Memoria: definiţie, caracterizare, procesele memoriei

Def.: Memoria este procesul psihic de întipărire, stocare şi reactualizare a

informaţiilor.
Conţinutul memoriei este divers, cuprinzând imagini, trăiri afective, inferenţe etc.
Memoria se află în interacţiune şi interdependenţă cu toate celelalte fenomene şi procese
psihice.
Caracteristicile memoriei:
- activă;
- selectivă;
- situaţională;
- relativ fidelă;
- mijlocită;
- inteligibilă.
Procesele memoriei:
Memorarea (encodare, întipărire, engramare) este procesul de formare a legăturilor
nervoase temporare la nivelul scoarţei cerebrale şi de întărire (întipărire) a acestora.
După prezenţa sau absenţa intenţiei de a memora, deosebim:
- memoria involuntară;
- memoria voluntară.
1. Memorarea involuntară – întipărirea informaţiei se realizează neintenţionat, fără
stabilirea unui scop mnezic prealabil. Eficienţa memoriei involuntare este
influenţată de:
- implicarea activă a subiectului în prelucrarea materialului;
- semnificaţia materialului luată în raport cu experienţa anterioară a subiectului.
2. Memorarea voluntară – este caracterizată prin prezenţa scopului de a memora,
fapt care determină mobilizarea resurselor energetice, motivaţionale, operaţional-
instrumentale ale subiectului pentru realizarea procesului memoriei.
Condiţii ale memorării voluntare:
- stabilirea conştientă a scopului;
- depunerea unui efort voluntar;
- utilizarea unor procedee speciale pt. a facilita memorarea (repetarea, stabilirea planului,
ordonarea, clasificarea)
În funcţie de prezenţa sau absenţa înţelegerii materialului, deosebim: - memorarea
mecanică - efectuată în lipsa înţelegerii, ducând la o învăţare formală; nu este persistentă
în timp, dar este necesară în omtogeneza timpurie, sau când materialul nu are sens;
- memorarea logică – persupune înţelegerea sensului celor memorate şi se bazează
pe asociaţii de tip cauzal, logic, raţional; asigură o învăţare autentică, utilizabilă în
practică; este eficientă în toate situaţiile; are o productivitate crescută.
Păstrarea informaţiilor (stocare, conservare) – presupune reţinerea pt. un timp mai scurt
sau mai îndelingat a celor memorate. Păstrarea depinde de:
- condiţiile în care a avut loc memorarea;
- particularităţile materialului de memorat.
Reactualizarea informaţiilor (reactivare, recuperare) – este procesul memoriei care
cosntă în scoaterea la iveală a conţinuturilor memorate şi stocate, în vederea utilizării lor.
Reactualizarea se realizează prin:
- recunoaştere – este mai simplă; se bazează pe percepţie;
- reproducere – este o formă mai complexă.