Impostura si plagiat flagrant in mediul academic iesean FOTO

• Serialul cazului flagrant de impostura academica si intelectuala savarsit de Odette Arhip

continua astazi cu prezentarea a nu mai putin de alte patru lucrari de licenta plagiate • Inchipuita
"decanita" a inexistentei facultati de comunicare de la ONG-ul patronat de Niculae Niculescu a
dezvoltat o veritabila rotativa de licente ce poarta "marca sa intelectuala" • Astfel, patru
absolventi au obtinut licenta cu exact aceeasi lucrare, toti fiind coordonati de Odette Arhip • In
2006, in 2007 si in 2008, lucrarea de licenta intitulata "Limbajul publicitar" a trecut fara jena prin
mainile a trei comisii de licenta • Mai mult, comisia din 2008 a vizualizat de doua ori aceeasi
lucrare: o data sub titlul consacrat, "Limbajul publicitar", a doua oara sub titlul "Publicitatea - o
posibilitate de a comunica"

In editiile anterioare, cotidianul BUNA ZIUA IASI a prezentat elemente si aspecte ale gandirii si
carierei universitare ale uneia din marile "personalitati" ale lumii academice romanesti - "prof.
univ. dr." Odette Arhip, "decanul" inexistentei "Facultati de stiinte ale Comunicarii" de la ONG-
ul controlat de "prof. univ. dr." Nae Niculescu si botezat "Universitatea «Petre Andrei» Iasi". S-
au reliefat clar abilitatile intelectuale, contributiile stiintifice si eforturile depuse in activitatea de
"cercetare", acum fiind prezentate elemente ce tin de "caracterul" Odettei Arhip. Daca trasaturile
fundamentale de caracter se manifesta, plenar si autentic, nu in relatiile cu superiorii, ci cu cei
"mici", atunci Dasein-ul Odettei Arhip trebuie decelat in cariera sa didactica, in relatiile cu
studentii. Iar aceste relatii sunt marcate de o calitate atat de evidenta si intr-un mod atat de
profund incat ea, calitatea, trebuie sa tina de insasi esenta fiintei Odettei Arhip. Este
"generozitatea"! Din postura de "decan" si "coordonator", "prof. univ. dr." Odette Arhip a produs
nu mai putin de patru licentiati in Comunicare si Relatii Publice cu exact aceeasi lucrare de
diploma?!

Toate vechi si noua toate

In 2006, "prof. univ. dr." Odette Arhip supervizeaza si gireaza, in calitate de "coordonator
stiintific", o lucrare de licenta a absolventei Anca Pirlog (Pinzariu) pe tema "Limbajul
publicitar". Lucrarea s-a bucurat de aprecierea previzibila si unanima a comisiei de examinare,
care ii acorda absolventei titlul de licentiat in Comunicare si Relatii Publice. Un an mai tarziu, o
alta absolventa a Facultatii de Stiinte ale Comunicarii, Gabriela-Loredana Balauca (Adascalitei),
in tandem cu acelasi "coordonator stiintific", recte "prof. univ. dr." Odette Arhip, se prezinta in
fata comisiei de examinare cu o noua incercare despre "Limbajul publicitar". Noi, de fapt, sunt
doar doua elemente - anul, adica 2007, si numele licentiabilului -, fiindca, in rest, cele doua
lucrari omonime sunt identice pana la tehnoredactare si numerotarea paginilor! Peste inca un an,
in 2008, absolventul Tudor-Eugen Truta isi incearca si el puterile cu "Limbajul publicitar".
Evident, lucrarea este identica cu cele doua deja mentionate, din 2006 si 2007, si "coordonata"
tot de "prof. univ. dr." Odette Arhip, ceea ce, pe langa calitatile intrinseci si deja verficate si re-
verificate ale textului, ii aduce si succesul scontat. Totusi, identitatea nu este completa: pe langa
an si numele absolventului, o grava greseala de tehnoredactare face ca numerotarea sa inceapa cu
o pagina inainte. Adica, acolo unde in lucrarile din 2006 si 2007 era pagina patru, la cea din 2008
e trei, acolo unde era 16, in cea noua e 15 s.a.m.d. In rest, nici o diferenta... Mai mult, in acelasi
an de gratie 2008, industria producatoare de licente si licentiati in Comunicare si Relatii Publice
cunoaste un salt evolutiv. "Coordonata" de aceeasi "prof. univ. dr." Odette Arhip, absolventa
Daniela Decu propune un subiect original: "Publicitatea - o posibilitatea (sic!) de a comunica".
Originalitatea, insa, se termina imediat dupa prima pagina. In afara de an si nume, lucrarea este
identica cu cele doua din 2006 si 2007, inclusiv in ceea ce priveste paginarea si numerotarea!
Doua lucrari cu acelasi titlu in acelasi an trebuie sa fie fost prea de tot, chiar si pentru Odette
Arhip...

Limbajul plagiator

Pentru simplul amuzament, dar si pentru a evidentia functionarea "rotativei de licente" ce poarta
marca "intelectuala" a "specialistului" in jurnalism si stiinte ale comunicarii Odette Arhip, la o
simpla comparatie a copertilor celor patru lucrari, arata foarte clar asemanarile flagrante ce
demonstreaza clar plagiatul de cea mai joasa speta.

Furtul intelectual

In acest din urma caz prezentat, furtul intelectual este atat de complet si de evident, incat
comentariile par de prisos. Nu mai putin de patru absolventi ai Facultatii de stiinte ale
Comunicarii si-au obtinut licenta cu aceeasi lucrare. Desigur, mizeria nu ar fi fost posibila daca
nu ar fi fost protejata si incurajata chiar de catre "decanul" facultatii, "prof. univ. dr." Odette
Arhip, cea care a "coordonat stiintific" fiecare nou plagiat. Pe de alta parte, indiferent cine ar fi
autorul lucrarii "Limbajul publicitar" si implicit al celei botezate "Publicitatea - o posibilitatea de
a comunica", este imposibil de presupus ca acest "coordonator" nu a sesizat furtul, nici macar
atunci cand a girat doua lucrari identice in acelasi an. Si, atunci, ramane explicatia interesului
extrinsec, material, pecuniar al "prof. univ. dr." Odette Arhip, ceea ce face ca tabloul jegului
moral-intelectual sa devina complet...

Plagiat si declaratii false

Reteta unor cariere academice de la Universitatea de Vest

Grupul pentru Reforma Universitara  (GRU), format din profesori de la Universitatea de Vest din
Timisoara, care se pronunta pentru reformarea sistemului educational romanesc în
conformitate cu normele europene, a semnalat în mod repetat existenta unor nereguli si
disfunctii din învatamant, care blocheaza procesul de reforma. GRU a atras atentia asupra
prezentei în universitatile din Romania a unor persoane care nu detin calificare academica si
care s-au strecurat în mediul universitar pe usa din spate, uzand de plagiat, declaratii false si
impostura. Asemenea cazuri au fost dezvaluite în ultimii ani, un rol important în
devoalarea impostorilor academici revenindu-i presei.

 Membrii  GRU au descoperit recent alte doua cazuri de impostura academica, amandoua la
Universitatea de Vest: o declaratie falsa a profesorului Ioan Biris (decan al Facultatii de Siinte
Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii) si un plagiat al generalului în rezerva Vasile
Paul, conferentiar la aceeasi facultate. Ele se adauga mai vechilor cazuri de impostura, între
care cel al asistentului plagiator Ionut Emanuel Crudu a dobandit deja notorietate. ÃŽl evocam
aici si pe acesta din urma, doar pentru a va arata legatura dintre cele trei personaje.

A devenit lector prin... plagiat

 Plagiatul fostului asistent Ionut Emanuel Crudu, de la  Universitatea de Vest, a fost descoperit
de catre proprii sai studenti. El a devenit apoi arhicunoscut prin publicarea în presa a unor
tabele comparative, care dovedeau ca asistentul a preluat masiv, în cartea sa Institutii politice
internationale (Editura Universitatii de Vest, Timisoara, 2002), fragmente, uneori capitole
întregi din autori arhicunoscuti: Robert Goodin si Hans-Dieter Klingemann, Mark Brawley,
Claude-Albert Colliard etc. (plagiatul a fost descris pe larg în revista Banateanul din 25
septembrie 2005). Mai putin cunoscuta a ramas reactia institutionala a conducerii Universitatii de
Vest fata de plagiatul lui Crudu. Comisia de Etica a UVT l-a absolvit pe acesta de orice culpa,
considerand ca plagiatul masiv al acestuia ar fi fost... o eroare de calculator! ÃŽntre timp, fostul
asistent Crudu a promovat lector, pe baza cartii plagiate.

Cariera academica prin... declaratii false

 Fostul propagandist comunist de la judeteana de partid din Arad, Ioan Biris, ajuns între timp
profesor universitar, conducator de doctorate si decan al  Facultatii de Stiinte Politice, Filosofie
si Stiinte ale Comunicarii de la Universitatea de Vest, a declarat în repetate randuri ca este
autorul unei carti publicate în Germania: Raum und Zeit in der Gestaltung der kulturellen
Mentalitäten ,  Institut  fur Philosophie, Logik und Wissenschaftstheorie, München, 1996.
ÃŽn urma cercetarilor întreprinse de catre membrii  GRU, acestia au ajuns la concluzia ca
volumul cu pricina nu exista. Sub titlul amintit a fost identificat de catre GRU un text scurt,
conceput într-o germana cu greseli flagrante de vocabular si cu erori de redactare, care a fost
lipit artizanal într-un fel de brosura de 27 de pagini. Creatia artizanala pe care autorul ei o
prezinta drept carte nu are ISBN (conditie obligatorie pentru orice carte publicata). Mai mult
decat atat, institutul din München, unde autorul pretinde ca a aparut, nu figureaza în lista
editurilor din Germania. ÃŽn  Biblioteca Universitatii din München (universitate la care, asa
cum pretinde d-l Biris, ar fi fost publicata lucrarea) nu apare nici o carte cu acest titlu. Ea nu
apare în cataloagele electronice ale nici unei biblioteci din Germania. Prin urmare, suntem
în fata unei declaratii false, deoarece creatia artizanala pe care profesorul Biris o prezinta
drept volum de autor nu exista ca atare.

Mai grav este faptul ca profesorul Biris s-a folosit si se foloseste în continuare de declararea
falsa a acelei pretinse carti. A promovat concursul de profesor universitar, în anul 1996,
declarand, în lista publicatiilor, ca este autorul unui volum de autor purtand titlul  Raum und
Zeit in der Gestaltung der kulturellen Mentalitaten , volum care nu exista ca atare. A obtinut
titlul de conducator de doctorat prin aceeasi declaratie ce contine si un fals. A afisat pe pagina
de Internet a Universitatii de Vest o autobiografie unde, în lista publicatiilor sale stiintifice,
printre volumele de autor, se numara si pretinsa carte.

 GRU  considera declaratia falsa a profesorului Biris drept un caz extrem de grav.  Considera, de
asemenea, ca faptele relatate îl aduc pe d-l Ioan Biris în incompatibilitate cu statutul de
profesor universitar, de decan si de conducator de doctorate (statut obtinut, asa cum am aratat,
prin declaratii false).

Generalul cu onoarea... plagiata

 Generalul în rezerva Vasile Paul, al carui nume este asociat cu masacrul din Calea Girocului
din Timisoara din decembrie 1989, a devenit cu trei ani în urma conferentiar la  Universitatea
de Vest. Grupul pentru Reforma Universitara a atras atentia, de mai multe ori, asupra
caracterului imoral al angajarii generalului Vasile Paul la o universitate la care studiaza copiii
victimelor din decembrie 1989. De altfel, si statutul academic al generalului Vasile Paul este
unul discutabil. GRU a descoperit ca acesta este autorul unui plagiat. ÃŽn cartea sa intitulata
Centrele de putere ale lumii. De la unipolaritate la multi-polaritate (Bucuresti, Editura Stiintelor
Sociale si Politice, 2003), semnata împreuna cu dr. Ioan Coscodaru, generalul Vasile Paul
reproduce pe mai multe pagini pasaje întregi dintr-un studiu al lui Marian Zulean, intitulat
Redefinirea intereselor fundamentale ale SUA, publicat în Sfera politicii, nr. 63, din
octombrie 1998. Este vorba de un caz tipic de plagiat (furt academic, prin care un autor îsi
însuseste ideile sau formularile altui autor, fara a fi autorizat sa faca acest lucru si fara a cita
sursa de inspiratie).

 ÃŽn anul 2005, în urma unor memorii trimise de diferite asociatii ale victimelor Revolutiei
din 1989, care protestau împotriva angajarii generalului la  Universitatea de Vest, Senatul a
numit o comisie care a investigat cazul. Comisia, formata din profesorii Victor Neumann, Radu
Motica si Petru Urdea, nu a descoperit nimic ilegal sau imoral în angajarea generalului pe
postul de profesor. Specialistii din comisie nu au observat plagiatul, desi, în calitatea lor, ar fi
trebuit sa îl observe.
Plagiatul generalului Vasile Paul este agravat de faptul ca autorul lui l-a folosit pentru a obtine
pozitii si onoruri în mediul academic. În tabelul de mai jos veti vedea cateva exemple care
dovedesc plagiatul comis de Vasile Paul si Ion Coscodaru.

A furat doar doua pagini din doua sute

 Profesorul universitar Paul Vasile a fost descoperit de Grupul pentru Reforma  ca a plagiat.
Raspunsul televizat al faptasului a fost ca a furat doar doua pagini din doua sute. Mai mult,
deoarece a crezut ca nu mai este filmat în studio, a mai apucat sa spuna telespectatorilor ca "se
pisa pe cel din care a plagiat". Victima este distinsul conferentiar Marian Zulean de la
Universitatea din Bucuresti.

MARIAN ZULEAN:

"In mediul academic romanesc acest tip de plagiat este foarte raspandit"

 Grupul pentru Reforma  din Timisoara a descoperit ca profesorul Paul Vasile a plagiat dupa un
articol scris de dvs., in Sfera politicii din ‘98. Ce parere aveti despre aceasta intamplare?

 Stiam de descoperirea  GRU, dar nu aveam nici o intentie de a intreprinde vreo actiune pentru
atestarea dreptului de autor, din mai multe motive. Pe de o parte, nu am incredere in
instrumentele statului roman, dintr-o experienta anterioara, pe de alta parte in mediul academic
romanesc acest tip de plagiat este foarte raspandit si mi se parea minor. Din cate stiu eu, cred ca
ar trebui ca acest lucru sa fie penalizat de catre comisiile de etica ale fiecarei universitati.

 Ulterior, reactiile aproape violente ale domnului general (rez.) Paul m-au facut sa imi schimb
opinia. Acuza pe toata lumea, da telefoane de descurajare voalata si desconsidera autorul,
aproape facandu-l pe acesta vinovat ca a scris cu 5 ani inaintea lui aceste texte. A afirmat ca nu
avea cum sa plagieze pentru ca nu a auzit de numele meu, ba chiar lucruri mai grave... O minima
decenta de-a cauta pe Internet prin  Google Scholar, daca nu are acces la baza de date ISI sau
macar sa citeasca revista 22, unde a aparut o minunata recenzie a cartii Politica de securitate
nationala, co-editata de mine si recomandata de insusi Zbigniew Brzezinski, l-ar fi lamurit. De
acea studiez toate mijloacele legale pe care le am la dispozitie pentru a intreprinde o actiune. Din
punct de vedere moral nu mai este nevoie sa intreprind nimic, s-a compromis singur! (A
consemnat Rodica Palade)

Dincolo de faptul divers

 

 Cazurile prezentate indica, cred, cel putin doua lucruri: precaritatea standardelor de promovare
academica, pe de o parte, si miza culturala si simbolica a demersului nostru. Aplicarea strict
formala a unor criterii cantitative, fara o evaluare corespunzatoare, poate conduce la rezultate
scandaloase cu efecte perverse: nu pot sa nu evoc cazul lui Petru Cretia, care nu a putut tine
cursuri la  Universitatea de Vest "pentru ca nu îndeplinea conditiile" si nu pot sa nu ma
gandesc la zecile de tineri cercetatori, cu doctorate în strainatate, care nu-si gasesc locul în
universitatile romanesti "pentru ca sunt prea tineri". Astfel, "vechiul regim" este asumat integral
si perpetuat, în mentalitate si apucaturi, de o comunitate universitara închistata si paseista.
În conditiile în care restul societatii este în plina transformare, Universitatea devine un
soi de "avanpost al întunericului". Putem sa schimbam legislatia, putem sa semnam tratate
europene, fondul va ramane acelasi. Schimbarea nu poate veni decat din interiorul comunitatii
academice, din dorinta acesteia de a-si asuma o noua identitate si un statut adaptat la o societate
"a cunoasterii", societatea secolului al XXI-lea. Noi  încercam sa dam continut acestei dorinte.
(Paul Kun)

IOAN BIRIS:

"De la cate pagini in sus trebuie sa aiba o carte ca sa fie carte?"

 Pana la inchiderea editiei, Ioan Biris, decanul  Facultatii de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte
ale Comunicarii de la UVT nu a putut fi contactat. Reproducem replica sa consemnata de
publicatia 22 de ore din Timisoara in 12 septembrie 2007: "De la cate pagini in sus trebuie sa
aiba o carte ca sa fie carte? Este o lucrare de autor. Daca cineva vrea sa o numeasca carte de la
60 de pagini in sus, n-are decat".

Dezvoltarea Internetului, miliardele de documente de pe World Wide Web, dar şi modul în care
colectăm informaţiile navigând sau apelând la motoare de căutare, au schimbat modul de
realizare a unei lucrări, fie ea de cercetare, fie eseu şcolăresc. Permiţând includerea simplă a
fragmentelor din alte texte, simplificând şi uşurând plagiatul, dar îngreunând depistarea sa. Când
sunt copiate texte din reţea, vorbim despre plagiat online, sau plagiat cut&paste.

Care-i situaţia în universităţile din SUA? Incă în 1998, Julie Ryan identifica plagiatul online la
17% din studenţii de la George Washington University. Prin simpla căutare cu AltaVista găsise
sursele din care aceştia copiaseră. Relatarea apare în lucrarea lui Ronald B. Standler
http://www.rbs2.com/plag.htm . La un sondaj din 2003 printre studenţii de la Universitatea A&M
din Texas, mai mult de 30% au recunoscut că au plagiat în ultimii ani, copiind texte de pe Web
sau din alte părţi [1]. 75% dintre studenţii chestionaţi în acel sondaj au admis că au copiat în
ultimul an. "Cel mai cumplit lucru a fost atitudinea generală a studenţilor cum că plagiatul nu-i
mare lucru," constata o profesoară de acolo. "Mulţi par a judeca că dacă un document este pe
Internet, el este al tuturor."

“Copiatul este o chestiune legată de vârstă în şcolile americane. Dar în timp ce profesorii se
lamentează, deplângând declinul eticii studenţilor, s-a făcut prea puţin pentru a contracara
această situaţie.” Aprecierea îi aparţine lui Todd Ackerman [1].

"Profesorii tind să se ascundă după deget, să se facă că nu observă această stare extrem de gravă"
consideră profesorul de fizică Lou Bloomfield, de la Universitatea din Virginia [2], profesor care
a pus singur la punct un program de detecţie a plagiatului, după un incident dintr-una din clasele
sale. "

În Germania există o puzderie de site-uri care oferă studenţilor şi elevilor leneşi materiale pentru
temele de casă, lucrările semestriale, sau chiar lucrările de diplomă. Iată câteva din aceste centre
foarte populare în rândurile tineretului german, care oferă rezumate, comentarii, biografii şi chiar
lucrări de licenţă, în limba germană: www.referate.de, www.referate-hausaufgaben-net.de,
www.referate-download.de, www.pausenhof.de, www.krref.krefeld.schulen.net,
www.spickzettel.de, www.fundus.org, www.referate.heim.at .

La noi, pentru referate, comentarii, lucrări pe româneşte (dar nu vă bazaţi pe corectitudinea

gramaticală) există e-referate.ro, referate.online.ro, www.referateonline.com, www.c-
referate.go.ro, sau www.referat.ro .

Părerile asupra acestor centre Web şi a materialelor oferite acolo, sunt desigur împărţite.

Ceea ce este clar e că în această perioadă a Internetului, ca paradis al leneşilor, plagiatul este în
creştere. Un studiu recent în SUA, indica că 41% dintre studenţi admit plagiatul "cut-and-paste",
adică preluarea de texte sau imagini din felurite surse din Internet, fără să le menţioneze -
atribuie. Cu peste 10% mai mulţi decât la sfârşitul deceniului trecut. Doi din trei studenţi au spus
că asta n-ar fi o problemă serioasă!

Mulţi numesc plagiatul ca fiind o victimă fără victimă. Prima din ele ar fi adevăratul autor,
furându-i prestigiul. De cealaltă parte se află cel care plagiază, întrucât multe articole, lucrări de
licenţă se fac la comandă sau sunt libere pe net, chiar şi fără autor. “Eliminarea plagiatului, spune
Bloomfield, nu înseamnă eliminarea sau condamnarea plagiatorilor, ci mai degrabă sprijinirea
oamenilor oneşti prin asigurarea unui mediu academic corect. Procesul de plagiat necondamnând
niciodată pe nimeni, din cauza reacţiei comunităţii intelectuale”.

Ne-am obişnuit deja să auzim texte de genul: “Dacă plagiaţi vă dau 1!” sau “Nu veţi fi admişi în
examen”. Sunt de părere că plagiatul ţine de cultura generală a fiecăruia şi poate fi o îndatorire a
profesorului să explice cum şi în ce situaţii trebuie introduse citate, cum trebuie făcute referirile
şi ce trebuie acestea să includă. Multe facultăţi, îngrijorate de numărul tot mai mare de lucrări
plagiate au introdus cursuri de comunicare şi redactare în favoarea studenţilor (cum este şi cazul
nostru), elaborând lecţii detaliate asupra sensului şi implicaţiilor plagiatului, cu numeroase
exemple, cu sfaturi pentru evitarea sa (de exemplu, cursurile WTS, de la Indiana University
Bloomington: “Plagiarism: What It is and How to Recognize and Avoid It?”
Plagiatul reprezintă însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau
textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentându-le drept
creaţie personală. [1]

Autorul real poate fi o persoană, o organizaţie, sau poate include mai multe persoane sau
organizaţii, inclusiv o comunitate de contributori - precum Wikipedia. Indiferent de tipul
autorului real, şi de forma de publicare (anonimă, sub pseudonim, sau sub numele real),
preluarea creaţiei acestuia fără specificarea corectă a sursei reprezintă plagiat. De asemenea,
plagiatul este distinct de încălcarea drepturilor morale ale autorului sau de încălcarea drepturilor
de autor. De exemplu, susţinerea publică unei lucrări de diplomă cumpărate de la o firmă
specializată în redactarea lucrărilor de diplomă reprezintă plagiat - deşi nu încalcă nici un fel de
drept de autor sau de proprietate intelectuală. [2].

În zilele noastre, plagiatul este accentuat de internet şi de uşurinţa de a prelua online lucrări de
doctorat, de cercetare, articole, idei, imagini. Plagiatul bazat pe texte din reţea este denumit în
prezent plagiat online.

Cuvântul „plagiat“ vine din latinescul „plagium“, care se traduce prin „a vinde altora sclavi
furaţi sau care nu aparţin vânzătorului“. Termenul şi-a păstrat până acum sensul originar, pentru
că el este, din punct de vedere semantic, sinonim cu furt.