Professional Documents
Culture Documents
COMUNICAREA NONVERBALA
2
De vreme ce comunicarea nonverbala este o componenta atat de importanta in
procesul comunicarii, sa vedem in continuare ce implica limbajul nonverbal al tacerii,
al timpului si limbajul corpului si al gesturilor.
Limbajul tacerii
Deseori se spune „Tacerea este de aur". Ea poate fi, in anumite circumstante,
intr-adevar de aur, dar tot atat de deranjanta si cateodata chiar periculoasa. Sa ne
gandim ce se intampla, de exemplu, cand la sfarsitul unui discurs auditoriul comunica
prin tacere. Va fi dificil sa se interpreteze aceasta tacere. Plictiseala? Dezaprobare?
Respingere totala? Aprobare totala? Nefiind un raspuns clar, tacerea este ambigua si
vorbitorul este lasat sa ghiceasca ce poate insemna ea. Iar interpretarea poate fi
gresita! Fiind fiinte sociale, avem nevoie de confirmarea celor din jur. Una dintre cele
mai crude pedepse sociale este ignorarea cuiva sau izolarea lui completa. Asa ca „a
ne tine gura", poate fi un lucru intelept, dar poate insemna si un act de respingere.
Tacerea construieste ziduri, iar zidurile sunt bariere in comunicatie
Pe de alta parte, folosind cu atentie tacerea in momente cheie – cu alte cuvinte
pregatindu-ne sa ascultam – putem incuraja vorbitorul sa continue sau sa-si exprime
sentimente si atitudini pe care, fara indoiala, altfel nu le-ar fi facut.
Tacerea deci, este un instrument puternic de comunicare, dar care trebuie folosit
cu abilitate.
Limbajul timpului
Timpul este perceput diferit de multitudinea de societati si culturi. In cultura
noastra am impartit timpul in ani, fiecare avand 365 zile, in timp ce anul musulman
este cu 10-11 zile mai scurt. Anii nostri sunt numarati din anul nasterii lui Isus
Christos, in vreme ce calendarul musulman incepe din 622, anul in care Mahomed a
fugit din Mecca la Medina (astfel in 1979, musulmanii au inceput cel de-al 14-lea
secol al lor ).
Chiar in interiorul aceleasi culturi, diferitele comunitati pot imparti timpul in
moduri diferite. (Un comerciant isi imparte timpul in perioade: Craciunul, vanzarile
din lunile de vara, etc.; un fermier in functie de activitatea fermei si de anotimpuri –
3
vremea aratului, vremea insamantarilor si vremea culesului). Diferitele valori pe care
le dam timpului sunt reflectate in cuvintele pe care le folosim („numai un minut", de
exemplu, poate insemna „un minut", „cand voi termina treaba" sau „niciodata").
In procesul de comunicare, semnificativ, din punct de vedere al efectelor sale
este modul de folosire a timpului. Daca am stabilit o intalnire de afaceri la ora 1000 si
apoi am schimbat-o la 1030, am comunicat ceva despre atitudinea noastra fata de
intalnire, fata de cealalta persoana, fata de sine sau fata de importanta pe care o dam
timpului.
Exista diferente de cultura in perceperea si masurarea timpului de care trebuie
sa tinem seama. In Occident, de exemplu, o intalnire la ora 200 inseamna de obicei ora
200, cu cel mult 5 sau 10 minute in plus. Insa, in alte culturi, intalnirea de la ora 200
poate insemna ora 300 si, daca ajungem la intalnire la ora 200, ati putea ofensa cealalta
persoana. De asemenea, in Occident, daca sunteti invitati la masa, veti fi nepoliticos
sa o parasiti indata ce s-a terminat. In Arabia Saudita, de exemplu, discutiile au loc
inainte de masa, iar musafirii pleaca – de obicei – inainte de a termina masa. La o
intalnire de afaceri, in Anglia se obisnuieste sa se schimbe cateva amabilitati scurte si
apoi sa inceapa discutiile de afaceri. In Arabia Saudita, nici o afacere nu se discuta
pana cand cafeaua sau ceaiul nu sunt servite si nu sunt discutate cateva probleme
personale. A incepe afacerile imediat este semnul unor proaste maniere si lipsa de
experienta in afaceri. La sfarsitul intalnirii gazda, oricat ar fi de ocupata, va insista sa
ramaneti, insa dumneavoastra va trebui sa plecati intr-un mod cat mai politicos.
Inainte de a calatori si/sau a face afaceri in strainatate, trebuie verificate cu atentie
obiceiurile, modul de comunicare si reamintit ca exista diferente culturale, ca acei
oameni pot avea valori, atitudini si obiceiuri diferite.
4
Limbajul trupului
Fiecare dintre noi isi petrece o mare parte din timp (chiar daca nu suntem
constienti de aceasta), descifrand limbajul trupului. Credem ca are perfecta dreptate
Desmond Morris cand afirma ( lucrarea Privind omul ) ca, „un sport favorit al multor
oameni este de a-i privi pe ceilalti". Ni se intampla deseori ca asteptand intr-o statie
de autobuz sau in sala de asteptare a unui cabinet medical privindu-i pe ceilalti sa
incercam sa le ghicim ocupatia, problemele, gandurile lor. Cu alte ocazii privind de la
distanta doi oameni care vorbeau, am incercat sa ghicim din miscarile lor, din
expresiile fetelor si din modul lor de a merge sau de a sta, despre ce ar putea sa
vorbeasca. Aceste miscari al corpului ar trebui sa fie in stransa legatura cu insasi
mesajul, comunicarile nonverbale, fiind adesea mult mai puternice decat cuvintele
care sunt rostite, dezvaluind partea emotionala a comunicarilor noastre.
In ultimii ani, limbajului corpului i s-a acordat un interes din ce in ce mai
mare, iar cercetari riguroase au incercat sa stabileasca natura exacta a relatiei dintre
acest tip de comunicare si efectul acesteia asupra receptorului. Desi studiile sunt inca
la inceput, exista deja cateva carti care acopera acest subiect. Trebuie sa mentionam
ca exista chiar o stiinta – numita „kinetica" – ce se ocupa cu studiul miscarilor
corpului. Cand am abordat obiectivele comunicarii am vazut ca acestea constau in: sa
fim receptati, intelesi, acceptati si sa provocam o reactie (o schimbare de
comportament sau atitudine). De aici rezulta cateva intrebari: Cum ne dam seama ca
o persoana ne aproba atunci cand ii vorbim? Putem spune daca cineva ne-a inteles
dupa modul in care acesta ne priveste? Pentru a raspunde la aceste intrebari, facem
constatarea ca analiza miscarilor trupului, atat al celui care transmite cat si al celui
care primeste mesajul .
Limbajul trupului ramane oarecum independent de interlocutor si permite
transmiterea unor mesaje in timp ce acesta vorbeste, scrie sau afiseaza un
5
comportament neutru. Limbajul trupului exprima atitudini, emotii si sentimente mai
curand decat concepte si idei.
Limbajul trupului leaga limbi si culturi diferite, in sensul ca are, adesea,
aceleasi semnificatii oriunde in lume. Expresia corporala a fericirii sau a tristetii, a
satisfactiei sau a maniei, a acordului sau dezacordului transcende culturile si limbile
pamantului. Limbajul trupului poarta totusi o puternica amprenta culturala si sociala.
Multe gesturi si posturi ale corpului tradeaza aria socio-culturala in care individul a
trait sau traieste in prezent. In timpul razboiului, de pilda, unii agenti americani
infiltrati in Germania s-au deconspirat prin „stilul american” in care mancau sau
stateau pe scaun , cu picioarele pe masa.
6
intr-un astfel de moment, va purta dosarul sau poseta ca pe un scut care-l apara. O
persoana deschisa si sigura pe sine deschide larg bratele saau poarta dosarul sub brat.
Este foarte important de observat si daca o persoana in picioare este in cau-
tarea unui sprijin sau reazem, ce poate fi un perete, o tribuna, o masa sau altceva. Cei
care stau liber se simt mai siguri, cei care se afla in cautarea unui reazem-vulnerabili.
Un alt aspect caracteristic pentru pozitia stand in picioare priveste balansul
pe varfuri si calcaie, leganatul si agitatia sau tremurul, care semnaleaza neliniste,
teama si agitatie inferioara.
In mers
Aproape tot ceea ce am consemnat la pozitia stand in picioare ramane valabil
si pentru mers. Mersul rigid si incordat semnaleaza incordare interioara. Mersul
elastic si degajat semnaleaza contrariul. Directia precisa de mers pe directia privirii
spune alte cateva lucruri interesante. Persoanele deschise, extravertite au obiceiul de a
privi inainte in directia de mers si direct catre ceea ce le iese in drum. In schimb,
persoanele introvertite, inchise si reflexive au tendinta de a merge cu capul plecat,
fara a privi direct obstacole ce le ies in cale.
Mersul de „cocostarc”, care impinge genunchiul inaintea labei piciorului,
tradeaza precautie si nesiguranta. Seamana cu mersul soldatului pe un teren minat.
Nu paseste cu indrazneala si siguranta, pentru ca ar putea sari in aer.
Mersul indraznet, cu laba piciorului aruncata inaintea genunchiului,
semnaleaza siguranta si putere. Tinde sa ocupe mult spatiu. Asa merge cineva care
stie precis ce vrea si care se grabeste spre un tel precis. Din contra, mersul sovaielnic
semnaleaza stare de confuzie, indecizie sau lipsa de luciditate.
Poziţia şezând
Cel mai des, comunicarea interumana se desfasoara in pozitia sezand, iar
interpretarea semnalelor specifice poate fi de mare importanta.
Pozitia de fuga este aceea in care cineva sta aplecat in fata, cu mainile intre
genunchi, cu greutatea corpului concentrata in fata bazinului si picioarele in pozitia
gata de a pasi. Semnaleaza graba, indispozitie, nesiguranta si atitudine de fuga, in
plan psihic.
7
Pozitia deschisa este aceea in care cineba sta drept,avand corpul si privirea
orientata spre vorbitor.Aceasta pozitie genereaza maximum de atentie si receptivitate
din partea partenerului de comunicare.
Pozitia rezemat este aceea in care centrul de greutate al jumatatii de sus a
corpului este deplasat in spatele bazinului.In cazul pozitiei sezand, rezemat comod de
spatar, cu picioarele intinse inainte, relaxat sau picior peste picior, poate fi vorba de
aroganta si infumurare doar rareori. Atunci, persoana are si tendinta de a privi de sus
in jos. Cel mai adesea, aceasta pozitie de sedere semnaleaza o stare de siguranta, de
multumire de sine, de relaxare si comoditate.
8
In marea lor majoritate, expresiile fetei pot fi controlate atunci cand oamenii
doresc acest lucru. Exista insa zone ale chipului uman care scapa controlului astfel
incat ele pot transmite mesaje relevante despre starea sufleteasca a unei persoane.
Aceste zone se situeaza in jurul ochilor si a sprancenelor.
Ochii sunt „oglinda sufletului” si, daca daca vorbim cu cineva care ne place, il
privim cu nesat in ochi, pana la 70% din timpul discutiei. Daca-i suntem ostili,
evitam involuntar contactul vizual.Fata si ochii partenerului de negocieri contin o
buna parte din mesajul trupului. Un bun comunicator stie sa priveasca partenerul
drept in ochi, dar nu fix in ochi si nu mai mult de 50-60% din timpul convorbirii.
Privirea variaza in durata: avem tendinta sa privim de doua ori mai mult decat
sa ascultam sau sa vorbim. Privirea insistenta semnaleaza o dorinta de intimitate.
Modul de a privi este in relatie cu interesul acordat in sensul daca suntem interesati
de cineva sau de ceea ce spune, il vom privi cu atentie si invers. Daca un vorbitor isi
priveste interlocutorul in timp ce vorbeste, atunci cel care asculta simte ca vorbitorul
este interesat si de el, nu numai de subiectul de conversatie. Va considera, de
asemenea, ca vorbitorul este credibil.
Miscarile ochilor, durata si intensitatea privirii sunt sincronizate de obicei cu
ritmul si fluenta vorbirii. Se poate observa ca o persoana care vorbeste calm, are o
privire linistita, iar intervalele la care schimba directia privirii sunt mai lungi in
comparatie cu cea care vorbeste in ritm alert. La o asemenea persoana, miscarile
ochilor sunt rapide pentru a culege cat mai multe mesaje nonverbale de la
interlocutori.
Persoanele cu ezitari in exprimarea unor mesaje sau parti din mesaje au priviri
fixate in departare, care „matura" auditoriul, cele care expun un discurs in mod fluent
scurteaza distanta privirii, marind aderenta vizuala cu auditoriul.
In cursul unei comunicari verbale, mesajele oferite de miscarea ochilor,
pleoapelor si a sprancenelor pot fi decodificate in cuvinte, astfel:
– miscarile laterale ale ochilor, privirile piezise fac dovada fie a lipsei de
sinceritate, fie a sentimentelor dezagreabile;
9
– pleoapele care se misca rapid indica o stare de neliniste;
– ridicarea unei sprancene este semnul neincrederii, iar cand aceasta miscare se
repeta se poate deja anticipa un raspuns negativ;
– dilatarea pupilelor da asa numitul „ochi de dormitor" care indica interesul fata
de cineva sau ceva, dar si nelinistea, anxietatea;
– micsorarea pupilelor – „ochiul de sarpe" – reflecta expectativa, lipsa de
incredere in spusele sau faptele interlocutorilor.
Exista feluri de a privi care insinueaza tipul de relatie propusa partenerului
de comunicare:
Privirea oficiala este cea care fixeaza doar fruntea partenerului, un mic
triunghi la radacina nasului, deasupra ochilor. Un ordin verbal, spus pe un ton aspru
si dictatorial, dar nesprijinit de privirea oficiala poate ramane fara efect.Daca seful da
secretarei un ordin sec si aspru, privind-o cald in ochii mari, secretara va ramane
confuza si va avea tendinta sa nu ia ordinul in serios.
Privirea de anturaj este cea care coboara de pe frunte, sub nivelul ochilor,
acoperind un triunghi ale carui varfuri sunt ochii si gura.
Privirea intima este cea care scaneaza suprafete mari pe trupul cuiva, de la
nivelul ochilor pana la nivelul coapselor. Ea propune un alt tip de ralatie decat cea
strict profesionala.
10
Gesturile ample si linistite (gesturile mari) sunt aristocratice si impunatoare,
de mare domn sau doamna. Reflecta patos si grandoare.In schimb, gesturile ample,
dar repizite si febrile, reflecta agresivitate si dorinta de a iesi repede in evidenta. Sunt
caracteristice ambitiosilor, dar si fanfaronilor, laudarosilor.
Gesturile si miscarile mnarunte reflecta, de cele mai multa ori, modestia,
simplitatea, retinerea si tendinta de a nu iesi in evidenta. Totusi, cei sireti pot decurge
deliberat la ele pentru a parea modesti si inofensivi.
Umerii stransi si mainile adunate langa trup tradeaza timiditate, nesiguranta si
tendinta de inferiorizare.
Directia gesturilor cu mana spune alte lucruri interesante. Persoanele egoiste,
de pilda, gesticuleaza mai mult spre propriul corp. Cand ofera ceva, o astfel de
persoana trage mana spre sine, de parca ar vrea sa pastreze ceea ce vrea sa ofere.
Impreunarea mainilor si inclestarea acestora pot fi semn de incordare,
frustrare si agresivitate, daca gestul e facut la inaltimea pieptului sau mai sus. Pe
masura ce mainile impreunate coboara, scade si intensitatea incordarii. Daca
partenerul incruciseaza mainile la piept, e timpul sa incetam cu pretentiile. Este un
gest de inchidere. Rabdarea s-a sfarsit. O metoda de demontare a acestui gest este
oferirea unui obiect (stilou,pix, revista,fotografie) care obliga la desfacerea barierilor.
Gestul de impreunare a degetelor in forma de bolta sau de coif cu varful in
sus, in timpul negocierilor, semnaleaza siguranta de sine, dar o persoane nesociabila.
Cand degetele sunt impreunate la nivelul ochilor, iar partenerul este privit printre
degete, gestul vadeste aroganta si neincredere in partener. Din contra asezarea
coatelor pe masa si indoirea antebratelor in forma de piramida, cu impreunarea
bratelor in dreptul gurii, fie ca vorbeste, fie ca asculta, pot fi un semnal de dificultate,
slabiciune si nesiguranta.
Miscarile degetelor pot releva o multitudine de sentimente, atitudini. Astfel:
– frangerea degetelor, indica nerabdarea, nelinistea;
– masarea nasului cu degetul aratator arata ostilitatea sau negatia;
– masarea barbiei indica indoiala, nesiguranta.
Si in acest caz exista diferente culturale. De exemplu, noi executam gestul
chemarii cu degetele inauntru, spre palma, iar chinezii invers.
11
Miscarile bratelor pot exprima si ele o serie de sentimente si atitudini si anume:
12
durabil,sexy. Palma transmite si mesaje de dominare (orientata in jos) sau supunere
(orientata in sus).
Acoperirea gurii.
Gestul de a acoperi gura cu mana (vizibil la copii) indica faptul ca cineva
minte, spune prostii, falsifica ceva sau este surprins. La adulti, gestul este mai rafinat;
cand adultul minte, mana sa primeste comanda subconstienta de a acoperi gura, dar in
ultima clipa, intervine cortexul si face ca mana sa alunice peste fata, sa frece nasul,
barbia sau sa atinga buzele. Banalul gest de a freca nasul cu degetul aratator poate fi
interpretat si ca semn de nesinceritate, nehotarare, atitudine ostila sau intentie de
negare. Daca este facut imediat ce partenerul pune o intrebare, gestul indica dubiul cu
privire la raspuns.
Bariera picioarelor.
Deobicei, cand piciorul este asezat peste genunchi si prins cu mana, avem de-
a face cu o atitudine rigida, cu incapatanare si rezistenta la argumente.
Incrucisarea gleznelor, eventual insotita de strangerea bratelor scaunului in
maini sau asezarii pumnilor pe genunchi, este semnul negativ de nervozitate, frica sau
disconfort. Esta gestul care tine loc de „muscarea buzelor”.
De multe ori gesturile nu sunt definitive,ele sunt doar niste miscari preparatorii
care ofera indicii asupra intentiilor sau ezitarilor noastre.Unul din cele mai cunoscute
cazuri in care o persoana doreste sa intrerupa discursul sau actiunile altcuiva este ace-
la de a se ridica de pe scaun,ramanand insa in picioare.El exprima prin aceasta po-
zitie, prima dorinta de a pleca,stopata insa din diferite motive: politetea,speranta ca fi-
rul discutiei se va schimba.Gesturile contribuie de asemenea la o sincronizare a discu-
tiilor intre doi sau mai multi oameni.O mana ridicata poate insemna ca ascul-tatorul
doreste o intrerupere,pentru a spune el insusi ceva sau pentru a pune o intrebare.
13
Paralimbajul
Tonul comunicarii este un factor care, in unele cazuri, poate determina bun
aintelegere si dispozitia majora a celor implicati intr-o conversatie, iar in alte cazuri
poate cauza dificultati, tensiune sau chiar conflicte. Evident, tonul comunicarii se
realizeaza in mare masura prin vocia vorbitorului. Intensitatea vocii celui care
vorbeste trebuie sa fie suficienta pentru a fi auzita normal de catre interlocutor. O
voce prea slaba, la care se mai adauga unele cuvinte pronuntate neclar (sub nas), il
poate enerva pe ascultator.
Un adevarat defect de vorbire (aparut din neglijenta) il constituie pronuntarea
aproape fara voce a unor silabe sau trunchierea unor cuvinte cum ar fi, de exemplu,
dimneata in loc de dimineata, vazt in loc de vazut, Chisnau in loc de Chisinau etc. In
general, pronuntarea constituie obiectul de cercetare al ortoepiei, de aceea in cazul de
fata nu ne vom opri la legitatile si normele ei, atragind atentia, in contextul
subiectului dat, doar asupra necesitatii unei pronuntari corecte, uniforme, cu aceeasi
intensitatea vocii, a tuturor silabelor din cuvint (evident, cu exceptia silabelor
accentuate). Desigur, termenul de pronuntare uniforma trebuie inteles asa cum s-a
aratatmai sus, dar in sensul de „pronuntare robotizata”, lipsita de cunoscututl farmec
al modulatieie vocii.
E cu totul nerecomandabil a vorbi cu o voce prea ridicata sau, cu atit mai
mult, a striga. Fireste, e vorba nu de cazurile in care cineva vorbeste cu o voce
puternica sau depune eforturipentru a fi auzitde un auditoriu mare (cind lipseste
microfonul), ci de cazurile in care vocea ridicata e folosita in cazurile probelor, ca
„metoda” de argumemtare. O asemenea „metoda” nu va da efectul scontat, ci mai
degraba va declansa ridicarea vocii altor vorbitori, provocind astfel zarva si tensiune.
Unele persoane utilizeaza frecvent tactica vocii ridicate, avind convigerea ca
prin aceasta vor avea de cistig de cauza si vor ramine invingatoare.Convingerea
aceasta este inselatoare. Ea apare, de regula, dupa mai multe cazurirepetate in care
14
interlocutorii se retragdin discutie in mod civilizat, iar persoanele ce recurg la aceasta
tactica cred ca au iesit biruitoare.
Daca totusi situatia ne obliga sa discutam cu asemenea persoane, ar fi bine sa
aplicam o tactica cu totul inversa, adica cu cit mai puternica ar fi vocea lor, cu atit
mai „slaba” sa fie a noastra. Cind vom ajunge sa vorbim aproape in soapta, s-ar putea
intimp0la ca interlocutorul nostru, daca totuski are cei sapte ani de acasa, sa ne
inteleaga gestul si sa revina la normal.
In general, vocea ridicata nu a contribuit nicioadata la rezolvareea
problemelor. Nu in zadar expresia a schimba tonul are sensul „a-si schimba
atitudinea”, iar zicatoarea tonul face muzica se foloseste pentru a sublinia importanta
felului in care se spune ceva.
Asadar, tonul unie comunicari trebuie sa fie moderat, fara excese enervante,
chiar daca acestea ar avea o coloratura stilistica.
Evident, recomandarile recomandarile de mai sus nu se extindasupra tuturor
situatiilor din viata. Pot face exceptie cazurile de veseli, umor si alte distractii care au
norme aparte de comunicare. Insa este esential ca in toate situatiile tonul celor
comunicate sa nu supere pe nimeni.
Asadar, se observa ca atit tonul, cit si vocea, cu toate caracteristicile lor,
constituie un factor hotaritor in comunicarea orala, determinind calitatea transmiterii
mesajului de la emitator la receptor.
15
Semnalele trupului in negocieri
16
13 • respiratie precipitata Nemultumire, frustrare, irascibilitate,
. • produce sunetul „ţţ” amaraciune
• strange pumnul, framanta
mainile
• arata cu degetul
• trece des mana prin par,freaca
cafea
• loveste cu piciorul un balon
imaginar
22 • mainile in solduri sau pe Este hotarat, a luat deja sau va lua curand o
. genunchi decizie
• se apropie sau vine pe
marginea scaunului
• prinde marginea mesei cu
mainile
23 • bratele deschise Pozitie concilata, deschisa, de cooperare,
. • haina descheiata siguranta
• capul pe spate, fruntea sus,
cauta privirea
24 • tinuta dreapta, gesturi Incredere, deschidere, stapanire de sine
. dezinvolte
• mainile pe spate sau in
buzunare, cu degetele mari in
afara
• prinde reverul hainei
18
Limbajul trupului in vanzari
20
Problema atitudinii incepe de ola tinuta si postura corpului, de la expresia
fetei si felul de a privi clientul si merge pina la maniera de a se comporta in situatii
critice. Un bun vinzator va manifesta atitudine pozitiva fata de clienti, fata de firma,
produse,colegi si fata de manageri. Va afisa optimism si va evita cuvintele si
situatiilestresante. Va fi dorit sa accepte ssugesti, sa invete de la clienti si, in mod cu
totul special sa invete de la clienti.
Vestimentatia
Pentru barbati:
1. nu purtati camasa cu maneca scurta, indiferent de temperatura de
afara.De asemenea, tot indiferent de temperatura de afara, in protocolul
afacerilor purtarea costumelor este obligatorie;
2. evitati folosirea costumelor de culoare neagra.Ca regula, in „lumea
afacerilor”, costumele de culoare neagra sunt purtate numai de (minimum)
presedintele companiilor multinationale.Cele mai indicate culori pentru costume
sunt: bleu-marin, gris, beige;
3. garderoba unui tanar om de afaceri se compune din: trei costume de
iarna; trei costume de vara; un pardesiu sau un palton; o hainade ploaie; 12
camasi; 12 cravate; trei curele; trei perechi de pantofi de zi;
4. purtati, intotdeauna, cravate de calitate. De asemenea, cravata trebuie
aleasa avand in vedere asortarea ei atat cu costumul, cat si cu camasa pe care o
purtati;
5. nu purtati vesta decat in caz de forta majora;
6. pentru o ocazie deosebita, imbracamintea de seara a unui barbat,
impune: clasicul costum negru (smoking), croit la unul sau doua randuri de
nasturi, cu revere simple sau crestate; camasa alba (alb mat sau de culoare foarte
pala, pastel), cravata din matase neagra (uni sau cu un mic model in culorile bleu,
21
rosu si alb) sau papion negru (ocazional, rosu deschis, din stofa ecossez sau din
catifea);
7. cravata alba se poarta numai cu ocazia unei ceremonii, dineu sau
receptie foarte luxoasa;
8. la costumele purtate pentru intalnirile de afaceri, singurul gen de
ciorapi recomandabil a fi purtati este cel „trei sferturi”, de culoare negru, bleu-
marin sau gri inchis, functie de culoarea costumului sau de culori identice cu
culoarea cravatei;
9. imbracamintea pentru intalnirile de afaceri in alte tari trebuie adaptata
obiceiurilor specifice tarii respective;
10. accesoriile unui om de afaceri pentru un dineu oficial sunt: o batista alba sau
asortata culorii cravatei, aranjata”cu colt” si prinsa la buzunarul din stanga sus al
sacoului; butoni de dimensiuni mici (din aur cu pietre pretioasa, semipretioase sau
pierle); ceas de mana a carui bratara poate fi din aur, argint sau dintr-un material
complet negru;
11. nu utilizati parfumuri sau after-shave-uri „stridente”, mai ales in
intalnirile de afaceri cu parteneri conservatori.
Pentru femei:
1. la birou, evitati imbracamintea din materiale care se potrivesc numai pentru seara
(satin, catifea, lame etc.)
2. garderoba unei tinere managar se poate compune din: doua costume „de zi”;
sasa bluze; trei fuste; trei rochii „de zi”; o rochie neagra (speciala pentru
cocktailuri sau cine de afaceri); doua haine bine croite (pentru primavara si pentru
iarna); o haina de ploaie; trei curele; trei esarfe; doua perechi de pantofi („fara
toc” si/sau cu toc „potrivit”); doua perechi sandale elegante sau pantofi „usori”; o
rochie lunga, „de seara”; doua perechi pantaloni;
3. nu purtati pantaloni dacat in situatiile in care: aveti o silueta pretabila pentru
acestia; aveti un simt dezvoltat al modei si stiti ce alte piese sau accesorii ii pot
„acompania”; va puteti permite pantaloni de foarte buna calitate si „bine croiti”;
22
4. asortati, intotdeauna, geanta cu pantofii pe care ii purtati. De asemenea, geanta
nu trebuie sa fie ”expusa”, niciodata;
5. purtati cat mai putine bijuterii. Daca purtati o bijuterie mica, minutios lucrata
sau foarte veche, nu o mai combinati cu alte bijuterii, ci lasati numai tonul
imprimat de aceasta;
6. este recomandabil ca machia jul sa fie cat mai discret, ca si parfumul pe cara il
folositi. Rujul de buze trebuie sa fie de foarte buna calitate, astfel incat, la o
intalnire sau la un dineu de afaceri sa nu ramana imprimat pe pahar sau ceasca; in
caz contrar, „imaginea de marca” a femeii respective va fi imediat, (cel putin)
anulata;
7. unghiile curate si manichiura „facuta” sunt, de asemenea, foarte importante
pentru tinuta unei femei. Astfel, este obligatoriu ca oja utilizata sa aiba nuanta
identica cu cea a rujului de buze;
8. pentru o cina de afaceri vestimentatia unei femei poate consta in: costum de
seara (fusta lunga si taior care se asorteaza cu aceasta), confectionat dintr-un
material elegant; rochie de seara („trei sferturi” sau foarte lunga) confectionata din
satin, tafta grea, triplu voal sau brocard; rochie lunga decoltata, cu o jacheta din
blana sau cu o haina lunga din stofa de lana;
9. manusile albe (confectionate, preferabil din piele), scurte sau „trei sferturi”,
confera o nota de distinctie, dar numai in cadrul unar serate sau ocazii deosebite;
10.palariile reprezinta un avantaj substantial pentru o femeie careia ii plac si stie
sa le poarte. Ele pot inviora o rochie sau un costum” sters”, dupa cum pot imprima
o nota tinereasca unui costum adecvat. Palaria trebuie asortata (ca model si
colorit) cu haina si cu rochia sau costumul purtate.
23