7 Functii Statistice EXCEL

Pavel FARCAS Page 1 1/15/04
Funcţii statistice
AVEDEV Întoarce media aritmetica a abaterilor absolute ale punctelor de date de la valoarea lor medie
AVERAGE Întoarce media aritmetică a argumentelor
AVERAGEA Întoarce media aritmetică a valorilor din lista de argumente, inclusiv numere, texte şi valori logice
BETADIST Întoarce funcţia densitate a probabilităţii beta cumulative
BETAINV Întoarce inversa funcţiei densitate a probabilităţii beta cumulative
BINOMDIST Întoarce probabilitatea individuală de repartiţie binomială
CHIDIST Întoarce probabilitatea alternativei unice a repartiţiei chi-pătrat
CHIINV Întoarce inversa probabilităţii alternativei unice a repartiţiei chi-pătrat
CHITEST Întoarce testul de independenţă
CONFIDENCE Întoarce intervalul de încredere pentru o medie a populaţiei
CORREL Întoarce coeficientul de corelaţie între două seturi de date
COUNT Numără numerele din lista de argumente
COUNTA Numără valorile din lista de argumente
COVAR Întoarce covarianţa, media produselor abaterilor împerecheate
CRITBINOM Întoarce cea mai mică valoare pentru care repartiţia binomială cumulativă este mai mare sau egală cu o
valoare criteriu
DEVSQ Întoarce suma pătratelor abaterilor
EXPONDIST Întoarce repartiţia exponenţială
FDIST Întoarce repartiţia de probabilitate F
FINV Întoarce inversa repartiţiei de probabilitate F
FISHER Întoarce transformarea Fisher
FISHERINV Întoarce inversa transformării Fisher
FORECAST Întoarce o valoare dintr-o regresie liniară
FREQUENCY Întoarce distribuţia frecvenţei ca matrice verticală
FTEST Întoarce rezultatul unui test F
GAMMADIST Întoarce distribuţia gama
GAMMAINV Întoarce inversa distribuţiei cumulative gama
GAMMALN Întoarce logaritmul natural al funcţiei gama, Γ(x)
GEOMEAN Întoarce media geometrică
GROWTH Întoarce valori dintr-o regresie exponenţială
HARMEAN Întoarce media armonică
HYPGEOMDIST Întoarce distribuţia hipergeometrică
INTERCEPT Întoarce intersecţia liniei de regresie liniară
KURT Întoarce coeficientul Kurt al unui set de date
LARGE Întoarce a k-a cea mai mare valoare dintr-un set de date
LINEST Întoarce parametrii unei regresii liniare
LOGEST Întoarce parametrii unei regresii exponenţiale
LOGINV Întoarce inversa unei distribuţii lognormale
7_Functii_statistice_EXCEL.doc 1
LOGNORMDIST Întoarce distribuţia cumulativă lognormală

MAX Întoarce valoarea maximă într-o listă de argumente
MAXA Întoarce valoarea maximă într-o listă de argumente, inclusiv numere, text sau valori logice
MEDIAN Întoarce numărul median al numerelor date
MIN Întoarce valoarea minimă într-o listă de argumente
MINA Întoarce valoarea minimă într-o listă de argumente, inclusiv numere, text sau valori logice
MODE Întoarce cea mai frecventă valoare dintr-un set de date
NEGBINOMDIST Întoarce repartiţia binomială negativă
NORMDIST Întoarce repartiţia normală cumulativă
NORMINV Întoarce inversa repartiţiei normale cumulativă
NORMSDIST Întoarce repartiţia normală cumulativă standard
NORMSINV Întoarce inversa repartiţiei normale cumulative standard
PEARSON Întoarce coeficientul de corelaţie de moment Pearson
PERCENTILE Întoarce a k-a percentilă a valorilor dintr-un interval
PERCENTRANK Întoarce rangul procentual al unei valori dintr-un set de date
PERMUT Întoarce numărul de permutări pentru un număr dat de obiecte
POISSON Întoarce distribuţia Poisson
PROB Întoarce probabilitatea ca valorile dintr-un interval să fie între două limite
QUARTILE Întoarce cuartila unui set de date
RANK Întoarce rangul unui număr într-o listă de numere
RSQ Întoarce pătratul coeficientului de corelaţie de moment Pearson
SKEW Întoarce asimetria unei distribuţii
SLOPE Întoarce panta unei regresii liniare
SMALL Întoarce a k-a valoare minimă într-un set de date
STANDARDIZE Întoarce o valoare normalizată
STDEV Estimează abaterea standard pe baza unui eşantion
STDEVA Estimează abaterea standard pe baza unui eşantion, incluzând numere, text sau valori logice
STDEVP Estimează abaterea standard pe baza întregii populaţii
STDEVPA Calculează abaterea standard pe baza întregii populaţii, incluzând numere, text sau valori logice
STEYX Întoarce eroarea standard a valorii estimate y pentru fiecare valoare x din regresie
TDIST Întoarce distribuţia t Student
TINV Întoarce inversul distribuţiei t Student
TREND Întoarce valori dintr-o regresie liniară
TRIMMEAN Întoarce media uni set de date interior
TTEST Întoarce probabilitatea asociată cu un test t Student
VAR Estimează varianţa pe baza unui eşantionVARA Estimează varianţa pe baza unui eşantion, incluzând numere,
text şi valori logiceVARP Calculează varianţa pe baza întregii populaţii
VARPA Calculează varianţa pe baza întregii populaţii, incluzând numere, text şi valori logice
WEIBULL Întoarce distribuţia Weibull
ZTEST Întoarce valoarea P cu două alternative a unui test z
AVEDEV
Întoarce media aritmetică a abaterilor absolute ale punctelor de date de la valoarea lor medie. AVEDEV este o măsură a
variabilităţii într-un set de date.
Sintaxă AVEDEV(number1;number2;...)
Număr1, număr2, ... sunt de la 1 până la 30 de argumente pentru care calculaţi media aritmetică a abaterilor absolute.
Aveţi posibilitatea să utilizaţi o singură matrice sau o referinţă de matrice în locul argumentelor separate prin virgule.
Observaţii
• Argumentele trebuie să fie numere sau să fie nume, matrice sau referinţe care conţin numere.
• Dacă un argument matrice sau referinţă conţine text, valori logice sau celule goale, acele valori sunt ignorate;
oricum, celulele cu valori zero sunt incluse în calcule.
• Ecuaţia pentru abaterea medie este:
AVEDEV este influenţată de unitatea de măsură a datelor de intrare
AVERAGE
Întoarce media aritmetică a argumentelor.
Sintaxă AVERAGE(number1;number2;...)
Număr1, număr2, ... sunt de la 1 până la 30 de argumente numerice pentru care calculaţi media aritmetică.
Observaţii
• Argumentele trebuie să fie numere sau nume, matrice sau referinţe care conţin numere.
Sfat
Când faceţi media aritmetică a celulelor, ţineţi cont de diferenţa dintre celulele goale şi cele care conţin valoarea 0, mai
ales dacă aţi deselectat caseta Valori zero de pe fila Vizualizare a comenzii Opţiuni din meniul Instrumente. Celulele
goale nu se consideră în calcul, dar valorile zero se iau în consideraţie.
Exemplu
Exemplul este mai uşor de înţeles dacă este copiat într-o foaie de lucru goală.
AVERAGEA
Calculează media aritmetică a valorilor din lista de argumente. Pe lângă numere, sunt incluse în calcule şi texte sau
valori logice ca TRUE şi FALSE.
Sintaxă AVERAGEA(value1;value2;...)
Valoare1, valoare2,... sunt de la 1 la 30 de celule, zone de celule sau valori pentru care doriţi media aritmetică.
Observaţii
• Argumentele trebuie să fie numere, nume, matrice sau referinţe.
• Argumentele de tip matrice sau referinţe care conţin text sunt evaluate la 0 (zero). Textul gol ("") este evaluat la
0 (zero). Dacă în calculul mediei aritmetice nu trebuie incluse valori text, utilizaţi funcţia AVERAGE.
• Argumentele care conţin TRUE sunt evaluate la 1; argumentele care conţin FALSE sunt evaluate la 0 (zero).
Sfat
Când faceţi media aritmetică a celulelor, ţineţi cont de diferenţa dintre celulele goale şi cele care conţin valoarea 0, mai
ales dacă aţi deselectat caseta Valori zero de pe fila Vizualizare a comenzii Opţiuni din meniul Instrumente. Celulele
goale nu se consideră în calcul, dar valorile zero se iau în consideraţie.
BETADIST
Întoarce funcţia densitate a probabilităţii beta cumulative. Funcţia densitate a probabilităţii beta cumulative este utilizată
de obicei pe eşantioane pentru care se studiază variaţia în procentaj a unei anumite mărimi, cum ar fi fracţiunea dintr-o zi
petrecută de oameni privind la televizor.
Sintaxă BETADIST(x;alpha;beta;A;B)
X este valoarea cuprinsă între A şi B, la care va fi evaluată funcţia.
Alfa este un parametru pentru repartiţie.
Beta este un parametru pentru repartiţie.
A este o margine inferioară opţională a intervalului valorilor lui x.
B este o margine superioară opţională a intervalului valorilor lui x.
Observaţii
• Dacă vreun argument nu este numeric, BETADIST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă alfa ≤ 0 sau beta ≤ 0, BETADIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă x < A, x > B sau A = B, BETADIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă omiteţi valorile pentru A şi B, BETADIST utilizează repartiţia beta cumulativă standard, astfel încât A = 0
şi B = 1.
BETAINV
Întoarce inversa funcţiei densitate a probabilităţii beta cumulative. Aceasta însemnă că, dacă probabilitate =
BETADIST(x;...), atunci BETAINV(probabilitate;...) = x. Repartiţia beta cumulativă poate fi utilizată în planificarea
proiectelor pentru a modela timpii probabili de finalizare, dându-se un timp de finalizare presupus şi variabilitatea.
Sintaxă BETAINV(probability;alpha;beta;A;B)
Probabilitate este o probabilitate asociată cu repartiţia beta.
A este o margine inferioară opţională a intervalului valorilor lui x.
B este o margine superioară opţională a intervalului valorilor lui x.
Observaţii
• Dacă vreun argument nu este numeric, BETAINV întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă alfa ≤ 0 sau beta ≤ 0, BETAINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă probabilitate ≤ 0 sau probabilitate > 1, BETAINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă omiteţi valorile pentru A şi B, BETAINV utilizează repartiţia beta cumulativă standard, astfel încât A = 0 şi
B = 1.
BETAINV utilizează o tehnică iterativă pentru calculul funcţiei. Fiind dată o probabilitate, BETAINV iterează până când
rezultatul se încadrează în intervalul ±3x10-7. Dacă BETAINV nu converge după 100 de iteraţii, funcţia întoarce valoarea
de eroare #N/A.
BINOMDIST
Întoarce probabilitatea individuală de repartiţie binomială. Utilizaţi BINOMDIST în probleme cu un număr fix de teste sau
experimente, unde rezultatele oricărui experiment sunt numai succes sau eşec, când experimentele sunt individuale şi
când probabilitatea de succes este constantă în tot cursul experimentului. De exemplu, BINOMDIST poate calcula
probabilitatea ca doi din următorii trei nou născuţi să fie băieţi.
Sintaxă BINOMDIST(number_s;trials;probability_s;cumulative)
Număr_s este numărul de succese din experimente.
Experimente este numărul de experimente independente.
Probabilitate_s este probabilitatea de succes la fiecare experiment.
Cumulativ este o valoare logică ce determină forma funcţiei. Dacă cumulativ este TRUE, atunci BINOMDIST întoarce
funcţia de repartiţie cumulativă, care este probabilitatea de a fi cel mult număr_s succese; în cazul FALSE, funcţia
întoarce funcţia de probabilitate de masă, care este probabilitatea că sunt număr_s succese.
Observaţii
• Număr_s şi experimente sunt trunchiate la întregi.
• Dacă număr_s, experimente sau probabilitate_s nu sunt numerice, BINOMDIST întoarce valoarea de eroare
#VALUE!.
• Dacă număr_s < 0 sau număr_s > experimente, BINOMDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă probabilitate_s < 0 sau probabilitate_s > 1, BINOMDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Funcţia de probabilitate binomială de masă este:
CHIDIST
Întoarce probabilitatea alternativei unice a repartiţiei chi-pătrat. Repartiţia γ2 este asociată unui test γ2. Utilizaţi testul γ2
pentru a compara valorile observate cu cele probabile. De exemplu, un experiment genetic poate duce la ipoteza că
următoarea generaţie de plante va avea un set caracteristic de culori. Prin compararea rezultatelor observate cu cele
probabile, se determină dacă ipoteza este valabilă.
Sintaxă CHIDIST(x;degrees_freedom)
X este valoarea la care vreţi să evaluaţi repartiţia.
Grade_libertate este numărul gradelor de libertate.
Observaţii
• Dacă vreun argument nu este numeric, CHIDIST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă x este negativ, CHIDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă grade_libertate nu este un întreg, el este trunchiat.
• Dacă grade_libertate < 1 sau grade_libertate ≥ 10^10, CHIDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Formatul combinat al CHIDIST * este calculat ca CHIDIST = P(X>x), unde X este o variabilă aleatoare γ2.
CHIINV
Întoarce inversa probabilităţii alternativei unice a repartiţiei chi-pătrat. Dacă probabilitate = CHIDIST(x;...), atunci
CHIINV(probabilitate;...) = x. Utilizaţi această funcţie la compararea rezultatelor observate cu cele probabile pentru a
stabili dacă ipoteza este valabilă.
Sintaxă CHIINV(probability;degrees_freedom)
Probabilitate este o probabilitate asociată cu repartiţia chi-pătrat.
Grade_libertate este numărul gradelor de libertate.
Observaţii
• Dacă vreun argument nu este numeric, CHIINV întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă probabilitate < 0 sau probabilitate > 1, CHIINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă grade_libertate < 1 sau grade_libertate ≥ 10^10, CHIINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
CHIINV utilizează o tehnică iterativă pentru calculul funcţiei. Fiind dată o probabilitate, CHIINV iterează până când
rezultatul se încadrează în intervalul ± 3x10^-7. Dacă CHIINV nu converge după 100 de iteraţii, funcţia întoarce valoarea
de eroare #N/A.
CHITEST
Întoarce testul de independenţă. CHITEST întoarce valoarea din repartiţia hi-pătrat (γ2) pentru statistica şi gradele de
libertate corespunzătoare. Puteţi utiliza testele γ2 pentru a stabili dacă rezultatele ipotetice sunt verificate de un
experiment.
Sintaxă CHITEST(actual_range;expected_range)
Interval_actual este zona de date care conţine observaţiile care trebuie testate în comparaţie cu valorile probabile.
Interval_probabil este zona de date care conţine ponderea rezultatului totalurilor de rând şi totalurilor de coloană faţă de
totalul general.
Observaţii
• Dacă zonele de celule interval_actual şi interval_probabil au un număr diferit de repere de date, CHITEST
întoarce valoarea de eroare #N/A.
• Testul γ2 calculează mai întâi statistica γ2, apoi însumează diferenţele valorilor actuale din valorile probabile.
Ecuaţia pentru această funcţie este CHITEST=p(X>γ2), unde:
şi unde:
Aij = frecvenţa actuală în rândul i, coloana j
Eij = frecvenţa probabilă în rândul i, coloana j
r = numărul de rânduri
c = numărul de coloane
CHITEST întoarce probabilitatea pentru o statistică γ2 cu un număr de df grade de libertate, unde df = (r - 1)(c -
1).
CONFIDENCE
Întoarce intervalul de încredere pentru o medie a populaţiei. Intervalul de încredere este o zonă situată de ambele părţi
ale mediei eşantionului. De exemplu, dacă faceţi o comandă prin poştă pentru un produs, puteţi determina, cu un
oarecare nivel de încredere, când poate ajunge produsul la dvs., cel mai devreme sau cel mai târziu.
Sintaxă CONFIDENCE(alpha;standard_dev;size)
Alfa este nivelul de semnificaţie utilizat pentru a calcula nivelul de încredere. Nivelul de semnificaţie este egal cu 100*(1
- alfa)%, cu alte cuvinte, o valoare alfa de 0,05 indică un nivel de încredere de 95 procente.
Abatere_standard este abaterea standard a populaţiei pentru zona de date şi se presupune a fi cunoscută.
Dimensiune este mărimea eşantionului.
Observaţii
• Dacă vreun argument nu este numeric, CONFIDENCE întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă alfa ≤ 0 sau alfa ≥ 1, CONFIDENCE întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă abatere_standard ≤ 0, CONFIDENCE întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă dimensiune nu este un întreg, el este trunchiat.
• Dacă dimensiune < 1, CONFIDENCE întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă presupunem alfa egal 0,05, trebuie să calculăm aria de sub curba normală standard care este (1 - alfa)
sau 95 procente. Această valoare este ±1,96. De aceea, intervalul de încredere este:
CORREL
Întoarce coeficientul de corelaţie între zonele de celule matrice1 şi matrice2. Utilizaţi coeficientul de corelaţie pentru a
determina relaţia dintre două proprietăţi. De exemplu, examinaţi relaţia dintre temperatura medie a locului şi utilitatea
instalaţiilor de aer condiţionat.
Sintaxă CORREL(array1;array2)
Matrice1 este o zonă de celule cu valori.
Matrice2 este a doua zonă de celule cu valori.
Observaţii
• Argumentele trebuie să fie numere sau trebuie să fie nume, matrice sau referinţe care conţin numere.
• Dacă matrice1 şi matrice2 au un număr diferit de repere de date, CORREL întoarce valoarea de eroare #N/A.
• Dacă matrice1 sau matrice2 sunt goale sau dacă s (abaterea standard) a valorilor lor este egală cu zero,
CORREL întoarce valoarea de eroare #DIV/0!.
COUNT
Numără celulele care conţin numere şi numerele dintr-o listă de argumente. Utilizaţi COUNT pentru a obţine numărul de
intrări dintr-un câmp numeric al unei zone sau matrice de numere.
Sintaxă COUNT(value1;value2;...)
Valoare1, valoare2, ... sunt de la 1 până la 30 de argumente care pot conţine sau referi o varietate de tipuri diferite de
date, dar sunt numărate numai numerele.
Observaţii
• Argumentele care sunt numere, date calendaristice sau reprezentări text ale numerelor sunt numărate;
argumentele care sunt valori de eroare sau texte cărora nu li se poate face conversia în numere sunt ignorate.
• Dacă un argument este o matrice sau o referinţă, numai numerele din matrice sau referinţă sunt numărate.
Celulele goale, valorile logice, textele sau valorile de eroare din matrice sau din referinţă sunt ignorate. Dacă
trebuie să număraţi valori logice, texte sau valori de eroare, utilizaţi funcţia COUNTA.
COUNTA
Numără celulele care nu sunt goale şi valorile dintr-o listă de argumente. Utilizaţi COUNTA pentru a număra celulele
care conţin date într-o zonă sau dintr-o matrice.
Sintaxă COUNTA(value1;value2;...)
Valoare1, valoare2, ... sunt de la 1 până la 30 de argumente reprezentând valorile pe care vreţi să le număraţi. În acest
caz, o valoare este orice tip de informaţie, incluzând text gol (""), dar nu şi celule goale. Dacă un argument este o matrice
sau referinţă, celulele goale din matrice sau referinţă sunt ignorate. Dacă nu trebuie să număraţi valorile logice, textele
sau valorile de eroare, utilizaţi funcţia COUNT.
COVAR
Întoarce covarianţa, media produselor abaterilor pentru fiecare pereche de puncte de date. Utilizaţi COVAR pentru a
determina relaţia dintre două seturi de date. De exemplu, puteţi examina dacă la venituri mai mari corespund nivele mai
ridicate de educaţie.
Sintaxă COVAR(array1;array2)
Matrice1 este prima zonă de celule de întregi.
Matrice2 este a doua zonă de celule de întregi.
Observaţii
• Argumentele trebuie sau să fie numere sau să fie nume, matrice sau referinţe care conţin numere.
• Dacă argumentele matrice1 şi matrice2 au numere diferite de puncte de date, COVAR întoarce valoarea de
eroare #N/A.
• Dacă matrice1 sau matrice2 sunt goale, COVAR întoarce valoarea de eroare #DIV/0!.
• Covarianţa este:
CRITBINOM
Întoarce cea mai mică valoare pentru care repartiţia binomială cumulativă este mai mare sau egală cu o valoare criteriu.
Utilizaţi această funcţie pentru aplicaţiile de asigurare a calităţii. De exemplu, utilizaţi CRITBINOM pentru a determina cel
mai mare număr de componente cu defecte care pot fi scoase din procesul unei linii de asamblare fără a fi respins
întregul lot.
Sintaxă CRITBINOM(trials;probability_s;alpha)
Experimente este numărul de experimente Bernoulli.
Probabilitate_s este probabilitatea unui succes la fiecare încercare.
Alfa este valoarea criteriu.
Observaţii
• Dacă vreun argument nu este numeric, CRITBINOM întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă experimente nu este un întreg, el este trunchiat.
• Dacă experimente < 0, CRITBINOM întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă probabilitate_s este < 0 sau probabilitate_s > 1, CRITBINOM întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă alfa < 0 sau alfa > 1, CRITBINOM întoarce valoarea de eroare #NUM!.
DEVSQ
Întoarce suma pătratelor abaterilor reperelor de date faţă de media eşantionului din care fac parte.
Sintaxă DEVSQ(number1;number2;...)
număr1, număr2, ... sunt de la 1 până la 30 de argumente pentru care doriţi suma pătratelor. Se poate utiliza şi o
singură matrice sau o referinţă de matrice în locul argumentelor separate prin virgule.
Observaţii
• Ecuaţia pentru suma pătratelor abaterilor este:
EXPONDIST
Întoarce repartiţia exponenţială. Utilizaţi EXPONDIST pentru a modela timpul dintre evenimente, cum ar fi cât timp îi ia
unui casier bancar automat pentru a elibera numerarul. De exemplu, puteţi utiliza EXPONDIST pentru a determina
probabilitatea ca procesul să dureze cel mult 1 minut.
Sintaxă EXPONDIST(x;lambda;cumulative)
X este valoarea funcţiei.
Lambda este valoarea parametru.
Cumulativ este o valoare logică ce indică forma funcţiei exponenţiale. Dacă argumentul cumulativ este TRUE,
EXPONDIST întoarce funcţia de repartiţie cumulativă; în cazul FALSE, ea întoarce funcţia de densitate a probabilităţii.
Observaţii
• Dacă x sau lambda nu sunt numerice, EXPONDIST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă x < 0, EXPONDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă lambda ≤ 0, EXPONDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Ecuaţia pentru funcţia de densitate a probabilităţii este:
• Ecuaţia pentru funcţia de repartiţie cumulativă este:
FDIST
Întoarce repartiţia de probabilitate F. Utilizaţi această funcţie pentru a determina dacă două seturi de date au grade
diferite de diversitate. De exemplu, aveţi posibilitatea să examinaţi punctajele testelor pentru bărbaţi şi femei pentru
admiterea la o şcoală şi să determinaţi dacă variabilitatea pentru sexul feminin este diferită de cea găsită la sexul
masculin.
Sintaxă FDIST(x;degrees_freedom1;degrees_freedom2)
X este valoarea la care va fi evaluată funcţia.
Grade_libertate1 este numărătorul în grade de libertate.
Grade_libertate2 este numitorul în grade de libertate.
Observaţii
• Dacă vreun argument nu este numeric, FDIST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă x este negativ, FDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă grade_libertate1 sau grade_libertate2 nu este un întreg, el este trunchiat.
• Dacă grade_libertate1 < 1 sau grade_libertate1 ≥ 10^10, FDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă grade_libertate2 < 1 sau grade_libertate2 ≥ 10^10, FDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• FDIST este calculată ca FDIST=P( F<x ), unde F este o variabilă aleatoare care are o repartiţie F.
FINV
Întoarce inversa repartiţiei de probabilitate F. Dacă p = FDIST(x;...), atunci FINV(p;...) = x.
Repartiţia F poate fi utilizată la un test F care compară gradul de variabilitate în două seturi de date. De exemplu,
analizaţi repartiţiile veniturilor din Statele Unite şi Canada pentru a determina dacă cele două ţări au un grad de
diversitate asemănător privind veniturile.
Sintaxă FINV(probability;degrees_freedom1;degrees_freedom2)
Probabilitate este o probabilitate asociată cu repartiţia cumulativă F.
Grade_libertate1 este numărătorul în grade de libertate.
Grade_libertate2 este numitorul în grade de libertate.
Observaţii
• Dacă vreun argument nu este numeric, FINV întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă probabilitate < 0 sau probabilitate > 1, FINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă grade_libertate1 sau grade_libertate2 nu este un întreg, el este trunchiat.
• Dacă grade_libertate1 < 1 sau grade_libertate1 ≥ 10^10, FINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă grade_libertate2 < 1 sau grade_libertate2 ≥ 10^10, FINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
FINV poate fi utilizată pentru a întoarce valorile critice din repartiţia F. De exemplu, rezultatul unui calcul ANOVA include
adesea date pentru statistica F, probabilitatea F şi valorile critice F la nivelul de semnificaţie 0,05. Pentru a întoarce
valoarea critică F, utilizaţi nivelul de semnificaţie ca argument probabilitate pentru funcţia FINV.
FINV utilizează o tehnică iterativă pentru calculul funcţiei. Fiind dată o valoare pentru probabilitate, FINV iterează până
când rezultatul se încadrează în intervalul ± 3x10^-7. Dacă FINV nu converge după 100 de iteraţii, funcţia întoarce
valoarea de eroare #N/A.
FISHER
Întoarce transformarea Fisher la valoarea x. Această transformare rezultă într-o funcţie care este mai mult normal
distribuită decât nesimetrică. Utilizaţi această funcţie pentru a face teste ipotetice pe un coeficient de corelaţie.
Sintaxă FISHER(x)
X este o valoare numerică pentru care doriţi transformarea.
Observaţii
• Dacă x nu este numeric, FISHER întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă x ≤ -1 sau dacă x ≥ 1, FISHER întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Ecuaţia pentru transformarea Fisher este:
FISHERINV
Întoarce inversa transformării Fisher. Utilizaţi această transformare atunci când analizaţi corelaţiile dintre zone sau
matrice de date. Dacă y = FISHER(x), atunci FISHERINV(y) = x.
Sintaxă FISHERINV(y)
Y este valoarea pentru care doriţi să efectuaţi inversa transformării Fisher.

Observaţii Dacă y nu este numeric, FISHERINV întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Ecuaţia pentru inversa transformării Fisher este:
FORECAST
Calculează, sau prevede, o valoare viitoare utilizând valori existente. Valoarea estimată este o valoare y pentru o valoare
x dată. Valorile cunoscute sunt valori x şi y existente, iar noua valoare este antecalculată utilizând regresia liniară.
Utilizaţi această funcţie pentru a anticipa vânzările viitoare, necesarul de inventar sau orientarea consumatorilor.
Sintaxă FORECAST(x;known_y's;known_x's)
X este reperul de date pentru care vreţi să anticipaţi o valoare.
Y_cunoscut este matricea sau zona de date dependentă.
X_cunoscut este matricea sau zona de date independentă.
Observaţii
• Dacă x este nenumeric, FORECAST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă y_cunoscut şi x_cunoscut sunt necompletate sau conţin un număr diferit de repere de date, FORECAST
• Dacă varianţa valorilor x_cunoscut este egală cu zero, atunci FORECAST întoarce valoarea de eroare #DIV/0!.
FREQUENCY
Calculează frecvenţa apariţiei unor valori într-un interval de valori, apoi întoarce o matrice verticală de numere. De
exemplu, utilizaţi FREQUENCY pentru a număra câte punctaje de test se încadrează într-un interval de punctaje.
Deoarece FREQUENCY întoarce o matrice, această funcţie trebuie introdusă ca o formulă de matrice.
Sintaxă FREQUENCY(data_array;bins_array)
Matrice_date este o matrice sau o referinţă la un set de valori pentru care doriţi să număraţi frecvenţele. Dacă
matrice_date nu conţine nici o valoare, FREQUENCY întoarce o matrice de zerouri.
Matrice_intervale este o matrice sau o referinţă la intervalele în care doriţi să grupaţi valorile din matrice_date. Dacă
matrice_intervale nu conţine nici o valoare, FREQUENCY întoarce numărul de elemente din matrice_date.
Observaţii
• FREQUENCY este introdusă ca o formulă de matrice după ce selectaţi o zonă de celule adiacente în interiorul
căreia doriţi să apară repartiţia întoarsă de funcţie.
• Numărul de elemente din matricea întoarsă este cu unul mai mare decât numărul de elemente din
matrice_intervale. Elementul în plus din matricea întoarsă returnează numărul de valori situate peste cel mai
înalt interval. De exemplu, când se numără trei zone de valori (intervale) care sunt introduse în trei celule,
trebuie introdus FREQUENCY în patru celule pentru rezultate. Celula în plus întoarce numărul de valori din
matrice_date care sunt mai mari decât valoarea din al treilea interval.
• FREQUENCY ignoră celulele necompletate şi textul.
• Formulele care returnează matrice trebuie introduse ca formule matrice.
FTEST
Întoarce rezultatul unui test F. Un test F întoarce probabilitatea uni-alternativă că varianţele din matricele matrice1 şi
matrice2 nu sunt semnificativ diferite. Utilizaţi această funcţie pentru a determina dacă două eşantioane au varianţe
diferite. De exemplu, fiind date punctajele de examen pentru şcoli publice şi particulare, puteţi testa dacă aceste şcoli au
nivele diferite de diversitate a punctajelor de examen.
Sintaxă FTEST(array1;array2)
Matrice1 este prima matrice sau zonă de date.
Matrice2 este a doua matrice sau zonă de date.
Observaţii
• Dacă numărul reperelor de date din matricele matrice1 sau matrice2 este mai mic decât 2 sau dacă varianţa
matricelor matrice1 sau matrice2 este zero, FTEST întoarce valoarea de eroare #DIV/0!.
GAMMADIST
Întoarce repartiţia gamma. Se poate utiliza această funcţie pentru studiul variabilelor care pot avea o repartiţie
nesimetrică. Repartiţia gamma este utilizată de obicei pentru analize de şiruri.
Sintaxă GAMMADIST(x;alpha;beta;cumulative)
X este valoarea la care doriţi să evaluaţi repartiţia.
Beta este un parametru pentru repartiţie. Dacă beta = 1, GAMMADIST întoarce repartiţia gamma standard.
Cumulativ este o valoare logică ce determină forma funcţiei. Dacă cumulativ este TRUE, GAMMADIST întoarce funcţia
de repartiţie cumulativă; dacă este FALSE, ea întoarce funcţia de masă de probabilitate.
Observaţii
• Dacă x, alfa sau beta sunt nenumerice, GAMMADIST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă x < 0, GAMMADIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă alfa ≤ 0 sau dacă beta ≤ 0, GAMMADIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Ecuaţia pentru repartiţia gamma este:
Repartiţia gamma standard este:

Când alfa = 1, GAMMADIST întoarce repartiţia exponenţială cu:
Pentru un întreg pozitiv n, când alfa = n/2, beta = 2 şi cumulativ = TRUE, GAMMADIST întoarce (1 -
CHIDIST(x)) cu n grade de libertate.
• Când alfa este un întreg pozitiv, GAMMADIST mai este cunoscută şi ca repartiţia Erlang.
GAMMAINV
Întoarce funcţia inversă a repartiţiei gamma cumulative. Dacă p = GAMMADIST(x;...), atunci GAMMAINV(p;...) = x.
Se poate utiliza această funcţie pentru a studia o variabilă a cărei repartiţie poate fi nesimetrică.
Sintaxă GAMMAINV(probability;alpha;beta)
Probabilitate este probabilitatea asociată cu repartiţia gamma.
Beta este un parametru pentru repartiţie. Dacă beta = 1, GAMMAINV întoarce repartiţia gamma standard.
Observaţii
• Dacă vreun argument nu este numeric, GAMMAINV întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă probabilitate < 0 sau probabilitate > 1, GAMMAINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă alfa ≤ 0 sau dacă beta ≤ 0, GAMMAINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
GAMMAINV utilizează o tehnică iterativă pentru calculul funcţiei. Fiind dată valoarea probabilităţii, GAMMAINV iterează
până când rezultatul se încadrează în intervalul ±3x10^-7. Dacă GAMMAINV nu converge după 100 de iteraţii, funcţia
GAMMALN
Întoarce logaritmul natural al funcţiei gamma, Γ(x).
Sintaxă GAMMALN(x)
X este valoarea pentru care vreţi să calculaţi GAMMALN.
Observaţii
• Dacă x nu este numeric, GAMMALN întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă x ≤ 0, GAMMALN întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Numărul e ridicat la puterea GAMMALN(i), unde i este un întreg, întoarce acelaşi rezultat ca şi (i - 1)!.
• GAMMALN este calculată după cum urmează:
GEOMEAN
Întoarce media geometrică a unei matrice sau interval de date pozitive. De exemplu, puteţi utiliza GEOMEAN pentru a
calcula rata medie de creştere fiind dată o dobânda compusă cu rate variabile.
Sintaxă GEOMEAN(number1;number2;...)
Număr1, număr2, ... sunt de la 1 până la 30 de argumente pentru care vreţi să calculaţi media. Se poate, de asemenea,
să se utilizeze o singură matrice sau o referinţă a unei matrice în locul argumentelor separate prin virgulă.
Observaţii
• Dacă vreun reper de date ≤ 0, GEOMEAN întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Ecuaţia pentru media geometrică este:
GROWTH
Calculează creşterea exponenţială anticipată utilizând date existente. GROWTH întoarce valori y pentru o serie de noi
valori x pe care le specificaţi utilizând valori x şi y existente. Mai puteţi utiliza funcţia GROWTH din foaia de calcul pentru
a aproxima valorile x şi y existente la o curbă exponenţială.
Sintaxă GROWTH(known_y's;known_x's;new_x's;const)
Y_cunoscut este setul de valori y deja cunoscute din relaţia y = b*m^x.
• Dacă matricea y_cunoscut este într-o singură coloană, atunci fiecare coloană de valori x din x_cunoscut este
interpretată ca o variabilă separată.
• Dacă matricea y_cunoscut este într-un singur rând, atunci fiecare rând de valori din x_cunoscut este interpretat
ca o variabilă separată.
• Dacă vreun număr din y_cunoscut este 0 sau negativ, GROWTH întoarce valoarea de eroare #NUM!.
X_cunoscut este un set opţional de valori x pe care le cunoaşteţi deja din relaţia y = b*m^x.
• Matricea x_cunoscut poate conţine unul sau mai multe seturi de variabile. Dacă este utilizată o singură
variabilă, y_cunoscut şi x_cunoscut pot fi zone de orice mărime, atât timp cât au dimensiuni egale. Dacă sunt
utilizate mai multe variabile, y_cunoscut trebuie să fie un vector (adică o zonă cu înălţimea de un rând sau cu
lăţimea de o coloană).
• Dacă x_cunoscut este omis, se consideră a fi matricea {1;2;3;...} care este de aceeaşi mărime cu y_cunoscut.
X_nou sunt noile valori x pentru care vreţi ca funcţia GROWTH să întoarcă valorile y corespunzătoare.
• X_nou trebuie să includă o coloană (sau un rând) pentru fiecare variabilă independentă, la fel cum se întâmplă
cu setul de valori x_cunoscut. Astfel, dacă valorile y_cunoscut sunt într-o singură coloană, x_cunoscut şi x_nou
trebuie să aibă acelaşi număr de coloane. Dacă valorile y_cunoscut sunt într-o singură coloană, x_cunoscut şi
x_nou trebuie să aibă acelaşi număr de rânduri.
• Dacă x_nou este omis, se consideră că are aceleaşi valori ca şi x_cunoscut.
• Dacă atât x_cunoscut cât şi x_nou sunt omise, se consideră a fi matricea {1;2;3;...} care este de aceeaşi
mărime cu y_cunoscut.
Const este o valoare logică ce specifică dacă constanta b va fi forţată la valoarea 1.
• Dacă const este TRUE sau omisă, b este calculat normal.
• Dacă argumentul const este FALSE, b este setat la valoarea 1 şi valorile m sunt ajustate astfel încât y = m^x.
Observaţii
• Formulele care returnează matrice trebuie introduse ca formule de matrice după selectarea numărului corect de
celule.
• Atunci când introduceţi o constantă matrice pentru un argument cum ar fi x_cunoscut, utilizaţi virgule pentru
separarea valorilor din acelaşi rând şi punct şi virgulă (;) pentru a separa rândurile.
HARMEAN
Întoarce media armonică a unui set de date. Media armonică este reciproca mediei aritmetice a reciprocelor.
Sintaxă HARMEAN(number1;number2;...)
Număr1, număr2, ... sunt de la 1 până la 30 de argumente pentru care vreţi să calculaţi media. Se poate, de asemenea,
să se utilizeze o singură matrice sau o referinţă a unei matrice în locul argumentelor separate prin virgulă.
Observaţii
• Dacă vreun reper de date ≤ 0, HARMEAN întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Media armonică este întotdeauna mai mică decât media geometrică, care este întotdeauna mai mică decât
media aritmetică.
• Ecuaţia pentru media armonică este:
HYPGEOMDIST
Întoarce repartiţia hipergeometrică. HYPGEOMDIST întoarce probabilitatea unui număr dat de succese dintr-un
eşantion, fiind cunoscute mărimea eşantionului, succesele populaţiei şi mărimea populaţiei. Utilizaţi HYPGEOMDIST
pentru probleme cu o populaţie finită, unde observaţia este fie succes, fie eşec şi unde fiecare subset de mărime dată
este ales cu probabilitate egală.
Sintaxă HYPGEOMDIST(sample_s;number_sample;population_s;number_population)
Eşantion_s este numărul de succese din eşantion.
Număr_eşantion este mărimea eşantionului.
Populaţie_s este numărul de succese din populaţie.
Număr_populaţie este mărimea populaţiei.
Observaţii
• Toate argumentele sunt trunchiate la întregi.
• Dacă vreun argument nu este numeric, HYPGEOMDIST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă eşantion_s < 0 sau eşantion_s este mai mare sau egal cu cea mai mică dintre valorile număr_eşantion şi
populaţie_s, HYPGEOMDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă eşantion_s este mai mic decât cel mai mare dintre 0 sau (număr_eşantion - număr_populaţie +
populaţie_s), HYPGEOMDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă număr_eşantion < 0 sau număr_eşantion > număr_populaţie, HYPGEOMDIST întoarce valoarea de
eroare #NUM!.
• Dacă populaţie_s < 0 sau populaţie_s > număr_populaţie, HYPGEOMDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă număr_populaţie < 0, HYPGEOMDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Ecuaţia pentru repartiţia hipergeometrică este:
unde:
x = eşantion_s
n = număr_eşantion
M = populaţie_s
N = număr_populaţie
HYPGEOMDIST este utilizată la selectarea fără înlocuire dintr-o populaţie finită.
INTERCEPT
Calculează punctul în care o linie va intersecta axa y, utilizând valori x şi y existente. Punctul de intersecţie se bazează
pe cea mai adecvată curbă de regresie trasată printre valorile cunoscute x şi y. Utilizaţi funcţia INTERCEPT atunci când
doriţi să determinaţi valoarea unei variabile dependente, când variabila independentă este 0 (zero). De exemplu, puteţi
utiliza funcţia INTERCEPT pentru a prevedea rezistenţa electrică a unui metal la 0°C, când măsurătorile au fost făcute la
temperatura camerei şi peste aceasta.
Sintaxă INTERCEPT(known_y's;known_x's)
Y_cunoscut este setul dependent de observaţii sau date.
X_cunoscut este setul independent de observaţii sau date.
Observaţii
• Argumentele trebuie să fie numere sau nume, matrice sau referinţe de matrice care conţin numere.
• Dacă argumentele y_cunoscut şi x_cunoscut conţin numere diferite de repere de date sau nu conţin deloc
repere de date, INTERCEPT întoarce valoarea de eroare #N/A.
• Ecuaţia pentru intersecţia curbei de regresie este:
KURT
Întoarce coeficientul Kurt pentru un set de date. Coeficientul Kurt caracterizează gradul relativ de ascuţime sau netezime
al unei repartiţii comparate cu o repartiţie normală. Coeficienţii Kurt pozitivi indică o repartiţie relativ abruptă. Valorile
negative indică o repartiţie relativ netedă.
Sintaxă KURT(number1;number2;...)
Număr1, număr2, ... sunt de la 1 până la 30 de argumente pentru care vreţi să calculaţi coeficientul Kurt. Puteţi de
asemenea să utilizaţi o singură matrice sau o referinţă a unei matrice în locul argumentelor separate prin virgulă.
Observaţii
• Dacă sunt mai puţin de patru repere de date sau dacă abaterea standard a eşantionului este zero, funcţia
KURT întoarce valoarea de eroare #DIV/0!.
• Coeficientul Kurt este definit ca:
unde:
s este abaterea standard a eşantionului.
LARGE
Întoarce a k-a valoare cea mai mare dintr-un set de date. Puteţi utiliza această funcţie pentru a selecta o valoare pe baza
poziţiei sale relative. De exemplu, puteţi utiliza LARGE pentru a întoarce marcajul cel mai bun, cel de pe locul al doilea
sau al treilea.
Sintaxă LARGE(array;k)
Matrice este o matrice sau o zonă de date pentru care se va determina a k-a valoare cea mai mare.
K este poziţia (începând de la cea mai mare valoare) din matricea sau din zona de date de returnat.
Observaţii
• Dacă matricea de la argumentul matrice este goală, LARGE întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă k ≤ 0 sau dacă k este mai mare decât numărul reperelor de date, LARGE întoarce valoarea de eroare
#NUM!.
Dacă n este numărul reperelor de date dintr-o zonă, atunci LARGE(matrice;1) întoarce valoarea cea mai mare şi
LARGE(matrice;n) întoarce valoarea cea mai mică.
LINEST
Calculează statistica pentru o linie utilizând metoda celor mai mici pătrate pentru a calcula o linie dreaptă care descrie
cel mai bine datele şi întoarce o matrice care descrie acea linie. Deoarece această funcţie întoarce o matrice de valori,
ea trebuie introdusă ca o formulă de matrice.
Ecuaţia pentru linie este:
y = mx + b sau
y = m1x1 + m2x2 + ... + b (dacă sunt mai multe intervale de valori x)
unde valoarea dependentă y este o funcţie de valorile x independente. Valorile m sunt coeficienţi corespunzători fiecărei
valori x, iar b este o valoare constantă. De reţinut că y, x şi m pot fi vectori. Matricea pe care o întoarce funcţia LINEST
este {mn;mn-1;...;m1;b}. LINEST mai poate întoarce şi statistici de regresie adiţionale.
Sintaxă LINEST(known_y's;known_x's;const;stats)
Y_cunoscut este setul de valori y pe care le cunoaşteţi deja din relaţia y = mx + b.
X_cunoscut este un set opţional de valori x pe care le-aţi putea cunoaşte deja din relaţia y = mx + b.
• Dacă argumentul const este FALSE, b este setat la valoarea 0 şi valorile m sunt ajustate pentru a respecta
ecuaţia y = mx.
Stats este o valoare logică ce specifică dacă să întoarcă statistica de regresie adiţională.
• Dacă stats este TRUE, LINEST întoarce statisticile de regresie adiţionale, astfel încât matricea returnată este
{mn;mn-1;...;m1;b|sen;sen-1;...;se1;seb|r2;sey|F;df|ssreg;ssresid}.
• Dacă stats este FALSE sau omis, LINEST întoarce numai coeficienţii m şi constanta b.
Statisticile de regresie suplimentare sunt după cum urmează:
Statistica Descriere
se1,se2,...,sen Valorile de eroare standard pentru coeficienţii m1,m2,...,mn.
Seb Valoarea de eroare standard pentru constanta b (seb = #N/A când const este FALSE).
r2 Coeficientul de determinare. Compară valorile y estimate şi actuale şi este cuprins în intervalul de la 0

la 1. Dacă este 1, există o corelaţie perfectă în eşantion — nu există nici o diferenţă între valorile y
estimate şi cele actuale. La cealaltă extremă, dacă coeficientul de determinare este 0, ecuaţia regresiei
nu ajută la estimarea unei valori y. Pentru informaţii despre modul de calcul al r2, vezi „Observaţii” mai
departe la acest subiect.
sey Eroarea standard pentru y estimat.
F Statistica F sau valoarea F observată. Utilizaţi statistica F pentru a determina dacă relaţia observată
între variabilele dependente şi independente are loc din întâmplare.
df Gradele de libertate. Utilizaţi gradele de libertate pentru a vă ajuta să găsiţi valorile critice F dintr-un
tabel statistic. Comparaţi valorile găsite în tabel cu statistica F returnată de funcţia LINEST pentru a
determina nivelul de încredere pentru model.
ssreg Suma de regresie a pătratelor.
ssresid Suma reziduală de pătrate.

Figura următoare arată ordinea în care sunt returnate statisticile de regresie adiţionale.
Observaţii
• Descrieţi orice dreaptă cu ajutorul pantei şi a intersecţiei cu axa y:
Panta (m):
Pentru a găsi panta unei linii, deseori scrisă ca m, luaţi două valori de pe linie, (x1;y1) şi (x2;y2); panta este
egală cu (y2 - y1)/(x2 - x1).
Intersecţia cu axa Y (b):
Intersecţia cu axa Y a unei linii, deseori scrisă ca b, este valoarea lui y în punctul în care linia traversează axa
Y.
Ecuaţia unei drepte este y = mx + b. Odată ce cunoaşteţi valorile pentru m şi b, puteţi calcula orice punct al
liniei înlocuind valorile x sau y în ecuaţie. La fel de bine puteţi utiliza funcţia TREND.
• Când aveţi o singură variabilă independentă x, puteţi obţine panta şi intersecţia cu axa y în mod direct, utilizând
următoarele formule:
Panta:
INDEX(LINEST(y_cunoscut;x_cunoscut);1)
Intersecţia cu axa Y:
=INDEX(LINEST(y_cunoscut;x_cunoscut);2)
• Acurateţea liniei calculate de funcţia LINEST depinde de gradul de împrăştiere din datele dvs. Cu cât sunt mai
liniare datele, cu atât modelul liniar LINEST va fi mai neted. LINEST utilizează metoda celor mai mici pătrate
pentru a determina cea mai bună aproximare a datelor. Când aveţi o singură variabilă independentă x, calculele
pentru panta m şi intersecţia b se bazează pe următoarele formule:
• Aproximările prin drepte sau curbe exponenţiale date de funcţiile LINEST şi LOGEST, respectiv, pot calcula
cele mai potrivite drepte sau exponenţiale pentru datele dvs. Oricum, trebuie să decideţi care dintre cele două
rezultate aproximează mai bine. Aveţi posibilitatea să calculaţi tendinţa TREND(y_cunoscut;x_cunoscut) pentru
o linie dreaptă sau creşterea GROWTH(y_cunoscut; x_cunoscut) pentru o curbă exponenţială. Aceste funcţii,
fără argumentul x_nou, întorc o matrice de valori y estimate de-a lungul dreptei sau exponenţialei reperelor de
date actuale. Comparaţi apoi valorile estimate cu cele actuale. Apoi faceţi diagrame pentru o comparare
vizuală.
• În analizele de regresie, Microsoft Excel calculează pentru fiecare punct pătratul diferenţei dintre valoarea y
estimată în punctul respectiv şi valoarea y actuală. Suma pătratelor acestor diferenţe este denumită sumă de
pătrate reziduală. Microsoft Excel calculează apoi suma pătratelor diferenţelor dintre valorile actuale y şi mediile
valorilor y, denumită suma de pătrate totală (suma de pătrate de regresie + suma de pătrate reziduală). Cu cât
este mai mică suma de pătrate reziduală, în comparaţie cu suma de pătrate totală, cu atât este mai mare
valoarea coeficientului de determinare, r2, care este un indicator pentru cât de bine este explicată relaţia dintre
variabile de către ecuaţia rezultată din analiza de regresie.
• Când introduceţi o constantă matrice, cum ar fi x_cunoscut ca argument, utilizaţi punct şi virgulă (;) pentru
separarea valorilor din acelaşi rând şi bare verticale (|) pentru separarea rândurilor. Caracterele utilizate ca
separatori pot diferi în funcţie de setările locale din Regional Settings sau Regional Options din Control
Panel.
• De reţinut că valorile y estimate de ecuaţia de regresie pot să nu fie valide dacă ele se situează în afara
intervalului de valori y pe care l-aţi utilizat pentru a determina ecuaţia.
LOGEST
In analizele de regresie, se calculează o curbă exponenţială corespunzătoare datelor şi se întoarce o matrice de valori
care descriu curba. Deoarece această funcţie întoarce o matrice de valori, ea trebuie introdusă ca o formulă de matrice.
Ecuaţia curbei este:
y = b*m^x sau
y = (b*(m1^x1)*(m2^x2)*_) (dacă sunt mai multe valori x)
unde valoarea dependentă y este o funcţie de valorile independente x. Valorile m sunt baze corespunzătoare fiecărui
exponent x, iar b este o constantă. De reţinut că y, x, şi m pot fi vectori. Matricea pe care o întoarce LOGEST este
{mn;mn-1;...;m1;b}.
Sintaxă LOGEST(known_y's;known_x's;const;stats)
• Matricea x_cunoscut poate include o variabilă sau mai multe seturi de variabile. Dacă este utilizată o singură
variabilă, y_cunoscut şi x_cunoscut pot fi zone de orice formă, de vreme ce au dimensiuni egale. Dacă sunt
utilizate mai multe variabile, y_cunoscut trebuie să fie o zonă de celule cu înălţimea de un rând sau lăţimea de o
coloană (care se mai numeşte vector).
• Dacă valoarea const este FALSE, b este egalat cu 1, iar valorile m sunt stabilite pentru y = m^x.
• Dacă argumentul stats este TRUE, LOGEST întoarce statistica de regresie adiţională, astfel încât matricea
returnată este {mn;mn-1;...;m1;b|sen;sen-1;...;se1;seb|r 2;sey| F;df|ssreg;ssresid}.
• Dacă stats este FALSE sau omis, LOGEST întoarce numai coeficienţii m şi constanta b.
Pentru mai multe informaţii despre statistici de regresii adiţionale, vezi LINEST.
Observaţii
• Cu cât graficul datelor seamănă mai mult cu o exponenţială, cu atât curba calculată va exprima datele mai
corect. Ca şi LINEST, LOGEST întoarce o matrice care descrie o relaţie între valori, dar LINEST trasează o
curbă mai precisă; LOGEST trasează o curbă exponenţială. Pentru mai multe informaţii, vezi LINEST.
• Pentru o singură variabilă independentă x, se pot obţine direct valorile pantei (m) şi intersecţiei cu axa y (b),
utilizând următoarele formule:
Panta (m):
INDEX(LOGEST(y_cunoscut;x_cunoscut);1)
Se poate utiliza ecuaţia y = b*m^x pentru a prevedea valorile y ulterioare, dar Microsoft Excel vă pune la
dispoziţie funcţia GROWTH pentru acest lucru. Pentru mai multe informaţii, vezi GROWTH.
• Când introduceţi ca argument o constantă matrice, cum ar fi x_cunoscut, utilizaţi punct şi virgulă pentru a
separa valorile din acelaşi rând şi bara verticală (|) pentru separarea rândurilor. Caracterele de separare pot fi
diferite în funcţie de setările locale din Regional Settings sau Regional Options din Control Panel.
• Reţineţi că valorile y prezise de ecuaţia de regresie pot să fie invalide dacă ele se situează în afara intervalului
de valori y pe care le-aţi utilizat pentru determinarea ecuaţiei.
Cum?
1. Creaţi un registru de lucru sau o foaie de lucru goale.
2. Selectaţi exemplul din subiectul de Ajutor. Nu selectaţi anteturile de rânduri sau de coloane.
Selectarea unui exemplu din Ajutor
3. Apăsaţi CTRL+C
4. În foaia de lucru, selectaţi celula A1 şi apăsaţi CTRL+V.
5. Pentru a comuta între vizualizarea rezultatelor şi a formulelor care returnează rezultatele, apăsaţi CTRL+`
(apostrof) sau, în meniul Instrumente, indicaţi spre Audit formule, apoi faceţi clic pe Mod audit formule.
A B
Lună Unităţi
1 11 33.100
2 12 47.300
3 13 69.000
4 14 102.000
5 15 150.000
6 16 220.000
7 Formulă Formulă
=LOGEST(B2:B7;A2:A7; TRUE; FALSE)

Notă Este necesar ca formula din exemplu să fie introdusă ca formulă matrice. După copierea exemplului într-o foaie
de lucru necompletată, se selectează intervalul A9:B9 începând cu celula formulei. Apăsaţi F2, apoi apăsaţi
CTRL+SHIFT+ENTER. Dacă formula nu este introdusă ca formulă matrice, singurul rezultat este 1,463275628.
Atunci când este introdusă ca matrice, sunt întorşi coeficienţii m şi constantele b.
y = b*m1^x1 sau, utilizând valorile din matrice:
y = 495,3 * 1,4633x
Se pot estima vânzările pentru lunile următoare înlocuind numărul de luni pentru x în această ecuaţie sau se poate utiliza
funcţia GROWTH.

3. Apăsaţi CTRL+C
A B
Lună Unităţi
1 11 33.100
2 12 47.300
3 13 69.000
4 14 102.000
5 15 150.000
6 16 220.000
7 Formulă
=LOGEST(B2:B7;A2:A7; TRUE; TRUE)
Atunci când este introdusă ca matrice, sunt întoarse statisticile de regresie următoare. Utilizaţi această tastă pentru a
identifica statistica dorită.
Se poate utiliza statistica de regresie suplimentară (celulele A10:B13 din matricea rezultată de mai sus) pentru a
determina cât de utilă este ecuaţia pentru previziunea valorilor.
Important Metodele pe care le utilizaţi la testarea unei ecuaţii utilizând LOGEST sunt asemănătoare cu metodele
pentru LINEST. Oricum, statisticile suplimentare returnate de LOGEST se bazează pe următorul model liniar:
ln y = x1 ln m1 + ... + xn ln mn + ln b
Ţineţi minte acest lucru atunci când evaluaţi statisticile suplimentare, mai ales valorile sei şi seb, care trebuie comparate
cu ln mi şi ln b, nu cu mi şi b. Pentru mai multe informaţii, consultaţi un manual complex de statistică.
LOGEST
In analizele de regresie, se calculează o curbă exponenţială corespunzătoare datelor şi se întoarce o matrice de valori
care descriu curba. Deoarece această funcţie întoarce o matrice de valori, ea trebuie introdusă ca o formulă de matrice.
Ecuaţia curbei este:
y = b*m^x sau
y = (b*(m1^x1)*(m2^x2)*_) (dacă sunt mai multe valori x)
unde valoarea dependentă y este o funcţie de valorile independente x. Valorile m sunt baze corespunzătoare fiecărui
exponent x, iar b este o constantă. De reţinut că y, x, şi m pot fi vectori. Matricea pe care o întoarce LOGEST este
{mn;mn-1;...;m1;b}.
Sintaxă LOGEST(known_y's;known_x's;const;stats)
• Matricea x_cunoscut poate include o variabilă sau mai multe seturi de variabile. Dacă este utilizată o singură
variabilă, y_cunoscut şi x_cunoscut pot fi zone de orice formă, de vreme ce au dimensiuni egale. Dacă sunt
utilizate mai multe variabile, y_cunoscut trebuie să fie o zonă de celule cu înălţimea de un rând sau lăţimea de o
coloană (care se mai numeşte vector).
• Dacă valoarea const este FALSE, b este egalat cu 1, iar valorile m sunt stabilite pentru y = m^x.
• Dacă argumentul stats este TRUE, LOGEST întoarce statistica de regresie adiţională, astfel încât matricea
returnată este {mn;mn-1;...;m1;b|sen;sen-1;...;se1;seb|r 2;sey| F;df|ssreg;ssresid}.
• Dacă stats este FALSE sau omis, LOGEST întoarce numai coeficienţii m şi constanta b.
Pentru mai multe informaţii despre statistici de regresii adiţionale, vezi LINEST.
Observaţii
• Cu cât graficul datelor seamănă mai mult cu o exponenţială, cu atât curba calculată va exprima datele mai
corect. Ca şi LINEST, LOGEST întoarce o matrice care descrie o relaţie între valori, dar LINEST trasează o
curbă mai precisă; LOGEST trasează o curbă exponenţială. Pentru mai multe informaţii, vezi LINEST.
• Pentru o singură variabilă independentă x, se pot obţine direct valorile pantei (m) şi intersecţiei cu axa y (b),
utilizând următoarele formule:
Panta (m):
Se poate utiliza ecuaţia y = b*m^x pentru a prevedea valorile y ulterioare, dar Microsoft Excel vă pune la
dispoziţie funcţia GROWTH pentru acest lucru. Pentru mai multe informaţii, vezi GROWTH.
• Când introduceţi ca argument o constantă matrice, cum ar fi x_cunoscut, utilizaţi punct şi virgulă pentru a
separa valorile din acelaşi rând şi bara verticală (|) pentru separarea rândurilor. Caracterele de separare pot fi
diferite în funcţie de setările locale din Regional Settings sau Regional Options din Control Panel.
• Reţineţi că valorile y prezise de ecuaţia de regresie pot să fie invalide dacă ele se situează în afara intervalului
de valori y pe care le-aţi utilizat pentru determinarea ecuaţiei.
•

3. Apăsaţi CTRL+C
A B
Lună Unităţi
1 11 33.100
2 12 47.300
3 13 69.000
4 14 102.000
5 15 150.000
6 16 220.000
7 Formulă Formulă
=LOGEST(B2:B7;A2:A7; TRUE; FALSE)

Atunci când este introdusă ca matrice, sunt întorşi coeficienţii m şi constantele b.
y = b*m1^x1 sau, utilizând valorile din matrice:
y = 495,3 * 1,4633x
Se pot estima vânzările pentru lunile următoare înlocuind numărul de luni pentru x în această ecuaţie sau se poate utiliza
funcţia GROWTH.
Exemplul 2 Statistici complete
Exemplul este mai uşor de înţeles dacă este copiat într-o foaie de lucru goală.
Cum?

3. Apăsaţi CTRL+C
A B
Lună Unităţi
1 11 33.100
2 12 47.300
3 13 69.000
4 14 102.000
5 15 150.000
6 16 220.000
7 Formulă
=LOGEST(B2:B7;A2:A7; TRUE; TRUE)
Atunci când este introdusă ca matrice, sunt întoarse statisticile de regresie următoare. Utilizaţi această tastă pentru a
identifica statistica dorită.
Se poate utiliza statistica de regresie suplimentară (celulele A10:B13 din matricea rezultată de mai sus) pentru a
determina cât de utilă este ecuaţia pentru previziunea valorilor.
Important Metodele pe care le utilizaţi la testarea unei ecuaţii utilizând LOGEST sunt asemănătoare cu metodele
pentru LINEST. Oricum, statisticile suplimentare returnate de LOGEST se bazează pe următorul model liniar:
ln y = x1 ln m1 + ... + xn ln mn + ln b
Ţineţi minte acest lucru atunci când evaluaţi statisticile suplimentare, mai ales valorile sei şi seb, care trebuie comparate
cu ln mi şi ln b, nu cu mi şi b. Pentru mai multe informaţii, consultaţi un manual complex de statistică.
LOGINV
Întoarce inversa funcţiei de repartiţie cumulativă de tip lognormal pentru x, unde ln(x) este normal distribuit cu parametrii
medie şi abatere_standard. Dacă p = LOGNORMDIST(x;...) atunci LOGINV(p;...) = x.
Utilizaţi repartiţia de tip lognormal pentru a analiza datele transformate logaritmic.
Sintaxă
LOGINV(probability;mean;standard_dev)
Probabilitate este o probabilitate asociată cu repartiţia de tip lognormal.
Medie este media logaritmului natural ln(x).
Abatere_standard este abaterea standard a logaritmului natural ln(x).
Observaţii
• Dacă vreun argument nu este numeric, LOGINV întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă probabilitate < 0 sau probabilitate > 1, LOGINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă abatere_standard <= 0, LOGINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Inversa funcţiei de repartiţie de tip lognormal este:


3. Apăsaţi CTRL+C
A B
Date Descriere
0,039084 Probabilitatea asociată cu repartiţia de tip lognormal

1
3,5 Media pentru ln(x)
2
1,2 Abaterea standard pentru ln(x)
3
Descriere (Rezultat)
Formulă
4
=LOGINV(A2; A3; Inversa funcţiei de repartiţie cumulativă de tip lognormal pentru termenii de mai sus
A4) (4,000028)
LOGNORMDIST
Întoarce repartiţia normală logaritmică cumulativă a valorii x, unde ln(x) este normal distribuit cu parametrii medie şi
abatere_standard. Utilizaţi această funcţie pentru a analiza datele care au fost transformate logaritmic.
Sintaxă
LOGNORMDIST(x;mean;standard_dev)
Medie este media logaritmului natural ln(x).
Abatere_standard este abaterea standard a logaritmului natural ln(x).
Observaţii
• Dacă vreun argument nu este numeric, LOGNORMDIST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă x ≤ 0 sau dacă abatere_standard ≤ 0, LOGNORMDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.

• Ecuaţia pentru funcţia de repartiţie normală logaritmică cumulativă este:

3. Apăsaţi CTRL+C
A B
Date Descriere
4 Valoarea la care va fi evaluată funcţia (x)

1
3,5 Media logaritmului natural ln(x)
2
1,2 Abaterea standard a logaritmului natural ln(x)
3
Formulă Descriere (Rezultat)
4
=LOGNORMDIST(A2;A3;A4) Repartiţie normală logaritmică cumulativă la valoarea 4, cu datele de mai sus
(0,039084)
MAX
Întoarce valoarea cea mai mare dintr-un set de valori.
Sintaxă
MAX(number1;number2;...)
Număr1, număr2, ... sunt de la 1 până la 30 de numere pentru care vreţi să găsiţi valoarea maximă.
Observaţii
• Specificaţi argumente care sunt numere, celule goale, valori logice sau reprezentări text ale numerelor.
Argumentele care conţin valori de erori sau texte ce nu pot fi transformate în numere cauzează erori.
• Dacă un argument este o matrice sau o referinţă, sunt utilizate numai numerele din acea matrice sau referinţă.
Celulele goale, valorile logice sau textele din matrice sau referinţă se ignoră. Pentru a nu se ignora valorile
logice şi textele, utilizaţi funcţia MAXA.
• Dacă argumentele nu conţin numere, MAX întoarce 0 (zero).
1. Apăsaţi CTRL+C
A
Date
10
1
7
2
9
3
27
4
2
5
Formulă Descriere (Rezultat)
6
=MAX(A5:A6) Cel mai mare dintre numerele de mai sus (27)
=MAX(A2:A6; 30) Cel mai mare dintre numerele de mai sus şi 30 (30)
MAXA
Întoarce valoarea cea mai mare dintr-o listă de argumente. Textul şi valorile logice de tip TRUE şi FALSE sunt
comparate ca şi numerele.
MAXA este asemănătoare cu MINA. Pentru mai multe informaţii, vezi exemplele pentru MINA.
Sintaxă
MAXA(value1;value2;...)
Valoare1, valoare2, ... sunt de la 1 până la 30 valori pentru care doriţi să găsiţi cea mai mare valoare.
Observaţii
• Puteţi specifica argumente care sunt numere, celule goale, valori logice sau reprezentări text ale numerelor.
Argumentele care sunt valori de eroare cauzează erori. Dacă în calcul nu trebuie incluse texte sau valori logice,
utilizaţi funcţia MAX din foaia de calcul.
• Dacă un argument este o matrice sau o referinţă, sunt utilizate numai argumentele din acea matrice sau
referinţă. Celulele goale şi valorile text din matrice sau din referinţă sunt ignorate.
• Argumentele care conţin TRUE sunt evaluate la 1; argumentele care conţin text sau FALSE sunt evaluate la 0
(zero).
MEDIAN
Întoarce numărul median al numerelor date. Prin median se înţelege numărul din mijlocul unui set de numere, astfel că
jumătate din numere au valori mai mari decât medianul, iar jumătate din ele au valori mai mici decât acesta.
Sintaxă
MEDIAN(number1;number2;...)
Număr1, număr2, ... sunt de la 1 până la 30 de numere pentru care calculaţi medianul.
Observaţii
• Argumentele pot fi numere sau nume, matrice sau referinţe care conţin numere. Microsoft Excel examinează
toate numerele din fiecare argument de tip matrice sau referinţă.
• Dacă în set este un număr par de numere, atunci MEDIAN calculează media a două numere din mijlocul
setului. Vezi a doua formulă din exemplu.
• n nici o valoare, MAXA întoarce 0 (zero).
MIN
Întoarce cel mai mic număr dintr-un set de valori.
Sintaxă
MIN(number1;number2;...)
Număr1, număr2,... sunt de la 1 până la 30 de numere pentru care vreţi să găsiţi valoarea minimă.
Observaţii
• Specificaţi argumente care sunt numere, celule goale, valori logice sau reprezentări text ale numerelor.
Argumentele care conţin valori de erori sau texte ce nu pot fi convertite în numere cauzează erori.
• Dacă un argument este o matrice sau o referinţă, vor fi utilizate numai numerele din matrice sau referinţă.
Celulele goale, valorile logice sau textele din matrice sau din referinţă sunt ignorate. Pentru a nu fi ignorate
valorile logice şi textele, se utilizează funcţia MINA.
• Dacă argumentele nu conţin numere, MIN întoarce 0.
MINA
Întoarce valoarea cea mai mică dintr-o listă de argumente. Textul şi valorile logice ca TRUE şi FALSE sunt comparate ca
şi numerele.
Sintaxă
MINA(value1;value2;...)
Valoare1, valoare2,... sunt de la 1 până la 30 valori pentru care doriţi să găsiţi cea mai mică valoare.
Observaţii
• Puteţi specifica argumente care sunt numere, celule goale, valori logice sau reprezentări text ale numerelor.
Argumentele care sunt valori de eroare cauzează erori. Dacă în calcul nu trebuie incluse texte sau valori logice,
utilizaţi funcţia MIN din foaia de calcul.
• Dacă un argument este o matrice sau o referinţă, sunt utilizate numai argumentele din acea matrice sau
referinţă. Celulele goale şi valorile text din matrice sau din referinţă sunt ignorate.
(zero).
• Dacă argumentele nu conţin nici o valoare, MINA întoarce 0 (zero).
MODE
Întoarce valoarea care apare cel mai frecvent sau se repetă, într-o matrice sau într-un interval de date. Ca şi MEDIAN,
MODE este o măsură a amplasării.
Sintaxă
MODE(number1;number2;...)
Număr1, număr2, ... sunt de la 1 până la 30 de argumente pentru care vreţi să calculaţi valoarea mode. Puteţi de
asemenea să utilizaţi o singură matrice sau o referinţă a unei matrice în locul argumentelor separate prin virgulă.
Observaţii
• Argumentele pot fi numere, nume, matrice sau referinţe ce conţin numere.
• Dacă setul de date nu conţine nici o valoare duplicată, MODE întoarce valoarea de eroare #N/A.
Într-un set de valori, mode este valoarea cu apariţiile cele mai frecvente, median este valoarea de mijloc, iar medie este
valoarea medie. Nici una dintre aceste măsuri ale tendinţei de amplasare a unor valori într-un interval, luate independent,
nu asigură o imagine completă asupra datelor. Să presupunem că datele sunt grupate în trei zone, jumătate din ele în
jurul unei singure valori mici, cealaltă jumătate în jurul a două valori mari. Atât AVERAGE cât şi MEDIAN pot întoarce o
valoare din mijlocul, relativ gol, al setului de date, iar MODE poate întoarce valoarea dominantă din zona cu valori
NEGBINOMDIST
Întoarce repartiţia binomială negativă. NEGBINOMDIST întoarce probabilitatea că va exista un număr număr_f de
eşecuri înaintea succesului cu numărul număr_s, atunci când probabilitatea constantă a unui succes este
probabilitate_s. Această funcţie este similară repartiţiei binomiale, cu excepţia că numărul de succese este fix, iar
numărul experimentelor este variabil. Ca şi în cazul repartiţiei binomiale, experimentele se presupun a fi independente.
De exemplu, trebuie să găsiţi 10 persoane cu reflexe excelente şi ştiţi că probabilitatea ca un candidat să aibă acest
calificativ este de 0,3. NEGBINOMDIST calculează probabilitatea că va trebui să examinaţi un anumit număr de
candidaţi înainte de a găsi toate cele 10 persoane căutate.
Sintaxă
NEGBINOMDIST(number_f;number_s;probability_s)
Număr_f este numărul de eşecuri.
Număr_s este numărul de pornire pentru succese.
Probabilitate_s este probabilitatea unui succes.
Observaţii
• Număr_f şi număr_s sunt trunchiate la întregi.
• Dacă vreun argument nu este numeric, NEGBINOMDIST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă probabilitate_s < 0 sau dacă probabilitate > 1, NEGBINOMDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă (număr_f + număr_s - 1) ≤ 0, NEGBINOMDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Ecuaţia pentru repartiţia binomială negativă este:
unde:
x este număr_f, r este număr_s, iar p este probabilitate_s.
NORMDIST
Întoarce repartiţia normală pentru valorile specificate ale mediei şi abaterii standard. Această funcţie are o plajă foarte
largă de aplicabilitate în statistică, inclusiv în testele ipotetice.
Sintaxă
NORMDIST(x;mean;standard_dev;cumulative)
X este valoarea pentru care doriţi să calculaţi repartiţia.
Medie este media aritmetică a repartiţiei.
Abatere_standard este abaterea standard a repartiţiei.
Cumulativ este o valoare logică ce determină forma funcţiei. Dacă cumulativ este TRUE, NORMDIST întoarce funcţia
de repartiţie cumulativă; în cazul FALSE, ea întoarce funcţia de probabilitate de masă.
Observaţii
• Dacă medie sau abatere_standard nu sunt numerice, NORMDIST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă abatere_standard ≤ 0, NORMDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă medie = 0, abatere_standard = 1 şi cumulativ = TRUE, NORMDIST întoarce repartiţia normală standard,
NORMSDIST.
• Ecuaţia pentru funcţia de densitate normală (cumulativ = FALSE) este:
• Atunci când cumulativ = TRUE, formula este integrala de la minus infinit la x a formulei date.
NORMINV
Întoarce inversa repartiţiei normale cumulative pentru o medie şi o abatere standard specificate.
Sintaxă
NORMINV(probability;mean;standard_dev)
Probabilitate este o probabilitate corespunzătoare repartiţiei normale.
Observaţii
• Dacă vreun argument nu este numeric, NORMINV întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă probabilitate < 0 sau dacă probabilitate > 1, NORMINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă abatere_standard ≤ 0, NORMINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă medie = 0 şi abatere_standard = 1, NORMINV foloseşte repartiţia normală standard (vezi NORMSINV).
NORMINV utilizează o tehnică iterativă pentru calculul funcţiei. Fiind dată o valoare de probabilitate, NORMINV iterează
până când rezultatul se încadrează în intervalul ± 3x10^-7. Dacă NORMINV nu converge după 100 de iteraţii, funcţia
NORMSDIST
Întoarce funcţia de repartiţie normală cumulativă standard. Repartiţia are o medie de 0 (zero) şi o abatere standard de 1.
Utilizaţi această funcţie în locul unei tabele de suprafeţe de curbe normale standard.
Sintaxă
NORMSDIST(z)
Z este valoarea pentru care vreţi repartiţia.
Observaţii
• Dacă z nu este numeric, NORMSDIST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Ecuaţia pentru funcţia densitate normală standard este:
NORMSINV
Întoarce inversa repartiţiei normale cumulative standard. Repartiţia are media egală cu zero şi abaterea standard egală
cu 1.
Sintaxă
NORMSINV(probability)
Observaţii
• Dacă probabilitate nu este numeric, NORMSINV întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă probabilitate < 0 sau dacă probabilitate > 1, NORMSINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
NORMSINV utilizează o tehnică iterativă pentru calculul funcţiei. Fiind dată o valoare de probabilitate, NORMSINV
iterează până când rezultatul se încadrează în intervalul ± 3x10^-7. Dacă NORMSINV nu converge după 100 de iteraţii,
funcţia întoarce valoarea de eroare #N/A.
NORMSINV
Întoarce inversa repartiţiei normale cumulative standard. Repartiţia are media egală cu zero şi abaterea standard egală
cu 1.
Sintaxă
NORMSINV(probability)
Observaţii
• Dacă probabilitate nu este numeric, NORMSINV întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă probabilitate < 0 sau dacă probabilitate > 1, NORMSINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
NORMSINV utilizează o tehnică iterativă pentru calculul funcţiei. Fiind dată o valoare de probabilitate, NORMSINV
iterează până când rezultatul se încadrează în intervalul ± 3x10^-7. Dacă NORMSINV nu converge după 100 de iteraţii,
funcţia întoarce valoarea de eroare #N/A.
PERCENTILE
Întoarce a k-a percentilă a valorilor dintr-un interval. Utilizaţi această funcţie pentru a stabili un prag de acceptabilitate.
De exemplu, examinaţi candidaţii care obţin punctaje peste a 90-a percentilă.
Sintaxă
PERCENTILE(array;k)
Matrice este matricea sau zona de date care definesc poziţia relativă.
K este valoarea percentilei cuprinse în intervalul 0..1, inclusiv.
Observaţii
• Dacă matricea matrice este goală sau conţine mai mult de 8.191 repere de date, PERCENTILE întoarce
valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă k nu este numeric, PERCENTILE întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă k este < 0 sau dacă k > 1, PERCENTILE întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă k nu este un multiplu de 1/(n - 1), PERCENTILE interpolează pentru a determina valoarea la a k-a
repartiţie.
PERCENTRANK
Întoarce rangul unei valori dintr-un set de date ca procentaj al setului de date. Această funcţie poate fi utilizată pentru a
evalua poziţia relativă a unei valori în cadrul unui set de date. De exemplu, puteţi utiliza PERCENTRANK pentru a evalua
poziţia punctajului unui test de aptitudini în setul de punctaje obţinute în urma testului.
Sintaxă
PERCENTRANK(array;x;significance)
Matrice este matricea sau zona de date cu valori numerice care defineşte poziţia relativă.
X este valoarea pentru care vreţi să ştiţi rangul.
Semnificaţie este o valoare opţională care identifică numărul de cifre semnificative pentru valoarea procentuală
returnată. Dacă este omisă, PERCENTRANK foloseşte trei cifre (0,xxx).
Observaţii
• Dacă matricea matrice este goală, PERCENTRANK întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă semnificaţie < 1, PERCENTRANK întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă x nu se potriveşte cu una din valorile matricei, PERCENTRANK interpolează pentru a returna rangul
procentual corect.
PERMUT
Întoarce numărul de permutări pentru un număr dat de obiecte care pot fi selectate din obiecte numerice. O permutare
este orice set sau subset de obiecte sau evenimente unde ordinea internă este importantă. Permutările se deosebesc de
combinări, pentru care ordinea internă nu este importantă. Utilizaţi această funcţie pentru calcule de probabilitate în
cazul loteriilor.
Sintaxă
PERMUT(number;number_chosen)
Număr este un întreg care descrie numărul de obiecte.
Număr_ales este un întreg care descrie numărul de obiecte din fiecare permutare.
Observaţii
• Ambele argumente sunt trunchiate la întregi.
• Dacă număr sau număr_ales nu sunt numerice, PERMUT întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă număr ≤ 0 sau dacă număr_ales < 0, PERMUT întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă număr < număr_ales, PERMUT întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Ecuaţia pentru numărul de permutări este:
POISSON
Întoarce repartiţia Poisson. O aplicaţie obişnuită a repartiţiei Poisson este anticiparea numărului de evenimente pe un
interval de timp stabilit, cum ar fi numărul de maşini care sosesc în vamă într-un minut.
Sintaxă
POISSON(x;mean;cumulative)
X este numărul de evenimente.
Medie este valoarea numerică aşteptată.
Cumulativ este o valoare logică ce determină forma repartiţiei de probabilitate returnată. Dacă cumulativ este TRUE,
POISSON întoarce probabilitatea Poisson cumulativă că numărul de evenimente întâmplătoare care vor apărea va fi
cuprins între 0 şi x inclusiv; în cazul FALSE, va returna funcţia de masă a probabilităţii Poisson că numărul de
evenimente apărute va fi exact x.
Observaţii
• Dacă x nu este întreg, el va fi trunchiat.
• Dacă x sau medie nu sunt numerice, POISSON întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă x ≤ 0, POISSON întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă medie ≤ 0, POISSON întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• POISSON este calculat după cum urmează.
PROB
Întoarce probabilitatea ca valorile dintr-un interval să fie cuprinse între două limite. Dacă nu este furnizat argumentul
limită_superioară, funcţia întoarce probabilitatea ca valorile din zonă_x să fie egale cu limită_inferioară.
Sintaxă
PROB(x_range;prob_range;lower_limit;upper_limit)
Zonă_x este zona de valori numerice x cu care sunt asociate probabilităţile.
Zonă_prob este un set de probabilităţi asociate cu valorile din zonă_x.
Limită_inferioară este limita inferioară a valorii pentru care se calculează o probabilitate.
Limită_superioară este limita superioară opţională a valorii pentru care se calculează o probabilitate.
Observaţii
• Dacă vreuna din valorile din zonă_prob ≤ 0 sau dacă vreuna din valorile din zonă_prob > 1, PROB întoarce
valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă suma valorilor din zonă_prob  1, PROB întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă argumentul limită_superioară este omis, PROB întoarce probabilitatea de a fi egal cu limită_inferioară.
• Dacă zonă_x şi zonă_prob conţin un număr diferit de repere de date, PROB întoarce valoarea de eroare #N/A.
QUARTILE
Întoarce quartila unui set de date. Quartilele sunt utilizate adesea în vânzări şi examinează datele pentru a împărţi
populaţiile în grupuri. De exemplu, utilizaţi QUARTILE pentru a găsi, într-un clasament al veniturilor populaţiei, 25 de
procente din vârful clasamentului.
Sintaxă
QUARTILE(array;quart)
Matrice este matricea sau zona de celule cu valori numerice pentru care se calculează quartila.
Quart indică ce valoare să întoarcă.
Dacă quart egal QUARTILE întoarce
0 Valoare minimă
1 Prima quartilă (a 25-a percentilă)
2 Valoarea medie (a 50-a percentilă)
3 A treia quartilă (a 75-a percentilă)
4 Valoarea maximă
Observaţii
• Dacă matricea matrice este goală, QUARTILE întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă quart este nu este un întreg, el este trunchiat.
• Dacă quart < 0 sau dacă quart > 4, QUARTILE întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• MIN, MEDIAN şi MAX întorc aceeaşi valoare ca şi QUARTILE atunci când quart este egal cu 0 (zero), 2 şi 4,
respectiv.
RANK
Întoarce rangul unui număr dintr-o listă de numere. Rangul unui număr reprezintă mărimea lui relativă la alte valori dintr-
o listă. (Dacă aţi ordona lista, rangul numărului ar fi poziţia sa din lista ordonată).
Sintaxă
RANK(number;ref;order)
Număr este numărul al cărui rang vreţi să-l găsiţi.
Ref este o matrice de sau o referinţă la, o listă de numere. Valorile nenumerice din argumentul ref sunt ignorate.
Ordine este un număr ce specifică modul de atribuire al rangului.
• Dacă ordine este 0 (zero) sau omis, Microsoft Excel atribuie rangul numărului ca şi cum ref ar fi o listă sortată în
ordine descrescătoare.
• Dacă ordine este orice valoare nenulă, Microsoft Excel atribuie rangul numărului ca şi cum ref ar fi o listă
sortată în ordine crescătoare.
Observaţii
RANK atribuie acelaşi rang numerelor duplicate. Oricum, prezenţa numerelor duplicate afectează rangurile atribuite
numerelor următoare. De exemplu, într-o listă de întregi, dacă numărul 10 apare de două ori şi are rangul 5, atunci
numărul 11 va avea rangul 7 (nici un număr nu va avea rangul 6).
RSQ
Întoarce pătratul coeficientului de corelaţie de moment Pearson prin reperele de date y_cunoscut şi x_cunoscut. Pentru
mai multe informaţii, vezi PEARSON. Valoarea r-pătrat poate fi interpretată ca proporţia varianţei în y atribuibilă varianţei
în x.
Sintaxă
RSQ(known_y's;known_x's)
Y_cunoscut este o matrice sau o zonă de repere de date.
X_cunoscut este o matrice sau o zonă de repere de date.
Observaţii
• Dacă y_cunoscut şi x_cunoscut sunt goale sau au un număr diferit de repere de date, RSQ întoarce valoarea
de eroare #N/A.
• Ecuaţia pentru valoarea r a liniei de regresie este:
SKEW
Întoarce asimetria unei repartiţii (gradul de asimetrie al unei repartiţii în jurul mediei sale). O asimetrie pozitivă indică o
repartiţie cu o coadă asimetrică extinsă pe mai multe valori pozitive. O asimetrie negativă indică o repartiţie cu o coadă
asimetrică extinsă pe mai multe valori negative.
Sintaxă
SKEW(number1;number2;...)
Număr1, număr2, ... sunt de la 1 până la 30 de argumente pentru care vreţi să calculaţi asimetria. Puteţi de asemenea
să utilizaţi o singură matrice sau o referinţă a unei matrice în locul argumentelor separate prin virgulă.
Observaţii
• Dacă sunt mai puţin de trei repere de date sau abaterea standard a eşantionului este zero, SKEW întoarce
valoarea de eroare #DIV/0!.
• Ecuaţia pentru asimetrie este definită ca:
SLOPE
Întoarce panta unei curbe de regresie liniară printre reperele de date din y_cunoscut şi x_cunoscut. Panta este raportul
dintre distanţa verticală şi distanţa orizontală dintre oricare două puncte de pe linie şi reprezintă rata schimbării de-a
lungul curbei de regresie.
Sintaxă
SLOPE(known_y's,known_x's)
Y_cunoscut este o matrice sau referinţă la o matrice de repere de date numerice dependente.
X_cunoscut este setul de repere de date independente.
Observaţii
• Dacă y_cunoscut şi x_cunoscut sunt goale sau au un număr diferit de repere de date, SLOPE întoarce valoarea
de eroare #N/A.
• Ecuaţia pentru panta curbei de regresie este:
SMALL
Întoarce a k-a valoare cea mai mică dintr-un set de date. Utilizaţi această funcţie pentru a returna valori cu poziţii relative
particulare într-un set de date.
Sintaxă
SMALL(array;k)
Matrice este o matrice sau o zonă de date numerice pentru care vreţi să determinaţi a k-a cea mai mică valoare.
K este poziţia (de la cea mai mică valoare) din matrice sau zona de date de returnat.
Observaţii
• Dacă matricea matrice este goală, SMALL întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă k ≤ 0 sau dacă k este mai mare decât numărul reperelor de date, SMALL întoarce valoarea de eroare
#NUM!.
• Dacă n este numărul reperelor de date din matricea matrice, SMALL(matrice;1) egal cu cea mai mică valoare,
iar SMALL(matrice;n) egal cu cea mai mare valoare.
STANDARDIZE
Întoarce o valoare normalizată dintr-o repartiţie caracterizată prin media medie şi abaterea standard abatere_standard.
Sintaxă
STANDARDIZE(x;mean;standard_dev)
X este valoarea pe care vreţi să o normalizaţi.
Observaţii
• Dacă abatere_standard ≤ 0, STANDARDIZE întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Ecuaţia pentru valoarea normalizată este:
STDEV
Estimează abaterea standard bazată pe un eşantion. Abaterea standard este o măsură a cât de mult sunt dispersate
valorile faţă de valoarea medie.
Sintaxă
STDEV(number1;number2;...)
Număr1,număr2,... sunt de la 1 până la 30 de argumente numerice corespunzătoare unui eşantion dintr-o populaţie.
Puteţi de asemenea să utilizaţi o singură matrice sau referinţă la o matrice în locul argumentelor separate prin virgule.
Observaţii
• STDEV consideră că argumentele sale sunt un eşantion dintr-o populaţie. Dacă datele dvs. reprezintă întreaga
populaţie, atunci calculaţi abaterea standard utilizând STDEVP.
• Abaterea standard este calculată utilizând metoda „nepreferenţială” sau „n-1”.
• STDEV foloseşte formula următoare:
• Valorile logice ca TRUE şi FALSE şi textele sunt ignorate. Dacă nu trebuie ignorate valorile logice şi textele,
utilizaţi funcţia STDEVA din foaia de calcul.
STDEVA
Estimează abaterea standard bazată pe un eşantion. Abaterea standard este o măsură a cât de mult sunt dispersate
valorile faţă de valoarea medie. Textul şi valorile logice ca TRUE şi FALSE sunt incluse în calcule.
Sintaxă
STDEVA(value1;value2;...)
Valoare1,valoare2,... sunt de la 1 până la 30 de valori care corespund unui eşantion dintr-o populaţie. Puteţi de
asemenea să utilizaţi o singură matrice sau o referinţă de matrice în locul argumentelor separate prin virgule.
Observaţii
• STDEVA consideră că argumentele sale sunt un eşantion dintr-o populaţie. Dacă datele dvs. reprezintă
întreaga populaţie, trebuie să calculaţi abaterea standard utilizând funcţia STDEVPA.
(zero). Dacă în calcul nu trebuie incluse texte sau valori logice, utilizaţi funcţia STDEV din foaia de calcul.
• Abaterea standard este calculată utilizând metoda „nepreferenţială” sau „n-1”.
• STDEVA utilizează următoarea formulă:
STDEVP
Calculează abaterea standard bazându-se pe întreaga populaţie dată ca argumente. Abaterea standard este o măsură a
cât de mult sunt dispersate valorile faţă de valoarea medie.
Sintaxă
STDEVP(number1;number2;...)
Număr1,număr2,... sunt de la 1 până la 30 de argumente numerice corespunzătoare unei populaţii. Puteţi de asemenea
să utilizaţi o singură matrice sau referinţă la o matrice în locul argumentelor separate prin virgule.
• Valorile de text şi logice ca TRUE şi FALSE sunt ignorate. Dacă nu trebuie ignorate valorile logice şi textele,
utilizaţi funcţia STDEVPA din foaia de calcul.
Observaţii
• STDEVP consideră că argumentele sale sunt întreaga populaţie. Dacă datele reprezintă un eşantion dintr-o
populaţie, atunci calculaţi abaterea standard utilizând STDEV.
• Pentru eşantioane de dimensiuni mari, STDEV şi STDEVP întorc aproximativ valori egale.
• Abaterea standard este calculată utilizând metoda „preferenţială” sau „n”.
• STDEVP utilizează formula următoare:
STDEVPA
Calculează abaterea standard bazându-se pe întreaga populaţie dată ca argumente, incluzând texte şi valori logice.
Abaterea standard este o măsură a cât de mult sunt dispersate valorile faţă de valoarea medie.
Sintaxă
STDEVPA(value1;value2;...)
Valoare1,valoare2,... sunt de la 1 până la 30 de valori care corespund populaţiei. Puteţi de asemenea utiliza o singură
matrice sau o referinţă de matrice în locul argumentelor separate prin punct şi virgulă.
Observaţii
• STDEVPA consideră că argumentele sale sunt întreaga populaţie. Dacă datele dvs. reprezintă un eşantion din
populaţie, trebuie să calculaţi abaterea standard utilizând funcţia STDEVA.
(zero). Dacă în calcul nu trebuie incluse texte sau valori logice, utilizaţi funcţia STDEVA din foaia de calcul.
• Pentru selecţii mari de date, STDEVA şi STDEVPA întorc aproximativ valori egale.
• Abaterea standard este calculată utilizând metoda „preferenţială” sau „n”.
• STDEVPA utilizează următoarea formulă:
STEYX
Întoarce eroarea standard a valorii estimate y pentru fiecare valoare x din regresie. Eroarea standard este o măsură a
cuantumului de eroare în estimarea valorii y pentru o valoare individuală x.
Sintaxă
STEYX(known_y's;known_x's)
Y_cunoscut este o matrice sau o zonă de repere de date dependente.
X_cunoscut este o matrice sau o zonă de repere de date independente.
Observaţii
• Argumentele trebuie sau să fie numere sau să fie nume, matrice sau referinţe care conţin numere.
• Dacă y_cunoscut şi x_cunoscut sunt goale sau au un număr diferit de repere de date, STEYX întoarce valoarea
de eroare #N/A.
• Ecuaţia pentru eroarea standard a valorii y estimate este:
TDIST
Întoarce punctele procentuale (probabilitatea) pentru distribuţia Student t, unde o valoare numerică (x) este o valoare
calculată a lui t pentru care se vor calcula punctele procentuale. Distribuţia t este utilizată în teste ipotetice pe eşantioane
mici de date. Se utilizează această funcţie în locul unui tabel cu valori critice pentru distribuţia t.
Sintaxă
TDIST(x;degrees_freedom;tails)
X este valoarea numerică la care va fi evaluată repartiţia.
Grade_libertate este un întreg ce indică numărul gradelor de libertate.
Alternative specifică numărul de alternative de repartiţie returnate. Dacă alternative = 1, TDIST întoarce o repartiţie uni-
alternativă. Dacă alternative = 2, TDIST întoarce repartiţia bi-alternativă.
Observaţii
• Dacă vreun argument este nenumeric, TDIST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă grade_libertate < 1, TDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Argumentele grade_libertate şi alternative sunt trunchiate la întregi.
• Dacă argumentul alternative este orice valoare în afară de 1 sau 2, TDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• TDIST este calculată ca TDIST = p( x<X ), unde X este o variabilă aleatoare care urmăreşte repartiţia t.
TINV
Întoarce valoarea t a repartiţiei t Student ca o funcţie de probabilitate şi de gradele de libertate.
Sintaxă
TINV(probability;degrees_freedom)
Probabilitate este probabilitatea asociată cu repartiţia t Student bi-alternativă.
Grade_libertate este numărul gradelor de libertate care să caracterizeze repartiţia.
Observaţii
• Dacă vreun argument este nenumeric, TINV întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă probabilitate < 0 sau dacă probabilitate > 1, TINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă grade_libertate < 1, TINV întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• TINV este calculat ca TINV = p( t<X ), unde X este o variabilă aleatoare care urmăreşte repartiţia-t.
• O valoare t unilaterală poate fi întoarsă înlocuind probabilitatea cu 2*probabilitate. Pentru o probabilitate de 0,05
şi grade de libertate 10, valoarea bilaterală este calculată cu TINV(0,05;10), care întoarce 2,28139. Valoarea
unilaterală pentru aceeaşi probabilitate şi grade de libertate poate fi calculată cu TINV(2*0,05;10), care întoarce
1,812462.
Notă În unele tabele, probabilitatea este descrisă ca (1-p).
• TINV foloseşte o tehnică iterativă pentru calculul funcţiei. Fiind dată o valoare de probabilitate, TINV iterează
până când rezultatul se încadrează în intervalul ± 3x10^-7. Dacă TINV nu converge după 100 de iteraţii, funcţia
TREND
Întoarce valorile de-a lungul unei linii de tendinţă liniare. Aproximează printr-o linie de tendinţă dreaptă (utilizând metoda
celor mai mici pătrate) valorile din matricele y_cunoscut şi x_cunoscut. Întoarce valorile y de-a lungul acestei linii pentru
matricea de valori x x_nou specificate.
Sintaxă
TREND(known_y's;known_x's;new_x's;const)
Y_cunoscut este setul de valori y pe care le cunoaşteţi deja din relaţia y = mx + b.
X_cunoscut este un set opţional de valori x pe care le-aţi putea cunoaşte deja din relaţia y = mx + b.
X_nou sunt noile valori x pentru care doriţi ca funcţia TREND să întoarcă valorile corespunzătoare y.
• X_nou trebuie să includă o coloană (sau un rând) pentru fiecare variabilă independentă, la fel cum se întâmplă
cu setul de valori x_cunoscut. Astfel, dacă valorile y_cunoscut sunt într-o singură coloană, x_cunoscut şi x_nou
trebuie să aibă acelaşi număr de coloane. Dacă valorile y_cunoscut sunt într-o singură coloană, x_cunoscut şi
x_nou trebuie să aibă acelaşi număr de rânduri.
• Dacă omiteţi valorile x_nou, se consideră că sunt aceleaşi cu valorile x_cunoscut.
• Dacă omiteţi atât x_cunoscut cât şi x_nou, se consideră a fi matricea {1;2;3;...} care este de aceeaşi mărime cu
y_cunoscut.
• Dacă const este FALSE, b este setat la valoarea 0 (zero) şi valorile m sunt ajustate pentru a respecta relaţia y =
mx.
Observaţii
• Pentru informaţii despre modul în care Microsoft Excel aproximează datele printr-o linie, vezi LINEST.
• Se poate utiliza funcţia TREND pentru curba polinomială care face o aproximare prin regresie faţă de aceeaşi
variabilă ridicată la puteri diferite. De exemplu, să presupunem că o coloană A conţine valorile y şi coloana B
conţine valorile x. Puteţi introduce x^2 în coloana C, x^3 în coloana D, şi aşa mai departe, apoi să faceţi
regresia coloanei B prin D faţă de coloana A.
• Atunci când introduceţi o constantă matrice pentru un argument cum ar fi x_cunoscut, utilizaţi punct şi virgulă
pentru separarea valorilor din acelaşi rând şi bara verticală (|) pentru a separa rândurile.
TRIMMEAN
Întoarce media interiorului unui set de date. TRIMMEAN calculează media excluzând un anumit procentaj de date situate
la cele două extremităţi ale setului de date. Utilizaţi această funcţie atunci când vreţi să excludeţi din analiză datele
situate la marginile intervalului.
Sintaxă
TRIMMEAN(array;percent)
Matrice este o matrice sau o zonă de valori pentru care se face media interiorului acestora.
Percent este un număr fracţionar care arată câte repere de date vor fi excluse din calcul. De exemplu, dacă percent =
0,2, vor fi eliminate 4 date dintr-un set de 20 de repere de date (20 x 0,2), 2 de la o extremă şi 2 de la cealaltă extremă a
setului de date.
Observaţii
• Dacă percent < 0 sau percent > 1, TRIMMEAN întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• TRIMMEAN rotunjeşte prin lipsă numărul de date de exclus, până la cel mai apropiat multiplu de 2. Dacă
percent = 0,1, 10 procente din 30 de repere de date reprezintă 3 repere. Pentru simetrie, TRIMMEAN exclude
câte o singură valoare de la extremităţile setului de date.
TTEST
Întoarce probabilitatea asociată cu testul t Student. Utilizaţi funcţia TTEST pentru a determina dacă este probabil ca
două eşantioane să provină din aceleaşi două populaţii de bază care au aceeaşi medie.
Sintaxă
TTEST(B>array11;array2;tails;type)
Matrice1 este primul set de date.
Matrice2 este al doilea set de date.
Alternative specifică numărul extremităţilor repartiţiei. Dacă alternative = 1, TTEST foloseşte repartiţia cu o singură
extremitate. Dacă alternative = 2, TTEST foloseşte repartiţia cu două extremităţi.
Tip este tipul de test t de efectuat.
Dacă tip egal Acest test este efectuat
1 Împerecheat
2 Varianţe egale pentru două eşantioane (homoscedatic)
3 Varianţe inegale pentru două eşantioane (heteroscedatic)

Observaţii
• Dacă matrice1 şi matrice2 au un număr diferit de repere de date şi tip = 1 (împerecheat), TTEST întoarce
valoarea de eroare #N/A.
• Argumentele alternative şi tip sunt trunchiate la întregi.
• Dacă alternative sau tip sunt nenumerice, TTEST întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă alternative este o valoare diferită de 1 sau 2, TTEST întoarce valoarea de eroare #NUM!.
VAR
Estimează varianţa bazându-se pe un eşantion.
Sintaxă
VAR(number1;number2;...)
Număr1,număr2,... sunt de la 1 până la 30 de argumente numerice corespunzătoare unui eşantion dintr-o populaţie.
Observaţii
• VAR consideră că argumentele sale sunt un eşantion dintr-o populaţie. Dacă datele dvs. reprezintă întreaga
populaţie, atunci calculaţi varianţa utilizând funcţia VARP.
• Valorile logice ca TRUE, FALSE şi textele sunt ignorate. Dacă nu doriţi să fie ignorate valorile logice şi textele,
utilizaţi funcţia VARA din foaia de calcul.
• VAR utilizează formula următoare:
VARA
Estimează varianţa bazându-se pe un eşantion. Pe lângă numere, sunt incluse în calcul texte şi valori logice ca TRUE şi
FALSE.
Sintaxă
VARA(value1;value2;...)
Valoare1, valoare2, ... sunt de la 1 până la 30 de valori ale argumentelor corespunzătoare eşantionului dintr-o
populaţie.
Observaţii
• VARA consideră că argumentele sale sunt un eşantion dintr-o populaţie. Dacă datele dvs. reprezintă întreaga
populaţie, trebuie să calculaţi varianţa utilizând funcţia VARPA.
(zero). Dacă în calcul nu trebuie incluse texte sau valori logice, utilizaţi funcţia VAR din foaia de calcul.
• VARA utilizează următoarea formulă:
VARP
Calculează varianţa bazându-se pe întreaga populaţie.
Sintaxă
VARP(number1;number2;...)
Număr1, număr2, ... sunt de la 1 până la 30 de argumente numerice ce corespund unei populaţii.
Observaţii
• VARP consideră că argumentele sale sunt întreaga populaţie. Dacă datele reprezintă un eşantion dintr-o
populaţie, atunci calculaţi varianţa utilizând funcţia VAR.
• Ecuaţia pentru VARP este:
• Valorile logice ca TRUE şi FALSE şi textele sunt ignorate. Pentru a nu se ignora valorile logice şi textele,
utilizaţi funcţia VARPA din foaia de calcul.
.
VARPA
Calculează varianţa bazându-se pe întreaga populaţie. Pe lângă numere, sunt incluse în calcul texte şi valori logice ca
TRUE şi FALSE.
Sintaxă
VARPA(value1;value2;...)
Valoare1, valoare2,... sunt de la 1 până la 30 de valori ale argumentelor corespunzătoare unei populaţii.
Observaţii
• VARPA consideră că argumentele sale sunt întreaga populaţie. Dacă datele dvs. reprezintă un eşantion din
populaţie, trebuie să calculaţi varianţa utilizând funcţia VARA.
(zero). Dacă în calcul nu trebuie incluse texte sau valori logice, utilizaţi funcţia VARP din foaia de calcul.
WEIBULL
Întoarce repartiţia Weibull. Utilizaţi această repartiţie în analizele de fiabilitate, cum ar fi calculul timpului mediu până la
defectare al unui dispozitiv.
Sintaxă
WEIBULL(x;alpha;beta;cumulative)
Cumulativ determină forma funcţiei.
Observaţii
• Dacă x, alfa sau beta sunt nenumerice, WEIBULL întoarce valoarea de eroare #VALUE!.
• Dacă x < 0, WEIBULL întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Dacă alfa ≤ 0 sau dacă beta ≤ 0, WEIBULL întoarce valoarea de eroare #NUM!.
• Ecuaţia pentru funcţia de repartiţie cumulativă Weibull este:
• Ecuaţia pentru funcţia de densitate de probabilitate Weibull este:
• Când alfa = 1, WEIBULL întoarce repartiţia exponenţială cu:
ZTEST
Întoarce valoarea P cu două alternative a unui test z. Testul z generează un punctaj standard pentru x ţinând cont de
setul de date (matrice) şi întoarce probabilitatea cu două alternative pentru repartiţia normală. Utilizaţi această funcţie
pentru a aprecia probabilitatea că o anumită observaţie este dedusă dintr-o anumită populaţie.
Sintaxă
ZTEST(array;x;sigma)
Matrice este matricea sau zona de date faţă de care va fi testată valoarea x.
X este valoarea de testat.
Sigma este abaterea standard a populaţiei (cunoscută). Dacă este omisă, se foloseşte abaterea standard a
eşantionului.
Observaţii
• Dacă setul de date matrice este gol, ZTEST întoarce valoarea de eroare #N/A.
• ZTEST este calculată după cum urmează:

7 Functii Statistice EXCEL

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

7 Functii Statistice EXCEL

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Pavel FARCAS Page 1 1/15/04

LOGNORMDIST Întoarce distribuţia cumulativă lognormală

Y este valoarea pentru care doriţi să efectuaţi inversa transformării Fisher.

• Ecuaţia pentru repartiţia gamma este:

Repartiţia gamma standard este:

se1,se2,...,sen Valorile de eroare standard pentru coeficienţii m1,m2,...,mn.

r2 Coeficientul de determinare. Compară valorile y estimate şi actuale şi este cuprins în intervalul de la 0

sey Eroarea standard pentru y estimat.

ssreg Suma de regresie a pătratelor.

ssresid Suma reziduală de pătrate.

=LOGEST(B2:B7;A2:A7; TRUE; FALSE)

Selectarea unui exemplu din Ajutor

=LOGEST(B2:B7;A2:A7; TRUE; TRUE)

Selectarea unui exemplu din Ajutor

=LOGEST(B2:B7;A2:A7; TRUE; FALSE)

Selectarea unui exemplu din Ajutor

=LOGEST(B2:B7;A2:A7; TRUE; TRUE)

1. Creaţi un registru de lucru sau o foaie de lucru goale.

Selectarea unui exemplu din Ajutor

0,039084 Probabilitatea asociată cu repartiţia de tip lognormal

• Dacă x ≤ 0 sau dacă abatere_standard ≤ 0, LOGNORMDIST întoarce valoarea de eroare #NUM!.

Selectarea unui exemplu din Ajutor

4 Valoarea la care va fi evaluată funcţia (x)

Dacă quart egal QUARTILE întoarce

1 Prima quartilă (a 25-a percentilă)

2 Valoarea medie (a 50-a percentilă)

3 A treia quartilă (a 75-a percentilă)

2 Varianţe egale pentru două eşantioane (homoscedatic)

3 Varianţe inegale pentru două eşantioane (heteroscedatic)

• Ecuaţia pentru funcţia de densitate de probabilitate Weibull este:

• Când alfa = 1, WEIBULL întoarce repartiţia exponenţială cu:

You might also like