CUPRINS

CAPITOLUL 1
Prezenarea echipamentului
1.1 Generalităţi
1.2 Principiul de funcţionare

CAPITOLUL 2
Tipuri de degradare specifice compresorului cu piston
2.1 Diferite tipuri de uzuri întâlnite la compresoarele cu piston
2.2 Probleme speciale privind exploatarea compresoarelor cu piston

CAPITOLUL 3
Soluţii propuse pentru creşterea durabilităţii compresorului cu piston

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

1
 CAPITOLUL 1
PREZENTAREA ECHIPAMENTULUI

1.1 Generalităţi

Maşinile hidraulice care vehiculează fluide compresibile (aer, gaze), în scopul

modificării presiunii lor se numesc compresoare.
Din punct de vedere energetic, compresorul este o maşină de lucru care ridică energia
specifică a gazului care îl parcurge. Diferenţa esenţială între pompă şi compresor constă
în faptul că, în timp ce pompa ridică energia lichidelor incompresibile, compresorul,
lucrând cu gaze, modifică presiunea şi deci volumul lor (procesul modificării presiunii
este legat de modificarea volumului precum şi a energiei interne, fiind astfel un proces
termic). Compresorul este deci o maşină hidraulică în care se produce modificarea nu
numai a energiei specifice ci şi a energiei termice a gazelor în timp ce în pompă are loc
numai modificarea energiei specifice a lichidelor.
Energia cedată gazului în timpul procesului de comprimare, respectiv diferenţa între
energia conţinută înainte şi după comprimare, constă într-o anumită creştere a energiei
calorice, a energiei cinetice şi a energiei potenţiale a gazului. Din punct de vedere practic
prezintă interes numai creşterea energiei potenţiale (creşterea presiunii gazului), deoarece
energia calorică se disipează în timpul mişcării prin conducte, iar creşterea energiei
cinetice, înainte şi după compresor este neînsemnată.
Unitatea de măsură a creşterii presiunii gazului care a trecut prin compresor este
raportul presiunii finale P2 faţă de cea iniţială P1, numit grad sau raport de comprimare.

P2 , (1)
ε=
P1
Unde: ε - raportul de comprimare.

2
 Compresoarele volumice cu piston se caracterizează prin periodicitatea procesului de
comprimare, motiv pentru care necesită supape; sunt indicate pentru debite mici şi
presiuni oricât de mari. Gradul de comprimare pentru un cilindru variază între 3,5 şi 6. Se
poate ajunge la un grad de comprimare de 1000, aceasta realizându-se prin comprimarea
succesivă în mai multe trepte. Aerul comprimat se foloseşte la comenzile pneumatice de
la instalaţiile de foraj şi la acţionarea diferitelor scule şi dispozitive cât şi la forajul cu aer.

1.2 Principiul de funcţionare al unui compresor cu piston

Principiul de funcţionare al compresorului cu piston constă în mărirea şi micşorarea

succesivă a volumului de gaze dintr-un cilindru cu ajutorul unui piston care execută o
mişcare liniară alternativă.

5
7
4 6 10 11

3 8 9 ω

Fig.1.1 Schema de principiu a unui compresor cu piston

3
În figura 1 este prezentată schema de principiu a unui compresor cu piston în care:
1 - este conducta de aspiraţie; 2 – supapa de aspiraţie; 3 – conducta de refulare; 4
– supapa de refulare; 5 – cilindrul compresor; 6 – piston; 7 – segment; 8 – tija pistonului;
9 – capul de cruce; 10 – biela; 11 – manivela.

Sunt cazuri în care arborele cotit al compresorului este comun cu al motorului termic de
acţionare, o parte din manetoane fiind antrenate de bielele motorului, celelalte antrenând
bielele compresorului. Un astfel de utilaj se numeşte motocompresor. În celelalte cazuri,
de obicei la acţionarea electrică, compresoarele sunt antrenate printr-o transmisie ( de
unde şi numele de compresoare cu transmisie), sau cuplate direct la motor.
Cilindrii - pot fi prelucrati prin procedee de precizie ridicată, direct in corpul carterului,
până la suprafaţa oglindă, sau pot fi realizaţi din camaşi amovibile prelucrate din fontă
extrafină centrifugată, având tot suprafaţa oglindă. Partea inferioara a camaşii se
montează pe carter, iar în partea superioară a acesteia se monteaza supapele de aspiraţie.
Diametrul interior defineşte alezajul D, exprimat in milimetri. Chiulasa care inchide
cilindrii poate sa fie comună pentru mai multi cilindri.
Pistonul - este realizat din aliaj de aluminiu, cu o prelucrare particulară a capului,
conformă cu forma supapelor, in scopul reducerii la minim a spaţiului mort. Pistonul este
prevăzut cu doi sau trei segmenţi din fontă cromată si un segment raclor pentru uleiul de
ungere.
In fusta pistonului sunt prevăzute orificiile pentru montarea bolţului, realizat sub forma
tubulara din oţel de înalta rezistenţă (90 kgf/mm2). Pe bolţ este asamblat piciorul bielei.
Deplasarea pistonului între punctul mort interior şi punctul mort exterior, constituie cursa
S, exprimată in milimetri şi indicată de firmele constructoare in cataloage.
Pentru a menţine viteza vaporilor la trecerea acestora prin supape, într-un domeniu de
valori convenabile, se realizează rapoarte D/S de ordinul 1,3…1,4. În plus, în general nu
se depaşeşte o viteză medie liniară a pistoanelor, de 4 m/s. În consecinţă se pot scrie două
relaţii care permit definirea limitelor acceptabile ale S si D, pentru turaţiile de sincronism
ale motoarelor electrice de antrenare a compresoarelor:

4
 (2)

Supapele - sunt realizate din discuri inelare concentrice, cele de aspiraţie la periferie,
iar cele de refulare în zona axială. Cursa supapelor este redusă, iar secţiunile de trecere se
calculează pe baza urmatoarelor viteze:
30-40 m/s pentru freoni;
50-60 m/s pentru amoniac.
Canale sau colectoare - vaporii de agent frigorific sunt admisi în cilindrii şi sunt
evacuaţi din aceştia prin intermediul canalelor sau colectoarelor, care sunt realizate in
carter sau în afara acestuia. Ultima soluţie constructivă evită supraincalzirea vaporilor
aspiraţilor datorită contactului cu masa metalica a carterului, care în timpul funcţionării
compresorului este caldă.
Ciclul de funcţionare al compresorului cuprinde patru faze distincte, corespunzătoare
unei curse duble a pistonului.
Ciclul de funcţionare este legea de variaţie a presiunii pe piston, la efectuare unei curse
complete (figura 2).

Spatiu mort Cilindru Piston

Cursa
p
4 3

1 2
Vm V

Fig.1.2 Ciclul de funcţionare a unui compresor.

5
 a. Aspiraţia - începe în punctul 1, în momentul când se deschide supapa de aspiraţie,
şi durează până în punctul 2, numit punct mort interior.
b. Comprimarea – are lor cursa de întoarcere a pistonului din punctul 2 până în
puntul 3 (după închiderea supapei de aspiraţie). În timpul acestei faze, gazul îşi
micşorează volumul şi îşi măreşte presiunea treptat până la valoarea necesară refulării.
c. Refularea - începe în punctul 3 în momentul când se deschide supapa de refulare
sub acţiunea presiunii gazelor din cilindru care depăşeşte puţin presiunea din conducta de
refulare. În timpul acestei faze, presiunea rămâne constantă, deoarece cilindrul comunică
direct cu conducta de refulare.
d. Destinderea - are loc din momentul când pistonul părăseşte punctul mort exterior
4, până când se deschide supapa de aspiraţie în punctul 1. Când pistonul porneşte înapoi,
supapa de refulare se închide şi gazul cuprins în spaţiul mort (V0), la presiunea de
refulare, îşi măreşte volumul şi îşi micşorează presiunea până ce ajunge puţin sub limita
de aspiraţie. În acest moment, supapa de aspiraţie se deschide şi cilul reîncepe. Spaţiul
cuprins în interiorul diagramei, reprezintă, la o anumită scară, lucrul mecanic consumat
de compresor într-un ciclu (deoarece suprafaţa închisă este dată de produsul pV care,
dimensional, este un lucru mecanic). În timpul comprimării volumul gazului se
micşorează iar presiunea şi temperatura lui se măresc. La destindere lucrurile se petrec în
sens invers.

6
 CAPITOLUL 2
TIPURI DE DEGRADARE SPECIFICE COMPRESORULUI
CU PISTON

2.1 Diferite tipuri de uzuri întâlnite la compresoarele cu piston

La temperaturi ridicate, chiar inferioare temperaturile de aprindere, uleiul se poate

descompune, iar compuşii volatili în prezenţa aerului dau amestecuri explozive.
Aprinderea acestui amestec, din cauza temperaturii ridicate sau în urma unei scântei,
poate provoca distrugerea compresorului prin explozie. Pentru evitarea acestor neajunsuri
se recomandă:
a). Să se folosească pentru ungerea compresorului numai uleiuri cu temperaturi de
aprindere ridicate.
b). Ungerea compresorului să nu fie prea abundentă;
c). Cilindrii compresor şi rezervoarele intermediare să nu fie permanent răcite cu apă;
d). Să se prevadă robinete de golire, în punctele cele mai joase, la răcitoarele
intermediare şi rezervorul de aer pentru evacuarea condensatului şi a uleiului antrenat din
cilindru.

Ungerea cilindrului, în scopul reducerii frecării între piston şi cilindru, se face cu uleiuri
de bună calitate: STAS 742-88 indică, pentru ungerea compresoarelor, uleiuri rafinate cu
temperaturi de aprindere între 205 şi 260 °C .
Pentru menţinerea proprietăţilor de ungere ale uleiului, nu trebuie admise temperaturi în

cilindru mai mari de 180 °C , deci T2ad ≤ 273 + 180°C = 453°K .

7
 Pentru cazul cel mai nefavorabil (transformarea adiabată)

p ⋅ V k = ct ⇒ p1V1 = RT1 şi p 2 V2 = RT2

(3)

p1V1 p 2 V2
= =R - ecuaţia de stare a gazului, (4)
T1 T2
k −1
T2 = T1 ⋅ ε k , (5)

Valoarea limită ε lim , apare când T2 = T2max:

k
T  k −1
ε lim =  2max  , (6)
 T1 

Făcând înlocuirile numerice în relaţia (6), rezultă că gradul maxim de compresie

pe o treaptă are valorile : 4,2 pentru aer şi 6,7 … 7,5 pentru gazele de sondă.

Cilindrii , dupa un timp de funcţionare , prezintă uzuri normale devenind uşor ovali sau
uzuri anormale ca zgârieturi si crăpături . Aceste uzuri se determină prin măsuratori
precise cu ajutorul comparatoarelor , în mai multe puncte şi în mai multe direcţii .
Zgărieturile se constată vizual sau prin pipăire , iar crapaturile prin pipăire sau la proba
hidraulică . Reparaţia începe prin sudarea crăpăturilor şi a flanşelor rupte , cilindrii se
strunjesc apoi la interior pentru a se obţine o suprafaţă perfect cilindrică şi apoi se
rectifică pentru ca suprafaţa să devină perfect lucioasă . Daca pereţii cilindrilor devin prea
subţiri se procedează la bucşarea sau înlocuirea lor . Cilindrii prevazuţi din construcţie cu
bucşe se rectifică asemănător , iar când bucşele se subţiază sub grosimea admisă se
înlocuiesc .
Pistoanele se înlocuiesc cu pistoane noi sau bucşele cilindrilor se pot recondiţiona prin
strunjirea suprafeţei cilindrice a canalelor pentru segmenţi şi a gaurilor de bolţ.

8
 Tipurile pistoanelor – mecanisme bielă-manivelă şi cutiile de etanşate sunt
asemănătoare cu cele de la pompe . Supapele compresoarelor se uzează la suprafaţa de
etanşare de la scaune iar discurile îşi pot pierde elasticitatea sau se rup . Reparaţia
supapelor constă în rectificarea scaunelor , înlocuirea discurilor crăpate sau deformate şi
a arcurilor rupte .

Lipsa de ulei duce la uzarea prematurã a echipamentului. Surplusul de ulei produce aer
comprimat murdar si duce la murdãrirea supapelor (pierderea puterii) si a întregului
echipament.
Condensul acumulat în interiorul vasului de presiune trebuie evacuat periodic adica in
fiecare zi la sfirsitul lucrului. Cantitatea de condens depinde de umiditatea aerului si de
conditiile de functionare; ea este mai mare la temperaturã ambiantã ridicatã si la o
solicitare mai mare a compresorului si mai micã la temperaturã ambiantã scazutã si
solicitare mai micã a compresorului. De aceea trebuie sã asigurati aportul de aer rece
pentru aspiratia compresorului si evacuarea rapidã si corectã a aerului cald de rãcire.
Compresoarele trebuie instalate în încãperi uscate si ferite de înghet.
Condensul îngheatã la temperaturi sub 0oC si poate deteriora echipamentul.

Supapele de aspiraţie şi refulare de la capul cilindrului compresorului sunt piesele cele

mai solicitate fiind astfel supuse unei uzuri normale. Cînd se defecteazã supapa de
aspiratie, scade foarte mult randamentul compresorului dar fãrã ca acesta sã se
încãlzeascã prea tare. Dupã demontarea filtrului se poate stabili la ştutul de aspiraţie dacã
aerul aspirat este împins din nou înapoi, parţial sau total.
Dacã se defecteazã supapa de refulare scade randamentul, compresorul atingînd numai
o presiune de max. 2-4 bar.
În ambele cazuri trebuie oprit imediat compresorul. curãţate sau înlocuite supapele
defecte.
Corpurile strãine ca şpanul sau uleiul carbonizat, care ajung în camera de presurizare,
trebuie îndepãrtate cu grijã dupã demontarea capului cilindrului pentru a nu deteriora
pistonul.

9
 Aerul produs de compresor conţine praf, apă şi ulei. Praful şi uleiul poluează produsul
final (pentru fiecare producere conform standardului ISO este indicat conţinutul
admisibil). Existenţa apei (condensatului) are drept consecinţă coroziunea şi de asemenea
este inadmisibilă în tehnologiile majorităţii proceselor de producere.

2.2 Probleme speciale privind exploatarea compresoarelor cu piston

- Răcirea cilindrului compresor:

Aceasta conduce la reducerea consumului energetic necesar acţionării. Totuşi, în cazul
răcirii cu apă, acest avantaj este anihilat datorită investiţiilor suplimentare şi consumului
de energie la pompele auxiliare. Motivul care face ca răcirea să fie indispensabilă pentru
buna funcţionare a compresorului, este îndepărtarea pericolului de coxare.
În cazul compresoarelor de aer, de mică putere, răcirea se face în atmosfera ambiantă,
pentru mărirea suprafeţei de schimb corpul fiind prevăzut cu aripioare.
În cazul răcirii cu apă, aceasta circulă prin pereţii realizaţi în construcţie
dublă(figura4.21).

Cantitatea de căldură (Q) ce trebuie evacuată, se poate calcula cu relaţia:

Q = Q1 + Q2 (7)
unde:
Q1 – cantitatea de căldură degajată pentru realizarea compresiei politrapice;
Q2 – cantitatea de căldură produsă datorită frecărilor.

10
Răcirea cu apă să se facă astfel încât să se realizeze condiţiile:
Te − Ti = 10...15°K ; Te ≅ 318°K ( t e ≅ 45°C ); (8)
unde Te şi Ti sunt temperaturile apei la intrarea, respectiv ieşirea din compressor

O defecţiune la sistemul de răcire, conduce imediat la coxări, dilatări, gripări, deci la

avarierea compresorului. Din acest motiv, compresoarele sunt prevăzute cu pâlnii de
control pentru apă, sau în cazul celor moderne, de mare putere, cu sisteme de semnalizare
şi deconectare automată. Staţiile mari de compresare sunt prevăzute cu o gospodărie

11
specială pentru apă, echipată cu pompe (de obicei centrifuge), care asigură recircularea
acesteia pe traseul compresoare - turn de răcire - compresoare.
- Răcirea intermediară:
Apare în cazul comprimării în trepte. Este necesar un consum de ( 3...8) ⋅10 −3 m 3 apă
pentru un m3 de gaz comprimat. Cu fiecare 3…4 °K de reducere a temperaturilor gazului,
consumul energetic scade cu 1%. Se folosesc schimbătoarele de căldură, de tipul cu
fascicol tubular şi cap flotant. Capul flotant având posibilitatea deplasării libere în manta
nu apar tensiuni termice datorate dilatărilor în fascicolul tubular.

- Cuprarea - poate să afecteze în primul rând piesele care prezintă toleranţe de

prelucrare strânse şi care sunt supuse unor temperaturi ridicate în timpul funcţionării.
Câteva exemple de asemenea piese sunt supapele, lagărele palier şi pompa de ulei. Stratul
fin de cupru care se poate depune pe aceste piese provine de pe suprafeţele interioare ale
ţevilor din care este realizat circuitul frigorific.
În figura urmatoare este prezentat manetonul unui arbore cotit, care în partea stângă
prezintă urme de cuprare.

Fig. 2.1 Maneton cu urme de cuprare

12
 Depunerile de cupru formate pe maneton sunt antrenate în mişcare de rotaţie de către
bielă şi formează rapid mici biluţe care se încrustează adânc în aluminiul capului bielei.
La compresoarele deschise, aceste depuneri de cupru se încrustează adesea în garnitura
de etanşare, reducând eficacitatea acesteia.
Pompa de ulei din partea dreaptă a imaginii este foarte cuprată. O pompă cu acest tip
de angrenaj trebuie să fie ajustată foarte precis pentru a asigura debitul şi presiunea
necesare uleiului de ungere.

Fig. 2.2 Pompă de ulei cuprată

Depunerile de cupru de pe piesele interioare ale pompei, anulează jocul minim

prevăzut între aceste piese şi pot provoca griparea pompei sau chiar ruperea arborelui
motor.

13
 Acest tip de accident, determină cel mai des urmări grave pentru palierele şi bielele
compresorului, chiar dacă acesta este oprit rapid de sistemele de automatizare care
sesizează reducerea presiunii uleiului. Uneori, aceste defecte grave sunt provocate chiar
de personalul de întreţinere care rearmează presostatul de ulei, repornind compresorul,
fără a sesiza că ungerea a devenit inexistentă.
Cauzele cuprării se regăsesc în faptul că acest fenomen se produce în două etape:
- Dizolvarea şi transformarea cuprului în compuşi derivaţi;
- Depunerea cuprului în urma unei reacţii electrochimice.
Cantitatea de cupru dizolvată în urma reacţiilor chimice produse de ulei şi agentul
frigorific, depinde de natura uleiului şi de prezenţa impurităţilor.
Elementul comun al celor două faze, dizolvarea şi depunerea în reprezintă temperatura
ridicată.
Cuprarea este favorizată şi de utilizarea unui ulei de ungere diferit de cel recomandat
de producător. Anumite uleiuri reacţionează în măsură maimare cu agentul frigorific,
determinând formarea de depuneri, care la rândul lor favorizează cuprarea.
Prezenţa aerului, a umidităţii şi a altor agenţi contaminanţi, tribuie decisiv la
accelerarea procesului de cuprare.

- Contaminarea cu aer şi corpuri străine - reprezintă o problemă serioasă a

instalaţiilor frigorifice.
Anumite corpuri străine, produse chimice sau brazurile, pot să amorseze reacţii
chimice în prezenţa aerului, sau să altereze moleculele de ulei. Această situaţie asociată
cu temperaturi de refulare ridicate poate să ducă la formarea de acizi, noroi, sau ambele
elemente simultan.
În aceste condiţii frecările devin din ce în ce mai mari, iar în sistem se generează un
proces autodistructiv care se intensifică în urma unui noi serii de reacţii chimice şi mai
complexe care produc oxizi şi elemente care pot produce decuprarea (dizolvarea ţevilor şi
cuzineţilor).
Cauzele contaminării cu aer şi corpuri străine pot fi în principal:
- Erorile de montaj;
- Procesul de realizare a brazurilor;

14
- Erori de schimbare a uleiului.

Oxizii din circuitul frigorific pot să facă parte din categoriile:

- Oxid roşu de fier (Fe2O3);
- Oxid negru de fier (Fe2O4);
- Oxid roşu de cupru (Cu2O);
- Oxid negru de cupru (CuO).
În figura urmatoare sunt prezentate trei filtre de ulei, cel de deasupra este curat, în timp
ce restul sunt contaminate.

Fig. 2.3 Filtre de ulei contaminate

Agentul de contaminare este un oxid care provine de pe suprafaţa ţevilor sau din
interiorul compresorului. Acest oxid a fost vehiculat de către agentul frigorific prin tot
circuitul, a ajuns în uleiul din carter, iar apoi în filtrul de ulei.
Filtrul din partea inferioară a imaginii a fost atât de colmatat încât cădrea mare de

15
presiune pe filtru a determinat crăparea pereţilor filtrului.
Un filtru ajuns în această stare, diminuează ungerea palierelor compresorului şi a
capurilor bielelor, determinând realizarea de strângeri între părţile mobile ale
compresorului.
Aceaste strângeri produc aceleaşi efecte ca şî în cazul scăderii nivelului uleiului.
În cazul prezenţei oxizilor, se vor găsi adesea fragmente de materiale oxidate
încrustate în suprafeţele cele mai puţin rezistente ale palierelor.
Gravitatea defecţiunilor produse este proporţională cu reducerea debitului uleiului de
ungere. Primele paliere afectate sunt cele mai depărtate de pompa de ulei. Pereţii
cilindrului fiind lubrifiaţi prin barbotare, nu prezintă în mod normal nici o urmă de
deteriorare.
Cauzele prezenţei oxizilor în circuitul frigorific sunt reprezentate în primul rând de
încălzirile produse în timpul realizării brazurilor cu argint.

16
 CAPITOLUL 3
SOLUŢII PROPUSE PENTRU CREŞTEREA DURABILITĂŢII
COMPRESOARELOR CU PISTON

Montarea compresoarelor
Indiferent de tipul constructiv , compresoarele se montează pe fundaţii de beton
independente de fundaţia clădirii în interiorul căreia sunt montate .
Montarea compresoarelor cu piston – nu prezintă mare dificultate deoarece sunt livrate
de către uzinele furnizoare complet amplasate şi probate pe bancul de probă .
Compresorul se aşează cu atenţie pe fundatia de beton şi se demontează pentru a fi
degresat şi a i se centra mecanismele mobile .
Dupa montarea compresorului se montează instalatiile anexe : conducte de aspiraţie ,
refulare , rezervorul tampon , filtru de aer , instalaţia de răcire , de ungere , manometru şi
diverse armături .
Montarea compresoarelor rotative şi centrifuge se montează pe o fundaţie comună cu
reductoare de turaţie si motorul electric de antrenare .
Ordinea de montaj este următoarea : se montează mai întai reductorul şi apoi în raport
cu el se centrează şi se montează compresorul rotativ şi apoi motorul electric .
Suprafeţele de îmbinare ale ramei de fundaţie a compresorului rotativ se curată de rugina
şi se indepartează cu pila urmele de lovituri şi bavurile.
In sens longitudinal poziţia corpului se verifică , cu o coardă întinsă în sensul axei
longitudinale a compresorului cu pinionul reductorului cu motorul electric .

Ventilatoarele produc în exploatare zgomot mare şi vibraţii ca urmare a unei centrări

defectuoase sau a vârtejurilor din curentul de aer .

17
 Atenuarea vibraţiilor şi deci a zgomotelor se realizeaza prin aşezarea ventilatoarelor pe
un planşeu de beton cu plăci de plută sau perne de cauciuc şi legarea tuburilor de
ventilaţie prin burdufuri amortizoare din textile sau cauciuc .

Ungerea compresorului cu piston :

Ungerea cilindrilor de compresor se face cu ulei special numit ulei de cilindru .
Procedeele de ungere ale cilindrilor sunt :
- ungerea prin barbotare , care se utilizează prin stropi de ulei
- ungerea prin injecţie, se utilizează injectandu-se cu o pompa de ulei
- ungerea prin presiune , constă în trimiterea uleiurilor prin conducte
Ungerea mecanismului biela – manivela se face cu ulei obişnuit de maşină .
Ungerea prin barbotare este aceeaşi ca în ungerea cilindrilor compresoarelor .
Ungerea prin presiune se face de către o pompă care aspiră din baie prin intermediul unui
filtru .

Exploatarea şi intreţinerea compresoarelor cu piston

Pornirea – se face întotdeauna în gol , fără sarcină . Inaintea pornirii motorului de
acţionare , robinetele sunt închise , iar robinetul de pe conducta de ocolire este deschis .
Pornind motorul , compresorul aspiră şi refulează în conducta de ocolire .
Motoarele electrice de acţionare a compresoarelor se pornesc cu ajutorul aparaturii
speciale cu care sunt dotate , marind treptele .

Oprirea
Se închide robinetul de pe conducta de aspiraţie
Se deschide robinetul de pe conducta de ocolire şi se închide cel de refulare .
După oprirea rotorului unui compresor se evacuează gazele
Apa de racire se închide după 15 minute

Revizia si repararea compresoarelor

18
 Uzurile : Organele care se uzează în timpul funcţionarii şi se înlocuiesc în reviziile
periodice sunt : garniturile detanşare , segmenţii pistoanelor , tijele pistoanelor, cuzineţii
lagărelor , cilindrii .
Avariile : Apar din cauza slabirii şuruburilor de fundaţie , lipsei de ungere , răcirii
insuficiente sau a depăşirii temperaturii şi presiunii gazelor . Avariile pot fi evitate printr-
o intreţinere şi supraveghere atentă a funcţionării compresoarelor .

Aerul aspirat fãrã praf prelungeste durata de viatã a compresorului. În functie de gradul
de poluare a aerului filtrul trebuie curãtat la intervale de 1-2 sãptãmîni. Scoateti filtrul
verificat-l si eventual curatati-l. Dacã filtrul este foarte murdar înlocuiti-l.

Pentru o durabilitate mai lungă a compresorului, este de preferat:

• sa se schimbe uleiul dupã primele 12 de ore de functionare apoi dupa 100 de ore de
functionare. Dupã aceea uleiul trebuie schimbat dupã fiecare 300 de ore de functionare.
Cantitatea de ulei diferã în functie de tipul compresorului. Pentru a schimba uleiul
desurubati surubul de aerisire si surubul de evacuare ulei si lãsati uleiul vechi sã se scurgã
complet.
• sa se verifice zilnic nivelul de ulei. Acesta se verifică la fereastra de vizitare pentru
compresoarele cu fereastră de vizitare sau la joja de ulei pentru compresoarele cu jojă.
Dacă nivelul uleiului a scăzut se mai completează cu ulei de acelaşi tip. Dacă se observă
vreo modificare a culorii uleiului sau a vîscozităţii acestuia se impune inlocuirea uleiului.
Funcţionarea compresorului fară ulei duce la griparea capului de compresor.
• să se evacueze condensul din vasul de presiune al compresorului şi eventual din
paharul filtrului decantor la sfirşitul fiecărei zile de lucru prin ventilul de evacuare
condens. Dupã aceastã operaţie strîngeti bine şurubul la loc.
• sa se verifice filtrul de aer inainte de utilizare. Dacã echipamentul funcţioneazã într-
un loc cu mult praf curaţaţi filtrul de aer cât mai des.
• sa se verifice cureaua de antrenare şi să se întindă daca este cazul – pentru
compresoarele care au curea.
• să se verifice periodic toate şuruburile, în special cele de la blocul de supape al
capului de compresor, şi să se strangă cînd este cazul. Şuruburile de la blocul de supape

19
al capului de compresor trebuie verificate şi eventual strânse prima oară după o oră de
funcţionare şi apoi trebuie verificate şi eventual strînse dupã fiecare 50 de ore de
funcţionare.
Verificarea şi strîngerea acestor şuruburi se face cu cheie dinamometrică la momentul
de strîngere indicat pentru respectivul cap de compresor (M6-1 daNm, M8-2,5 daNm,
M10-4,5 daNm, M12-8,9 daNm).
• Remedierea cauzelor profunde care determină cuprarea constă în identificarea
cauzelor care determină supraîncălzirea compresorului, utilizarea doar a uleiurilor de
ungere recomandate şi deshidratarea sistematică a circuitului printr-o triplă vacuumare.
• Pentru evitarea contaminării cu aer este obligatorie utilizarea unor ţevi curate şi de
calitate frigorifică.
Suflarea de azot uscat în timpul realizării brazurilor, poate să evite contaminarea cu
aer din mediul ambiant.
Uleiul se oxidează foarte uşor şi de aceea trebuie păstrat în bidoane etanşe având
deasupra o pătură de gaz inert.
• Fenomenul de oxidare poate fi evitat prin suflarea în interiorul ţevilor a unui gaz inert,
ca de exemplu azotul uscat, încă înainte de încălzirea suprafeţelor pentru realizarea
brazării în exteriorul ţevilor.
Pentru obţinerea unei atmosfere bogate în azot la interiorul ţevilor de brazat, se poate
închide cu o bandă izolantă cealaltă extremitate a ţevii. Apoi se realizează un orificiu mic
în banda adezivă, iar debitul de azot suflat este reglat în aşa fel încât să se simtă un jet de
gaz la ieşirea din ţeavă.
Dacă se constată existenţa oxizilor într-o instalaţie existentă, circuitul frigorific se
poate curăţa prin montatrea unui filtru pe conducta de aspiraţie a compresorului, cu
scopul de a reţine depunerile înainte ca acestea să pătrundă în compresor. Ulterior uleiul
trebuie schimbat apoi de mai multe ori până când îşi păstrează claritatea iniţială.

20
 CONCLUZII

Acest proiect are ca scop principal prezentarea posibilelor uzuri şi degradări ale
compresoarelor cu piston şi solutii pentru remedierea lor în vederea creşterii durabilităţii
tipului de compresoare menţionat anterior.
În capitolul 1 am descris cateva elemente ale compresorului cu piston, precum şi
principiul de funcţionare al acestuia, care constă în mărirea şi micşorarea succesivă a
volumului de gaze dintr-un cilindru cu ajutorul unui piston ce execută o mişcare liniară
alternativă.
Capitolul 2 prezintă probleme speciale ce pot aparea in timpul funcţionării
compresorului cu piston. Dintre acestea menţionăm:
- Depunerile de cupru, care anulează jocul minim prevăzut între piesele interioare ale
pompei şi pot provoca griparea pompei sau chiar ruperea arborelui motor.
- Prezenţa anumitori corpuri străine sau produse chimice care pot să amorseze
reacţii chimice în prezenţa aerului, sau să altereze moleculele de ulei. Această situaţie
asociată cu temperaturi de refulare ridicate poate să ducă la formarea de acizi, noroi, sau
ambele elemente simultan.
În aceste condiţii frecările devin din ce în ce mai mari, iar în sistem se generează un
proces autodistructiv care se intensifică în urma unui noi serii de reacţii chimice şi mai
complexe care produc oxizi şi elemente care pot produce decuprarea (dizolvarea ţevilor şi
cuzineţilor).
- Uzarea prematură a echipamentelor datorită lipsei de ulei.
În capitolul 3 sunt prezentate soluţii pentru a repara şi prevenii uzurile si degradările
descrise in capitolul 2 în vederea creşterii durabilităţii compresoarelor cu piston. Pentru o
funcţionare bună si de durată a compresorului, este foarte importantă verificarea, înainte

21
de funcţionare, a filtrului de aer si a nivelului de ulei precum si verificarea periodică a
pieselor componente a compresorului.

BIBLIOGRAFIE

Constantin Stan , Zoltan Hasci , Ilie Craciun :

“Exploatarea si intretinerea utilajelor si instalatiilor din industria chimica “
editura didactica si pedagogica RA Bucuresti , 1993

Bratul A, E.M.,
“Operatii si utilaje in industria chimica”
volumul I Editura tehnica Bucuresti , 1981

Jinescu Gh
“Procese hidrodinamice si utilaje specifice in industria chimica “
editura tehnica Bucuresti , 1980

www.termo.utcluj.ro
www.agt.ro

22