Ce este o recenzie de carte, cum se face şi la ce e bună.

Recenzia de carte e o specie mai greu de surprins într-o formulă decât fişa de lectură sau
prezentarea de text. E mai greu pentru că, spre deosebire de precedentele, aparţine mai degrabă genului
publicistic. Şi atunci, vor fi măcar tot atâtea tipuri de recenzii de carte, câte reviste se vântură prin lume
– şi am zis „măcar” pentru că se mai întâmplă ca aceeaşi revistă să publice recenzii semnate de diverşi
autori. Mai mult decât atât, recenzia unei cărţi teoretice e un lucru, recenzia unei cărţi de literatură e cu
totul altceva. Pe noi, cred că v-aţi dat seama, ne interesează prima categorie.
Ca un prim exerciţiu, înainte de a vă apuca de recenzia pe care trebuie să o faceţi, vă recomand
să citiţi diferite recenzii din felurite reviste: începând cu Academia Caţavencu şi terminând cu Dilema
sau Observatorul Cultural sau Idei în Dialog. Dar nu citiţi recenziile respective la întâmplare, ci urmăriţi
câteva lucruri:
- dimensiunea recenziei raportată la formatul şi specificul revistei (de ex. reviste culturale vs.
cotidiene generale vs. săptămânale de moravuri grele);
- stilul de redactare a recenziei raportat la aceleaşi lucruri;
- cine semnează recenziile de carte: colaboratori ai revistei, editorii revistei sau e un text de
promovare trimis (plătit) de editură?
Spuneam că recenzia de carte e ceva mai greu de circumscris decât precedentele teme aplicative.
Putem însă să ne apropiem mai mult de subiectul nostru plecând de la o distincţie: cea între recenziile
publicistice (care apar în revistele de largă difuzare, fie ele şi culturale, ca cele mai multe din cele
enumerate mai sus) şi recenziile academice (care apar în revistele ştiinţifice coordonate de o anumită
„comunitate” academică: un exemplu bun pentru domeniul nostru ar fi revista Jurnalism şi Comunicare
– www.jurnalism.ro ). Deşi graniţa între cele două tipuri de recenzii este destul de vagă (un motiv ar fi că
înseşi revistele culturale oscilează între cele două genuri, în diferite proporţii, în funcţie de profilul
publicaţiei), câteva distincţii pot fi conturate:
- primul tip de recenzii se adresează unei audienţe destul de generale (chiar dacă educată peste
medie, totuşi cu specializări eterogene), în timp ce al doilea tip de recenzie se adresează unei
audienţe specializate (interesată de un anumit domeniu şi informată asupra lui);
- primul tip de recenzie este orientată mai degrabă spre acţiune (autorul vrea să te facă să
citeşti sau să cumperi cartea, sau să n-o citeşti sau cumperi etc.), în timp ce al doilea tip este
orientat mai degrabă către informare şi analiză (a aduce la cunoştinţa comunităţii academice
dintr-un anumit domeniu că a apărut o nouă carte şi a o prezenta); altfel spus, primul tip e
mai degrabă un cârlig spre lectură, al doilea tip e mai degrabă o prezentare de text;
- primul tip de recenzie este mai deschis către formularea unor judecăţi de valoare, în timp ce
al doilea tip de recenzie este interesată mai degrabă în a încadra cartea într-o dezbatere şi în a
contura cât mai clar poziţia pe care o ocupă cartea în dezbaterile domeniului respectiv;
- primul tip de recenzie este interesată mai degrabă de capacitatea de schimbare socială sau
culturală pe care o are o carte (să-i spunem „impact la lectură”), în timp ce al doilea tip
urmăreşte mai degrabă potenţialul de progres în cunoaştere (la nivel metodologic sau al
rezultatelor) pe care îl are o carte;
- primul tip de recenzie îşi permite să fie mai eseistic, mai fragmentar, mai bazat pe sugestie şi
mai colorat ca stil al redactării, în timp ce al doilea tip de recenzie tinde să fie mai
argumentativ, mai analitic, mai riguros şi încearcă să contureze o imagine completă a cărţii;
virtuţile stilistice trec pe planul doi;

Unde ar intra recenzia de carte pe care trebuie să o faceţi voi? Dat fiind contextul
instituţional în care vi se cere să faceţi recenzia, ea ar intra în genul academic. Pe de altă parte,
dată fiind disciplina (ICRM), ea s-ar preta la o încadrare în ambele genuri. Aşa că, dacă faceţi
media, recenzia voastră trebuie să fie pe trei sferturi academică şi pe un sfert publicistică
(dincolo de glumă, chiar aşa stau lucrurile).
 Am văzut ce ar fi o recenzie, hai să vedem cum se face. Dată fiind proporţia de genuri
recomandată, cam tot ce s-a spus despre prezentarea de text e valabil şi pentru recenzie. În ultimă
instanţă, acest gen de recenzie este o prezentare mai personalizată şi mai direcţionată a unui text
mai amplu. Adică:
- accentul se va muta de pe explicarea textului pe prezentarea lui;
- prezentarea textului nu înseamnă însă planul de idei al textului sau simpla rezumare;
rămâne valabilă schema:
1. încadrarea cărţii într-o dezbatere;
2. discutarea relevanţei dezbaterii;
3. precizarea poziţiei pe care o are cartea în respectiva dezbatere, cum se plasează faţă de
alte puncte de vedere (d.p.d.v. metodologic sau ca poziţie pro sau contra);
4. modul în care este construită (argumentată) această poziţie;
5. evaluarea poziţiei susţinute de carte;
- dacă la prezentarea de text trebuia să ridicaţi câteva probleme spre discuţie, în recenzie
trebuie să ridicaţi doar una, dar să daţi un răspuns personal la ea;
- în recenzie puteţi fi mai selectivi decât în prezentarea de text în ceea ce priveşte insistenţa
pe anumite idei, respectiv omiterea altora; de asemenea, puteţi fi ceva mai superficiali în
prezentarea structurii argumentative a cărţii; totul e să urmăriţi acea miză a textului (care
acum e miza întregii cărţi); insistaţi asupra ideilor care v-au atras atenţia şi prezentaţi
detaliat maniera de argumentare doar pentru aceste idei;
- dacă formulaţi judecăţi de valoare, aveţi mare grijă cum le susţineţi;
- spre deosebire de prezentarea de text, în recenzie puteţi veni cu punctele de vedere ale altor
autori (asta înseamnă că recenzia poate să aibă aparat critic, chiar dacă nu e obligatoriu);

Alte sugestii punctuale (valabile doar pentru această recenzie):

- menţionaţi autorul, titlul cărţii, editura, anul de publicaţie, traducătorul – toate în primul
paragraf; introduceţi-le însă cu puţină eleganţă stilistică, nu le trântiţi acolo una după alta
(ceva de genul Editura Humanitas ne mai serveşte o ediţie a cărţii lui Lucian Boia …,
apărută iniţial în … în loc de Urmează recenzia cărţii …a autorului …apărută la Editura
…);
- includeţi ca motto un citat din carte ce vi se pare semnificativ pentru discuţiile de la ICRM;
- spuneţi câteva cuvinte despre autor (ce a mai scris, cum e privit de comunitatea oamenilor
de ştiinţă din acelaşi domeniu, dacă aparţine unui anume curent);
- în plus faţă de problema ridicată spre discuţie, includeţi un punct de vedere personal şi în
concluzii: de ce aţi considerat cartea relevantă pentru cultura română, de ce ar merita să fie
citită şi de alţii etc.
- recenzia pentru seminarul de ICRM trebuie să aibă patru-cinci pagini, tehnoredactate după
normele academice;

La ce e bună o recenzie de carte? Aşa cum fişa de lectură este materializarea directă a lucrului
cu textul, recenzia de carte reprezintă o sistematizare şi articulare a impresiilor de lectură, dar şi o
modalitate de a împărtăşi aceste impresii de lectură. Asta înseamnă în ultimă instanţă a pune la lucru
principiul de care am mai vorbit: scrisul constrânge gândirea (principiu pe care o să-l discutăm la nivel
teoretic în anul II, la Filosofia culturii). Iar rezultatul este formularea unei opinii clar articulate despre o
carte. Lucru de care veţi tot avea nevoie de acum înainte.
Aşa că citiţi recenzii din diferite reviste, dar orientând lectura nu spre conţinutul recenziei, ci
spre structura ei, spre cum e construit şi redactat acest gen de text. Dezirabil e să citiţi recenzii despre
cărţi pe care le-aţi citit, ca să vă daţi seama ce este accentuat şi ce e omis în respectivele recenzii.
Încercaţi însă, atunci când scrieţi propria recenzie, să faceţi abstracţie de cele citite până atunci, astfel
încât să transpară propria voastră lectură din acea recenzie.
Şi mai ales, nu plagiaţi ...
( ... dar despre asta, pe larg, într-un număr viitor).