte çi alte savori? O eticå pe måsura
omului – una în care el så fie cel care are imperativele în ståpânire,
çi nu acestea så-l tiranizeze pe el. Cåci – ce Dumnezeu! – etica e
cea fåcutå pentru oameni, çi nu oamenii pentru eticå. Iar
„intelectualii“, evident, cu atât mai puÆin.
* Aç putea spune cå întâlnirea cu Isaac Bernstein n-a fost
Existå, apoi, în aceastå privinÆå, altfel de „vremuri intere-
sante“, unele care nu, nu te mai vor jupuit. Dimpotrivå, le-ar
plåcea chiar så te vadå rumen în obraji, rotunjindu-te çi pro-
sperând pe zi ce trece. Sunt acele vremuri care te îmbie, care te
poftesc så fii „al lor“. Vorba vine „te poftesc“: ai toatå libertatea
så nu li te dai, atâta doar cå aça vei cråpa puÆin de foame. Acum
nu te mai paçte smulsul unghiilor sau altceva de felul acesta, ci
prostituÆia. – Çi în ce chip minunat – çi subtil, çi parçiv-sofisticat –
se petrece totul! Însåçi raportarea ta atât de liberå, de „fluidå“ çi
de „flexibilå“ la chestiunile etice este cea care te va ajuta så treci
CUVÂNTUL AUTORULUI
Dacå Isaac Bernstein n-ar fi existat, atunci pesemne cå ar
fi trebuit inventat. El aproape cå nici nu este o persoanå – în
înÆelesul obiçnuit çi propriu al cuvântului, un om aça ca mine sau
ca dumneavoastrå, ci mai curând o stare de spirit. Ce vreau så
spun? Cå pe dânsul n-ai så-l întâlneçti neapårat în felul în care
îi întâlneçti pe toÆi ceilalÆi oameni, la piaÆå, în tramvai ori într-una
din plimbårile tale, ci l-ai putea întâlni foarte bine chiar fårå så
ieçi deloc din caså, încruciçându-Æi drumurile cu dânsul – ca så
zic aça – pe traseele çi cårårile propriei tale deveniri interioare.
Pur çi simplu, vine o vreme când nu mai poÆi evita så te confrunÆi
cu el, så i te açezi hotårât în faÆå çi, în sfârçit, så încerci a te vedea
pe tine însuÆi printr-însul (prin lumea lui). Nu çtiu cum iese el
din aceastå întâlnire, dar tu, cu siguranÆå, nu poÆi ieçi altfel decât
mai bogat ca înainte.
pentru mine chiar o chestiune de purå întâmplare; ea a fost,
într-un anumit fel, o întâmplare provocatå. (CunoaçteÆi, doar,
foarte bine acest gen de situaÆie: Æii mult så întâlneçti pe cineva,
întrebi în dreapta çi-n stânga despre el, îi çtii de la o vreme toate
drumurile, iar când, în sfârçit, Æi se pare cå rostul întâlnirii
aceleia s-a „copt“ destul în sufletul tåu çi te hotåråçti så-l abor-
dezi – ei bine, atunci, pomenindu-te înaintea lui, aråÆi o suprizå
cât toate zilele de mare, simulând actoriceçte toatå întâmplarea
întâlnirii.) Astfel am ajuns çi eu så-l cunosc pânå la urmå pe Isaac
Bernstein. Dar ce spun eu? Am ajuns – cum veÆi vedea prea bine
çi în paginile ce urmeazå – så påtimesc pe propria-mi piele aceastå
Jurnalului såu (C.B.).
transcrie (fårå a le comenta câtuçi de puÆin), la momente diferite, în foile
texte (din feluriÆi autori) pe care Isaac Bernstein a gåsit de cuviinÆå så çi le
la început, cå am låsat, în prezenta formå a Jurnalului, çi cele câteva astfel de
la Editura FunaÆiei Culturale Române, în 1998). Trebuie så menÆionez, încå de
Nicolae Balotå, în al såu Caiet albastru, volumul al II-lea, la pagina 189 (apårut
* Isaac Bernstein ar fi putut så gåseascå faptul (re-)povestit çi de cåtre
så cumperi piei. Atunci de ce minÆi, Klein, de ce minÆi?!“*
la Czernowitz så vinzi lemne. Dar tu, de fapt, te duci la Lemberg
spui cå mergi la Lemberg så cumperi piei, ca eu så cred cå te duci
Grün explodeazå: „De ce minÆi, må Klein, de ce må minÆi? Îmi
„Må duc la Lemberg så cumpår piei.“ Lungå tåcere. Deodatå,
Grün çi Klein se întâlnesc în tren. Grün: „Încotro Klein?“
6 COSTICÅ BRÅDÅæAN
cunoçtinÆå cu un „neliniçtitor“ ca dânsul – cåci nu e o simplå
„conversaÆie“ cea pe care o ai cu el çi, cu siguranÆå, nici „cor-
dialå“ nu se poate numi încolÆirea aceea neîncetatå în care te
simÆi prins imediat dupå primele vorbe ce le-ai schimbat cu
dânsul. Isaac Bernstein este acel gen de personaj pe care nu poÆi
nicidecum så-l bånuieçti cå-Æi adreseazå explicit – anume Æie,
celui de faÆå – toÆi acei ghimpi ai retoricii sale, ci el vorbeçte
întotdeauna doar despre „situaÆii generale“, despre „starea lumii“,
„lucruri abstracte“ etc. – numai cå, nu çtiu cum se face, dar tu
te simÆi în permanenÆå primul vizat de toatå acea vorbire a lui.
Cu toate acestea, i-am stat cât am putut în preajmå, l-am
iscodit, l-am plictisit, l-am agasat, m-am fåcut de o mie de ori
de râs çi m-am simÆit ridicol de încå çi mai multe ori. În sfârçit,
poate cåutându-mi çi o anumitå compensaÆie, nu m-am låsat pânå
ce nu i-am obÆinut consimÆåmântul spre a-i aranja çi tipåri o
(micå) parte din hârtii. Or, rezultatul este tocmai ceea ce dumnea-
voastrå aveÆi chiar acum în faÆå. Judece fiecare, dupå måsura
sufletului såu, însemnåtatea a ceea ce a çi început så råsfoiascå,
confruntå-se fiecare, cum crede de cuviinÆå, cu lumea acestei
cårÆi, çi hotårascå de meritå laude ori numai uitare. În ce må
priveçte, cred cå deja nu mai pot fi chiar atât de imparÆial faÆå de
aceste pagini – o recunosc deschis çi – cum så spun? – un pic
bucuros. Cum oare ar mai putea fi imparÆial acela care s-a trezit
de atâtea ori zicându-çi: Isaac Bernstein c’est moi?
Ce-aç mai putea spune? Ce-ar mai putea face un editor în
faÆa (prefaÆa) autorului såu decât så tacå çi så surâdå complice?
C.B.
cu minuÆie, prin tortura nesomnului, prin blidul de mâncare pe
vi se spargå odatå dovleacul åsta prost), prin unghiile smulse
vânduÆi çi cosmopoliÆi ce sunteÆi – asta meritaÆi voi, bå, asta: så
'telectuali, hå!, 'tu-vå muman-n cur de reacÆionari!, trådåtori
pereÆi, prin pata roçie låsatå acolo ('raÆi ai dracului de bandiÆi,
aceastå lume – så se producå tocmai prin capul lovit cu sete de
ca noul tåu contact cu corporalitatea lumii – botezul tåu întru
interioarå a fratelui-porc. Çi ironia incredibilå a vieÆii mai face
în detaliu toatå maçinåria meschinå çi perfecta coordonare
mul îngerilor, iatå cå tocmai ei sunt cei nevoiÆi acum så cunoascå
rialiceçte, care fuseserå odinioarå atât de aproapiaÆi de metabolis-
ei, cei care – s-ar putea spune – aproape cå nici nu existau mate-
oamenilor. Or, aça ceva e parcå anume fåcut pentru „intelectuali“:
nåstruçnicå cu trupurile, cu mådularele, cu dinÆii çi cu maÆele
vremuri så fie brutalitatea, çi, mai precis, tortura: ocupaÆia aceea
cumplitå a vieÆii face ca însoÆitoarea cea mai fireascå a acestor
umble nici mai mult, nici mai puÆin decât la ...corporalitate. Ironia
iar în astfel de vremuri se întâmplå ca „intelectualilor“ så li se
Se întâmplå înså ca, uneori, så existe „vremuri interesante“,
*
locul nu çi-l aflå.
nu vrea så audå, pentru cå prea sunt sofisticaÆi... Oricum ar fi, ei
respinge, pentru cå par mai degrabå îngeri – iar cerul, cerul nici
çi reci, înÆelepte çi dând, prea-adesea, în gropi. Påmântul îi
fåpturi exaltate çi neîntregi, supra-omeneçti çi ne-ispråvite, febrile
Iar asta, evident, îi face så devinå niçte monçtri de neînchipuit:
i-ai putea vedea risipindu-se-n våzduh de-ar veni un vânt mai mare.
dacå nu s-ar Æine bine de stilou, i-ar lua curentul çi – negreçit –
dispare våzând cu ochii; tangenÆi din ce în ce mai puÆin la viaÆå,
oameni de hârtie. CondiÆia lor se descårneazå çi greutatea le
lor, pentru a le intra în vine çi a-i face din ce în ce mai mult niçte
încep, într-o bunå zi, så iaså din cårÆile ce poartå pe cotor numele
„Constructele“ teoretice, „fantasmele“ çi „edificiile conceptuale“
COSTICÅ BRÅDÅæAN 10
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 11
jumåtate gol pentru care ajungi în curând så-Æi vinzi tot: mamå,
suflet, Dumnezeu, absolut tot.
Toate aceste lucruri existå. Existau – la fel de ferm çi de pås-
tos-consistent – chiar çi atunci când tu, atât de iscusit çi beat de
inocenÆå, te îndeletniceai cu „lumile interioare“, cu „universurile
posibile“ çi cu „catedralele de idei“. Existå de când lumea: dar
ce spun eu? Ele sunt lumea, lumea cea autenticå, a cårei necu-
noaçtere se plåteçte – iatå, dupå cea mai cinstitå måsurå – cu
creierii låsaÆi pe pereÆi, cu genunchii zdrobiÆi mårunt-mårunt, cu
falangele subÆiate, cu toate aceste întruchipåri însângerate ale
corporalitaÆii tale (cea care – îÆi mai aminteçti? –çi pe tine, odi-
nioarå, te dezgusta atât de mult).
Ce e drept, o astfel de lume e de negândit. Mintea iese cople-
çitå çi umilitå irevocabil din aceastå experienÆå fundamentalå, care
o ajutå så priceapå cå este cu putinÆå ca niçte vergi la tålpi – niçte
gâdilåturi oarecare la „materialitate“ – så schimbe totul în ordinea
sufletului, så te converteascå cum nici Dumnezeu din ceruri, dacå
s-ar ivi, n-ar face-o. Dar – c’est la vie! Gândeçte asta sau nu mai
gândi nimic.
*
Apoi, pentru „intelectual“ unul dintre cele mai desuete
lucruri din câte ar putea så fie este etica çi – în genere – tot ce e
legat de moralitate. Câtå ascuÆime a minÆii nu pune el în joc
pentru a demonta orice „obstacol etic“, câte teorii nu iscå el din
nimic pentru a dovedi – aça, negru pe alb – cå cutare sau cutare
ticåloçie nu doar cå nu e câtuçi de puÆin ticåloaså, dar, dacå stai
bine så te gândeçti, are çi nu çtiu ce aer de „superbie“ sau de
„metafizicå frumuseÆe“?
Ca så spunem o datå lucrurilor pe nume, un „intelectual“
autentic s-ar simÆi destul de prost så se supunå tocmai acelor
precepte pe care çi prostimea, în mojicia ei, le urmeazå çi le
respectå orbeçte. El vede aici, pesemne, o nu çtiu ce degradare,
primejdia vreunei nesånåtoase contaminåri, cåci nu se poate ca,
de atâta folosinÆå, acele precepte så nu se fi uzat sau murdårit çi
somnului – pentru a te duce direct în tabåra (mai degrabå în „lagårul“) ei.
„încânte“, så te adoarmå çi, în cele din urmå, så te råpeascå – în timpul
sclifoselile pompieresc-optimiste cu care vrea så te „vråjeascå“, så te
peste picior, så râzi de toate hlizitele ei formulåri „raÆionale“, de toate
çi simplu, nu trebuie så-i acorzi absolut nici un credit – s-o iei neîncetat
în esenÆa ei – lumea aceasta este chiar nemåsurat de tristå. Ç.a.m.d. Pur
dimpotrivå. Nici nu inspirå veselie, cum vor så ne mintå câte unii, ci –
lumea aceasta nu este frumoaså, cum tot repetå ea cå este, ci chiar
inventå tocmai ea, prin vocile ei predilecte, despre sine. Nu, trebuie så çtii:
de a nu crede câtuçi de puÆin în minciuna optimistå, bucolicå ce-o tot
sånåtoaså, rezonabilå, singura formå de a nu-Æi pierde minÆile este aceea
este çi una teribil de insidios-învåluitor-mincinoaså, singura atitudine
Or, în faÆa unei lumi atât de smintite, dar care – pe deasupra – mai
må astupå sub el, må striveçte çi må face så nu mai însemn nimic?
de vreme ce subiectul må copleçeçte, må ståpâneçte, cade peste mine,
acestuia. Cine ar mai putea zåri ceva din mine, cu semnåtura mea cu tot,
mai bine må „camufleazå“, cum spui dumneata, chiar grozåvia subiectului
çi de bolnavå – despre care scriu? Auzi, ce întrebare! Påi, pe mine cel
a lumii despre care scriu, a lucrurilor lumii acesteia – atât de descreieratå
ceva „temeritatea“ sau „obråznicia“ mea în faÆa obråzniciei fårå de sfârçit
de tot, se vede asta de la o poçtå! Dar mai conteazå, mai înseamnå oare
Dar ce de parale dai dumneata pe toate spusele oamenilor! Te-au cucerit
– Stai, opreçte-te, çi nu mai continua aça pentru cå må faci så râd!
ca ale dumneavoastrå...
texte atât de obraznice, dacå nu cumva „de-a dreptul descreierate“
drept o pieså de mare temeritate så semnezi „Isaac Bernstein“ niçte
nu atrage asupra-vå toatå pornirea unora... ÇtiÆi, ar putea trece
mai bunå pentru a vå camufla çi a vå ascunde întrucâtva, pentru a
luat totuçi un pseudonim oarecare? Poate cå ar fi fost o strategie
– Domnule Isaac Bernstein, nu çtiu cum så zic..., de ce nu v-aÆi
32 COSTICÅ BRÅDÅæAN
Iatå, açadar, simplificat, çi mecanismul mincinos al acestei
mistici de trei parale: o oarece întâmplare ce are legåturå numai,
cel mult, cu fåptura ta de humå, e ridicatå – Dumnezeu mai çtie
cum! – în rândul faptelor primordiale; un detaliu dintre cele mai
banale al înfiinÆårii tale în lume e ipostaziat drept eveniment
providenÆial çi devine sårbåtoare scumpå în ordinea fiinÆei tale
låuntrice, moment hotårâtor în istoria sufletului tåu. Or, aceasta
nu e decât o jalnicå scamatorie care face, pânå la urmå, din apar-
tenenÆa contingentå la o comunitate oarecare punctul de plecare
al unui întreg bâlci secular: accese isterice çi regulate de fericire
patrioticå, jalnice çezåtori çi smiorcåieli literare, fanfare çi tobe,
steaguri çi mititei, bulucealå prin pieÆe çi încåieråri prin cârciumi.
Dar – mai ales – scamatoria aceasta îçi vådeçte toatå ticåloçia ei
funciarå atunci când face din aceeaçi apartenenÆå un motiv arhi-
suficient pentru a-l schimonosi, pentru a-l deplânge, pentru a-l
blama ori pentru a-l nimici de-a dreptul pe celålalt; pe celålalt
care – nenorocitul de el! – nici måcar nu s-a învrednicit så fie,
ca tine, român predestinat, ca unul ales încå de dinainte de facerea
lumii pentru aceastå patrie, unicå çi providenÆialå. (Or, astfel,
aprofundând aceeaçi lume meschinå a detaliilor, nu te poÆi stå-
pâni så nu te întrebi: n-ar fi oare la fel firesc çi de logic ca moaça
care te-a moçit, ca una ce a participat atât de... nemijlocit la
triumfala ta sosire în lume, så fie trecutå imediat, çi ea, în rândul
marilor sfinÆi, ori rufele ce le-ai udat întâia oarå – sau albia ce
te-a cuprins mai apoi – så fie puse çi ele în altar, printre odoare?
Ori câte altele...)
* basta! Or, ipocrizia adevåratå înseamnå agitaÆie, trudå, iuÆealå în
(Dar dacå te-ai fi nåscut pe mare, în furtunå? Ori, într-un chip
çi mai plin de tâlc, dacå mumå-ta te-ar fi fåcut prin pustiuri
neumblate, urmându-l pe taicå-tåu ce cåuta fantasme de lapte çi
miere? BineînÆeles – çi altfel nici cå se putea – atunci leagånului
tåu i s-ar fi zis primejdie, dupå cum patria ta s-ar fi chemat
drumul, iar odihnå çi caså nu Æi-ar fi fost decât peregrinarea.)
birul lui de inocenÆi.
Pesemne cå astfel înÆelege Cerul så-çi cearå, din când în când,
cutezåtoare a muritorilor în deprinderea bunelor obiceiuri.
acelui Nu-çtiu-cui din ceruri, atât de feroce gelos pe înaintarea
mielul sacrificat, Isaac urcat – iarå çi iarå – pe munte spre a fi jertfit
cvasi-angelici, cåci ei nu sunt decât prinosul de jertfå, sângele curs,
minÆile. Dar – så çtiÆi! – ei chiar sunt fårå de vinå, imaculaÆi çi
så aibå absolut nici o vinå – nu mai rezistå çi îçi pierd uçurel
singur. Iar asta, chiar dacå unii dintre prea-cucernicii ipocriÆi – fårå
prometeic, ca una dintre cele mai elegante forme ale lui a nu fi
înaltå, sublimå, måreaÆå; råmâne oricum un lucru cu adevårat
sufletul domniilor voastre: ipocrizia råmâne oricum o virtute
liniçtiÆi – potoliÆi-vå çi nu låsaÆi tulburarea så se strecoare în
ce a fåcut ca mintea ta så se disloce de ea însåçi. Dar fiÆi, rogu-vå,
çi de trudnic se vådeçte a fi fost, în exact acelaçi timp, çi „prilejul“
„dedublarea“, „paranoia“ etc., etc. ExerciÆiul acesta atât de eroic
demenÆa, ori, dacå vreÆi cu vorbe mai frumoase, „schizofrenia“,
tate – çi pierderea minÆilor, faptul de a o lua razna, sminteala,
se produce – prin cea mai riguroaså çi mai necruÆåtoare necesi-
obolul. Cåci tocmai în felul descris mai sus e foarte probabil cå
nemåsurat, neînchipuit de crudå – çi, ca atare, ea îçi cere regulat
COSTICÅ BRÅDÅæAN 20
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 17
puÆin zeieçti. Ei bine, o foarte veche çi înÆeleaptå tradiÆie spune
cå, atunci, zeii le-au întins cumva oamenilor o capcanå çi astfel
s-a întâmplat cå le-au strecurat ipocrizia în sânge. Cåci, de fapt,
„ipocrizie“ era pe atunci numele unei licori, zice-se, cu totul
îmbåtåtoare, ce provoca un prea-plåcut çi minunat delir.
Çi s-a petrecut atunci, sub cerul primilor oameni, o minune cu
adevårat zeiascå, o råsturnare absolut de neînchipuit pentru mintea
noastrå mårginitå de acum: au început, cu toÆii, så se apropie unii
de alÆii, så se miroase, så se atingå, så se mângâie çi så se încål-
zeascå; au început så-çi râdå çi så se îndrågeascå, så-çi facå poeme
çi daruri unii pentru alÆii; så-çi cânte, så-çi facå curte, så-çi aducå
reciproc laude nesfârçite, så se uimeascå unii de alÆii; au ajuns pânå
acolo încât så se întristeze (ori, må rog, så parå astfel) atunci când
se stingea vreunul dintre ei. Cu alte cuvinte, cum am spune noi
cu oarece simÆ critic: au început, în sfârçit, så se suporte.
*
Cred, din toatå inima mea de „intelectual sofisticat“, cå ipo-
crizia este o modalitate exemplarå a generozitåÆii în lumea civi-
lizatå. Cå ipocrizia este – pentru oamenii moderni çi simandicoçi
care suntem – forma cea mai rafinatå de a nu fi singur; iar acest
lucru înseamnå, negreçit, generozitate. Cunosc mai mulÆi oameni
foarte, foarte ipocriÆi, dar nu må pot ståpâni så nu-i socotesc, la
urma urmei, drept veritabile naturi ascetice çi truditoare. Chiar
aça! E foarte simplu så nu fii ipocrit. E simplu çi câtuçi de puÆin
meritoriu. Nu faci altceva decât så-Æi „urmezi natura“, så te retragi
çi så îngheÆi sub carapacea singuråtåÆii tale funciare – çi cu asta
reacÆii, ascezå çi transpiraÆie cât e ziua de lungå. Înseamnå muçchi
mobili ai feÆei, ochi jucåuçi, sprâncene sprinÆare, o colecÆie bogatå
de surâsuri puså cu grijå deoparte spre a fi folositå în „variile
situaÆii ale vieÆii“; ipocrizia înseamnå, apoi, atenÆie încordatå, un
suflet în stare perpetuå de alarmå çi, peste toate acestea, ceva
extraordinar de subtil: rafinament social. Orice actor cu vocaÆie
va înÆelege prea bine ce vreau så spun eu aici.
doar cå viaÆa aceasta a noastrå se vådeçte a fi pânå la urmå crudå –
Atâta doar – ca så închei într-o notå ceva mai tristå – atâta
* cosmosul acesta enorm nu e, la rigoare, decât asemenea unui bârlog
ruçinoase? De ce? De ce?
virtuÆii, iar ipocrizia e açezatå în rândul påcatelor celor mai
actorie? De ce oare treaba aceasta din urmå se cheamå culmea
çi fiare stupide faÆå de care nu trebuie câtuçi de puÆin så faci
în deçert, într-un pustiu neted çi neproblematic, între fantasme
cel puÆin la fel de important ca – så zicem – fuga aceea simplistå
oamenii în stare? Nu înseamnå oare aceastå întreagå ascezå ceva
puÆin obiçnuit) este una dintre cele mai înalte virtuÆi de care sunt
aceastå „ipocrizie“ (de fapt, cum våzuråm, acest travaliu atât de
Çi atunci – spuneÆi-mi! – nu trebuie oare så socotim cå
puÆin tot restul zilei.)
acaså fericit – dar de-adevåratelea fericit – çi va fi aça pentru cel
a minciunii îl va bine-dispune çi-i va da speranÆe, çi se va întoarce
pe ins, e mai mult ca sigur cå toatå aceastå neruçinatå comedie
sunt toate numai miere. (Pentru a nu mai spune cå, çtiindu-l bine
ocrotitor. Fierea îÆi då peste margini, dar vorbele – vorbele tale
rosul! – ochiul tåu aruncå asuprå-i reflexe tandre ce-l învåluie
blestemi çi-l deteçti pe „nenorocit“, dar ochiul tåu – prea-gene-
în subteranele cele mai nevåzute ale fåpturii tale. Cu gândul îl
momentul potrivit så le întoarcå din cale çi så Æi le zåvorascå adânc
sufletului tåu („sincer“ çi însingurat), intenÆii pe care reuçesc la
ocolesc çi înving toate reÆinerile çi toate intenÆiile „murdare“ ale
sfântå dintre asceze, se încordeazå, se încing çi luptå, se opintesc,
soi de virtute: muçchii tåi faciali trudesc acum ca pentru cea mai
oameni. Aici te izbeçti, frontal, de tot tragismul çi sublimul acestui
bani, e ascunså toatå frumuseÆea tristå a convieÆuirii dintre
Dar aici – vedeÆi! – aici, în aceastå mostrå de actorie de doi
bucuros de o mie de ori la dracu’.
voi fi ajuns deja la nevrozå çi – poate exact în acea clipå – îl trimit
cu toate cå – cum vå spuneam – în nevåzutul cugetului meu, eu
dânsul sunt rostite toate zaharicalele mele. Da, întocmai! Iar asta,
cå anume lui i se cuvin toate acestea, çi – dintre toÆi – doar pentru
19 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
18 COSTICÅ BRÅDÅæAN
Iatå, bunåoarå: eu nu pot deloc så-l sufår pe insul acesta cu
care tocmai stau de vorbå, nu må intereseazå nici cât negru sub
unghie ce-i cu el, ce-i face nevasta, câÆi ani îi face odrasla, dacå
mai are probleme cu ficatul çi dacå are ce mânca disearå. Pur çi
simplu, nu må priveçte çi nu må va privi vreodatå; çi aflu o mare
çi nespus de plåcutå liniçte interioarå în faptul cå nu må privesc
astfel de lucruri. Ca så zic aça, existenÆa mi-e mult mai simplå çi
mai linå fårå ele. Ducå-se dracului, cu nevasta çi cu ficaÆii lui
cu tot – cu toate socotelile çi chestiile lui „vitale“. (Ba, vedeÆi bine,
dimpotrivå: må çi indispune la culme mereu cu felul lui leçi-
nat-lålâu de a fi, cu vorbirea lui veçnic tåå-råå-gåå-naa-tåå, cu
låmuririle çi cu explicaÆiile lui ultra-detaliate çi bolnåvicios-me-
ticuloase privind ba niçte promisiuni ce i s-au fåcut de curând,
ba nu çtiu ce disputå în care ar fi intrat cu dracu’çtie cine, ba vreo
boalå nouå ce i se pare c-ar avea-o, ba... naiba så-l ia – cå pe
mine m-au trecut deja toate sudorile.) Mi-e cel mai adesea silå de
omul acesta, çi – aproape invariabil – dupå numai câteva minute,
ascultându-l, må înfierbânt çi må înfurii pânå aproape de isterie.
Aç da oricât numai så scap de el, så scap o datå de tortura aceasta
sistematicå, înceatå, ce vine picåturå cu picåturå peste urechile
mele çi peste toÆi nervii mei, så nu mai fiu cumva de faÆå, så må
evapor discret de sub pietroiul åsta de moarå care e prezenÆa çi
vorbåria lui toatå.
Ei, dar acum urmeazå tot dichisul situaÆiei, aici stå tot
clenciul çi aça pot så-mi vådesc eu semnul decisiv al generozitåÆii
mele victorioase çi al binecuvântatului meu rafinament social,
al artei mele neîntrecute de a tråi: cåci eu urlu çi må înfurii numai
pe dinåuntru, må înfurii çi spumeg doar aça, pentru mine; e
adevårat, må trec toate apele suportându-l, dar numai eu çi bunul
Dumnezeu çtim de acest lucru. Atâta, numai noi doi! Cåci, în
toatå vremea asta, amicul are în faÆå chipul cel mai deschis çi
mai ospitalier din lume, privirile cele mai blânde çi mai compå-
timitoare îl învåluie; el beneficiazå, în toatå vremea aceasta, din
partea-mi, de un surâs mereu complice çi mult-înÆelegåtor. Îl prind
discret de braÆ, îi aranjez haina çi îl Æin numai în sfaturi priete-
nos-înÆelepte, îl încurajez cu multe vorbe generoase çi faÆa mea
este pentru el toatå numai zâmbet. Fac în aça fel încât så creadå
pe indiciul celei mai amare decåderi; ei bine, atunci îmi pare de o
se poate så nu-Æi resimÆi corporalitatea, a ta çi a lumii din jur, ca
ce te sufocå; când – dacå eçti cât de cât cinstit cu tine însuÆi – nu
så fie, fiind totuçi de o cu totul altå naturå decât e sufletul –
pentru nesfârçirea sufletului tåu; atunci când – oricât de mare ar fi
lumea aceasta, toatå, e încå prea strâmtå pentru îndråzneala çi
dupå måsura çi însemnåtatea propriei sale naturi. Atunci când
cându-le çi inversându-le importanÆa, ci ia întotdeauna orice lucru
interveni în aceastå lume însåçi, agresând lucrurile ei, ameste-
fireascå çi cât de cât decentå la lumea în care te trezeçti nu poate
ridicolå, sado-masochistå – auto-încarcerare. Or, o raportare
odinioarå“ au nutrit o silå organicå faÆå de aceastå – înjositoare,
påmânt? Vremurile cu adevårat bune, timpurile glorioase „de
la ce bun så te mai legi aça, prosteçte, de o bucatå nenorocitå de
legare de glie. Cåci, atunci când ai, oricând, la îndemânå Cerul,
mare nu a îngåduit vreodatå o astfel de – mai mult decât jalnicå –
insul biped. Nici o epocå „sånåtoaså“, nici un timp cu adevårat
foarte subtile – degeneråri spirituale ce-l nåpådeçte, câteodatå, pe
Patriotismul e, dupå toate aparenÆele, semnul unei anume –
psihiatriei.
adecvat, decât în termeni teologici sau, eventual, în termenii
Despre patriotism. Despre patriotism nu se poate vorbi,
25 iulie 19...
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 31
stupizenie nåprasnicå, deçertåciunea deçertåciunilor îmi pare, så-Æi
fereci çi så-Æi îngropi sufletul sub un petec oarecare de påmânt; çi
asta – numai pentru simplul motiv cå Æi s-a întâmplat så te naçti
pe-acolo.
Patriotismul presupune, dupå cum se vede, un fel de misticå
degeneratå, o misticå maimuÆåritå obraznic çi sufocatå sub toate
gunoaiele vulgaritåÆii: se acordå caracter providenÆial, caracter de
lucru hotårât de dinainte de facerea lumii unor împrejuråri care,
prin chiar natura lor, sunt fiicele bune ale întâmplårii, odraslele
hazardului çi ale capriciilor omeneçti. Cåci – în faÆa misterului
fundamental prin care cineva se iveçte într-o bunå zi în lume –
locul, peisajul çi celelalte detalii casnice ale respectivei iviri pålesc
cu desåvârçire. Eu: fiinÆa aceasta cea mai consistentå, mai presus
de toate câte sunt, mai însemnat çi mai evident decât oricine
altcineva; eu – aceastå adevåratå parodie de Dumnezeu (de alt-
minteri, singurul lucru prin care am învåÆat så-l cunoaçtem cât
de cât pe acest Dumnezeu); eu, deci, aceastå curatå minunåÆie, nu
câçtigå çi nu pierde nimic, nu sporeçte çi nu scade, nu râde çi nu
plânge, nu e mai bun çi nici mai råu dacå se trezeçte în lume într-un
Æinut cåruia i se zice Germania, ori FranÆa, ori dacå nu cumva i
se spune de-a dreptul Sri Lanka. Cå e srilanchez, bunåoarå, eu
aflå destul de târziu, iar aceastå descoperire a maturitåÆii nu-i
adaugå nimic calitåÆii sale fundamentale de eu. Ba chiar, dacå
acest eu e destul de sånåtos çi de senin, va çti så-i parå råu çi så
se ruçineze atunci când, så zicem, „ideii de srilanchez“ i se vor
asocia de prea multe ori ticåloçia, mizeria låuntricå, laçitatea ori
prostia patentå. Atunci nu-l va mai mângâia câtuçi de puÆin
„srilanchezitatea“ naçterii sale çi va trebui så descopere çi så
recunoascå limpede cå, de bunå seamå, fiinÆa lui moralå este cu
mult mai adâncå çi mai esenÆialå decât faptul accidental de a fi
srilanchez. Faptul metafizic copleçitor cå te-ai nåscut în aceastå
lume umbreçte pe vecie, irevocabil çi definitiv, împrejurarea cu
totul neînsemnatå cå ai fåcut-o în cutare sau cutare loc sau cå la
acea naçtere a cântat popa, rabinul sau vraciul guraliv al tribului.
maniere“ reparå pretutindeni proastele întocmiri ale firii, iar bine-
oamenii cred, din ce în ce mai mult, cå nu sunt singuri. „Bunele
CivilizaÆia triumfå astfel pretutindeni, pe zi ce trece, iar
* zimea tulburåtoare, very exciting, a acestui soi de revoltå – revolta
vântatå purtare. Peste måsurå de cuviincioaså.
Admirabil ins, prietenul acesta al meu. Ireproçabilå, binecu-
ultimul lucru la care te-ai fi putut gândi în momentul acela.
cele casnice çi de toate celelalte, deçi bag mâna-n foc cå åsta era
doare-n cur de viitorul meu. M-ai întrebat, apoi, de familie, de
întrebat ce planuri de viitor mi-am fåcut pânå acum, deçi te cam
M-ai întrebat – oh, prea-bunule! – plin de minunatå grijå, m-ai
darurile cu care zeii çi çcolile nu s-au zgârcit så te håråzeascå.
nu mai spun cå astfel, bunul meu prieten, Æi-ai vådit încå o datå
adevårat vrednic çi virtuos care çtiu cå eçti de când lumea. Ca så
purtat admirabil, încântåtor, „cu multå civilitate“, ca omul cu
trecând deci peste aceastå neînsemnatå çi scuzabilå scåpare, te-ai
nu çtiu cum ai ajuns s-o capeÆi pentru „jalnica“ mea persoanå,
la început, când era cât pe-aci så-Æi iaså pe faÆå sila aceea pe care
trecând – fireçte – cu vederea peste clipa aceea de neatenÆie de
criziei tale. Aståzi când, dupå atâÆia ani, ne-am întâlnit din nou,
de temeinic çtiu så preÆuiesc generozitatea çi rafinamentul ipo-
– Da, bunul meu prieten, da: vezi bine doar cât de mult çi
20 iulie 19...
21 iulie 19...
Çi ochiului meu i-a fost dat aståzi så vadå acest lucru cu
adevårat minunat, a avut parte de una dintre acele revelaÆii coti-
diene çi umile care pesemne cå, puse cap la cap, fac mult mai mult
decât toatå mult-låudata çtiinÆå omeneascå de prin biblioteci çi
academii. Am våzut, açadar, aståzi, curvele çi hoÆii de buzunare
agitându-se parcå mai abitir ca niciodatå înainte. „Vremuri de
såråcie cumplitå, m-am trezit spunându-mi: iatå-le barometrul,
barometrul lor viu, palid çi håmesit.“ Curvele ieçiserå la agåÆat cu
o våditå disperare, te pofteau så faci târgul totodatå cu obråznicie
çi cu implorare: niçte fåpturi frenetice çi firave, desfåçurându-se
undeva între leçinul de inaniÆie çi exaltarea religioaså. La rându-le,
çi hoÆii pe care i-am våzut se zåpåciserå de tot, lucrau neglijent,
fåcând prea multe concesii publicului de rând çi, astfel, primej-
duindu-se în chipul cel mai grav; de unde altådatå lucrau cu cea
mai desåvârçitå artå çi doar ochiului expert îi era dat så-i ghi-
ceascå, acum se pripeau çi aproape cå încercau, ca niçte jalnici
profani, så-Æi rupå pâinea din mânå. Se trådau, ca proçtii, prin
cel puÆin o mie de gesturi, lucru absolut stråin acestei brançe çi cu
totul nedemn pentru condiÆia lor.
Era, açadar, ceva la mijloc, ceva însemnat çi primejdios, dacå
çi unii çi alÆii îçi încålcau canoanele seculare într-un chip atât de
puÆin elegant. Era ceva esenÆial ce lovea drept în miezul condiÆiei
lor. – Ei bine, am realizat atunci cå nu poate fi decât un singur
lucru: såråcia tot mai våditå a vremurilor din urmå, fantoma urâtå
S-a spus doar: çi nåscocitorii de mituri mai moÆåie câteodatå.
çi se vådeçte a fi cu prea puÆin har întocmitå.
aceea råsuflatå cu pietroiul lui Sisif råmâne una cu totul palidå
curvelor, hoÆilor, cerçetorilor çi a bårbaÆilor întreÆinuÆi – fabula
Tocmai de aceea, pe lângå subtilitatea teologicå çi profun-
atentå i-ar fi fost cåutarea.
nu va fi putut afla nimic de felul acesta, oricât de îndârjitå çi de
înfåÆiça ruçinat, tot cu mâinile goale: degeaba l-am tot açtepta,
câteva veacuri bune, iar când, în sfârçit, va fi så vinå, ni se va
nici o milå – så caute çi iar så caute. Degeaba! Am avea a-l açtepta
atenÆie, så scotoceascå îndelung, så trudeascå cercetându-se fårå
fåcut prin ocolirea acestui teribil blestem! Så caute cu înzecitå
çi så ne spunå, apoi, dacå då cumva acolo peste ceva ce s-ar fi
într-adevår, revoltå metafizicå! Caute oricine în tainiÆele vieÆii sale
cele mai nemiloase, cele mai tiranice legi ale vieÆii – asta da,
Så ocoleçti sistematic blestemul stråmoçesc, så fentezi cu artå
*
N-a fost så fie!
am fi fost negreçit cu totul alÆii.
mai nobilå; ei traduc posibilitatea unei condiÆii la sânul cåreia
o altfel de umanitate, una doar posibilå, dar, fårå îndoialå, cu mult
luciferice: hoÆii, curvele çi toÆi ceilalÆi pomeniÆi mai sus vådesc
simÆuri – în sfârçit, fåpturi atât de problematice, complotive çi
nal în actul privirii – de la Aristotel încoace, cel mai nobil dintre
plative, artiçti înnåscuÆi ai expectaÆiei, fiinÆe concentrate profesio-
în sfârçit, o întreagå istorie universalå. Veritabile naturi contem-
chicoteascå çtrengåreçte împotrivå-i. Aça azi, aça ieri, aça mâine –
ca çi cum i-ar fi întors nonçalant spatele çi n-ar fi încetat så tot
çi când în grådina Edenului nu s-ar fi petrecut nimic semnificativ;
fiecare zi pe bunul Dumnezeu peste picior çi s-au purtat mereu ca
çi tulburåtor-îndråzneÆe care, de la Facere încoace, L-au luat în
tocmai pe aceçtia – dråguÆii de ei?) sunt acele fåpturi prea-fericite
bine, çi nobila tagmå a bårbaÆilor întreÆinuÆi; cum de i-oi fi omis
da, cum så nu: aveÆi toatå dreptatea! Am putea adåuga aici, foarte
COSTICÅ BRÅDÅæAN 28
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 25
a foamei. Iar ei, naturi superior înzestrate, sunt primii care simt
apropiindu-se astfel de spectre, sunt cei care le våd limpede
înainte ca alÆii så le bånuiascå måcar; ei primii se „alerteazå“, çi
asta chiar dacå lor li se întâmplå så prospere la momentul res-
pectiv. Chiar dacå încå nu flåmânzesc câtuçi de puÆin – ca simbo-
luri vii ce se aflå, ca fåpturi mediumnice çi alese, ei se pomenesc
dintr-o datå råvåçiÆi çi locuiÆi de lucruri mai adânci çi mai
însemnate decât ei înçiçi. Neapårat, ei trebuie socotiÆi a fi unii
dintre aleçii secreÆi ai lumii, ei – ca nimeni alÆii – întreÆin o relaÆie
întru totul specialå cu Dumnezeul blestemului stråmoçesc. Or,
se çtie prea bine cå forma imanentå, cea mai la îndemânå, sub care
ne este dat a ne întâlni cu blestemul acesta este foamea: pur çi
simplu, nevoia aceea vie, compulsivå, de a apuca çi a devora puÆin
câte puÆin lumea din jur. Dumnezeu nu ne putea ruçina într-un
chip mai cumplit decât fåcându-ne så ne fie foame; cu tot ceea
ce urmeazå de aici.
Or, iatå cå, dintre atâÆia muritori, Dumnezeu a gåsit de cu-
viinÆå så-i aleagå pe unii în care så ipostazieze – plastic, expresiv,
în carne çi oase – limita noastrå fundamentalå, marginea ruçinatå
çi jalnicå a fiinÆei; så-i aleagå pe unii pe care så çi-i facå icoana
sa preferatå despre noi – imagine pe deplin catalepticå çi ilus-
tratoare a puÆinåtåÆii noastre existenÆiale. Ei existå ca så ne amin-
teascå mereu, cu teologicå exactitate, cine suntem; ce fel de fiinÆe,
aproximative çi precare, am fost fåcuÆi så fim. – Curvele, hoÆii
çi cerçetorii (cåci, e limpede, çi despre aceçtia din urmå ar putea
fi vorba aici) trebuie socotiÆi agenÆii discreÆi ai vrerii lui Dumnezeu
pe påmântul oamenilor: spre a le trasa acestora marginile meta-
fizice ale condiÆiei lor çi a-i dådåci fårå încetare despre adevårata,
mårunta lor måsurå: „În sudoarea feÆei tale îÆi vei mânca pâinea ta,
pânå te vei întoarce în påmântul din care eçti luat...“
Aça încât, celui ce çtie så priveascå cu oarece onestitate la
ceea ce se petrece cu lumea din afara sa, toatå povestea istoriei
universale nu i se va mai putea pårea, la rigoare, decât una banalå,
blestemat-repetitivå, o relatare fårå sare çi piper despre truda
generaÆiilor asudând la nesfârçit pentru a-çi mai putea purta încå
o zi, încå un ceas, încå o clipå måcar trupul de carne prin lume.
smulså trudei). Iatå, açadar, cum curvele, hoÆii çi cerçetorii (Oh,
(cum spuneam, o moarte anticipatå çi degustatå cu fiece noapte
a cåror formå curentå de a fi este agonia, faptul de a fi pe moarte
oamenilor una iremediabil bolnavå, iar din oameni un soi de fiinÆe
så sfideze, prometeic, trauma originarå, cea care a fåcut din specia
Çi, astfel, ei råmân ca atare, råmân aça in aeternum. Råmân
pieziç înÆelepciunii divinelor planuri.)
veacurilor. E ca çi cum, trufaç la culme çi nelegiuit, te-ai pune
împotriveçti unor lucruri ce s-au hotårât încå înainte de începutul
au ceva ce amintesc de siguranÆa predestinårii! E zadarnic så te
un hoÆ de buzunare este legat de punga celor ce asudå, toate acestea
astfel, cu care un cerçetor Æine mâna întinså, fanatismul cu care
(N-aÆi remarcat oare: îndârjirea cu care o curvå Æine så råmânå
cåci cine a våzut vreodatå negociindu-se vocaÆia?
Nu existå, în cazul lor, aproximaÆii, cedåri çi lucruri negociabile –
picioare, mai degrabå ar cråpa pur çi simplu decât så se predea.
çi-au dat-o obol. Ei mai degrabå ar leçina de foame, s-ar usca pe
sudoarea lor lipså, prin agonia unei munci ce ei niciodatå nu
aça fel încât så „fenteze“ armonia çi desåvârçirea creaÆiei prin
feÆei tale îÆi vei mânca pâinea ta...“ Ei veçnic au çtiut så facå în
ei zi, så ocoleascå acest cumplit ultimatum divin: „În sudoarea
celui mai desåvârçit – au çtiut încå de la începutul lumii, din prima
nåucitoare nonçalanÆå, binecuvântaÆi fiind cu taina meçteçugului
ca niçte îngeri, curvele, hoÆii çi cerçetorii au çtiut pururea – cu o
Ei bine, dar iatå acum minunea cea mare: firavi çi discreÆi
toatå întinderea veacurilor.
niilor voastre, o zi – una singurå – mai lungå çi mai tristå decât
se cheamå cå aÆi urmårit „o zi din viaÆa omului“, din viaÆa dom- nament, încep så sarå råu de tot preÆurile la sedative.
må rog – atunci când este cel mai puÆin.) În sfârçit, cum se spune, soare – atâta doar cå în lumea aceasta, transfiguratå de atâta rafi-
existenÆei el çi-o atinge mai cu seamå atunci când nu este, sau – Atâta doar – dacå tot m-am apucat din nou så caut pete în
logic, cea mai înaltå fericire este pentru el så nu fie, plenitudinea novatå çi uitucå.
fericire posibilå så zacå çi så doarmå astfel. (Aça încât, urmeazå Jubileazå! Se hlizeçte – çi e fericitå! Sigur cå da: fericitå, nevi-
a o mai putea spune de-acum – va fi pentru el cea mai întreagå sårbåtoare, abandonatå frenetic unui nesfârçit carnaval secular.
çi se va împårtåçi bucuros din blânda nefiinÆå a pietrei. Çi – fårå a fiinÆei bipede: solitudinea. Lumea e acum – iat-o! – mereu în
cåzut – va dormi negreçit somnul pietrei, çi va visa visele pietrei, ale singuråtåÆii, de durerea aceasta îngheÆatå, înnåscutå çi esenÆialå
umilit, devastat, se pråbuçeçte ca un bolovan. Iar atunci – aça facerile societåÆii te silesc acum så uiÆi de spaimele necruÆåtoare
27 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 22
26 COSTICÅ BRÅDÅæAN
Nimic nu mai råmâne din spectacolul lumii în afara acestui chip
trudit, asudat, desfigurat de muncå pânå la nimicire; aici e con-
Æinut totul, tot ceea ce este mai esenÆial, determinaÆia fundamen-
talå a fåpturii noastre, legea noastrå ultimå: restul nu e decât
frivolitate, iluzie çi vorbårie filozoficå. (Çi cât de mult ar câçtiga –
în profunzime çi adevår, învåÆåtura omeneascå dacå – din nu çtiu
ce pudibonderie teologicå, n-ar înlocui pretutindeni cuvântul
acesta viguros, tulbure çi råsunåtor: „blestem“, cu acela, mult
mai blajin çi mai puÆin înfricoçåtor, al „legii“! GândiÆi-vå numai,
câtå cinstitå çi francå exactitate ar fi cuprinså atunci în niçte
formule de genul: „blestemul gravitaÆiei“, sau „blestemul gene- Un hoÆ vroia så scoatå din grådina lui Rabi Volf un sac de
ticii“, sau „blestemul cererii çi ofertei“!) cartofi. Rabi ståtea la fereastrå çi våzu cum se chinuieçte omul så
Prin urmare, economia politicå trebuie socotitå drept cea mai scoatå sacul. Se gråbi så iaså çi-l ajutå så-çi aburce sacul pe umeri.
însemnatå dintre toate çtiinÆele oamenilor, ca una ce se ocupå Ai lui îl mustrarå: „Chiar tu l-ai ajutat så fure cartofii!“
sistematic cu studiul urmårilor çi cu aplicaÆiile practice ale påca- Le råspunse: „Nu credeÆi cå orice om, fie el çi hoÆ, trebuie
tului originar: a acelui crucial eveniment divino-uman, singurul ajutat?“*
care då un sens ferm vieÆii omului çi o direcÆie preciså istoriei sale.
Dar, mai ales, singurul care îi då un contur hotårât çi o înaltå
ipostaziere bunului Dumnezeu: cåci – spuneÆi-mi! – cine altcineva
decât un Dumnezeu cu adevårat mizericordios putea îngådui så
existe o fåpturå atât de jalnicå, atât de neînchipuit de slutå – veçnic
håmesitå çi oricând pregåtitå spre a se deçerta – precum e omul?
Iatå-i, bunåoarå, o frânturå oarecare din „viaÆå“: o datå cu
primii zori, omul acesta – trezit întotdeauna cu punctualitate de
maÆele lui goale – se ridicå, se scarpinå, salutå printr-un amplu
cåscat lumea, çi abia dacå se mai dumireçte pe jumåtate cå numai-
decât se çi aruncå spre a face så porneascå toatå zumzåiala plane-
tarå, spre a pune iaråçi în funcÆiune tot tåråboiul acestui mare azil,
întreÆinând astfel – pentru încå o clipitå – superba inutilitate cos-
micå. Or – çi aici e partea cea mai neverosimil de tristå a întregii
afaceri – în toatå vremea aceasta el nu e nicidecum fericit: ca unul
ce trudeçte mai vajnic decât o vitå de povarå, asudå çi plânge,
sângereazå çi se då de ceasul morÆii, cârteçte çi îçi blestemå zilele * Dupå toate aparenÆele, aceastå nåstruçnicå povestire Isaac Bernstein çi-o
cât e ziua de lungå. Tot spectacolul acestei patologii at work – çi va fi putut copia (çi låsat-o printre foile sale) çi din traducerea româneascå a
nu unul nemaipomenit de interesant, la urma urmei – nu va cårÆii lui Haim Bloch, Povestiri hasidice, de la pagina 195 (apårutå la Editura
conteni decât abia cåtre apusul soarelui, când insul cade ruçinat, Cartea Româneascå, în 1994). (C.B.)
råmâne mereu aceeaçi. Pe scurt, mori cu adevårat atunci când nu
au aflat despre dânsa. – E ca çi cum, cu sau fårå ei, lumea ar
lumii acesteia – astfel încât så tråiascå, så-çi asume ceea ce tocmai
ei nici n-ar mai fi, ca çi cum nici nu s-ar mai regåsi ca fiind ai
vedea, ce vor citi çi vor auzi – totul va trece pe lângå ei ca çi cum
tot ceea ce vor mai afla despre lumea din jur, tot ceea ce vor mai
lor låuntrice, cå – din clipa aceea, tot ce li se va mai întâmpla,
Råspuns: înseamnå cå li se închid iremediabil toÆi porii fiinÆei
chipul acesta ciudat, råmânând încå multå vreme în viaÆå?
Dar ce înseamnå, la urma urmei, cå oamenii mor, cå mor în
de când se vedeau tineri, în „floarea“ vârstei.
vor „råci“, ei înså vor fi murit deja de multå vreme, poate încå
maticå; ceva limpede pentru oriçicine. Or, atunci – atunci când se
o moarte aparentå. Una oarecum vulgarå, våditå çi neproble-
trupul – trupul acela aparÆinåtor lui dupå fire – aceasta e numai
lumea, moartea prin care påmântul îçi cheamå violent-grosolan
moarte, moartea comunå, de care çtie çi pe care o vede toatå
adesea ea li se întâmplå fårå ca ei måcar så-çi dea seama. Cealaltå
ca unul ce s-a vândut definitiv evreilor çi masoneriei mondiale.
adevårata lor moarte, moartea lor propriu-ziså, chiar dacå cel mai nezeu prea desuet, prea vetero-testamentar, „înstråinat“, „desÆårat“,
întotdeauna, mai întâi, într-un chip discret. Çi totuçi, aceasta e solut nici o çanså: va fi scos în afara legii, cåci va fi socotit un Dum-
apoi îi vedem încå treji, umblând çi agitându-se prin viaÆå; ei mor Dumnezeul clasic cu care ne-a deprins teologia, nu mai are ab-
rosimil de tineri. Aça se face cå ei mor, mor de tot, chiar dacå mai eventual cu un „mânca-Æi-aç“ în coadå. Altfel, så çtiÆi, Dumnezeu,
Regula este ca oamenii så moarå tineri – neînchipuit, neve- ba învåÆând så arunce aça, printre dinÆi, câteva vorbe neaoçe –
M-am gândit aståzi la urmåtorul lucru: (çi socotindu-l numaidecât pe Çtefan atât „mare“ cât çi „sfânt“),
cu frumosul brâu tricolor, ba punându-se la punct cu istoria Patriei
1 august 19... a se îmbråca în mândre straie populare, înfåçurându-çi mijlocul
împrumute câte ceva din specificul naÆional: ba deprinzându-se
teze la noua situaÆie – decât dacå va fi destul de inspirat ca så
mai rezista în competiÆie decât dacå va fi isteÆ çi va çti så se adap-
acesta devine, evident, unul oarecum învechit çi superfluu. Nu va
Avraam çi Isaac, Dumnezeu lui Petru çi al lui Toma, Dumnezeul
s-a aråtat printre tunete çi în furtunå, Dumnezeul lui Iov, al lui
Dupå toate acestea, adevåratul Dumnezeu, Dumnezeul ce
un uçor tremur în glas. Ç.a.m.d.
le vor rosti, vor fi învåÆaÆi så stea cu capul descoperit çi så aibå
vor mai învåÆa rugåciuni cu îngeri, ci „poezii patriotice“, iar când

COSTICÅ BRÅDÅæAN 36

48 COSTICÅ BRÅDÅæAN

tråiascå çi alÆii, cåci mie îmi ajunge atâta cât a fost pânå aici; e
destul, e prea destul; må copleçeçte, må istoveçte, prea må simt
depåçit de toatå aceastå curgere ce n-o mai pot pricepe!) – Çi,
astfel, ajungem så ne retragem tot mai mult din viaÆå – din viaÆa
cea vie – çi, tot cåutându-ne tihna, så începem a muri: ajungem så
gândim çi så raÆionåm în automatisme, så rostim çi så fim spiri-
tuali prin automatisme, så mâncåm, så bem çi så ne îndestulåm
cu automatisme, så iubim slujindu-ne mai ales de automatisme
ç.a.m.d. Nimic nu mai poate råmâne în afara tiraniei lor atotcu-
prinzåtoare; totul, de la o vreme, totul începe så fie cuprins de
rutinå, de moarte çi de repetiÆie: moartea – atotståpânitoare, çi
repetiÆia – vadul prin care intråm în moarte.
Cåci moartea, dintre atâtea cu care ne întâlnim în viaÆå, e
legatå cel mai strâns de repetiÆie çi de nevinovåÆia, de inconçtienÆa
„facerii aceluiaçi lucru“. ÎnvåÆându-mi mâna så facå, inconçtient
çi mecanic, cutare treabå, e ca çi cum, fåcând-o, eu încetez într-o
bunå måsurå så mai fiu; eu mor pe jumåtate, çi numai mâna mea
råmâne – amintire vagå a ceea ce am fost. Iatå, astfel, punctual,
unde anume s-ar putea localiza începutul neaçteptat al morÆii
mele – încå în viaÆå fiind!
(Dar de unde aceastå – atât de tulburåtoare – vecinåtate a
morÆii cu repetiÆia? De ce, dintre atâtea câte se petrec în lume,
moartea çi-a ales tocmai repetiÆia drept vad çi poartå?
Pesemne – încercând un soi de explicaÆie istorico-arhetipalå –
pentru cå repetiÆia este modalitatea cea mai eficientå çi mai directå
de a opri timpul „pe loc“, de a-l „descânta“ çi a-l „vråji“ pânå la
înmårmurirea completå. Iar cercul, ca reprezentare figurativå
arhetipalå a repetiÆiei, este locul unde poÆi „fereca“ tot ceea ce
pofteçti – inclusiv timpul, dragostea çi viaÆa; trasând cercul com-
plet, cu grijå pânå la ultimul punct, ai çi închis într-însul – magi-
co-ideogramatic – tot ceea ce Æi-ai propus. De aceea, repetiÆiile,
mai ales repetiÆiile rituale, miçcårile repetate întocmai la nesfârçit,
au fost întotdeauna „cheia“ unei deschideri cåtre dincolo, cåtre
patria „statorniciei“, a nemiçcårii çi a morÆii. RepetiÆia, ritualistica,
canoanele – toate acestea au fost pretutindeni modalitåÆile cele
mai curente de a invoca çi de a comunica cu nevåzutul, cu Æinutul
Så examinåm... un extras din jurnalul intim al lui Johann
Paul Kremer, medic la Auschwitz în 1942. Pe data de 5 sep-
tembrie, el scrie: „Am asistat pe la prânz la o acÆiune specialå
în lagårul de femei (musulmane) – cea mai cumplitå oroare.
Adjutantul Thilo, chirurg militar, avea dreptate când mi-a spus
aståzi cå ne aflåm la sfârçitul lumii (anus mundi). Seara, pe la
orele 20, a avut o altå acÆiune specialå cu un detaçament din
Olanda.“ În ziua urmåtoare, pe 6 septembrie, el noteazå cu totul
altceva: „Aståzi, o excelentå maså duminicalå: ciorbå de roçii,
o jumåtate de pui cu cartofi çi salatå de varzå roçie, desert çi
excelenta cremå de vanilie.“ Så fie oare aceeaçi persoanå care
constatå într-o zi cea mai cumplitå oroare, notând expresia... anus
mundi, çi care, în ziua urmåtoare, nu face altceva decât så descrie
meniul de la cina servitå? Nu trecuserå decât douåzeci çi patru
de ore. De fapt, tranziÆia este çi mai brutalå: punând pe hârtie
evenimentele din ziua de 6 septembrie, Kremer nu putea så nu
citeascå çi rândurile scrise în ziua precedentå, dar el citeçte una,
apoi adaugå altceva: o trimitere la moarte care provoacå groaza,
o cinå gustoaså.*
* Sursa acestui citat este clarå, çi anume Tzvetan Todorov, Confruntarea
cu extrema (traducerea româneascå a apårut la Editura Humanitas, în 1996), la
pagina 155. (C.B.)
ne era de trebuinÆå. (Gata! – mie unuia îmi ajunge! Så mai
al nostru. Restul nu ne mai intereseazå; ne-am luat tocmai cât
çi så råmânem locului spre a ne trage sufletul într-un timp numai
atunci, obosiÆi çi håituiÆi de atâta timp, cåutåm så-l oprim cumva
pentru cå nu-i reziståm, mai are nevoie încå de alÆii çi alÆii. Çi
insuportabil pentru noi. Ne copleçeçte çi ne epuizeazå rapid;
Or, timpul e întotdeauna ceva prea tare, prea nåucitor çi prea
timpului, a timpului lui Dumnezeu curgând peste aceastå lume.
cådem råpuçi sub neputinÆa de a ne mai împårtåçi din triumful
s-au nåscut din femeie; e soarta mea, çi a ta, çi a atâtora încå: så
– Aceasta, moartea aceasta e soarta celor mai mulÆi dintre cei ce
care – atât de fidel! – traduce ruina nevåzutå a fåpturii lor terestre.
sålaç, din rutina funebrå ce-i învåluie iremediabil çi-i macinå, çi
dinea îndelung çi grijuliu cultivatå sub care çi-au såpat ultimul
comune“ ce-Æi råmâne pe suflet dupå ce i-ai întâlnit; din platitu-
morminte; moartea aceasta se simte din cenuça tuturor „locurilor
cu coroanele din flori de hârtie ce se açeazå pretutindeni peste
mulele tip, alcåtuirile foçnitoare de cuvinte care aduc atât de mult
sub care se îngroapå adânc – frazele acelea çablonizate, for-
inçi: ei, cei de altådatå. Asta se simte mai cu seamå din frazele
sunt decât propriile lor cadavre ambulante ce amintesc de niçte
vremea asta, ei nici nu sunt de faÆå, ei sunt deja morÆi, ei nu mai
întrebi de familie, çi le urezi sånåtate, dar – de fapt – în toatå
întâlneçti, firesc, pe stradå, dai mâna cu ei, îi îmbårbåtezi, çi îi
acum respirå çi umblå, unde se nutresc, dorm çi procreeazå. – Îi
meritatå tihnå, e mediul cel mai adecvat, cel mai blând, unde ei
automatismul e acum patria lor primitoare çi aducåtoare de bine-
cum ei înçiçi ar deveni doar un imens, un monstruos automatism;
ciudate, care te mai laså o bucatå de vreme så „tråieçti“. E ca çi
çi mai „urât mirositor“ al morÆii lor; al morÆii acesteia discrete,
tisme çi stereotipii – acesta ar fi semnul decisiv, cel mai agresiv
îngroape definitiv sub rutinå çi obosealå sufleteascå, sub automa-
nu çtiu cårui obscur blestem ce le dirijeazå vieÆile, reuçesc så se
Oamenii mor, pesemne, în acest fel atunci când, sub puterea
îÆi vine foarte greu så umbli aça, neprevenit, printre morminte.)
nu çtii de unde så-l iei pe ins: çi duci instinctiv mâna la nas, cåci
47 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
46 COSTICÅ BRÅDÅæAN
mai vezi cum creçte iarba, ori atunci când, våzând frunzele cum
cad, nu te mai poÆi gândi decât c-a venit toamna; mori cu adevårat
atunci când începi så pierzi timpul.
Îl auzi pe câte unul vorbindu-Æi mereu despre copilåria ori
despre adolescenÆa lui minunatå, scriind (alte çi alte) cårÆi numai
despre acel timp aurit; legånându-se, îmbåtat, în nostalgiile acelor
vremi paradisiace. Tot ceea ce s-a petrecut cu el mai târziu n-a
mai avut deloc însemnåtate, e ca çi cum nici n-ar fi fost, ca çi cum
nici nici nu s-ar fi întâmplat – e ceva mort. El s-a oprit de mult
acolo, în anii lui de liceu, când – ce lucru mare! – a descoperit
lumea, iar, oricând mai târziu, lumea aceasta – în fiecare zi proas-
påtå, în fiecare zi alta – lumea aceasta n-a mai fost pentru el alta
decât tocmai aceea descoperitå atunci, în prima, frageda lui
tinereÆe. Oricare alta ar fi ilicitå çi, mai ales, „urâtå“, o lume nein-
teresantå çi, mai ales, „stråinå“. BineînÆeles, el va fi deseori socotit
„copilåros“, poate chiar „infantil“, se va „copilåri“ çi se va alinta
la nesfârçit cu trecutul lui idilic, iar asta va alcåtui de fapt toatå
viaÆa lui ulterioarå. CårÆile adolescenÆei îi vor råmâne pururea cårÆi
„de cåpåtâi“ – adevåratele depozitare ale înÆelepciunii speciei
noastre, ceva niciodatå egalat; prietenii descoperiÆi atunci vor fi
oamenii cei mai buni pe care i-a fost dat så-i cunoascå, singurii
prieteni cu adevårat; drumurile båtute atunci vor fi cele mai
însemnate drumuri pe care cineva le-ar putea stråbate într-o viaÆå
de om. Întreagå fiinÆa lui låuntricå fiindu-i legatå iremediabil de
acei ani, iar el proiectat parcå pentru eternitate în amorÆirea acelui
timp, toatå noutatea lumii, tot misterul timpului: minunea zilei de
mâine – faptul acesta umil, dar cu adevårat dumnezeiesc, cå vine
ziua de mâine – îi vor fi, negreçit, interzise.
Sau, tot aça, îl regåseçti, „dupå douåzeci de ani“, pe un „vechi
amic“; çi te minunezi cå-l afli çi acum – cum spune limba cu atâta
ironie – „neschimbat“. Într-adevår, e neschimbat, e parcå „acelaçi“.
Çi nici nu se poate altfel: pentru cå morÆii nu se mai schimbå, lor
nu li se mai întâmplå nimic, afarå doar, o vreme, de creçterea
unghiilor çi a pårului. E acelaçi insul, cu aceleaçi expresii, cu
aceleaçi ticuri, cu aceleaçi bancuri ofilite: parc-ar fi nemuritor.
(Te simÆi uçor incomodat, te fâsticeçti fårå încetare, pentru cå
chiar unii dintre teologi – ca cei ce cunosc ca nimeni alÆii toate
desueÆii teologi. Dacå nu cumva, lucru mult mai semnificativ,
de comportament – iar aceçtia sunt cei ce i-au înlocuit acum pe
cialiçti, experÆi în întreÆinerea çi dirijarea acestei recente mutaÆii
cuiva rob umil – acestea au råmas întregi în ins. Vor exista spe-
câmpul vederii lui, dar propensiunea de a adora, voinÆa de a fi
Patriei ce vor fi spânzurate peste tot. Cåci o fi dispårut Cerul din
de slavå, pânå la måreÆele, înfricoçåtoarele icoane ale Pårintelui
comportamentului religios: de la tremuratele, îmbåtåtoarele imnuri
purtarea insului în faÆa Puterii va începe så îmbrace toate semnele
încât – ca rezultat al evenimentului inversator pomenit mai sus –
va aråta pretutindeni obedienÆå çi prea-umilå plecåciune. Aça
adevårat Dumnezeu; i se vor aduce osanale, prinos de laudå, i se
çi proclamat atotputernic, så fie cinstit çi preamårit asemenea unui
are çi, mai ales, çtie cum så-çi arate puterea, så fie socotit de îndatå
Astfel, se întâmplå, bunåoarå, ca cel ce – aici, pe påmânt –
mai terestre pe toate cele ce nu le mai poate atinge în Ceruri.
så le socoteascå cereçti pe toate cele ce le vede pe påmânt, çi tot
mai mare nechibzuinÆå de care pot fi oamenii în stare: va începe
fårå nici måcar så-çi dea seama de ce face – va fi în stare de cea
çi neostoit încå pentru a fi pierdut Cerul din vedere, atunci el –
oboseala çi rutina spiritualå a veacului, atunci, cu ochii în påmânt
insului devin prea grele çi când ele ajung så se încarce de toatå
Tot despre patriotism. Pesemne cå, atunci când pleoapele
26 iulie 19...
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 35
tainele închinåciunii çi toatå maçinåria secretå a sufletului – se
vor dovedi acum cei mai de neînlocuit, cei mai pricepuÆi în
treburile Puterii. Cåci nu e nimeni ca ei atât de adânc deprins
cu sufletul omului – cu materialul acesta moale, reavån, care nu
foloseçte, nu poate folosi la nimic altceva decât la subjugare çi
dresaj. (Så te mai miri atunci aflând cå, la curtea nu çtiu cårui
mic tiran al vremurilor din urmå, tocmai un teolog fusese acela
ce susÆinea mai abitir introducerea ritualului de tip bizantin în
politicå, cåci, spunea el, e ceva îndelung verificat çi sigur supu-
nerea completå a prostimii la acest soi de liturghie!)
Apoi, în aceeaçi ordine råsturnatå a lucrurilor, locul unde Æi
s-a întâmplat så te trezeçti în lume va fi nici mai mult nici mai
puÆin decât Patria, adicå Æinutul acela însorit, serafic, locul a toatå
fericirea çi mângâierea din preajma lui Pater. (Oh, da, aÆi ghicit,
fireçte: cerul s-a çi pogorât – generos – peste påmânt, iar ceea ce
odinioarå Augustin numea „in Patria“ nu mai înseamnå acum
„în ceruri“, alåturi de Tatål, ci în mahalaua bucureçteanå, alå-
turi de sectoristul plutonier major.) Iar aici vei auzi, precum într-o
veritabilå bisericå, trâmbiÆându-se din toate pårÆile: „påmântul
sfânt al Patriei“, „jertfå pe altarul stråbun al Patriei“, „a-Æi sluji
Patria“, „în slujba idealurilor naÆionale“ etc., etc. Toate atributele
çi numele cu care îl chemam odinioarå pe bunul Dumnezeu sunt
îndreptate acum cåtre acest cer mai mic, atât de la îndemânå çi
de darnic în epifanii, spre acest Eden prea-accesibil care e „på-
mântul patriei“, cu conducåtorii çi teologii lui cu tot. Toate lucru-
rile credinÆei vor fi re-direcÆionate acum dinspre Cer înspre
„Æåriçoarå“ çi vor purta semnul specific: cruciada, sacrificiul în
numele a ceva sfânt, va fi rebotezatå çi va purta ciudatul nume
de „lupta sfântå pentru eliberare naÆionalå“ (sau altceva de felul
acesta), iar credinÆa nu va mai fi credinÆå pur çi simplu (credinÆå
înfioratå çi timidå, credinÆå nesperatå çi imposibilå, credinÆå
îndelung râvnitå çi niciodatå pipåitå, în sfârçit, credinÆå: cel mai
mare miracol al vieÆii), nu – nicidecum! – ci ea va fi acum „cre-
dinÆå stråmoçeascå“. Çi, cu cât va fi mai stråmoçeascå – chiar dacå
va ajunge så fie mai puÆin credincioaså – cu atât ea va fi mai
respectabilå çi mai neruçinat flatatå. Tot aça, copiii de çcoalå nu
pricina aflându-se la pagina 223. (C.B.) acelaçi Tzvetan Todorov, la pagina 155 (C.B.). * Dupå
traducerea româneascå a cårÆii, apårutå la Editura Univers în 1998, textul cu
în rânduri repetate cå îl iubeçte nespus). Pentru conformitate, am recurs la
Povestirile hasidice ale lui Martin Buber (despre care, de altfel, a mårturisit
Isaac Bernstein îçi va fi copiat acest fragment, în Jurnalul såu, din
*
în locul altcuiva, care s-ar ruçina så vinå.“*
Putea liniçtit så vinå singur, amågindu-må cu vorbe cum cå vine
çiret tensionat. „Prietenul tåu“, a spus rabinul, „este un prost.
Rabi Naftali çi-a privit surâzând vizitatorul cu chipul în mod
sarå pentru fiecare påcat în parte. moartea fiinÆelor umane care îi semånau?*
intereseze ce operaÆie de purificare corespunzåtoare este nece- am înfåptuit acele acte“. De ce muzica îl fåcea så plângå, çi nu
nu s-a mai putut hotårî så vinå singur, dându-i însårcinarea så se jatå; la procesul såu declara: „N-am simÆit nici o emoÆie când
un prieten al såu care ar fi påcåtuit atât de mult încât, de ruçine, gazare, observându-le agonia printr-o ferestruicå special amena-
pocåinÆa de dezlegare. De aceea, se apucå så povesteascå despre înainte, el împingea cu mâna lui femeile dezbråcate în camera de
påcatele, çi totuçi trebuia så le mårturiseascå pentru a primi nute care nu mergea destul de repede; la Struthof, unde lucrase
gândul cå va trebui så-çi recunoascå în faÆa rabinului toate Birkenau, era capabil så-i spargå capul cu ciomagul unei deÆi-
Ropschitz ca så afle ce îndatoriri are în acest scop. Se ruçina la çi care fusese librar înainte de a fi comandantul lagårului de la
Un påcåtos doritor så se cåiascå a venit la rabinul din Dar acelaçi Kramer, care plângea când asculta Schumann
40 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 41
Orice ai face, aceasta e prima evidenÆå, cea mai neîncetat-pre- acelaçi deopotrivå çi pentru regi çi pentru plebe, çi pentru sfinÆi çi
zentå çi mai teribilå, din viaÆa oricårui muritor: singuråtatea. pentru bicisnici, çi pentru frumoçi çi pentru sluÆi, çi pentru înÆelepÆi
Descoperindu-må atât de singur, atât de iremediabil singur, pur uscåÆivi, çi pentru oligofreni cu bale la gurå, çi pentru curve casate
çi simplu må tulbur dincolo de orice måsurå, må pierd dintr-o datå çi nemângâiate, çi pentru fete båtrâne, veçnic bolnave de misticism
cu firea într-atâta, încât ajung så må înduioçez de mine însumi çi råvåçite de nostalgii pururea fårå obiect, çi pentru..., dar pentru
çi-mi vine så-mi plâng în hohote de milå. Så plâng çi iar så plâng, cine nu e singuråtatea lucrul cel mai de seamå? Singuråtate – cea
pânå så-mi sece ochii! Dar, la urma urmei – poate cå mai apuc care alåturi de moarte îi faci pe toÆi muritorii cu desåvârçire egali!
eu så-mi zic – la ce bun så plângi, la urma urmei, atâta vreme cât
nu te vede nimeni, când nu e nimeni så te vadå? Çi ce plâns mai *
e åsta? Så plângi aça – laç, mediocru – singur ca un prost. Så plângi
de unul singur: åsta e un adevårat chin; aça ceva e un plâns defi- Dar oare nu cumva singuråtatea e chiar o moarte în minia-
nitiv ratat, forma cea mai mizerå çi mai jalnicå de ratare. Ori, poate, turå? O moarte în viaÆå, o moarte cotidianå çi nelåmuritå? Singu-
doar una dintre percepÆiile cele mai discrete çi mai fine ale ratårii? råtatea, singuråtatea concretå, purå çi simplå, nu e ea oare cea mai
neaçteptatå, cea mai subtilå çi mai discretå experienÆå a morÆii?
*
Dar, ca så fiu niÆel profund, oare te-ai putea simÆi ratat – ar
fi cu putinÆå så existe o astfel de simÆire – într-o lume în care n-ai
fi chiar atât de singur pentru cå Dumnezeu ar binevoi så existe?
*
Oglinda este trupul singuråtåÆii; epifania ei tristå çi rece,
ipostaza ei transparent-vizibilå. De aceea, întotdeauna acolo unde
existå multe oglinzi, existå çi multå singuråtate. Oglinda, cu neantul
ei discret, molatec-argintiu, însoÆeçte pretutindeni singuråtatea,
precum ar face-o o umbrå subtilå. Cåci condiÆia oglinzii este
tocmai zodia sub care pare a se fi nåscut singuråtatea: oglinda este
forma cea mai perfectå, cea mai întreagå a lui a fi singur, arhetipul
imemorial al lui a fi singur, pentru cå oglinda aratå cå sunt doi
acolo unde, de fapt, e numai unul, unul singur – întocmai cum,
în viaÆå, ni se pare mereu cå suntem mai mulÆi, pentru ca mai apoi
så descoperim uluiÆi cå nu, cå de fapt ne-am înçelat çi eram singuri.
*
Singuråtate – oh, cumplitå, necruÆåtoare zeiÆå! Singuråtate –
otravå leneçå, prezenÆå perverså, cålåu prea-subtil, diurn çi nocturn –

unei respiraÆii comune în care a încercat så se lase uitat atunci.
çi-a închipuit cå ar afla-o frecându-se de cei din grup, pentru aburii
L-a trådat – iatå! – pentru puÆina, firava cåldurå animalå ce
înaintea curÆii.“
tågåduit zicând: Nici nu çtiu, nici nu înÆeleg ce zici. Çi a ieçit afarå
s-a uitat la el çi a zis: Çi tu erai cu Iisus Nazariteanul. El înså a
våzându-l pe Petru încålzindu-se, [una din slujnicele arhiereului]
îndoielnicå a acelui foc laolaltå cu ceilalÆi asemenea lui: „Çi
så poatå sta çi el puÆin lângå foc, împårtåçindu-se de la cåldura
Råmåsese de foarte puÆinå vreme singur çi l-a trådat, zice-se, ca
atunci nu s-a putut abÆine så nu trådeze. Çi a trådat, fireçte.
pricopsise împrietenindu-se cu Însuçi bunul Dumnezeu, chiar çi
omeneçte, încât pânå çi atunci când omul – dråguÆul de el! – se
A tråda e ceva atât de omeneçte, atât de profund çi de visceral
trådarea acelui cineva?
pentru ca, finalmente, så se transforme tocmai în opusul ei, în
ce s-a ivit, creçte într-un anume ritm, se intensificå çi då în clocot,
lege fundamentalå a inimii: orice afecÆiune pentru cineva, dupå
çi o singurå datå, cât de necruÆåtor-matematic funcÆioneazå aceastå
însemnatå adânc în inima çi în såmânÆa lui. Cine n-a våzut, fie
poÆi spune om çi så nu spui, totodatå, trådare – cåci aceasta e
pe care, de la începutul timpului, Adam a fost pus så umble. Nu
pe vecie toÆi paçii omului; ea e asemenea unei orbite încremenite
viaÆa insului; ea este acel drum bine båtåtorit de care råmân legaÆi
Aça se face cå trådarea are o prezenÆå extrem de denså în
43 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
30 iulie 19...
Çi, totuçi, cât de sucit, cât de neînÆeles e întocmitå firea omului!
Cât de neaçteptate sunt lucrårile çi ticåloçiile acestei firi în lume!
Cåci – întotdeauna, alåturi de singuråtate, poate cu vreo doi paçi
în urmå, vine tiptil-tiptil... trådarea. De neînÆeles, nu-i aça? Poate så
existe ceva mai opus çi mai duçman singuråtåÆii decât îi e trådarea?
Or, a te simÆi singur, a-Æi dori cu ardoare så ai pe cineva în
preajmå çi, apoi, imediat, a tråda sunt douå acte omeneçti – douå
feÆe-surori ale dialecticii vieÆii – tot atât de bine çi de necesar
îngemånate cum sunt, bunåoarå, inspiraÆia çi expiraÆia. Urmeazå
unul altuia cu încåpåÆânarea, cu inflexibilitatea cu care se petrece
totul în naturå. Acum, bunåoarå, iatå-te singur, aça de singur cå
te dai de ceasul morÆii, te çi întrebi dacå n-ai murit deja; – ce så
mai, singur-cuc. Çi abia dacå mai are celålalt vreme så se apropie
cât de cât de tine, cå numaidecât te çi vezi sufocat, copleçit de
toatå fiinÆa aceluia; nu mai încapi de el, nu mai ai unde så te miçti,
cauÆi imediat un pretext oarecare ca så-i dai papucii. (Mi-ajunge!
Gata! Ducå-se în treaba lui! Omul åsta e de-a dreptul obositor,
Æi se bagå în suflet, nu-Æi då voie nici måcar så respiri, îÆi ia aerul
de dinainte – te omoarå pur çi simplu; dar ce spun eu? Omul åsta
e un monstru! Çi ce purtåri grosiere, ce apucåturi de Æoapå! Am
Æinut mahalaua în caså; cum de am putut sta, Doamne, lângå aça
ceva atât amar de vreme?)
Çi atunci – trådezi.
însemnate, mai dureroase ale vieÆii – nici måcar ei, absolut nimeni
renumite pentru nesimÆirea lor funciarå în faÆa lucrurilor celor mai
råresc: fiÆe culturale. Nimeni, nici måcar filozofii – fåpturi atât de
ce mai existå – nu poate fi decât vorbårie, retoricå çi moft cårtu-
dacå nu cumva imposibil, de înçelat. Restul – restul cuvintelor
nilor; cea mai tiranicå çi mai dominatoare – ca una atât de greu,
mai serioaså çi mai respectabilå dintre toate problemele oame-
vreodatå gura çi sufletul vreunui muritor: singuråtatea. Ea e cea
cel mai însemnat dintre toate – cel mai greu cuvânt ce-a umplut
naçtem, nu existå decât un singur cuvânt cu adevårat însemnat –
iremediabil frivolå ca aceea în care tocmai ne-a fost dat så ne
pentru nedemna lor existenÆå. Aça se face cå, într-o lume atât de
nitiv în faÆa ei, s-ar retrage çi aproape cå, spåçite, çi-ar cere scuze
gravitatea metafizicå de excepÆie a singuråtåÆii, s-ar ruçina defi-
celelalte lucruri ale lumii, resimÆind çi proclamând numaidecât
naturå încât, în jurul ei, tot restul se ofileçte. Ca çi cum toate
mai cruntå singuråtate. O singuråtate otråvitoare, letalå, de o aça
având såditå într-însa, în chiar miezul ei, cea mai cotropitoare çi
chipul çi asemånarea“ sa, fireçte cå n-o putea face altcumva decât
fidelå însoÆitoare a singuråtåÆii. Apoi, fåcând el astå lume „dupå
prea mare plictisealå – acea plictisealå, fiicå bunå çi pretutindeni
dumnezeieçte de singur. Cå n-a fåcut-o, prin urmare, decât dintr-o
cå se simÆea prea singur: cumplit, råvåçitor – ca så zic aça,
Tare må tem cå Dumnezeu n-a fåcut lumea asta decât pentru
29 iulie 19...
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 39
nu scapå de muçcåtura acestui çarpe omniprezent çi neiertåtor al
singuråtåÆii. Ba încå, dacå ar fi så må iau dupå vorbele dichisite
ale unui oarece amic, care, cicå, s-ar fi dedicat subiectului, „orice
filozof mare care, pe deasupra, se mai çi stråduieçte så scrie bine,
trebuie suspectat neapårat de o mare nevoie låuntricå de semeni, de
o singuråtate cumplitå de care numai marii filozofi sunt în stare“.
*
Singuråtatea – tåcerea aceasta esenÆialå ce, fårå încetare, se
Æese tot mai strâns în preajma fiinÆei mele; disoluÆia progresivå
çi fårå de leac a lumii din jur, nemângâierea ce mi-o aflu – iatå! –
din ochii tåcuÆi ai acestei femei frumoase, ori din acest dureros
apus de soare; çi golul veninos, spaima neostoitå din pieptul meu,
din gândurile, din visele çi din coçmarurile mele; tristeÆile acestea
rebele ce-mi tot macinå viaÆa mårunt-mårunt – ei bine, aça ceva
înseamnå pentru mine, în clipa de faÆå, negreçit mult mai mult
decât toate mitologiile gogonate, decât toate bârfele çi poveçtile
istoriei universale; nesfârçit mai mult decât toate „sistemele“
filozofilor la un loc. Cåci, e lucru vådit, toate acestea, çi încå
oricâte altele la fel, n-au darul de a putea smulge måcar un surâs,
unul singur, câtuçi de palid, omului singur.
Sunt singur cu trupul meu – de care mi-e silå, cu respiraÆia
mea poticnitå, cu plåmânii mei, cu durerile de dinÆi çi cu memoria
tuturor ticåloçiile cårnii mele. Singur-singur! Sunt singur çi cel
mai însemnat lucru ar fi pentru mine acum så çtiu pe cineva care
så må vadå astfel. – Iatå, sunt doar douå lucruri cu adevårat esen-
Æiale, doi poli metafizici între care acum, în faÆa ta, se constituie
parcå lumea toatå: eu – pe de o parte, eu însinguratul, çi cineva
care ar putea så fie, care ar putea så må vadå, cineva care poate
cå, totuçi, se ascunde îndåråtul acestei grozave, nesfârçite singu-
råtåÆi – pe de altå parte. Cartografia singuråtåÆii? Ca så må im-
provizez teolog, e limpede cå aici, în acest interval atât de încins
çi de zbuciumat, s-ar mai putea descoperi unul din locurile de
baçtinå ale bunului Dumnezeu: anume din lacrimile çi din spai-
mele singuråtåÆii se naçte Dumnezeu.
minunat al sufletului, rodul vizibil al frumuseÆii låuntrice, semnul
cel mai înalt posibil? Se poate oare ca binele, fructul cel mai
ca el så aibå menirea de a „aminti“ – prin prezenÆa sa – de Binele
Poate oare så existe pe acest påmânt vreun bine, cât de mic, fårå
naçtere“, de vreme ce Pårintele Binelui nu existå câtuçi de puÆin?
aceastå bunåtate nesfârçitå, care-i e sursa, izvorul, „locul ei de
Apoi, nu te poÆi abÆine så nu te mai întrebi çi altceva: de unde
numai el e în stare.
întreabå Jacob W., cu acea nesfârçit de blândå ironie de care
„soarele care trudeçte så råsarå în fiecare zi, fårå excepÆie“? – te
platå“? Dar floarea care creçte, pe ea cine o mai „råsplåteçte“, sau
care te trezeçti pur çi simplu cå o ai – så existe undeva o „rås-
Pentru un dat al firii – pentru o oarece înzestrare „naturalå“ pe
„råsplåteascå“? Ar izbucni de-a dreptul în hohote dacå m-ar auzi.
cuvânt aici? Jacob W. så aibå nevoie – el! – de cineva care så-l
plåteascå? Så Æi-o „råsplåteascå“? Ce mi-o fi venit så aduc acest
de ce? De ce atâta bunåtate, de vreme ce nu are cine så Æi-o rås-
så faci un lucru bun când ai putea mai curând så nu-l faci? Atunci,
pentru ce atâta bunåtate? De dragul cui atâtea fapte bune? De ce
de înÆelegere – îÆi chinuie mintea ca nimic altceva pe lumea asta:
çi îÆi batjocoreçte fårå milå, cât e ziua de lungå, sårmana-Æi putinÆå
cå le Æii în mânå. În rest, firea lui sucitå, nåucitoare, îÆi provoacå
vede, capetele aÆei pe care poÆi så le prinzi çi så spui, fårå så minÆi,
Asta e ceea ce çtim sigur despre Jacob W., asta e ceea ce se
iluçtrilor sfinÆi, puså alåturi de necredinÆa celor mai mari sceleraÆi!
monumentalå. Bunåtatea lui, demnå abia de credinÆa marilor,
nepotrivitå çi oarecum „exoticå“ lângå o astfel de necredinÆå
neobiçnuitå, stranie, „cåzutå din cer“ parcå – o bunåtate cu totul
dentå, declaratå çi rås-declaratå a lui Jacob W. çi bunåtatea lui
important çi serios în cazul nostru este necredinÆa vizibilå, stri-
mist-consolatoare, un pic neserioase. Ceea ce este cu adevårat
desåvârçitå „stare de credinÆå“.) Dar astea-s ipoteze vagi, opti-
situaÆie, Jacob W. se aflå nici mai mult nici mai puÆin decât într-o
ceva mai multå imaginaÆie ar putea spune chiar cå, prins în aceastå
ingrata, îçi permite så întârzie atâta. (Dacå nu cumva un teolog cu
så çtie, o are sau måcar o açteaptå înfrigurat, în vreme ce ea,
61 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
64 COSTICÅ BRÅDÅæAN
* morÆii. Marile civilizaÆii ritualiste – civilizaÆiile liturgice – precum
Dar ce spun eu? ToÆi suntem niçte diletanÆi. Åsta-i curatul
adevår! (Oh, da, sigur, veÆi spune cå asta e deja o micå impos-
turå, cå Æin så-mi scuz un neajuns, un viciu, atribuindu-l întregii
specii çi deci nimånui în acelaçi timp; cå un viciu pe care-l
practicå toÆi, nu mai e deloc viciu; – credeÆi ce poftiÆi, eu unul
înså aça våd lucrurile! Ca så nu mai spun: cine e oare atât de
prost så-çi împårtåçeascå bunåtate de viciu cu întreaga spiÆå
omeneascå? Nu l-aç fi påstrat oare, în lipså de altceva mai
însemnat, exclusiv pentru mine, spre a må fåli çi a-l face marca
inconfundabilå a unicitåÆii mele?) ToÆi suntem, în cazul cel mai
bun, nimic altceva decât niçte jalnici diletanÆi. Tragedia mea,
tragedia aceasta a cunoaçterii este, la urma urmei, tragedia speciei.
Cåci cunoaçterea, cunoaçterea prin ea însåçi, înseamnå vådirea çi
proclamarea unei precaritåÆi originare, epifania condiÆiei noastre
jalnice, semnul cel mai convingåtor al umilei, nenorocitei naturi
omeneçti. Cunoaçterea înseamnå, pânå la urmå, nevolnicie, ne-is-
pråvire. A voi så çtii înseamnå a-Æi recunoaçte o stare de profundå
incompletitudine, insuficienÆå çi umilire. Singur çi håituit de
neçtiinÆå, începi numaidecât så te agiÆi, så te consumi, så pipåi
somnambulic lumea în care te-ai trezit (dar te-ai trezit oare?),
doar-doar vei ajunge så cunoçti çi tu ceva care så-Æi slujeascå la
mai buna-Æi råmânere în aceastå lume. Voind så cunoçti, prin chiar
acest lucru, recunoçti cå eçti ceva esenÆialmente ne-întreg, nevol-
nic, ne-ispråvit. Cåci ceea ce este întreg nu mai are deloc nevoie
så cunoascå, ceea ce este întreg, în sfânta sa încremenire, çtie pur
çi simplu. Çtie çi atât! Ceea ce este perfect nu-çi iese niciodatå din
fire ca så umble, de ici-colo, bezmetic, în cåutarea a ceva ce-i
lipseçte; ceea ce este adevårat nu întreabå, nåuc, în stânga çi-n
dreapta, despre ceva care s-ar putea så fie adevårul. Cåci ceea
ce este perfect stå pururea îngheÆat într-o sacrå çi tåcutå imobilitate
çi nu mai are nevoie de nimeni çi de nimic. Dumnezeu nu mai
are nevoie så cunoascå – el çtie – la el toate sunt altfel, lui nu-i
mai pot spune nimic toate vorbele noastre. Cel ce este întreg ar
socoti o blasfemie så i se spunå „cunoscåtor“. Ar trebui så
adunatå în actul privirii, çi întreg universu-i låuntric îi freamåtå,
ochiului, a ne-spunerii. Toatå fiinÆa lui s-a concentrat, stå strâns
El nu e deloc o fåpturå a rostirii, a cuvintelor, ci mai ales una a
Aça se face cå timidul este, iremediabil, o fiinÆå a ochiului.
*
siluiascå cu „îndråzneala prezenÆei“ sale.
cu totul indecent så se vâre aça, „nepoftit“, în sufletul lor çi så le
pentru el), întrucât i s-ar pårea ceva ilicit çi, mai cu seamå, ceva
„le însoÆeçte cu privirea“ (dacå nu cumva chiar çi atâta e prea mult
marginea lucrurilor: el doar asistå, sfios, la petrecerea lor – doar
ceva. Aça se face cå timidul råmâne, întotdeauna, undeva la
mai cu seamå gândul cå ar putea så atingå, så „råneascå“ el însuçi
comiså asupra lumii. Mai mult, pe timid îl råneçte çi-l terorizeazå
lucrurilor. Aça ceva i s-ar pårea o prea „îndråzneaÆå“ violentare
de a se introduce, de a se integra cât de cât în ordinea curentå a
ca så nu-l råneascå pe insul timid. L-ar råni pânå çi simplul fapt
acolo – orice l-ar copleçi. Nimic nu e destul de blând ori de suav
undeva la marginea vieÆii çi tot priveçte, fårå så clipeascå, de
de mult“, parcå se çi gråbeçte el så-Æi çopteascå. Pe el – care stå
prea mult pentru el: pentru „umila lui persoanå“. „ – Nemeritat
bucura liber de minunea, de binecuvântarea existenÆei. – E mult
aceastå lume „la îndemânå“, cå poate dispune oricând çi se poate
Despre timiditate. Timidului nu-i vine deloc så creadå cå are
3 august 19...
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 49
Egiptul çi BizanÆul, au fost cele ce au întreÆinut tocmai astfel cel
mai bun comerÆ cu „lumea de dincolo“. Într-o astfel de civilizaÆie
ritualistå, conjurat, transcendentul poate da nåvalå oricând, poate
irumpe generos sub plictisul vieÆii cotidiene, pânå la a se instaura
aici – puÆin câte puÆin. Iar poarta pe unde transcendentul çi
moartea çtiu så intre în viaÆå este repetiÆia sau, la nivelul cel mai
prozaic al lucrurilor, automatismul.)
*
Înså, trebuie observat numaidecât cå nu toÆi oamenii mor
astfel. Unora le este dat så sufere çi så reziste în faÆa rutinei çi a
automatismului, så nu se poatå integra într-însele çi, astfel, så
råmânå veçnic ca o tangentå la soarta comunå. Ei sunt cei ce
supravieÆuiesc rutinei. Iar rutina, ruçinatå parcå, råmâne în urma
lor, proclamându-le numaidecât elecÆiunea. Cåci, într-un anume
sens, ei sunt adevåraÆii sfinÆi, sfinÆii discreÆi çi subtili ai tuturor
timpurilor – ca unii ce au çtiut så se bucure cum se cuvine de
timpul lui Dumnezeu. Ei se sustrag rutinei, sorÆii comune, çi totuçi –
prin chiar acest lucru – comunicå, cu totul altfel, cu Æinuturile
nevåzute de dincolo. Calea lor trebuie cå este calea cea strâmtå,
e calea aleçilor ce urcå de-a dreptul pânå sub tålpile lui Dumne-
zeu. Lor – lor limba ceasului nu le sapå groapa. Nu! Ci le vesteçte,
clipå de clipå, triumful. Clipa, clipa cea nouå, fårâma de viaÆå
ce tocmai stå så vinå e marea çi perpetua sårbåtoare de care çtie
så se bucure sufletul lor; e semnul decisiv cå lumea aceasta nu e
a nimånui, ci poartå cumva într-însa urma degetului lui Dumne-
zeu. Cåci nimic din aceastå lume nu e mai strâns legat de
Dumnezeu decât e timpul. RepetiÆia e de argint, dar timpul, timpul
ce curge neîngrådit e din aurul cel mai curat. Nimic nu e mai
dumnezeiesc în lume, çi mai subtil çi mai discret, decât substanÆa
aceasta cea mai minunatå – timpul, timpul ce-a pornit cândva
din Dumnezeu çi, încet-încet, le-a cuprins apoi pe toate. Nimic
nu este mai cuprinzåtor, mai „generos“ ori mai grandios decât e
timpul. Nimic nu se poate în afara lui. Iar aceçti aleçi, adevåraÆii
sfinÆi ai timpului lui Dumnezeu – ei, cei ce çtiu s-açtepte – sunt
tura sa, este çi va råmâne pururea departe de ei.
ard ceas de ceas så se împårtåçeascå din ceva care, prin chiar na-
så fie al lor çi ei så-i fie ståpân – ei, liliputanii! Vor, sårmanii,
vor så „cucereascå“ adevårul, så-l îmblânzeascå, så-l domoleascå,
întruchipåri ale påmântului, veritabile fåpturi de humå, oamenii
omului care vrea så çtie, tragedia imposibilei cunoaçteri: greoaie
tragicå. Problema fundamentalå a diletantismului este tragedia
cåci diletantul este, oricât de neaçteptat ar putea så parå, o naturå
tragedie – este tragedia inconfundabilå çi eternå a diletantului,
putinÆa lui de înÆelegere. Tragedia mea – da, jalnica, mårunta mea
de cea mai mare însemnåtate çi, neapårat, situându-se peste
marginea a ceva despre care el bånuieçte cå ar fi esenÆial. EsenÆial,
la marginea plenaritåÆii existenÆei – în orice caz, întotdeauna la
çtiinÆei adevårate, la marginea cunoaçterii, la marginea adevårului,
mereu sentimentul cå råmâne, undeva la margine: la marginea
Cåci diletant – diletant adevårat – este acela care råmâne, çi are
eu – håråzit parcå din veçnicie marginalitåÆii çi diletantismului!
çi din perspectiva cåruia mi-e îngåduit så våd lumea. Acesta sunt
destinul tiranic numai înåuntrul cåruia eu pot så cresc, så devin,
diletantismul mi-ar fi „modelul arhetipal“, matricea originarå,
hotårât de vocaÆia mea – sigurå, atestatå – de diletant. Ca çi cum
mine, pare mai „important“, mai „vrednic“ çi mai „serios“, Æine
mediabil. Çi al naibii de suficient, pe deasupra. Tot ceea ce, la
Sunt un diletant. Da, chiar aça, un diletant patologic çi ire-
7 august 19...
putinÆå aça ceva – ei bine, iatå cum çtiu unii så ia Cerul cu asalt!
ochilor tåi stupefiaÆi, se face ceva ce n-a mai fost încå, cå e cu
Minunea cå ceva se petrece, cå poÆi pricepe cum, în faÆa
unii ce çtiu, aidoma lui, ce înseamnå a se înnoi.
du-se în repetiÆii. Ei sunt cei mai asemånåtori lui Dumnezeu, ca
cei ce au câçtigat definitiv ceea ce toÆi ceilaÆi au pierdut råtåcin-
COSTICÅ BRÅDÅæAN 50
62 COSTICÅ BRÅDÅæAN
exterior al celei mai alese virtuÆi çi al celei mai armonioase
alcåtuiri sufleteçti, se poate deci ca binele acesta så se nascå din
nimic, într-un suflet care n-are nici o çtiinÆå despre Pårintele
absolut al oricårui bine posibil?
Da – spre stupoarea noastrå perpetuå – s-ar pårea cå se poate:
e tocmai bunåtatea lui Jacob W., cel care ne spune çi ne tot repetå
cå habar n-are cå ar exista pe undeva „vreun fel de pårinte care
çi-ar putea revendica aceastå – chipurile! – bunåtate a mea“. Çi –
naiba så-l ia! – trebuie så-l crezi pe cuvânt, pentru cå unul ca el
nu te minte niciodatå. Iar asta pe mine må încurcå la culme, må
intrigå çi må inhibå: totul mi se pråbuçeçte în minte, cåci, de – Çi atunci, aceste texte ale dumneavoastrå...
undeva din adâncul sufletului, îmi tot revine, ca un refren nele-
giuit-profanator, vorba aceea teribilå a rusului: „Dacå Dumnezeu – Nu, stai så stabilim, încå de la început, un lucru foarte clar: cu
nu existå, atunci totul e permis“. „Totul“, adicå – e limpede – tot sau fårå prezentele texte, lumea aceasta a dumitale va råmâne absolut
råul, absolut tot råul, toatå ticåloçia, absolut orice nelegiuire, aceeaçi cu cea de dinaintea scrierii lor. Astfel de texte oricum nu
canibalismul desåvârçit, tåierea gâtului fratelui tåu, siluirea mamei schimbå cu nimic ordinea lucrurilor. Oooh, dar te întreb, apoi: ce
tale, så dai foc universului, så otråveçti fântânile, så ucizi cu sânge farmec ar mai avea ele dac-ar putea schimba ceva? ÎÆi dai dumneata
seama cum ar aråta lumea aceasta dacå fabulaÆiile tuturor tråsniÆilor,
rece pruncii ce abia au început så gângureascå – în sfârçit, absolut
dacå „sistemele“ çi teoriile ce se Æes incontinent pe marginea lumii –
tot ce se poate închipui. pe marginea tuturor detaliilor, mizeriilor çi ciudåÆenilor ei – ar schimba-o
Çi, în toatå vremea asta, existå Jacob W., care e omul cel fie çi pentru puÆinå vreme? Ar ajunge, cu siguranÆå, cea mai hidoaså çi
mai bun de pe lume – un adevårat înger – fårå a crede câtuçi de mai insuportabilå dintre lumi. Dar ce spun eu? O aça hidoçenie nici
puÆin cå Dumnezeu existå. måcar nu s-ar putea imagina. O fi lumea asta urâtå, dar dacå ar fi så fie
refåcutå – chiar çi numai pentru jumåtate de ceas – dupå ideile vreunui
* filozof, atunci..., atunci pânå çi cel mai cumplit coçmar Æi s-ar pårea de-a
dreptul paradisiac.
Acuma, fireçte cå Jacob W. nu este decât o ficÆiune de-a mea,
ceva ca un personaj poetic, un om doar posibil, dar „cazul“ såu –
spre scandalul perpetuu al minÆii noastre – råmâne, în sine, unul
întru totul valabil.
nu Æi-e dat så întâlneçti de douå ori în viaÆå un astfel de sfânt –
de-ar fi ca acest lucru så te facå pe tine cât de cât fericit. În sfârçit,
ceda bucuros, pentru întreaga eternitate, propria lui mântuire –
ardent în mântuire, Jacob W. ar fi tocmai acel gen de om care Æi-ar
çapte såptåmâni; pur çi simplu, dacå ar fi un credincios çi ar crede
pe care çi i-a påstrat cu grijå pentru pâinea çi ceaiul urmåtoarelor
så-Æi dea – cu inima pe deplin liniçtitå – pânå çi ultimii såi bani, cei
så te poatå vedea bucuros cå ai obÆinut ceea ce voiai; e în stare
la un moment dat numai çi numai ca så-Æi poatå fi cumva de folos,
e în stare, bunåoarå, så-çi lase baltå orice treabå în care s-ar afla
celorlalÆi, aproape cå Æine de domeniul suprafirescului. Jacob W.
minii lui låuntrice peste toatå precaritatea fiinÆelor noastre, a
când stai lângå dânsul. Bunåtatea lui, revårsarea perpetuå a lu-
E atât de bun omul acesta, cå nu se poate så nu te simÆi prost
cå aça ceva este ultimul lucru din lume pe care el çi l-ar dori. –
chiar cå bunåtatea lui pur çi simplu te umileçte, deçi e limpede
cu care te dezarmeazå çi te råvåçeçte. Ce så mai, aç putea spune
dar omul acesta parcå tot iradiazå mereu. Are întotdeauna ceva
çi poartå aça, firesc, lumina într-însul. – Nu çtiu cum çi de unde,
luminos – dacå vorba asta poate spune ceva: cineva care cuprinde
bun, cu sufletul mai suav, mai blând çi atât de cald. E un om
mi-a fost dat så-l cunosc vreodatå! Nu, nu e altul ca el. Altul mai
timp – necredinciosul cel mai desåvârçit çi mai consecvent pe care
Jacob W.: omul cel mai bun de pe lume çi – exact în acelaçi
4 august 19...
60 COSTICÅ BRÅDÅæAN
credinÆei“, mintea lui nevolnicå „s-ar putea så se înçele“, sau
vorbele lui „så nu poatå cuprinde tot adevårul“; ori s-ar putea prea
bine – credincios de-ar fi så fie – ca el, de fapt, nici måcar så nu
creadå, „în sensul adevårat çi precis al cuvântului“, ci doar så se
înçele crezând cå crede. Cåci, bånuindu-l el pe Dumnezeu ca fiind
(dacå ar exista, fireçte) ceva peste måsurå de sfânt çi de primej-
dios – ceva cumplit, înfricoçåtor, Æinând evident de natura focului,
atât de stråin minciunii çi, mai cu seamå, duçmanul (auto-) amå-
girii; închipuindu-çi cå Dumnezeu ar fi „o prezenÆå peste måsurå
de severå çi de preciså“, el preferå atunci mai curând så spunå
cå pur çi simplu nu crede, cå e un ateu ca oricare alt ateu, decât
så spunå pripit cå da, cå este un credincios, sau chiar vreun „bun
credincios“, cu toate cå s-ar putea prea bine så nici nu fie, ori
s-ar putea så nu fie exact în chipul în care el spune cå este.
Çi încå nu se sfârçeçte totul aici. Poate cå abia acum te întâl-
neçti cu partea cea mai scandaloaså a susÆinerii sale, cåci – susÆine
el – dacå, totuçi, Dumnezeu ar exista cu adevårat (çi n-ar putea-o
face decât în felul sever, descris mai sus), „atunci Dumnezeu mai
curând l-ar ierta pentru aceastå ne-credinÆå scrupuloaså decât
pentru o eventualå credinÆå çubrezitå din naçtere, prea puÆin
riguroaså, afirmatå pripit prin autoamågire“. VedeÆi: credinÆa e,
pentru acest prieten al meu, ceva insuportabil de fin, ceva ca o
adiere mult prea subtilå, un porÆelan prea gingaç, un lucru mult
prea delicat ca så poatå råmâne întreg în mâinile sale. Çi atunci,
peste måsurå de timorat, el preferå – „pentru orice eventualitate“ –
så o „Æinå la depårtare“.
Nu çtiu exact, la urma urmei, så vå spun în ce måsurå este
el necredincios, çi în ce måsurå credinÆa însåçi – prin natura ei –
nu îçi gåseçte nici o compatibilitate cu o astfel de alcåtuire
sufleteascå. Într-un anume sens, parcå credinÆa ar fi cea care îl
refuzå pe el: iar acest lucru mi se pare a fi unul dintre cele mai
semnificative lucruri pentru cei ce se îndeletnicesc cu treburile
sufletului. CredinÆa e capricioaså, alege generos sau respinge
brutal, credinÆa „adie încotro îi e voia“, se açeazå aici sau dincolo,
dupå vrerea ei suveranå çi pururea necunoscutå.
Fireçte, s-ar putea specula aici îndelung: poate cå el (Jacob W.)
a avut credinÆa, çi nici n-a çtiut de ea, çi poate cå çi acum, fårå
så se ruçineze de acest lucru.
dezgolite, despuiate, çi mai ales så nu trebuiascå, tehnic vorbind,
natura îndeletnicirii lor face ca ele så stea foarte multå vreme
scârboçenii çi så-çi umple gura cu toate porcåriile – pentru cå
mai mari „nesimÆiri“ – ca unele ce Æin så vorbeascå tot timpul
ne-ruçinate. Ele par întruchiparea perfectå a neruçinårii, a celei
treptat orice sfioçenie fireascå çi le-a fåcut, implicit, så fie çi
Deprinderea lor profesionalå de a sta mereu despuiate le-a sufocat
matematic necesar ca, bunåoarå, târfele så fie çi ne-ruçinate.
goale, mai multe pårÆi ale trupului. De aceea, e absolut necesar,
så provinå mai întotdeauna din obiçnuinÆa de a-Æi låsa la vedere,
fiecare caz în parte. Asta face ca, genealogic, starea de ne-ruçinare
leagå de aceastå situaÆie arhetipalå çi parcå o demonstreazå cu
FuncÆionarea curentå, cotidianå a mecanismelor ruçinårii se
fii „cuviincios“.
çinii – este instanÆa în faÆa cåreia trebuie veçnic så te acoperi, så
secret – nevåzut, dar care te vede. Ochiul acesta – pårintele ru-
nu e nimeni de faÆå, bånuieçti totuçi întotdeauna un ochi ascuns,
Atunci când Æi se întâmplå så-Æi fie ruçine, chiar dacå çtii bine cå
COSTICÅ BRÅDÅæAN 56
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 53
strunit, sub gene. Riscând o definiÆie, sfioçenia este acel ceva care
nu-çi aflå niciodatå cuvintele çi cåreia îi este dat så se „împli-
neascå“ çi så se consume pururea doar în faptul mut, ascetic al
privirii. Timidul n-ar putea tråi niciodatå aça, abandonat, uitat
de sine, în voioçia çi sfåtoçenia aceea lipsitå de griji a buzelor,
ci el veçnic fuge de cuvinte spre a se ascunde în tåcerea chinuitå
çi în abisul acesta apåsåtor care e ochiul. FiinÆa timidului nu poate
trece dincolo de pragul buzelor, nu îndråzneçte niciodatå så
treacå; pe insul timid nu-l auzim niciodatå, ca çi cum vorbele sale
s-ar face întotdeauna cioburi încå înainte de a fi fost rostite, pie-
rind mereu undeva pe drum, cu mult înainte de a se aråta – „cu
mare neruçinare“, ar spune el – lumii întregi.
Timidul îçi ocoleçte semenii pentru bunul motiv cå el nu
considerå cå are semeni; cu el nimeni nu poate så semene, cåci
el se considerå întotdeauna mai prejos decât oricine altcineva.
Pe ceilalÆi el poate, cel mult, så-i priveascå, dar niciodatå – în
ruptul capului! – så li se adreseze. Un nesfârçit spectacol mut
ar fi tot paradisul ce çi l-ar dori, in aeternis, timidul. El nu-çi
poate reprezenta cå cineva i-ar putea da dreptate în vreo
chestiune, cå ar putea exista cineva cu care el så cadå de acord,
så convinå asupra cutåror sau cutåror ipoteze çi teorii. Mai cu
seamå, el nu çi-ar putea închipui cå ar exista pe lumea asta
cineva pe care så-l convingå. Timidul nu poate deloc så „punå
lucrurile la punct“, îi lipseçte, pur çi simplu, organul de a voi
så se pronunÆe – aça cum face tot muritorul – råspicat, definitiv,
apodictic, så se pronunÆe justiÆiar asupra tuturor celor ce sunt.
Lui nu-i vine deloc så creadå cå i s-ar cuveni çi lui, o datå, så
aibå ceva de spus; nu, ci toatå viaÆa el nu çi-o va dori decât ca pe
o umilå asistenÆå pe lângå deja prezenta, nemåsurata, prea-tåcuta
înÆelepciune a firii. – Oricât de prost ar fi întocmite lucrurile,
oricâtå ne-ispråvire ar mai fi råmas într-însele, oricum el nu ar
putea propune – nici pe departe – ceva mai bun.
*
„ÎndråzneÆul“ înså – la capåtul celålalt – îndråzneÆul crede
întotdeauna cå tocmai lui, çi numai lui, i se cuvine accesul la
cumva s-o celebreze pe aceasta dintâi – completå çi arhetipalå.
n-au mai fåcut parcå altceva decât s-o aminteascå, s-o repete, çi
acoperåminte.“): toate ruçinårile ulterioare ale omului în istorie
cunoscut cå erau goi, çi au cusut frunze de smochin çi çi-au fåcut
iescului ochi („Atunci li s-au deschis ochii la amândoi çi au
surprins, pentru prima oarå dupå påcat, de vigilenÆa dumneze-
ruçinare trimite numaidecât la starea-arhetip în care Adam fusese
frica teribilå, spaima originarå de a fi våzut gol. Aça încât, orice
cu starea de dezgolire çi tulburarea adâncå ce urmeazå de aici:
mensiunea sa arhetipal-originarå, de legåtura strânså ce o întreÆine
în urmå çi aminteçte, într-un mod extrem de semnificativ, de di-
tot ceea ce Æine de patologie – ruçinarea aceasta se întoarce mult
intrå biniçor în spaÆiul patologiei. Dar totodatå – ca, de altminteri,
În cazul timidului, e limpede, ruçinarea då peste margini çi
partea cea mai preÆioaså çi mai vulnerabilå a fiinÆei sale.
toate urechile lumii; îi este ruçine så-çi dezgoleascå, tråncånind,
vinte de care – îçi închipuie el – se vor bucura, pofticios-grosolan,
ruçine så se arate, så-çi descopere sufletul prin cuvinte, prin cu-
så iaså – cât de cât sigur pe sine – în faÆå; timidul resimte o teribilå
lui i se pare întotdeauna indecent så spunå cutare sau cutare lucru,
rea de aceastå boalå stranie, absentå din toate cårÆile doctorilor:
În sfârçit, sintetizând, s-ar putea spune cå timidul suferå puru-
* fiinÆei sale çi spre care i se îndreaptå hotårât toate drumurile vieÆii.
meritå så devinå.
ce îndråzneÆul crede de cuviinÆå cå acela – timidul, sfiosul –
adreseze, s-o descânte, s-o vråjeascå çi s-o cucereascå – tot ceea
cåci istoria li se då întotdeauna îndråzneÆilor, care çtiu så i se
cu încredere peste el; în sfârçit, devine tot ceea ce îndråzneÆul –
raÆie de sacrificiu“, drum tocmai bun pentru ca çenilele så calce
El devine atunci, dupå caz, carne de tun, piatrå de temelie, „gene-
dreaptå“, nu-çi refuzå dreptul çi deliciul de a se petrece peste el.
Dar, uneori, istoria aceasta, trufaçå cum e çi „întotdeauna
întotdeauna, vorbitul îndelung.
înflåcårarea çi mai ales sentimentul de dreptate pe care Æi le dau,
55 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
54 COSTICÅ BRÅDÅæAN
cuvinte, la toate cuvintele; îndråzneÆul are – sau måcar crede cå
oricum existå – câte un råspuns la toate; îndråzneÆul nu se sfieçte
så ofere (vedeÆi: så ofere – el, prea-generosul!) un sens anumit
lumii çi o direcÆie preciså istoriei, dar, mai ales, el nu se sfieçte
så çi împlineascå, så fåureascå „în carne çi oase“ acest sens ne-
sperat, så schimbe hotårât albia faptelor çi a destinelor oamenilor
pentru a o face tocmai bunå ca så primeascå într-însa noul, realul
sens care – graÆie providenÆialei intervenÆii a spiritului îndråzneÆ –
iatå cå, în sfârçit, i s-a dat. Dintre îndråzneÆi întotdeauna se recru-
teazå – adicå ei se recruteazå pe ei înçiçi – fåuritorii unor „lumi
mai bune“, pionierii unor „vârste mai fericite“ ale neamului ome-
nesc. Cåci îndråzneÆul are fanatismul siguranÆei de sine, ceea ce
îi este prea-îndeajuns ca så çi poatå muta istoria çi munÆii din loc.
Iar aceastå miraculoaså siguranÆå a lui de sine îi devine instan-
taneu çi surså a adevårului pe care nu conteneçte så-l proiecteze
asupra lumii din jur; graÆie acestei siguranÆe, el ajunge så fie nici
mai mult, nici mai puÆin decât instanÆa care decide, finalmente,
unde este çi unde nu este adevårul. ÎndråzneÆul are darul de a nu
se îndoi decât foarte puÆin: îndoiala ar fi ca un lux pentru el; un
viciu prea scump, pe care acum nu çi-l poate permite. (Mai întâi
faptele – faptele, tovaråçi, çi apoi vom mai vedea noi! În stadiul
actual, orice îndoialå, orice cådere pe gânduri este de-a dreptul
deçånÆatå – deçånÆatå, trådåtoare çi reacÆionarå; sunt întrebåri?
Mai are cineva ceva de spus? – Nu mai sunt, foarte bine; atunci,
tovaråçi, så trecem la fapte!)
Ei bine, dar în toatå vremea aceasta, cum spuneam, timidului
nu-i vine deloc så creadå cå çi lui i s-ar cuveni så se împårtåçeascå
din puterea ce stå în cuvinte. Printr-un ciudat defect al firii sale,
el socoteçte cuvintele – çi facultatea folosirii lor – ca pe un lucru
mult prea înalt pentru „umila lui fåpturå“, ceva strivitor çi fier-
binte, o demnitate la care blajina lui persoanå nici nu poate
îndråzni så aspire. În toatå vremea aceasta, el tace – tace spåçit
çi priveçte împlinindu-se måreÆele, îndråzneÆele planuri proiectate
de celålalt asupra istoriei. Aça încât istoria aceasta se petrece
întotdeauna fårå el, ignorându-l cu trufie: este tocmai trufia,
parcå prea le întrece pe toate: auzi ce poate el så spunå – nu crede
îl mai socoteçte altfel decât un mare çi inofensiv excentric, dar asta
perceptibilå melancolie). Ce om sucit! De multå vreme lumea nu
dar hotårât (trådând totuçi, pentru cei ce îl cunosc mai bine, o abia
putea întâmpla. Necinstit: chiar aça zice el, cu glasul lui timid-suav,
susÆine el, „ar fi lucrul cel mai absurd çi mai necinstit“ care i s-ar
nu îi vine deloc så creadå; credinÆa într-un Dumnezeu oarecare,
lenÆå. În aceste condiÆii, Jacob W. pur çi simplu nu poate så creadå,
Pentru el, Dumnezeu este imposibilitatea logicå prin exce-
de formå påtratå.
nu are cum så existe un triunghi cu patru unghiuri sau un cerc
existe nicåieri în aceastå lume – sau în oricare alta – întocmai cum
precizie, ca så zic aça, matematicå; Dumnezeu nu are cum så
loc, aici, în care så încapå. Pentru el, Dumnezeu nu existå cu o
pentru nimic în lume, din viaÆa çi din inima lui, nu existå nici un
lipsa completå a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate face parte,
ceas, fiecare clipå din viaÆa lui nu se poate petrece altfel decât în
nevoie så-l presupunå, în vreun fel, pe bunul Dumnezeu; fiecare
nimic din ceea ce i se poate întâmpla, nu-l presupune, nu are
nimic – dar absolut nimic – din ceea ce are legåturå cu Jacob W.,
care înseamnå viaÆa lui – care face toatå substanÆa vieÆii lui. Cåci
nimicul cu care i se înfåÆiçeazå lui cerul, cu necredinÆa radicalå
elecÆiunii, care e bunåtatea lui organicå, esenÆialå, cu pustiul çi
Nu reuçesc în ruptul capului så împac semnul acesta vådit al
tåtoare la care îl conduc, în chipul cel mai logic, toate fibrele
gol – nelocuit – de deasupra lui: absenÆå desåvârçitå çi înspåimân-
absolutå a lui Dumnezeu din sufletul lui, cu cerul completamente
teascå“, fårå nici o måsurå, neverosimilå – a lui Jacob W., cu lipsa
minÆii, aç putea împåca vreodatå bunåtatea – bunåtatea „pros-
însumi, n-aç putea dormi noaptea dacå, prin nu çtiu ce vicleçug al
Cåci nu izbutesc så am liniçte, så må împac cât de cât cu mine
ori mi se întâmplå så må gândesc la lucruri aça-zis „importante“.
Or, nu se poate ca Jacob W. så nu-mi vinå în minte ori de câte
Ar sminti-o cumva, ar da-o peste cap.
armonia çi echilibrul creaÆiei så existe douå astfel de exemplare.
un sfânt fårå Dumnezeu cum e el. Ar fi parcå prea mult pentru
COSTICÅ BRÅDÅæAN 58
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 59
pentru cå „ar fi necinstit“ så creadå! Iar asta o spune iar çi iar, cât
e ziua de lungå; tot ceea ce çtie så spunå – în bunåtatea lui nemå-
suratå – este cå n-are nici o idee despre nici un Dumnezeu.
Çi, cu toate acestea, trebuie så-l crezi, eçti oarecum silit så-l
crezi întrucât vezi bine cå bunåtatea lui este tocmai acel soi de
bunåtate sorå bunå cu o curåÆenie låuntricå desåvârçitå, cu o ones-
titate de cristal çi cu tot ceea ce mai face ca cineva så fie un om
de mare calitate. Or, unui astfel de ins nu putea nicidecum så-i
lipseascå încå o virtute fundamentalå, cea mai frumoaså dintre
virtuÆi – virtutea aceea discretå, dar crucialå, mai importantå chiar –
dupå opinia lui Jacob W. – „decât însåçi credinÆa“: sinceritatea
cu sine însuçi. Çi, astfel, sincer de tot cu sine însuçi, nemilos de
sincer cu sine însuçi, Jacob W. nu poate, de dragul nimånui – „nici
måcar de dragul lui Dumnezeu în persoanå“, cum iaråçi spune
el – nu poate så se ascundå dupå nu çtiu ce scamatorie sufleteascå
çi så spunå cå da, cå, totuçi,... întrucâtva, s-ar putea spune cå çi
el... crede, cå are unele momente când i se pare cå..., când... are
sentimentul vag cå ar crede oarecum, cå nu e dintre cei care..., dar
nici dintre cei care... Etc., etc.
*
Çi totuçi, toatå purtarea lui curentå – dacå stai så-l observi
mai îndeaproape – fiece surâs, oricât de greu perceptibil, a lui
Jacob W., îÆi reveleazå, te fac så crezi în natura lui iremediabil
tragicå, în nu çtiu ce sortire ce a fåcut ca sufletul acesta ales så
fie împårÆit – în acest fel atât de puÆin obiçnuit – între o necru-
Æåtoare onestitate çi sinceritate cu sine, pe de o parte, çi o deså-
vârçitå, perfect coerentå cu sine necredinÆå în Dumnezeu, pe de
altå parte. Pe el, s-ar putea spune, tocmai acest lucru îl omoarå:
scrupulozitatea sufleteascå. Grija bolnåvicioaså de a nu face vreo
confuzie în treburile sufletului çi de a nu provoca nu çtiu ce mare
catastrofå acolo îi paralizeazå çi-i råvåçeçte permanent toatå fiinÆa.
Omul acesta e atât de scrupulos încât îi e o teamå de moarte så
spunå, så-çi spunå, aça, simplu, cum face toatå lumea, cå da, cå
çi el crede în Dumnezeu – pentru cå, spune el, „într-un domeniu
atât de sever, de riguros, cum e cel al lucrurilor divine çi al
mitea“; el oricum era nelegiuit, „nu avea nici un Dumnezeu“,
lui asta îi era întrucâtva „permis“ så facå – sau, må rog, „îçi per-
altå parte. Într-un anume fel, era çi de açteptat ca nazistul så ucidå;
rasistul nazist, pe de o parte, çi rasistul gardist (legionar), pe de
Apoi, existå o diferenÆå crucialå, o pråpastie de netrecut între

raÆional, calculat, cum se zice, „impardonabil“ de lucid.

privilegiu al maturitåÆii, acela de a fi un rasist cu sânge rece –
ce ar putea avea scuza pripirii çi necunoaçterii; aståzi, el are acest
rasistul de aståzi nu se mai poate låsa pradå vreunui entuziasm
însângerat. Toate sunt atât de clare çi de bine stabilite acum încât
lacune, pete albe, totul se çtie acum – totul e acum limpede çi
rigoare – ca så zic aça – deutch, totul s-a fiçat, n-au råmas deloc
gerea. Fiecare detaliu stå la locul lui, pus în ordine, totul e de o
nimic, are toate datele, nimic nu-i mai stânjeneçte acum înÆele-
întreagå, realå çi incredibilå a nelegiuirii. Lui nu-i mai lipseçte
acum în faÆå toatå panoramå însângeratå a veacului – dimensiunea
participant la) lagårele de exterminare; întrucât cel de aståzi are
decât antisemitul militant de odinioarå, acela contemporan cu (çi
Într-un fel, antisemitul de aståzi e chiar mult mai vinovat
çi ne sufocå, çi ne laså sufletele împurpurate pentru eternitate.
laså açteptat, ci numaidecât se pogoarå peste noi, çi ne cuprinde,
toate; dacå-i bal, apåi bal så fie!) Çi, într-adevår, sângele nu se
asta toatå; Æåndåri – nimic altceva decât Æåndåri så se aleagå din
leascå-mi furia, înece-mi-se mânia! Spargå-se-n fårâme lumea
evidentå a locutorului. (Chiar aça, curgå valuri sângele, poto-
anumitå „cunoçtinÆå de cauzå“ – fie ea çi perturbatå de isteria pe ramurå etc., etc.)
cå cel ce spune (sau reitereazå) aça ceva trådeazå cå el se aflå într-o „secrete profesionale“, reÆete de fabricaÆie, competiÆii çi întreceri
atunci – este vorba de sânge, de o vårsare concretå de sânge, çi mai umil; ceva ruçinos, ridicol, cu meseriaçi, calfe çi ucenici, cu
noastrå çi asupra copiilor noçtri.“ E lucru vådit cå acum – ca çi ca oricare alta, tehnicå lamentabilå, meçteçug cum nu se poate
çi se împårtåçeçte din vorba aceea cumplitå: „Sângele lor asupra çi nebunia superbå a filozofiei! – devenind o biatå îndeletnicire
cazul când e pus pe glume teribiliste), repetå çi el, parcå „liturgic“, îçi pierde irevocabil toatå frumuseÆea – frumuseÆea aceea tristå
stranie de a se mai declara aståzi, så zicem, „antisemit“ (afarå de så capete apucåturi „çtiinÆifice“, când începe så se „specializeze“,
sacralizat care-l „întemeiazå“: cel ce are aceastå îndråznealå o teorie potrivit cåreia atunci când o filozofie oarecare începe

77 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 68

80 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 65

Dumnezeu însuçi l-a fåcut pe cutare så fie, cå El i-a dat viaÆa –
lucrul cel mai de preÆ, pânå çi în ochii lui Dumnezeu. Nu! Acum
tot ceea ce poate fi mai sfânt a încåput în fapta mâinilor tale, iar
buzele tale, inspirate subit, pot spune acum cå çi a lua viaÆa cuiva
poate fi lucru cu adevårat sfânt, curatå „faptå de sfinÆenie“, dacå
aça s-a hotårât la „cuib“. Çi, astfel convins, începi a slobozi
generos moartea printre semeni, tocmai cei pe care tu trebuia så-i
iubeçti „ca pe tine însuÆi“ – cum se spune în cårÆile Dumnezeului
pe care-l invoci de çapte mii de ori pe zi; îi înçirui pe aceçtia prin
abatoare, în locul vitelor tåiate, îi jupoi de vii, îi tai feliuÆe, în
sfârçit, faci din ei tot ceea ce Æi-a poftit vreodatå „inima-Æi
neînfricatå“. Iar ca çi cum atâta nelegiuire nu ar fi de ajuns, ai apoi
teribila îndråznealå de a-l amesteca çi pe bunul Dumnezeu în toatå
afacerea asta, îl faci çi pe El så se împårtåçeascå din pornirile
tale ascunse çi tulburi, din infernul sufletului tåu.
Acum, negreçit, te vei fi suit deja – iatå-te! – deasupra Dum-
nezeului Celui Preaînalt, fåcându-Æi-L pårtaçul tåcut al crimelor
tale, degradându-L într-o umilå unealtå a demenÆei, ticåloçiei çi
mizeriei tale sufleteçti. Çi – de aici încolo – nimic nu-Æi va mai
putea tulbura urcuçul: „Tu care ziceai în cugetul tåu: Ridica-må-voi
în ceruri çi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi
açeza jilÆul meu! În muntele cel sfânt voi pune sålaçul meu...
Sui-må-voi deasupra norilor çi asemeni cu Cel Preaînalt voi fi.“
Tu – tu care ziceai în cugetul tåu...
* çi fårå pene.
Iatå, în sfârçit, cum omul acestui secol a ajuns la performanÆa
neverosimilå de a Æine într-o mânå sfântul potir, çi mitraliera în
cealaltå. Nici o pråpastie, nici o nepotrivire. PoÆi lua firesc viaÆa
cuiva, într-o clipå îl poÆi lipsi pe vecie de lumina aceasta blândå
a zilei, de cåldura çi frågezimea irepetabilå a acestei lumi, îi poÆi
sfâçia pe loc seninul cerului, çi – numaidecât – nu te vei gândi
deloc la carcerå pentru asta, ca så ispåçeçti acolo ceva din ceea
ce mai poate fi ispåçit, ca så afli acolo o aproximare påmânteascå,
o oarece anticipare a Infernului – iar astfel så începi cumva a
cunoascå dacå nu ar çti ceva; or, el este omniscient – omniscient
çi completus (cumplit, adicå).
*
E limpede, pe de altå parte, cå a voi så çtii, „foamea“ de
adevår nu trebuie deloc socotitå doar în sine, separat. Aça ruptå,
råtåcitå, umblând nåucå prin ascunziçurile naturii umane. Nici-
decum, cåci aceastå dorinÆå – cum se spune – „insaÆiabilå“ de
cunoaçtere, nevoia aceasta compulsivå de a astâmpåra un neajuns
agasant se dovedeçte a nu fi, la rigoare, decât o altå faÆå – chi-
purile, mai „nobilå“! – a foamei celeilalte, a foamei propriu-zise:
ruçinoase, vulgare, de care se bucurå, democratic, toatå plebea.
La volonté du savoir – dråguÆa de ea! – nu e decât o sorå geamånå
a stårii aceleia de ameÆealå care te împinge, care îÆi porunceçte
de cel puÆin trei ori pe zi så-Æi umpli maÆele goale, çi care, la o mai
atentå çi temeinicå cercetare, se dovedeçte a fi singurul lucru „cu
adevårat important“ din aceastå lume, adevåratul „principiu meta-
fizic“ al progresului fåpturii bipede, motorul nevåzut care a
împins toatå istoria omului înainte. Aceeaçi „neliniçte“, aceeaçi
febrilitate, aceeaçi nevoie de întregire, acelaçi neastâmpår existen-
Æial çi într-o parte, çi în cealaltå. Aça încât, çi foamea de adevår
çi foamea maÆelor goale înseamnå pânå la urmå vådirea aceleiaçi
„lipse originare“ care, pânå la urmå, defineçte fåpturile bipede
Çi cât de bine au çtiut cårÆile vechi çi înÆelepte ale evreilor
så înÆeleagå toate acestea, cât de izbutit çi de frumos au çtiut ei
så amestece aceste douå lucruri, aceste douå „porniri“ gemene ale
naturii omeneçti, çi cu cât superior haz, cu câtå måiastrå ironie
au çtiut så se prefacå – nevinovaÆii – cå le-au confundat! Se spune
acolo: „...din pomul cunoaçterii binelui çi råului så nu månânci“;
„...femeia, socotind cå rodul pomului este bun de mâncat çi plåcut
ochilor la vedere çi vrednic de dorit, pentru cå då çtiinÆå, a luat
din el çi a mâncat çi a dat bårbatului såu çi a mâncat çi el“. (Sfântå
ambiguitate! A „muçca“ din cunoaçterea binelui çi a råului, a
mai fie. Nu mai înseamnå nimic acum pentru tine faptul cå
numiri, ai çi început så hotåråçti cine meritå çi cine nu meritå så
nici mai urâte, întru totul asemenea Æie. În virtutea acestei stranii
månåtoare Æie: nici mai bune, nici mai rele – nici mai frumoase,
stânga çi-n dreapta, så împuÆinezi lumea de fiinÆe întru totul ase-
çi fantasmatice „numiri“, te-ai çi apucat, bårbåteçte, så ucizi în
nevolnicå, fluture de-o zi. Apoi, în virtutea acestei descreierate
vorbå!) tu însuÆi te-ai numit – tu, fåptura cea mai fragilå, fiinÆå
nu-Æi era decât o fantasmå mai ardentå, iar „pedepsitor“ (ce
cele mai înalte. Fireçte cå nu te-a „delegat“ nimeni, „mandatul“
suferind, ai început så crezi cå-Æi poÆi vârî nasul în treburi dintre
persoanå, condus doar de fantasmele tulburi ale ego-ului tåu
gur – doar tu – ai fost cel ce te-ai cåÆårat acolo; îmbåtat de propria-Æi
altcumva de felul acesta. Or, nenorocirea cea mare este cå tu sin-
cuprindå în puterea Sa executivå, numindu-te „pedepsitor“ sau
Sale, colaborator apropiat, consilier intim; cå a hotårât så te
nezeu. Hotåråçti cå El a hotårât så te ia drept partener în afacerile
te açezi chiar deasupra lui Dumnezeu: tu hotåråçti pentru Dum-
ticåloçia pe seama voinÆei lui Dumnezeu, e limpede cå tu însuÆi
a spune cå Dumnezeu e cel ce-Æi miçcå mâna ce ucide? Punându-Æi
Dar existå oare trufie mai mare, orgoliu mai nesåbuit, decât
* încoace adevårul a råmas tot acolo, întreg, neatins, påzit straçnic
poate opune oare ceva voinÆei tale de a ucide?
Or, cu un astfel de generalissim patron deasuprå-Æi, i se mai
Instructorul de tragere.
de çapte mii de ori pe zi ca unul ce-i era „patron spiritual“.
ghelul Mihail, cåpetenia oçtilor cereçti, era invocat cu neruçinare
ucigaç ce se afla; nu, ci ca un adevårat arhanghel; însuçi Arhan-
mitraliera în mânå ca un ucigaç de duzinå, ca un nenorocit de
atunci – atunci, în ceasul infernal al crimei – el nu mai Æinea
act înfocat de credinÆå, executa literalmente cereçtile porunci. Iar
så mai cåsåpeascå a doua zi. Iar el – el, „pedepsitorul“! – ca un
conspirative, iar Dumnezeu îi comunica discret, numai lui, pe cine
burtå. Ca çi cum – aça, firesc – ei se întâlneau seara prin cârciumi
79 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
78 COSTICÅ BRÅDÅæAN
pentru simplul motiv cå, dacå era cu adevårat nazist, nu putea
så creadå în Dumnezeu, så creadå cå existå, cå ar putea exista
pe undeva ceva de genul unui Dumnezeu. Or, atunci, unuia ca
el totul, absolut totul îi era permis. Ucigând, el nu mai cålca nici
o poruncå: „så nu ucizi“ nu exista pentru el, întrucât nu exista,
n-avea cum så existe cineva care så fi poruncit aça ceva. Ba încå
paradoxul face ca, ucigând astfel, el så se fi aflat într-o situaÆie
de „legalitate“, de vreme ce Führerworte haben Gesetzeskraft,
adicå ceea ce spunea Führerul era lege pentru el. Oricum, în
general, dacå era un „bun nazist“, atunci el îçi era sieçi Dumnezeu,
având, ca atare, çi un drept de viaÆå çi de moarte asupra celorlalÆi.
Toate acestea – în timp ce legionarul, infinit mai subtil çi mai
teolog, nu se putea abÆine så nu-l amestece çi pe bunul Dumnezeu
în toate ticåloçiile sale. El nu ucidea aça, vulgar – nu ucidea pur
çi simplu, ca un ucigaç oarecare, întunecat de resentiment çi vråjit
de puterea ce te cuprinde în preajma mitralierei; nu, el ucidea
într-un fel teologic, întotdeauna ascultând „poruncile divine“. Aça
se face cå el nici nu era un ucigaç, ci un „pedepsitor“ çi un
„råzbunåtor“. Crima lui nu Æinea de dreptul penal, ci de teologia
dogmaticå; ea figura negreçit într-un plan secret al lui Dumnezeu
cu privire la istoria oamenilor, plan în care tocmai lui – lui,
„aducåtorul de dreptate“ – i-a fost dat så aibå rolul cel mai însem-
nat. Crima lui nu mai era o simplå crimå, cu tot infernul ce
transpare într-o crimå, ci era tocmai expresia directå a voinÆei lui
Dumnezeu vizavi de vieÆile oamenilor. Nu era un gest de teribilå
decådere, ci unul de binemeritatå înålÆare. Prin mâna ta ucigaçå
se vådeçte nici mai mult, nici mai puÆin decât elecÆiunea. (Iatå, ai
fost ales – tu, tu çi nici un altul – ai fost ales så fii mâna cea
dreaptå çi råzbunåtoare a lui Dumnezeu pe påmântul oamenilor;
prin tine – ce demnitate înaltå! – tocmai prin tine unii vor råmâne
în viaÆå, iar alÆii nu, unii vor mai putea så vadå çi mâine råsåritul,
iar alÆii så-çi ia adio, unii vor iertaÆi, iar alÆii damnaÆi pe vecie; –
çi, culmea, tocmai Æie Æi se datoreazå toate acestea! Te ia ame-
Æeala, nu alta!)
Ucigaçul legionar putea crede astfel cå se aflå în cea mai
mare familiaritate cu bunul Dumnezeu. Aproape cå se båteau pe
înçealå de-a dreptul, fiind, de fapt, singur çi neînconjurat de
care, evident, nu se poate såtura nimeni; – dacå nu cumva se
câtorva firiçoare de adevår, o pulbere neverosimilå de çtiinÆå, cu
prin a se vedea înconjurat doar de umbra – abia desluçitå – a
påtimaç çi pururea respins al plenitudinii, el sfârçeçte întotdeauna
la nesfârçit de cunoaçtere, fanatic al re-cuceririi întregului, iubitor
Iatå, în sfârçit, ne-am întors la toatå tragedia diletantului: flåmând
fidel – prin faptul de a fi diletant, de a nu fi „decât un diletant“.
lui Buridan çi cu tine.) Iar asta se traduce – în modul cel mai
tu recunoçti cå, la urma urmei, nu poÆi så çtii nimic. (Mågarul
lacomå, çi voieçti så çtii totul, atunci – bunule! – prin chiar aceasta,
totuna cu a-Æi fi foame. Apoi, evident, dacå mai eçti çi o fire
neterestru çi pierdut pentru vecie, a voi så çtii e, açadar, aproape
Din punctul de vedere al integralitåÆii, al locului aceluia
*
eternitate – undeva la margine.
çine, pururea flåmânzi çi neîntregi. Çi råmânând a sta – pentru
istoria umil, perpelindu-ne fårå încetare, våicårindu-ne fårå ru-
cu „såbii de foc“ – în vreme ce noi, noi nevolnicii, ne petrecem
omului: a însemnat începutul håituirii Adevårului. Or, de atunci
aceea asupra pomului cunoaçterii a marcat, hotårât, începutul
urmat „dupå“ råmâne ceva cu totul nesemnificativ. Nåpustirea
nuarea spectacolului secular al nevolniciei speciei; tot ceea ce a
ce-a urmat n-a fåcut decât så asiste, så contemple inocent conti-
adåuga ceva, ceva esenÆial, acestei povestiri. Restul, restul istoriei
tot ce putea fi mai important. Nimeni çi nimic n-ar mai putea
„rodul pomului celui din mijlocul raiului“. Iar asta a fost totul –
nindu-se dintr-o datå håmesit çi ne-întreg, s-a aruncat orbeçte cåtre
în istoria omului s-a petrecut, açadar, în clipa când acesta, pome-
Cel mai important eveniment ce-a putut avea loc vreodatå
puteai întâlni o astfel de simÆire metafizicå a lucrurilor acestora.)
„pofti“ la rodul pomului cunoaçterii! Ei bine, numai la evrei
COSTICÅ BRÅDÅæAN 66
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 67
nimic, ci doar de cele câteva fantasme, ce au cåpåtat oarece trup,
ale dorinÆelor lui mult prea ardente.
*
În sfârçit, ar mai fi poate de adåugat aici – ca o preÆiozitate
„culturalå“ – cå forma superioarå a diletantismului, împlinirea lui
ultimå este filozofia. Filozofia este fireasca, adevårata, binecuvân-
tata patrie a diletantismului. Nicicând nu va fi repetat îndeajuns
lucrul acesta. Nu existå diletant mai întreg çi mai desåvârçit decât
filozoful. „Reginå a çtiinÆelor“, mathesis universalis, scientia
universalis, învåÆåturå stranie ce se îndeletniceçte îndeobçte cu
totalitatea, cu întregul celor ce sunt (ba chiar, uneori, çi a celor
ce nu sunt), filozofia se întâlneçte cum nu se poate mai bine cu
diletantismul. A zbiera mereu cå vrea så cunoascå totul este obiç-
nuiÆa cea mai curentå a celui ce-çi zice „filozof“. Apoi, în filozof,
diletantul se trezeçte subit, se dumireçte oarecum çi – lucrul cel
mai însemnat – aflå despre sine cå este diletant; prin filozofie
diletantismul îçi dobândeçte, açadar, conçtiinÆa de sine. Or, asta
e ceva cu adevårat minunat, un spectacol de zile mari: aflând acest
lucru despre sine, filozoful – ca çi cum çi-ar fi gåsit prin vechi
cufere nu çtiu ce titlu de nobleÆe ce l-a crezut de mult pierdut –
se înduioçeazå la culme, se încântå de sine çi se înfierbântå, se
însufleÆeçte peste måsurå çi se pomeneçte dintr-o datå inspirat,
problematizeazå declamativ çi se întristeazå, în vorbe mari, faÆå
de „nevolnica fire omeneascå“, „asprul destin“ çi toate celelalte.
BineînÆeles, îçi plânge romantic de milå – lui çi întregii specii
bipede, se då cu capul de toÆi pereÆii, în sfârçit, câte nu mai face
çi nu mai spune filozoful atunci când se întâlneçte facie ad faciem
cu diletantismul? (Bunåoarå, iscusit la culme çi sofist, se çi apucå
de ticluieçte numaidecât o amplå çi nåucitoare teorie asupra
diletantismului, o teorie potrivit cåreia filozofia, ea însåçi, nu este
decât cea mai strålucitå încununare a diletantismului, diletan-
tismul însuçi în haine de sårbåtoare, filozofia e „patria adevå-
ratå“ a diletantismului; o teorie potrivit cåreia filozofia, „filozo-
fia mare“, sau a fost dintotdeauna diletantå sau n-a fost deloc;

platitudine çi pentru moÆåialå care e felul nostru de a fi sub soare.
de toate numeroasele „fåcåturi“ ale acestei lumi – ale existenÆei întru
contra-vrajå cu care poÆi så råmâi treaz, så nu te laçi „råpit“ çi så te aperi
Paradoxul (binecuvântat fie-i numele în vecii vecilor!) este un fel de
toatå strålucirea minciunilor ei „oficiale“ e nevoitå så se subÆieze.
faÆå“, cum se blocheazå, cum se fâstâceçte çi cum, încetul cu încetul,
bucuria, deliciul suprem de a o vedea cum numaidecât se „schimbå la
nu meritå altceva! Or, aruncându-i toate paradoxurile în faÆå – vei avea
Aça-i çi trebuie – asta så-Æi fie råzbunarea! O astfel de lume nici
paradoxurile tale.
açteaptå: ai så vezi cå, într-o bunå zi, lumea va începe så semene cu
aceastå lume, aç zice aça: totul e så fii paradoxal. Fii paradoxal çi
– Pânå la urmå, dac-ar fi så-Æi dau o reÆetå de raportare igienicå la
– ...
72 COSTICÅ BRÅDÅæAN
Un om defect: viaÆa, viaÆa spontanå çi „vie“ îl refuzå, îl laså
pururea undeva la margine, de unde nu-i råmâne decât så se
priveascå tråind. Acesta este blestemul lui fundamental: el nu
poate så fie pur çi simplu, nu poate så tråiascå çi în exact acelaçi
timp så nu se vadå tråind. El se aflå, concomitent, în douå locuri
(dacå se poate închipui aça ceva): fiinÆa lui se aflå într-o situaÆie,
atât de puÆin confortabilå, de „strabism“ existenÆial. Iar fåptura
lui despicatå, imposibilitatea lui tragicå de a se aduna, face ca din
plenitudinea, cåldura çi culoarea lucrurilor, el så nu se aleagå decât
cu resturile çi cu cenuça lor. El, bunåoarå, n-ar putea vreodatå
muçca omeneçte din ceva pentru cå, muçcând, ar vedea imediat
cumplita decådere ce stå în hrånire. Cåci a avea nevoie så te
hråneçti înseamnå, pentru el, a te recunoaçte definitiv çi irevocabil
umilit. Tot aça, el nu poate så bea omeneçte ceva, pentru cå, pri-
vindu-se în oglinda tulbure a vinului din pahar, ar citi, înspåi-
mântat, curgerea ireversibilå spre neant care este felul de a fi al
naturii noastre, sau cine çtie ce-o mai vedea el acolo. Aça se face
cå, acolo unde toÆi ceilalÆi se pot bucura – plenar çi senin – de
frumuseÆea çi de noutatea lumii, el nu se va alege decât cu deçer-
tåciunea ei; acolo unde oricine altcineva se instaleazå paçnic în
miezul lucrurilor, el nu va gåsi decât nefiinÆa – ståpânitoarea
oricårui lucru. El nu poate tråi niciodatå în primå instanÆå. Un
viciu de structurå îl împinge mereu pe alte çi alte planuri, tot mai
întortocheate, întotdeauna undeva în umbra vieÆii adevårate. Fårå
îndoialå, pentru asta el are o vorbå frumoaså, savantå – auto-
reflexivitate – iar dacå ai sta puÆin så-l asculÆi, îÆi va înçira teorii
meçteçugite privind „beneficiile metafizice incomensurabile ale
acestei ståri de autoreflexivitate“ çi despre câte altele; dar toatå
aceastå vorbårie nu va putea så înmoaie câtuçi de puÆin duritatea
cumplitå a destinului såu. – Destinul såu råmâne, în pofida oricårei
teorii pe care el ar nåscoci-o, unul profund trist, destinul unei
fåpturi „cu fundul în douå luntre“, veçnic håituite între a fi çi a
çti cå eçti.
Nici nu se putea ca unui astfel de ins privirea så nu înceapå
a-i tremura, o ceaÆå dureroaså så i se pogoare peste lume çi în-
doiala – atotståpânitoarea – så nu i se întroneze în suflet çi så-i
devinå tiranicå ståpânå. Neputând avea lumea în primå instanÆå,
acÆiuni e cum nu se poate mai simplu, cåci existå çi un arhetip
ai fi tu însuÆi, în bunå måsurå, ucigaç. Mecanismul acestei retro-
participa deschis, încå o datå, la toate cele petrecute – e ca çi cum
înflåcårat – fie çi de la distanÆå – cu ucigaçii e ca çi cum ai
A fi (a spune cå eçti) aståzi „antisemit“, bunåoarå, a simpatiza
mai ticålos dintre toate.
astfel de motive rasiale, în acest din urmå veac – cel mai lung çi
murdåria sufleteascå çi toate crimele fårå de numår comise din
asuprå-Æi çi a revendica pentru tine toatå nelegiuirea, toatå
mult nici mai puÆin decât faptul de a-Æi asuma retroactiv, de a lua
atâta ticåloçie – ei bine, aça ceva trebuie cå înseamnå nici mai
nicicând; a te recunoaçte aståzi rasist, dupå acest secol obosit de
påmântul unei Europe demente, bezmetice çi mai nelegiuite ca
necuvântåtoarele, pråjiÆi pe îndelete ori îngropaÆi de vii sub
Buchenwald çi Lublin; dupå milioanele de semeni vânaÆi precum
rasist? A te mårturisi aståzi rasist, dupå Auschwitz çi Treblinka,
bunåoarå, îndråzneala inimaginabilå de a mai spune, aståzi, cå eçti
Cåci cum altfel decât ca un rod al uitårii mai poate fi våzutå,
çi sufletul.
ce ne-ar tulbura amarnic çi ne-ar urâÆi fårå de leac chipul, mintea
lucrurilor, tu ne fereçti – ocrotitoareo! – ne Æii departe de tot ceea
albind fårå cântar çi fårå socotealå toatå întinarea çi tot urâtul
omåtul, açezându-te deopotrivå peste toate necuråÆiile lumii,
Sfântå uitare! Miraculoaså, binefåcåtoare uitare! Tu eçti ca
10 august 19...
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 73
nu-i va råmâne decât så se mulÆumeascå cu o lume „fabricatå“,
fantomaticå, cu o împåråÆie oniricå, cu o realitate de mâna a doua.
Evident, filozoful nostru nu se va putea abÆine çi va transforma
„dialectic“ aceastå neputinÆå demnå de toatå mila într-o calitate
a sa fundamentalå, veritabilå pecete de nobleÆe metafizicå.
Schopenhauer, bunåoarå, unul dintre exemplarele cele mai reuçite
din acest punct de vedere, socoteçte neputinÆa de a tråi pur çi
simplu çi nesiguranÆa metafizicå funciarå a filozofului drept o
mare binecuvântare, un adevårat „dar“ ce l-ar avea unii – anume
cei cu adevårat „sortiÆi“ filozofiei – de a vedea, uneori, „oamenii
çi lucrurile ca simple fantome sau imagini onirice“. Çi, vedeÆi
bine, ca o culme a iscusinÆei filozofice, el ajunge så spunå nici
pe departe cå aici ar fi ceva în neregulå, ci chiar cå acesta ar fi
semnul cel mai vådit al „elecÆiunii“ cuiva pentru filozofie.
*
În al doilea rând, filozofia înseamnå o minunatå, desåvârçitå
abilitate sofisticå. Firea lucrurilor, generoaså çi înÆeleaptå, nu
putea så lase neråsplåtitå neputinÆa filozofului de a tråi pur çi
simplu, nu putea låsa undeva o lipså adâncå fårå a pune altundeva
un prisos cu atât mai mare. Da, e adevårat: el, filozoful, aparÆine
unui soi de oameni nevolnici çi ciudaÆi, dar – iatå! – a fost dåruit,
ca nimeni altul, cu acest dar zeiesc: putinÆa spunerii oricårui
lucru. I se va fi atrofiat organul vieÆii, pofta de viaÆå i se va fi stins,
dar nu-i nimic: asta nu se traduce decât printr-o sporire çi mai
mare a puterii lui spirituale. ViaÆå e mai puÆinå la filozof, e nevol-
nicå çi palidå, dar spiritul – spiritul, în schimb, prisoseçte, då
generos peste margini. Spiritul (cuvintele, frazele strålucite,
„argumentele“, „supoziÆiile“, pe scurt: putinÆa spunerii oricårui
lucru) – ei bine, spiritul transfigureazå acum viaÆa çi çi-o face
dupå chipul çi asemånarea sa. ViaÆa a råmas ruçinatå, îngenun-
cheatå la picioarele spiritului, ca o plåmadå moale, inertå, tocmai
bunå spre a fi convertitå în alte çi alte – temerare – „fapte ale
culturii“. Ea nu mai poate opune acum nici o rezistenÆå, acum
ea trebuie så tacå, nu are dreptul så mai fie ea însåçi în faÆa unei
demnitåÆi atât de înalte: spiritul filozofic. „Dacå faptele nu con-
în serios.
Marx pentru a fi avut cumplitul ghinion de a fi fost luat atât de
De aceea, niciodatå nu voi conteni så-l deplâng pe fratele
urât, mai monstruos, nici nu se poate închipui!
de Evanghelie dupå care se va croi istoria de aci înainte. Ceva mai
milor posibile, så devinå dintr-o datå „platformå program“, literå
sufletului doritor så se cufunde în contemplarea armoniilor lu-
sau a Simfoniei a IX-a. Ceva destinat purei bucurii intelectuale,
„punerea în practicå“ a Iliadei, bunåoarå, sau a Divinei Comedii,
cu cât încerci så-Æi închipui ce-ar putea însemna „înfåptuirea“,
„înfåptuiascå“. Absurdul situaÆiei iese cu atât mai mult în evidenÆå
îndatå ce îi trece prin cap vreunui tråsnit s-o ia în serios çi s-o
cel mai odios çi mai sângeros nåscocit vreodatå de oameni de
serios!“ Cea mai suavå çi mai înålÆåtoare filozofie devine lucrul
titlu, o notiÆå – un Warning! – de genul: „A nu se lua prea în
ruinå, orice lucrare de filozofie ar trebui så conÆinå, imediat dupå
pentru a evita abuzurile, pentru a-çi preveni propria întinare çi
i se poate întâmpla unui filozof este så fie luat în serios. Practic,
Prin urmare, lucrul cel mai urât, cel mai cumplit lucru care
clipeascå, pe cea de-a doua.
limpede: între Adevår çi FrumuseÆe, filozofia o va alege, fårå så
Æiunii doritoare de adevår sau de dreptate. E cum nu se poate mai
altui fel de a fi al lumii, fårå vreun amestec constrângåtor al ra-
a sufletului, a sufletului ce ajunge så se bucure de posibilitatea
el unul de naturå esteticå, så Æinå de domeniul contemplaÆiei pure
urmare, felul deliciului ce Æi-l procurå filozofia trebuie så fie çi
nevinovat, cum se Æes, singure, poemele çi poveçtile poeÆilor. Prin
poieticå, creatoare: filozofia adevåratå se Æese din nimic, aça,
spiritul Creatorului. Facultatea filozofårii este, açadar, o facultate
poate ceva din måreÆia ei originarå, din natura ei comunå cu
ordine. Reconstruind metafizic lumea, mintea omului regåseçte
de ordin practic nu-i mai stå acum minÆii în cale, chemând-o la
çi nevoile vieÆii; bucurie – deci – cu atât mai mare cu cât nimic
minÆii libere çi fericite cå a scåpat pentru o clipå de constrângerile
a minÆii ce nåscoceçte, ce iveçte din nimic lumi peste lumi, a
proclamå filozofii înçiçi despre filozofie. Filozofia e purå bucurie
75 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
74 COSTICÅ BRÅDÅæAN
firmå teoriile mele, cu atât mai råu pentru fapte!“ Vorba aceasta
minunatå a lui Hegel e parcå mårturisirea de credinÆå a întregii
spiÆe filozoficeçti. Dacå viaÆa mai continuå så fie ea însåçi, så fie
ceea ce are ea poftå så fie, e limpede cå aça ceva e cu atât mai
råu pentru viaÆå! Dacå ne supåråm, noi plecåm çi o låsåm aça cum
am gåsit-o: viaÆå brutå, fapticå, haos vizibil. Iar asta este, evident,
cu atât mai råu pentru ea!
Adevåratul filozof e întotdeauna un mare vråjitor. Pe filozof
nu-l intereseazå atât så spunå „cum anume este lumea în ea
însåçi“, cât mai ales – Æinta lui cea mai înaltå este – så te facå så
crezi cå lumea e aça cum spune el cå este. Tocmai de aceea
filozoful trebuie socotit ståpânul cuvintelor (lucru ce-i va
complexa in aeternis pe toÆi literaÆii de profesie), îndråzneÆul ce
voieçte så-Æi re-modeleze sufletul prin puterea cuvintelor sale, så
Æi-l re-facå, så-i dea un alt chip, så-Æi devinå, astfel, çi Æie ståpân.
Scamatoria logicå çi îndråzneala speculativå ajung, la filozof, de-a
dreptul în pragul magiei – te-a prins puÆin, ai apucat deja så-i
urmåreçti primele cuvinte: ei bine, asta a fost totul, s-a sfârçit cu
tine, cu tine cel ce ai fost pânå în clipa de faÆå – cåci, de aci înainte,
nu vei mai fi decât cel ce vrea el så fii. Înståpânirea temeinicå asupra
sufletelor – visul magicienilor dintotdeauna – se produce, açadar,
cu atât mai izbutit cu cât marii filozofi sunt çi mari poeÆi nemårtu-
risiÆi: în abisul gândului lor ei te vor atrage hoÆeçte, îÆi vor intra
noaptea – ca furul – în caså, te vor råpi çi vei aluneca prea-lin, cu
ochii închiçi, „vråjit“ pe de-a-ntregul çi adormit de muzica vorbelor
lor. – Ba încå, culme a culmilor iscusinÆei vråjitoreçti, filozoful te
va mai çi convinge cå lucrul acesta trebuia så se întâmple, cå stå
în firea adâncå a lucrurilor ca tu så fi ajuns a crede în spusele lui.
Cåci, så nu te înçeli, nu el vorbea – nu, el nu e decât o umilå slugå
a limbii; în general nu el vorbeçte, ci limba, limba vorbeçte – Die
Sprache spricht! El, umil, doar o asistå, încântându-te.
* rea un fel de „tangentå la cercul vieÆii“ – açadar, neputând tråi pur
În sfârçit, dacå nu cumva avem de-a face çi aici tot cu abi-
litatea sofisticå, filozofia înseamnå nåscocire perpetuå, fruct al
imaginaÆiei. Asta, evident, în ciuda a ceea ce spun, a ceea ce tot
mântui in aeternis; ca çi cum, confiscat de trimiçii ideilor
astfel – e limpede – e ca çi cum te-ai transfigura subit çi te-ai
te înålÆa irevocabil deasupra lumii tale de mici condeieri. Iar
nu çtiu care mare filozof înseamnå numaidecât a te înnobila, a
(A fi, bunåoarå, literat çi a împrumuta nu çtiu ce ticuri de la
spiritului în general.
soi de çamani ai culturii, ståpânii tuturor produselor minÆii çi ai
clamat çi ståpânii cuvintelor, ai gândurilor çi ideilor „mari“, un
i-au socotit drept ståpânii lor incontestabili; mai mult, i-au pro-
semene filozofilor cât mai mult cu putinÆå. I-au curtat asiduu çi
måsura în care au voit så fie çi ei cât de cât ceva, au cåutat så le
çi de fiÆe din toatå civilizaÆia cårÆii. CeilalÆi, simplii muritori, în
am putea adåuga noi – çi cea mai tiranicå, mai plinå de ciudåÆenii
scrise, figura cea mai „çtiutoare“, cea mai venerabilå, dar, totodatå –
najul principal“ în jurul cåruia s-a Æesut oricare dintre culturile
mai atentå, descoperi cå filozoful a fost mai întotdeauna „perso-
lucru peste måsurå de profitabil çi de instructiv, cåci, la o cercetare
fantastica fåpturå a „filozofului“. Cu siguranÆå, acesta ar fi un
filozofårii“ çi la ce s-ar putea reduce, pânå la urmå, nåucitoarea,
filozofice prin excelenÆå, unde anume s-ar putea localiza „darul
nåtate så afli çi så poÆi aråta aça, cu degetul, care sunt facultåÆile
oameni ce-çi zic „filozofi“. Ar fi un lucru de cea mai mare însem-
cel mare, reÆeta ascunså a îndeletnicirii acestui soi ciudat de
Apropo de filozofie, m-am tot gândit care ar putea fi secretul
8 august 19...
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 71
absolute, Æi-ai lua definitiv tålpåçiÆa din aceastå lume murdarå çi
strâmtå, pe sub privirile – plânse, moarte de invidie – ale colegilor
de breaslå. Bolboroseala aceasta nouå, acest fel inedit de a
combina cuvinte neobiçnuite, oraculare – aceastå manierå
uluitoare de a fi criptic çi misterios, te scot, hotårât, din neamul
muritorilor de rând, al oamenilor din carne çi oase, propulsându-te
undeva în sferele pure, esoterice çi descårnate printre care obiç-
nuiesc så-çi aibå domiciliul stabil filozofii.)
Nu çtiu cum naiba s-a fåcut, dar filozofii au fost întotdeauna
copiii råsfåÆaÆi ai culturii, mandarinii absoluÆi ai spiritului, cei
cåtre care s-au îndreptat mereu privirile leçinate de umilinÆå ale
simplilor muritori. Ei au fost – alåturi, poate, doar de nebunii de
prin azile – singurii ce çi-au putut permite så scoatå limba – aça,
senin – la toatå seriozitatea çi cuminÆenia lumii celorlalÆi. Ba încå,
nu s-au sfiit câteodatå så-l ia peste picior çi pe însuçi bunul
Dumnezeu. (Un motiv destul de serios pentru a te întreba dacå nu
cumva scoaterea limbii la lume çi luatul peste picior al lui
Dumnezeu fac parte chiar din obligaÆiile lor profesionale.) Prin
urmare, ar fi lucrul cel mai folositor så-i pândeçti, så-i spionezi,
så-i filezi, så-i descoçi çi så afli ce anume îi face filozofi pe filozofi.
Eu, unul, studiindu-le îndelung scrierile çi urmårindu-le îndea-
proape vieÆile, am putut reduce, deocamdatå, toatå babilonia care
e fåptura filozofului la trei lucruri esenÆiale (dacå nu cumva sunt,
de fapt, numai douå):
*
Mai întâi, filozoful este stigmatizat cu o adâncå silå faÆå de
viaÆå. Aceasta ar fi principala neputinÆå care naçte filozofia.
Filozofii sunt un fel de cârcotaçi metafizici universali: nimic nu
le place, niciodatå çi nicåieri; nimic nu-i poate mulÆumi câtuçi
de puÆin. Neputându-se adecva la lumea aceasta, råmânând puru-
çi simplu – ei vor scoate numaidecât de aici cå viaÆa însåçi e ceva
corupt çi impur. Iar sila aceasta adâncå este çi cea care le dislocå
definitiv felul lor de a fi în raport cu felul de a fi al lumii în care
s-au trezit cå tråiesc. Asta face ca filozoful så fie o fiinÆå împårÆitå.

tainicå, venitå de sus.
låreçti pe celålalt – nu, nici vorbå, ci o misie sfântå, o poruncå
timentele puturoase, nu orbirea ochilor tåi te-au fåcut så-l måce-
cåci nu ticåloçia din sufletului tåu, nu firea ta cea proastå çi resen-
icoanele în cea mai minunatå continuitate. BineînÆeles, chiar aça:
marea chemare religioaså. Laçi puçca frumos la uçå çi apoi såruÆi
intra în cea mai apropiatå bisericå spre a-Æi respecta, netulburat,
a fi fost un atât de fidel executant al voinÆei lui Dumnezeu, vei
tåÆile tale de mare performer, aducându-Æi incontinent laude pentru
viaÆå çi moarte. Nu – ci, încântat la culme de tine însuÆi, de abili-
învåÆa care e pânå la urmå diferenÆa dintre Cer çi Infern, dintre
81 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
13 august 19..
Existå câteva chestiuni care, în chipul cel mai lipsit de echivoc,
transcend lumea aceasta. Sunt ca niçte fisuri discrete ivite în Æe-
såtura compactå a lucrurilor lumii – fisuri prin care, dac-ai så fii
cât de cât atent, ai så poÆi privi, cu siguranÆå, dincolo. Sunt, de alt-
minteri, realitåÆi destul de palpabile, imediat reperabile çi oricând
la îndemânå. ViaÆa ta de zi cu zi då întotdeauna peste ele, aproape
cå te „împiedici“ în ele, într-atât de ståruitor Æi se aratå. Atâta doar
cå ele nu se sfârçesc în ele însele, nu se epuizeazå pe sine, ci trimit
mereu la altceva. Am acum în minte trei astfel de lucruri, dar e
limpede cå s-ar mai putea gåsi çi altele. Må gândesc la suferinÆå,
la moarte çi la dorinÆa înnåscutå de nemurire.
Tråsåtura cea mai însemnatå a unor astfel de realitåÆi este
evidenta lor putere simbolicå: un capåt al lor se vede aici, în lumea
noastrå „cea de toate zilele“, iar de celålalt capåt eçti îndreptåÆit
så crezi cå se aflå dincolo; astfel de lucruri sunt ca niçte vehicule
ale Absolutului, ale realitåÆii ultime ce binevoieçte, printr-însele,
a-çi face apariÆia çi a mai Æine legåtura cu viaÆa noastrå. Întâmpi-
nându-le, ai mereu sentimentul izbitor cå nu sunt ceva „din lumea
asta“, ai intuiÆia unei alteritåÆi radicale. Te tulburå iremediabil,
te urmåresc, te „locuiesc“, inculcându-Æi pânå la urmå ideea cå ceea
ce avem noi la îndemânå – lumea aceasta ce se vede çi se aude
nemijlocit – nu e totul. Cå sunt altundeva lucruri esenÆiale, rea-
litåÆi privilegiate ontologic pe care, stând aici, poÆi cel mult så le
Cum se zice: råmâne de våzut.)
mai are pe cine surprinde.
fie cå Dumnezeu nu mai catadicseçte så se trezeascå çi acela nu
lumea din mâini de o spulberå, o face toatå numai Æåndåri, fie cå...
posibilitåÆi nu sunt: fie cå omul scapå – cåscatul de el! – scapå
n-a mai vrut så revinå. Creadå fiecare ce o vrea, dar prea multe
spus mie povestea aceasta, a schimbat vorba în acest punct, çi apoi
(Mai încolo nu çtiu, zåu, ce se mai întâmplå. Cåci cine mi-a
încât, la trezire, så se poatå fuduli cu, iatå, ce a çtiut el så facå.
El vrea, cum s-ar zice, så-i sfârçeascå treaba în locul lui – aça
Dumnezeu, atrågându-çi – måcar aça – divina atenÆie asuprå-i.
surprindå pe Dumnezeu. Så-i smulgå o clipå de uluialå bunului
COSTICÅ BRÅDÅæAN 96
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 93
paradisiac – va fi, cum se spune, cetåÆeanul unui „nou påmânt çi
al unui cer nou“, ca unul ce a demolat pentru vecie edificiul lumii
vechi. GândiÆi-vå numai: absolutul va coborî atunci printre noi
çi, locuindu-ne, va începe aça, firesc, så umble pe stradå. Atunci
veÆi sta – binecuvântaÆilor! – veÆi sta toatå ziua cu burta la soare
çi cu paiul între dinÆi: ba vå veÆi gâdila apatic între degetele de
la picioare, ba veÆi vâna alene, ba veÆi fi – din preaplinul divinei
plictiseli – neîntrecuÆi artiçti – toate dupå pofta inimii voastre.
Cåci totul va fi bine atunci, çi orice nefrumuseÆe sau vråjmaçå
nepotrivire se va fi topit de mult în „armonia finalå“.
Doamne, çi cât de simplu a fost totul! Nu aveam reÆeta, nu
çtiam cum så aflåm poarta prin care så scåpåm o datå din bala-
mucul, din infernul lumii relative. Nu veniserå încå ei, ideologii,
så ne spunå vorbele lor magice, så ne arate – aça, negru pe alb –
cum stau lucrurile în istorie, cât de raÆionalå, cât de realistå çi de
matematic-exactå e posibilitatea de a arunca într-o zi tot urâtul lumii
celei vechi, tot råul ei în „lada de gunoi a istoriei“, çi de a påstra din
ea numai ceea ce-çi vådeçte perfecÆiunea. Çi – nu puÆin lucru – de
a ne uita atunci drept în propriii noçtri ochi: sårbåtoresc prilej de a
afla despre noi înçine cum cå suntem eroici, dumnezeieçti çi
sublimi, întru totul demni de a locui în cele mai alese odåi ale cetåÆii
cereçti. Nu ni se låmurise – în întunericul de pânå atunci – nu ni
se aråtase sensul adevårat çi incredibil al „mersului istoric“.
Or, asta a fost totul! Vorba lor ne-a mers drept la inimå, ne-a
påtruns imediat în suflete ca o adevåratå, ca adevårata Evan-
ghelie. Cåci – o datå ce ai sensul, legea sub care stå istoria – totul
devine limpede, totul se deschide çi poate fi citit ca într-o carte.
Nimic nu mai este acum enigmatic, oglindå întunecatå, ci, dintr-o
datå, totul s-a fåcut transparent, toate ni s-au vådit în adevårul
lor ultim. Aceasta este lumea noastrå, çi nicidecum alta. Nu-Æi mai
råmâne – dacå pofteçti – decât så pui çi tu puÆin umårul çi så-i
asiçti, pedagogic, såvârçirea: la ce bun råtåcirea, la ce bun så mai
umble omul aça, bezmetic, prin necunoscutul timpului, de vreme
ce tu çtii prea bine unde anume trebuie el, finalmente, så ajungå?
Çi de ce nu l-ai lumina çi pe el cu adevårul tåu, dacå oricum altul
nu e? Cåci tu, ca om nou çi „totalitar“ ce te afli, ai mereu în faÆa

sau am murit deja fårå så-mi fi dat seama? Uite, de aia scriu!
tulbura grozav cåutând så råspund la aceastå întrebare: mai sunt încå viu
vis sau altceva de felul åsta. Or, dacå nu le-aç scrie, må tem cå m-aç
convingi singur cå eçti treaz çi cå nu te afli, de fapt, în miezul vreunui
exist aievea. Altfel n-aç fi foarte sigur. E un fel de „a te ciupi“ ca så te
aceste texte? Ce vrei: må tot stråduiesc çi eu så-mi dovedesc cumva cå
våzut pe aici), când vorbeam despre rostul paradoxului. De ce scriu
– Må rog, se pare cå nu prea erai de faÆå adineauri (deçi eu te-am
degrabå decât så nu le fi scris deloc?
n-o schimbå), atunci de ce aÆi scris toate aceste lucruri mai
nimic starea lumii (çi dacå, cum spuneÆi, e chiar foarte bine cå
De ce aceste texte, la urma urmei? Dacå ele tot nu schimbå cu
ciudatå cum cå nu trebuie, nu ai voie niciodatå „så te iei în serios“?
mare sofist“!), ori – o am chiar acum în faÆå – aceastå teorie
dupå pårerea dumneavoastrå, sofistica („Dumnezeu – cel mai
despre acest lucru mare, aceastå „glorie a spiritului“ care ar fi,
„singuråtatea“ lui Dumnezeu, despre timiditate çi diletantism,
tutea ipocriziei“, despre mizeria çi „patologia patriotismului“,
– Ce e cu toate aceste... opinii ale dumneavoastrå despre „vir-
– Çi atunci ce?
– Çi atunci?
12 august 19...
Filozofii istoriei sunt precum corbii coborându-se asupra
stârvurilor. O datå ce descoperå – au ei semnele lor! – cå ceva s-a
sfârçit, cå un timp oarecare „a apus“ çi a înÆepenit pentru veçnicie,
se nåpustesc, flåmânzi, asupra-i, cåutând så-çi ia, fiecare, o bucatå
cât mai graså. Timpul acela plin de odinioarå, ceea ce era atunci
viaÆå vie, bogatå çi caldå – nevinovatå devenire çi purå bucurie
de a fi neconçtientå de sine – iatå-l acum devenit „concept“, „para-
digmå“ ori „structurå“: ceva iremediabil rece, inert, întins Æeapån
pe catafalcul simandicoasei lor profesii. Tot ceea ce odinioarå
însemna geniul tumultuos, polimorf çi imprevizibil al vieÆii, este
redus acum – cu o profesionist-funebrå satisfacÆie – la „legile
istorice“ ori la alte chestii de acest fel çi ferecat pe vecie în
cimitirul arhivisticii çi speculaÆiei pure; tot ceea ce era atunci
spontaneitate çi creçtere liberå, nuanÆå localå çi apariÆie irepe-
tabilå, nu mai înseamnå acum decât „principii ale devenirii
istorice“, „pattern“-uri çi „dialecticå istoricå“.
Riscând o definiÆie, filozoful istoriei este acel ins ce a avut
pervers-geniala inspiraÆie de a-çi face din ascunsa, ruçinoasa sa
„nåzuinÆå cåtre moarte“ motorul îndeletnicirii sale respectabile
de o viaÆå.
un înÆeles serios. Råmâne doar un cuvânt anemic, fårå pic de
påmântul oamenilor, atunci el – statul acesta – nu mai are nici
înjuråtura printre dinÆi de a înfåptui paradisul lui Dumnezeu pe
ca o tentativå parodicå, ca o încercare cu fruntea în Æårânå çi cu
Aça se face cå, atâta vreme cât statul totalitar nu e înÆeles
*
icoane.
dintre oameni nu poate så nu se înduioçeze în faÆa unei astfel de
E cum nu se poate mai limpede, nici cel mai puÆin simÆitor
fi în istorie. – Çi ce frumuseÆe în toate! Ce mare destin!
vânta astfel „dispariÆia statului“ – felul nostru de odinioarå de a
cocheÆi – puÆin din prisosul pocalului de ambrozie, vom binecu-
vom sårbåtori regeçte marea sårbåtoare; vårsând – superstiÆioçi çi
bani în låutari ori ciupind çtrengåreçte de fund zeiÆele din preajmå,
reasca condiÆie. Printre râgâituri, sughiÆuri çi sarmale, aruncând cu
çi toatå durerea lui a fi în istorie, savurându-ne acum noua, ce-
vom fi ajuns în sfârçit la liman, vom fi låsat în urmå toatå întinarea
mai raÆionale perfecÆiuni. GraÆie raÆiunii çi harului ideologilor,
nici moarte, ci vom råmâne proiectaÆi in aeternis pe cerul celei
„superbe bestii blonde“. Nu va mai fi nici istorie atunci, nici timp,
cei asemenea nouå, fåpturi superioare, multilaterale, ori printre
clase“ – totul va fi atât de plåcut, cåci ne vom afla numai printre
muncå“, ne vom binecuvânta condiÆia zeiascå çi „societatea fårå
bairam, ne vom îndestula pururea „dupå nevoi“ çi niciodatå „dupå
în locuri minunate, unde o vom Æine tot într-o chermezå çi-un
Iar acolo, în „påmântul fågåduinÆei“, în „locuri de verdeaÆå“,
peste noapte munÆii çi toatå istoria din loc.
elocvent. O astfel de icoanå: fantasmå nemaiîntâlnitå care mutå
miçcå braÆul revoluÆionar çi cea care te face så cuvântezi atât de
ceea ce-Æi umple Æie viaÆa, toate zilele çi nopÆile tale, cea care îÆi
clase, fårå de rase – a post-istoriei. O astfel de icoanå e tocmai
odioasa tiranie a istoriei çi a intrårii în suava împåråÆie – fårå de
înfåÆiçarea sosirii finale, icoana apoteoticei noastre ieçiri de sub
ochilor – poate mai viu încå decât chipul propriilor tåi copii – ai
COSTICÅ BRÅDÅæAN 94
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 95
viaÆå, o vorbå goalå – în stare, ce-i drept, så dea de mâncare çi
multå importanÆå generaÆiilor de savanÆi politologi, dar atâta çi
nimic altceva.
Este evident, apoi – çi nu e deloc mare scofalå så ajungi la o
concluzie ca aceasta – cå, în cazul „omului totalitar“, nu se mai
pune deloc problema credinÆei sau a necredinÆei în Dumnezeu, ci
aceea – mult mai rafinatå çi mai îndråzneaÆå – a încrederii sau
neîncrederii în Dumnezeu. Modalitatea – fie çi implicitå – de a
se raporta la Cer a „omului totalitar“ nu mai e aceea a credinÆei
clasice, umile çi timide, ci ea este mai curând una partenerialå,
çi are în centru ideile de „credit“ (credibilitate) çi de „lipså de
credit“ (non-credibilitate), de care se poate bucura Dumnezeu în
raport cu lumea pe care, cândva, ar fi creat-o. Çi toatå tristeÆea
acestei concluzii vine de acolo de unde gåseçti cå – conçtient sau
nu – „omul totalitar“ nu mai are încredere în Dumnezeu, în putinÆa
lui de a-çi mai conduce lumea – istoria – pânå la capåt. De a-çi
încheia lucrarea. Cum s-ar spune, „omul totalitar“ l-a luat la bani
mårunÆi pe Dumnezeu çi l-a gåsit insolvabil. Cine mai e acesta –
un Dumnezeu fårå providenÆå çi fårå sceptru, fårå capital semni-
ficativ çi fårå cotaÆii bune? „Omul totalitar“ constatå, cu un
oarece – pervers çi ticålos – sentiment de uçurare, cå el, pur çi
simplu, nu mai poate avea încredere cå Dumnezeu îçi va mai putea
realiza „planurile lui finale“ pe acest påmânt, cå se va mai putea
Æine de promisiunile fåcute: o fi aÆipit, såracu’ – mai moÆåie çi el.
Iar atunci, el se apropie pe nesimÆite, se uitå prevåzåtor în jur
çi – cine ar fi crezut? – ... îi trage lui Dumnezeu lumea de sub
picioare, i-o çterpeleçte cu artå – chipurile, ca så i-o ducå el însuçi
la bun sfârçit, låsându-l pe acela „så mai doarmå puÆin“. (ÇtiÆi bine
doar – aça obiçnuiesc çi copiii så facå cu pårinÆii lor: se apucå
vitejeçte de câte o treabå a acestora, doar-doar îi vor înduioça
çi le vor smulge un zâmbet çi o exclamaÆie admirativå.) Or, se
vede prea bine cå, la rigoare, „omul totalitar“ – singur, plictisit,
neconsolat, dar çi cu apucåturi vådite de bufon – vrea cumva så-l
 transcris din cartea aceluiaçi H. Bloch, de la pagina 103. (C.B.)
le cinstesc çi le respectå“.*
mincinos, cel puÆin s-o fac în veçminte sfinÆite, pe care oamenii
så mintå çi så înçele. Mi-am zis atunci: dacå tot mi-e dat så fiu
çi meçteçugarul este nevoit så-çi mintå clienÆii. Stå în firea omului
meseriaç, ba chiar båieç. Când am îmbåtrânit, am înÆeles înså cå
så-i mintå, iar eu doream så fiu un om cinstit. Am vrut så må fac
rabinul este adesea nevoit så-i linguçeascå pe oameni çi chiar
rârea så nu primesc niciodatå funcÆia de rabin. Gândeam cå
Rabi Naftali a spus cândva: „Când eram tânår, am luat hotå-
92 COSTICÅ BRÅDÅæAN
råmânå încremenitå într-o desåvârçire pururea inalterabilå. De ce,
atunci, så nu faci ceea ce e de fåcut pentru ca så fii çi tu pårtaç
la aceastå perfecÆiune, så fii co-perfect cu dânsa? Cåci totul e
neverosimil de simplu (sigur cå da: întotdeauna în liniçtea, în
istovirea apusurilor toate sunt neverosimil de simple), totul se
reduce la acest adevår geometric: lumea, în esenÆa ei, e bunå, råul
nu e decât pe ici-pe colo, råul e local çi – mai cu seamå – e foarte
lesne localizabil. Pentru „omul totalitar“, råul nu mai e acel ceva
teribil de dificil, difuz, neçtiut, alunecos, semånat adânc în lume;
råul nu mai e acum firesc çi esenÆial. Nimic din toate acestea. Råul
Æine pentru el doar de coaja subÆire çi nedemnå a lucrurilor: e doar
o chestiune de cosmeticå. Asta a çi fåcut din omul totalitar un
reputat specialist în toate problemele råului, un neîntrecut profe-
sionist al detectårii çi vânårii råului, oriunde s-ar fi pitit acesta:
råul e burghezul, råul e capitalul, råul e contrarevoluÆionarul, råul
e evreul, råul e rasa inferioarå – înlåturaÆi toate acestea çi, pur çi
simplu, a doua zi vå veÆi trezi în cea mai perfectå dintre lumile
perfecte. AdunaÆi undeva toate acestea çi daÆi-le iute foc: din
tulburarea acestui fum se va isca – limpede çi neverosimil – cel
mai întreg, cel mai cristalin dintre paradisurile locuibile de cåtre
om. Atunci – urmeazå logic – råul va înceta så mai fiinÆeze, atunci
nu vor mai fi clase, exploatatori, rase inferioare çi comploturi
masonice, sabotaje perfide, protocoale criminale çi ticåloase
otråviri de fântâni. Prin urmare – iaråçi urmeazå logic – în
absenÆa råului, lumea aceasta va înceta så mai fie una relativå çi
„neclarå“, istoria va fi çi ajuns atunci la capåtul, la împlinirea ei
finalå, iar picioarele noastre – picioarele noastre vor cålca numai
„Æinuturi de verdeaÆå“. Or, atunci, noi – bravii de noi! – cine alÆii
vom fi decât împlinitorii providenÆiali ai istoriei?
Çi, din preaplinul înålÆårii noastre, când totul nu va mai fi
decât o sårbåtoare çi o paçnicå voroavå, nu ne vom refuza atunci
deliciul binemeritat de a le râde în faÆå sårmanilor proçti ai vre-
murilor trecute, tuturor acelor smiorcåiÆi ce s-au tot crezut „sub
vremi“: ce se vor vådi a fi, atunci, toÆi aceçtia dacå nu robi
irevocabili çi laçi ai istoriei, çerbi pe vecie ai lumii relative? Or,
„omul totalitar“ care suntem, devenit atunci „om nou“ – om
* Text
seascå nici un început de sens.
Fårå a mai spune cå, în suflet, nu mai obiçnuieçte så popo-
acoperi de mult spaimele, înfrigurarea, suferinÆa çi moartea.
înseamnå; o Æesåturå stråvezie, o coajå subÆire ce nu ne mai poate
leçie! – o sumå de vorbe de care nu ne mai amintim deloc ce
Iar atunci religia nu va råmâne decât un drog palid – curatå
ginabilå care e o astfel de „preoÆie“).
flåmândå, înfriguratå çi laçå (låsând la o parte impostura inima-
temåtor de suferinÆå çi de moarte, iepure fricos, biatå fåpturå
problemei, så te porÆi çi tu ca un ins oarecare, bântuit de spaime,
nu vei face decât så te açezi, ca prostul, cu totul çi cu totul în afara
du-Æi – abil-avocåÆeçte – celebrul verset despre „ce-i al cezarului“,
så fii viu cu orice preÆ“. Iar spunându-Æi asta, çi mai adåugân-
biserica, trebuie så fii viu“ nu se poate traduce decât prin: „trebuie
religios“ – fie el patriarh, papå, rabin, orice-ar fi – „ca så slujeçti
misiunii çi a poverii cumplite ce apaså pe umerii unui „lider
adevårurilor ultime, în ordinea suferinÆei çi a morÆii, în ordinea
stingher: iar dacå va muri, aduce multå roadå.“ În ordinea
tele de grâu, când cade pe påmânt, dacå nu va muri, råmâne
în tine, în cei temåtori de moarte çi nevoitori de preot: „...gråun-
Numai murind astfel laçi viaÆa så se nascå în cei ce au încredere
problema: „Ca så slujeçti cu adevårat biserica, trebuie så mori.“
nezeu“ n-a zåbovit niciodatå prea mult. Cåci tocmai asta e toatå
de vorbå dintr-o gurå preoÆeascå, e limpede cå „duhul lui Dum-
rilor în chestiuni religioase. Acolo unde a putut så iaså o astfel
desåvârçitå exterioritate în raport cu funcÆionarea intimå a lucru-
în ceea ce priveçte toate „arcanele“ vieÆii religioase, o stare de
asta nu poate så traducå decât o ignoranÆå perfectå, transparentå
rafinatå, cinic-eufemisticå a suspomenitei piese de folclor.) Or,
trebuie så fii viu.“ (Açadar, nimic altceva decât o formå mai
spune – aça, senin, spre auzul obçtesc: „Ca så slujeçti biserica,
acel ceva din care ceilalÆi så-çi ia viaÆa çi nemurirea. Aici se poate
siunea suferinÆei çi a morÆii, aici nu mai e nimeni care så iradieze
Cåci aici nu mai e nimeni care så se îndeletniceascå cu profe-
så se descurce cum gåseçte de cuviinÆå, oricum de unul singur.
metice, în veçnicå derivå, din care scapå numai cine poate: fiecare
COSTICÅ BRÅDÅæAN 88
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 85
bånuieçti. Iar calea bånuielii tale e tocmai cea configuratå de
suferinÆå, de moarte çi de dorinÆa de nemurire.
Fiind realitåÆi peste måsurå de grave çi de însemnate, ele nu
puteau face decât obiectul celei mai grave çi mai însemnate dintre
toate preocupårile oamenilor: religia. Religiei i-a fost dat dintot-
deauna så gestioneze çi så aibå în grijå aceste „realitåÆi fundamen-
tale“; så le administreze cu måsurå çi så le medieze adecvat între
Dumnezeu çi bieÆii oameni; så-i apere pe aceçtia de ele ori så-i ajute
så le digere cum se cuvine; în sfârçit, religiei i-a fost dat så le
transfigureze çi så le împace: så facå suportabilå suferinÆa çi
moartea proiectându-le deopotrivå în nesåÆioasa dorinÆå de nemu-
rire. Mai exact, convertindu-le pe amândouå în dorinÆa de nemu-
rire. Acum, spuneÆi-mi: s-a putut da vreodatå o sarcinå mai grea?
Or, tocmai de aici – puterea çi prestigiul dintotdeauna çi de
pretutindeni ale sacerdotului (çaman, profet, rabin, preot, pastor
etc., etc.) – modalitatea încarnatå, nemijlocitå de a fi a religiei. Nu
existå – în imaginarul chinuit al veacurilor – figurå mai venera-
bilå, mai adoratå çi mai tiranicå pentru sufletul temåtor de durere
çi de moarte decât cel de la altar. Insului de la altar toate îi stau
în putinÆå, lui îi sunt deschise oricând cerurile, el deÆine cheile
potrivite så deschidå toate nevåzutele împåråÆii, lui îi sunt întot-
deauna limpezi tainele cumplite ce chinuie çi întunecå inima
omului. El çtie så „citeascå“ acolo unde toÆi ceilalÆi doar se înspåi-
mântå; el este cel ce pune o ordine, o „lege“ în lumea aceasta
pururea bântuitå de diavoli çi de spaime; el este cel ce pe toate
le face pe potriva omului, a fåpturii acesteia bolnave de frica de
moarte. Sacerdotul are puterea miraculoaså de a „direcÆiona“
angoasele, de a le potoli, de a le vråji çi exorciza, de a le preface
pe toate în iubire înfocatå: în nåzuinÆa de absolut. El are puterea
de îmblânzi aceste stihii: suferinÆa çi moartea, de a le face supor-
tabile dându-le un sens. El e, oricând çi pretutindeni, „doctorul
sufletelor“, apåråtorul çi cålåuza celor singuri çi înspåimântaÆi, a
celor ce s-au trezit dintr-o datå cå au a parcurge tot întunericul
vieÆii. Pe drumul acesta anevoios, dificil pânå la absurd, pe traseul
acesta de la nicåieri cåtre niciunde, care e viaÆa noastrå, el asistå
disperare mutå ce nimiceçte viaÆa unei lumi. A unei lumi bez-
un alt nume pentru un cancer profund çi necruÆåtor, pentru o
vreme; iar preotul – ca papagal. Un astfel de folclor nu este decât
çi scamatorie popeascå; preoÆia ca afacere, vorbårie çi pierdere de
expresia cea mai limpede a preoÆiei percepute public ca çarlatanie
tristeÆea cea mai devastatoare. Cåci aça ceva nu poate fi decât
te poÆi gândi mult la aceastå vorbå fårå se te cuprindå numaidecât
de folclor de felul: „Få ce spune popa, çi nu ce face popa!“ Nu
existe o viaÆå religioaså realå acolo unde a putut så aparå o pieså
Drept urmare, e foarte greu de imaginat cum ar putea så
* aståzi dupå-amiazå. Vrea så se convingå el însuçi, cu ochii lui,
prin învåÆare çi dådåcealå, ci printr-un fel de iradiere.
pentru bunul motiv cå, în ordinea religiei, comunicarea nu se face
obÆine de aici puterea de a-i face çi pe alÆii „så nu moarå“. Iar asta,
însuçi suferinÆå çi moarte, murind puÆin câte puÆin, spre a-çi putea
punându-se mai întâi pe sine în suferinÆå çi în moarte, fiind el
zeascå spaimele çi så risipeascå angoasele n-o poate face decât
Cel ce vorbeçte despre suferinÆå çi moarte, cel ales så îmblân-
mierea, dar dupå ce am mâncat-o pântecele meu s-a amårât“.)
mâna îngerului çi am mâncat-o; çi era în gura mea dulce ca
fidelå çi rece, a unei ståri de fapt. („Atunci am luat cartea din
zeu“ nu mai e o vorbå frumoaså nåscocitå de poeÆi, ci e descrierea,
foarte propriu çi nemediat: aici a-Æi „însuçi cuvântul lui Dumne-
niului face ca aici toate lucrurile så se petreacå dupå un scenariu
corectå, cinstitå a misiunii tale. „Economia“ interioarå a dome-
înseamnå situarea ta înåuntrul chestiunii, înseamnå funcÆionarea
pretate çi astfel). Pur çi simplu, propria-Æi suferinÆå çi moarte
mulÆimea neiniÆiatå çi temåtoare (deçi lucrurile ar putea fi inter-
pe care, astfel, le-ar înfåÆiça cel „ales“ spre a fi multiplicate de
Iar aici nu e vorba nici måcar de niçte exempla moralizatoare
moarte. Acesta e semnul inconfundabil al vieÆii în religie.
decât printr-un singur çi suprem silogism: propria-Æi suferinÆå çi
încape decât „logica“ suferinÆei çi a morÆii, care nu se poate dovedi
reçte, argumenteazå, refuzå sau nåscoceçte teorii. Aici nu mai
87 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
86 COSTICÅ BRÅDÅæAN
sufletul omului çi-i då mereu sentimentul nepreÆuit cå se aflå chiar
pe „drumul cel bun“.
În sfârçit, preotul (în sens larg) este cel ce trebuie så çtie a
spune: suferinÆa çi moartea nu sunt nimic, nemurirea e totul. Or,
iaråçi, existå oare misiune mai neimaginat de grea çi de apåså-
toare? Pomenit-aÆi destin mai tiranic çi mai neomenesc? Ce fel de
oameni vor trebui så fie aceçtia? Ce fel de fåpturi neasemuite,
de ce aleaså obârçie? Poate oare cel nåscut din femeie så poarte
în spate o astfel de povarå?
* så dåm acest ultim çi decisiv brânci lucrurilor, pentru ca
Din toate cele de pânå aici urmeazå cå felul curent de a fi al
preotului trebuie så fie sacrificiul complet de sine çi martirajul.
Preotul trebuie så fie un profesionist neîntrecut al durerii, un
maestru perfect al suferinÆei, un intim al morÆii. Firea lui – så
semene mult prea puÆin cu a tuturor celorlalÆi. Cåci, bucurându-se
de un prestigiu atât de neobiçnuit, înveçmântat în semnele dem-
nitåÆii celei mai înalte, el nu-çi „întemeiazå“ altundeva puterea
decât tocmai în putinÆa lui nemåsuratå de a suferi, în deprinderea
lui formidabilå de a sta în preajma morÆii. Familiaritatea cu
durerea çi cu moartea este – trebuie så fie – secretul cel mare al
demnitåÆii lui preoÆeçti. El trebuie så fie primul care så intre în
cuptor, cel dintâi care så se arunce în groapa cu lei – tocmai el,
cel cåruia i-a fost dat så vorbeascå atâta despre suferinÆå çi despre
moarte. În preajma unor esenÆe atât de fierbinÆi, lucrurile îçi pierd
obiçnuita separare, cuvintele çi sensurile lor se amestecå între ele,
intrå unele în altele: discursul despre moarte devenind moartea
însåçi, pedagogia suferinÆei fiind chiar oasele zdrobite çi ochii
scoçi. Cåci suferinÆa çi moartea nu pot så fie deloc, pentru sacer-
dot, „toposuri“, simple „teme“ de discuÆie, banale „probleme“
de abordat. Nicidecum, nici în ruptul capului (la propriu) – ci
realitåÆi curente çi esenÆiale ce i-au fost sortite anume lui spre
administrare çi îmblânzire, spre asumare çi întrupare. Iar în spaÆiul
acestor realitåÆi fundamentale nu mai încape deloc logica noastrå
curentå, gândirea diurnå çi clarå, care cerceteazå, bånuieçte, låmu-
så se sfârçeascå imediat ce-çi „face“ el toÆi anii de pensie! Gata!
ca çi cum, încå de la începutul timpului, s-ar fi hotårât ca istoria
pania! Dar ce flatare çi cât de mågulitor sunt rânduite toate – e
çi istoria însåçi. Uite-aça: tocmai acum se desfiinÆeazå çi com-
incredibilå coincidenÆå! – o datå cu el se sfârçeçte, se pensioneazå
ca oricare altul: ci unul dintre aceia care are certitudinea cå – ce
om în retragere. Çi asta nu e totul, cåci nu e „un om în retragere“
timpului“, lui nu mai are a-i spune nimic: el este, de aceea, un
mine o datå cu „toatå treaba asta“. Ceea ce s-ar putea chema „taina
„Omul totalitar“ este, istoriceçte, un om obosit. Vrea så se ter-
så „pipåie“ çi så Æinå în mânå, ocrotitor, „sfârçitul istoriei“.
aça, o Apocalipså mai la îndemânå: dacå s-ar putea, una chiar
deçart, çi care – e limpede – nu-i va aduce nici un folos. El ar vrea
så se chiorascå la nesfârçit cåtre un Omega invizibil, improbabil,
nu vrea så mai vadå totul mereu îndoielnic, „ca prin ghiciturå“,
aceasta, nu mai suportå neclaritatea ei, cåci i s-au istovit çi ochii:
întârzie inutil într-o lume atât de relativå çi de imperfectå cum e
råtoare – ce obosealå så tråieçti! – nu vrea så mai stea, så mai
vrea, çi gata! Nu mai vrea så ducå viaÆa aceasta atât de împovå-
nu mai are råbdare. – Gata, s-a såturat! Lui îi ajunge! Nu mai
atât de ramolit çi de puÆin eroic – este omul care, în primul rând,
Omul totalitar – eroul acestui veac, figurantul acestui veac
20 august 19...
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 91
Nu mai e nimic de fåcut acum, lucrurile toate çi-au împlinit
menirea, s-au copt çi, iatå, tocmai stau så dea în pârg.
*
E tocmai timpul când ideologii i-au vestit „omului totalitar“
Adevårul, adevårul cel mare al direcÆiei încotro merg istoria çi
toate treburile omeneçti. (Doar suntem la un pas – un singur pas –
de perfecÆiunea ultimå, de fericirea finalå; ca niciodatå înainte
lumea nu e mai aproape de absolutul ei; – haideÆi, deci, tovaråçi,
perfecÆiunea sfârçitului så ni se arate în toatå splendoarea ei!)
Atâta doar, numai atâta – çi îi va fi fost prea îndeajuns „omului
totalitar“ pentru a se laså cuprins, cu toatå oboseala sa, de cea mai
nemaipomenitå febrilitate istoricå din câte va fi påtimit omul
vreodatå: o adevåratå „varå indianå“ transpuså exhibiÆionist la
scarå planetarå; un bâlci monstruos dupå consumarea cåruia s-a
putut constata cå lumii i se conferise un cu totul alt chip decât
va fi purtat ea oricând înainte.
Or, ståtea în firea „omului pre-totalitar“ så suporte lumea
aceasta aça cum este. Så alunece, somnolent, printr-însa, så se
adapteze întrucâtva la rigorile ei çi, pânå la urmå, chiar s-o çi
iubeascå – aça proastå cum era. El o socotea întotdeauna mai
curând un fel de „caså de vacanÆå“, låcaç provizoriu, rezidenÆå
temporarå – loc pe care trebuie, ce-i drept, så-l mai deretici câte
puÆin, dar pe care nu te poÆi apuca, nicidecum, så-l schimbi din
temelii. – La plecare, trågea discret uça lumii acesteia dupå
dânsul, tot timpul purtându-se ca çi cum voia s-o tulbure cât mai
puÆin cu putinÆå, prin scurtul çi inofensivul såu popas într-însa;
era ca çi cum el, sfârçindu-se, ar fi fåcut-o printr-un murmur fâs-
tâcit çi infinit-îndatorat de genul: „ScuzaÆi, vå rog, deranjul!“
Dar... dar a trecut vremea aceea. Lucrurile îçi ies acum nåval-
nic din matcå çi omul – tot mai nevrotic-nemulÆumit de ele – s-a
hotårât, în sfârçit, så le îndrepte cåtre perfecÆiunea, cåtre soluÆia
lor „finalå“. De la ideologi, el auzise cå lumea aceasta poate fi
fåcutå så fie perfectå, ba chiar cå, într-o bunå zi, ea e sortitå så
însemnat. AscultaÆi-må deci cu multå atenÆie pentru cå doar eu sunt cel
ascultaÆi-må cu toatå luarea aminte! Vå voi spune acum ceva cu adevårat
voi så spui ceva“ nu înseamnå oare, în subtext: „Gata, faceÆi liniçte çi
de putere“: putere a mea asupra celorlalÆi? Asupra tuturor celorlalÆi? „A
conÆine întotdeauna o anumitå afirmare implicitå de autoritate, o „poziÆie
cå spusa aceasta a mea – tocmai fiindcå, dråguÆa de ea, e a mea! –
Cåci ce înseamnå oare, pânå la urmå, „a spune ceva“? Nu înseamnå
n-o fac, e doar pentru cå må simt prea slab pentru asta.
îmi vine câteodatå så-mi impun un fel de „juråmânt al tåcerii“. Dacå
din gura sau din mâinile omului. Ceva care må amåråçte atât de tare încât
este ceva extraordinar de trist în orice „spunere“ sau „scriere“ ce iese
altfel, se poate spune oricum. Iar tocmai aici se aflå toatå tragedia! Cåci
întocmai, te rog så må crezi: se poate spune çi aça, se poate spune çi
– Se poate spune çi aça! (Izbucneçte singur în hohote.) Da,
amâna pe altådatå.
aici, dacå sunteÆi obosit ori, dacå nu vå convine discuÆia, o putem
crezut cå – chiar – vreÆi så staÆi de vorbå cu mine. Ne putem opri
– Nu vå înÆeleg! Cum adicå... „se poate spune çi aça“? Eu am
– Se poate spune çi aça.
„retorici“ în aceste texte).
voastrå (sau cel puÆin aça reiese din folosirea unei anumite
tigaÆi cumva pe celålalt pentru ideea, pentru „versiunea“ dumnea-
sunteÆi treaz. Mi se pare cå vå stråduiÆi çi så-l convingeÆi, så-l câç-
mult decât atâta, decât så vå „ciupiÆi“ pentru a vå demonstra cå
– Çi totuçi, mi se pare cå – fie çi inconçtient – tindeÆi spre mai
100 COSTICÅ BRÅDÅæAN
de meschinåriile logicii aristotelice; sofistica îi aratå fårå jenå
limba lui 2 + 2 fac 4 çi-i râde voioaså în nas oricårui Aristotel
cârcotaç. Aici spiritul a uitat de toate socotelile çi grijile frate-
lui-porc çi jubileazå fericit – celebrându-çi somptuos-ludic liber-
tatea. – Sofistica înseamnå, astfel, acea încercare de transgresare
asumatå, seninå a habitudinilor înåuntrul cårora creçte çi se
dezvoltå viaÆa – spre ceva ce nu mai este „viaÆå curentå“ çi unde
nu mai opereazå constrângerile çi regulile ei. Iar acest lucru –
împotrivirea în faÆa vieÆii çi efortul depåçirii meschinåriilor ei –
îi conferå numaidecât sofisticii o aurå profundå, de naturå asceticå
çi tragicå.
„– Çi totuçi“, veÆi spune, „logica aristotelicå...“ – Ei, çi:
logica aristotelicå – mare scofalå! O propensiune cu totul parti-
cularå spre cele mai nåzdråvane platitudini – ridicatå la nivel de
principiu metodologic. Cåci e un lucru cum nu se poate mai vådit:
este infinit mai greu çi mai bårbåteçte så faci un sofism decât så-l
desfaci. Nu e nimic semnificativ çi cutezåtor în a dårâma nu çtiu
ce sofism, e chiar ceva îngust-amårât-meçteçugåresc (ca så nu mai
vorbim de invidia nemåsuratå ce-l roade pe cârpaciul cu pricina) –
dar câtå artå çi cuget liber vådeçte acela ce a construit sofismul!
Orice Aristotel îÆi vine, îçi pune simandicos ochelarii pe nas –
se mai çi uitå la tine sclifosit, foarte de sus – çi-Æi desface
pedant-çcolåreçte frumuseÆe de sofism. Toatå fericirea lui este
så-Æi arate – aça, mårunt ca un contabil – unde anume a stat çme-
cheria, care e „cheia trucului“ – dar, mai cu seamå, så se arate
pe sine mereu priceput çi atent, „vigilent“ çi vajnic vânåtor. (CitiÆi,
rogu-vå, Respingerile sofistice çi vå veÆi convinge de asta încå
de la primele pagini!) Ce så mai, e limpede: cel ce desface sofis-
mul face parte din acel gen foarte special de oameni pe care „nu-i
duci cu una, cu douå“. – Ei, çi!? Råmânå cu asta! Asta så le fie
toatå fericirea – mierea çi deplinul vieÆii lor.
Dar, de partea cealaltå, câtå libertate de spirit çi ce nemårginitå
îndråznealå – ce sfântå nepåsare faÆå de tot „ce spune lumea“, faÆå
de toate întocmirile meschine ale firii, faÆå de „calea bine båtutå“
a gândirii „logic corecte“ – ce titanism la cel ce face sofismul! Iatå,
bunåoarå, acest fragment din Euthydemos-ul lui Platon:
Æårânå din påmânt, a fåcut pe om çi a suflat în faÆa lui suflare de
fundamentale“. Cåci, se çtie doar: „...luând Domnul Dumnezeu
cu Dumnezeu, o ispitå de a umbla, fie çi cu briçca, la „lucrurile
semen la semen“ – o nevoie mai „specificå“ de råfuialå a omului
Este aici probabil – mai mult decât o simplå afacere „de la
tire“? Cu ce îl va ajuta?
rostirea celor câteva fraze? Ce-i va aduce lui nou aceastå „ros-
aproapele, de a-i umbla la måruntaie spre a obÆine, în schimb,
a tortura. De ce simte veçnic omul muritor nevoia de a-çi jumuli
så existe un sens mai adânc, nevåzut al torturii çi al intenÆiei de
astfel de întrebåri – dintr-un punct de vedere superior, trebuie
Çi totuçi, chiar dacå nimeni nu ne va råspunde vreodatå la
*
sale biserici, tocmai în astfel de condiÆii?
putea fi acela care te-ar påråsi, care te-ar „urgisi“ din sânul sfintei
ai ieçit din mâinile acelor „apostoli“? Sau, ce Dumnezeu ar mai
nou te-ar mai primi la sânul lui aça jupuit, urât çi neîntreg cum
poate fi aceea obÆinutå la o astfel de temperaturå? Çi ce Dumnezeu
firesc! – lucruri atât de pråpåstios deosebite. Ce „convertire“ mai
de a-i râde-n nas acestei lumi în care se pot întâlni – atât de
Råspunsul lui Smerdeakov e un fel – profund ironic çi viclean –
decât tocmai prin astfel de sofisme çi o cazuisticå de doi bani.
ticåloase provocåri nici nu i se putea råspunde mai cu dreptate
Întocmai! – Întocmai, încå çi încå o datå! Cåci unei astfel de
poate lua douå piei de pe o vitå!“
så-l pedepseascå pentru asta cå doar, vorba ceea, nimeni nu
fie çi în ceruri, pentru cå nu s-a nåscut creçtin, çi poate cineva
Çi atunci poate cineva så-i cearå socotealå unui tåtar spurcat...
så må lepåd de Hristos, fiindcå nu mai am de cine så må lepåd.
nåtåÆii? Iar dacå nu mai sunt creçtin, înseamnå cå nu mai pot
gând så må lepåd de el, çi am çi fost surghiunit din sânul creçti-
m-am lepådat de Hristos, când eu, numai cât mi-a trecut prin
cearå socotealå pe lumea cealaltå, ca unui creçtin adevårat, cå
printre creçtini, atunci cum s-ar putea, çi cu ce drept, så mi se
COSTICÅ BRÅDÅæAN 112
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 109
lumii, stråmutå vieÆi çi destine, face – peste noapte – din tineri
moçnegi çi açeazå çtreangul la gâtul altora. Cåci, într-o anumitå
ordine a lucrurilor, aceastå simplå rostire face mai mult decât toatå
tåria convingerilor tale „interioare“: recunoscând în genunchi
ceea ce Æi s-a cerut, ai acceptat prima çi cea mai nåprasnicå intru-
ziune în lumea ta interioarå; spunând ceea ce te-a pus acela så
spui, te-ai çi golit de fiinÆa ta cea mai secretå çi mai profundå
pentru a deveni simplul, deçartul instrument vocal prin care acela
îçi urlå acum triumful. (Dupå cum prea bine se vede, lumea
interioarå e ca çi fecioria: nu se pierde decât o singurå datå-n
viaÆå.) Nu mai interesezå de aci înainte câtuçi de puÆin viaÆa ta
„låuntricå“; umilirea aceasta te-a privat, parcå pentru eternitate,
de dreptul de a spune cå ai o viaÆå cu adevårat låuntricå. Ori de
câte ori Æi se va pårea cå eçti singur, cå eçti – cum se spune – doar
„cu tine însuÆi“, te vei înçela amarnic, cåci nu vei fi deloc singur,
cel ce te-a îngenuncheat cândva va fi çi el acolo, de faÆå, çi – mai
precis – el va fi chiar în tine însuÆi, în trauma ce-a binevoit s-o
lase el, pentru eternitate, acolo.
*
Çi nu e oare aceasta cea mai ciudatå dintre lumi, cea mai
uluitoare çi mai strâmb întocmitå – lumea aceasta în care func-
Æionarea, miçcårile, durerile çi lacrimile „boÆului de humå“ hotå-
råsc ce este adevårat çi ce nu este, unde sfârçeçte mendacium çi
unde începe veritas? Încå o datå de vei strânge menghina aceasta
cu falangele într-însa, çi vei obÆine – ce miracol nemaivåzut! – vei
obÆine trecerea triumfalå de la neadevår çi orbecåire la adevårul
cel mai curat çi mai neîndoielnic. Încå puÆin, încå o noapte de
torturå prin nesomn, çi gura lui va rosti – în sfârçit, copleçitå, va
rosti – adevårul cel mai adevårat, va re-pune ordinea în lucruri,
va ajuta så se reinstaureze armonia în lume. Sângele de pe braÆele
menghinei se va usca çi se va çterge – va fi în curând uitat; în
schimb, lumea toatå va sårbåtori, fericitå, triumful final çi atot-
binefåcåtor al adevårului. Acela trebuia, doar, så recunoascå: un
adevår nerostit çi de gura lui era un adevår încå parÆial, un adevår
unde 2 + 2 nu mai fac 4, çi unde nimeni nu vrea så mai çtie nimic
cåtre ceea ce îl mårgineçte çi îl neagå – cuprinzându-l. Este locul
al libertåÆii, al cutezanÆei çi creaÆiei; cåtre ceea ce este în afara sa,
çi cea care deschide spiritul cåtre altceva-ul såu. Cåtre un spaÆiu
rafinatå – artå trista seriozitate a normei, sofistica este, totodatå,
intelectual al instinctului de conservare. Veçtejind cu multå – çi
existenÆei çi a rigorilor gândirii practice – firav epifenomen
decât un anumit tip de aservire a spiritului faÆå de fatalitatea
histrionic çi adânc expresiv – cå regula, norma logicå nu înseamnå
acesta; sofistica este acel gest intelectual care dovedeçte –
de la regulå“, ori o „sfidare a normei“, ori orice altceva de felul
soarea nevoilor çi umilirilor vieÆii. Nu este deloc o simplå „abatere
întruchiparea celei mai pure çi mai frumoase eliberåri din strân-
siguranÆå, una dintre cele mai înalte forme ale libertåÆii spiritului,
çi precarå – çi cu atât mai puÆin o gândire vicioaså – ci e, cu
prejudecåÆi – sofistica nu e o gândire bolnavå, o gândire proastå
vorbe! Cåci – contrar celor mai înverçunate çi mai resentimentare
fi fost acei inçi care-au çtiut så-çi crucifice mintea între astfel de
aceasta! Ce spirite înalte çi cât de dumnezeieçte-liberi trebuie så
ciune travestitå çi câtå ameÆitoare adâncime – într-o frazå ca
ce nu çtie, întrucât nu çtie ce anume så cunoascå.“ Câtå înÆelep-
nevoie så cunoascå ceea ce çtie deja; çi nu poate cunoaçte ceea
çtie. Nu poate cunoaçte ceea ce çtie, fiindcå, çtiind, n-are nici o
„Omul nu poate cunoaçte nici ceea ce çtie, nici ceea ce nu
22 august 19..
98 COSTICÅ BRÅDÅæAN
ce, în sfârçit, vå va spune Adevårul“? Atunci când „eu“ deschid gura
ca så-mi rostesc ideea, mai las oare pe undeva, prin aceastå lume, vreun
locçor çi pentru eventuala spuså a altuia? Gândeçte-te bine çi råspun-
de-mi sincer! Cuvintele tale – devenite, parcå, ceva distinct de tine,
„obiectivate“, cum se spune – oare nu vor ele så se întindå çi iar så se
întindå pânå ce acoperå tot cuprinsul lumii? Mai poate råmâne oare ceva
neatins de puterea lor? Spune oare cineva ceva cu gândul cå „s-ar putea“
doar ca lucrurile så stea astfel, çi cå – în mod sincer – îçi „då çi el cu
pårerea“?
Nu, nici vorbå! Çi ar fi bine så reÆii lucrul åsta! Vorbirea oamenilor
e doar un joc de putere, o blestematå arenå înfierbântatå, un råzboi din
care, cum se spune, „iese cel mai tare“. Asta e legea lumii – lucrul acesta
se petrece pretutindeni, din parlamente çi cancelarii, din tribunale çi çcoli
pânå în cârciuma cea mai puturoaså. Cel mai tare „ia“ cuvântul (îl ia
de sub nasul celor mai slabi, fireçte), „combate“ temeinic în stânga çi-n
dreapta çi, tot vorbind el aça, se „impune“ pânå la urmå asupra celor-
lalÆi. În vorbirea aceea înfierbântatå a lui, el devine – într-un fel – însuçi
demiurgul ce face lucrurile spunându-le, spusa lui e „puternicå“, „tare“,
spusa lui e adevårul însuçi care „loveçte“ aprig în jur çi care devine çi
adevårul celorlalÆi. Spunând – chiar aça, în clipa spunerii – el pune lumea
în ordine, o „guverneazå“, açezând-o definitiv în albia adevårului ei. Or,
nu poate exista decât un singur adevår. Çi acela, evident, nu poate fi
decât adevårul meu. Aça e fåcut omul åsta: cuvântul (lui) så fie la
început. (La început, la mijloc çi la sfârçit.)
Tocmai de aceea, „se poate spune çi aça“ vrea så însemne cå nu
vreau – uite-aça, nu mai vreau – så mai „împåråÆesc“ lumea prin cuvin-
tele mele. ÎÆi mårturisesc cå am cam obosit de atâta demiurgie.
ce Æinuturi îndepårtate, la graniÆa dinspre Asia, fiind silit cu
„Un soldat rus care cåzuse prizonier undeva, prin nu çtiu
Smerdeakov la situaÆii de acest fel:
Este aici tot scandalul çi toatå adâncimea ironicå a soluÆiei
de adevår: acesta nåclåit de sânge çi umezit de lacrimi ç.a.m.d.
bine, o astfel de lume nici nu meritå altceva decât chiar un astfel
mai mult nici mai puÆin decât unde anume se aflå adevårul – ei
o lume în care durerile çi gemetele „boÆului de humå“ hotåråsc nici
putinÆå pentru întrebåri ca acestea: o lume atât de ciudat întocmitå,
te „locuiascå“ – råspunsul cel mai potrivit çi mai „adevårat“ cu
Çi Æi se poate întâmpla uneori så Æi se strecoare în suflet – så
*
stare så-çi revendice o astfel de lume?
Apoi, se va mai gåsi oare, pe undeva, vreun Dumnezeu în
ceasul çi pântecele ce l-au adus pe lume?
de lacrimi, acesta nåscut din gura unuia ce tocmai îçi blestema
urmei, ce adevår mai e acesta? Acesta nåclåit de sânge çi umezit
a fost scos cu forcepsul din primul om astfel torturat? Çi, la urma
nu s-a pråbuçit spontan atunci când, pentru prima oarå, adevårul
så hotårascå în treburile spiritului? Cum se face cå lumea aceasta
Adevårului çi ordinea cårnii? Cum de se poate ca treburile humei
stihii, aceste douå ordini atât de pråpåstios deosebite: ordinea
narului? Cum e cu putinÆå oare så stea, amestecate, aceste douå
acesta inimaginabil, prefåcându-se a se naçte dintre cleçtii torÆio-
spiritul çi în gura omului – Adevårul – så se prostitueze în halul
sfânt çi mai dumnezeiesc ce-a putut så se iveascå vreodatå în
Dar ce lume mai este asta? Cum de se poate ca lucrul cel mai
måduitor, peste minciuna çi peste falsurile acestei lumi.
era tocmai ceea ce mai împiedica adevårul så se reverse, suav-tå-
acum alt gust çi altå culoare. Zdrobirea aceea, s-ar putea spune,
Acum s-a reinstaurat, în sfârçit, plenitudinea, iar existenÆa are
rile ignoranÆei çi obscurantismului çi a påtruns irevocabil în lume.
glorios testiculele – adevårul a zdrobit çi el, numaidecât, zågazu-
neadevårat, unul încå bastard çi contestabil. Zdrobindu-i-se aceluia
COSTICÅ BRÅDÅæAN 110
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 111
ameninÆarea cu moartea çi a celor mai cumplite torturi så se
lepede de legea creçtinå çi så treacå la islamism, nu se îndu-
plecase în ruptul capului så-çi schimbe credinÆa, drept care fusese
schingiuit çi jupuit de viu çi-çi dåduse duhul preamårind numele
lui Hristos...“
Acestea sunt faptele, iar soldatul cu pricina pesemne cå se
aflå de mult în patria sfinÆilor, ocupând – pios – vreo rubricå de
calendar. Dar – ne place sau nu – trebuie så recunoaçtem cå cei
ca el sunt exemplare cu totul rarisime pentru specia noastrå, sunt
nesemnificative, sunt exemplare exotice çi aproape ireale. Atât de
rare çi de exotice încât insul obiçnuit, aflând de un astfel de caz,
îçi pune instantaneu întrebåri privind „starea mentalå“ a aceluia,
dacå nu cumva era „atins de vreo afecÆiune“ ce are ca simptom
tocmai „fanatismul religios“. Cum nu se poate mai obiçnuitå çi
mai realå e, în schimb, durerea cumplitå a pielii jupuite çi scan-
dalul unei astfel de asocieri: între jupuirea pielii çi o mårturisire
de credinÆå. Cum de se poate aça ceva? Ce legåturå poate fi între
treburile zoologiei çi adevårul unei credinÆe sau al alteia? De ce
e cu putinÆå ca, în chestiuni atât de fierbinÆi çi de înalte, în ches-
tiuni atât de „cereçti“, så hotårascå în cele din urmå simpla rezis-
tenÆå fizicå a animalului care suntem?
Drept råspuns – un råspuns teribil, întocmai pe måsura între-
bårii – Dostoievski pune în gura epilepticului Smerdeakov urmå-
toarele:
„...nici n-o så apuc bine så le spun nelegiuiÆilor: «Må lepåd
de legea creçtineascå...», çi pe loc, chiar în momentul când am
så rostesc vorbele astea, pronia cereascå må va judeca, aruncând
asupra mea anatema, çi voi fi urgisit din sânul sfintei biserici ca
orice pågân. Aça o så se întâmple, cum vå spun, chiar în clipa
când voi avea pe limbå vorbele astea, ba mai mult, în clipa când
må voi gândi numai så le rostesc... Çi din moment ce nu mai
sunt botezat în legea creçtineascå, înseamnå cå nu i-am minÆit pe
cålåii mei atunci când m-au întrebat dacå «sunt sau nu creçtin»,
fiindcå însuçi Dumnezeu m-a scos din rândul creçtinilor, numai
çi numai pentru gândul ce mi-a venit în minte înainte chiar de a
apuca så deschid gura. Iar din moment ce locul meu nu mai e

unul singur, unul de felul acesta: face sofisme.
Råspunsul ce-Æi vine nu poate fi, dupå toate acestea, decât
lui singuråtate?
poÆi ståpâni så nu Æi-o pui: ce-o tot face Dumnezeu acolo, în sfânta
În sfârçit, oricât de îndråzneÆ-påcåtoaså ar fi întrebarea, nu te
* çi nu poate cunoaçte ceea ce nu çtie, întrucât nu çtie ce anume så
105 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
108 COSTICÅ BRÅDÅæAN
într-adevår ne intereseazå – nu e câtuçi de puÆin „adevårul meta-
fizic“, cel de dinainte de facerea lumii, cel ce sålåçluieçte – solemn
çi mucegåit – undeva în absolutul Cerului sau în cårÆile metafi-
zicienilor, ci e tocmai acela ce se iveçte – aça, sonor çi aburind –
din gâtlejul çi din maÆele gâdilate ale unor muritori ce tocmai au
încåput pe mâna unora dintre semenii lor. Acesta e adevårul de
care au oamenii nevoie – singurul cu adevårat interesant çi
omeneçte semnificativ.
Cel puÆin aça reiese din nevoia ce-o resimt aproape întot-
deauna oamenii çi comunitåÆile, în constituirea istoriei, de a li se
confirma ceea se întâmplå så creadå ei la un moment dat cå este
adevårul, de a obÆine – „cu orice preÆ“, nu-i aça – recunoaçterea
adevårului „lor“ din partea celorlalÆi. Acesta abia e socotit ade-
vårul adevårat, tocmai acesta obÆinut – atunci când intrå çi puterea
în joc – pe calea regalå a vivisecÆiei, printre gemete çi horcåituri,
printre lacrimi, blesteme çi apostazii. Iar ceea ce tocmai se petrece
acolo (oh!, nu, nu vå înçelaÆi deloc, vedeÆi bine: chiar acolo
printre acei cleçti, reflectoare, cazane, frânghii, curele, scripete,
ace çi cuÆite) e unul dintre evenimentele capitale în devenirea
lucrurilor omeneçti: acolo are loc alchimia secretå a adevårului,
procesul laborios, complicat çi ocult ce face cu putinÆå ca veritas
så se cristalizeze pe îndelete çi apoi, strålucitor, så se iveascå în
lume. În afara acestei faze esoterice nici un adevår n-ar fi demn
de acest nume, n-ar fi adevår cu adevårat, ca unul ce n-a trecut
încå de proba decisivå.
Altfel spus, acolo se då båtålia recunoaçterii adevårului. Nu
conteazå deloc ce mai crezi în sufletul çi în inima ta; totul este
så proclami, så recunoçti – sonor, înfrânt, umilit – adevårul care
Æi se cere. (Spune asta, båi nenorocitule, çi ai så scapi! – nu fi
prost, ce te costå? Uite numai în ce hal ai ajuns! Eu am mai våzut
mii çi mii ca tine, ascultå-må pe mine cå-Æi spun cu frumosul:
nimeni, dar absolut nimeni nu rezistå; çi, atunci, de ce te mai
încåpåÆânezi ca boul?, nenorocit ce eçti!) Doar atâta Æi se cere
(Æi se ia): un gest expresiv de supunere exterioarå, så rosteçti, „clar
çi distinct“, ceea ce vreau eu så rosteçti. E ca într-o vrajå: singur
gestul acesta incantatoriu are imediat efecte asupra stårii reale a
scurtå povestire hasidicå de-a lui Rabi Martin Buber!)
aceasta nu este deloc vreo altå pildå filozoficeascå, ci doar o
çi cå totuçi exist“. Oh! Dar nu, nu – nu vå neliniçtiÆi degeaba:
Æat. Sensul nimicului l-am învåÆat. Am învåÆat cå nu sunt nimic
La insistenÆele oamenilor, el a adåugat: „Nimicul l-am învå-
învåÆåtorul såu, Marele Maghid. „Nimic“, a råspuns el.
(Rabi Ahron a fost întrebat o datå ce anume a învåÆat de la
a omului?
purå, abis dumnezeiesc strecurat pe nesimÆite în mintea strâmtå
fi (nicidecum) comunicat.“ Dar ce altceva e aceasta decât teologie
(presupunând prin absurd) ar putea fi cunoscut, atunci nu ar putea
acest ceva nu ar putea fi (câtuçi de puÆin) cunoscut. Çi dacå totuçi
nimic. Dacå (prin nu çtiu ce minune) ar exista totuçi ceva, atunci
aceasta a lui Gorgias – cel mai tulburåtor dintre sofiçti: „Nu existå
plite tristeÆi, a celei mai negre melancolii poate fi înÆeleaså vorba
Çi atunci, oare cum altfel decât ca expresie a celei mai cum-
se lase pe sine în urmå.
låmurit marginile spre a çi le putea frânge mai apoi. Pe scurt, så
fortant pentru un spirit decât så încerce perplexitatea, så-çi vadå
çi agonie. – Cåci nu e lucru mai sånåtos, mai igienic çi mai recon-
loc, så te nåuceascå de tot, så te arunce fårå cruÆare în perplexitate
fapt sofistul: cu måiestria artei lui, så te facå så-Æi stea mintea-n
aici e toatå „iscusinÆa vicleçugului“ sofist, tocmai asta çi vrea de
de felul: „Pesemne c-a çi venit, de n-a mai venit“.) Ei bine, tocmai
„Nu m-ai cåuta, dacå nu m-ai fi gåsit“. (Ori vreo altå nåzbâtie,
întocmai ca atunci când aude o „monstruozitate logicå“ de genul:
se înfrigureazå çi se trezeçte locuitå de presimÆiri nedesluçite,
çi te Æine, dureros, în çah. FiinÆa ta se alarmeazå toatå çi geme,
tulbure çi ameninÆåtor. E ceva care îÆi scapå, care te intrigå adânc
çeçte, se tulburå çi înghite umilinÆa. E ceva întunecat aici, ceva
cunoascå.“ ÎÆi „stå mintea-n loc“, nu altceva. Spiritul Æi se råvå-
COSTICÅ BRÅDÅæAN 104
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 101
„Ascultå, Ctesippos, a spus Dionysodoros, ai så te învoieçti
de îndatå cå lucrurile stau aça, dacå îmi råspunzi. Spune-mi, ai
un câine? – Am, çi încå unul foarte råu. – Are cåÆei? – Are; çi ei
la fel de råi. – Açadar, câinele le este tatå? – L-am våzut cu ochii
mei încålecând cåÆeaua. – Buun! Çi câinele e-al tåu, nu? – Al
meu. – Açadar, de vreme ce este tatå çi este al tåu, înseamnå cå
acest câine este tatål tåu çi tu eçti frate cu cåÆeii?“
Çi Dionysodoros, ca så nu apuce Ctesippos vorba, se gråbi
iar så spunå: „Încå o vorbuliÆå aç vrea så aud: îÆi baÆi câinele?“
Çi Ctesippos, râzând: „Îl bat, pe zei! Cå pe tine nu pot så te bat. –
ÎÆi baÆi deci propriul tatå?“
*
Gândirea „logic corectå“ – duçmanul de moarte al sofisticii –
este acea gândire care cântåreçte çi måsoarå, care trudeçte çi „pune
deoparte“, care asudå çi cautå mereu „la ziua de mâine“; este
gândirea eficientå çi verificatå a insului ce vrea så se conserve, så
prospere, så nu piardå nimic în ordinea lucrurilor, ci – dimpo-
trivå – så câçtige cât mai mult, så sporeascå lumea din jur çi så
se sporeascå pe sine. Gândirea „logic corectå“ este – lucru cât
se poate de clar – operå susÆinutå în slujba fratelui-porc. Ea este
„raÆiune“, facultate de a împårÆi totul cu cumpåtare pentru a ne
mai råmâne ceva „çi pentru ziua de mâine“ – altfel spus, capaci-
tatea de a face „raÆii“ în vederea unei cât mai îndelungate supra-
vieÆuiri.
Gândirea „logic corectå“ apare imediat acolo unde cineva
vrea så vândå, iar altul så cumpere. E primul lucru ce se iveçte
în astfel de ocazii, aça încât e un lucru de bun simÆ så legi „çtiinÆa
logicii“ – cu principiile, axiomele çi regulile ei – de zornåitul
arginÆilor în curs de numårare, mai curând decât de nu çtiu ce
obârçie înaltå, mitologii simandicoase çi personaje mondene din
Olimp. – Dar ce spun eu? Logica nici nu putea så aparå altfel
decât mirosind izbitor a peçte, ca una nåscutå la o naÆie de
marinari; çi råsunând aça, metalic-argintiu, ca una ce a început
„så se rosteascå“ printre monezi, cântare, târgoveÆi, avocaÆi çi
fiindcå, çtiind, nu are nici o nevoie så cunoascå ceea ce çtie deja; cartea aceluiaçi Tzvetan Todorov, de la paginile 67-68. (C.B.) * Din
ceea ce çtie, nici ceea ce nu çtie. Nu poate cunoaçte ceea ce çtie,
de suflete este întotdeauna sofistul: „Omul nu poate cunoaçte nici
Dar ce mare artist, ce adânc cunoscåtor çi strålucit manipulator
suficientå – altceva îl salveazå pânå la urmå pe ins.
gândirea diurnå çi „logic corectå“ nu-i este omului câtuçi de puÆin
decât så repete adevårul acesta nesfârçit de dureros: gândirea,
du-çi aceastå funcÆie extrem de ingratå, sofistul nu face, în fond, dulgher acaså; era principala sa calitate de meseriaç“.*
Immanuel Kant, sau la cine mai doriÆi dumneavoastrå. Asumân- Treblinka cu aceeaçi conçtiinciozitate cu care-çi fåcea meseria de
iaråçi çi iaråçi toatå istoria gândirii, de la Zenon din Elea la constatå: „Tatål meu... a abordat probabil munca lui de la
firea raÆiunii noastre: nu poÆi ocoli lucrul acesta, la asta revine mai bine cu putinÆå. Aça sunt eu.“ Fiul unui alt gardian din lagår
întregi çi prosperi.) El aratå lumii cå aporia e semånatå adânc în demnitate: „Tot ce fåceam din proprie voinÆå,... trebuia så fac cât
se face, dar pe iluçtrii såi demascatori îi vedem întotdeauna însuçi, råspunzând la o întrebare, îçi asumå aceastå atitudine de
altul decât el este acela ce-çi sparge astfel Æeasta? Nu çtiu cum încå de „plåcerea evidentå pe care i-o procura munca lui“. El
nile încremenile pe vecie ale condiÆiei noastre. (Çi – atenÆie! – cine Treblinka: treizeci de ani mai târziu, foçtii deÆinuÆi îçi amintesc
care – într-un chip violent çi exemplar – se då cu capul de margi- se poate spune çi despre Stangl, comandant de la Sobibor çi
pune degetul pe limita ultimå a cugetului nostru; sofistul este cel punctul de vedere al „fericirii viitoare a omenirii“! Acelaçi lucru
trionicå, autoironicå la culme çi superior-parodicå, sofistul indicå, puÆinå demnitate de acest gen ar fi fost desigur preferabilå, din
nu se poate mai tristå çi mai tragicå: printr-o stilisticå vådit his- „Nu te mai gândi la serviciul tåu, mai gândeçte-te çi la noi!“ Mai
noastre. Contrar atâtor frivole prejudecåÆi, fiinÆa sofistului e cum maÆii pot ajunge så se opunå. Astfel încât soÆia lui îl dojeneçte:
fårå nici o falså pudoare întreg scandalul çi tot adevårul condiÆiei plan orice sentiment uman“: vedem, açadar, cå cele douå afir-
Sofistica e, de aceea, o gândire cinstitå: ea då pe faÆå, vådeçte nuå el. „Nu må gândeam decât la munca mea, låsând pe ultimul
„Må dåruisem cu trup çi suflet îndeplinirii misiunii mele“, conti-
* aceeçi frazå cå munca lui constå în a ucide la scarå industrialå.
sine ca fiind „obsedat de munca lui“ – uitând så precizeze în
tre fundamentale. Rudolf Hoess, comandantul de la Auschwitz, se descrie pe
moartea, cu neantul çi cu Dumnezeu. Açadar, cu categoriile noas-
funcÆii neînchipuit de însemnate: abia noaptea ne întâlnim cu
ne presimÆim altceva-ul; în economia fiinÆei noastre, noaptea are
Æelesul çi obscuritatea câte unui sofism, este cea care ne face så
de alte lucruri tulburi. Çi tocmai noaptea aceasta, ivitå din neîn-
çi non-inteligibilitatea, çi zonele tenebroase, çi cel puÆin o mie
gândirii „logic corecte“, în noi existå adânc instalatå çi noaptea –
sinceritatea cu noi înçine. Cåci, îngemånându-se cu lumina
ea este tocmai cea care ne ajutå så ne dobândim onestitatea çi
aluziv frivolitatea vieÆii çi iminenÆa teribilå a morÆii. Or, astfel,

103 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN

102 COSTICÅ BRÅDÅæAN

cåmåtari. Nu poÆi agonisi, nu poÆi prospera çi nu poÆi „råmâne

pe piaÆå“ decât folosindu-te de o gândire „logic corectå“. Mai
presus de toate, o astfel de gândire nu-çi poate permite, în ruptul
capului, acte gratuite – sublimitåÆi din acelea jucåuçe çi nemo-
tivate. Mai mult încå, chiar çi atunci când pare generoaså çi
risipitoare, fårå de griji çi puså pe çotii – mai ales atunci så nu
vå bazaÆi deloc pe ea, cåci „îçi are ea socotelile ei“! În genere,
orice licenÆå – faÆå de adevårata sa misiune – ce çi-ar permite-o
gândirea „logic corectå“, i-ar putea fi oricând de-a dreptul fatalå.
Or, asta face ca ea så fie, încå din prima zi de viaÆå, o gândire
în genunchi, o gândire flåmândå çi veçnic umilitå. – Cu våditele
ei apucåturi de slugå, gândirea „logic corectå“ nu då seamå decât
de încarcerarea çi de nevolnicia spiritului, de încåtuçarea lui atât
de umilitoare lângå „boÆul de humå“. Or, sunt unele semne cå
insul ar vrea, totuçi, de la viaÆå, ceva mai mult decât atâta.
Gândirea „logic corectå“ încarcereazå spiritul mai cu seamå
pentru cå este unilateralå çi teleologic conduså. Este o gândire
în luminå: gândirea orelor zilei, a condiÆiei noastre solare, prinse
în contururi limpezi, clare çi neproblematice. Ea face lucrurile ce-i
cad în mânå mai simple çi mai uçor de negociat, mai puÆin grave
çi mai dispuse la convertibilitate. Dar pentru aceasta, gândirea
„logic corectå“ – vândutå cum e supravieÆuirii çi agoniselii – este
nevoitå så råmânå pururea superficialå, så nu aibå deloc a se
împiedica, a se încurca în ecoul mai adânc çi mai întunecat al
lucrurilor. Tocmai de aceea, ea uitå – de fapt, trebuie så uite –
de „tainele nopÆii“, de tot coçmarul, de multele spaime çi tenebre
din care e plåmåditå, cu prisosinÆå, condiÆia noastrå.
Sofistica abia – transparentå, sincerå, disperatå – este cea care
te învaÆå orbecåirea: consubstanÆialå naturii noastre, ea este cea
care, printr-un sofism sau altul, te pune în situaÆia – profund sem-
nificativå – a lui nu çtiu încotro s-o apuc. Sofistica ne ridicå în
conçtiinÆå starea de crizå çi de aporie care e felul nostru curent –
deçi mascat – de a fi în lume; creatoare perpetuå de „situaÆii fårå
ieçire“, ea este cea care-i prilejuieçte spiritului epifania nopÆii,
locul precis unde el se sfârçeçte çi unde începe altceva; prin
îngheÆul pe care i-l induce spontan minÆii, ea este cea care anunÆå
28 august 19...
„Blânzii Æårani ruçi crucificau ofiÆerii albi, le spårgeau burta
çi îi gâdilau pe maÆe ca så audå cum mor în hohote de râs. ToÆi
râdeau. Çi crucificaÆii çi crucificatorii. În 1956, Æåranii unguri
jupuiau responsabilii de partid, iar muncitorii de la Györ le smul-
geau gâtlejele cu cleçtele.“ – Iatå, în cea mai bunå dintre lumile
posibile, cum se face, cum se vådeçte dreptatea istoricå – cum,
discret çi umil, se naçte „progresul“ çi „mai binele“ în laboratoa-
rele istoriei!
Dar trebuie så çtiÆi cå asta încå nu e totul. Nu, cåci nu numai
Dreptatea çi Binele se bucurå de aceastå maieuticå subtilå, ca-
sapo-anatomicå. Tot astfel se naçte çi o altå valoare sacrå a clasi-
citåÆii: Adevårul. Or, aici rafinamentele sunt însutite. Felurimea
çi clasificarea lor te copleçeçte, iar simpla lor înçiruire n-ar încåpea
într-un singur mare volum. Nu existå încå pe lumea aceasta
vreo måsurå – afarå poate doar de nåvala hainå a morÆii – care
så opreascå, care så mårgineascå cumva nemårginitele capacitåÆi
ale corpului omenesc, ale „boÆului de humå“, de a produce, de a
secreta – aproape fiziologic – adevårul. Unghiile smulse cu cleç-
tele de cuie, ochii scoçi cu andreaua, oasele zdrobite cu încetini-
torul, genunchii zdrobiÆi, pielea jupuitå pe îndelete, çocurile
electrice, båtaia la tålpi, compania çobolanilor, a çerpilor, a
gândacilor, a båtåuçilor profesioniçti – iatå tot atâtea (doar câteva)
veritabile „locuri de naçtere“, izvoare miraculoase din care se
iveçte – quasi ex nihilo – adevårul. Cåci adevårul – adevårul care
 cartea aceluiaçi Tzvetan Todorov, de la pagina 63. (C.B.) * Din
aici. Este treaba noastrå!“*
„Vrei så fii eroinå! Ai chef så te sinucizi! Pentru asta suntem noi
trebuia totuçi s-o execute câteva minute mai târziu, se înfurie:
cu o lamå de ras ascunså asupra ei. S.S.-istul de serviciu, care
ce s-a adresat tuturor camarazilor), ea reuçeçte så-çi taie venele
råtorii din lagår, în mijlocul deÆinuÆilor. În acel moment (dupå
numele complicilor, dar a tåcut; atunci au dus-o în faÆa spânzu-
de la Auschwitz, dar a fost prinså; au torturat-o ca så spunå
gardieni. Aceasta va fi povestea Malei Zimetbaum. Ea a avadat
Reuçita unei sinucideri sfidåtoare îi înfurie la culme pe
128 COSTICÅ BRÅDÅæAN
cât un bob de muçtar, veÆi zice muntelui acestuia: Mutå-te de aici
dincolo, çi se va muta; çi nimic nu va fi vouå cu neputinÆå.“)
Or, secretul acesta e atât de „incredibil“ de simplu încât o minte
obiçnuitå – una „normal“ construitå çi mobilatå cu toate achiziÆiile
secolului – va ocoli, invariabil, soluÆia de mai sus. Fireçte, o astfel
de minte se apucå numaidecât de fåcut calcule, imagineazå, presu-
pune, face çi desface teorii, îi re-pune sub observaÆie atentå pe
orbi çi pe ologi, îi iscodeçte pe geologi despre feluritele moduri
în care pot fi mutaÆi munÆii din loc – dar niciodatå, în ruptul
capului, o astfel de minte nu se va trezi vizitatå de revelaÆia
aceasta a Dumnezeului simplitåÆii: crede cå lucrurile stau aça,
çi atunci ele chiar stau.
* så aibå un çi mai mare control çi putere asupra „suflårii de viaÆå“:
Doamne, çi ce porÆelan subÆire, ce lucråturå gingaçå! Fåcutå –
de nevåzute mâini angelice – din limpezimea cea mai profundå,
din substanÆa cea mai subtilå çi mai rafinatå a cerului. Nimic nu
e destul de curat çi de suav ca så n-o poatå råni çi s-o spulbere
într-o clipitå. Nimic nu e atât de nevinovat ca så n-o poatå jigni
çi s-o alunge cât ai clipi. Sunt lucruri atât de neînsemnate çi de
infime cele care pot speria credinÆa, cå nici nu le poÆi percepe:
le vezi doar efectul, pe ele nu le vezi. Abia dupå ce te trezeçti
singur – singur çi pustiit – te mai pomeneçti spunând: „Trebuie,
totuçi, så fi fost ceva.“
Çi atunci – blestematå så fie ziua aceea! – în exact acelaçi
chip miraculos în care a sosit, te trezeçti cå s-a çi prefåcut toatå
în fum çi s-a risipit într-o singurå clipå. Fie cå eçti în tramvai,
ori îÆi iei ceaiul, ori scrii nu çtiu ce carte – ei bine, se întâmplå
cå te poÆi trezi dintr-o datå buimåcit çi så te descoperi necredin-
cios; ca çi cum ar fi venit furul çi – cu cea mai desåvârçitå artå –
Æi-ar fi çterpelit-o, atât de bine cå nici n-ai putut så simÆi ceva.
(Întinzi leçinat mâna, tremuri, te sufoci, întinzi mâna iar, o cauÆi,
Æi se pare cå totuçi e, cå mai e pe undeva, dar, de fapt, nu mai e
câtuçi de puÆin pe nicåieri; nu te laçi, cauÆi ceva så pipåi, så
prinzi, så te prinzi, dar nu mai e absolut nimic de care så te Æii:
cereascå lipså de vigilenÆå çi atunci tråieçte, se sileçte så tråiascå
çi rågaz så fie. Ca atare, el se çi gråbeçte så se foloseascå de aceastå
la generozitate. O divinitate ca aceasta îi då omului, în sfârçit, voie
mai puÆin aprige, o zeiate oarecum delåsåtoare çi neglijentå pânå
ficiile nespuse ce Æi le aduce slujirea la curtea unei zeitåÆi cu mult
Ei bine, în toatå vremea asta, intolerantul se bucurå de bene-
existe doar pentru sine.
nici un interval de existenÆå proprie, nici un loc unde acesta så
numai pentru sine – de adorare, zeul acesta nu-i mai laså insului
capricios la culme. Înzestrat cu o mie de capete setoase – fiecare
la altarele unui zeu cum nu se poate mai gelos, unul trufaç çi
nioarå – så ne mitologizåm ideile, am spune cå tolerantul oficiazå
este Unul. Dacå ar fi så ne alintåm puÆin çi – cum se fåcea odi-
care-i då fiinÆå, este Multiplul, întocmai cum categoria intoleranÆei
Categoria din care se hråneçte secret toleranÆa, stihia nevåzutå
atunci – bineînÆeles – spunem eu.
suntem nevoiÆi så fim, aproape invariabil, intoleranÆi. Çi, tot
artiçti, çi nici destul de copii ca så vedem lumea sub specia artei,
a se mai gåsi decât pe sine. Aça se face cå atunci când nu suntem
platitudine, într-o oglindå mincinoaså çi stearpå, în care el nu are
çi i se refuzå cu toatå frumuseÆea ei, prefåcându-se de îndatå într-o
într-însa, så se punå adicå pe sine în lume, aceasta se retrage speriatå
îndura nesfârçirea lumii çi se simte dator så punå o ordine
atotpustiitor. De îndatå înså ce omul nu mai suportå, nu mai poate
altceva, açadar, decât lumea neatinså încå de simplismul nostru
încå de obsesiile tiranic-unificatoare ale minÆii noastre; nimic
paradisul nici nu e altceva, la urma urmei, decât lumea neîntinatå
aceastå fericire nespuså, adamicå a pluralitåÆii. – Pesemne cå
çi – eventual – atunci când e copil, el s-ar mai putea bucura de
rile så se spunå printr-însul. Abia în måsura în care omul e artist,
adevårat nu spune niciodatå eu, çi-l face så tacå çi doar laså lucru-
babil, doar Æinutul unui ins privilegiat: artistul. Cåci artistul
peste puterile bietelor noastre fåpturi! Omeneçte, toleranÆa e, pro-
se vor spuse – ei bine, asta ar fi o ascezå prea cumplitå, cu mult
så învåÆåm, açadar, a tåcea într-o lume în care ni se pare cå toate
la capåt diversitatea aceasta – aproape tiranicå – a înfåÆiçårii lumii;
COSTICÅ BRÅDÅæAN 116
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 113
viaÆå çi s-a fåcut omul fiinÆå vie.“ Or, pânå çi nelegiuitul cel mai
nelegiuit simte cå, dintre toate câte sunt, „suflarea de viaÆå“ – çi
sensul ei profund: rostirea liberå – e „lucrul cel mai însemnat“
dintre toate, e ceea ce face dintr-un leç un om viu, firul ce leagå
zoologia de Cer; çi mai simte cå, înståpânindu-se, într-un fel sau
altul, asupra „suflårii de viaÆå“ din acela, se va apropia oarecum
çi de acel „lucru fundamental“ çi se putea va împårtåçi – fie çi în
felul acesta nelegiuit – dintr-însul. Se vede limpede, e aici o voinÆå
de „a fi asemenea lui Dumnezeu“, chiar dacå una întoarså pe
dos – una ce nu då viaÆå, ci procedeazå tocmai la operaÆia inverså.
De aceea, simplul fapt de a „lua viaÆa“ cuiva are toate datele unui
act originar. Mai mult încå, spintecându-i unuia pântecul çi mai
çi silindu-l så recunoascå ceva, mânuitorul cuÆitului nåzuieçte
semenul så-i întoarcå acuma lui – så-i „sufle în faÆå“ – ceea ce a
primit odinioarå direct de la „Domnul Dumnezeu“.
sunt astfel. („Cåci adevårat gråiesc vouå: Dacå veÆi avea credinÆå gina 104. (C.B.)
cå toate acestea au loc – crede cå sunt astfel, çi atunci ele chiar Din cartea lui Martin Buber, mai sus numitå, çi anume de la pa-
*
Secretul este unul neverosimil de simplu: trebuie doar så crezi
mintea cea strâmtå a omului; atunci, ce le mai poate susÆine?
totuçi, niçte nåzdråvånii care – oricum ar fi – nu pot så încapå în
singur motiv – credinÆa. Or, cum de se poate aça ceva? Sunt,
bolnavå a omului spre a i-o înÆelege. Çi toate se petrec dintr-un
nu se mai poate ståpâni çi face una nemaifåcutå: intrå în carnea
reascå gravurile pe boabe de orez – nici måcar Dumnezeu însuçi
pietruit; ologii încep så umble çi så facå balet, iar orbii så urmå-
dizolvå çi se preface în pulbere finå, iar marea adâncå, în drum
cå aça ceva schimbå într-o bunå zi toatå faÆa lumii: muntele se
ferecat cu çapte lacåte în coçul pieptului – cum e credinÆa, iatå
de „registrul minor“, ceva cu totul nevåzut, infim, discret-umil,
totul çi-a schimbat importanÆa fireascå: ceva Æinând mai curând
duit nouå så çtim despre El.) Çi toate proporÆiile s-au råsturnat,
nezeu sub chipul acesta de „Dumnezeu låuntric“ – ne este îngå-
putere çi vine så-Æi locuiascå sufletul. Sau, cel puÆin, atâta – Dum-
cel care decide så se prefacå în aceastå neverosimilå, uluitoare
cumva n-o fi chiar Dumnezeu în persoanå – sau vreo parte a lui –
vine så se instaleze-n tine! (Într-atâta încât te întrebi dacå nu
CredinÆa – ce lucru nemåsurat de mare! Ce tårie nefireascå
de prânz. În timpul rugåciunii nu este permis så existe discuÆii“.*
* „Pleacå de aici“, îi spuse rabinul, „çi întoarce-te când va fi masa
Odatå, în timp ce rabi Iehiel se ruga, îi apåru cel Råu.
mieii çi lupii påscând laolaltå?
n-a våzut munÆii mutându-se, orbii våzând, ologii ridicându-se,
dreptul – dar credinÆa, credinÆa la lucru, cine n-a cunoscut-o? Cine
cel zåvorât în prea-înaltul cerurilor sale, nimeni nu l-a våzut de-a
dat omului la îndemânå: pânå una-alta, pe Dumnezeu cel viu,
tot. E parcå singurul lucru cu adevårat dumnezeiesc ce-i i-a fost
plåcutå vråjitorie ce ne face så nu murim, så nu murim de tot-de
CredinÆa: leacul acesta miraculos – cea mai frumoaså çi mai
Sub cerul credinÆei toate sunt cum nu se poate mai bune.
çi cu fratele-porc, çi cu sora-moarte, çi cu orice ar mai fi så fie.
127 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
5 septembrie 19... 1 septembrie 19...
Fårå îndoialå, aça ceva e curatå minune: o råsturnare, o Starea naturalå a insului este, bineînÆeles, starea de intole-
înfrângere totalå a mersului obiçnuit al firii, o transfigurare cum ranÆå. Numic nu se potriveçte mai bine supravieÆuirii – care nu
nu s-a mai våzut; o binecuvântare ce se pogoarå – prea-milostiv – e decât un alt nume al condiÆiei lui – ca starea de intoleranÆå. Çi
asupra a tot çi a toate. O bucurie denså, temeinicå, o nouå stare nimic nu contribuie mai mult la întârzierea, la „amânarea“ sfâr-
a lumii påtrunde acum în tot ceea ce întâlneçte ochiul tåu în cale. çitului såu decât o face intoleranÆa. Or, e limpede cå sfârçitul,
Çi toatå lumea, laolaltå cu tine, intrå într-o nesperatå – uluitå, fårå sfârçirea, e adevårata patrie a omului, zodia blândå sub care el s-a
de sfârçit – sårbåtoare. Toate în jurul tåu cântå, se cheamå între nåscut çi are a se petrece, oarecâtva, în aceastå lume; vorba
ele çi îçi råspund. Au început så aibå, toate, un sens; ca çi cum neamÆului: Sein zum Tode! Atunci, urmeazå cå omul va trebui
abia acum ar fi început, cu adevårat, så fie. Cåci, în sfârçit – iatå! – så fie intolerant, sau nu va mai fi deloc.
totul s-a schimbat: de aståzi, din clipa aceasta în sufletul tåu a Starea de intoleranÆå nu e, la drept vorbind, decât o umilå
„cale de mijloc“, o binecuvântatå, providenÆialå „cale de mijloc“,
început eternitatea: a venit „ceva“ sau „cineva“ så-l locuiascå.
la capåtul cåreia, urmând-o cuminte, am putea afla un sfârçit cât
A venit credinÆa. – Iar aça ceva schimbå întotdeauna totul.
de cât onorabil. Într-o parte avem, cum ar fi fost çi de açteptat,
CredinÆa – cea care face om din fiece lighioanå; cea care
starea de toleranÆå, iar în cealaltå, ceva mult mai cumplit: faptul
populeazå çi umple cu prisosinÆå cerul; care aduce ploaia çi ziua de de a-Æi fi totuna. Så le luåm deci pe rând:
mâine; care face râurile så curgå spre mare çi så se iveascå pruncii 1) Am fi cu adevårat toleranÆi dacå am putea privi lumea cu
în pântecele mamelor lor; cea care Æine stâlpii lumii çi n-o laså ochiul lui Dumnezeu. Altfel spus, dacå am fi într-atât de generoçi
nicidecum så cadå; care n-o laså bezmeticå, pustie çi orfanå, ci o încât så låsåm lucrurile så fie aça cum sunt, aça cum le-am gåsit.
sfinÆeçte dându-i numaidecât un început çi punându-i înainte un Numele adevårat çi întreg al toleranÆei este, iatå, unul cum nu se
capåt, un Omega spre care lumea aceasta are de acum, „glorios“, poate mai umil çi mai simplu: obiectivitatea. Or, aça ceva este,
a se îndrepta. Çi toate sunt bune acum, cum nu se poate mai frumoase evident, o utopie. Privirile noastre sunt departe de fi chiar atât
çi mai bune: lumea aceasta e bunå, cu tot ce se gåseçte într-însa, de nevinovate încât så lase netulburat spectacolul lumii, diversi-
cu sfântul çi cu ucigaçul; cu pruncul nevinovat çi cu nelegiuitul ce tatea çi felurimea ei. Så privim fiecare lucru dupå måsura adevå-
l-a oferit de timpuriu morÆii; cu fecioara çi cu târfa; cu fratele-lup, ratå çi întreagå a firii çi alcåtuirii lui, så respectåm, pacient, pânå
totuna. Dacå pânå acum am avut de-a face cu Multiplul çi apoi cu
în care se poate trezi vreodatå sufletul unui om: faptul de a-Æi fi
atunci când le vom açeza faÆå în faÆå cu starea cea mai cumplitå
2) Beneficiile stårii de intoleranÆå se vor vådi çi mai bine
acum facem alergie la pluralitate.
„sarea çi piperul“ ei. În termeni oarecum clinici, s-ar spune cå
(?), odinioarå puteam så guståm felurimea lumii, diversitatea,
atâta suntem, atâta mai putem, am pierdut organul cu care, poate
mågulitor, dar e preferabil, oricum, amågirii de sine. Pur çi simplu,
Asta e! Poate cå acest lucru nu ne este peste måsurå de
prea puÆin culpabile la urma urmei.
dereglåri de metabolism istoric, al unei devitalizåri oarecare –
unice nu mai pare a fi, atunci, decât semnul unei neînsemnate
copleçitor al ideologiei unice, al doctrinei unice, al rasei sau clasei
atât de tociÆi. Refugiul neproblematic çi confortabil în adevårul
multe ori, pluritatea înseamnå mult prea mult pentru nervii noçtri
singurå ideologie, o singurå pårere ç.a.m.d., ç.a.m.d. De cele mai
alt nivel, o singurå claså, o singurå raså, un singur conducåtor, o
Dumnezeu, o singurå Bisericå, un singur cap al ei; apoi, la un
noastre cele mai elementare, de stihia noastrå ultimå: un singur
decât modelul Unului. Monoteismul ar Æine, astfel, de structurile
mereu unul, atunci nimic nu e mai simplu çi mai firesc pentru el
noastre funciare. Întrucât insul e mai ales singur, întrucât el e
ne întoarcem acaså, în intimitatea atât de blândå a singuråtåÆii
de artiçti çi mai grozavi!) Ca atare, nimic mai înÆelept decât så
pe nebunii“, nådåjduind cå, în felul acesta, vor cåpåta o aurå
specialå? Ba încå – uneori chiar ei sunt cei ce se apucå „så facå
artiçtii, mai întotdeauna, våzuÆi tocmai în aceastå luminå mai
aduce puÆin – så recunoaçtem – a smintealå. (Çi nu sunt oare
tate, de înfiorare cotidianå în faÆa felurimii çi nesfârçirii lumii
diversitåÆii lumii. În mod curent, o stare de necontenitå perplexi-
deci de a se låsa – cum s-ar spune – crucit, clipå de clipå, în faÆa
luxul de a sluji zeitatea aceea polimorfå, imprevizibilå çi råsfåÆatå,
înÆelept instinct de supravieÆuire. Nu oricine îçi poate permite
Chiar aça, pentru cå a reduce totul la unitate Æine de un foarte
cât mai mult pentru el însuçi. Atunci, açadar, el poate spune eu.
117 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
3 septembrie 19...
E cum nu se poate mai limpede: totul ni se trage de la luatul
prea în serios. Aici, mai mult decât oriunde altundeva, aici va fi
de gåsit rådåcina tuturor relelor – otrava, cancerul ce nåpådesc
firea noastrå cea slabå. Så te iei în serios! Auzi, ce nåscocire
nemaipomenitå! Så încremeneçti aça, prosteçte, în faÆa mobilitåÆii
vieÆii – så îngheÆi pentru eternitate în propria-Æi importanÆå, fårå
nici o urmå de îndoialå asuprå-Æi! Or, e ca çi cum, dacå ai fi pus
så alegi între „a fi un om viu“ çi „a fi o statuie“, ai opta pentru a
te instala în condiÆia acesteia din urmå.
Så te iei în serios: cea mai mare înçelåciune – nu s-a våzut
scamatorie a naturii mai mare, farså mai teribilå care så i se fi jucat
omului vreodatå! – Dar, ia uitaÆi-vå mai bine cine çi-a gåsit så
se ia în serios! (Minunatul de el, neasemuitul, cea mai glorioaså
„încoronare a creaÆiei“!) Iatå-l cum, dacå îl dor cumva aståzi
dinÆii, adevårul çi lumea lui de ieri nu çi le va mai recunoaçte –
aståzi adevårul çi lumea vor fi croite doar dupå måsura durerii lui
dentare; iar dacå s-a întâmplat cumva så se trezeascå cu fundu-n
sus – ei bine, atunci ochiul lui va vedea cu totul çi cu totul alte
lucruri decât våzut-a ieri! Dacå nu chiar nici el nu va mai fi „el
însuçi“ – el, cel de ieri – ci nu çtiu ce fåpturå nouå çi istericå ce
a venit de dimineaÆå så-l locuiascå. (Gingaçul de el – suavå,
delicatå fåpturå!) – Uite-l numai ce aer funebru çi-a luat! Cât de
serios-glacial e domnul, cum a îngheÆat în costumu-i dichisit, în
care umblå împiedicat, ca o maçinårie teleghidatå, îngrozit så nu-i
tine vålul.
Iar atunci ochiul Æi se va limpezi çi lumea îçi va scoate pentru
iute pentru ca otrava eu-lui så te mai ajungå din urmå.
totdeauna de plumbul împovåråtor al lucrurilor. Vei fi deja prea
dans, limpede ca un zbor, spiritul tåu liber va pluti desprins pentru
surâzåtor – toate zilele tale; viaÆa ta va deveni ceva uçor ca un
nåtatea inimii çi libertatea de spirit îÆi vor însoÆi îndeaproape –
a fi urmat asceza aceasta discretå a „neluatului în serios“! Seni-
Çi cu ce de daruri te vei pomeni într-o bunå zi råsplåtit pentru
*
timpului, çi numai tu eçti acela care poÆi så o porÆi.
pentru tine; te açteaptå acolo undeva, încå înainte de începutul
faci, gestul acesta îl vei face direct çi singur: e o cruce fåcutå anume
astfel de acte nu pot fi cedate unor „reprezentanÆi“. Dacå e så-l
COSTICÅ BRÅDÅæAN 124
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 121
aparå cumva – Doamne fereçte – vreo cutå! Ei bine, aça cum îl
vezi, doar o privire urâtå aruncå-i de dimineaÆå çi Æinteçte-l
temeinic, în înghesuiala din tramvai, cu o înjuråturå din aia
miezoaså çi meçteçugitå. Rezultatul va fi neîndoielnic: toatå ziua
lui va fi cea mai neagrå catastrofå. Dar ce spun eu? – ziua aceasta
este însuçi sfârçitul lui în miniaturå. Vorbele tale jucåuç-cinice îl
izbesc din plin, drept în faÆå, îl laså perplex, în aceeaçi clipå cerul
se pråvåleçte peste dânsul çi începe numaidecât så-l sufoce. (Abia
dacå-i mai råmâne – cât de cât vie – o mânå moale ce se întinde
så-i descheie gulerul cåmåçii; omul e tot numai sudoare, nervi
întinçi, piele påmântie; e amuÆit, råvåçit, pråbuçit în sine, încurcat,
devastat, ce så mai? – o biatå amintire de om.) Lumea din jur
se dizolvå çi curge, devine încet-încet propria sa umbrå; lucrurile
din preajmå îçi pierd orice urmå de rost çi orice fireascå greutate –
iar pe el, coborât din tramvaiul groazei, îl vei vedea alunecând
printre toate aceste lucruri, vaporos, aidoma fantomelor printre
morminte.
Într-un astfel de moment va presimÆi, poate, ceva de genul
unei incompatibilitåÆi dintre el çi „mediul“ såu, ceva de genul unei
neliniçti mai adânci, al unui oarece inconfort existenÆial. Dar, dupå
toate semnele, atâta – çi nimic mai mult, doar atât, doar „ceva
de genul unei...“, cåci – dupå toatå aceastå apocalipså personalå –
pânå la urmå, el va reînvia puÆin câte puÆin çi va reveni, serios-Æan-
Æoç, la cel de dinaintea „incidentului“, va reveni la el însuçi – va
redeveni din nou aça cum îl çtiam: neclintit, funebru, inalterabil.
Cum s-ar spune, va continua så funcÆioneze. Maçinåria hodorogitå
a fåpturii lui påmânteçti – ridicolul nimicitor care stå în însuçi
miezul acestei condiÆii, el çi le va trece numaidecât sub tåcere; ele
vor însemna pururea pentru el partea lui de uitare, lumea lui
ruçinos-secretå. Çi – bineînÆeles – va continua så se poarte mereu
ca çi cum adierea nici unei îndoieli nu va mai avea a-l atinge.
*
Dar cum – Doamne iartå-må – cum poÆi så te mai iei în serios
atunci când çtii prea bine cine eçti? Çtiind cå tu, cel care în clipa

– Vezi altceva mai bun?
lucrurile uçor în råspår? Nu e cam puÆin lucru?
noastrå bunå“: a face haz de necaz, a-Æi râde un pic de soartå, a lua
– MulÆumesc. Çi totuçi, asta så fie pânå la urmå toatå „partea
– Vezi cå nu eçti prost?
O altfel de tåcere?
tristå a oricårei „spuse“ omeneçti, de a o lua oarecum în råspår?
gic“? Un fel de a „face haz de necaz“, de a-Æi râde cumva de soarta
oarecum de sub tirania acestui obositor çi ingrat destin „demiur-
seamå maniera sofistå de gândire, propuneÆi un fel de a scåpa
cindu-le la modul cel mai deçånÆat, preÆuind çi cultivând mai cu
se creadå cå, spunând lucrurile într-un chip paradoxal, råstålmå-
– Çi, ca så revin totuçi la textele dumneavoastrå, ar trebui så
118 COSTICÅ BRÅDÅæAN
Unul, iatå-ne, în sfârçit, în plin imperiu al Nimicului. Atunci când
neantul îÆi bântuie, netulburat, prin suflet; când piciorul tåu calcå
pe un påmânt care, de fapt, nici nu existå, iar ochiul tåu måsoarå
un cer care nici el nu mai este – ei bine, atunci..., atunci Æi-e
totuna. æi-e totuna dacå faci asta sau cealaltå, dacå spui asta sau
cealaltå, Æi-e totuna, la urma urmei, dacå exiçti sau nu mai exiçti.
E ca çi cum ai fi murit, în viaÆå fiind încå. Nimic nu te mai poate
face, atunci, så spui eu. E un fel de moarte metafizicå, mult mai
cumplitå decât moartea pur çi simplu. În timp ce tolerantul se
petrecea, ascetic, în spaÆiul unei pluralitåÆi ontice copleçitoare, iar
intolerantul supravieÆuieçte, preafericit, în umbra unei divinitåÆi
suficient de neglijente ca så-l mai lase çi pe el så fie, insul cåruia
îi e totuna are parte, açadar, numai de nimicul lumii, de lipsa ei.
Din toate acestea urmeazå, cred, destul de limpede cå între
un Multiplu paradisiac çi prea puÆin la îndemânå, patrie generoaså
doar pentru acel ins blagoslovit çi straniu: artistul, într-o parte –
çi un Nimic dåtåtor numai de spaime çi de obiçnuinÆa zilnicå cu
moartea, sålaçul predilect al înÆeleptului, de cealaltå parte – nouå
celorlalÆi, mulÆi ca nisipul mårii, nu ne mai råmâne altceva decât
så alegem dictatura blândå a pårintelui nostru Unul.
*
Iar dacå acum må veÆi întreba prin ce nemaivåzutå scamatorie
mi-a ieçit aça – negru pe alb – cå lucrurile stau întocmai, cå asta
e singura cale de a gândi starea lumii, unica metodå corectå, çi
cå nici o alta nu e credibilå – ei bine, am så vå spun atunci, cu
mâna pe inimå, cå nici nu se poate altfel, atâta vreme cât nici eu
nu sunt mai breaz, ci robul prea-zelos al pomenitei intoleranÆe,
unul dintre nenumåraÆii copii idolatri ai Unului.
Apoi: pomenit-aÆi domniile voastre îndeletnicire mai intole-
rantå çi mai nevolnicå decât filozofia?
plenare ale tale. La rigoare, tu însuÆi, de fapt, nu poÆi så însemni
raport cu infinitul, nici måcar nu ai tråit în aceste zile çi ceasuri
o veçnicie“, nu mai pot însemna, de fapt, nimic. La rigoare, în
bucuria „perfectå“ a atâtor ceasuri care-au durat – chipurile – „cât
necruÆåtoare matematici. Toatå gloria çi grandoarea zilelor tale,
tentå – orice duratå finitå se aneantizeazå cu necesitatea celei mai
al veçniciilor, iar în raport cu veçnicia – admiså, açadar, ca exis-
încapå în capul tåu, înseamnå cå ea çi existå, în felul de a exista
aståzi, de fapt, nici nu existå. Or, dacå ideea veçniciei a putut så
finitå nu este, de fapt, nimic. Cå, în raport cu veçnicia, ziua ta de
ideea infinitului: anume cå în raport cu infinitul orice realitate
ajungå orice minte care a apucat så realizeze ce vrea så însemne
aceastå certitudine – matematicå çi cumplitå – la care trebuie så
nici o altå umilire nu poate s-o întreacå pe cea nåscutå de-aici),
Sau – încå çi mai bine – aceastå evidenÆå nimicitoare (çi parcå
tot trupul tåu så fie aruncat în gheenå.“)
cåci mai de folos îÆi este så piarå unul din mådularele tale, decât
tåu cel drept te sminteçte pe tine, scoate-l çi aruncå-l de la tine,
poftind-o, a çi såvârçit adulter cu ea în inima lui. Iar dacå ochiul
(„Eu înså vå spun vouå: Cå oricine se uitå la femeie,
câtuçi de puÆin artistic)?
deloc så le çi dezbrace, ba så le çi vadå încålecate (în vreun fel
relor de cåtre „minunåÆia sa – ochiul“, çi pe care nici nu se sfieçte
aça, umed, adulmecate cu nepåsarea mecanicå a necuvântåtoa-
må laså så nu te întreb: totuçi, ce e cu toate femeile acestea poftite
prinde çi ne priveçte Dumnezeu cât e ziua de lungå. Dar ceva nu
turå din celålalt ochi, din acela albastru çi senin cu care ne cu-
se poate ca ochiul acesta al tåu så nu aibå într-însul måcar o picå-
prinde çi a-l îmblânzi, mai apoi, sub volume, linii çi culori? Nu
pretutindeni çi curteazå temerar nevåzutul çi çtie atât de bine a-l
Çi ochiul tåu – cel atât de îndråzneÆ, care se aventureazå
Çi pe unde s-o fi pitit acum animalul bolnav care erai tu adineauri?
poate fi mai teluric în aceastå lume? Unde erau atunci armoniile?
armonios, pe un closet dintre cele mai prozaice, „racordat“ la tot ce
Bach eçti exact acelaçi care acum un ceas çedea, atât de puÆin
de faÆå tocmai te scalzi în armoniile cereçti ale acestei muzici de
COSTICÅ BRÅDÅæAN 122
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 123
altceva decât nimic. Ce-ai putea fi mai mult decât un zero mâzgålit
neglijent undeva la marginea infinitului? Çi ce o mai fi asta?
*
Nu. Hotårât, nu. Nu existå nici un fel de motiv – unul cât
de cât rezonabil – pentru a te lua în serios. Nu poate fi decât Marea
Înçelåciune a naturii cea care ne orbeçte într-atâta încât ne face
så ne credem demni de a fi luaÆi în serios. E aici parcå încå o urmå
a lucrårilor unui zeu dintre aceia puçi pe çotii. Cåci cum altfel
decât ca pe o nåstruçnicå çotie divinå poÆi considera aceastå
ciudatå pornire fireascå a oamenilor de a se lua – ei, gravii! – de
a se lua atât de prosteçte în serios?
Or, oricât ai cåuta çi Æi-ai munci minÆile, nu poate exista decât
o singurå cale de a-l înfrunta pe acest zeu poznaç çi de a te ridica,
astfel, la o demnitate care så te råscumpere, cât de cât, în ochii
lui çi ai tåi: pur çi simplu, så încetezi a te mai lua în serios, så
încetezi a-Æi mai påsa atâta de tine însuÆi. E un fel de a-l înfrunta
pe acest zeu jucåuç cu propriile lui arme, de a-l încolÆi tocmai
acolo unde el se açteaptå mai puÆin. Iar acest lucru, virtutea
aceasta subtilå – absentå, bineînÆeles, din toate manualele mora-
liçtilor – de a nu te lua în serios ar putea deveni marea çanså a
insului de a scåpa de sub blestemul ridicolului – cel mai nåprasnic
dintre blesteme. Ar fi ca o tacticå elementarå de a face faÆå,
oarecum pe måsurå, perfidei provocåri. Cåci, atunci când te-ai
trezit zåmislit sub zodia nimicniciei, primul lucru ce-l ai de fåcut
nu e så-Æi uiÆi numaidecât condiÆia – plonjând astfel din plin în
ridicol çi umplând de hohote cerul – ci tocmai så te laçi påtruns
de felul de a fi al nimicniciei, så te „împaci“ cu ea, så Æi-o asumi,
ca så zic aça, „bårbåteçte“, salvând în acest chip ce se mai poate
salva çi, de ce nu, dejucând întrucâtva, måcar în ce te priveçte,
Marea Çmecherie. Mai mult decât altceva, acesta ar fi un gest
minimal de igienå existenÆialå, un fel de a nu låsa impuritåÆile,
amågirile de sine çi fantasmele så-Æi înåbuçe çi så-Æi çubrezeascå
de tot viaÆa. De nu vei face chiar tu acest lucru, nimeni nu-l va
putea face în locul tåu; pentru aça ceva nu existå „delegaÆie“,
dezvåluie, întreg, spectacolul adevårurilor ultime; cu degetele
datå – så se vådeascå ochilor tåi neråbdåtori çi lacomi, så Æi se
pase – dacå într-adevår se înfiripase! Voiai ca totul – aça, dintr-o
sionist çi expert al credinÆei, atunci când aceasta abia se înfiri-
singur, te înfierbântai çi voiai så fii un påtimaç, un fel de profe-
çi cum ar fi cu putinÆå så strângi aça ceva la piept. Te convingeai
tuos ochii, ca çi cum ai fi vrut s-o strângi pofticios la piept – ca
cele superioare!) Îmbåtat de låcomia de a crede, ai închis volup-
ascendent“, o astfel de låcomie nu poate avea legåturå decât cu
credinÆei? Cum? Aça ceva e doar marca unui vådit „traseu
s-ar putea oare så greçesc fiind lacom çi nemåsurat într-ale
totul va fi bine. (Nu, nici nu se poate ca totul så nu fie bine! Cum
prin urmare, nu ai decât a te låsa mânat de nemåsura firii tale çi
ce „energie“ spiritualå care nu poate fi decât binecuvântatå. Cå,
în exact contrariul ei, în cea mai aleaså dintre virtuÆi, în nu çtiu
în domeniul sufletului çi al credinÆei, låcomia se preface miraculos
Çi fåceai în aça fel încât sufletul tåu sofist så-Æi spunå cå aici,
doar-doar o vei face çi mai multå, çi mai a ta, çi mai credinÆå.
mai mult – „mult mai mult“, te-ai nåpustit cu låcomie asupra ei,
„zilele negre“. æi-ai impus atunci credinÆa, ai vrut så crezi încå çi
vane: voiai s-o agoniseçti, så aduni credinÆa precum arginÆii – pentru
a ei.“ Or, dupå cât se pare, fåceai un lucru dintre cele mai nåzdrå-
„rezerve“: „Mai bine un prisos de credinÆå“, îÆi ziceai, „decât o lipså
cå nu vei putea crede la fel întotdeauna, çi cåutai så-Æi faci niscaiva
Æeçti“ într-un fel oarecare; te gândeai cå poate nu crezi destul, ori
Ai încercat, poate, s-o mai sporeçti câteodatå, så Æi-o „înmul-
Chiar aça, ce i-ai fi putut face?
*
nimic: ce i-ai fi putut tu face credinÆei?
duçman? Poftim, mai tråieçte de aci înainte! – Çi doar nu ai fåcut
cu tine de te tot izbeçte fårå cruÆare, precum cel mai înverçunat
acesta nou ce a apårut de curând în pieptul tåu; ce are golul acesta
ales, stråin de tine însuÆi. Çi, apoi, noutatea asta ciudatå – golul
datå singur, cum ai çi uitat cå se poate afla un om. Singur çi, mai
ea a plecat deja, a çi fost luatå de la tine.) Çi te trezeçti dintr-o
129 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
7 septembrie 19...
ExperienÆa impuritåÆii: aceea în care eçti nevoit så suporÆi –
cu totul neputincios çi înfrânt – prezenÆa în sufletul tåu a celui mai
urât çi mai neverosimil amestec. Amestecul unor lucruri atât de
stråine – o pråpastie atât de hidoaså – cå pânå çi icoana celei mai
nåzdråvane ticåloçii ar ajunge så-Æi stârneascå numaidecât nos-
talgia. Cåci impuritatea aceasta e departe, departe de tot, de ticå-
loçie. De simpla, blânda, cålduÆa ticåloçie! Sfâçierea ei cumplitå
vine de acolo de unde ea e ceva numai pe jumåtate ticåloçie, sau
nici måcar pe jumåtate – ci doar un dram acolo, un oarece (vag)
sentiment de ticåloçie: atâta înså cât så ajungå pentru a-Æi otråvi
viaÆa ta toatå, så devinå pustiul dens al zilelor çi nesomnul nopÆilor
tale. E inconfortul ucigåtor ce se naçte din natura lui de lucru
amestecat, dezordinea aceea perfidå care te „roade“, care te face
så sfârçeçti – umilit çi înfrânt – prin a-Æi recunoaçte Æie însuÆi:
„Nu mi-e bine, deloc nu mi-e bine“.
Çi cum „så-Æi fie bine“ atunci când, så zicem, eçti în stare så
te împarÆi la oameni atât de diferiÆi, la tipuri umane întru totul
contrare: la ticåloçi care se simt excelent în pielea lor prosperå
de ticåloçi çi la fåpturi curate, limpezi, timide çi fragile pânå la
auto-nimicire? Dai mâna – politicos, cald, inconçtient-masochist –
cu fiecare dintre ei, le întorci prietenos vorba çi nu te poÆi nici-
odatå hotårî care e, de fapt, partea ta. Cum oare så-Æi fie bine când
oglinda ochilor tåi poate cuprinde, poate suporta egal aceste douå
„capete absolute“ ale lumii? Pomenit-a cineva urå mai mare de
lume, oamenii nu încap unii de alÆii.
care så înÆeleagå cum se cuvine ce înseamnå faptul cå, în aceastå
alcåtuirea ciudåÆeniei numite „om“. Pe scurt, o çtiinÆå despre om
noastre – dar ce spun eu? – locul pe care realmente îl ocupå în
råzbunarea, ura îçi au locul pe care çi-l meritå în alcåtuirea firii
o antropologie în care råutatea, resentimentul, furia, dispreÆul,
e singura cale de a aspira la o antropologie cât de cât rezonabilå,
cå te afli pe drumul cel bun în cercetarea naturii umane. Or, asta
încerci, câtuçi de puÆin, s-o înÆelegi, capeÆi numaidecât siguranÆa
celei mai lipicioase; dispreÆul: acea minunatå esenÆå pe care dacå
de un ceas, mai straçnic çi mai irevocabil decât iluzia compasiunii
trainic – mai „pentru totdeauna“ – decât orice blajinå bunåtate
suavå çi atotbiruitoare ce-i leagå pe oameni mai strâns çi mai
nice pun eu aici în joc: – råutatea: Æesåtura aceea abia vizibilå,
cât de cât „suportabile“. Çi ce lucruri consistente, påstoase, temei-
fac viaÆa lor „plinå“ – ocupatå – aducându-le-o la dimensiuni
consistenÆa legåturilor dintre oameni çi care, mai cu seamå, le
despre råutatea, dispreÆul çi veninul care, la urma urmei, fac toatå
deauna într-însul, nu må pot ståpâni så le predic, la rându-mi,
mânÆa de nobleÆe“ pe care oriçicine – cicå – ar avea-o dintot-
ultime a naturii umane, dându-çi ochii peste cap cuceriÆi de „så-
Când îi aud pe câte unii înduioçându-se la gândul bunåtåÆii
15 septembrie 19...
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 141
fåcuseçi tu, cåci nici pe departe nu-Æi seamånå; or, în loc så te
incomodeze aça ceva, så te „simÆi prost“ – tu, de fapt, începi de
îndatå så te mândreçti patern, pe toate drumurile, cu puiul de cuc:
çi ce dacå nu-i al meu, ce dacå nu-mi seamånå, dar – ia spu-
neÆi-mi! – a mai våzut cineva vreodatå aça mândreÆe de prunc?)
*
Dacå ar fi înså så-l psihanalizezi, oricât de grosolan, pe furul
de cuvinte, så-i cauÆi intenÆiile çi nåzuinÆele lui ascunse, vei da
numaidecât peste urmåtorul lucru, foarte semnificativ: plagiatorul
çtie într-o anumitå måsurå, într-un chip obscur, cå nu-l citeçte
nimeni, çi poate cå nici nu vrea så-l citeascå cineva. Inconçtient,
el nu e – nu vrea så fie autor. E adevårat, çi-a låsat semnåtura
undeva pe o foaie, dar poate cå a çi uitat de ea, de vreme ce era
atât de tulburat çi nu avea întreg discernåmântul. Inconçtient, furul
de cuvinte nu poate så aibå în mod esenÆial ceea ce se cheamå
paternitatea ideii. Aceasta e cea mai inteligibilå çi mai verosimilå
dimensiune abisalå a celui ce plagiazå: a plagia çi a-Æi tråi propria
ratare sunt douå lucruri nu foarte uçor de despårÆit. Semnând sub
cuvintele altuia, îÆi semnezi parcå propria demisie, expatrierea
definitivå din Æinutul adevåratei scriituri. În esenÆå, furul de cuvinte
pur çi simplu nu çtie, n-are nici o idee adecvatå despre ce înseamnå
cuvântul – adâncimea çi misterul cuvântårii; nu çtie nimic despre
minunea aceastå nemaivåzutå: cå existå cuvintele. El se laså råpus –
prosteçte råpus – de o vrajå mai curând superficialå, çi singurul
lucru pe care-l bånuieçte despre fenomenul cuvântårii este acela
cå ea trebuie så fie proprietatea cuiva, cå cel mai important lucru
pentru un text este så aibå semnåturå dedesubt.
Aflat, prin urmare, într-o astfel de totalå ignoranÆå, furul de
cuvinte n-are cum så aibå nici o ideea adecvatå despre ceea ce
înseamnå cå acel cuvânt va fi citit de cineva; neobiçnuind så scrie
cu adevårat el însuçi, n-a avut nici ocazia så descopere cå
scriitorul se întâlneçte cu cititorul såu chiar atunci, în însuçi actul
scrisului, çi nicidecum „la lansare“ sau în alte locuri. Or, plagiatul
tot.
çi ei oarece prilej de tulburare. Cåci, altfel – e limpede! – ar adormi de
– Vezi, de aia e bine så înveÆe tinerii logica la çcoalå, ca så mai afle
înÆeleg nimic!
ciupim ca så fim treji, çi så luåm în råspår nu çtiu ce... Eu nu mai
scoatem limba la „minciunile despre sine ale lumii“, çi så ne
ar conta, ar fi çi mai råu); apoi, „totul e så fim paradoxali“ çi så
al nostru oricum nu conteazå în faÆa lumii acesteia (ba încå, dacå
trebuie så scriem „ca så nu-i facem lumii pe plac“, dar scrisul åsta
„subiectul ne copleçeçte“ çi ne des-fiinÆeazå semnåtura, totuçi
– Nu înÆeleg deloc cum se pot împåca toate aceste lucruri:
– Nici eu.
– Så-mi fie cu iertare, dar eu unul nu mai înÆeleg nimic...
130 COSTICÅ BRÅDÅæAN
mâinilor tale voiai så pipåi însuçi eschaton-ul, voiai så ai totul sub
tine, sub „puterea credinÆei“ tale. (Pesemne înså cå, atunci, în
nevåzutul sufletului tåu, tu voiai de fapt ca totul „så se sfârçeascå
o datå“, så se açeze çi så se potoleascå pentru vecie toate, så nu
mai ai deloc de-a face cu oboseala aceasta secularå çi cu toatå
nesfârçirea drumului. Låcomia ta spiritualå nu era decât obosealå
mascatå, iar înfierbântarea ta întru cele superioare nu era decât
o formå de agitaÆie.)
Iar asta, bineînÆeles, a fost prea îndeajuns. Cel mai gingaç
dintre porÆelanuri a cedat, çi cea mai suavå aråtare te-a refuzat çi
s-a fåcut numaidecât nevåzutå. De unde înainte toate îçi aveau un
sens çi nimic nu era de prisos, acum pretutindeni a început så
bântuie deçertåciunea çi så domneascå – suveran – spaimele çi
întrebårile. Asta e tot ce mai populeazå acum universul tåu, acesta
e noul chip sub care Æi se aratå Æie lumea. Toate s-au uscat, s-au
fåcut nisipoase çi viaÆa ta zilnicå începe så capete tot mai mult
chipul deçertului. Aflat într-o astfel de stare, evident cå nu-Æi mai
poÆi imagina pe nimeni çi nimic care te-ar mai putea schimba.
Într-atâta încât ideea unui „capåt“ atoateizbåvitor – ori a unui
„drum“ iniÆiatic spre acolo – Æi se par acum a fi cea mai comicå
nåzbâtie ce-a putut så intre çi så ocupe vreodatå capul unui om.
De unde pânå unde aça ceva, când – vedeÆi bine doar! – acum
râurile nu mai curg cåtre mare, ci råtåcesc prosteçte, fårå nici o
Æintå, prin lume? Orice speranÆå Æi se pare inutilå çi deçånÆatå
acum, cåci mereu, de la o clipå la alta, totul stå så se pråbuçeascå.
strânge, toamnå de toamnå, în patria pupincurismului?)
decât fructul necesar, recolta cea mai îmbelçugatå care se
spirit sånåtos. (Çi nici cå se putea altfel: ce altceva este plagiatul
roase, incredibil-fantastice, de care s-ar ruçina iremediabil orice
çi nemurirea literar-artisticå; se cheamå între ei cu apelative gene-
îçi cântå ipocrit în strunå, îçi preamåresc în fiecare clipå geniul
nimic, unde nimeni nu citeçte pe nimeni, dar toÆi îi laudå pe toÆi:
insignifianÆei spirituale; al locului unde nimeni nu mai citeçte
puÆin echivoc, cel mai Æipåtor al provincialismului cultural çi al
Aproape inutil så mai adaug cå plagiatul este semnul cel mai
hiperbolic-pozitiv, apocaliptic-hiperbolic-pozitiv).
cel mult, recenzate (evident – recenzate pozitiv, elogios-pozitiv,
çi a literelor, ele nu sunt fåcute niciodatå så fie citite. Ele vor fi,
mirabilå harmonia praestabilita ce domneçte peste lumea cårÆilor
tabil autor. Plagiatele sunt atât de rar gåsite pentru cå, într-o ad-
se råzbunå pe plagiator çi nu îl laså niciodatå så ajungå un veri-
COSTICÅ BRÅDÅæAN 142
– Cine sunteÆi, pânå la urmå, domnule Isaac Bernstein? Unde
vå e biografia, cåci nu vi se „vede“ deloc printre rânduri? Rândurile
mai mult v-o ascund, se Æes strâns peste ceea ce ar fi fiinÆa dumnea-
voastrå „privatå“, de nu mai poÆi desluçi nimic dintr-însa.
– Ce naiv mai eçti dumneata, domnule! Cu ce lucruri prosteçti îÆi
pierzi vremea! Chiar nu-Æi este limpede cå „biografia“ – fie ea umilå sau
strålucitå, palidå sau tumultoaså – e, inevitabil, o chestiune mai mult
de mizerabilå vanitate çi de mitologie personalå, mai curând o minciunå
idolatrå decât ceva cu adevårat important? Tot ceea ce Æine de (auto-)bio-
grafie are natura oglinzii: are ceva, profund iluzoriu, din fiinÆa oglinzii.
Or, cunoçti dumneata ceva mai steril, mai otråvitor, mai patologic decât
oglinda? Så te uiÆi în oglindå – cum s-o fi våzând oare lucrul åsta din
vârful Cerului? Ce spectacol al singuråtåÆii, ce zbenguialå a precaritåÆii
fudule! Povestea aia cu Narcis e una dintre cele mai izbutite din câte a
çtiut mintea omului så nåscoceascå. Insul acela s-a uitat atât de adânc
la sine încât s-a înecat pânå la urmå în proprii såi ochi. – Ai auzit de vreun
lucru mai teribil decât åsta? Dacå e så fie ceva în ins, atunci acest lucru
se va vådi în afara biografiei lui, dacå nu cumva chiar împotriva ei.
atât de bine în acest text îmi este prea îndeajuns ca så må çi pot Martin Buber, Povestiri hasidice, de la pagina 76. (C.B.) * Din
aç scrie-o eu însumi; simplul fapt cå-mi place çi cå må regåsesc
(Citind aceastå carte, çi plåcându-mi, e fårå îndoialå ca çi cum
pânå acolo încât actul lecturii este socotit totuna cu cel al scrierii.
de altå parte. Aça se face cå, la el, tulburarea sufleteascå merge
de o parte, çi ceea ce aflå citindu-i çi cunoscându-i pe alÆii, pe
interior çi exterior, între ceea ce are el în sine çi este al såu, pe
lui nu îi este cu putinÆå så facå distincÆii primare, cum e aceea între
Furul de cuvinte se vådeçte, mai întâi, printr-un suflet tulbure;
tulburatå, le „furå“ pe ale altora: çi le ia pe acestea drept ale lui.
care le-ar putea face så vorbeascå, çi atunci, frustrat çi cu mintea
så se întâlneascå cu propriile-i cuvinte, nu çtie så afle cheia cu
tinÆe sufleteçti funciare. Pur çi simplu, se întâmplå cå acela rateazå
exterior çi uçor agresiv al unei – destul de înduioçåtoare – nepu-
literarå, o nemaivåzutå çi oribilå imposturå, ci poate doar semnul
trebuie socotit, neapårat, drept nu çtiu ce nemaipomenitå ticåloçie
ceea ce deja au mai spus çi alÆii – a plagia, cum se zice – nu
în lucruri, ei bine, într-o astfel de lume, a spune cu bunå çtiinÆå
çi så spui totul, iar, astfel spunând, så pui o ordine – ordinea ta –
spus încå, çi cå tocmai tu eçti cel care trebuie s-o iei de la capåt
inima, în orice ceas, cå ceea ce este cu adevårat esenÆial nu s-a
în care a tråi plenar spiritualiceçte înseamnå a simÆi din toatå
Într-o lume în care e limpede cå încå mai sunt atâtea de spus, çi de aceea este nevoit så plece mereu mai departe“.*
umblå peste tot? Înseamnå cå adevårul este pretutindeni respins
9 septembrie 19... Baal-Çem spunea: „Ce så însemne vorba asta: adevårul

140 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 133

am de a participa, într-o anumitå modalitate, la întruparea ideilor
în cuvinte. Gândurile mele exprimate, dacå se întâmplå så spunå
cu adevårat ceva, sunt mult mai mult decât fåptura mea terestrå,
înscriså, cu nume çi adreså, în registrele stårii civile. Este vorba
aici de ceva care, sub puterea unei prezenÆe nemåsurat de înalte
çi de venerabile, s-a obiectivat în cuvinte çi a cåpåtat o fiinÆå nouå,
cu totul distinctå de a mea. S-a produs ceva, a råsårit în lume ceva
ce n-a mai fost pânå acum; trebuie så crezi cå, dupå aceste cuvinte,
lumea nu va mai fi aceeaçi cu cea de dinaintea rostirii lor. – Iar
asta te uluieçte çi-Æi inspirå un respect nemåsurat: respectul ce-l
trezeçte nou-nåscutul.
Într-o civilizaÆie a orgoliului se întâmplå înså exact pe dos.
Nu îÆi mai poÆi låsa cuvintele acum så umble sub un nume stråin,
ci – tocmai dimpotrivå – Æi le aperi straçnic, le Æii ferecate sub
pecetea inconfundabilå a numelui çi copyright-ului tåu. Le
iscåleçti de fiecare datå, le „însemnezi“, le legi strâns de tine;
nu-Æi poÆi permite så le laçi anonime, cåci, nesemnându-le, parcå
le-ai da drumul ne-întregi în lume, çi – pe deasupra – ai mai låsa
çi så se piardå ceva esenÆial din fiinÆa ta o datå cu ele. Cuvintele
tale, exclamaÆiile tale, ticurile çi greçelile gramaticale, virgulele
çi felul tåu admirabil de a începe çi sfârçi o frazå – toate acestea
sunt zestrea ta nepreÆuitå, stilul „geniului“ tåu inconfundabil.
Dar iatå înså cå, uneori, nici toate acestea nu-Æi mai ajung, ori
nu-Æi e dat så le simÆi îndeajuns de mult „ale tale“ – çi atunci te
tulburi peste måsurå çi pui mâna çi pe ale altora. Nu te inco-
modeazå, nu te jigneçte câtuçi de puÆin cå te iscåleçti sub ceva
ce n-a ieçit din mintea ta, cå ideea respectivå n-a germinat çi n-a
crescut în sufletul tåu çi cå nu-i „seamånå“. Astfel cå în viaÆa ta
nu se instaleazå nici cel mai mic disconfort din cauza acestor
„corpuri stråine“. Çi nu te simÆi deloc „înstråinat“ printr-o astfel
de experienÆå. Nicidecum – ceea ce are cu adevårat însemnåtate
e så te împåunezi repede cu ea, întrucât simÆi cå e o idee care ar
avea oarece „trecere“ çi, etalând-o, te-ar înnobila oarecum. (Ca çi
cum, întorcându-te acaså dupå multå, multå vreme, ai mai gåsi –
peste ceea ce te açteptai så gåseçti – încå un copil, unul ce nu-l
sine, batjocorire mai iscusitå a propriului såu suflet? Ei trec, se
retrag, se întorc în lumile lor cinstit-omogene, iar tu råmâi singur,
singur çi acelaçi. Nåucit çi bolnav, te întrebi: bine-bine, çi atunci
cine sunt eu, care sunt eu dintre ei doi?
Çi, pentru ca nenorocirea så fie încå çi mai întreagå, demonul
impuritåÆii – sub puterea cåruia slujeçte fårå îndoialå sufletul tåu –
nu va îngådui vreodatå un råspuns clar chinuitei întrebåri. Pentru
ca nenorocirea så fie çi mai întreagå, çi mâine îi vei putea întinde
mâna ticålosului (nu çtiu cum, dar nu te vei simÆi câtuçi de puÆin
„împiedicat“ s-o faci, çi nici un daimon secret nu te va opri de
la aceasta); te vei låsa înconjurat încet-încet de nåvodul vorbelor
sale, îi vei urmåri gândul, ochii çi aluziile viclene çi nu te vei feri
din cale-afarå de ticåloçia condiÆiei lui. Dupå cum, ceva mai apoi,
nimic nu te va opri så repeÆi scena întocmai çi cu fåptura de
porÆelan. Ochiul tåu îl va învålui acum pe acesta cu neruçinare,
çi se va bucura nesåÆios de blândeÆea, de lumina çi de fragilitatea
firii lui. Vei fi generos în sfaturi çi remarci politicoase, în încura-
jåri çi întrebåri mågulitoare – voind, pesemne, ca prin astfel de
lucruri så-Æi mai råscumperi întrucâtva trådarea. ÎÆi îngådui så
întârzii ceva mai mult în preajma nobleÆei acesteia atât de fragile
çi, negreçit, îl laçi så-Æi înÆeleagå toatå preÆuirea çi tot interesul
pe care sincer i le porÆi. Or, faci asta chiar dacå çtii prea bine cå
el, çi toÆi cei ca el, sunt îndeobçte hrana zilnicå a celuilalt prieten
al tåu – a ticålosului ce abia-çi mai încape în piele.
*
În general, oare cum se poate afla cineva, în acelaçi timp, în
relaÆie cu atâtea persoane? Eventual, çi în relaÆii „cordiale“? FiinÆa
lui, lumea aceea ascunså, adâncå çi mutå, care abia dacå i se poate
bånui câteodatå în jocul ochilor ori în surâsul buzelor, este ea oare
chiar atât de multiformå çi de nesfârçitå? Se poate ea împårÆi, se
poate multiplica de oricâte ori, fårå a suferi o câtuçi de micå våtå-
mare? Mai precis, oare nu te uzezi pânå la urmå, împårÆindu-te la
nesfârçit cu oriçicine? Oare nu te otråvesc puÆin câte puÆin, nu te
ucid pânå la urmå (fie çi) simplele relaÆii cu unii dintre oameni?

obiçnuitå, ca så se iveascå, batjocoritori, çi mugurii meschinåriei.
fost nevoie decât så te „råceçti“ puÆin, så revii la temperatura ta
jumåtate a ta lucra, în toatå vremea asta, nestingheritå. N-a mai
uçor-uçor spre cenzuråri meschine çi josnice socoteli. Cealaltå
cel din adâncul tåu, deja începeai så-Æi întinezi opera çi så aluneci
Or – blestematå zodie! – în toatå vremea asta, tu, de fapt,
binecuvântatå, rarå, aleaså fåpturå!)
çi complice al binelui çi al idealurilor înalte! (Oh, da, sigur cå da:
135 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
134 COSTICÅ BRÅDÅæAN
*
ExperienÆa impuritåÆii: aceea în care nåzuinÆele cele mai
curate ale sufletului tåu, potecile lui suitoare – miezul tåu cel mai
de preÆ, se întâlnesc aça, ca din întâmplare, cu diavolul meschi-
nåriei çi al mediocritåÆii, cu îngustimea sufleteascå, cu decåderea
låuntricå permanentå çi cu tot penibilul cotidian. (SufleÆelul tåu,
minunatul tåu sufleÆel e, va så zicå, atât de cuprinzåtor çi de
generos, cå nu-çi poate refuza çi gloria aceasta: så-i aibå çi så-i
strângå la piept pe ambii såi fii – så-l lege strâns pe unul de altul;
så ferece laolaltå, într-un singur nod, amândouå capetele lumii:
într-o singurå strânså îmbråÆiçare, atât inferiora cât çi superiora.)
Nici nu te-ai dezmeticit încå bine dupå o oarece „înålÆare“ – çi cât
de „mândru“ ai fost de tine însuÆi! – cå te çi trezeçti aruncat în
råcoarea celui mai întunecat egoism: în conçtiinÆa crudå a celei
mai mizerabile decåderi. Cåci – dacå vrei, totuçi, så fii cinstit cu
tine însuÆi – la o analizå oricât de fugitivå, vei vedea cå pânå çi
cea mai nobilå pornire, elanul cel mai romantic çi mai sublim,
sunt însoÆite mai întotdeauna de un ceva auxiliar, de un apendice
oarecare ce trebuie musai så le çubrezeascå nobleÆea çi roman-
tismul. Nu s-ar realiza nu çtiu ce deziderat de ordine a firii dacå
nu s-ar întâmpla astfel; ar råmâne parcå undeva un loc gol, o
spårturå, ar råmâne ceva neispråvit dacå, bunåoarå, n-ai regreta
oarecum – aça fin, abia perceptibil – cå ai dat cerçetorului o sumå
ce Æi se pare acum prea mare, cå Æi-ai iertat atât de repede, atât
de lesne nevasta ce te supårase amarnic (çi cå ai fåcut-o „fårå a
obÆine nimic în schimb“), sau cå, mai çtiu eu, Æi-ai pierdut o
noapte – o noapte întreagå! – consolând çi dådåcind un prieten
care, „oricum e un veçnic angoasat“.
Dar ce s-o fi întâmplat acolo, „în adâncuri“, cåci doar çtiai
prea bine, vedeai limpede cå aceea era chiar o pornire bunå a
ta? – Era ca çi cum tu vedeai cumva din afarå „bunåtatea“ acelei
fapte. Erai, cum se spune, „ståpân pe situaÆie“: pe situaÆia aceea
în care tocmai te aflai tu såvârçind pomenita faptå bunå. Çi cine
oare mai era atunci ca tine? Fåpturå prea-reflexivå, atotçtiutoare çi
atotståpânitoare în treburi sufleteçti! Administrator, „prilejuitor“
preciza ceva, mi se întâmplå så le aleg doar pe unele, pe unele
lumea, dintre infinitatea de tonuri çi nuanÆe cu care aç putea
stau acum aici çi dintre atâtea chipuri în care aç putea så våd
pereche de ochi çi un singur fel de a scrie. (Iatå, bunåoarå, cum
omul este fiinÆå unicå çi nu are decât un singur suflet, o singurå
binecuvântarea çi mângâierea acestui dat primordial: anume cå
jalnice ale furului de cuvinte. El nu se poate bucura niciodatå de
rantå e una dintre notele cele mai triste, mai dureroase çi mai
scris texte care se întâmplå så-i placå. Or, condiÆia aceasta deli-
RevoluÆiei franceze; pur çi simplu, el este oriunde çi oricând s-au
aici çi pretutindeni, la munte çi la mare, în Antichitate çi în vremea
existenÆå stå tocmai în desfrâul polimorfiei. El e, în acelaçi timp,
infinitå, de o înspåimântåtoare disponibilitate; „forma“ lui de
torului se apropie cel mai mult de lumea delirului: el este de o
iaråçi, mai degrabå un om tulbure. CondiÆia existenÆialå a plagia-
Dar probabil cå lucrurile, în miezul lor, nu stau chiar aça. El e,
ce scriu – pe care-i furå, cât çi pe cei care citesc – pe care-i minte.
un cinic nemaipomenit care îi dispreÆuieçte profund atât pe cei
Plagiatorul pare, la prima vedere cel puÆin, un mare neruçinat,
bârlogul lui ceea ce i-a plåcut.
dintr-o datå de pofte nåprasnice, el siluieçte çi târåçte cu forÆa în
„aibå“, så fie (çi) al lui. Çi atunci, ca oricine se trezeçte copleçit
reduce la aceea cå textul îi place la culme çi vrea neapårat så-l
text este una de naturå hedonistå çi posesional-juisatoare: ea se
ceva nou în ordinea spiritului. Pur çi simplu, relaÆia lui cu acel
intimitatea faptului, cå o idee se întrupeazå în cuvinte, cå se iveçte
Æiuni, cât de cât de puÆin limpezi, despre ceea ce înseamnå, în
nu-i aça? – i se pare cå „se regåseçte“. Nu are nici un fel de no-
plåcute ale primei întâlniri cu ceva „foarte bine scris“ çi în care –
pripeçte, nu se poate Æine çi se laså cu totul vråjit de impresiile
avocåÆeçti.) Iatå neputinÆa fundamentalå a furului de cuvinte: se
iscåli sub el; restul sunt doar detalii administrative, invenÆii
COSTICÅ BRÅDÅæAN 138
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 139
anumite, çi care, dozate într-un anume fel, fac ceea ce se chemå
stilul meu.)
Dar aceasta nu e nicidecum çi situaÆia furului de cuvinte; el
parcå ar fi cineva care – din naçtere – n-are amprente, el nu poate
fi nicidecum identificat pe baza unor „semnalmente“ de aflat la
el, çi la nimeni altcineva: el poate fi, în acelaçi timp, çi Platon çi
Sfântul Augustin, çi Luther çi Hegel, çi Nae Ionescu çi Vladimir
Jankélévitch, çi Dostoievski çi Marchizul de Sade, çi oricine i se
mai întâmplå så-i cadå sub ochi çi så-i placå. Fireçte: oricine, mai
puÆin el însuçi. Çi tocmai asta vrea så însemne cå natura lui Æine
de lumea delirului, cå delirul îi e blestemul, veninul tuturor zilelor
sale. El, furul de cuvinte, se revarså incontinent peste cuvintele
altora çi se repede så le repete, întrucât i-au plåcut. Uitå înså
imediat de la cine le-a auzit çi reÆine doar cå le-a rostit (çi) el.
(Nu uitå, bineînÆeles, så se iscåleascå, ÆanÆoç, sub ele.)
Pentru a înÆelege çi mai bine situaÆia existenÆialå în care se
aflå furul de cuvinte ar fi instructiv så-Æi aminteçti de situaÆia exact
opuså, a celor care, mai cu seamå în vremurile strålucite ale
Evului Mediu, îçi atribuiau propriile scrieri unor nume consa-
crate, nume ce puteau sluji atunci drept cel mai eficient vehicul
pentru råspândirea acelor cuvinte ale lor în lume. Pe aceçtia nu
îi interesa decât un singur lucru: cuvintele lor så umble, eficient
çi liber, prin lume, så se înfåÆiçeze lumii întregi, fårå sfialå – indi-
ferent sub ce nume ar face-o. Tâlcul atribuirii era acela cå eu sunt
o gurå întâmplåtoare, un medium oarecare, la îndemâna Adevå-
rului, prin care el gåseçte (sau nu) de cuviinÆå så se rosteascå. Iar
acest adevår tocmai rostit, întrupat în cuvintele mele, a devenit
deja ceva stråin de mine însumi, çi ca atare trebuie så må çi înclin
înaintea lui. Cåci roadele minÆii mele, fructul sufletului meu – cea
mai nobilå justificare çi cel mai sigur semn al trecerii mele prin
lume, sunt ceva mult mai însemnat decât numele meu de biet
muritor, care s-a întâmplat så-mi fie dat. Numele meu nu e decât
un cuvânt, o convenÆie, o etichetå la care råspunde trupul meu
de carne. Eu înså, eu sunt mult mai mult decât numele meu –
identitatea mea personalå fiind datå poate tocmai de putinÆa ce o

tea lumea aceasta, o fi uitat Dumnezeu, såracul, s-o mai rupå.
fleacuri – råmase, pesemne, dintr-o ciornå pe care, pe când pregå-
câteva lucruri realmente de nimic; cum s-ar zice, de niscaiva
poate fi ruçinatå çi schimonositå, poate fi diabolic parodiatå de
limbii – care e faptul venirii çi existenÆei tale în aceastå lume
dincolo de obiçnuita putere slåbånoagå de expresie a cuvintelor
aceastå experienÆå metafizicå fundamentalå – aflatå, oricum,
ori de poveçtile cu eroi cu care te tot îndoctrina bunica. Iatå cum
cular în care se întâmpla så cadå lumina în grådina copilåriei tale,
poate fi umbrit çi umilit iremediabil de, så zicem aça, felul parti-
care så-l conceapå câtuçi de puÆin – ei bine, iatå cå faptul acesta
poate concepe ideea de Dumnezeu, când se putea så nu fie nimeni
foarte bine så nu fie nimeni care så-l vadå; cå eçti o minte care
foarte bine så nu fii; cå vezi soarele acestei lumi, când se putea
Or, faptul dumnezeiesc cå eçti în aceastå lume, când puteai
çi mai temeinic fåcutå.
açadar, trebuie s-o recunoaçteÆi: nu s-a våzut încå vrajå mai bine
luminå a zilei – în sfârçit, poate orice, absolut orice. E limpede,
påmânt oasele foçtilor „trådåtori“ çi le poate face de ocarå la sfânta
çi poate opri pe vecie gânguritul celui abia ivit; poate afla pe sub
157 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
160 COSTICÅ BRÅDÅæAN
sufletului este så se „transporte“, så se retragå din împrejurårile
obiçnuite, vulgar-cotidiene ale vieÆii, tocmai în împåråÆia nesfâr-
çitå çi blândå a „nopÆii lui Dumnezeu“. Sau, în orice caz, purtat
de val, el se stråduieçte måcar så imite cât de cât o astfel de „trans-
portare“: mai så turuie ceva formule, mai så dea ochii peste cap,
mai så invente niscaiva viziuni, mai så slobozeascå nu çtiu ce
vorbe atât de puÆin inteligibile încât, cu siguranÆå, trebuie så aibå
vreun tâlc mistic. (Sau, în sfârçit, så nu facå nici måcar atâta, ci –
împins nemilos înainte de duhul unei întregi istorii în care s-a tråit
astfel – så se poarte, inconçtient, ca çi cum ar fi çi el un credincios
de acest tip „mistic“ deçi – personal – insul cu pricina nu se mai
aflå în nici un fel de relaÆie cu Dumnezeu.)
Se întâmplå, astfel, cå în partea aceea de lume nu mai existå
nimeni, la modul propriu. Dacå ar fi så-i cauÆi, så-i cercetezi în
ei înçiçi çi în inima lor, ai tot bate degeaba – cåci n-ar fi nimeni
så-Æi råspundå. ToÆi sunt „plecaÆi“, nimeni nu mai e de gåsit în sine
însuçi – sunt plecaÆi fie la Dumnezeu, fie så imite plecarea la
Dumnezeu. Or, asta face ca relaÆia lor cu lumea în care s-au trezit
så fie una de veçnic provizorat: e ca çi cum, într-o garå cu totul
dåråpånatå, urâtå çi mizerå, ai açtepta trenul acela salvator ce te
va scuti pentru totdeauna de indecenta priveliçte. Pentru tine, gara
nici nu existå în adevåratul sens al cuvântului; neråbdarea ta
ardentå face ca, în inima ta, tu så te afli deja „plecat“. Picioarele
îÆi calcå numai pe scârnåvii, nårile îÆi sunt asediate, ochii Æi-au çi
obosit de atâta tristeÆe çi neorânduialå – dar nu-i nimic: n-ai nici
un motiv så te opreçti din açteptare çi så-Æi pierzi vremea punând
oarece ordine într-un loc ca acesta care oricum nu-i al tåu.
Aça încât, într-un astfel de colÆ al globului, unde sufletele
oamenilor au fost obiçnuite timp de multe veacuri så tot fie „ple-
cate“, s-a creat o relaÆie specialå cu lucrurile, cu materia çi cu
întruchipårile ei vizibile, o relaÆie foarte particularå cu trupul
acestei lumi.
* o întâmplare, cå s-ar fi putut îmbråca astfel doar din greçealå.)
În primul rând, e de neconceput ca Dumnezeu så aibå cumva
de-a face cu „toate acestea“. Pur çi simplu, ele nu Æin de Dum-
din discuÆie, fårå îndoialå, dispreÆul „elitelor“ pentru „plebe“; e
Æul „oamenilor de rând“ pentru „oamenii cårÆilor“. (Iese acum
sângeros îçi då el drumul, atunci când îi vine vremea. Este dispre-
ajunge acest dispreÆ fashionable, cu atât mai nåvalnic çi mai
ajunge så se poarte frenetic, så fie „la modå“. Çi cu cât mai rar
Mai e, în sfârçit, o formå a dispreÆului care, în råstimpuri,
o boalå de creçtere ce trebuie numaidecât depåçitå.
câtuçi de puÆin cå, de dragul unei armonii mai înalte, tinereÆea e
cårni: timpul. Au tråit o viaÆå întreagå çi n-au înÆeles ori n-au simÆit
nu înÆelege, iaråçi, lucrarea acelui minunat mister asupra proprie-Æi
Acesta e, fårå îndoialå, un fel de a îmbåtrâni degeaba, de a
nevisate, femei neiubite sau virtuÆi nerespectate.
duuri: atâtea çi atâtea ambiÆii neconsumate, fapte nefåptuite, vise
târâie pretutindeni dupå sine nenumårate çi împovåråtoare rezi-
doar pe jumåtate (nici tânårå-nici båtrânå), o viaÆå nevoitå så
vieÆile tinerilor ce le ies în cale. O båtrâneÆe impurå, o båtrâneÆe
jalnic, în pornirea acestor „înÆelepÆi“ de a aranja benevol çi tiranic
l-ar avea înainte. E aici ceva de veçnic nesåtul, „pofticios“ çi
le ciupeascå (så ia çi så guste puÆin) din „preaplinul“ pe care aceia
tinereÆea primilor, båtrânii aceçtia vådesc cå nu se pot ståpâni så
ceas?) Prin toate aceste sfaturi çi poveÆe care ar privi direct
jumåtate de orå tânår, ce e la tine, în veçnicia ta, o jumåtate de
atâta çi gata! Încå o zi, încå un ceas, mai få-må, Doamne, pentru
tråiascå puÆin „în locul lor“. (PuÆin, încå puÆin, uite – numai atâta,
çi agasându-i cât e ziua de lungå – så li se substituie astfel çi så
ce le pot face, çi le vor face, çi nu se pot ståpâni – „povåÆuindu-i“
çenia lor, çi tinereÆea lor ce nu vrea så çtie de sine, çi toate cele
turile lor! Våd vitalitatea debordantå a acestora din urmå, çi foco-
cu caç la gurå“ ce nu vor deloc så „ia aminte“ la vorbele çi sfa-
„înÆelepÆi“, al celor care „au trecut prin multe“, faÆå de „Æâncii
Dar cât de jalnic e, de cealaltå parte, acel dispreÆ al båtrânilor
fastuos, falimentul final, nedemna-Æi çi jalnica retragere din viaÆå.
vitalitate, nel mezzo del cammin di nostra vita – så-Æi anunÆi deja,
COSTICÅ BRÅDÅæAN 148
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 145
În sfârçit, oricât aç fi de gråbit, nu må pot ståpâni totuçi, în
faÆa unor apostoli ai bunåtåÆii ca aceçtia, så le vorbesc – måcar –
despre aceste trei forme de dispreÆ.
*
Mai întâi, dispreÆul „celor ce au“ pentru „cei ce nu au“.
Este, trebuie s-o recunosc, forma cea mai grosierå çi mai mani-
festå – poate cå çi cea mai puÆin interesantå – a dispreÆului. Cåci
aici totul „se då pe faÆå“, aici totul e îmbråcat în aparenÆe agresive
çi Æipåtoare-zgomotoase pânå la neruçinare. „Uniforma de ser-
viciu“ a acestei forme a dispreÆului este îmbråcåmintea scumpå,
scumpå de tot – turnatå în aur, dacå s-ar putea. La limitå, aceste
boarfe ar trebui så însemne adevårate averi ambulante, bånci
convertite în pânzå çi aÆe, în nasturi, cåptuçeli çi butoniere. Iar
indiscreÆia trebuie så fie o tråsåturå fundamentalå în caracterul
„celor ce au“: ceva netrâmbiÆat, nezdrångånit pe toate drumurile
aproape cå nici nu existå, e ca çi cum nu Æi-ar fi intrat îndeajuns
în ståpânire. Totul trebuie imediat simbolizat, comunicat, totul
trebuie transpus în însemne exterioare, încât – la limitå – nimic
din ceea ce ai så nu råmânå neexprimat, fårå urme vizibile çi
strivitor-biruitoare. Cåci bogåÆia are a se petrece sub zodia vråj-
maçå çi capricioaså a exterioritåÆii, ei nu îi este dat niciodatå så
capete ceva din demnitatea çi profunzimea celor ce nu se våd;
bogåÆia este histrionicå sau nu mai este defel, iar posesorul ei,
ca un adevårat stigmatizat, este blestemat så çi-o poarte în spinare
çi s-o aibå veçnic asuprå-çi.
Aça se face cå un lucru atât de banal cum sunt hainele trebuie
så sufere asediul unei atât de teribile „nevoi de exprimare“ çi så
devinå locul predilect unde poÆi citi prosperitatea ori îmbuibarea
cuiva. Aça se face cå niciodatå n-o så ai dubii asupra fericitului
(?) purtåtor al unei astfel de costumaÆii. (De pildå, c-ar putea fi
Nicidecum! E chiar el. Cåci îi vei vedea råsfrântå pe chip çi în
licåritul ochilor toatå scumpetea çi toatå deçånÆarea din boarfele
lui. Mutra lui, printr-o secretå investire, va funcÆiona cu totul altfel
sfârçit. Or, bruscându-l în acest fel, nu faci altceva decât – în plinå gina 195. (C.B.)
båtrânul cu pricina eçti chiar tu însuÆi, tu, împleticindu-te cåtre * Poveste extraså din cartea aceluiaçi H. Bloch, çi anume de la pa-
un „stråin“, apårut tam-nesam ca så-Æi încurce Æie socotelile:
timpul. Båtrânul acela care-Æi încurcå drumul nu este nicidecum
misterul acela ce-Æi bate în piept çi-Æi umblå, subtil, prin vine –
desfåçurare“; un fel de a nu fi capabil så înÆelegi ori så simÆi
ta mai adâncå, o întâlnire ratatå cu propriul tåu viitor – cu tine „în
pentru tine, cel care vei fi. O inconçtienÆå desåvârçitå faÆå de fiinÆa
tului. E mai degrabå un dispreÆ patologic pentru tine însuÆi –
viitor fantasmatic, råmânând orb çi surd la „învåÆåturile“ trecu-
matologia unui fel de a tråi oarecum inconçtient, doar pentru un
voluntare a „tradiÆiilor“ çi a „celor ce au fost“ – în sfârçit, simpto-
semnul unei simple respingeri brutale a trecutului, al unei ignoråri
tea pe drumuri?) Çi nu e aici, în dispreÆul faÆå de „båtrâni“, doar
rogitule! Nu mai încurca lumea atâta; ce, vrei så te prindå moar-
celui peste care s-a açezat liniçtea anilor. (Då-te la o parte, hodo-
så se mai gråbeascå. SemeÆirea focoaså a tânårului „cocoç“ în faÆa vina hoÆiei!“*
tânår çi iute la picior pentru cel obosit de viaÆå çi care a încetat proprietatea cuiva. Altfel, Doamne fereçte, s-ar fi împovårat cu
Vine, apoi, dispreÆul vârstelor. E, mai întâi, dispreÆul celui am putut declara cå lucrurile pe care le scoteau nu erau
îi spuse: „Slavå lui Dumnezeu cå am fost treaz la aceastå orå çi
* ståpân! Så se çtie, ele sunt un avut fårå ståpân!“ Iar nevestei sale
strige: „Declar sus çi tare cå aceste obiecte nu aparÆin vreunui
câteva detalii noi despre sensul çi esenÆa „urii de claså“. tot ce gåsea la îndemânå. Tremurând din tot corpul, începu så
Iatå, într-adevår, pentru cine mai e interesat de chestiune, la miezul nopÆii. Din cåmåruÆa lui, våzu cum banda de hoÆi cåra
jalnicå a slugårniciei! Tocmai atunci el se trezise din somn pentru a intona tânguirea de
dispreÆuieçte cel a cårui viaÆå nu cunoaçte altceva decât bucuria Niçte hoÆi se furiçarå într-o noapte în casa lui Rabi Volf.
mai lipsit de måsurå çi mai necruÆåtor decât dispreÆul cu care te
asemenea lui. Çi, Doamne, ce poate fi pe lumea asta mai murdar,
çi acest plocon neaçteptat al batjocoririi çi umilirii celui exact
bine, toate acestea nu au fost deloc de ajuns. Mai trebuia oferit
în påmânt de ruçine çi cu care a spurcat pentru vecie limba – ei
neverosimile cu care îndråzneçte så-l cheme – care te fac så intri
fåcutå cârpå sub picioarele tari ale aceluia, apelativele teologice,
ipochimenului. Privirile lui leçinat-îmbåtate, fåptura lui chircitå,
felul în care înÆelege el så celebreze boarfele simandicoase ale
i-l face maimuÆoiului în pijama, actul maximei sale generozitåÆi,

147 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN

146 COSTICÅ BRÅDÅæAN

decât feÆele celorlalÆi oameni: muçchii lui faciali îi vei vedea

cuprinçi de acea febrilitate rece, relaxatå – bucuria curatå a unei
fiare tinere ce alunecå liber prin viaÆå; iar ochii – ochii i se vor
fi umplut în întregime de felul de a privi al celor pentru care
lumea – toatå – e fåcutå anume pentru ei. Luciul metalizat al
hainelor, geometria îngheÆatå a tåieturii lor îi vor fi nåpådit astfel
çi faÆa – faÆa lui ce a devenit acum doar o oglindå setoaså, menitå
så capteze toate privirile înrobite prin care cei din jur îi proclamå
neîncetat elecÆiunea. Cåci, pe lângå nemåsuratul såu dispreÆ pentru
semeni, el manifestå – exact în acelaçi timp – çi o incredibilå
nevoie de ei. Doar ei sunt cei de la care el obÆine, clipå de clipå,
„confirmarea“. (Ce s-ar face omul acesta, cu boarfele lui cu tot,
în mijlocul deçertului, unde nu e nimeni care så-l vadå çi så-l tot
linguçeascå neruçinat din priviri? Evident cå s-ar topi pe picioare,
s-ar dizolva în cel mai scurt timp.) O desåvârçitå perversitate a
lucrurilor face ca poziÆia aceasta a lui så-çi extragå toatå substanÆa
çi siguranÆa de sine tocmai din precaritatea çi predispoziÆia slugar-
nicå a semenilor såi, a „celor ce nu au“. Într-un anumit sens, el
este creaÆia lor. CreaÆia care îi fascineazå, îi subjugå, îi calcå în
picioare çi – aça, dezinvolt – face ceva pe toatå viaÆa lor împu-
Æitå: „– Carne de tun, asta sunteÆi! Viermi çi gândaci sub picioarele
mele!“ (Îçi mai îndreaptå grijuliu o cutå nouå a costumului çi
trece, în triumf, mai departe.)
Çi se întâmplå acum un lucru nemaipomenit, ceva ce te
umileçte definitiv în inima ta çi-Æi schimbå radical ideile despre
oameni: spre ruçinea speciei, logica nu poate så-l explice, bunul
simÆ se trage îndåråt çi se ruçineazå, iar imaginaÆia poeÆilor
ocoleçte, misterios, chestiunea. Se întâmplå cå çi „cei ce nu au“
îi dispreÆuiesc la culme pe „cei ce nu au“. NenorociÆii aceçtia,
dupå ce cå, în chip slugarnic, i-au proclamat elecÆiunea maimu-
Æoiului bine-îmbråcat, se apucå acum så-i preia dispreÆul çi så-l
„înmulÆeascå“, så-l împråçtie vajnic în jur. Unii împotriva altora,
toÆi împotriva tuturor, sub privirile plictisite ale celui din costumul
elegant. Såråntocul îçi aratå „preÆuirea“ çi „devoÆiunea“ faÆå de
creatura cu butoniere aurite încercând så-l calce în picioare pe
nimeni altul decât pe cel asemenea lui. E darul suprem pe care
20 septembrie 19...
Cu adevårat Dumnezeu e ståpân peste toate fåcutele çi nefå-
cutele bieÆilor muritori. Çi peste toate locurile pe care le calcå
picioarele oamenilor, çi peste toate lucrurile pe care le cautå mâi-
nile lor. Nimic lui nu îi scapå – nici un colÆiçor de lume, nici cel
mai întunecat çi mai puturos ungher al ei nu e låsat de izbeliçte,
nu e låsat, ca så zic aça, doar în puterea „întunecimii“ çi a „putorii“
lui naturale. Or, el obiçnuieçte så fie cu atât mai ståpân, iar stå-
pânirea lui cu atât mai vajnicå, cu cât pânå çi modalitatea rapor-
tårii oamenilor la dânsul (felul determinat de a-l adora al acestora,
„stilistica“ pietåÆii çi expresiile credinÆei lor), pânå çi aça ceva se
revarså prea-bogat în tot restul vieÆii lor cotidiene, råsfrângându-se
suveran în afara domeniului strict al religiosului, ca så coloreze,
så semnifice çi så umple toate cotloanele lumii oamenilor. Rapor-
tarea omului la Dumnezeu înceteazå så mai fie „simpla adorare“,
„simpla pietate“ çi „simpla credinÆå“, ajungând în schimb så fie
totul, så se transpunå în toate, så refacå, så replåmådeascå de-a fir
a pår întreaga înfåÆiçare a lumii.
Så luåm, bunåoarå, partea aceea a lumii unde Dumnezeu
este – sau, mai bine zis, a fost întotdeauna – adorat, cum se zice,
la modul „mistic“. Unde Dumnezeu înseamnå ceva mai degrabå
ascuns çi îndepårtat – îndepårtat, secret çi peste måsurå de dificil.
Mediul lui cel mai prielnic e aici „întunericul“, „mistica“ fiind
tocmai çtiinÆa de te descurca çi a face paçi preciçi în aceastå cum-
plitå întunecime. În colÆul acesta de lume, felul curent de a fi al
pentru ea Dumnezeul çtiinÆei în aceastå lume, depozitarul întregii
vådeçti deja în ceea ce priveçte arta plasårii ghilimelelor – tu eçti
emanaÆia ei cea mai binecuvântatå. Cåci – cu priceperea ce o
supuså la picioare, îÆi va såruta înfocat tålpile çi te va socoti drept
omenirea, vråjitå de puterea faimei tale, te va cåuta çi Æi se va açeza
smulge singure din locurile lor; çcolile vor geme, chemându-te;
aceastå direcÆie çi toate porÆile Æi se vor deschide magic – se vor
nele veritabilei preoÆii: mergi pânå la capåt, fii consecvent în
buna folosire a spuselor de odinioarå, poate så capete toate însem-
încât a te îndeletnici cu administrarea vorbelor memorabile, cu
så scoÆi „citatul potrivit la momentul potrivit“. Pânå într-atâta
reuçeçti så pui „cu tâlc“ ghilimelele; eçti spontan atunci când poÆi
au råmas çi-Æi sunt contemporane. Eçti inteligent atunci când
så jonglezi cu spusele celor ce au fost înaintea ta, çi ale cåror nume
folosi bine mintea înseamnå mai cu seamå a çti så te foloseçti çi
de guri celebrisime. Pânå într-atâta încât, în lumea noastrå, a-Æi
çugit-rumegate, cu adevåruri aurite, „impresionante“, slobozite
lumea necunoscutå din jurul tåu cu opinii deja exprimate, meçte-
din exerciÆiul cultural curent så çtii så acoperi, så cåptuçeçti bine
atât hrana ta zilnicå îÆi va fi mai îndelungat asiguratå). Face parte
fireçte, cu cât acela va fi un spirit mai „mare“ çi mai „clasic“, cu
te fixezi ca o cåpuçå de ei pentru a te hråni copios dintr-înçii (çi,
ral“ – så te Æii scai de mintea çi spiritul altora; så te lipeçti çi så
cumva chiar acest lucru înseamnå, la rigoare, „exerciÆiu cultu-
Altfel spus, face parte din exerciÆiul cultural curent – dacå nu
om mare, îi vom acorda negreçit „confirmarea“.)
citeze çi zice frumos „såru’mâna“ la cucoane; gata, îl putem face
„instalare“ în cultura scriså. (E-n regulå, açadar: båiatul çtie så
tale definitive la nobila specie a oamenilor moderni, buna ta
binecuvântat al bunei creçteri intelectuale, pecetea apartenenÆei
treacå prin minte pe spusele vreunei autoritåÆi celebre e semnul
biologiei. Aça încât, a-Æi „întemeia“ ceea ce Æi se întâmplå så-Æi
face – e limpede! – decât cu o bâjbâialå oarecare în „noaptea“
existå culturå, „luminå“; acolo unde nu se citeazå, nu avem de-a
acolo unde nu existå ghilimele, nu existå „evoluÆie spiritualå“, nu
o „omenire civilizatå“. æine acum chiar de „nobleÆea“ ei så citeze:
153 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
156 COSTICÅ BRÅDÅæAN
un loc privilegiat al fiinÆei, de un „loc natural“ cåtre care va cåuta
mereu çi unde pururea se va întoarce cel „nåscut din femeie“. Toate
drumurile îÆi sunt comandate de dinainte, n-o så mergi niciodatå
unde vei voi, ci doar acolo unde te va purta faptul cå eçti nåscut
în felul de a se naçte al muritorilor. Pânå când, finalmente, vei
ajunge så te odihneçti, iaråçi, în pântecul Æårânii materne.
Cum så nu te amuÆeascå, atunci, adâncimea înÆelepciunii
acelui popor din vechime care-çi îngropa morÆii cu genunchii
strânçi sub bårbie, exact în poziÆia fåtului açteptând så se nascå?
* suficiente; oricât de mult Æi s-ar aråta el çi oricât de franc Æi s-ar
Da’ de unde!
De unde libertate atunci când, ca un ghimpe veninos, ne
råmâne înfipt pe vecie în suflet orizontul sub care ne-am nåscut,
configuraÆia aceea întâmplåtoare a reliefului unde s-a întâmplat
så ne trezim în aceastå lume? Orice ai face, oriunde te-ai duce,
toatå viaÆa nu faci altceva decât så cari dupå tine, peste tot, geo-
grafia acelui loc: o bucatå nenorocitå de påmânt, nu çtiu ce dealuri
çi våi, niçte nopÆi din copilårie båtute de vânturi – astfel de lucruri
mårunte te vor Æine legat fedeleç, ca într-o vrajå desåvârçitå, mai
bine çi mai sigur decât ar face-o toate lanÆurile çi carcerele lumii. –
E o robie organicå, esenÆialå, care dureazå parcå dintotdeauna, în
care te-ai trezit çi pe care, de cele mai multe ori, poate cå nici
n-ai s-o constaÆi ca atare; o robie dulce, prea-dulce, catifelatå çi
blândå ca somnul celor mai plåcute nopÆi ale copilåriei tale. Pânå
çi cea mai måruntå clintire din hotarele acestui cerc magic îÆi va
smulge scâncete, metafore çi rime, bocete çi versuri, mai abitir
decât dacå Æi-ar fi smuls careva unghiile toate. Cåci existå oare,
printre poeÆii çi condeierii plângåcioçi, temå mai veche çi mai
venerabilå, temå mai „sfântå“ decât e tema „exilului“?
În sfârçit, „patrie“ i se zice acestei nemaivåzute fåcåturi.
Poate stârni oricând råzboaie, fåcând milioane de „patrioÆi“ så
se batå ca chiorii, så se taie çi så se måcelåreascå între ei pe înde-
lete; te poate pune oricând la zid ca så-Æi gåureascå ceafa-Æi de
ne-patriot; poate face baioneta så-l caute pe pruncul încå nenåscut
e totul: cåci tocmai un asemenea lucru este cel care face din ea
De nu çtiu câte mii de ani, omenirea citeazå. Çi încå asta nu
*
fenomenologia ghilimelelor, sau ghilimelogia.
destinul Æi-a surâs: în mintea ta o çtiinÆå nouå stå så se nascå –
auzi un çoptit de undeva: astea-s ghilimelele! Hotårât lucru,
litere, nici vorbe, nici tåcere; o dråcie cum nu s-a mai våzut. Abia
dai totuçi peste ceva: niçte cârligaçe ciudate, nici litere, nici ne-
Mai cå ai låsa totul baltå când – nici så-Æi vinå så crezi! –
se face råu“ çi, deodatå, se trezeçte cuprinså aça, de un fel de leçin.
despre „infinitul råu“: anume cå, de atâta infinitate, minÆii tale „i
rituale“. Fårå îndoialå cå tocmai asta vrea så însemne spusa aceea
te întâmpine, încå de la prima întâlnire, „împåråÆia libertåÆii spi-
abis al tuturor perfecÆiunilor – iatå chipul cu care binevoieçte så
întinderi albe, prea-vaste orizonturi ale neîntinårii, un ocean, un
pe care så-Æi açezi çi så-Æi odihneçti mintea nåucitå. Nesfârçite
care så te prinzi, nici o margine, nici o cutå – vreun capåt, acolo,
curând så taci despre ea. Oriunde te-ai întoarce, nu afli nimic de
de necuprinså încât, gândind asuprå-i, prima ta reacÆie e mai
Iatå-i, bunåoarå, mult låudata lui libertate spiritualå. E atât
fantasmele sale asupra libertåÆii.
tatea deplinå de a delira – fericit çi incontinent – despre toate
niÆie“: acea fåpturå absolut unicå, înzestratå de la naturå cu liber-
Omul este, fireçte, „o fiinÆå liberå“. El este, ca så „risc o defi-
17 septembrie 19...
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 149
prea obiçnuit çi prea des trâmbiÆat ca så merite så te mai opreçti,
cu folos, asuprå-i. Çi prea univocå çi veçnic vinovatå „prostia
vulgului“, stupiditatea „gloatei“, ca så nu trådeze ceva impur çi
resentimentar din cealaltå parte, din partea celor „luminaÆi“.)
Pentru cel bine integrat în biologie, pentru cel care doar „îçi
duce zilele“, adicå – aproape – pentru „specia umanå în general“,
„omul cårÆilor“ este cel care a ales så tråiascå altfel, într-un fel
de neînÆeles, cu apucåturi care-l apropie mai curând de vråjitorie
decât de condiÆia muritorului obiçnuit. El e figura subversivå prin
excelenÆå, personajul asupra cåruia niciodatå n-o så ai date
„deschide“, nu poÆi så nu bånuieçti çi altceva în spatele binevoi-
toarei lui transparenÆe. „Omul cårÆilor“ este cel care are îndråzneala
de neiertat de a sfida legile firii, pentru a se deda unei îndeletniciri
care numai „îndeletnicire“ nu se poate numi. Cåci – se vede de
la o poçtå! – el niciodatå nu trudeçte, nu asudå çi nu smulge
påmântului hrana lui zilnicå; nu are asupra lui sapå çi nici plug,
nu mânå boii, nu vâneazå pådurile çi nu culege niciodatå roadele.
Pe cåi evident oculte, el „fenteazå“ blestemul stråmoçesc, deÆine
arta de a ocoli tot ce înseamnå „consecinÆele“ obiçnuite ale acestui
blestem: ba încå – grozavå îndråznealå! – mai are nesimÆirea så
pretindå, pentru ceea ce (nu) face, respect çi ascultare. Or, azi aça,
mâine la fel – oamenii „de rând“ nu stau degeaba, ci îçi tot adunå,
ca într-un fagure, curiozitåÆile, acele çi veninul.
Iar atunci când „spiritul timpului“ îngåduie çi zågazurile cad,
toatå aceastå urå suspicioaså îndelung adunatå se manifestå
într-o formå predilectå, culme çi întrupare cum nu se poate mai
expresivå a dispreÆului faÆå de aceçti „oameni ai cårÆilor“: arderea
cårÆilor în pieÆe. Toatå istoria omului – de la inventarea scrisului
çi pânå în vremurile cele mai civilizate – e marcatå viguros de
aceste adevårate triumfuri ale spiritului spontan, „sånåtos“: mo-
mente de maximå purificare çi veritabile ceremonii de conjurare
a necunoscutului. Cåci aceste luminoase ruguri nu sunt simple
gesturi administrative, afaceri ale cenzorilor, ci autentice acte
magice, ritualuri eficiente prin care comunitatea respectivå se
purificå de corpurile çi prezenÆele ei stråine, de primejdiile fårå
depinde în mod fundamental de un veritabil centru de putere, de
Çi totul, absolut totul, e legat de un straçnic Æåruç, viaÆa ta
„auto-generându-se“, „înlåuntrul naturii tale umane“. E bunå, nu?
spunå despre tine, despre „orizonturile ample“ ce au a se constitui,
de acel lanÆ, çi un zdrångånit fioros care se pare cå are ceva så-Æi
îngenuncheat, cu råsuflarea tåiatå cåci grumazul Æi-e strâns lipit
tåu gol-goluÆ: limita ta absolutå – te vei vedea pe tine însuÆi
îndepårteazå-te cu încå un singur pas çi vei avea în faÆå adevårul
naturii umane, çi încå despre atâtea altele de acest soi. Dar ia
virtuÆi, înålÆare spiritualå, despre nobleÆea çi stirpea divinå a
vorbeçti iscusit despre o sumedenie de lucruri, despre libertate,
viaÆa îÆi surâde, te miçti în voie, zburzi liber çi-Æi permiÆi så
vreme cât nu ai ajuns încå la capåtul lanÆului, totul e în regulå,
E ceea ce se cheamå, un pic prozaic, a fi priponit. Atâta
tot ce vrea cu noi.
din picior, ne bagå în tot felul de încurcåturi – copilul acesta face
sale), promite çi uitå imediat c-ar fi promis ceva, se înfurie çi bate
noi decizii (copilåreçti, fireçte, întocmai pe måsura imaturitåÆii
çi zburdå, çi face cu noi tot ce pofteçte. Copilul acesta ia pentru
dragostele noastre, se smiorcåie în tristeÆile noastre: cântå, çi râde,
se joacå în joaca noastrå, viseazå cu visele noastre, se alintå în
trezie, când iubim, când urâm, când ne bucuråm çi când suferim –
toatå viaÆa, de-a v-aÆi ascunselea cu noi? Ni se aratå în somn, în
sânul mamei? Când copilul care am fost nu înceteazå så se joace,
De unde libertate atunci când o viaÆå-ntreagå atârnåm de
Da’ de unde!
adevåratå pe undeva, prin altå parte?
Ori, poate credeÆi cå, tot cåutând, vom gåsi totuçi libertatea
*
îndoielnic al amintirii. bolnavå care le-a zåmislit.
bucuria, çi ura, çi libertatea nu mai pot avea decât regimul palid, çi cum, arzându-se cårÆile, s-ar cauteriza totodatå çi mintea aceea
din clasici“, într-o astfel de lume viaÆa însåçi, çi moartea, çi puÆin suspect (sau måcar suspect în proporÆii controlabile); e ca
çi suferå, çi se då de ceasul morÆii folosindu-se de „fraze minunate cårÆilor. Or, arzându-i-se astfel cårÆile, cårturarul devine çi el mai
Or, într-o lume în care Memoria gândeçte, çi simte, çi surâde, de numår ce obiçnuiesc så locuiascå în biblioteci çi dupå coperta
155 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 150
154 COSTICÅ BRÅDÅæAN
înÆelepciuni, la tine se aflå cheile tuturor tainelor, çi numai tu ai
darul divin al spunerii lucrurilor.
*
Acum, fireçte, aça ceva e mai curând un manierism bolnå-
vicios, o omenire ce tråieçte doar în carnaval. Dar, dincolo de
patologie, råmâne totuçi întrebarea: care e resortul, tâlcul adânc
al citårii? De ce omenirea citeazå? De ce omenirea are nevoie så
citeze? De ce, de ce? ...destinul Almei Rose, dirijoarea orchestrei feminine de la
Pentru cå e nevolnicå. Çi orice aç face, mintea mea nu e în Auschwitz. Alma preferå perfecÆiunea muzicii în locul fericirii
stare så må ducå spre vreun alt råspuns. Pentru cå pururea are muzicienelor sale; aceastå perfecÆiune a devenit pentru ea un
nevoie de proptele çi de cârje. Çi nu poate, çi nu va putea vreodatå – scop în sine, çi n-o intereseazå cui se adreseazå aceastå activi-
în vecii vecilor – så zboare. Pentru cå – aflându-ne nevolnici noi tate... Înainte de råzboi, îçi aminteçte Alma, „povestirile despre
çi tot våzând în juru-ne numai nevolnicie – apelåm, disperaÆi, la areståri, despre deportåri se petreceau departe, foarte departe de
fantasmele unui trecut cel puÆin la fel de nevolnic ca çi prezentul mine. Ele nu må afectau, nu må interesau. Pentru mine, conta
nostru; înså e un trecut care nu se vede çi care ar putea så fie mare. doar muzica.“ La sfârçitul vieÆii, ea afirmå: „Moartea n-are
importanÆå, important este så fac muzicå, muzicå adevåratå“.
Citåm pentru cå suntem niçte fiinÆe incomplete. Pentru cå existå
O datå internatå în lagår, ea se consacrå din nou practicii muzi-
în noi un instinct fundamental care, oricând çi oriunde, ne face
cale, iar defectele muzicienelor sale i se par atunci tot atâtea
så privim în jur çi så cerem spontan ajutor – ori måcar så simÆim
obstacole care trebuie depåçite; muzica este scopul ei, nu fiinÆele
un impuls spre a o face. E un act, o pornire originarå care, ivindu-se,
umane. Alma urlå, împarte palme în stânga çi în dreapta, pedep-
vådeçte numaidecât o precaritate esenÆialå, o sluÆenie primordialå
seçte çi se justificå: „Aici sau în altå parte, ceea ce facem trebuie
a fiinÆei noastre. bine fåcut, fie çi numai din respect faÆå de sine.“ ...Dupå moarte,
Într-o lume în care „au fost så fie“ ghilimelele, spiritul tåu – S.S.-içtii îi aduc un emoÆionant omagiu Almei: ei se înclinå,
rostindu-se – are implicit sentimentul propriului såu neajuns: plângând, în faÆa trupului neînsufleÆit al acestei evreice, acoperite
moment în care implorå mila altuia, cu care så îngâne, împreunå, cu flori albe.*
oarece vorbe; cu care så con-punå, tot împreunå, oarece cårÆi.
(Aça, spune tu mai întâi – çi eu voi repeta cuminte dupå tine; ai
så vezi, n-am så te trådez cu nimic, am så repet întocmai, am så
pun ghilimelele exact acolo unde trebuie; spune doar çi vei vedea
ce treabå bunå vom face împreunå.) Iatå, açadar, felul curent de
a fi al mult-celebratului spirit omenesc, zodia sub ståpânirea cåreia
el se petrece! E ca çi cum fiinÆa lui ar însemna tocmai o lipså de
fiinÆå, o invitaÆie, un loc gol unde så vinå altcineva så se rosteascå;
acel „altcineva“ – fireçte – având nevoie, la rându-i, de un alt
* Din cartea aceluiaçi Tzvetan Todorov, de la pagina 102. (C.B.)
„altcineva“, çi tot aça pânå la Apocalipså.

pe oameni are neapårat darul de a-l supåra pe Dumnezeu.
çi aici vechea çi blestemata poveste: ceea ce le place çi-i desfatå
de mare pentru renumele bunului Dumnezeu? Încå o datå, iatå,
chiar casa lor secularå – så însemne ea, la rigoare, o ruçine atât
secretul poveçtilor frumoase çi al tuturor artelor lor; dacå nu cumva
atâta joc; sarea çi piperul vieÆii, çi tot farmecul istoriei oamenilor;
påcat, mare påcat! Minciuna: atâta frumuseÆe, atâta desfåtare çi
Çi – parcå çi aud ivindu-se de undeva acest gând pervers: dar e
bubå hâdå, ruçinoaså, pe faÆa cea fårå de patå a bunului Dumnezeu.
Oricum, simpla posibilitatea ontologicå a minciunii iese ca o
173 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
176 COSTICÅ BRÅDÅæAN
Aç fi vrut så-l våd mergând, så-l contemplu târâdu-çi umbra debilå
peste asfaltul încins: un orb påçind în lume – iatå, cu adevårat, un
spectacol cosmic! Cea mai vie çi mai reuçitå parabolå a vieÆii!
Nimic çi niciodatå nu s-a întâmplat altceva, mai semnificativ, în
istoria universalå: un orb påçind în lume – iatå omul cel adevårat!
Au cåzut toate drapajele, s-au ruinat toate decorurile de operetå,
toate vorbele mari au amuÆit, çi lucrurile s-au vådit în adevårul lor
atât de riguros: lumea nu mai e altceva, acum, decât posibilitatea
celor câÆiva paçi pe care minunåÆia aceasta cu nume de „om“ simte
nevoia så-i facå ca så-çi poarte, de ici-colo, întunericul çi foamea.
* deloc de-a face cu „toate acestea“, tot ce vei face tu în „astå lume“
Într-un fel, îmi place acest båtrân din ce în ce mai tare. De-
seori îmi place chiar så mi-l închipui nu ca pe ins oarecare, din
carne çi oase, ci ca pe un teribil personaj livresc – dintre cele
nåscocite de poeÆi. Så-l scot din viaÆå çi så-l plasez în vreo istorie
ilustrå. Dar ce spun eu? – el ar putea fi, foarte bine, Personajul
întregii culturi scrise. Aici i-ar fi, fårå îndoialå, çi locul. Nici un
alt personaj nu mi se mai pare, ca så zic aça, atât de profund çi
de coerent întocmit, atât de expresiv çi de parabolic-reprezentativ
pentru toatå specia oamenilor. Ba încå, socotindu-l un astfel de
personaj çi mergând cu slobozenia minÆii încå mai departe, nu må
pot ståpâni så nu-l apreciez drept cel mai real personaj din câte
s-au nåzårit vreodatå, cel mai aproape de perfecÆiunea poeticå.
Unul ca el este atât de esenÆial-semnificativ çi de definitoriu, încât
tot rostul lui mi se pare cå ar fi doar acela de a poza, ca „reuçitå
exemplarå“, pentru ilustrarea condiÆiei oamenilor. Iatå, într-adevår,
un model! Fårå îndoialå, locul omului acestuia nu e în stradå, ci
în cele câteva cårÆi bune ale omenirii.
çi cu vicierea oricårui simÆ al direcÆiei a devenit pur çi simplu
con-vieÆuirea laolaltå cu corupÆia inimii, cu depravarea låuntricå
çi atâtea veacuri, s-au in-sensibilizat într-o aça måsurå încât
uzate acum de „transporturile“ mistice practicate timp de atâtea
fort låuntric din aceastå pricinå. Sufletele noastre, cele atât de
radicale coruperi, nu înÆelege så resimtå nici cel mai firav incon-
lumea aceasta nu se resimte nicidecum de pe urma unei astfel de
çi extern?) Or, minunea abia de acum urmeazå: cu toate acestea,
de riguroaså corespondenÆå între cele douå registre, între låuntric
cumva alta definiÆia „armoniei prestabilite“ decât tocmai o astfel
pe dinåuntru, ea e coruptå sufleteçte pânå în måduva oaselor. (Era
våzuråm) mai ales de lipsa closetelor publice – întocmai astfel,
ambele direcÆii: aça cum, în exterior, e literalmente inundatå (cum
Aça se face cå aceastå lume ajunge så fie stricatå egal în
sufletele noastre.
întuneric, n-are cum så mai vadå ce se întâmplå în sårmanele
are nimic a face cu Dumnezeul nostru care, din prea-nobilul såu
bine, aça ceva nu intrå în stilistica pietåÆii noastre, aça ceva nu
însåÆi, doar-doar într-o bunå zi te vei trezi ceva mai bun – ei
încâlcitå a sufletului omenesc. A munci pe brânci asupra ta
nu are ce cåuta în maçinåria interioarå a eu-lui, în economia
fi niciodatå asociat, la modul serios, faptul moral. Dumnezeu
Aça se face cå, în lumea noastrå, ideii religioase nu îi poate
al nostru, discret cum nu se mai poate.“
indiscret, în måruntaiele sufletului meu. Aça e Dumnezeul acesta
el nu se coboarå niciodatå pânå acolo încât så-çi bage nasul,
miraculoase çi miçcåri anumite, pot så må îndrept cåtre dânsul,
printr-o orchestraÆie liturgicå cum scrie la carte, prin formule
oricând înspre acolo – el n-are ce cåuta la mine. Numai eu,
el, çi numai eu, printr-o çmecherie misticå, må pot transporta
pråpåstii nesfârçite se cascå aici. Dumnezeu e numai acolo, la
ce se întâmplå în sufletul omului. Sunt lucruri absolut stråine,
aceastå lume, Dumnezeu nu poate avea nici o legåturå cu ceea
te înçeli amarnic!“ – îl aud sâsâind pe acelaçi teolog local. „În
mei decât am avut ieri, la aceaçi orå. „– Oh! Nu, nicidecum, aici
am încercat så am mai puÆine gânduri murdare faÆå de semenii
çi så-mi umilesc semenul mai puÆin decât am fåcut-o ieri, cå aståzi
COSTICÅ BRÅDÅæAN 164
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 161
nezeu. Nu se çtie prea clar de cine Æin, dar de Dumnezeu – în nici
un caz. Dumnezeu, din întunericul lui prea-nobil, nu are cum,
nu are timp çi nici chef nu prea are så se uite la lucrurile umile
ale acestei lumi – åsta e lucru sigur – çi, ca atare, nici noi n-am
putea så-l cinstim îngrijindu-ne în vreun fel de ele. Ce ar putea
fi aceasta decât curatå pierdere de vreme? Dar, mai mult decât
atât, ar fi cea mai cruntå înçelåtorie în care poate cådea vreodatå
sufletul tåu: så te opreçti – prosteçte – asupra cosmeticii acestei
lumi. Or, un efort oarecare de ordine çi rânduialå în tratamentul
faÆå de lucrurile lumii n-ar putea însemna nimic în ordinea
superioarå a pietåÆii çi a divinelor realitåÆi. – Dumnezeu neavând
a ta va råmâne pe vecie fårå nici un fel de semnificaÆie sau merit
pentru propria lui lume. Prin urmare, a-Æi organiza (çi semnifica)
spaÆiul curent al vieÆii tale, a pune un început de ordine într-însul,
a te plasa igienic în Æinutul acestei lumi ori a purcede la o cât de
sumarå curåÆire a ei – ei bine, toate acestea n-ar fi decât acte mute,
goale, gesturi fårå nici un fel de ecou pentru divinele urechi.
Aça se face cå nu existå deloc în acest colÆ al globului ideea
cå a tråi într-o anumitå ordine în aceastå lume çi a te påstra într-o
anume curåÆenie fizicå înseamnå implicit o pregåtire asceticå
pentru o ordine mai înaltå çi o primå purificare necesarå pentru
un registru superior al fiinÆei. Nu, aici ori te „transporÆi“, ori nu.
Cale de mijloc, aici nu poate så existe. Iar „transportarea“ aceasta
nu e una gradualå, nu începe firav, „de jos în sus“, cu vreo grijå
faÆå de curåÆenia cåminului tåu ori a hainelor tale çi cu strådania
asceticå ca lumea în care te afli så arate ceva mai bine – încât så-Æi
fie, printr-o oarece contaminare, ca o primå treaptå cåtre lumea
cea mai înaltå spre care tinzi. Nu, ci „transportarea“ e bruscå çi
miraculoaså. Ca tunetul, ca vârtejul çi ca uraganul. Fårå exerciÆii
inutile, fårå mofturi çi fårå preparaÆii.
Or, asta e ca çi cum doar din bube, mucegaiuri çi noroi s-ar
putea isca, hocus-pocus, çi altceva decât bube, mucegaiuri çi
noroi. Nu existå nevoia cotidianå, în acest colÆ de lume, de a
separa clar çi de a îndepårta hotårât murdåriile de tot soiul çi
reziduurile nenumårate pe care le produce existenÆa în felul oame-
tocmai prin aceea cå aståzi m-am stråduit, bunåoarå, så-mi rånesc
ininteligibilå ideea cå Dumnezeu se poate aråta în sufletul meu
Într-o astfel de lume, întru totul dedatå misticii, e absolut
de-a dreapta bunului Dumnezeu.
dintr-o datå direct în Ceruri, spre a-çi ocupa locul-i firesc, acolo,
eticå neîncetatå a propriei sale gândiri, ci – dezinvolt – se aruncå
care nu se pierde în fleacuri atât de meschine ca supravegherea
ca exerciÆiul sistematic al inculcårii virtuÆii în propriu-Æi suflet,
acelei forme a pietåÆii care nu se încurcå în treburi atât de mårunte
practic final – cel mai firesc çi cel mai complet-expresiv – al
Deci Hristos e omul sovietic!“) Or, acesta nu este decât efectul
e aceasta: „Hristos este un om nou. Omul nou este omul sovietic.
tegmå atât de..., atât de „perfect consistentå logic“ cum tocmai
al sfinÆilor logicieni, cåci din gura lui s-a putut slobozi o apof-
patriarh, care va fi çi intrat pe undeva prin vreun calendar tråsnit
pe aceste plaiuri a fost odatå ca niciodatå, a fost odatå un
mai cå nu plesneçte de atâta netulburatå sånåtate; bunåoarå,
dacå e atât de palidå çi bleagå, în schimb „logica“ – „logica“
vår, în partea aceasta de lume, dacå „etica“ e slabå çi firavå,
bordel. (Oh, da, aici aveÆi toatå dreptatea, çi încå cum: într-ade-
çi cum cum ai fi fost våzut – ziua în amiaza mare – ieçind de la
dreptul: îndeletniceçte-te cu chestiuni etice çi vei fi privit aici ca
lumii, etica e una dintre disciplinele damnate, råu famate de-a
niul moralitåÆii çi al imperativelor etice. Într-o astfel de parte a
„transportårii sufletelor“ nu mai au aici nici o legåturå cu dome-
de nådejde a comisarului poporului. Treburile misticii çi ale
çi turnåtor la Securitate, doctor duhovnicesc çi înflåcåratå mânå
totodatå – çi încå într-un mod foarte împåcat cu sine – „mistic“
nu mai e un lucru chiat atât de scandalos cå cineva poate så fie
Bunåoarå, un rezultat ar fi acela cå, în aceastå parte a lumii,
împutå. Iar rezultatele – rezultatele sunt de-a dreptul unice.
aceasta – sufletul tåu nu înceteazå så se degradeze çi så Æi se
unii tot fac cópii dupå imagini celebre), dar – în toatå vremea
netulburat, cu divinele extaze sau cu imitarea lor (în felul cum
latrinå defectå. Desigur, tu continui så te îndeletniceçti, liniçtit çi
sufletu-Æi, såracul, capåtå din ce în ce mai mult înfåÆiçarea de
163 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
162 COSTICÅ BRÅDÅæAN
nilor; nu existå – nu are nevoie så existe – în aceastå lume, closete
publice. Cåci nårile noastre obiçnuiesc så ni se umple numai cu
cele mai cereçti miresme, iar noi suntem deja fåpturi mult prea
angelice çi prea uranice ca så ne mai coborâm pânå acolo încât
så ne îngrijim çi de acea „parte de la brâu în jos“. (Dar n-are decât,
descurcå-se cum îi vine! Asta ar fi prea de tot: så-i porÆi de grijå,
så te ocupi de lucruri scârbavnice ca çi cum ar merita-o; asta
prea le-ar întrece pe toate.) Drept consecinÆå, aceastå lume devine
ea însåçi un imens çi popular closet, o adevåratå latrinå cosmicå,
în care insul poate con-vieÆui – într-un chip cât se poate de paçnic
çi de-a dreptul nåucitor! – cu toate spurcåciunile, cu deçeurile çi
cu ruçinea propriei sale condiÆii. Çi nu existå aici niciodatå
sentimentul cå o astfel de spurcatå con-vieÆuire l-ar putea jigni pe
bunul Dumnezeu, cå l-ar putea atinge oarecum. Cå nu poÆi – aça,
întinat, çi cu toatå mizeria lumii tale în ochi, în nåri çi în suflet –
nu poÆi så te laçi „transportat“, dus tocmai în împåråÆia puritåÆii
çi a desåvârçirii care e propria sa lume. „– Nicidecum“, parcå îl
çi aud sclifosindu-se pe nu çtiu care teolog local. „Acolo, departe,
unde se aflå el, acolo nimic nu-l mai poate atinge. Felul nostru
obiçnuit de a tråi, oricât de mizerabil çi de urât mirositor, nu are
a face nicidecum cu esenÆa lui, care e absolut cereascå çi trans-
senzorialå. Putem intra foarte bine la el aça cum ne aflåm, cåci
n-are el nåri pentru mirosurile noastre. Aça så çtiÆi!“ Ca atare,
urmeazå logic, într-o astfel de lume se vor construi întotdeauna
catedrale, çi niciodatå – în ruptul capului! – closete publice.
* lumii çi semnificaÆia ei cea mai adâncå. Gura i se aråta micå de
În al doilea rând, neavând constituitå pânå aici nici o idee
de ordine în lumea lucrurilor, de ce ar apårea ea – aça, subit – la
nivelul sufletului? Çi chiar dacå am vrea så ne punem oarece
ordine în treburile sufletului, cum am putea så çtim ce e aceea
„ordine“, çi cum s-o recunoaçtem, chiar dacå ni s-ar ivi, de vreme
ce nu am avut niciodatå de a face cu ea? Aça încât, çi aici – în
domeniul delicat al treburilor låuntrice – mizeriile se adunå grå-
mezi-gråmezi, reziduurile se îngroaçå, miasmele te nåucesc, iar
propria sa nesfârçire, çi pe care abia dacå-l întâlneçte cu vârfurile
universului celuilalt, ale aceluia mare çi comun, ce se låfåie în
råtåceascå orbeçte, împiedicându-se çi împråçtiindu-se pe cårårile
dar unul pururea în implozie çi straçnic ferecat în sine, sortit så
a aceluiaçi zeu pus mereu pe çotii – omul e, fireçte, un „univers“:
de-a-ndoaselea, în adâncime. Pesemne vreo altå glumå nesåratå
„univers“, într-adevår – dar unul smintit, „låuntric“, desfåçurat
un soare pe care nu-l vede. Omul – un „univers“? Oh, da, un
din lumea aceasta çi nu-i aparÆine. Omul este orbul care priveçte
nåtåÆii acestei lumi în faÆa omului: cu siguranÆå, omul nu e ceva
atunci, n-am avut mai limpede çi mai råvåçitor sentimentul stråi-
înÆeles cå nu-i lumina, ocolindu-i necruÆåtor. Or, niciodatå, ca
lipitå, çi ea, de zid. Îçi Æinea ochii orbi în soare, iar acesta bine-
comun cu zidul, iar capul çi-l dåduse pe spate, cu chelia din vârf
Era, într-un fel, aproape ireal. Carcasa spatelui îi fåcea corp
aceea sårbåtoreascå ce-o simÆea încålzindu-i carnea båtrânå.
lipit strâns de zidul bisericii, voind pesemne så-çi închipuie lumina
Probabil tocmai de asta ståtea mai mult pe loc. Ståtea aça, nåuc,
sub ei çi påçea cu o grijå nesfârçitå, parcå så nu çi le toceascå.
i-au råmas aproape fårå tålpi. Îçi legase cu sârmå niçte cartoane
aerian çi galben, mâna stângå îi tremurå fårå încetare, iar bocancii
orb cu care våd cå-mi împart drumurile de la o vreme. E slab,
S-a întâmplat så-l întâlnesc çi aståzi pe cerçetorul båtrân çi
28 septembrie 19...
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 175
degetelor; sortit så råtåceascå pururea prin acest ceva enorm çi
atât de stråin, fårå suflet, fårå noimå çi plin de praf.
În felul lui, era sublim orbul acela atunci. Ca så zic aça,
nemuritor! Se lungea la soare ca çi cum l-ar fi våzut. Se lungea
la un soare ce nu exista pentru el. Pentru el exista numai întune-
ricul, întunericul absolut çi inform dintr-însul; çi råtåcirea – forma
lui specificå de a fi în lumea din afara sa. Era ca un exerciÆiu al
provocårii, al conjurårii neantului – acel privit orb la soare. Ceva
ce nu se întâmplå în fiecare zi. Faptul cå un om nu vede unde
existå, unde anume se petrece el, cå nu-çi vede (çi deci nu-çi
„gåseçte“) niciodatå drumul, „calea“ sa – ei bine, aça ceva este,
în sine, incomparabil mai important çi mai profund decât toatå
poliloghia cårÆilor, decât toate våicårelile stilizate çi fandosite ale
înÆelepÆilor, ale filozofilor çi guralivilor lumii acesteia. ÎÆi venea,
în clipa aceea, îÆi venea så urli de fericire – de fericirea acelei
revelaÆii – så te duci la el çi så i te închini, så-l mângâi çi så-l såruÆi
ca pe-o icoanå. Adunase, sub fåptura lui nevolnicå, parcå toatå
chintesenÆa naturii umane, tot adevårul ei. Ca çi cum tot restul
ar fi fost un fleac oarecare.
Eram în mijlocul unei viziuni de zile mari: îl vedeam, aça
schilod çi împuÆinat, întinzându-se de la alfa la omega, de la
Facere la Apocalipså; nimic din istoria universalå nu mai råmânea
în afara zdrenÆelor lui; lumile ce s-au succedat nu l-au putut ocoli
çi orice se va mai întâmpla de aci înainte va trebui cumva så-l
conÆinå – ecce homo! Ca çi cum el era culmea, çi misterul, çi
capåtul CreaÆiei, bucuria çi sårbåtoarea cerurilor, gloria secretå a
tot, asceticå de nevoie, ascunså de mustaÆa-i sålbaticå çi extrem
de murdarå. Pe câteva fire de barbå îi atârna, înmårmuritå, saliva.
Iar ochii lui defecÆi aproape cå nici nu mai contau. Omul acesta
era, fireçte, un adevårat „univers“: unul moÆåind pierdut în pro-
priu-i întuneric, opac çi bine zåvorât. Monada supremå! Nimeni
çi nimic parcå nu l-ar mai fi putut muta din acel loc. Uitase com-
plet de sine, iar eu aç fi vrut totuçi så-l våd påçind. La un moment
dat, am crezut chiar cå adormise de-a binelea. Îçi închisese ochii,
iar muçtele se apropiau, nestingherite, de încremenirea feÆei lui.
aferente – scuipate prin guri caveroase, enorme, apucate toate
bâzâind înjuråturile vârtoase produse de cele câteva zeci de capete
dar, soios çi asudat. Un singur mare trup deasupra cåruia se aud
mare trup – unul peste måsurå de convulsiv, irascibil, febril, mur-
toÆi oamenii aflaÆi într-un astfel de vehicul devin atunci un singur
umble pline cu vârf (dacå nu cumva chiar mai mult decât atât):
oarå, tramvaiele – çi toate celelalte de acest gen – obiçnuiesc så
çi unde începe celålalt. Drept consecinÆå în lumea aceasta, bunå-
de separare, nu voi çti niciodatå prea bine unde sfârçesc eu însumi
de salut. Neexistând într-o astfel de lume nici o idee de ordine çi
acestea sunt aici la fel de fireçti precum, prin alte pårÆi, formulele
trage de hainå, a-l bate pe burtå ori a-l pålmui din senin – toate
pofteçti cu el. A pune bårbåteçte mâna pe cel de lângå tine, a-l
celålalt, înghesuindu-l, împingându-l, trântindu-l çi fåcând orice
se face cå nu resimÆi nici o jenå apropiindu-te prea mult de
çi – minune! – în sufletul tåu nu se întâmplå absolut nimic; aça
Aça se face cå îl vezi pe celålalt zåcând la marginea drumului
så descoperi çi în tine unul.
nimic despre ce e aceea eu; nu a fost nimeni care så-Æi dea ideea
cå acela e chiar un alt eu; pentru cå nu ai învåÆat de la nimeni
pânå acum despre distanÆå optimå faÆå de celålalt çi despre faptul
ta naturalå imediatå este cruzimea. N-ai „învåÆat“ de niciunde
existe nici o normå sau „principiu de funcÆionare“, atunci secreÆia
ce te înconjoarå, çi când s-a întâmplat ca în sufletul tåu så nu
un fel de simÆ al situårii çi al distanÆei igienice în raport cu ceea
un adevårat imperiu al brutalitåÆii. Când ai ajuns så nu mai ai nici
În al treilea rând, nu se putea ca o astfel de lume så nu ajungå
*
Deci, se poate!
nevinovatå, prosperå çi rumenå-n obraji.
vocå; întru totul coerentå çi pururea împåcatå cu sine; fericitå,
În sfârçit, e starea de imoralitate perfectå, transparentå, ne-echi-
neputinÆå de imaginat, imposibil de bånuit cå ar exista pe undeva.)
a fi ca entitåÆi sufleteçti. (Dacå nu cumva altceva ne-ar fi çi cu
starea noastrå naturalå, modalitatea nostrå cea mai fireascå de
165 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
23 septembrie 19...
AÆi observat vreodatå, pe îndelete, cum funcÆioneazå un
„spirit independent“? Cum înÆelege el så existe: cum se bâÆâie,
cum se råÆoieçte, cum pururea el pune lucrurile la punct çi se tot
stråduieçte så te Æinå cu sufletul la gurå? Sau cum se då în vânt
dupå toate trucurile retoricii çi ale vorbirii iscusite? Cum mai
curând el çi-ar vinde sufletul decât så råmânå fårå auditoriu, fårå
acea lume veçnic nåucitå çi aduså la extaz de desfåçurarea retoricå
impecabilå a „independenÆei“ sale? Cåci, în afara acelor urechi
ce açteaptå så fie seduse çi a acelor priviri evlavios-leçinate,
„spiritul independent“ ar råmâne ca o fatå frumoaså çi neiubitå:
s-ar ofili, s-ar întrista çi într-o bunå zi s-ar stinge de tot. Un „spirit
independent“ fårå publicul care så-l considere mereu astfel – ei
bine, aça ceva ar fi de neconceput!
Sau, ca så zic altfel, pomenit-aÆi vreodatå „spirit indepen-
dent“ care så se bâlbâie ori cåruia så nu-i pese încotro se duc
vorbele sale? Care så se ascundå îndåråtul unor bolboroseli sau
rime obscure? Nicidecum! Aça ceva nu se existå! „Spiritul inde-
pendent“ are oroare de ascundere çi are tot atât nevoie de public
çi de aplauze cât çi oricare alt actor de meserie. Nu vei da nici-
odatå peste „spirite independente“ în singuråtate, în pustie – acolo
unde nu e nimeni care så guste paradoxurile.
Çi câtå iscusinÆå pune în joc o astfel de minte paradoxalå! Un
„spirit independent çi paradoxal“, tocmai pentru a fi astfel, trebuie
så opereze exact pe marginea, aproape ireal de îngustå, dintre
pentru mintea debilå çi neîncercatå a bietului muritor.
spaÆiul acesta otråvit al minciunii: problemå absolut de nedigerat
råmânå nesfârçit – s-ar întinde pânå într-atât încât så înghitå çi
unde minciuna începe så existe, sau Dumnezeu – voind totuçi så
E ca çi cum Dumnezeu pur çi simplu s-ar sfârçi tocmai acolo
înseamnå indubitabil cå ea existå.
atunci... dar existå – çi încå cum: existå, întrucât „eu mint“
nu mai spune nimic. Dacå, înså, minciuna nu existå, atunci,
existå, atunci minciuna çi adevårul sunt totuna, atunci minciuna
se çubrezesc çi se desfiinÆeazå reciproc. Sau, dacå Dumnezeu nu
cå nici Dumnezeu nu existå cum se cuvine, çi nici minciuna, cåci
cu sine? Or, dacå çi Dumnezeu, çi minciuna existå, atunci trebuie
se lase limitat de aceastå dråcie care nu mai are nimic de a face
ce îngåduie el çi minciunii så existe? Cum de îçi permite El så
de fapt, nu este câtuçi de puÆin? Dacå existå Dumnezeu, atunci de
în care se poate opera aça o „lucråturå“: så spui cå ceva este când,
cui e de fapt acest spaÆiu straniu, tulbure – nici fiinÆå, nici neant –
se råstoarnå cerurile atunci când spui lucruri care nu existå? Al
negaÆia prin excelenÆå, så poatå exista realmente? Çi cum de nu
probleme! Cum de se poate minÆi? Ce anume face ca mendacium,
a minciunii çi a tulburåtoarei frumuseÆi metafizice a unei astfel de
opreçti, ceva mai apåsat, asupra simplei posibilitåÆi de existenÆå
Ce dulce, indicibil vertij îÆi cuprinde mintea de îndatå ce te
26 septembrie 19...
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 169
zona lucrurilor încå transparente çi zona lucrurilor deja neinteli-
gibile; cea mai micå alunecare într-o parte l-ar sorti fie „platitu-
dinilor“ bunului simÆ, fie bolboroselilor poeÆilor celor neînÆeleçi.
El poate contrazice bunul simÆ, dar mai mult decât atât nu poate
face – asta e cheia artei sale! Cåci nu poÆi spune cele mai mari
nåzdråvånii, çi ele så fie gustate cum se cuvine, în afara unui
spaÆiu çi a unor reguli de raÆionalitate deja convenite între par-
ticipanÆii la jocul persuasiunii; iar „îndråzneala“ în a propune noi
forme de sensibilitate çi noi convenÆii de inteligibilitate nu poate
avea loc decât în spaÆiul çi în termenii celor vechi. Cât ar fi el de
îndråzneÆ, „spiritul independent“ nu va trece de un anumit hotar,
dincolo de care nu-l mai vede nimeni çi toatå strådania lui se duce
dracului. Ci va råmâne exact pe muchie, exact pe firul acela sub-
Æire care desparte (çi unde se întâlnesc) transparenÆa comunicårii
de inexistenÆa ei. Çi va face acest lucru – aÆi çi ghicit! – frigându-çi
tålpile cât e ziua de lungå de atâta echilibristicå. Vivere pericolo-
samente, cine ar fi crezut!
Unde mai pui, apoi, cå „spiritul independent“ are çi el anii
lui îndelungaÆi „de formare“, cårÆile lui „de cåpåtâi“, panteonul
de dascåli care i-au vråjit tinereÆile çi care îi pre-stabilesc nu puÆine
din dispoziÆiile lui mentale actuale. De câte ori n-aÆi våzut cum
acelaçi „spirit independent“ este neînduråtor ca un arhanghel cu
unii, dar blând ca un mieluçel cu alÆii? JustiÆiar çi înfricoçåtor,
adevårat duh al råzbunårii – pentru unii, çi „bonom“, cumsecade,
mânat de duhul blândeÆii – pentru alÆii. Çi fårå så poÆi pricepe
câtuçi de puÆin de ce! Ei bine, un „spirit independent“ este acela
care-çi poate permite så aibå çi el „febleÆile“ lui, fårå a da nimånui
socotealå pentru ele. (Cine a våzut vreodatå „spirit independent“
care så dea socotealå?) În „independenÆa“ lui, el singur poate
decide cui så-i acorde graÆia çi cui så i-o refuze. Criteriul? Cri-
teriul, c’est moi.
Iar cårÆile pe care el le iubeçte – cât de cruciale sunt cårÆile pe
care el le iubeçte! Toate numai una çi una – capodopere inesti-
mabile, depozite ale eternei înÆelepciuni. Iscodeçte-l numai, çi-Æi
va aråta negru pe alb cum pânå çi cutare carte romanÆioaså care
s-a întâmplat så-i înflåcåreze zilele copilåriei Æine chiar de
 sunt, la rigoare, fundamentale, cruciale probleme teologice.
så Æinå parcå de însåçi esenÆa acestei vieÆi – ei bine, toate acestea
vinå; çi corupÆia generalå, ticåloçia atotståpânitoare ce au ajuns
Ca så nu mai spunem: ce spectacol! acela al lui de fiarå perfectå – tânårå, neatârnatå çi pururea fårå
fantasmele propriei lor independenÆe! undeva çi, påçind ÆanÆoç, te aruncå imperturbabil la o parte; çi aerul
lucrul acesta: dependenÆele marilor „spirite independente“ de a tuturor zilelor tale; çi firescul nåucitor cu care semenul te trimite
Çi totuçi, la urma urmei, cât de inocent, cât de înduioçåtor la vedere care a devenit lumea ta çi care då nota olfactivå obiçnuitå
pe care-l calcå în fiecare zi picioarele tale; çi acest mare closet
* fine: çi påduchii aurolacului, çi aurolacul însuçi; çi noroiul adânc
Altfel spus, spre a scandaliza încå çi mai temeinic urechile
secret çi sursa ascunså a „independenÆei“ sale?
mårate piedici låuntrice este – cum mai spun gurile rele – marele *
pâni så nu te întrebi: nu cumva tocmai ignorarea acestor nenu-
independent“ nu aflå decât drum neted. Aça încât, nu te poÆi stå- råsuflare-n nas pe potrivå.
unde toÆi ceilalÆi våd îndeobçte capcane çi probleme, „spiritul gânde, hidoase, arucându-çi neîncetat unele altora vorbe tari çi o
bunul motiv cå îi va ignora cu o minunatå inconçtienÆå. Acolo de fierbinÆealå – guri ivite, la rându-le, din feÆe bolnave, spume-
171 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 166
170 COSTICÅ BRÅDÅæAN
avangarda cårturåriei çi cå, neîndoielnic, este dovadå clarå de
„independenÆå a spiritului“ så aperi o astfel de carte „în zilele
noastre“. Toate evenimentele traumatice – çi, fireçte, „înrobitoare“ –
ale trecutului såu, toate acele tulburi întâmplåri ale copilåriei care,
zice-se, te „marcheazå pentru toatå viaÆa“, el nu çi le percepe
niciodatå ca atare, ci tocmai ca pe niçte epifanii çi consacråri
timpurii ale... „independenÆei spiritului“ såu. – Deçi, datå fiind
istoria lui personalå, i-ai putea gåsi câteodatå unele „dependenÆe“
ale „operei“ de „viaÆå“, ba încå i-ai putea dovedi cå în cutare
(punctualå) situaÆie nu putea spune decât ceea ce tocmai a spus,
el – triumfal pânå la ridicol – nu va înceta totuçi så-çi celebreze Omul este ca o Æeavå de sticlå prin care alunecå rotunduri
„independenÆa spiritului“ çi så le râdå în nas tuturor „determi- colorate: la cei mai mulÆi, unul într-o viaÆå. Dacå e roçu, se zice
niçtilor“. Aceasta pentru cå, pesemne, în sinea lui, el çi cocheteazå cå omul e råu. Dacå e galben, omul e bun. Dacå sunt douå, unul
cu ideea cå e unul dintre cei sortiÆi så se iveascå necondiÆionat dupå altul – unul roçu, celålalt galben – atunci se zice cå e vorba
în aceastå lume, într-un mod miraculos, cumva în felul îngerilor. de un caracter instabil. Noi, muçcaÆii de çarpe, stråbatem într-o
Aça, zeieçte, dintr-o datå întreg, perfect çi, deci, imperfectibil. Ca singurå viaÆå drumul pe care altminteri o specie întreagå de
så nu mai vorbim de scamatoria numelui ce çi l-a luat: „spirit oameni îl urcå de-a lungul vârstei unei lumi: bilele colorate
independent“. Care va så zicå, el nu spune cå este cumva sau gonesc în çir de-a lungul Æevii de sticlå, çi când s-au sfârçit –
altcumva: dimpotrivå, el spune cå nu este, el este non-dependent, suntem profeÆi, oglinzi ale dumnezeirii.*
„independent“. Ca çi cum e posibil ca, botezându-te în duhul
negaÆiei, ne-condiÆionarea så se pogoare – magic – çi ea, numai-
decât, asuprå-Æi.
În sfârçit, cum prea bine se poate vedea, „spiritul indepen-
dent“ tråieçte prins în constelaÆia lui de mici habitusuri låuntrice:
nevinovate fixaÆii, candide „apucåturi“, vagi slåbiciuni, tolerabile
idiosincrazii; alåturi de alte cuviincioase tabieturi mentale, auto-
alintåri, self-complaints, self-complacencies; apoi, oarece obsesii,
nevroze, ciudåÆenii; ba chiar o sumå oarecare de ticuri, preferinÆe
stilistice repetitive çi stereotipii de gândire – lucruri din acelea
cum numai „spiritele independente“ çi le pot permite. Çi, cu toate
aceste dråcii – culmea! – „spiritul independent“ funcÆioneazå. Tot
ceea ce la alÆii ar fi motiv serios de blocaj mental çi de grave sus-
piciuni asuprå-le, la un „spirit independent“ nu are deloc trecere.
Cum s-ar zice, nu s-a nåscut încå obstacolul care så-l întoarcå
din cale pe un „spirit independent“. El va înainta båÆos printre toÆi * Existå motive suficiente pentru a crede cå din Golem-ul lui Gustav
aceçti måråcini çi nu se va prinde câtuçi de puÆin în ei, pentru Meyrink çi-a transcris Isaac Bernstein ciudatul pasaj. (C.B.)
 çi cititorul cårÆii creaturii lui Dumnezeu nu trebuie så-çi înveni-
lucruri care se întâmplå så-i întristeze sufletul – întocmai astfel
nu sfâçie, nu batjocoreçte çi nu aruncå în foc cartea din care citeçte
vede ea din înaltul înÆelepciunii Sale. Întocmai cum omul înÆelept
sunt chiar semnele çi „povestea“ condiÆiei noastre, aça cum se
sânul cåreia ne-am trezit – nevolnicia, murdåria çi coruperea ei –
Or, ce poate fi mai limpede decât cå fragilitatea creaturii în
anume Æie adresate.
le iei pe toate cele ce-Æi ies în cale drept niçte råvaçe secrete –
muritorii înseamnå så poÆi citi lumea aceasta „ca pe o carte“, så
„de dincolo“, iar cea mai înaltå çtiinÆå la care pot râvni vreodatå
le vedem în juru-ne le „rostesc“ çi le „povestesc“ pe cele nevåzute
temeiul çi corespondentul lor arhetipal „dincolo“; toate cele ce
Traducere din limba germanå de AMELIA PAVEL maeçtri ai artei oglinzilor, toate „cele de aici“ îçi au numaidecât
MASELE ÇI PUTEREA cu un nevåzut çi minunat fir, de înaltul Cerurilor. Pentru ei, mari
Elias Canetti teologi, nimic nu poate sta aça dezlegat, la voia oricui – neatârnat,
întins-o Domnul sub påcåtoasele picioarele noastre. Cåci, pentru
vente, litere prisosind de tâlc dintr-o mare çi sfântå carte ce-a
tea drept lucruri dintre cele mai semnificative, slove prea-eloc-
Traducere din limba francezå de LIDIA SIMION miasmele çi scursurile ce o învelesc – så le socotesc pe toate aces-
MITUL ÇI OMUL stricåciunea çi coruperea, nevolnicia, gemetele çi agonia ei, toate
simÆi cel mai în largul meu så socotesc toatå mizeria lumii – toatå
Roger Caillois
Bunåoarå, dacå aç fi teolog, mi-ar fi cel mai la îndemânå çi m-aç
Dacå aç fi teolog: câte nu mi-ar fi cu putinÆå dacå aç fi teolog?

30 septembrie 19...

TOTEM:
În curând, în colecÆia

29 septembrie 19...

Dar ce nåzdråvane sunt çi aceste idei ale mele de mai sus! Ce

Editor: VALENTIN NICOLAU
Redactor: DAN PETRESCU
Tehnoredactare computerizatå: CLARA ARUÇTEI
Apårut 2001, Bucureçti
Timbrul literar se varså în contul Uniunii Scriitorilor
nr. 45.10.10.32, BCR sector 1, Bucureçti
de raporturi „subînÆelese“ må pomenesc cå fixez, dintr-o datå,
între mine çi cutare ins ce se întâmplå så-l våd pe stradå! Omul
e material pentru om! Nu-mi ajunge cå-mi încruciçez drumurile
çi cå må frec toatå ziua de el, dar må çi apuc iute så-l îmbrac în
fabulaÆii, så-l distribui în roluri, så-l pun ori så-l scot din cårÆi,
så fac dintr-un om viu nu çtiu ce metaforå simandicoaså a uma-
nitåÆii çi câte çi mai câte! Iscusit mai sunt, påcatele mele! Ca çi
cum, în întâlnirile dintre oameni, ar fi ceva subînÆeles cå unul se
foloseçte de celålalt, cå nu se poate ståpâni så nu dispunå de acela –
fie çi aça, la modul delirant-regizoral çi fantasmatic. Ha! Ha! Ha!
Iatå-må prins, dråguÆul de mine, în aceastå plaså parçivå ce
mi-a fost întinså, pe care am gåsit-o aça, întinså, cotrobåind prin
ungherele minÆii mele. Cåci – nu-i aça? – tot tåråboiul, tot carna-
valul çi isteria veacurilor, de aici pleacå – de la eu! Eu, ca ståpân
absolut al lumii din jur, instituit prin simpla çi liturgica spunere
a lui eu: eu, ca Dumnezeu a toate din cer çi de pe påmânt, de pe
uscat, din våzduh çi de pe mare. Eu, în sfârçit, ca Dumnezeu a
celuilalt, mai cu seamå a celuilalt, cåci – la urma urmei – doar
eu sunt cel care-l „construieçte“, cel care-l „în-fiinÆeazå“ în aceastå
lume çi-i då – sårmanului celålalt – voie så fie. Cine e acela decât
produsul, efectul binevoitor al eu-lui meu? Ce så mai, e cât se
poate de limpede: fårå eu, acela nu poate så fie. Çi nu numai atât:
acela nu va putea spune niciodatå, la rându-i, eu, cåci ar fi de-a
 Studii româneçti II
epistemologie (studii çi eseuri)
Jocuri mentale. Istoria çi teoria culturii,
Gnosticism çi gândire modernå: Hans Jonas
Jocul de smarald (roman)
vor apårea:
IOAN PETRU CULIANU
În colecÆia „Opere Complete“
mânå çi cu degetul celeilalte aprig scobindu-se în nas.
nemuritor, absolut, atotputernic, gelos, mânios, cu fulgerul într-o
tunete – de tunete, de sughiÆuri çi de vânturi. Eu e mereu unic,
Ioan Petru Culianu Un Dumnezeu-måscårici, feroce tiran liliputan, aprig slobozitor de
devine cea mai amuzantå çi mai deçånÆatå parodie a lui Dumnezeu.
Çi se întâmplå, astfel, cå eu – în înduioçåtoarea lui patologie –
ilogic cum ai spune, bunåoarå, cå pot så existe doi Dumnezeu.
mai spunem cât de ilogic ar fi så mai existe încå un eu; la fel de
dreptul absurd çi necuviincios så mai fie încå un eu. Ca så nu
COSTICÅ BRÅDÅæAN 178
Ioan Petru Culianu
În colecÆia „Opere Complete“
IOAN PETRU CULIANU Rabi Natan Adler din Frankfurt istorisea cå „nu degeaba
se spune: «Cei din Polonia n-au maniere». De câte ori sufletul
meu se înalÆå spre Domnul, iatå cå çi soseçte rabi Sussia (din
Hanipol, Polonia). Odatå am postit zile în çir, spre a ajunge la
au apårut volumele: Poarta Cerului, înainte încå de fi descuiatå. Stau aça la poartå
çi, când se deschide, intru primul. Çi pe cine credeÆi cå zåresc
înåuntru? Pe rabi Sussia. Cum de a intrat nu çtiu, dar era acolo.
N-a açteptat så fie låsat så intre. Nu degeaba se spune: «Cei din
1. Eros çi magie în Renaçtere. 1484 Polonia n-au maniere»“.*
2. Cålåtorii în lumea de dincolo
3. Mircea Eliade
4. Gnozele dualiste ale Occidentului
5. Pergamentul diafan. Ultimele povestiri
6. Psihanodia
7. ExperienÆe ale extazului
8. Hesperus
9. Arborele gnozei
10. Påcatul împotriva spiritului
11. Studii româneçti I
* Din cartea aceluiaçi Martin Buber, anume de la pagina 137. (C.B.)
Jankélévitch. (C.B.)
* Text preluat, dupå toate probabilitåÆile, dintr-o carte a lui Vladimir

lucruri.
cu mine cå e cât se poate de firesc så nu cred deloc în astfel de
Înså, pentru cå nu sunt câtuçi de puÆin teolog, veÆi fi de acord
Da, dacå aç fi teolog...

noastre de acele locuri de inexprimabilå nenorocire.*
acele câmpuri blestemate; primåvara nu deosebeçte grådinile
pretutindeni; cåci iarba nu simte nici un dezgust så creascå pe
În fiecare primåvarå copacii înfloresc la Auschwitz, ca
*
cretå, cum numai El îçi poate îngådui.
aceasta ar fi vorba de o glorie nebånuitå, råsturnatå, cifratå, dis-
dovedi prezenÆa gloriei divine în aceastå lume? Ba încå de data
disperatå de Dumnezeu. Çi n-ar fi aceasta încå o modalitate de a
lalt pol. Tot ceea, într-însul, nu se dovedeçte a fi decât o nevoie
tot ceea ce, în ciuda oricåror aparenÆe rebele, Æine de fapt de celå-
în speranÆa cå – în cele din urmå – voi putea dovedi într-însul
dut“, çi l-aç descoase, çi l-aç iscodi, çi l-aç întoarce pe toate feÆele,
anatomia unui astfel de suflet ce se crede deja „iremedibil pier-
Or, dacå aç fi teolog m-aç îndeletnici mai cu seamå cu
pe sine lumii çi lui Dumnezeu.
rândul“, ci ia el iniÆiativa çi, cu toate riscurile, se afirmå, se aratå
care cuteazå, unul care nu mai açteaptå, disciplinat, „så-i vinå

COSTICÅ BRÅDÅæAN 184

JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 181

neze mintea, så mârâie, så cârteascå, çi så judece dreapta întoc-

mire a tuturor fåcutelor, atunci când ochiul lui då peste acele slove
triste, çchiopåtânde çi debile ce-i povestesc despre sensul mai
adânc al lumii sale.
E povestea unei existenÆe parÆiale – nici pe deplin fiinÆå, nici
cu totul neant; povestea unei existenÆe exilate – nici definitiv
În curând, în colecÆia condamnate, nici câtuçi de puÆin mântuite; e, în fond, povestea
TOTEM: unei veçnice treceri. – Totul este aici trecere, nimic nu s-a fixat
definitiv, iar cartea ce o vedem în juru-ne tocmai asta ne spune:
„Treci mai departe, nu e locul tåu aici!“ Locul tåu e cu totul
altundeva, du-te deci çi cautå; aici nu e loc decât pentru a-Æi trage
sufletul, pentru cå „aici“ nu are sens decât în måsura în care te
pregåteçte så pleci mai departe. Aici nu are fiinÆå, nu are nume,
nu are milå – aici nu înseamnå nimic: aici nu existå decât pentru
Vladimir Jankélévitch
cå existå dincolo. Doar acolo e capåtul drumului, doar acolo e
PUR ÇI IMPUR odihna, deplinåtatea çi mizericordia atotmângâietoare. – Doar
Traducere din limba francezå de ELENA-BRÎNDUÇA STEICIUC acolo se întâmplå cå-Æi poÆi spune cå eçti.
E limpede, astfel, cå tocmai o astfel de lume murdarå, bol-
navå, urâtå çi tristå – o lume în scâncete, scårpinându-se, pururea
cuprinså de bube çi de tot soiul de sminteli – ei bine, tocmai aça
Marcel Granet o lume påråginitå îçi va împlini cel mai bine menirea anume
CIVILIZAæIA CHINEZÅ pentru care a çi fost fåcutå: så-mi spunå, expresiv çi eficient, cå
Traducere din limba francezå de ADRIANA MITU nu aici e locul meu, çi så må facå så nådåjduiesc spre mai departe.
Çi în ce chip înÆelept sunt toate lucrurile fåcute! PuÆin altfel dacå
ar fi aråtat, çi lumea aceasta m-ar fi atras – foarte probabil – în cea
mai crudå ispitå; m-ar fi legat, m-ar fi vråjit, çi poate cå nicicând
nu mi-aç mai fi amintit „încotro duce drumul“. Lumea aceasta a
noastrå este exact lumea care-i trebuie unuia care Æine cât de cât la
originea sa de dincolo de humå. Cåci o lume, cum se zice, supuså
„civilizårii“, una spålatå, dreaså, sulemenitå çi bine mirositoare,
ar fi devenit, fårå îndoialå, asemenea unei pagini pe deplin opace;
o capcanå atrågåtoare ce te-ar fi momit, ca printr-o uçå parçivå de
bordel, fåcându-te så te împiedici çi så råtåceçti iaråçi drumul.
Nu, aça ceva nu trebuie så se întâmple! – E limpede cå e mult
mai bine într-o lume stricatå ca a noastrå, cå doar aça lucrurile
sunt transparente çi nu poÆi så le iei drept altceva. Doar aça, într-o

– Domnule Bernstein, care credeÆi cå ar fi problema funda-
mentalå a...
– Problema absolut fundamentalå, singura chestiune cu adevårat
importantå pe lumea asta, aceasta este: crezi sau nu crezi în Dumnezeu?
AtenÆie: n-am spus „dacå existå sau nu existå Dumnezeu“ – astea-s
chiÆibuçuri çi çopârle de-ale filozofilor. Mofturi metafizice de doi bani!
Întrebarea cea mare este: crezi au ba în Dumnezeu? Asta-i toatå
problema.
creÆie, în zdrenÆe de cerçetor. Cine a pomenit oare vreodatå afacere
aduså – iatå! – de aceçti comis-voiajori cereçti, travestiÆi, din dis-
fårå îndoialå – asta e oferta cea mai avantajoaså cu putinÆå, tocmai
bate iute palma cu el çi nu mai sta ca prostu’ pe gânduri, cåci –
ce Æi se întâmplå doar o singurå datå. Întinde-i deci çi tu mâna çi
mâna aceea întinså n-ar sta, pititå, chiar „afacerea vieÆii tale“, ceva
dincolo de coaja mincinoaså a lucrurilor: vezi dacå nu cumva în
astfel. – Alarmant, disperant de simplu! Fii, açadar, iscusit çi treci
Ar fi totul mult prea simplu în lumea aceasta ca lucrurile så stea
din faÆa ta nu e o simplå mânå murdarå – o mânå buboaså çi atât.
atât de nevolnic la minte ca så nu înÆelegi cå mâna zdrenÆuitului
ce sunt ei altceva decât vânzåtori de absolut? Nu poÆi fi chiar
Iar cerçetorii, ochii aceia triçti din spatele mâinilor întinse –
doar o simplå treabå pentru felceri.
totul çi prea înseamnå multe ca så råmânå doar o afacere clinicå,
N-aç zice! A-Æi pierde minÆile, a „såråci cu duhul“, prea råvåçeçte
minÆile råtåcite, sunt primii pomeniÆi în acea înçiruire a fericirilor?
scris expres undeva. Çi e oare o întâmplare cå tocmai ei, cei cu
de bucuroaså de sine – a acelei fericiri supreme despre care stå
çi atâta tot; ea trebuie cå e „traducerea“ – prea-expansivå çi atât
çi cu priviri bolânde nu poate så fie, în ruptul capului, turuialå
så nu însemne çi så nu spunå nimic. Turuiala lor cu spume la gurå
ca nebunii så fie doar nebuni aça, „de capul lor“, iar nebunia lor
cautå: pesemne cå au ei ceva så-mi spunå. Pentru cå nu se poate
niçte mesageri secreÆi, îngeri travestiÆi care anume pe mine må
cerçetorii rufoçi, çi toÆi estropiaÆii bolânzi i-aç lua neapårat drept
aç fi teolog? Dacå aç avea ochi de teolog, toÆi nebunii lumii, toÆi
Dacå aç fi teolog – câte lucruri minunate n-aç nåscoci, dacå
*
ghelie a vieÆii.
o carte fidelå în care så poÆi citi, neråstålmåcitå, adevårata Evan-
çi de grele miasme de latrinå – doar într-o astfel de lume gåseçti
lume aflatå în agonie, pururea copleçitå de gunoaie, de noroaie
COSTICÅ BRÅDÅæAN 182
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 183
mai izbutitå: tu îi întinzi un bånuÆ de prisos, çi – în contul lui –
el îÆi då Æie veçnicia?
*
Dacå aç avea un suflet de teolog, toatå råutatea oamenilor
çi toatå corupÆia din inimi m-ar convinge, încå o datå, cå tocmai
asta îmi vorbeçte despre existenÆa unui Pårinte a tot binele. Cåci,
dacå aç fi teolog, aç ståpâni çi arta de a vedea în lucruri, latent,
tocmai contrariul lor. Dacå aç fi teolog, aç fi unul dintre aceia ce
sunt, pe deasupra, çi iscusiÆi dialecticieni. Çi aç concepe cea mai
strânså çi mai minunatå legåturå între mecanismul etic al cåderii
într-o ticåloçie sau alta çi nesfârçita bunåtate (doar) în raport cu
care acea ticåloçie existå ca atare. Cåci a te ticåloçi çi a cocheta
cu domeniul „råului“ – ce este, cel mai adesea, decât manifesta-
rea, expansivå çi neråbdåtoare, a unei prea mari singuråtåÆi, çi
o încercare (uçor çtrengåreascå, ce-i drept) de a atrage asuprå-Æi
divina atenÆie? (Hei, salut, båtrâne, ce mai faci, cum îÆi mai merg
afacerile? Dar prin partea aceasta a universului tåu locuitå de
mine de ce nu mai arunci matale – din când în când – câte-o pri-
vire? Ia pofteçte de te mai uitå çi pe aici! Sau poate cå ai çi uitat
cå mai exist?) Or, în faÆa unei provocåri ca aceasta, ce Dumnezeu
ar mai råmâne nesimÆitor? Aça încât, s-ar putea ca, foarte bine,
çi ticåloçia så fie o modalitate (specificå çi nonconformistå) de a
intra în dialog cu bunul Dumnezeu. De ce nu, la urma urmei?
Cåci avem a ne apleca mintea asupra acestei ciudåÆenii etice
demne de tot interesul: ceea ce se petrece în sufletul cristalin al
unui virtuos – în inima pururea înfricoçatå çi „fårå de prihanå“ a
unui atlet al virtuÆii – este de departe mult mai puÆin complicat
çi mai puÆin „interesant“ decât ceea ce afli iscodind abisurile,
durerile çi „mecanismele de justificare“ ale unui suflet ce e prieten
intim cu viciul. Netulburata ascensiune, dinÆii încleçtaÆi çi pumnii
strânçi ai virtuosului pålesc biniçor în faÆa incredibilei pofte de
neant, a dorului neostoit de abis, a îndråznelii superioare çi a
metafizicei jovialitåÆi ce le afli, înmårmurit, dacå te apuci så
cercetezi sufletul vreunui profesionist al viciului. Acesta este unul