Formarea profesională a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar pentru noi

oportunităţi de dezoltare în carieră

ISTORIE LOCALĂ ŞI SURSE ORALE

MONOGRAFIA UNEI INSTITUTII

- COLEGIUL TEHNIC CĂI FERATE “UNIREA”

PAŞCANI-

Cursant: Cimpoeşu Ana-Maria Aissa

Specializarea: Istorie

Grupa: I
 BUCUREŞTI, 2010

Oraşul Paşcani este atestat documentar în anul 1453 şi s-ar putea susţine că
originea învăţământului din acest oraş este la fel de veche. Departe de mine gândul că
atât clăcaşii, cât mai ales copiii acestora, s-ar fi putut bucura de lumina cărţii odată cu
prezenţa lor în acest areal. E drept că „documentele existente vorbesc despre prezenţa
primelor forme de învăţământ pe teritoriul Moldovei încă din secolul al XV-lea"1 şi că
„prima şcoală de stat din Moldova datează din timpul primei domnii a lui Alexandru
Lăpuşneanu (1552-1561)", funcţionând la Hîrlău.2 Se cunoaşte însă că vechile forme
de învăţământ şi şcoli, în slavonă, latină sau greacă, erau accesibile unui număr
restrând de fii ai marilor dregători.
Nici hrisovul lui Ion Mavrocordat, din 25 iunie 1785, în care erau menţionate
o serie de măsuri menite să contribuie la organizarea învăţământului, nici prevederile
articolului 421 din Regulamentul Organic despre cursurile tuturor învăţăturilor „care
urmau a se ţine în limba moldovenească, nu numai pentru înlesnirea şcolarilor şi
cultivarea limbii patriei, ci şi încă pentru cuvântul că toate pricinile trebuie să se
tractarisească în această limbă pe care locuitorii o întrebuinţează şi în serbările
bisericeşti"3 nu aveau să ducă la înfiinţarea de şcoli în Paşcani, mai ales în limba
înţeleasă de localnici.
Cele dintâi forme de învăţământ de stat s-au manifestat aici în urma votării
Legii obligativităţii învăţământului primar şi a organizării învăţământului secundar
din 6 decembrie 1864, în timpul domniei lui Al. I. Cuza. Marea majoritate a populaţiei
era analfabetă; organizarea şi dezvoltarea învăţământului au fost impuse de
modernizarea vieţii economice, de apariţia producţiei industriale, iar în unele
întreprinderi şi de necesitatea schimburilor comerciale. Coloniştii germani şi poloni
aduşi de grupul austriac Offenheim pentru construirea liniei ferate Suceava-Roman-
Iaşi şi pentru amenajarea Atelierelor C.F.R. din Paşcani „au consimţit să rămână aici
cu condiţia să li se construiască biserică şi şcoală"4.
Astfel, Colegiul Tehnic Căi Ferate „Unirea” Paşcani de astăzi - şcoala din
„vale" sau „din gară", cum se exprimau păşcănenii - a avut o situaţie deosebită,
ocupând de-a lungul timpului 3 locaţii diferite din zona gării Paşcani. Legată de
apariţia şi dezvoltarea Atelierelor C.F.R., şcoala a luat fiinţă în 1873 (cu limbi de pre-

1
Petru Vladovschi. Istoricul dezvoltării învăţământului în judeţul laşi, pârlea I, Iaşi, 1972, p. 12.
2
PetruVladovschi, op. cit, p. 15.

3
Idem, p. 73.
4
Dumitru Turculeţ. Istoricul Şcoalei Primare CFR Paşcani. Fălticeni, 1931, p.9-10.
dare: polonă şi germană), după ce funcţionase într-o biserică. În 1880 a fost mutată
într-o baracă, în incinta Atelierelor C.F.R.(ANEXA 1). „Dacă acest local şi mai ales
locul unde era aşezată (şcoala) făcea pe elevi să simtă zilnic cum se câştigă existenţa,
căci din primul pas făcut se întâlneau cu părinţii lor, veşnic în activitate, glasul
învăţătorului era acoperit de zgomotul făcut de uneltele mânuite de părinţii lor."5 Până
când s-a construit pasarela din faţa Atelierelor, cam prin 1923, elevii şi învăţătorii
erau nevoiţi să treacă, cu primejdia vieţii lor, pe sub vagoanele celor opt linii de cale
ferată. (ANEXA 2)
Apreciatul revizor şcolar Serafim Ionescu, la 1 martie 1895, scria despre acest
local: „Locaşul e cu totul nesatisfăcător. Aşezat între două canale de scurgere, focare
de miasme otrăvitoare, cu o curte strâmtă şi cu noroi până la glezne, înconjurat de ate-
lierele fabricii, în mijlocul zgomotului; sălile strâmte, pline de scrum de la fabrică;
hainele copiilor, în lipsă de vestiar, se ţin prin clase. Neexistând o cancelarie,
aparatele didactice şed îngrămădite pe mese, după sobe şi pe jos. In antreurile în care
nu ai unde te învârti, o baltă. Aici sunt puse sterilizatoarele cu apă, care îngheaţă,
după cum s-a constatat şi în inspecţiile precedente. Icoane lipsesc în toate clasele,
sălile nu se pot ventila regulat pentru că dacă se deschid ferestrele năvăleşte fumul şi
cărbunele de la fabrică şi zgomotul pune pe institutor în imposibilitate de a ţine
prelegeri; dacă se deschide uşa, miasmele şi umezeala bahnei viciază şi mai rău
atmosfera şcoalei"6. Şcoala a funcţionat totuşi în astfel de condiţii încă 33 de ani.
De la înfiinţare sa, respectiv decembrie 1873, şi până în 1890, când calea
ferată a fost răscumpărată de către Statul Român, respectivul aşezământ s-a numit
„Şcoală Particulară cu Limbă de predare Străină". Din 1890 s-a numit „Şcoala Urbană
nr. 3 Fălticeni, cu limbă de predare română", purtând această denumire deoarece era
considerată şcoală urbană dar funcţiona pe teritoriul Paşcaniului, pe atunci o simplă
comună rurală. Trei ani mai târziu, adică din 1893, se intitulează „Şcoală Primară
Particulară, cu Limbă de Predare Română". Până în 1920, personalul fusese numit şi
remunerat de către Direcţia Generală CFR. În 1920, prin Ordinul nr. 8774 din 28
ianuarie, şcoala este recunoscută de către Ministerul Instrucţiunii. În 1921, Şcoala
trece la Direcţia Casei Muncii şi poartă numele de „Şcoală Primară cu Drept de
Publicitate", iar din 1929, în urma reorganizării Casei Muncii, care devine Casa
Autonomă CFR (cu un serviciu special de învăţământ), şcoala intră sub administraţia

5
Dumitru Turculeţ, op.cit., p. 13.

6
Idem.
CFR. Întreţinerea ei şi-o asumă Casa Autonomă CFR, devenită Direcţie Specială, iar
mai apoi Direcţia Generală O.A.P.-CFR.7
În 1928, când se împlineau cei 33 de ani de funcţionare a şcolii, în condiţii
vitrege (după inspecţia făcută de Serafim Ionescu), începe construirea unui mare local
de şcoală, una dintre cele mai mari construcţii din Paşcanii de atunci. Cuvânt
hotărâtor a avut inginerul C. Atanasiu, fost inspector (director) al Atelierelor CFR, de
numele acestui inginer, fiu de învăţător, fiind legate, în afară de Şcoala primară şi de
Şcoala de ucenici CFR, cu internat, Spitalul CFR, precum şi cartierul de locuinţe CFR
din Paşcani - model pe ţară. Deşi spaţioasă - cu patru săli de clasă, terminate în 1928,
cu cancelarie, sală de serbări, muzeu, trei vestiare, două coridoare şi locuinţă pentru
director, magazii şi locuinţă pentru personalul de îngrijire - şcoala se dovedea
neîncăpătoare. În urma unor noi demersuri, cu ajutorul directorului general CFR, H.
Vogtberg, se construieşte o anexă cu încă patru săli de clasă, cu două săli pentru
ateliere (de lemnărie şi lucru de mână), cu o cameră pentru materiale, cu două săli
pentru duşuri şi baie şi trei apartamente pentru locuinţe, destinate învăţătorilor. În
acest local a funcţionat şi Grădiniţa de copii CFR, a fost adăpostit aici Gimnaziul
CFR, acesta transformat în 1946 în Liceul teoretic CFR Paşcani. Astăzi funcţionează
aici Şcoala ajutătoare. (ANEXA 3)
Înainte de cel de-al doilea război mondial, gimnaziile din Paşcani, unul de
băieţi, altul de fete, au funcţionat în „deal” – Paşcani-Târg – într-un local destul de
spaţios, proprietatea moşierului Mihai Theodorescu, bunicul istoricului Răzvan
Theodorescu. După război, din cauza distrugerii zonei din deal, gimnaziile s-au in-
stalat în edificiul Şcolii Primare CFR, funcţionând aici împreună cu clasele I-IV,
inclusiv o grădiniţă de copii, tot CFR. Imediat după întoarcerea din refugiu,
păşcănenii au nutrit speranţa înfiinţării unui liceu, care să-i scutească de dificultăţile
impuse de frecventarea de către copiii lor a liceelor din Iaşi, din Suceava, Fălticeni
sau Roman, mai ales în anii de penurie generală din epocă. In anul 1946, aspiraţia
devenea realitate. Totuşi, în 1947, vara, un mesaj din partea organelor de învăţământ
de la Fălticeni anunţa transformarea Liceului Teoretic CFR într-o şcoală de mecanici
agricoli, însă la puţin timp şcoala preconizată a fost mutată la Hălăuceşti, o comună
învecinată.
În acelaşi an, la insistenţele directorului Gimnaziului de băieţi din Paşcani, Ion
Mitroiu, implicit cu sprijinul conducerii Atelierelor CFR, câteva delegaţii de
muncitori şi localnici au făcut demersuri la Bucureşti, demersuri care restabileau ideea
7
Paul Nechifor, Paşcani şi împrejurimile* Studii monografice, vol. I, Ed. Junimea. Iaşi, 1997. p. 36
de liceu. Acesta s-a numit întâi „Liceul Teoretic de Băieţi CFR Paşcani" -deşi era
mixt; apoi „Liceul Mixt CFR Paşcani", iar după aplicarea Reformei învăţământului
din 3 august 1948 devenea „Şcoala Medie Mixtă", cu clasele I-X. Începând cu anul
şcolar 1956-1957, şcoala medie trece de la 10 la 11 ani de studiu, abia în vara anului
1960 absolvind prima promoţie cu 11 clase, iar trecerea la durata învăţământului de
12 ani a făcut ca prima promoţie de absolvenţi să fie cea din 1969. Totodată, reforma
învăţământului din 1948 a avut ca urmare scoaterea Liceului din Paşcani de sub
administraţia CFR şi trecerea lui sub administraţia Ministerului Învăţământului.
În 1954 au început să se organizeze şi la Liceul din Paşcani cursuri serale
destinate, îndeosebi, şcolarizării tinerilor, în majoritate salariaţi ai Atelierelor CFR.
Cursurile se desfăşurau uneori în două schimburi, pentru a oferi acces celor care
lucrau în ture diferite. Tot pe lângă acest liceu au funcţionat clase cu profil textil în
vederea pregătirii forţei de muncă pentru întreprinderile de resort din localitate. Au
mai funcţionat, de asemenea, clase cu profil de construcţii, de mecanică şi
electrotehnică, de matematică, filologie-istorie şi altele.
Acest liceu de cultură generală a sprijinit conducerea Şcolii Profesionale CFR
cu prilejul înfiinţării „Liceului de Căi Ferate Paşcani", punând la dispoziţia viitorului
Liceu CFR săli de clasă, laboratoare, bibliotecă, sală de sport. Astfel, în anul 1972,
printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri, ia fiinţă „Liceul Industrial de Căi Ferate
Paşcani”. Cu sprijinul conducerii I.M.M.R., se elaborează un studiu privind
construcţia unui grup şcolar cu: 16 săli de clasă, 3 cămine cu câte 300 locuri fiecare, 5
ateliere de instruire practică, o cantină cu 1000 locuri, o sală de sport. Actualul sediu
al şcolii a fost construit în 1974-1975 sub conducerea a doi ingineri: Murariu
Alexandru –director şi Tarpescu Pavel –director adjunct, ei înşişi absolvenţi ai acestei
şcoli. La sfârşitul anului 1975 are loc inaugurarea localului noului liceu.
Până în 1995, au absolvit liceul 2.549 elevi la cursul de zi şi 923 elevi la cursul
seral.8 După 1990, pe lângă clasele cu profil industrial, liceul are şi clase cu alte
profile: real, umanist, sportiv. Din 1995 unitatea şcolară a primit denumirea de Grupul
Şcolar CFR “Unirea”Paşcani”.
Grupul Şcolar "CF Unirea" din Paşcani a devenit, începând cu data de 1
septembrie 2008, Colegiul Tehnic Căi Ferate „Unirea” Paşcani. În urma evaluărilor
instituţionale, Grupul Scolar CF "Unirea" Paşcani a fost recunoscută drept şcoală
reprezentativă pentru comunitatea locală şi a primit această onorantă titulatură de
Colegiu.

8
Arhiva Colegiului Tehnic Căi Ferate „Unirea” Paşcani
 În prezent, Colegiul Tehnic Căi Ferate „Unirea” Paşcani, prezintă o ofertă
educaţională diversificată şi adaptabilă solicitărilor pieţii muncii la nivel local, zonal
şi regional, atât prin clasele de liceu, precum şi prin clasele de SAM.
Unitatea şcolară din Paşcani oferă în acest moment pregătire în domeniile:
-electrotehnică,
-mecanică.
-servicii,
-matematică-informatică,
-ştiinţe ale naturii,
-fabricarea produselor din lemn,
-electronică şi automatizări,
- comerţ şi servicii.
În anul şcolar 2010 Colegiul Tehnic Căi Ferate „Unirea” Paşcani are :
- un număr de 1385 de elevi,
- 61 de clase,
- 96 de posturi didactice,
- 38 de posturi nedidactice şi didactice auxiliare.
Şcoala beneficiază de :
- 18 săli de clasă,
- 9 cabinete,
- 10 laboratoare,
- o bibliotecă vastă, cu peste 20.000 volume,
- 10 ateliere (5 în cadrul şcolii şi 5 în incinta Remar Paşcani),
- o cantină cu 200 de locuri,
- o sală de sport,
- internat cu 110 locuri,
- Club Şcolar Sportiv, cu 3 specializări (fotbal , rugby si handbal) şi un număr de
154 de elevi.9

BIBLIOGRAFIE:
1. Nechifor,Paul, Paşcani şi împrejurimile* Studii monografice, vol. I, Editura
Junimea, Iaşi, 1997, p. 36.
2. Turculeţ, Dumitru, Istoricul Şcoalei Primare CFR Paşcani. Fălticeni, 1931,
p.9-13.

9
Idem.
 3. Vladovschi, Petru, Istoricul dezvoltării învăţământului în judeţul laşi, pârlea
I, Iaşi, 1972, p. 12-15, 73.
4. Arhiva Colegiului Tehnic Căi Ferate „Unirea” Paşcani.

ANEXA 1. Atelierele CFR Paşcani, astăzi nefuncţionale.

 ANEXA 2. Liniile de cale ferată pe care elevii le traversau in drum spre
ateliere.

ANEXA 3. Fostul sediu al Liceului teoretic CFR, azi Şcoala ajutătoare din Paşcani.
ANEXA 4. Actualul sediu al Colegiului Tehnic Căi Ferate „Unirea” Paşcani