Facultatea de Teologie Ortodoxă

„Justinian Patriarhul”
Bucureşti

Lucrare de seminar

Concepția adventistă
despre Rai

Profesor îndrumător:
Pr. asist. dr. David Pestroiu.

Student:
Năstase Silviu, anul III, gr. 8.

Bucureşti
 2010
1. De ce numele de adventist
Adventiștii răspund la această întrebare spunând că acest nume evidențiază două
credințe fundamentale: „adventistă – reflectă convingerea noastră în aproprierea întoarcerii
lui Isus Hristos (lat adventus = venire), de ziua a șaptea se referă la respectarea zilei a șaptea
a săptămânii, Sânbăta ca zi de odihnă și de închinare în conformitate cu învațătura originală a
Bibliei, această zi purtând și numele de Sabat”.1
2. Originea cultului adventist
Adventiștii de ziua a șaptea sunt recunoscuți pentru înclinațiile lor privind
calcularea datei celei de a doua veniri a lui Hristos și odată cu acesta, întemeierea unei
împărății de o mie de ani pe pământ.
B. Swedenburg (1668 - 1772), doctor în filosofie, având ca ocupații printre altele
fizica și astronomia, este primul care a făcut aceste „calcule”. În 1743 pretinde că a
descoperit o lume a spiritelor de Îngeri și Demoni care influențează lumea vizibilă. Acesta
susține totodată că a doua venire a lui Hristos și Judecata de Apoi au avut loc în anul 1757,in
lumea spiritelor,iar el a fost martor la aceasta.
1831 este anul în care William Muller, un fermier din Massachusetts de credință
baptistă, începe să țină predici ocazionale cu privire la apropiata venire a lui Hristos pentru
întemeierea unei Împărății de o mie de ani. Muller se baza pe textul de la Daniel 8, 14. Din
calculul său data celei de a doua veniri va fi anul 1843. „proorocirea acestor ani și-a anunțat-
o Muller prin broșura: Învederare din Biblie a venirii a doua a lui Hristos, în anul 1843”. 2
Anul 1843 trece fară evenimentul așteptat așa că ucenicul său Samuel Snow, recalculează
găsind greșeala: nu este vorba de anul 1843, ci de anul 1844 iar ziua când va coborâ Hristos
va fi 10 octombrie. Se pare că de atunci adventiștii tot așteaptă, iar Hristos nu mai vine.
Probabil că ignoră spusele Mântuitorului „iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici
îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”(Matei 24, 36) sau „de aceea și fiți gata, căci în
care nu gândiți Fiul Omului va veni”(Matei 24, 44).
Continuatoarea lui Muller va fi metodista Hellen G. White care interpretează textul
de la Daniel în sensul curățirii sanctuarului ceresc, Hristos venind dar pe nori.

1
http://www.adventist.ro/index/despre-noi/nume-misiune-valori
2
Diac. P. I. David, Invazia sectelor, coarnele fiarei apocaliptice în mileniul 3, vol. I, Ed. Crist, București, 1997,
pp. 131-132.

2
 White va prelua din scrierile căpitanului Iosif Bates serbarea sabatului, invocând că
de fapt a avut o revelație.
1860 este anul în care are loc o Conferință Generală la Michigan, astfel, înființându-
se Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. „în 1863, a fost constituită Conferința Generală a
Adventiștilor de Ziua a Șaptea, conferință ce cuprindea 3500 de membri și aproximativ 30 de
pastori împărțiți în diferite federații locale, numite Conferences”.3
3. Concepția adventistă despre Rai
În primul rând, pentru a vorbi de Rai, trebuie să vorbim de o existență conștientă a
sufletului după moarte ori adventiștii nu cred în aceasta. Aceștia „cred că plata păcatului este
moartea. Dar Dumnezeu care Singur are nemurirea va da viață veșnică celor răscumpărați ai
Săi. Până în ziua aceia, moartea este o stare de inconștiență pentru toți oamenii”.4 Evident că
adventiștii găsesc în opinia lor numeroase mărturii biblice care să ateste starea de adormire a
sufletului după moarte.
Unul dintre ele este cel de la Ecleziast 12, 7: „și ca pulberea să se întoarcă pământ
cum a fost iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu care la dat”.
Personal, nu văd ce anume din acest verset ne-ar duce la concluzia că sufletul
devine inconștient după moarte. Când Ecleziastul spune: „și ca pulberea să se întoarcă
pământ cum a fost” este clar că se referă la trupul fizic, material. De altfel cartea Facerii
spune: „căci pământ ești și în pământ te vei întoarce”(Facere 3, 19), apoi se face distincția
foarte clar „iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu”. Oare se poate întoarce sufletul la
Dumnezeu dacă doarme?! Evident că nu. Este adevărat că nu se specifică în ce moment se
întoarce sufletul la Domnul se poate deduce ușor că imediat după moarte, dată fiind
antinomia: „întoarcere în pământ ≠ întoarcere la Dumnezeu” realizată în aceeași frază prin
conjuncția „iar”, adică „imediat după”.
Un alt verset este cel de la Iov 34, 14-15: „dacă Dumnezeu nu ar cugeta decât la
Sine Însuși și dacă ar lua înapoi la Sine Duhul Său și suflare Sa, toate făpturile ar pieri
deodată și omul s-ar întoarce în țărână”.

3
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_adventist%c4%83_d_ziua_a_%c8%98aptea
4
Adventiștii de ziua a șaptea cred…o expunere biblică a celor 27 de puncte fundamentale de doctrină, Casa de
editura Cuvântul Evangheliei, București, 1993, p. 550.

3
 Și aici diferențierea dintre suflarea de viață și trup este clar suflarea care ar rămâne
la Dumnezeu, iar aceasta dacă ar fi luată, tot omul care este doar țărână se va întoarce în
pământ.
Prin urmare în nici un caz sufletul nu intră într-o stare de adormire, iar dacă ar fi
fost așa atunci înseamnă că și Hristos care a fost mort timp de trei zile, a avut sufletul
adormit și inconștient. Însă unde ar mai fi coborârea la Iad și „propovăduirea duhurilor din
închisoare” despre care ne vorbește Sfântul Apostol Pavel?
„Fiindcă ce vor face cei care se botează dacă morții nu înviază nicidecum, pentru ce
se mai botează pentru ei?”(I Corinteni 15, 29).
Ceea ce observ, este faptul că adventiștii și probabil nu este doar cazul lor, au o
„pricepere” extraordinară în a scoate versetul din context și în a interpreta strict literal. Însă
chiar și literal interpretând răstălmacesc sensul frazei. În capitolul 15 de la I Corinteni,
Sfântul Pavel ne vorbește despre Învierea lui Hristos și învierea noastră subliniind pe tot
parcursul capitolului că dacă Hristos nu a înviat atunci nici noi nu vom învia, iar credința va
fi zadarnică(I Corinteni 15, 17). În acest context Sfântul Apostol Pavel vorbește de o
eventuală zădărnicie pentru morți practicată la acea vreme. Doar la o privire rapidă observăm
că se folosește în repetate rânduri cuvântul „dacă”(I Corinteni 15. 13, 16, 17, 19)
presupunând doar prin absurd pentru că altfel am nega învierea lui Hristos și a noastră.
În cele de mai sus am considerat că este necesar să dau câteva exemple cu privire
mai ales la starea sufletului după moarte aceasta fiind strict legată și de existența raiului.
Analizând comentariul adventist privitor la momentul în care Hristos îi spune
tâlharului după cruce „adevărat îți spun ție, astăzi vei fi împreună cu mine în rai” am ajuns la
concluzia că adventiștii nu cred în existența unui rai apropiat ci în concepția lor raiul va fi
undeva în viitor. Iată ce spun ei: „primele manuscrise ale bibliei nu aveau virgule sau spații
între cuvinte... Dacă traducătorii care în general au făcut o lucrare așa de excelentă, ar fi
plasat virgula din Luca 23, 43 după astăzi, în loc de a pune-o înainte, atunci pasajul nu ar
contrazice învățătura din restul Bibliei cu privire la moarte”.5
Atunci versetul ar suna cam așa: „adevărat îți spun ție astăzi, vei fi împreună cu
mine în rai”. Însă de ce ar fi trebuit ca Mântuitorul să se folosească și de cuvântul astăzi
pentru a afirma un adevăr? Timpul verbului „a spune” este cel prezent „îți spun ție” adică îți

5
Ibidem, p. 554.

4
spun acum, nu îți spun nici ieri, nici mâine și în plus „se pune întrebarea: poate cineva să
spună: adevărat îți spun astăzi și mâine...o minciună? După cum spun adventiștii rezultă că
Domnul Hristos spune astăzi adevărul, iar mâine nu se știe dacă va spune adevărul”.6
Versiunea Biblia Sacra folosește și ea aceeași punctuație și același timp prezent: „et dixit illi
Jesus: amen dico tibi, hodie mecum eris in Paradiso”.7
Spuneam ceva mai sus că adventiștii nu cred în existența unui rai imediat, totuși
aceștia vorbesc „de o domnie de o mie de ani cu sfinții în ceruri”8, iar sfinții Săi sunt oamenii
neprihăniți care sunt înviași la prima înviere.
În primul rând trebuie specificat faptul conform căruia advrntiștii sunt adepții
milenarismului, erezie cunoscută încă de la începuturile creștinismului aceștia interpretând
strict literar versetele 1-7 din capitolul 20 al Apocalipsei „Că mileniul este domnia de o mie
de ani a Domnului Hristos cu sfinții Săi în ceruri între prima și a doua înviere. În acest timp
morții cei nelegiuiți vor fi judecați. La sfârșitul mileniului, Domnul Hristos cu sfinții Săi și
Cetatea ce Sfântă vor coboră din ceruri pe pământ. Morții cei nelegiuiți vor fi atunci înviați și
împreună cu satana și îngerii lui vor înconjura cetatea, dar foc va coborâ din cer și va arde și
va curăți pământul”.9
Așadar în cele din urmă ajunge ca și sufletul omului să se trezească și să ajungă în
cer pentru a împărăți cu Hristos o mie de ani. Însă numai sufletul celor drepți vor învia la
începutul mileniului, morții păcătoși, nu. Există două învieri: „una pentru cei drepți la viață și
o înviere pentru judecată a celor nedrepți”.10
Pentru adventiști se pare că un lucru este cert. Abia după a doua înviere putem vorbi
despre o petrecere veșnică a celor neprihăniți în Împărăția lui Dumnezeu, cei nelegiuiți mor
pentru vecie.
Prin urmare putem spune că raiul în care să locuiască doar sufletul celor drepți nu
există.
Referitor la hiliasm nu putem vorbi de o împărăție de o mie de ani a lui Hristos
deoarece:
6
Paul Dan, Adevărul despre mișcarea adventistă, Ed. Alfa-Omega, 2002, p.141.
7
Biblia Sacra Juxta Vulgate, exemplaria et corectoria romana ornavit Alaisius Claudius Filion, Ediția Decima,
Paris, Libraerie Letauzey et ane 8, 1930.
8
Adventiștii de ziua a șaptea cred…o expunere biblică a celor 27 de puncte fundamentale de doctrină, Casa de
editura Cuvântul Evangheliei, București, 1993, p. 593.
9
www.adventist.ro
10
http://www.adventist.ro/index/convingeri/doctrine/fundamentale

5
 • „toate vedeniile sunt descrise în grai simbolic;
• Cifrele și numerele din Apocalipsă exprimă simbolic însușiri generale;
• Vedenia din Apocalipsă 20, 1-7 nu ne prezice momente eshatologice
viitoare ci simbolic activitatea Bisericii creștine de la întemeierea ei până la
Parusie”.11
„Că sufletele celor necredincioși sunt îndată osândite iar sufletul celor drepți este
dus în sânul lui Avraam”(Luca 16, 22)12 imediat după moarte ne este confirmat și de pilda
bogatului milostiv șia săracului Lazăr. Adventiștii îi invocă statutul de parabolă spunând că
nu este un argument despre o petrecere în Rai sau în Iad imediat ce a urma momentul morții.
Acest statut de parabolă este înlocuit cu cel de întâmplare ce a avut loc din punct de vedere
istoric, deoarece spre deosebire de o pildă, aici săracul are un nume, iar numele bogatului nu
mai este amintit pentru că este știut obiceiul evreilor de a nu mai aminti sau chiar de a șterge
numele celor nelegiuiți în istorisirea unui fapt, cum este și cazul de față: „și a murit săracul
și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. și
în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în
sânul lui”(Luca 16, 21-22).
Din aceste cuvinte reiese că săracul Lazăr a murit și a fost dus imediat după moarte
în sânul lui Avraam, adică în rai iar bogatul în iad.
În epistola către Evrei de care și adventiștii se folosesc foarte mult, Sfântul Apostol
spune: „rânduit este oamenilor să moară, iar după aceea să fie judecata”(9, 27). Se poate
realiza judecata cu un suflet adormit și inconștient. Cu siguranță că nu.
Din cele câteva puncte pe care le-am dezbătut în lucrarea de față am observat cât de
departe este concepția adventistă despre rai, un rai care apare doar la Parusie și aceea
infectată de hiliasm, un rai care efectiv nu există doar pentru sufletele drepților ci doar întru
cei transfigurați la a doua venire a Mântuitorului.

11
http://www.creștinortodox.ro/dogmatica/dogme/venirea_a_doua_domnului
12
Învățătura de credință creștin ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al BOR și cu binecuvântarea P.
F. Teoctist, Patriarhul BOR, EIMBOR, București, 1992, p. 159.

6
 Bibliografie

1. Biblia Sacra Juxta Vulgate, exemplaria et corectoria romana

ornavit Alaisius Claudius Filion, Ediția Decima, Paris, Libraerie Letauzey et
ane 8, 1930.
2. Adventiștii de ziua a șaptea cred…o expunere biblică a celor 27
de puncte fundamentale de doctrină, Casa de editura Cuvântul Evangheliei,
București, 1993.
3. Adventiștii de ziua a șaptea cred…o expunere biblică a celor 27
de puncte fundamentale de doctrină, Casa de editura Cuvântul Evangheliei,
București, 1993.
4. Diac. P. I. David, Invazia sectelor, coarnele fiarei apocaliptice în
mileniul 3, vol. I, Ed. Crist, București, 1997.
5. Învățătura de credință creștin ortodoxă, tipărită cu aprobarea
Sfântului Sinod al BOR și cu binecuvântarea P. F. Teoctist, Patriarhul BOR,
EIMBOR, București, 1992.
6. Paul Dan, Adevărul despre mișcarea adventistă, Ed. Alfa-Omega,
2002.
7. http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_adventist%c4%83_d_ziua_a_
%c8%98aptea
8. http://www.adventist.ro
9. http://www.adventist.ro/index/convingeri/doctrine/fundamentale
10. http://www.adventist.ro/index/despre-noi/nume-misiune-valori
11. http://www.creștinortodox.ro/dogmatica/dogme/venirea_a_doua_d
omnului