Comportamentul in grup la varsta pubertatii

În intervalul dintre vârsta de 10 şi cea de 20 de ani oamenii cunosc o lungă tranziţie de

la copilărie la maturitate, o serie de transformări din punct de vedere bio-social, cognitiv şi
socio-cultural.

Pubertatea
În cazul fetelor pubertatea debutează la vârsta de 9-10 ani, la băieţi 11-12 ani. Fetele
tind să fie mai mari decât băieţii în această perioadă. Pe la 14-15 ani băieţii le ajung din
urmă.Pubertatea reprezintă perioada de dezvoltare fizică rapidă şi de maturizare sexuală care
încheie ciclul copilăriei şi îl apropie pe tănăr de vârsta adultă.
Vârsta de debut a pubertăţii diferă de la un copil la altul: de regulă, copiii observă
primele schimbări ale corpului lor în perioada cuprinsă între vârsta de 8 şi 14 ani. La fete
aceste schimbări debutează cu un an sau doi mai devreme decât în cazul băieţilor.
Două dintre sentimentele constante ale pubertăţii şi adolescenţei sunt nemulţumirea şi
subaprecierea. Dat fiind impactul semnificativ al subiectivităţii şi al comparaţiei asupra vieţii
adolescentului, acesta are impresia că nu se ridică la „standardele” de frumuseţe sau de
atracţie fizică în vederea dobândirii respectului, admiraţiei şi iubirii celorlalţi. De unde şi
apelul – în special în cazul fetelor – la tot felul de improvizaţii vestimentare şi faciale pentru a
fi în pas cu moda, pentru a atrage privirile sau pentru a corespunde tiparelor de frumuseţe
livrate de mass-media.
Odată cu pubertatea, trupul pare a scăpa de sub controlul tânărului, atât din punct de
vedere fizic, cât şi emoţional
Fiecare adolescent are propria sa atitudine faţă de transformările trupului său. Această
atitudine poate fi influenţată de percepţia sa faţă de schimbările fizice, de dialogul cu părinţii
sau cu ceilalţi tineri, de sincronizarea maturizării sexuale cu cea a restului adolescenţilor,
precum şi de cultura societăţii şi valorile sociale care se raportează la semnificaţia maturizării
sexuale în perioada adolescenţei. Adolescentul are un puternic sentiment de intimitate privind
aceste transformări, despre care nu prea discută cu prietenii de sex opus ori cu părinţii de sex
opus.Diferenţa dintre fete şi băieţi în ceea ce priveşte evoluţia fizică are impact asupra
comportamentului.
Băieţii aflaţi la începutul adolescenţei recurg la ostentaţie fizică pentru a se impune în
faţa fetelor: fie apelând la comportamente acceptabile social, ca de exemplu practicarea unui
sport care le fortifică musculatura, fie prin comportamente mai puţin tolerate cum ar fi
apelarea la sprjinul grupului pentru a le ridiculiza sau necăji pe fete.
Copilul care nu „ţine pasul” cu dezvoltarea fizică a celor de vârsta sa se poate simţi izolat şi
ridicol. Băieţiii îşi doresc ca procesul de creştere fizică să fie cât mai rapid: a fi cel mai înalt
din clasă poate fi un avataj şi un motiv de mândrie, în vreme ce a fi încă un „copil” între tineri
poate fi un motiv de suferinţă.
Cu toate acestea, există destule elemente - cum ar fi vocea piţigăiată, aflată în
„tranziţie” – care îl fac şi pe cel mai „reuşit” specimen de adolescent să se simtă uneori ridicol

ORIZONTUL COGNITIV
Înainte de pubertate, majoritatea copiilor au deja un mod clar şi trainic de raportare la
lume. Dar, odată cu ivirea pubertăţii şi a transformărilor hormonale, această stabilitate e
pierdută.Trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă poate explica dificultăţile pe care
adolescentul le întâmpină în primul an de liceu. Odată capabil să gândească abstract,
adolescentul îşi poate imagina viitorul în prezent, poate reflecta asupra trecutului şi este
capabil să ia o serie de decizii pe termen lung, decizii care sunt în strânsă legătură cu un viitor
imaginat. Adolescentul poate opera cu idei în minte, fără a le pune în practică.
 Înainte de adolescenţă, acţiunea este sinonimă cu gândirea şi gândirea este sinonimă
cu acţiunea. De-a lungul adolescenţei, gândirea necesită o minimă acţiune, întrucât gândirea
pătrunde pe tărâmul ideilor şi imaginaţiei. Astfel, atunci când adolescenţii stau cu orele în
camera lor ascultând muzică, părând pierduţi pentru umanitate, e posibil ca de fapt ei să-şi
folosească abilităţile nou-dobândite, abilităţi care din nefericire nu sunt într-atât de invizibile
pentru părinţi ca învăţarea mersului pe bicicletă.
http://clubuldesocioumane.wordpress.com/psihologia-adolescentului-2/
http://www.scribd.com/doc/14150892/14/Comportamentul-in-grup