Fişa I

Începuturile creştinismului la români

I. Introducere: Creştinismul-religie universală: Matei 28: 19-20: „Mergând,
învăţaţi toate neamurile...” După Cincizecime, Sf.Ap.pornesc să împlinească porunca
Mântuitorului. Printre aceste neamuri, trebuie sa fi fost si stramoşii noştri.

II. Pavel în S Dunării: În sec.I, teritoriul de la S Dunării era sub

ocupaţie romană. În aceste provincii locuiau tracii care vorbeau o limbă înrudită
cu cea a dacilor din N Dunării, cu care aveau legături apropiate, şi, probabil, cu
cea a ilirilor, strămoşii albanezilor de azi.
a. Romani XV, 19: „până în Iliria am împlinit propovăduirea Evangheliei lui
Hristos”- în 55-58, Pavel în Iliria (NE Mării Adriatice): provincie romană din 9 î.d.Hr.,
fiind împărţită în 2 : Dalmaţia – Il. Superior, Panonia – Il. Inferior.
b. Tit III, 12: „sârguieşte-te să vii la mine la Nicopole, căci acolo m-am hotărât
să iernez” – în 65-66, Pavel a petrecut o iarnă în Nicopolea (oraş în Bulgaria) Epirului =
NV Greciei, reg muntoasă; din sec. 4 î.e.n. regat; din 148 î.e.n. provincie romană.
c. II Timotei IV, 10: „...Dimas, iubind veacul de acum, m-a lăsat şi s-a dus la
Tesalonic, Crescent în Galatia, Tit în Dalmaţia” – în toamna lui 66 îl informa pe
Timotei că Tit propovăduia în Dalmaţia = Illiricum Superior, litoralul oriental al Marii
Adriatice.

III. Mărturii patristice: a. Eusebiu de Cezareea (c.265-339/340) în

H.E.,III,1,1-3:„… lui Toma i-a căzut la sorţi (είληκεν) Ţara parţilor, lui Andrei- Sciţia
[Maior(S Ucrainei)sau Minor(Dobrogea]) (…); toate acestea ni le spune Origen cuvânt
cu cuvânt (κατά λέξιν)” în Cartea a III-a a Comentariului de la Facere [pierdută].”
- Faţă de ideea originii apostolice a creştinismului dobrogean, care se desprinde de
aici, Adolf von Harnack, D.M.Pippidi, Nelu Zugravu aduc obiecţia contradicţiei acestei
mărturii a lui Origen (185-254/255) cu o alta: Com. 39 de la Mt. XXIV, 9-14: „foarte
mulţi (plurimi) dintre[...]daci,sarmaţi şi sciţi n-au auzit cuvântul Evangheliei” (Textul
combate probabil pe Porfirios şi are valoare pur retorică, exagerând necunoaşterea de
către multe pop. păgâne a înv. lui Hristos, pentru a demonstra netemeinicia alegatiei
porfiriene că profeţia lui Hristos despre Parusie din Mt. XXIV, 9, 12 ar fi mincinoasă.)
b. Sf. Ipolit Romanul (c.170-234) în „Despre Apostoli”: „Andrei a vestit sciţilor
şi tracilor ”.
c. Sf. Iustin Martirul şi Filosoful (+165) în „Dialogul cu iudeul Trifon”: „nu
există nici un neam, fie trăind în căruţe şi în corturi şi crescând vite, la care să nu se
facă rugăciuni în numele lui Iisus Hristos”.
d. Tertulian (cca. 160-240) în „Împotriva iudeilor” : „Hristos stăpâneşte şi în
ţinutul sarmaţilor, dacilor, germanilor şi sciţilor”
 IV. Răspândirea creştinismului în Dacia:
După cucerirea ei de către romani, în 106, Dacia a fost transformată parţial în
provincie romană. Astfel, creştinarea dacilor s-a putut face mai uşor, deoarece
creştinismul era prezent în Imperiul roman din timpul apostolic. Creştinarea geto-
dacilor s-a făcut prin intermediul mai multor factori:
1.- prin coloniştii care au fost aduşi din toate colţurile imperiului; printre
aceştia trebuie să fi fost şi creştini;
2.- prin unităţile militare pe care le-a lăsat Traian spre pază în Dacia, în care
erau înrolaţi şi creştini: V Macedonica, staţionată în Dobrogea şi mutată apoi, în 167-
168, la Potaissa (Turda); XIII Gemina, adusă în 106 la Apulum (Alba Iulia); XI Claudia
(Durostorum-Silistra), care staţionase mai întâi în Dalmaţia, la Burnum, unde
participase la înfrângerea revoltei guvernatorului Lucius Scribonianus împotriva
împătatului Claudiu, primind drept recompensă numele de Claudia Pia Fidelis (loială şi
devotată lui Claudiu.) A fost mutată în 69 d.Hr. în Nordul Germanie, la Vindonis
(Windisch), apoi la Brigetio (Szöny) în Pannonia Inferior şi de aici a fost convocată de
Traian să participe la războaiele de cucerire a Daciei (101-106). Înainte de 114, a fost
transferată în Moesia Inferior, la Durostorum (Silistra), unde a rămas peste 300 de ani,
majoritatea soldaţilor de aici fiind recrutaţi din Tracia. În timpul împ.Hadrian, participă
la înfrângerea revoltei evreilor din Iudeea, conduşi de Simon ben Kosiba(132-136).
Soldaţii acestei legiuni, împreună cu cei din Macedonica au construit podul de pe râul
Draşna, pe râul Buzău. Un soldat din această legiune, Iuliu Veteranul a murit pentru
Hristos în anul 302 şi un altul, Dasius, a fost martirizat la Axiopolis (303). Următorul
legionar ucis pentru aceleaşi motive a fost Hesychius. Ştim că primul păgân convertit la
creştinism a fost sutaşul Corneliu (FA, cap 10).
- prin negustorii care făceau comerţ cu populaţia autohtonă; printre aceştia trebuie
să fi fost şi creştini.
Pe la mijlocul sec. al III-lea au venit în Dacia goţii, popor de origine germanică.
Prin expediţiile pe care le făceau aceştia în Asia Mică şi în Balcani aduceau numeroşi
captivi; printre aceştia erau şi creştini, şi chiar preoţi care trebuie să fi propovăduit şi la
daco-romani.

V. Termeni creştini din limba română:

Un argument puternic pentru dovedirea creştinismului la daco-romni este şi cel
lingvistic. Faptul că numeroase cuvinte cu înţeles bisericesc din limba noastră sunt de
origine latină, atestă aceea că creştinismul nostru a luat naştere în sec. II-IV.

V. Termeni creştini din lumea romană pagână:

Latina
Termenul Provenienţa Franceză Italiană Span. Port.
occident.
- lat. basilica, luat din gr. Βασιλική (casa ecclesia église chiesa iglesia igreja
Biserică
împăratului sau tribunal).
Dumnezeu - lat Domine Deus = veche invocaţie păgână. Deus Dieu Dio Dios Dios
Ipoteze: 1.- lat. calatio = convocarea poporului
la încep. lunii şi anunţarea sărbătorilor din acea
Crăciun lună; - 6 ian. era un fel de calatio creştin – se
sărb. şi Naşterea şi Botezul până în cca. 318;
- la Sin. I Ec. s-a hot. data Paştilor – ep. cel
 mai apropiat de Alexandria trebuia să anunţe
data Paştelui la încep. anului printr-o enciclică.
2.- lat. Creatio = creere, facere Nativitas
(Al.Rosetti, P.P.Panaitescu); [N.B. Domini
- sanscrită: kry – a face, a creea; cyu – a coborî Noël Natale Navidad Natal
din starea de divinitate;- na – ceea ce s-a Natalis Natalia
întâmplat (part. pf. pasiv)]; Domini
3.- fondul lexical traco-dacic crac(ă)?
(albaneza krakun – butuc) care se arunca în foc
la Solstiţiul de iarnă (de Crăciun),pentru a da
energie soarelui vlăguit de putere(G. Muşu, G.
Mihăilescu,etc);
4.- lat. crastinum – ziua de mâine –
B.P. Haşdeu (ipot. abandonata).
Domenica - Dimanche Domenica Domingo Ramos
- lat. Floralia = sărbătoarea dedidicată zeiţei
Palmorum des Rameaux delle de Ramos
Florii florilor, Flora; avea loc primăvara ↔ ramurile
- Pâques Palme
de finic – intrarea în Ierusalim.
fleuries
- lat. Rosalia = zi de pomenire a morţilor, Pente- Pentecôte Pente- Pente- Pente-
Rusalii
prăznuită când înfloreau trandafirii. costes coste cotes cotes
- lat. Dies dei (con)servatoria = zi închinată festum fête festa fiesta fiesta
Sărbătoare
zeilor apărători.

VI. Termeni cu înţeles exclusiv creştin: - a ajuna (adjunare), altar (altare), a

boteza (baptisare, luat din gr.), cer (caelum), a crede (credere), creştin (christianus), a
cununa (coronare), cruce (crux), duminică (dies dominica), a închina (inclinare), înger
(angelus, luat din gr.), lege (lex), păcat (peccatum), părinte (parens), preot (presbiter), a
răposa (repausare), a se ruga (rogare), rugăciune (rogatio), sânt pentru sfânt, din
sanctus (ex.: Sântion, Sântoader, Sântilie etc.).
- unii termeni au luat naştere pe loc prin intermediul poporului de limbă latină:
făcătorul lumii, Treime, credinţă, credeu, fiinţă, înviere, răscumpărare, iertare,
înălţare, împărtăşanie, fecioară.
- însă toţi aceşti termeni de origine latină sunt complet diferiţi de cei folosiţi de
Biserica apuseană; aceasta înseamnă că strămoşii noştri n-au fost evanghelizaţi de
misionari din apus, cum au crezut unii, ci au fost evangelizaţi prin intermadiul Bisericii
bizantine.

Provinciile din S Dunării:

- 218 î.Hr. – cuceresc ins. Lessina şi Iliria;
- 168 î.Hr. – cuceresc Macedonia şi Epirul;
- 155 î.Hr. – cuceresc Dalmaţia;
- 59 î.Hr. – se crează prov. Illiricum în care erau înglobate toate cuceririle
romane de până atunci;
- 9 î.Hr. – se creează prov. Pannonia;
- 15 – prov. Moesia;
- 46 – prov. Tharacia;
- 86 – împ. Domiţian a împărţit Moesia în 2: Superior – E Iug. + N-V Ung. şi
Inferior – Dobrogea + E Bulg.;
- 271 – împ. Aurelian a cxreeat Dacia Ripensis şi Dacia Mediterranea între cele
două Moesii;
 - 292 – împ. Diocleţian a despărţit Moesia Inferior în Scythia Minor
(Dobrogea) şi Moesia Inferior (E Bulg.);
- 386 – din Dacia Mediterranea se desprinde prov. Dardania.

Dacia sub stăpânirea romană:

- Dacia Traiana: Trans. + Banat + Oltenia + V Munteniei;
- împ. Hadrian – 2 provincii: Dacia Inferior şi Dacia Superior – din care se
desparte Dacia Porolissensis;
- împ. Marc Aureliu: 3 provincii: Dacia Apulensis, Dacia Porolissensis şi
Dacia Malvensis.