Minuni ale vietii medicale

Antice

In Antichitate a existat o puternica scoala de medicina, iar

numeroasele izvoare arheologice arata ca egiptenii si romanii se
ridicau la cele mai inalte standarde de pregatire medicala.

Forcepsul, scalpelul, speculum-ul, acul chirurgical sunt cateva din

numeroasele instrumente chirurgicale inventate de romani. Acestia au
fost pionierii chirurgiei cataractei. Totodata, in aceea perioada, scoala
elenisto-romana a atins adevarate performante pentru nivelul medical al
vremii.

Galen din Pergam, cel mai de seama reprezentant al acestei scoli, s-a
remarcat cu rezultate deosebite in domeniul chirurgiei cerebrale si al
celei oculare. Femeile romane aveau un simt estetic foarte bine
cultivat, romanii stand foarte bine la capitolul cosmetice. Fondul de ten
era un accesoriu obisnuit pentru sexul slab din cetatea romana.

Datele de baza ale medicinei egiptene au fost cuprinse in peste 10

papirusuri care cuprind retete pentru bolile de ochi, observatii
chirurgicale sau indicatii pentru tratamentul durerilor de dinti.

Egiptenii foloseau ricinul pentru actiunea sa laxativa, macul continea

opiu, smirna, lemnul de cedru si rodia aveau efect dezinfectant,
matraguna era un foarte bun medicament antispastic.

Din cele 10 papirusuri, printre care " Papirusul Ed Win Smith",

"Papirusul Ebers", "Papirusul Hearst", reise ca cele mai folosite
afrodiziace si tonice erau ghearele, copitele si coarnele de animale.
Anesteziile se faceau cu acid carbonic, rezultat dintr-un amestec de
piatra si calcar.

La egipteni, tratamentele cosmetice se bazau, indeosebi, pe amestec

de miere si plante naturale. Cea mai intalnita boala a tenului era acneea.
Vechile scrieri mentioneaza ca si faraonii sufereau din cauza acesteia.

Un rol aparte in medicina egipteana o avea aloe vera, numita "planta

nemuririi". Era folosita atat pentru calitatile sale tamaduitoare, cat si
ca ofranda la funeraliile faraonilor. Gelul transparent din interiorul
frunzelor era folosit atat de Cleopatra, cat si de Nefertiti pentru a-si
mentine frumusetea.

Tehnicile de conservare a mumiilor, mai ales cele din vremea Egiptului

antic, au fost pentru cercetatori un subiect atractiv si enigmatic,
deopotriva. Dupa indelungi cercetari, majoritatea specialistilor sunt de
parere ca principala metoda, folosita in conservarea trupurilor celor
decedati, era cea a deshidratarii uscate.

Acesta metoda era urmata de imbalsamarea cu o rasina speciala, cel

mai probabil uleiul de cedru. Apoi, corpul era umplut cu tampoane de in
si invelit in bandaje inmuiate in rasina si pictate cu diferite simboluri.