Suntem certareti. Ne plac procesele sau suntem impinsi in judecati de abuzuri si “tepe”.

Recesiunea economica a adancit dramatismul conflictelor si parca fiecare conflict e o

lupta pentru supravietuire. Am auzit ca sunt termene date de instante deja pe toamna lui
2011. In stilul asta, copiii notri vor beneficia de dreptatea care ni se va face prin
tribunalele romanesti.
Lipsa indemanarii in a planifica, atat datorita deficientelor micilor intreprinzatori cat si a
“flexibilitatii” sistemului fiscal, creaza sincope pe care apoi fiecare si le regleaza cum
poate astfel incat el sa fie cel mai putin “sifonat”. Asa ca toate aceasta sfarsesc in justitie.
Si de aici...Dumnezeu cu mila.
Mica Reforma in justitie se pare ca a scos la lumina o profesie care exista in Romania de
ceva ani, iar in restul lumii civilizate de mai multe decenii, profesia de mediator. Putin
cunoscuta la noi pana in prezent, medierea pare ca isi gaseste locul ei intre metodele
alternative de rezolvare a conflictelor. Desi este o metoda mai “de finete”, sunt curios
daca va fi imbratisata la noi. Sunt avantaje care daca vor fi facute cunoscute, vor genera
beneficii tuturor. Instantele vor fi degrevate de multele dosare aflate pe rol, partile sunt
cele care preiau impreuna responsabilitatea asupra solutionarii conflictului, iar timpul
necesar ajungerii la o solutie este in totalitate in responsabilitatea partilor, putand ajunge
chiar si la cateva ore, spre deosebire de luni sau chiar ani, in cazul instantelor. Mediatorul
este neutru si impartial iar procedura si discutiile sunt si raman confidentiale.
Sunt motive suficiente sa directioneze multe dintre conflictele noi sau chiar din cele
existente in afara salilor de tribunal. Succesul acestei posibilitati este doar o chestiune de
timp, care tine de educatia noastra, in care mintea limpede prevaleaza asupra
sentimentelor negative, distrugatoare.
Nu numai in aceste cazuri, ci in general, incapatanarea de obtine o anumita suma de bani
sau un anumit avantaj la care ne simtim indreptatiti face ca discutii si conflicte sa
degenereze ajungand in tribunale, iar banii care ni se datorau nu mai au mare valoare, mai
ales daca, Doamne fereste, intre timp dam faliment.
Fie in viata privata, fie in situatii de afaceri, adaptabilitatea rezolva multe batai de cap.
Doar ca aceasta adaptabilitate presupune controlul orgoliului. Chiar daca suntem un
popor viteaz si “mandru de istoria noastra”, sa nu uitam ca suntem totusi o tara mica.
Suntem o tara mica, cu oameni care isi fac simtita prezenta in toata Europa intr-un mod
amestecat, presarat de neplaceri si generalizari rasiste. In rarele cazuri in care primim
bani gratuit (vezi fondurile europene) ne balbaim in a face ceea ce trebuie ca sa-i
acceptam. Si va veni si nota de plata, de asta trebuie sa fim siguri. Pana in 2013, avem
obligatia sa “peticim” ramurile in care nu suntem competitivi. Dupa realizarea
investitiilor cu fonduri europene, dupa expirarea perioadelor de angajament contractual,
companiile care vor implementa cu succes aceste investitii, nu vor putea fi impiedicate sa
fuzioneze sau sa fie preluate de altele din exterior.
Nu cred ca o culoare politica sau alta pot avea merite deosebite in rezolvarea situatiei
actuale prin care trece Romania, pentru ca masurile care trebuie adoptate nu au culoare
politica, ci sunt sub imperiul urgentei economice si al optimizarii managementului
administratiei publice. Ceea ce ne lipseste e mai degraba o coordonare si coerenta in ceea
ce facem (Ce facem? De ce facem? Cu ce scop? Cum facem?) si control permanent in
unitati de timp mici al rezultatelor intermediare.
Din pacate, la noi, stanga si dreapta (si aici vorbesc in sens larg, de la doi colegi pana la
cele doua mari curente politice) nu stiu una de cealalta si parca apartin unor organisme
diferite. Asa ca ce am putea sa ne dorim pentru anul care vine? Sa avem parte macar de
bine, daca nu se poate mai bine.