Professional Documents
Culture Documents
- SUPORT CURS -
- PLOIEŞTI -
■ 29 IANUARIE - 02 FEBRUARIE 2007 ■
AUTOR COORDONATOR
AUTORI
3
Motto : Vouă celor dragi , oriunde v-aţi afla , cu
toată dragostea de care încă mai suntem în stare !
Autorii
De poţi …
Rudyard Kiplyng
4
C U P R I N S
Nr.
crt.
DENUMIREA TEMEI PAG.
1. PREZENTAREA CURSULUI 2
2. CUPRINS 5
17. XV. LEGEA NR. 126 / 28.XII.1995 , REPUBLICATĂ , PRIVIND REGIMUL MATERIILOR EXPLOZIVE 261
18. XVI. ORDONANŢA NR. 2 / 2001 PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENŢIILOR 271
5
XVIII. IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC DE ACCIDENTARE ŞI DE ÎMBOLNĂVIRE PROFE-
20. 291
SIONALĂ
23. ANEXE 1
6
I. CONSTITUIREA ŞI EVOLUŢIA UNIUNII EUROPENE ( U.E.)
1. CONSIDERAŢII GENERALE
Analizând legislaţiile naţionale ale ţărilor membre ale Uniunii Europene ( U.E. ) aşa
cum se reflectă în documentele oficiale ale BIT , se desprind următoarele trăsături
specifice :
∗ în toate aceste ţări există o structură stabilă care elaborează şi
emite legislaţia în domeniul protecţiei muncii . Securitatea şi sănătatea în muncă este
considerată , sub aspect juridic , o problemă de stat , care trebuie reglementată la nivel
naţional , prescripţiile de SSM impunându-se ″ de sus în jos ″ .
∗ toate statele dispun de organisme şi instrumente naţionale care
urmăresc , îndrumă , controlează şi , în unele cazuri , chiar coordonează aplicarea
măsurilor de SSM .
2.1. GENERALITĂŢI
Uniunea Europeana (U.E.) nu este o federatie ca Statele Unite ale Americii. Nici nu
este o simpla organizatie pentru cooperare intre guverne precum Organizatia Natiunilor
Unite.
Este de fapt un lucru unic. Tarile care alcatuiesc U.E. (statele membre) si-au
strans in acelasi bazin suveranitatile pentru a castiga o crestere a influentei la nivel
mondial, pe care altfel nici una dintre ele, nu ar fi putut-o avea pe cont propriu.
Unirea suveranitatilor inseamna in practica ca tarile membre delega o parte din
puterea lor de decizie, pentru a o transmite institutiilor pe care le-au creat, astfel incat
decizia in probleme specifice de interes comun, sa poata fi luata in mod democratic la
nivelul Uniunii Europene.
Uniunea Europeană reprezintă rezultatul eforturilor depuse de către promotorii
Europei comunitare începând din 1950. UE constituie organizaţia cea mai activă de
integrare multisectorială, având scopul declarat de a acţiona în domeniile economic,
social, politic, al drepturilor cetăţeneşti şi al relaţiilor externe ale statelor membre.
8
interguvemamentale, prin acceptarea trecerii anumitor atribute ale suveranitatii in
favoarea unor institutii comune.
Declaratia era consecinta constatarii ca nici Organizatia Europeana a Cooperarii
si nici Consiliul Europei nu puteau constitui cadrul unei adevarate integrari europene,
deoarece erau consacrate unor simple actiuni de cooperare si nu erau de natura sa
angajeze Europa pe calea unificarii Teale.
Declaratia lui Robert Schuman cuprindea principiile unei conceptii revolutionare
in constructia europeana, iar aplicarea lor a dug la constituirea Comuniaitii Europene a
Carbunelui si Otelului ( CECA ).
Piata comuna a carbunelui si otelului trebuia sa permita experimentarea formulei
unei integrari sectoriale susceptibila de a fi progresiv extinsa si in alte domenii si chiar
la construirea unei Europe politice.
In Declaratia din 9 mai 1950 aparea concepti a unei constructii functionale a
Europei potrivit careia legaturile economice creand o solidaritate, de rapt, pregateau
legaturile politice.
Tratatul de constituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECA) a
fost semnat la Paris, la 18 aprilie 1951, si dupa semnarea sa de catre cele 6 state -Belgia,
Franta, Italia, Luxemburg, Olanda, R.F. Germania -a intrat in vigoare la 25 iulie 1952.
Inalta autoritate l-a avut presedinte pe Jean Mannet, iar Piata comunii s-a deschis
la 10 februarie 1953 pentru carbune si la 10 mai 1953 pentru produsele siderurgice.
Tratatul de la Paris a constituit astfel punctul de pomire al unui proces de
integrare, considerat in general ca trebuie sa fie global. Pentru prima oara in istoria
moderna, state suverane accepta sa-si puna in comun resursele lor de carbune si otel si
sa le incredinteze unei inalte Autoritati prezentand un caracter putemic supranational,
avand sarcina de a degaja si de a face sa prevaleze interesul comunitatilor. Statele
accepta, de asemenea, ca o Curte de Justitie independenta sa le asigure respectarea
dreptului in functionarea comunitatii si ca o Adunare Parlamentara sa fie consultata
asupra problemelor comunitare.
Dar, elementele supranationale sunt contrabalansate in diferite moduri: Inalta
Autoritate este desemnata de guvernele celor 6 state membre, Adunarea Parlamentara
nu este decat consultativa si, mai ales, s-a prevazut o institutie care sa reprezinte direct
interesele statelor membre -Consiliul de Ministri.
Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951 a constituit primul pas pe calea integrarii
europene si un model de integrare juridic, institutiile CECA pregatind institutiile
celorlalte doua comunitati ce se vor crea peste cativa ani.
Astfel, la 25 martie 1957, s-a semnat la Roma, de catre statele membre CECA,
doua noi tratate:
-Tratatul de constituire a Comuniaitii Economice Europene (CEE);
-Tratatul de constituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (CEEA),
denumit si Euratom.
Aceste tratate au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958.
Crearea Comunitatii Economice Europene avea in vedere mai ales transformarea
conditiilor economice ale schimburilor si, prin urmare, ale productiei pe teritoriul
comunitatii.
Spre deosebire de celelalte doua comunitati, Tratatul CEE are drept obiect
integrarea ansamblului economiei statelor membre.
Crearea comunitatilor a reprezentat un moment decisiv in constructia unei Europe
organizate, deoarece grupul de state a acceptat sa se angajeze pe calea integrarii,
transferand unele din competentele lor proprii entitatii nou create, integrare care s-a
inscris in perspectiva unei uniuni politice.
9
-afirmarea preeminentei CEE asupra Comunitatilor CECA si CEEA, intrucat
CEE a creat conditiile unei integrari economice globale, fiind in masura sa conduca la
o Integrare politica;
-o tensiune durabila intre o conceptie "supranationala" si o viziune
interguvernamentala a constructiei europene, o tensiune intre interesele nationale
si integrarea europeana;
-o extindere a domeniului interventiei comunitare;
-o atractie constanta exercitata asupra statelor europene, ceea ce a condus
la o largire considerabila a Comunitatilor.
Crearea Comunitatilor europene a fost rezultatul unui proces istoric care, in
dezvoltarea sa, a condus mai intai la o unificare institutionala, apoi la extinderea
spatiului comunitar si in paralel la o adancire si extindere a domeniului interventiei
comunitare.
Prin Tratatul de la Bruxelles, din 8 aprilie 1965, instituind un Consiliu unic si o
Comisie unica a Comunitatilor europene, s-a realizat unificarea executivului si, pe cale
de consecinta, diferite institutii si reguli strans legate de acestea refacandu-se intr-o
singura administratie, iar administratiile celor trei Comunitati au fast dotate cu un buget
de functionare unica.
Fuziunea nu a fost totusi decat institutionala, nu si functionala, cele trei
Comunitati continuand sa ramana distincte in privinta reglementarilor economice.
La 17 februarie 1978 Parlamentul European a adoptat o rezolutie referitoare la o
denumire unica pentru Comunitati. Astfel "Comunitatea Europeana" desemneaza
ansamblul institutiilor create conform tratatelor stabilind cele trei Comunitati europene,
ca si grupul format din statele membre. Denumirea prezinta un interes practic si o
valoare simbolica fara a avea semnificatie juridica, intrucat, din punct de vedere juridic,
nu a avut lac fuziunea tratatelor si cele trei Comunitati nu au fuzionat intr-o singura
Comunitate.
La intalnirea la nivel inalt de la Haga, din 1-2 decembrie 1969, sefii de stat si de
guvern ai statelor au recunoscut ca numai o adevarata uniune economica si monetara
poate mentine coeziunea uniunii vamale care constituie fundamentul CEE.
La 15 octombrie 1970 un comitet prezidat de primul ministru luxemburghez
Werner, a prezentat un plan vizand constituirea in cursul unei perioade de 10 ani a unei
Uniuni economice si monetare, printr-o unificare progresiva a politicilor economice
nationale si crearea unei organizatii monetare, conducand la o moneda unica. Acest
proiect ambitios nu a putut fi realizat decat intr-o forma embrionara.
Totusi, obiectivul unei Uniuni Europene conceputa ca un proces dinamic, ce nu
diminueaza Comunitati1e, ci le-ar intari puterea si competentele institutiilor si ar unifica
actiunea comunitara si cooperarea politica, a fast reafirmat de multe ori de statele
membre si, in special, in "Declaratia solemna asupra Uniunii Europene", adoptata de
Consiliul European de la Stuttgart la 19 iunie 1983. :
Semnat 1a Luxemburg, la 17 februarie 1986, si la Haga, la 28 februarie 1986, si
intrat in vigoare la 1 iulie 1987, "Actul unic european" a operat o prima revizuire
generala a tratatelor comunitare confirmand ca, desi Europa comunitara se sprijina pe
ce1e trei Comunitati, ea nu se limiteaza la acestea.
Actul unic european cuprinde atat dispozitii relative la revizuirea tratatelor
comunitare, cat si un titlu privind cooperarea europeana in domeniul politicii externe,
titlu constituind o codificare a principiilor cooperarii politice.
In art.l al Actului se stipuleaza: Comunitatile europene si cooperarea politica
europeana au drept obiectiv de a contribui impreuna la progresul concret al Uniunii
Europene.
Prin ratificarea Actului unic, statele membre s-au angajat in procesul ireversibil
care trebuia sa conduca la transformarea ansamblului relatiilor dintre ele intr-o Uniune
Europeana.
Calitatea de membru al Comunitatilor si cea de participant la procedura cooperarii
politice sunt inseparabile. Actiunea in cadrul Comunitatilor si cooperarea politica
contribuie amandoua la realizarea Uniunii Europene.
Actul unic apare ca o etapa de maxima importanta in construirea progresiva a
Uniunii Europene.
In legatura cu fundamentele si politicile Comunitatii, Actul unic a fost caracterizat
ca fiind obligatia de a realiza simultan marea piata fara frontiere plus coeziunea
economica si sociala, o politica europeana de cercetare si tehnologie, intarirea
sistemului monetar european, lansarea unui spatiu social european si actiuni
semnificative in domeniul mediului.
Obiectivul central il reprezinta realizarea pietei interne, motiv pentru care art.13
din Actul unic european prevede ca Tratatul CEE este completat cu art.8A care dispune:
Comunitatea adopta masuri destinate sa stabileasca progresiv piata interna in cursul
unei perioade care a expirat la 31 decembrie 1992, conform dispozitiilor din tratat.
Piata interna comporta un spatiu fara frontiere interne, in care libera circulatie a
marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor este asigurata potrivit dispozitiilor
tratatului. In afara dispozitiilor care definesc obiectivul general al stabilirii pietei interne,
Actul unic aduce modificari si procedurilor prevazute pentru suprimarea obstacolelor in
calea schimburilor dintre statele membre.
Prin art.20 din Actul unic s-a introdus un nou capitol avand ca titlu "Cooperarea in
materie de politica economica si monetara" (Unitatea economica si monetara). Capitolul
contine doua paragrafe din care primul se refera la cooperarea dintre statele membre in
vederea asigurarii convergentei politicilor economice si monetare necesare dezvoltarii
ulterioare a Comunitatii. Cel de al doilea paragraf indica procedura de urmat pentru
dezvoltarea politicii economice si monetare implicand modificari institutionale.
12
Crearea unui spatiu european impunea in paralel cu suprimarea obstacolelor si in
absenta unei politici industriale comune, urmarirea unor obiective comune bine definite
in diferite domenii ale politicii economice si sociale.
Tratatul CEE continea un titlu privind politica sociala. Actul unic, prin articolele 21
si 22, a introdus in tratatul CEE articolul 118 A referitor la posibilitatea de a se legifera in
acest domeniu cu majoritate calificata si articolul 118 B prin care se permite Comisiei sa
stimuleze dialogul social la nivel european.
De asemenea, Actul unic a adaugat noi titluri in partea a treia a Tratatului CEE
referitoare la politica comunitatii, si anume:
-coeziunea economica si sociala (art. 130 A);
-cercetarea si dezvoltarea tehnologica (de la 130 F la 130 Q);
-mediu (de la 130 R la 130 T).
Noile texte definesc obiectivele si mijloacele de actiune, introducand si proceduri
ce permit sa se adopte deciziile de aplicare cu majoritate calificata. Actul unic european
poate fi considerat ca tranzitia necesara instituirii Uniunii Europene.
La Consiliul european de la Maastricht, din 9-10 decembrie 1991, sefii de stat si de
guvern ai celor 12 state membre ale Comunitatilor europene, reuniti in conferinta
interguvernamentala pe baza art. 236 din Tratatul CEE au ajuns la un acord asupra
proiectului de tratat asupra Uniunii Europene, prin care se angaja o noua etapa
importanta in constructia europeana.
Acest Acord era un acord politic. Inaintea semnarii trebuia sa se dea forma
juridica definitiva textelor consolidate ale celor doua aspecte ale tratatului, "o uniune
politica" si "o uniune economica si monetara", negociate separat.
13
promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil, in special prin
crearea unui spatiu tara frontiere interne, prin intarirea coeziunii economice si
sociale si prin stabilirea unei uniuni economice si monetare, comportand la
tennen o moneda unica, in conformitate cu dispozitiile din tratat;
afirmarea identitatii Uniunii pe scena internationala, in special prin punerea in
aplicare a unei politici externe si de securitate comune, inclusiv definirea la
termen a unei politici de aparare comuna, care ar putea sa conduca, la momentul
potrivit, la o aparare comuna;
intarirea protectiei drepturilor si intereselor cetatenilor statelor membre prin
instaurarea unei cetatenii a Uniunii;
dezvoltarea unei cooperari strange in domeniul justitiei si al afacerilor interne;
mentinerea integral a a realizarii comunitare (l'acquis communautaire) si
dezvoltarea acesteia cu scopul de a examina in ce masura politicile si fonnele de
cooperare instaurate in tratat ar trebui sa fie revizuite pentru a asigura
eficacitatea mecanismelor si institutiilor comunitare.
Uniunea dispune de un cadru institutional unic ce asigura coerenta si
continuitatea actiunilor intreprinse in vederea atingerii obiectivelor sale, respectand si
dezvoltand tot ceea ce s-a realizat pe plan comunitar (acquis-ul).
Misiunea conferita institutiilor in cadrul Uniunii consta, deci, in a garanta
coerenta, pe de o parte, a actiunilor efectuate in fiecare din cei trei piloni si, pe de alta
parte, intre actiunile intreprinse in ansamblul celor trei piloni.
Parlamentul European, Consiliul, Comisia si Curtea de Justitie isi exercita
atributiile in conditiile si cu finalitatile prevazute, pe de o parte, de dispozitiile tratatelor
care instituie Comunitatile europene si tratatele si actele subsecvente care le-au
modificat sau completat si, pe de alta parte, de celelalte dispozitii ale tratatului.
Sistemul institutional unic este format din institutiile comunitare si Consiliul
European.
OMBUDSMAN-UL EUROPEAN
• Ombudsman-ul European, apara cetatenii Uniunii Europene si afacerile lor
impotriva proastei administrari;
ORGANISME FINANCIARE
• Banca Centrala Europeana, este responsabila de politica monetara
europeana;
• Banca de Investitii Europeana, finanteaza proiectele de investitii ale Uniunii
Europene;
• Fondul de Investitii European, acorda garantii si imprumuturi pentru a ajuta
intreprinderile mici si mijlocii (SMEs)
ORGANISME DE CONSULTANTA
• Comitetul Economic si Social European, reprezinta societatea civila si cele
doua parti ale industriei (angajati si angajatori);
• Comitetul Regiunilor, reprezinta autoritatile regionale si locale.
15
ORGANIZATII INTER – INSTITUTIONALE
• Biroul Publicatiilor Oficiale ale Uniunii Europene, publica, tipareste si
distribuie informatii despre Uniunea Europeana si activitatea sa;
• Biroul de Selectare Personal al Comunitatilor Europene, recruteaza
personalul pentru institutiile Uniunii Europene si al altor organisme.
AGENTII DESCENTRALIZATE
• 15 Agentii Comunitare, agentii specializate care manevreaza tehnici
specifice si sarcini de management sau stiintifice, in interiorul „Domeniului
comunitar” al Uniunii Europene ( „primul pilon” al Uniunii Europene );
• Institutul European pentru Studii de Securitate si Centrul Satelit al Uniunii
Europene, care manevreaza sarcini specifice „Afacerilor Interne si Politica
de Securitate” ( „al doilea pilon” al Uniunii Europene );
• Europol si Eurojust, ajuta coordonarea politiei si justitiei in cooperarea lor
in materie de criminalitate ( „al treilea pilon” al Uniunii Europene );
Agentiile Uniunii Europene (U.E.) sunt organisme guvernate de legile publice
europene; ele sunt o forma distincta de institutii ale UE alaturi de Consiliu, Parlament,
Comisie, etc. si au propria lor personalitate juridica.
S-au nascut din acte juridice ale legislatiei secundare pentru a acoperi cerintele
tehnice foarte specifice, stiintifice sau manegeriale care sunt stipulate in actele
relevante ale UE.
In mod curent sunt 15 organizatii care raspund la definitia de agentie comunitara,
fiecare avand diferite denumiri (Centre, Fundatii, Agentii, Birou, Observator) cea ce
creaza anumite confuzii, deoarece in particulatr acesti termeni sunt utilizati sa
defineasca alte organizatii care nu raspund la cerintele unei agentii comunitare.
La momentul actual cele 15 agentii ale UE sunt:
Nr DENUMIRE
DENUMIRE COMPLETA
crt PRESCURTATA
1. CEDEFOP Centrul European pentru Dezvoltare si Instruire Vocationala
Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Vietii si
2. EUROFOUND
Conditiilor de Munca
3. EEA Agentia Europeana pentru Mediul Inconjurator
4. ETF Fundatia Europeana pentru Instruire
Centrul European de Monitorizare pentru Medicamente si
5. EMCDDA
Precursori
6. EMEA Agentia Europeana pentru Evaluarea Medicamentelor
Oficiul pentru Armonizarea Pietii Interne (Marci Inregistrate
7. OHIM
si Design)
8. EU-OSHA Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca
9. CPVO Oficiul pentru Diferitele Intreprinderi Comunitare
10. CDT Centrul de Traduceri pentru Organizatiile Uniunii Europene
Centrul European de Monitorizare a Rasismului si
11. EUMC
Xenofobiei
12. EAR Agentia Europeana pentru Reconstructie
13. EFSA Autoritatea Europeana pentru Securitatea Alimentara
14. EMSA Agentia Europeana pentru Securitatea Maritima
15. EASA Agentia Europeana pentru Securitatea Aeronautica
16
II. ORDINEA JURIDICA COMUNITARA, REGLEMENTARI LEGISLATIVE
PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA, AGENTIA
EUROPEANA PENTRU SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA EU-OSHA
1. STRUCTURA SISTEMULUI JURIDIC COMUNITAR
17
De asemenea, pe langa izvoarele scrise mai sunt si izvoarele nescrise intre care
principile generale de drept ocupa un loc esential. ,
O clasificare mai larga a izvoarelor de drept:
izvoare originare sau primare, formand dreptul originar sau primar, din care
fac parte: tratatele constitutive, precum si instrumentele juridice care le-au
fost anexate sau care le-au adus modificari;
izvoare secundare, adica actele unilaterale ale institutiilor, categorie denumita
drept derivat pentru a indica natura si functia de aplicare a dreptului originar;
actele conventionale, in cadrul carora vom distinge: dreptul complementar
tratatelor, acordurile incheiate de comunitati cu statele terte sau cu organizatii
intemationale;
izvoare nescrise ale dreptului comunitar.
18
Regulamentul are caracter general. El este obligatoriu in toate elementele sale si
este direct aplicabil in fiecare stat membru. Caracteristicile regulamentului sunt:
caracterul general, forta obligatorie si aplicabilitatea sa directa.
Ca si legea in dreptul national, regulamentul contine prescriptii generale si
impersonale, adica statueaza in mod abstract, aceasta fiind conditia "sine qua non" a
functiei normative pe care este chemat sa o indeplineasca in sistemul tratatelor.
Regulamentul este obligatoriu in toate elementele sale; prin urmare,
nerespectarea de catre un stat membru a regulamentului constituie neexecutarea uneia
dintre obligatiile sale in sensul art. 169 din Tratatul C.E.
Aplicabilitatea directa a regulamentului inseamna ca fara interpunerea puterii
normative nationale el are o validitate automata in Comunitate si este, ca atare, apt sa
confere drepturi si sa impuna obligatii statelor membre, organelor lor si particularilor,
cum o face legea nationala.
DIRECTIVA - Potrivit alin. 3 al art. 189 din Tratatul C.E. - leaga fiecare stat membru
destinatar in ceea ce priveste rezultatul care urmeaza sa fie atins, dar lasa autoritatilor
nationale competenta in privinta formei si a mijloacelor. Art. 191 al Tratatului C.E.
prevede regulile referitoare la publicarea si, respectiv, modificarea directivei.
Directivele adoptate de catre Consiliu impreuna cu Parlamentul European, I
conform procedurii din art. 189 B al Tratatului C.E., precum si directivele Consiliului si
Comisiei adresate tuturor statelor membre, sunt publicate in Jumalul Oficial al
Comunitatilor si intra in vigoare, ca si regulamentele, la data pe care o fixeaza gall, in
lipsa unei asemenea date, dupa 20 de zile de la publicarea lor.
Natura si functia directivei
• sunt acte obligatorii in scopul pe care il desemneaza, dar lasa statelor membre,
care sunt destinatarii acestei obligatii, alegerea fonnei si a mijloacelor necesare
pentru atingerea acestui rezultat;
• sunt acte susceptibile sa aiba un caracter general. Ele nu leaga decat destinatarii,
care pot fi unul sau mai multe state membre din cadrul Tratatului CE;
19
• sunt acte al caror continut se limiteaza sa fixeze un obiectiv. Alegerea mijloacelor
si formei necesare pentru atingerea acestui obiectiv este lasata aprecierii
suverane a fiecarui stat. Prin "forma" se inteleg tehnicile legislative sau
regulamentare proprii fiecarui stat; prin "mijloace" institutiile susceptibile sa
realizeze obiectivul indicat. Este relevata o evolutie in notiunea de directiva, al
carei continut este din ce in ce mai complet, astfel incat alegerea de catre state le
membre a "mijloacelor" dispare. Aceasta evolutie s-a impus dat fiind caracterul
tehnic al anumitor materii care implica un foarte mare grad de precizie;
• sunt acte obligatorii -ele impun statelor membre obligatii de rezultat;
• sunt susceptibile sa creeze drepturi individuale in beneficiul subiectelor de drept
ale statelor membre.
Pozitia Curtii de Justitie a subliniat ca libertatea recunoscuta statelor prin art. 189
alin. 3 al Tratatului C.E., departe de a fi absoluta, nu este decat relativa. Libertatea
statelor este limitata prin obligatia de a utiliza formele si mijloacele susceptibile sa
asigure directivei o deplina eficacitate in dreptul intern.
20
urmarind apropierea legislatiilor si nu difera de directiva decat prin absenta fortei
obligatorii.
21
Ca urmare a adoptării de către UE a directivei care cuprinde cerinţe esenţiale
(vizând securitatea), statele membre au obligaţia să elaboreze reglementări naţionale în
acord cu aceste directive.
Urmând strategia stabilită în „Noua abordare", UE şi-a elaborat politica în acest
domeniu, aşa cum este expusă în Rezoluţia Consiliului 90/CIO/01 cu privire la o
„Abordare globală a evaluării de conformitate".
Conform acestui act, în fiecare directivă de produs vor fi enunţate cerinţele de
îndeplinire a obligaţiilor de evaluare a conformităţii, ca şi a procedurilor, de către
producători. Ca urmare, o secţiune importantă a ,,abordării globale" o reprezentând un
nou sistem legislativ de evaluare a conformităţii, denumit ,,abordare pe module".
,,Abordarea pe module" subdivide evaluarea de conformitate într-un număr de
operaţiuni asociate cu stadiul de realizare a produsului (de exemplu: proiectare,
producţie), cu tipul de evaluare (verificarea documentelor, testul tipologic, garanţia de
calitate, inspecţia) şi cu persoanele care fac evaluarea.
Al doilea element important este reprezentat de implicarea organelor acreditate
pentru testare şi certificare în cadrul fiecărui modul, conform specificării din acel modul,
pe temeiul principiului privind răspunderea statului membru al UE referitor la evaluarea
competenţei (,,actul tehnic") şi notificarea propriu-zisa (,,actul politic/administrativ").
Organele acreditate sunt constituite din laboratoare naţionale pentru încercări
(testări), corpuri de inspecţie şi organe de atestare, care au fost supuse evaluării de
competenţă şi care au fost desemnate de către guvernele naţionale drept organe
acreditate.
Ultimul element important este constituit de aplicarea însemnului ,,CE" pe
produsele industriale. Semnificaţia acestui marcaj este că producătorul a îndeplinit
toate obligaţiile prevăzute în directivele UE pentru produsul respectiv. Însemnul ,,CE" se
bazează pe standardele europene armonizate.
Din 1985 elaborarea directivelor de securitate a produselor se realizează în
conformitate, cu conceptul ,,Noua abordare", care stabileşte ca principii:
- armonizarea totală a reglementărilor cele naţionale fiind anulate de cele
comunitare;
- recurgerea la standarde pentru conformitate, făcând totodată elastic procesul de
reglementare prin standarde.
Fiecare directivă abordează o gamă largă de produse şi stabileşte cerinţe de
securitate cu caracter general, a căror interpretare se face pe baza a numeroase
standarde elaborate în acest scop de către organismele europene de standardizare;
produsele fabricate după aceste standarde se presupun a fi ,,conforme" cu cerinţele
directivei.
Directivele elaborate în ,,Noua abordare" anulează pe cele anterioare, tinzându-se
spre o simplificare structurală, pe baza unui număr redus de ,,familii" de directive, care
cuprind orice tip de produs a cărui utilizare poate da naştere unui pericol, de la maşini
şi substanţe chimice, la jucării.
Directivele de securitate a produselor se situează. cu unele excepţii, în domeniul
reglementărilor industriale şi în cel al securităţii şi sănătăţii în muncă.
Complementaritatea celor două tipuri de reglementări este evidentă. Prin intermediul
celor dintâi, producătorul nu poate să comercializeze produse ,,nesigure", aşa încât
patronul nu poate să le achiziţioneze şi să le pună la dispoziţia muncitorului. Prin
intermediul celorlalte, se cere ca patronul să albă grijă ca produsele puse la dispoziţia
lucrătorilor să fie utilizate şi păstrate corespunzător, urmărindu-se instrucţiunile pe care
fabricantul trebuie să i le pună la dispoziţie.
În tabelul 1 s-au recenzat principalele directive de armonizare derivate din art.
100 A, care cuprind cerinţele esenţiale de securitate. De asemenea, sunt enumerate şi
directive din ,,vechea abordare“, respectiv cele care au ca fundament art. 100.
22
Tabelul 1
Utilaje de şantier:
79/113/ CEE, 85/405/ CEE
– Nivel sonor
84/533/ CEE, 85/406/ CEE,
84/534/ CEE -
Motocompresoare
88/88/181/CEE – Maşini de
tuns iarba
23
87/404/CEE - Recipiente
Recipiente sudate la presiune de peste 50 bari pentru a
simple sub presiune,
conţine aer sau azot
modificată de 90/488/CEE
III
Aparate pentru coacere, încălzire şi producerea apei
90/396/CEE - Aparate cu
calde şi dispozitivele şi componentele acestora care se
gaz
comercializează separat
72/23/CEE - Materiale Material electric destinat a fi utilizat la o tensiune
electrice pentru joasă nominală cuprinsă între 50 V şi 1000 V ca şi între 75 V şi
tensiune 1500 V c.c.
76/177/CEE, 79/196/CEE -
Material electric utilizabil în
Material electric conceput a fi utilizat în atmosferă
atmosferă explozivă,
explozivă (76/177) şi prevăzut cu anumite sisteme de
adaptări la progresul tehnic
protecţie (79/196), cu excepţia celui conceput în mine cu
84/47/CEE, 88/571/CEE şi
pericol de grizu
modificările 88/665/CEE,
90/487/CEE
82/130/CEE - Material
IV electric utilizabil în
Material electric conceput a fi utilizat la lucrări subterane
atmosferă explozivă cu
sau la instalaţii de suprafaţă unde poate ajunge grizu prin
pericol de grizu, adaptări la
ventilaţie subterană
progresul tehnic 88/35/CEE
şi 91/169/CEE
94/9/CE - Material pentru Aparate şi sisteme, electrice sau nu, concepute a fi
utilizare în atmosferă utilizate în atmosferă explozivă. Această directivă,
explozivă începând cu anul 2003, va abroga directivele anterioare.
89/336/CEE -
Compatibilitate Cerinţe de protecţie a echipamentelor tehnice faţă de
electromagnetică, perturbaţiile E.M.
modificată prin 92/31/CEE
76/769/CEE - Substanţe şi
preparate periculoase şi 10 Substanţe şi preparate periculoase a căror comercializare
directive cuprinzând sau utilizare este limitată
modificări
88/379/CEE, 89/178/CEE,
90/492/CEE, 93/18/CEE -
Preparate care conţin cel puţin o substanţă periculoasă şi
Preparate periculoase.
considerate periculoase conform definiţiilor din directivă
Clasificare, îmbuteliere şi
marcare
V 91/155/CEE, 93/112/ CEE -
Fişe cu date de securitate care trebuie aduse la
Substanţe şi preparate
cunoştinţa utilizatorului (de specialitate) o dată cu fiecare
periculoase: fişe de
substanţă sau preparat
securitate
25
2.3 STANDARDELE EUROPENE ARMONIZATE – EN
În vederea realizării pieţei libere, începând din 1986 se recunosc la nivelul UE trei
funcţii importante: de administrare; de standardizare; de evaluare a conformităţii
(testare - certificare).
Funcţia de administrare o îndeplinesc UE şi AELS (Asociaţia Economică a
Liberului Schimb).
Funcţia de standardizare revine CEN (Comitetul European de Standardizare),
CENELEC (Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică). şi ETSI (Institutul
de Standardizare Europeană în Telecomunicaţii).
Funcţia de evaluare a conformităţii este asigurată de EOTC (Organizaţia
Europeană pentru Testare şi Certificare).
În 1986, CEN şi CENELEC au luat hotărârea ca, după aprobarea unui standard
european (EN), membrii CEN şi CENELEC să fie obligaţi să-i implementeze ca standard
naţional şi să retragă orice standard naţional contradictoriu.
Aceasta combinare de măsuri privind directivele şi standardele europene a dus la
crearea unul instrument puternic în vederea înlăturării barierelor tehnice din calea
comerţului.
Standardele care cuprind “cerinţe esenţiale" pentru aspecte care vizează
securitatea, compatibilitatea electromagnetică etc., sunt elaborate de organismele de
standardizare europene, cu contribuţia, acolo unde este cazul, a specialiştilor Comisiei
UE, în vederea asigurării respectării cerinţelor esenţiale cuprinse în directive. În acest
mod se asigură armonizarea diverselor categorii de acte, legislative pe probleme de
securitate, şi sănătate în muncă.
Pentru ca un standard european (EN) să fie armonizat, trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
- să se refere la produse sau grupe de produse;
- să fie elaborat pe baza unui mandat din partea UE sau AELS;
- să fie adoptat de cel puţin un stat membru;
- să fie publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Având în vedere diversitatea aspectelor de securitate a muncii necesar a fi
standardizate, atât organizaţiile internaţionale de standardizare (ISO şi CEI), cât şi
organizaţiile europene de, standardizare (CEN, CENELEC, ETSI) au considerat necesar
să stabilească o ierarhizare a standardelor de securitate, astfel încât fiecare standard să
se limiteze la aspecte specifice şi să fie corelat cu alte standarde de securitate, în
funcţie de aria de aplicabilitate a problemelor pe care le abordează.
Din punctul de vedere al ariei de aplicabilitate, a prevederilor, clasificarea
standardelor de securitate a muncii este următoarea:
a) standarde fundamentale de securitate (standarde de tip A) - cuprind
concepte fundamentale, principii şi cerinţe privind aspecte, generale de securitate
aplicabile tuturor tipurilor de produse;
b) standarde pe grupe de securitate (standarde de tip B) - cuprind cerinţe
referitoare la aspecte de securitate aplicabile unui grup de produse şi ţin seama de
prevederile standardelor fundamentale pe care le completează cu cerinţe specifice, de
securitate pentru grupa respectivă de produse;
c) standarde de securitate de produs (standarde de tip C) - conţin cerinţe de
securitate pentru un produs său grup de produse specifice şi sunt necesare în vederea
utilizării prevăzute a acestora.
Aceste standarde ţin seama de prevederile din standardele fundamentale şi din
standardele pe grupe de securitate, pe care le completează.
26
Din cele prezentate mai sus se poate concluziona că obiectivul principal al Uniunii
Europene este crearea Pieţei Unice, fără bariere comerciale interne şi cu menţinerea sau
impunerea, daci este cazul, a unor niveluri comune de securitate şi sănătate, care să
permită circulaţia liberă a forţei de muncă.
Acest obiectiv se atinge prin următoarele mijloace:
- directivele (obligatorii)- stabilesc cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate;
- standardele armonizate (caracter facultativ) - oferă o bază de conformitate cu
cerinţele (obligatorii) formulate în directive;
- procedurile de atestare şi marca de conformitate (CE) – oferă dovada confor-
mităţii cu cerinţele esenţiale din directive.
Statele care doresc să adere la Uniunea Europeană, printre care şi România,
trebuie să se conformeze legislaţiei din UE.
Comisia a declarat anul 1992, Anul European pentru securitate, igiena si sanatate
la locul de munca, pentru a se trage concluzii privind cel de al treilea plan de actiune si
pentru sensibilizarea unui numar cat mai mare de persoane cu privire la problemele de
securitate si sanatate in munca.
Anul European a determinat cresterea interesului lucratorilor, patronilor si al
autoritatilor pentru sanatatea si securitatea la locul de munca, aducand noi orientari
pentru viitoarea politica comunitara.
In februarie 1992, s-a semnat Tratatul de la Maastricht de infiintare a Uniunii
Europene care a intrat in functiune la 1 noiembrie 1993. Un punct important in Tratat se
refera la extinderea Europei sociale prin punerea in practica a Cartei comunitare a
drepturilor sociale fundamentale ale muncitorilor, adoptata in 1989 care contine un
capitol referitor la realizarea securitatii si sanatatii la locul de munca.
Pentru a se asigura transparenta actiunilor Comisiei, prin informarea statelor si a
partenerilor sociali, Consiliul European a decis la reuniunea de la Bruxelles, din 29
octombrie 1993, crearea Agentiei Europene pentru Securitate si Sanatate in Munca cu
sarcina de a strange si difuza informatii.
De asemenea, ea promoveaza schimbul si difuzarea rezultatelor cercetarilor si
ofera asistenta tehnica si stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca
institutiilor comunitare si Statelor Membre, are legaturi cu serviciile competente ale
Comisiei si coopereaza cu organele Uniunii Europene.
In anul 1994 a fost stabilit Cadrul general pentru actiunea Comisiei Comunitatii
Europene in domeniul securitatii, igienei si sanatatii in munca (1994 - 2000).
27
1. o abordare globala a starii de bine la locul de munca, luand in considerare piata
muncii si aparatia de noi riscuri, mai ales psihosociale, si vizand ameliorarea calitatii
muncii, din care mediul de munca sanatos si sigur constituie until din elementele
esentiale;
2. consolidarea unei culturi de prevenire a riscurilor, combinarea unor
instrumente politice variate: legislatie; dialog social; demersul progresului si
identificarea celor mai bulle practici; responsabilitatea sociala a intreprinderilor;
incitatiile economice; construirea parteneriatelor intre toti actorii securitatii si sanatatii;
3. noua strategie demonstreaza, de asemenea, ca o politica sociala ambitioasa
este un factor de competitivitate, si ca dimpotriva, lipsa politicii angreneaza costuri care
apasa greu asupra economiilor.
Calitatea muncii -obiectiv al Uniunii Europene fixat de Consiliul European la
Lisabona in martie 2000 -are ca elemente esentiale sanatatea si securitatea in munca,
considerandu-se ca o buna organizare a muncii, precum si un mediu de munca sanatos
si sigur sunt factori de performanta pentru economie si pentru intreprinderi.
29
Centrele Topice
Centrele Topice sunt consortii (asociatii) ale institutiilor nationale de securitate si
sanatate care colecteaza si analizeaza datele existente la nivel national si elaboreaza si
pun in aplicare planurile de lucru nationale in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Ele constau in grupuri de institutii experte in securitate si sanatate, cuprinzand o
Organizatie de Conducere si mai multe Organizatii Partenere din diferite state membre.
Activitatea ce urmeaza a fi facuta precum si finantarea sunt specificate de Programul de
Lucru anual al Agentiei.
Organizatia de Conducere a Centrelor Topice este responsabila pentru stabilirea
sarcinilor ce revin Organizatiilor Partenere.
Trei Centre Topice sunt in mod curent in activitate: Centrul Topic de Cercetare,
Centrul Topic de Bune Practici si Centrul Topic de Bune Practici al Tarilor Candidate.
Alti Consultanti
Agentia contracteaza diferite echipe de cercetatori stabilite ad-hoc, provenite din
mediul academic si institute de securitate si sanatate in munca ca si consultanti in
domeniile specifice lor sau pentru a conduce proiecte din domeniile respective.
30
Consiliu de
administratie
Birou
Director
Financiar Contabili Personal Documen Tehnologia Manage- Planificare Consilier Controlor Internet Evenimente Sapt. Schema
tate tare informatiei ment strategica juridic Intra/extranet publicate europeana SME
Mediu de lucru
Fig.1. STRUCTURA ORGANIZATORICA A AGENTIEI EUROPENE PENTRU SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA „ EU - OSHA ”
31
III. DIRECTIVA CADRU 89 / 391 / CEE ŞI DIRECTIVE
DERIVATE ( PARTICULARE , CONEXE )
1. Consideraţii generale
33
Pe aceeaşi linie se înscrie şi creşterea rolului muncitorilor în elaborarea şi
aplicarea politicilor de prevenire .
Deşi nu fixează modalitatea de realizare , Directiva cadru prevede obligaţia
patronului de a consulta muncitorii şi / sau reprezentanţii lor şi de a le permite să participe
la toate discuţiile privind problemele legate de securitatea muncii .
De asemenea , extinde dreptul muncitorilor şi / sau al repre-zentanţilor acestora de
a face propuneri în domeniu şi de a fi consultaţi în avans asupra măsurilor care vor fi luate
şi care pot afecta substanţial siguranţa şi sănătatea lor , precum şi de a fi informaţi asupra
evaluării riscurilor . În completare se cere ca reprezentanţilor muncitorilor , cu
responsabilităţi vizând securitatea muncii , să li se acorde un timp adecvat , în cursul
programului de muncă , fără pierderi de salariu , pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice ,
precum şi accesul la autorităţile de control competente din afara intreprinderii .
În particular , ţinând cont de natura activităţilor din unitate , patronul este obligat ,
în lumina celor de mai sus , să ia următoarele măsuri :
34
evaluarea riscurilor pentru sănătatea şi securitatea muncitorilor , între altele ,
în alegerea echipamentului tehnic , a substanţelor chimice sau a preparatelor
utilizate , în aprovizionarea locurilor de muncă .
Se menţionează că activităţile preventive vor trebui să fie integrate la toate
nivelurile ierarhice şi în toate procesele de lucru , iar după luarea tuturor
măsurilor preventive trebuie să se constate o îmbunătăţire a nivelului de
protecţie ;
luarea în considerare a capacităţii muncitorului oriunde şi oricând i se
încredinţează sarcini de muncă ;
să se asigure că problemele planificării şi introducerii de noi tehnologii sunt
subiecte de consultare cu muncitorii şi / sau reprezentanţii acestora , în ceea
ce priveşte consecinţele pentru sănătatea şi securitatea lor ;
să ia măsuri corespunzătoare astfel încât la locurile de muncă cu pericol
specific şi deosebit să aibă acces numai muncitori cu instruire adecvată .
35
contacte necesare cu serviciile exterioare în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul
medical de urgenţă , salvarea şi pompierii .
El va desemna muncitori cu responsabilitate pentru implementarea acestor
măsuri. Numărul acestora , instruirea şi echipamentul pus la dispoziţia lor ( în mod gratuit )
va fi adecvat , ţinând cont de mărimea întreprinderii şi riscurile specifice .
Tot în responsabilitatea patronului intră şi :
informarea , cât mai repede posibil , a muncitorilor care sunt sau pot fi expuşi unui
pericol iminent şi deosebit ;
să acţioneze sau să dea instrucţiuni muncitorilor să oprească lucrul şi / sau să
părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură , în condiţiile
unui pericol iminent , deosebit şi inevitabil ;
să se abţină să ceară muncitorilor reluarea lucrului într-o situaţie unde există încă un
pericol deosebit şi iminent ( cu excepţia situaţiilor argumentate corespunzător ) .
În cazul unor evenimente cu pericol iminent , deosebit şi inevitabil , muncitorii care
părăsesc locul de muncă şi / sau zona periculoasă nu pot fi obligaţi la nici o daună şi
trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe periculoase şi nejustificate .
Se prevede de asemenea , obligaţia patronului de a se asigura că toţi muncitorii
sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare , în conformitate cu cunoş-tinţele lor şi
mijloacele tehnice de care dispun , pentru a evita consecinţele unui pericol deosebit şi
iminent .
Muncitorii nu vor putea fi obligaţi la nici o daună din cauza acţiunii lor , în afară de
cele lipsite de răspundere sau neglijenţă .
38
Se lasă la latitudinea fiecarui stat organizarea în acest domeniu ( integrată sau nu în
sistemul naţional de sănătate ) . Totuşi , se prevede ca fiecare muncitor să poată fi
controlat medical la intervale regulate dacă doreşte .
∗ Obiective
∗ Domeniu de aplicare
39
Aplicarea directivelor specifice , prin armonizarea legislaţiilor naţionale cu cea
comunitară , este obligatorie pentru toate statele membre .
Ele vizează toţi lucrătorii din sectorul public sau privat , cu excepţia lucrătorilor
independenţi şi a personalului domestic .
Locul de muncă
Grupa aceasta reuneşte directivele specifice care stabilesc cerinţe minimale de
securitate şi sănătate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă din diverse sectoare de
activitate , în special cele susceptibile de a prezenta un nivel ridicat de riscuri .
40
Informaţii
Lucrătoarele gravide , cele care au născut de curând sau care alăptează , constituie
un grup cu riscuri particulare .
Din grupa de Directive care tratează astfel de probleme face parte şi Directiva 92 / 85
/ CEE , referitoare la lucratoarele gravide .
Prevederile tuturor acestor directive au fost preluate în legislaţia naţională a fiecărei
ţări membre UE , legislaţie în baza căreia este asigurată securitatea şi sănătatea în muncă a
lucrătorilor , prin organizări specifice , atât la nivel naţional cât şi la nivelul întreprinderilor .
Modul de organizare este diferit de la un stat la altul , dar principiile de bază rămân
aceleaşi .
Directivele specifice care decurg din Directiva Cadru 89/391/CEE, conform art.16 (1),
si care contin cerinte minime de securitate si sanatate in munca sunt urmatoarele:
Nr.
Directiva Domeniu de aplicare
crt.
41
90/269/CEE - Manipularea manuală a
1.4 Utilizarea echipamentului
maselor
42
IV. LEGISLAŢIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA DIN ROMANIA
1. Caracteristicile etapei actuale
Legislaţia de securitate si sanatate in munca ( SSM ) este componentă a
sistemului de reglementări prin care se urmăreşte asigurarea protecţiei cetăţenilor,
respectiv pentru segmentul specific de populaţie activă , împotriva riscurilor de
accidentare şi îmbolnăvire profesională generate de prestarea oricărui proces de
muncă.
Ca instituţie de drept, securitatea si sanatatea in munca reprezintă un ansamblu
de norme juridice imperative, având ca obiect reglementarea relaţiilor sociale complexe
care o formează , în legătură cu organizarea multilaterală , desfăşurarea şi controlul
procesului de muncă , în scopul asigurării condiţiilor optime, la nivelul ştiinţei moderne,
pentru apărarea vieţii şi sănătăţii tuturor participanţilor la acest proces .
Etapele parcurse de România după 1990 au avut / au o serie de caracteristici ,
care au impus / impun anumite cerinţe legislaţiei în domeniul SSM, după cum urmează :
1. Finalizarea descentralizării economiei şi reducerea proprietăţii de stat , care
implică reglementarea unitară a sectorului de stat şi a celui privat.
2. Garantarea şi generalizarea proprietăţii private, care presupune reflectarea
noilor relaţii de muncă ( patron - salariat , patron - sindicate etc.) în actele legislative.
3. Reabilitarea şi implementarea relaţiilor şi mecanismelor pieţei libere, care
presupune corelarea legislaţiei de SSM cu celelalte subsisteme ale sistemului legislativ
naţional (asigurări sociale , sănătate etc.).
4. Integrarea în UE.
Legea pentru ratificarea Acordului European de Asociere precizează necesi-
tatea armonizării legislaţiei prezente ori viitoare a României cu cea a Comunităţii
Europene .
Cerinţele prioritare în materie de reglementare periodică , sunt :
- evaluarea nivelului de risc / securitate ;
- integrarea securităţii muncii din faza de concepţie şi proiectare a echipamen-
telor tehnice ;
- certificarea echipamentelor de muncă şi a celor de protecţie individuală;
- formarea personalului de specialitate .
3. Structura sistemului
Sistemul legislativ de SSM din România , în funcţie de subiectul reglementării,
respectiv de natura problemei legiferate, este structurat în două categorii:
44
a) Legislaţia de bază care cuprinde acte care legiferează strict numai activităţi în
legătură directă cu măsurile de SSM ;
b) Legislaţia conexă care conţine acte care cuprind numai în subsidiar norme
juridice SSM sau norme de drept care , deşi în principiu au un obiectiv diferit , specific
altor activităţi , contribuie prin aplicarea lor la apărarea vieţii şi sănătăţii executanţilor ,
ca de exemplu:
dispoziţii privind durata timpului de muncă , a celui de odihnă , intensitatea
muncii , munca de noapte , orele suplimentare etc.;
prevederi privind disciplina în muncă ;
dispoziţii referitoare la regimul produselor şi al substanţelor chimice
periculoase , al materialelor explozive etc. ;
regimul drogurilor şi al precursorilor etc.
dispoziţii care reglementează drepturile angajaţilor , ale sindicatelor etc.
3.1. Structura legislaţiei de bază poate fi evidenţiată după mai multe criterii :
a) Nivelul de emitere
În funcţie de organul abilitat să emită acte juridice , se disting :
- acte emise de organul legislativ suprem – Parlamentul ;
- acte emise de Guvern şi / sau structuri componente / subordonate ;
b) Aria de obligativitate
În concordanţă cu acest criteriu se pot deosebi :
- acte obligatorii pentru toate sectoarele de activitate economico-socială,
respectiv , pentru toate unităţile care-şi desfăşoară activitatea cu perso-
nal încadrat în muncă ;
- acte obligatorii numai pentru un anumit sector , activitate, categorii de
persoane.
c) Problema reglementată
Principalele tipuri de reglementări, în sensul celor menţionate anterior , sunt :
reglementări privind persoanele care beneficiază de protecţie pe timpul
desfăşurării activităţii ;
reglementări privind persoanele care răspund pentru realizarea
măsurilor de SSM ;
acte referitoare la obligaţiile angajatorilor, ale conducerilor acestora , ale
serviciilor interne / externe de SSM , ale lucrătorilor desemnaţi , precum
şi ale persoanelor încadrate în muncă , beneficiare ale măsurilor de
SSM ;
reglementări privind accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale.
dispoziţii privind răspunderea juridică ( disciplinară , contravenţională,
patrimonială , materială şi penală , după caz ) pentru încălcarea
reglementărilor legale referitoare la protecţia muncii .
46
Unul dintre cele mai importante roluri ale Codului Muncii constă in consacrarea
principiilor care să guverneze raporturile de munca, conform prevederilor
constituţionale, dar si exigentelor impuse de economia de piaţă.
Astfel, Codul Muncii abordează intr-un capitol distinct problematica principiilor
fundamentale aplicabile in perimetrul relaţiei dintre cele doua componente ale raportului
individual de munca : angajatorul si salariatul .
Aceste principii sunt:
- libertatea muncii ( art.3 ) ;
- interzicerea muncii forţate ( art.4);
- egalitatea de tratament ( art.5);
- asigurarea de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşu-
rate , de protecţie socială , de securitate şi sănătate în muncă , precum şi de respectarea
demnităţii şi a conştiinţei sale , fără nici o discriminare ( art.6 ) ;
- recunoaşterea dreptului la negocieri colective, dreptul la
protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie impotriva
concedierilor nelegale ( art.6.2) .
- interzicerea oricărei discriminări bazată pe criteriul de sex cu
privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare , pentru muncă egală sau de
valoare egală (art.6.3);
- dreptul la libera asociere ( art.7);
47
Angajatorul trebuie să solicite salariatului certificat medical prin care se constată
faptul ca cel in cauza este apt pentru prestarea acelei munci.
Lipsa certificatului atrage nulitatea c.i.m., care poate fi remediată ulterior, dacă
după momentul încheierii c.i.m., salariatul prezintă certificatul din care rezulta ca este
apt de muncă.
Nerespectarea condiţiilor legale necesare încheierii valabile a c.i.m. atrage
nulitatea acestuia, nulitatea producând efecte numai pentru viitor.
Nulitatea c.i.m. poate fi acoperita prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse
de lege. Persoana care a prestat munca in temeiul unui contract nul are dreptul la
remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu
(art. 57 ).
Pentru a-i verifica aptitudinile salariatului angajatorul are la dispoziţie perioada
de proba , in care salariatul se bucura de toate drepturile si are toate obligaţiile
prevăzute de legislaţia muncii, regulamentul intern si contractul colectiv si individual de
munca. Perioada de proba constituie vechime in munca si se poate stabili, ca regula, o
singura data. Angajarea succesiva a mai mult de 3 persoane pe perioada de proba
pentru acelaşi post este interzisa .
Perioadele de proba sunt diferenţiate in funcţie de durata c.i.m., astfel:
a) in situatia c.i.m. pe durata nedeterminata :
-pentru funcţiile de executie ⎬ maxim 30 de zile calendaristice;
-pentru funcţiile de conducere ⎬ maxim 90 de zile calendaristice;
-pentru persoanele cu handicap ⎬ maxim 30 de zile calendaristice;
-pentru muncitorii necalificaţi ⎬ maxim 5 zile( are caracter de exceptie);
-pentru absolvenţii instituţiilor de
învăţământ , la debutul lor in profesie ⎬ cel mult 6 luni .
48
Locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegare sau
detasare. Pe durata delegarii, respectiv detasarii, salariatul isi pastreaza functia si toate
celelalte drepturi prevazute in c.i.m.
Delegarea poate fi dispusa pentru o prioada de cel mult 60 de zile si se poate
prelungi cu acordul salariatului cu cel mult 60 de zile.
Detasarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult 1 an, putând fi prelungită,
cu acordul ambelor parti, din 6 in 6 luni. Drepturile salariatului detasat se acorda de
angajatorul la care s-a dispus detasarea.
Angajatorul are posibilitatea sa modifice temporar locul si felul muncii, fara a fi
necesar consimţământul salariatului in cazuri de forţă majoră , cu titlu de sanctiune
disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului.
Suspendarea c.i.m. poate interveni in 3 situatii : de drept ( art.50 ), prin acordul
partilor ( art.54 ) sau prin actul unilateral al uneia dintre parti ( art.51, art.52.) toate
situatiile fiind expres prevazute de Codul Muncii.
Pe durata suspendarii pot continua sa existe alte drepturi si obligatii ale partilor
( cu exceptia salariului ) , daca prin legi speciale, prin contractul colectiv de munca,
contractul individual de munca sau regulamentul individual nu se prevede altfel. Un
astfel de exemplu il reprezinta indemnizatia de minim 75% din salariul de baza
corespunzator locului de munca ocupat ,ce se acorda salariatilor in situatiile de
intrerupere temporara a activitatii angajatorului ( art.53 ) .
Contractul individual de munca inceteaza :
- de drept ( art. 55 şi art. 56 ) ;
- ca urmare a vointei partilor, la data convenita de catre acestea ( art.55 , lit b ) ;
- ca urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile
limitative prevazute de lege ( demisia - art.79 , concedierea individuala - art.61 si 65 ,
respectiv cea colectiva - art.68 ).
Etapele care trebuie respectate la incetarea c.i.m. sunt foarte clar precizate si
delimitate de Cod, nerespectarea multora dintre acestea conducând la anularea incetarii
activitatii ( in special in cazul concedierilor ).
Referitor la condiţiile de angajare şi de munca, salariaţii cu contract individual
de munca pe durata determinata nu vor fi trataţi mai puţin favorabil decât salariaţii
permanenţi comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de munca, cu
excepţia cazurilor în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective ( art.86.1).
Salariatul permanent comparabil reprezintă salariatul al cărui contract individual
de munca este încheiat pe durata nedeterminată şi care desfăşoară aceeaşi activitate
sau una similară, în aceeaşi unitate, avându-se în vedere calificarea / aptitudinile
profesionale art. 86.2 ).
Atunci când nu exista un salariat permanent comparabil în aceeaşi unitate se au
în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de munca aplicabil. În cazul în care nu
exista un contract colectiv de munca aplicabil se au în vedere dispoziţiile legislaţiei în
vigoare sau contractul colectiv de munca la nivel naţional ( art.86.3).
Un alt element de noutate al Codului Muncii il reprezinta ” munca prin agent de
munca temporară ” care este munca prestata de un salariat temporar care, din
dispozitia agentului de munca temporara, presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Salariatul temporar este persoana incadarata la un angajator agent de munca
temporară, pus la dispoziţia unui utilizator pe durata necesară in vederea îndeplinirii
unor anumite sarcini precise si cu caracter temporar.
Condiţiile de înfiinţare si funcţionare, precum si procedura de autorizare a
agentului de munca temporara se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
In afara modelului clasic de c.i.m., angajatorul poate incadra salariati
Conform prevederilor art. 101 , salariatul cu fracţiune de norma este salariatul al
cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este
inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma intreaga
comparabil.
49
Angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de norma prin contracte
individuale de munca pe durata nedeterminată sau pe durata determinata, denumite
contracte individuale de munca cu timp parţial.
Contractul individual de munca cu timp parţial se încheie numai în forma scrisă
( art. 1011.1) , iar salariatul comparabil este salariatul cu norma intreaga din aceeaşi
unitate, care are acelaşi tip de contract individual de munca, prestează aceeaşi activitate
sau una similară cu cea a salariatului angajat cu contract individual de munca cu timp
parţial, avându-se în vedere şi alte considerente, cum ar fi vechimea în munca şi
calificarea / profesionale art.1011. 2 ).
Atunci când nu exista un salariat comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere
dispoziţiile din contractul colectiv de munca aplicabil. În cazul în care nu exista un
contract colectiv de munca aplicabil, se au în vedere dispoziţiile legislaţiei în vigoare
sau contractul colectiv de munca la nivel naţional ( art.1011. 3 ).
Munca la domiciliu - notiune absolut noua in legislatia muncii presupune
desfasurarea atributiilor specifice functiei pe care o indeplineste salariatul, la propriul
domiciliu, stabilindu-şi singur programul de lucru. Salariatul care desfăşoară un astfel
de tip de munca, se bucura de toate drepturile recunoscute de lege si prin contractele
colective de munca aplicabile salariaţilor al căror loc de munca este la sediul
angajatorului ( art. 105-107 ).
TITLUL III – Timpul de muncă şi timpul de odihnă
Timpul de munca , care reprezintă orice perioada în care salariatul prestează
munca, se afla la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale,
conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca
aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare , este de regula 8 ore / zi, timp de 5 zile ( 40 de
ore / saptamana) cu doua zile repaus ( art. 108 şi art. 109 ).
Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de
ore/saptamana, inclusive orele suplimentare. Prin excepţie , durata timpului de munca
va putea fi prelungita peste 48 de ore pe săptămână, care includ şi orele suplimentare ,
cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinţă de o lună
calendaristică , să nu depasesca 48 de ore pe saptamana . Pentru anumite sectoare de
activitate , prin contractul colectiv de muncă la nivel naţional sau de ramură se pot
negocia perioade de creferinţă mai mari de o lună , dar care să nu depăşească 12 luni
( art.111 ) .
De asemenea , apar notiunile de :
- program de lucru inegal , care se poate practica numai daca este specificat
expres in c.i.m. . Acest program de munca trebuie negociat prin contractul colectiv de
munca la nivelul angajatorului sau prevăzut in regulamentul intern ;
- program individualizat de muncă , care presupune un mod de organizare
flexibil al timpului de munca, compus dintr-o perioada fixa si o perioada variabila
( art.115 ).
Munca prestata in afara duratei normale a timpului de lucru este considerată
munca suplimentara care se poate efectua cu respectarea prevederilor art.111 ( ca
regula , pana la limita maxima de 48 de ore / saptămână ).
Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite in următoarele 30 de
zile dupa efectuarea acesteia, iar in cazul in care aceasta situaţie nu este posibila,
salariatul va beneficia de un spor la salariu care nu poate fi mai mic de 75% din salariul
de baza, acordat proporţional cu durata muncii suplimentare prestate ( art.120 ).
Munca prestata intre orele 22,00 - 06,00 este considerata munca de noapte
(art.122).
Salariatul de noapte reprezintă , după caz ( art.122 1) :
a) salariatul care efectuează munca de noapte cel puţin 3 ore din timpul sau
zilnic de lucru;
50
b) salariatul care efectuează munca de noapte în proporţie de cel puţin 30% din
timpul sau lunar de lucru.
Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăşi o
medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioada de referinta de maximum 3 luni
calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.
Durata normală a timpului de lucru, pentru salariaţii de noapte a căror activitate
se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de munca, stabilite potrivit dispoziţiilor
legale, nu va depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore, în care prestează
munca de noapte ( art. 122.2 1).
Angajatorul care utilizează in mod frecvent munca de noapte, este obligat sa
informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca ( art.122.3).
Salariaţii de noapte beneficiază ( art.123 ):
a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normală a zilei de munca,
pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de munca de noapte, fără ca aceasta sa
ducă la scăderea salariului de baza;
b) fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de
munca de noapte prestată.
Salariaţii care urmează sa desfăşoare munca de noapte în condiţii speciale sau
deosebite de munca sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea
activităţii şi după aceea, periodic ( art.124.1 ).
Tinerii care un au împlinit vârsta de 18 ani un pot presta muncă de noapte, iar
femeile gravide , lăuzele şi cele care alăptează un pot fi obligate să presteze muncă de
noapte.
Norma de munca cuprinde timpul productiv , timpul pentru intreruperi impuse in
desfasurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale in programul de munca.
Ea se aplica tuturor categoriilor de salariati, materializandu-se sub forma normei
de timp, de productie, de personal si asa mai departe, in functie de varianta aleasa prin
negociere de catre angajator cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor
salariatilor ( art. 126-129 ) .
Perioada de repaus reprezintă orice perioada care nu este timp de munca.
Daca timpul de munca depaseste 6 ore / zi, salariatii au dreptul la pauză de masa
si la alte pauze, care nu se includ, ca regula, in durata zilnica normala a timpului de
munca( art.130).
Salariaţii au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poiate fi mai
mic de 12 ore consecutive ( art. 131.1 ) , cu excepţia muncii în schimburi când nu poate
fi mai mic de 8 ore între schimburi ( art. 131.2 ) .
Munca în schimburi reprezintă orice mod de organizare a programului de lucru,
potrivit căruia salariaţii se succed unul pe altul la acelaşi post de munca, potrivit unui
anumit program, inclusiv program rotativ, şi care poate fi de tip continuu sau
discontinuu, implicând pentru salariat necesitatea realizării unei activităţi în intervale
orare diferite în raport cu o perioada zilnica sau saptamanala, stabilită prin contractul
individual de munca ( art. 131.11 ).
Salariatul în schimburi reprezintă orice salariat al cărui program de lucru se
înscrie în cadrul programului de munca în schimburi.
54
TITLUL VII – Dialogul social
Intregul Cod al Muncii este guvernat de principiul informarii reciproce si al
consultarii. Astfel , prin lege sunt reglementate modalitati concrete de consultari si
dialog permanent intre partenerii sociali.Institutia al carei scop este realizarea dialogului
social la nivel natioal, il reprezinta Consiliul Economic si Social.
Un rol deosebit de important il au sindicatele , care participa prin reprezentantii
proprii, la negocierea si incheierea contractelor colective de munca, la tratative sau
acorduri cu autoritatile publice si cu patronatele, precum si cu structurile specifice
dialogului social ( art.218 ).
La angajatorii la care sunt incadarti mai mult de 20 de salariati , in situatia in
care nici unul nu este membru de sindicat, interesele acestora pot fi promovate si
aparate de reprezentantii lor , alesi si mandatati special in acest scop ( art.224 ) .
Patronatele reprezinta , apara si sustin interesele membrilor lor in relatiile cu
autoritatile publice , cu sindicatele si cu alte persoane juridice si fizice in raport cu
obiectul si scopul lor de activitate , potrivit propriilor statute si in acord cu prevederile
legii.
55
Elementele minime pe care trebuie sa le cuprinda regulamentul se regăsesc in
Cod la art.258 , iar controlul legalitatii dispozitiilor cuprinse in acest document este de
competenta instantelor judecatoresti.
57
d) reprezentant al lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul secu-
rităţii şi sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în
conformitate cu prevederile legale, să-i reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte
problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă;
e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate sau prevăzute în
toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor
profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale orga-
nismului, produs în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu, situaţie de persoană dată dispărută sau accident de traseu ori de circulaţie, în
condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incident periculos, precum şi cazul
susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi
intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă
de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării
unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici sau biologici
caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau
sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie
folosită în muncă;
j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat
sau mânuit de un lucrător, pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri care
ar putea să-i pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice
supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în
clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau
unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;
l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actu-
ală, căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice
moment;
m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei
sau specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în
perioada de reconversie profesională;
n) securitate şi sănătate în muncă: ansamblul de activităţi instituţionalizate,
având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă,
apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi ale altor persoane
participante la procesul de muncă;
o) incident periculos: eveniment identificabil, cum ar fi: explozia, incendiul,
avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe şi altele, rezultat din
disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din
comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost
posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube
materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/
unităţii, abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, conform legii;
q) accident uşor – eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale
care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de
muncă cu o durată mai mică de trei zile.
58
3.1. La SECŢIUNEA 1 , „ Obligaţii generale ale angajatorilor , se face precizarea
că angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate
aspectele legate de muncă.
În cazul în care apelează la servicii externe, angajatorul nu este exonerat de
responsabilităţile sale în acest domeniu , iar obligaţiile lucrătorilor la procesul de muncă
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului respon-
sabilităţii acestuia.
Corespunzător responsabilităţilor stabilite de lege , angajatorul are obligaţia să
ia măsurile necesare pentru :
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare
securităţii şi sănătăţii în muncă.
59
Atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai
multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind
securitatea, sănătatea şi igiena, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei şi prevenirii
riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre
riscurile profesionale.
În nici o situaţie măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu
trebuie să comporte obligaţii financiare pentru lucrători.
3.2. SECTIUNEA a 2-a , „ Servicii de prevenire şi protecţie ” stabileşte că
angajatorul are obligaţia să desemneze unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa
de activităţile de protecţie şi de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi / sau
unitate, denumiţi în continuare lucrători desemnaţi. Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie
prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a celei de prevenire a riscurilor
profesionale , trebuind să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile
ce le revin prin prezenta lege.
Dacă, în întreprindere şi / sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire
şi cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la
servicii externe. În cazul în care angajatorul apelează la servicii externe trebuie să le
informeze asupra factorilor cunoscuţi că au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte
asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la informaţiile
necesare bunei desfăşurări a activităţii , respectiv cele de la art.16 alin.(2) din Lege.
Lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi
sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.
În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a
celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi / sau a unităţii şi / sau de
riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul
întreprinderii şi / sau unităţii, se impune ca:
a) lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de
mijloacele adecvate;
b) serviciile externe să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de
mijloace personale şi profesionale adecvate;
c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe să fie în număr suficient.
Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor
trebuie să fie asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu sau de servicii
distincte, din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi / sau unităţii.
În cazul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici în care se desfăşoară
activităţi fără riscuri deosebite, angajatorul îşi poate asuma atribuţiile din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege, dacă are
capacitatea necesară în domeniu.
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin norme
metodologice de aplicare a prevederilor legii SSM, capacităţile şi aptitudinile necesare,
precum şi numărul considerat suficient atât de lucrători desemnaţi , cât şi de servicii
externe.
3.3. SECŢIUNEA a 3-a , „ Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrăto-
rilor, pericol grav şi iminent ” stabileşte pentru angajator următoarele obligaţii :
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea
incendiilor şi evacuarea lucrătorilor adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii
şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi
în ceea ce priveşte primul-ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
60
c) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi
expuşi unui risc de pericol grav şi iminent, despre acest risc, precum şi despre măsurile
luate sau care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
d) să ia măsuri şi să furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posi-
bilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se
îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent;
e) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă
există un pericol grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive
justificate.
Pentru aplicarea acestor prevederi, angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii
care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a
lucrătorilor. Numărul acestora , instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora
trebuie să fie adecvate mărimii şi / sau riscurilor specifice întreprinderii şi / sau unităţii.
Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi /
sau o zonă periculoasă, nu trebuie să fie prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi împotriva
oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia.
Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru
propria securitate sau a altor persoane atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate
fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare în conformitate
cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele
unei astfel de situaţii. Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru astfel de cazuri ,
cu excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovadă de
neglijenţă gravă.
3.4. SECŢIUNEA a 4-a , „ Alte obligaţii ale angajatorilor ” , stabileşte şi alte obli-
gaţii ale angajatorului , respectiv :
a) să realizeze o evaluare a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în
muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după
caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă, ce au ca urmare o incapa-
citate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor
profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de muncă, aşa cum
sunt definite la art.5 lit. g) ;
d) să elaboreze, pentru autorităţile competente şi în conformitate cu
reglementările legale, rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru
prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele
obligaţii:
a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor,
a echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii
conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a
căror aplicare să fie diminuate sau eliminate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire
profesională a lucrătorilor;
b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie, compus din
măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor,
pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii;
c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răs-
punderile cree le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător
funcţiilor exercitate;
e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru com-
pletarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând
61
seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în
responsabilitatea lor;
f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea, de către toţi
lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi
a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii
desemnaţi, prin propria competenţă sau prin servicii externe;
g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi
instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme, diafilme cu privire la securitatea şi
sănătatea în muncă;
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă,
asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra
măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesii-lor
prevăzute de legislaţia specifică;
j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical, cores-
pund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure supravegherea stării
de sănătate a acestora, ulterior angajării;
k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific, unde accesul să fie
permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate;
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozi-
tivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de
captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea
proceselor tehnologice;
m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de
muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă,
cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;
o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să
participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident
mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte
accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane;
q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi să-
nătatea lucrătorilor;
r) să asigure echipamente individuale de protecţie;
s) să acorde obligatoriu, în cazul degradării sau a pierderii calităţilor de
protecţie a echipamentului individual de protecţie, unul nou.
Alimentaţia de protecţie se acordă obligatoriu şi gratuit de către angajatori,
persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru, şi se stabileşte
prin contractul colectiv de muncă şi / sau contractul individual de muncă.
Materialele igienico-sanitare se acordă, obligatoriu şi gratuit, de către angajatori.
Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun
acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi / sau contractul
individual de muncă.
3.5. În cadrul SECŢIUNII a 5-a , „ Informarea lucrătorilor ”, se stabileşte că ,
ţinând seama de mărimea întreprinderii şi / sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia
măsurile necesare pentru ca lucrătorii şi / sau reprezentanţii acestora să primească, în
conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate, precum şi măsurile şi activităţile
de prevenire şi protecţie, atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la
nivelul fiecărui post de lucru şi/sau funcţie;
b) măsurile luate pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau
unităţii,
62
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii
lucrătorilor din orice întreprindere şi / sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi
în întreprinderea şi / sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind
aspectele la care s-a făcut mai sus referire şi care privesc aceşti lucrători.
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi
sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei
legi, să aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la secţiunea a
4-a ( art.12 alin. (1) lit.a) şi lit.b);
b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la secţiunea a 4-a { art. 12 alin.(1) lit.c)
şi lit.d) } ;
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, precum şi informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile
competente în domeniu.
65
Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:
a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs
incapacitate temporară de muncă ;
b) de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul
evenimentelor care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente
colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate
temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu
persoane date dispărute;
c) de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, gene-
rate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
d) de către direcţiile de sănătate publică şi judeţene respectiv a
municipiului Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boală profesională şi a bolilor legate de
profesiune.
Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.
În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia
medico-legală competentă este obligată să înainteze inspectoratului teritorial de muncă,
în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-
legală.
6.2. La SECŢIUNEA a 2-a , „ Accidente de muncă ” , se precizează că , în
înţelesul Legii SSM este , de asemenea, accident de muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi /
sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat
sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în
afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive
organizate în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni
întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni
întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care
ameninţă avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul
muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în
calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului
de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe
traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator, şi
invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei
juridice sau a adresei persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la
altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei
juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, sau de la orice
alt loc de muncă organizat de acestea la o altă persoană juridică sau fizică, pentru
îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă
victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul sau materialele, dacă
schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt
echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie sau în spălător sau dacă
se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din incinta persoanei juridice sau fizice şi
invers;
66
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a
avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre
şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de
persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara
graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi
servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii
prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul
şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare,
recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării
activităţilor aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum
ar fi: furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare) etc.,
dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu;
p) accidentul survenit în timpul vizitelor organizate la o persoană
juridică sau fizică în scop profesional;
q) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi
în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
r) accidentul suferit de o persoană, aflată în îndeplinirea atribuţiilor
de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
În situaţiile menţionate la lit.g), h) şi i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără
abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în
condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate sau de circulaţie, în
vigoare.
Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul
persoanelor accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3
zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accident mortal;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin trei persoane în
acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.
Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de
cercetare şi se raportează de către angajator la inspectoratul teritorial de muncă,
precum şi la asigurător, în condiţiile legii .
67
Centrul de calcul şi statistică sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale
asigurătorului stabilit conform legii.
Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât
ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.
69
accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la
inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii { art.32
alin.(2) }.
9.4. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.500 lei (RON)
la 7.000 lei (RON) încălcarea următoarelor dispoziţii de către angajatori {art.39 alin.(5)} :
• să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la
alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice
utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă { art.7 alin. (4) lit.a) };
• ulterior evaluării riscurilor pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi dacă este
necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie
aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi a
protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor
întreprinderii şi / sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice{ art.7 alin. (4)
lit.b) };
• să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi
sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini { art.7 alin. (4) lit.c) };
• să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consul-
tărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele
asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de
condiţiile şi mediul de muncă { art.7 alin. (4) lit.d) };
• să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat si specific,
accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile
adecvate { art.7 alin.(4) lit.e) }.
• să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi
igiena, luând în considerare natura activităţilor { art.7 alin.(5) lit.a) };
• să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei şi prevenirii riscurilor profesionale,
luând în considerare natura activităţilor { art.7 alin.(5) lit.b) };
• să se informeze reciproc despre riscurile profesionale{ art.7 alin.(5) lit.c) };
• să informeze lucrătorii şi / sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale
{ art.7 alin.(5) lit.d) };
• măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte, în
nici o situaţie, obligaţii financiare pentru lucrători { art.7 alin.(6) }.
• angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători, pentru a se ocupa de
activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din
întreprindere şi/sau unitate, denumiţi în continuare lucrători desemnaţi { art.8 alin.(1) } .
• lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de
protecţie şi a celei de prevenire a riscurilor profesionale { art.8 alin.(2) }.
• lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini
obligaţiile ce le revin prin prezenta lege { art.8 alin.(3) }.
• dacă, în întreprindere şi / sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi
cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă
la servicii externe { art.8 alin.(4) } .
• în cazul în care angajatorul apelează la servicii externe prevăzute , acestea trebuie
să fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi că au efecte sau
sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi
trebuie să aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16 alin.(2) din Lege { art. 8
alin.( 5) }.
• lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi
sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare { art.8 alin.(6) }.
• să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui
risc de pericol grav şi iminent, despre acest risc, precum şi despre măsurile luate
sau care trebuie să fie luate pentru protecţia lor { art.11 alin.(1) lit. a) };
70
• să ia măsuri şi să furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să
oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre
o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent { art.11 alin.(1) lit. b) };
• să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol
grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate { art.11
alin.(1) lit. c) };
• trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria
securitate sau a altor persoane atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi
contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare în
conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a
evita consecinţele unui astfel de pericol { art.11 alin.(3) }.
• să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor { art.13 lit.q) };
• să acorde obligatoriu, în cazul degradării sau a pierderii calităţilor de protecţie a
echipamentului individual de protecţie, unul nou { art.13 lit.s) };
• să comunice, de îndată, inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele,
aşa cum sunt definite la art.5 lit.f) din Lege { art.27 alin.(1) lit.a) }.
• să comunice asigurătorului, potrivit Legii nr.346/2002 privind asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare,
evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces,
la confirmarea acestora { art.27 alin.(1) lit.b) }.
9.5. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei (RON)
la 6.000 lei (RON) încălcarea următoarelor dispoziţii de către angajatori { art.39 alin.(6)} :
o lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele
adecvate { art.9 alin.(1) lit.a)};
o serviciile externe să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de mijloace personale
şi profesionale adecvate { art.9 alin.(1) lit.b)};;
o lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe să fie în număr suficient { art.9 alin.(1)
lit.c)};
o să ia măsurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi / sau
unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente { art. 10 alin.(1) lit. a) };
o să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce
priveşte primul-ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri { art. 10
alin.(1) lit. b) };
o să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a
incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor { art. 10 alin.(2) } ;
o numărul lucrătorilor care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi
de evacuare a lucrătorilor, instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora
trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau
unităţii { art. 10 alin.(3) }.
o alimentaţia de protecţie se acordă obligatoriu şi gratuit de către angajatori,
persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru, şi se
stabileşte prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă
( art. 14 ) ;
o materialele igienico-sanitare se acordă, obligatoriu şi gratuit, de către angajatori
{ art. 15 alin.(1) } ;
o categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun
acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi / sau
contractul individual de muncă { art. 15 alin.(1) } .
o ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, trebuie să ia măsuri
corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi / sau reprezentanţii acestora să primească, în
conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind riscurile
71
pentru securitate şi sănătate, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie, atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul
fiecărui post de lucru şi/sau funcţie { art.16 alin.(1) lit. a) } ;
o ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, trebuie să ia măsuri
corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi / sau reprezentanţii acestora să primească, în
conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind măsurile
luate în conformitate cu prevederile art.10 din Lege { art.16 alin.(1) lit. b) } ;
o trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice
întreprindere şi / sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea
şi / sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind aspectele , care
privesc aceşti lucrători { art.16 alin.(2) } .
73
r) aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi
întreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj,
corespunzător clasificării minelor din punctul de vedere al emanaţiilor de gaze;
s) amenajarea locurilor de muncă pentru lucrul la înălţime, în spaţii
închise şi în condiţii de izolare.
9.9. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON)
la 10.000 lei (RON) neprezentarea de către serviciile externe a raportului semestrial de
activitate ( art. 40 ).
Sancţiunile contravenţionale prevăzute la capitolul IX al Legii SSM se
aplică angajatorilor ( art.41 ) .
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către
inspectorii de muncă { art. 42 alin.(1)} .
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art.39
alin.(6) lit.b) şi alin. (8) lit.b) se face şi de către inspectorii sanitari din cadrul
Ministerului Sănătăţii şi al unităţilor subordonate { art. 42 alin.(2)} .
În caz de constatare a unei situaţii care se încadrează în categoria
infracţiunilor , aşa cum sunt ele definite la capitolul VIII din Lege , inspectorii de
muncă şi / sau inspectorii sanitari vor sesiza de îndată organele de urmărire
penală competente, potrivit legii { art. 42 alin.(3)} .
Contravenţiilor prevăzute la capitolul IX al Legii le sunt aplicabile
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare { art. 43 alin.(1)}.
Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore
de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării
acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, corespunzător faptei
pentru care a fost sancţionat, inspectorul de munca făcând menţiune despre
această posibilitate în procesul-verbal { art. 43 alin.(2)}.
Angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile
cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în
care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de
stat.
74
d) monitorizează aplicarea legislaţiei pe baza datelor, a informaţi-
lor şi propunerilor transmise de instituţiile aflate în subordine sau coordonare, precum
şi ale celor cu care colaborează în desfăşurarea activităţii;
e) abilitează persoane juridice şi fizice pentru a presta servicii de
protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, denumite în prezenta
lege servicii externe, la care se face referire la art. 8 alin. (4);
f) recunoaşte, desemnează, notifică şi supraveghează laboratoare
de încercări, precum şi organisme din domeniul său de competenţă, în condiţiile legii;
g) coordonează, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
elaborarea programelor de cercetare de interes naţional în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă;
h) organizează, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
activitatea de pregătire generală şi/sau de specialitate în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă pentru instituţiile de învăţământ;
i) desfăşoară activităţi de informare-documentare în domeniul său
de competenţă, potrivit legii;
j) avizează materiale de informare şi instruire, cum ar fi: suporturi
de curs, broşuri, pliante, afişe elaborate de alte persoane juridice sau fizice, în sensul
asigurării concordanţei mesajelor pe care acestea le conţin cu prevederile legislaţiei în
vigoare;
k) reprezintă statul în relaţiile internaţionale din domeniul său de
competenţă.
76
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei.
Activităţile de interes naţional de cercetare ştiinţifică în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă se finanţează din fondurile prevăzute pentru acestea, potrivit
legislaţiei în domeniu .
Legea SSM a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2006 , dată de la care se
abrogă:
Legea protecţiei muncii nr.90/1996, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.47 din 29 ianuarie 2001, cu modificările ulterioare;
Decretul Consiliului de Stat nr.400/1981 pentru instituirea unor reguli privind
exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor, întărirea ordinii
şi disciplinei în muncă în unităţile cu foc continuu sau care au instalaţii cu
grad ridicat de pericol în exploatare, republicat în Buletinul Oficial al
României, nr. 5 din 11 ianuarie 1982;
orice alte dispoziţii contrare.
Legea SSM transpune Directiva Consiliului nr.89 / 391 / CEE privind introducerea
de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de
muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE), nr.L 183 din 14
iunie 1989.
Legea SSM a fost adoptată de Parlamentul României la data de 14 iulie 2006 sub
numărul 319 , fiind publicată în M.O. , partea I , nr. 646 din 26.07.2006.
77
respectarea celorlalte prevederi cuprinse in legislaţia muncii şi a clauzelor
contractelor colective de muncă ;
78
să păstreze confidenţialitatea oricărei reclamaţii care semnalează nerespec-
tarea prevederilor legale în domeniul reglementat de actul normativ analizat
şi să nu dezvăluie , conducatorului persoanei juridice şi persoanei fizice
sau reprezentantului acestora, faptul că inspecţia a fost efectuată ca urmare
a unei reclamaţii .
79
Datorită necesităţii corelării cu alte acte normative deja emise şi a precizării
faptului că organele teritoriale au personalitate juridică , a fost nevoie ca legea să fie
amendată , lucru care s-a realizat prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 137 din data de 22
septembrie 1999 .
81
• elaborează studii şi evaluări privind riscul de accidentare şi îmbolnăvire
profesională;
• ţin evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, a prestaţiilor
acordate şi a costurilor aferente;
• asigură acordarea de prestaţii medicale prin servicii proprii sau pe bază de
contract încheiat cu furnizorii de servicii medicale, potrivit legii;
• verifică modul în care sunt utilizate prestaţiile băneşti acordate pentru
serviciile de reabilitare medicală şi socioprofesională.
Contribuţiile se stabilesc în funcţie de tarife şi clase de risc.Tariful de risc se
determină pentru fiecare sector de activitate în funcţie de riscul de accidentare şi de
îmbolnăvire profesională din cadrul sectorului respectiv. În cadrul tarifelor de risc
diferenţierea pe categorii de activităţi se realizează prin clase de risc. Tarifele şi clasele
de risc se revizuiesc o dată la 4 ani. Încadrarea în clasele de risc se face de către
asigurător, corespunzător activităţilor desfăşurate în fiecare unitate.
Cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc se vor situa
în limita unui procent minim de 0,5% şi a unui procent maxim de 4% aplicat asupra
fondului brut de salarii.
Contribuţia datorată de persoanele fizice este unică, indiferent de activitatea
prestată, de la 0,5% la 1% aplicată asupra venitului lunar asigurat.
82
V. NORME METODOLOGICE
PENTRU APLICAREA LEGII SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA
nr. 319 / 2006
4. zone cu risc ridicat si specific - sunt acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau
unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu
consecinţe grave, ireversibile respectiv, deces sau invaliditate;
8. accident colectiv – accidentul în care au fost accidentate cel puţin trei persoane,
în acelaşi timp şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;
83
10. accident de muncă de traseu:
a) accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă
la domiciliu şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate
de angajator, pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa şi
invers, şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
c) accident survenit pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul
unde îşi încasează salariul şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
12. invaliditate - pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin
decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
19. semnalare a bolilor profesionale - procedură prin care se indică pentru prima
oară faptul că o boală ar putea fi profesională;
84
VI. AUTORIZAREA FUNCŢIONĂRII ANGAJATORILOR DIN PUNCT
DE VEDERE AL
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ ( SSM )
2. AUTORIZAREA ANGAJATORILOR
pentru funcţionarea în baza Legii nr. 319 / 2006, privind SSM
Capitolul II din Normele Medologice pentru aplicarea Legii SSM nr. 319 / 2006
stabileşte procedura de autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Nu se supun procedurii prevăzute la art.1 persoanele fizice, asociaţiile
familiale şi persoanele juridice pentru care autorizarea funcţionării , inclusiv în dome-
niul SSM, s-a efectuat în temeiul Legii nr.359 / 2004 privind simplificarea formalităţilor
la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi
persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea
funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare.
Asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării
activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă se face pentru
activităţile care se desfăşoară la sediul social, la sediile secundare sau în afara
acestora.
87
2.1. Procedura autorizării
2.2 Concluzii
Cu ocazia actiunilor de control , inspectorul de muncă va verifica o serie de
documente pe care angajatorul trebuie să le deţină şi le pună la dispoziţia organului
de control , respectiv :
∗ dovada deţinerii spaţiului ;
∗ lista dotărilor cu echipamente de muncă ;
∗ buletine de verificare a valorii rezistenţei de dispersie a unei instalaţii der
legare la pământ ( prize de pământ , conductoare de legătură );
∗ planuri de situaţie ;
88
∗ alte documente după caz :
- copie de pe notificarea privind deţinerea şi utilizarea substantelor şi
preparatelor chimice periculoase utilizate, conform prevederilor art. 22 , alin.
(2) din Legea nr. 360 / 2003 , actualizată şi completată de Legea nr. 263 / 2005
- copii de pe autorizaţiile ISCIR pentru toate echipamentele de muncă
care intră sub incidenţa PT- ISCIR;
- copie de pe autorizaţiile şi certificate de conformitate eliberate de
INSEMEX Petroşani , în cazul echipamentelor tehnice care funcţionează în
medii potenţial explozive ;
- copie de pe documentaţia de expertizare privind rezistenţa seismică
a clădirilor ( pentru clădiri construite înainte de 1977 ) ;
2.3. SANCŢIUNI
Neautorizarea funcţionării din punct de vedere al SSM , constituie contravenţie
sancţionabilă conform prevederilor art. 39 alin.(2) din Legea nr. 319 / 2006 , privind
SSM cu amendă cuprinsă între 5.000 – 10.000 lei ( RON ) .
În conformitate cu art. 28 din Ordonanţa Guvernului , nr. 2 / 2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180 / 2002, cu modificările şi
completările ulterioare, contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult
48 de ore de la data încheierii procesului - verbal ori, după caz , de la data comunicării
acestuia , jumătate din valoarea minimului amenzii , respectiv 2.500 lei ( RON ).
3. AUTORIZAREA SOLICITANŢILOR
în baza Legii nr. 359 / 200, modificată şi completată de Ordonanţa de Urgenţă nr. 75 /
2004 - privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a
persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a
acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice
89
a) persoana juridică nu desfăşoară , la sediul social sau la sediile secundare,
activităţile declarate o perioada de maximum 3 ani;
b) persoana juridică îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia
specifica în domeniul situaţiilor de urgenţă ( exP.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar,
protecţiei mediului şi ssm, pentru activităţile precizate în declaraţia-tip.
Orice modificare cu privire la cele declarate atrage obligaţia solicitantului de a
depune la biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal o
noua declaraţie-tip pe propria răspundere corespunzătoare modificărilor intervenite.
Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal înregistrează în registrul
comerţului datele din declaraţiile-tip .
Procedura de autorizare a funcţionării pe baza declaraţiei-tip pe propria
răspundere se desfăşoară prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului
comerţului de pe lângă tribunal, la care solicitantul are obligaţia înregistrării sediului
social sau secundar.
Biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, pe
baza declaraţiilor-tip , eliberează solicitanţilor certificate constatatoare care atesta ca:
a) s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă ca la
sediul social sau secundar nu se desfăşoară activităţile prevăzute în actul
constitutiv sau modificator;
b) s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă ca
sunt îndeplinite condiţiile de autorizare prevăzute de legislaţia specifica în
domeniul situaţiilor de urgenţă ( exP.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei
mediului şi ssm , pentru activităţile declarate ;
c) s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezulta
modificările intervenite faţă de declaraţia-tip anterioară.
90
În cazul în care neconformităţile nu sunt remediate, autorităţile publice
competente notifică oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal actul prin
care s-a interzis desfăşurarea activităţii, în termen de 3 zile de la emiterea acestuia,
pentru a fi înregistrat din oficiu în registrul comerţului.
3.2. SANCŢIUNI
91
4.1. Procedura autorizării
4.2. Precizări
4.3. Concluzii
94
VII. SERVICII DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE
95
10. evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific menţionate în Legea SSM şi N.M. de
aplicare a acesteia ;
11. stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă,
stabilirea tipului de semnalizare necesar, şi amplasarea conform prevederilor Hotărârii
Guvernului nr.971 / 2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau
sănătate la locul de muncă;
12. evidenţa meseriilor şi a profesiilor, prevăzute de legislaţia specifică, pentru care
este necesară autorizarea exercitării lor;
13. evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;
14. evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina
muncii , necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii
de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru
controlul noxelor în mediul de muncă;
16. verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare
de urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă;
17. informarea angajatorului, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul
controalelor efectuate la locul de muncă şi propunerea de măsuri de prevenire şi protecţie;
18. întocmirea rapoartelor şi / sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului
elaborate în temeiul art.51 alin.(2) lit.b) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319 /
2006, inclusiv cele referitoare la azbest, vibraţii, zgomot şi şantiere temporare şi mobile;
19. evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă
este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane
competente, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1146/2006 privind cerinţele
minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a
echipamentelor de muncă;
20. identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile
de lucru din întreprindere şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament
individual de protecţie conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr.1048 / 2006
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a
echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;
21. urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a echipamentelor indi-
viduale de protecţie şi a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii
prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.1048 / 2006 privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la
locul de muncă;
22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competenţelor prevăzute în
Normele Metodologice de aplicare a Legii SSM;
23. întocmirea evidenţelor conform competenţelor prevăzute în Normele Metodo-
logice de aplicare a Legii SSM ;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din
întreprindere şi / sau unitate, în conformitate cu prevederile art.12 alin.(1) lit.d) din Legea
nr. 319 / 2006;
25. urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul
vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;
26. colaborarea cu lucrătorii şi / sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de
prevenire şi protecţie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de
prevenire şi protecţie;
96
27. colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai / ale
altor angajatori, în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi
loc de muncă;
28. urmărirea actualizării planului de avertizare, planului de protecţie şi prevenire, şi
al planului de evacuare;
29. propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii
atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
30. propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea
contractelor de prestări servicii cu alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori
străini;
31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea acestor
activităţi.
Activităţile legate de supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se vor efectua în
conformitate cu prevederile Capitolului V din Legea nr.319/2006.
În cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători, inclusiv, angajatorul poate efectua
activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt cele prevăzute în anexa
nr.5 la prezenta NM de aplicare a Legii nr. 319/2006 ;
b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu
regularitate în întreprindere şi / sau unitate;
c) angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă corespunzătoare cel puţin nivelului de bază conform prevederilor din
Secţiunea a 8-a a prezentei Normele Metodologice de aplicare a Legii SSM .
În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile de mai sus angajatorul trebuie să
desemneze unul sau mai mulţi lucrători, sau poate organiza serviciul intern de prevenire şi
protecţie , conform prevederilor din Secţiunea a 3-a / Secţiunea a 4-a a prezentei Norme
Metodologice de aplicare a Legii SSM şi / sau să apeleze la servicii externe.
În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile solicitate anterior , dar angajatorul nu
realizează în totalitate activităţile de prevenire şi protecţie, pentru activităţile pe care nu le
realizează trebuie să apeleze la servicii externe.
În cazul întreprinderilor care au între 10 şi 49 de lucrători, inclusiv, angajatorul poate
efectua activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt cele prevăzute în anexa
nr. 5 la prezenta NM de aplicare a Legii nr. 319/2006;
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe
grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
c) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regula-
ritate în întreprindere şi / sau unitate;
d) angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă corespunzătoare cel puţin nivelului de bază conform prevederilor din
Secţiunea a 8-a a Normele Metodologice de aplicare a Legii SSM.
În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile de mai sus angajatorul trebuie să
desemneze unul sau mai mulţi lucrători, conform prevederilor din Secţiunea a 3-a a
prezentei Norme Metodologice de aplicare a Legii SSM sau poate organiza serviciul intern
de prevenire şi protecţie, conform prevederilor din Secţiunea a 4-a a prezentei Normele
Metodologice de aplicare a Legii SSM şi / sau să apeleze la servicii externe.
97
În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de mai sus , dar angajatorul, lucrătorii
desemnaţi sau serviciul intern nu realizează în totalitate activităţile de prevenire şi
protecţie cerute , angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe.
În cazul întreprinderilor şi / sau unităţilor între 50 şi 149 de lucrători angajatorul
trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători sau să organizeze serviciu intern de
prevenire şi protecţie pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie din cadrul
întreprinderii.
În cazul întreprinderilor şi / sau unităţilor între 50 şi 149 de lucrători care desfăşoară
activităţi dintre cele prevăzute în anexa nr.5 , angajatorul trebuie să organizeze serviciu
intern de prevenire şi protecţie.
În cazul în care lucrătorii desemnaţi / serviciul intern de prevenire şi protecţie nu au
capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi
protecţie prevăzute la art. 15 din N.M., angajatorul trebuie să apeleze la unul sau multe
servicii externe;
În cazul întreprinderilor şi / sau unităţilor care au peste 150 de lucrători angajatorul
trebuie să organizeze serviciul intern de prevenire şi protecţie.
În cazul în care serviciul intern de prevenire şi protecţie nu are capacităţile şi
aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie
prevăzute la art. 15 , angajatorul trebuie să apeleze la unul sau multe servicii externe.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care
îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
corespunzătoare nivelului mediu şi / sau superior conform prevederilor din Secţiunea a 8-a
a prezentului capitol şi, după caz, alţi lucrători care pot desfăşura activităţi auxiliare.
Conducătorul serviciului de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească cerinţele
minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului
superior, conform prevederilor din Secţiunea a 8-a a prezentului capitol.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie se organizează în subordinea directă a
angajatorului ca o structură distinctă.
98
Lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire şi protecţie trebuie să desfăşoare
numai activităţi de prevenire şi protecţie şi cel mult activităţi complementare cum ar fi:
prevenirea şi stingerea incendiilor şi protecţia mediului.
Angajatorul va consemna în Regulamentul intern sau în Regulamentul de organizare
şi funcţionare activităţile de prevenire şi protecţie pentru efectuarea cărora serviciul intern
de prevenire şi protecţie are capacitate şi mijloace adecvate.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să aibă la dispoziţie resursele
materiale şi umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de prevenire şi protecţie
desfăşurate în întreprindere.
Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire şi protecţie în funcţie
de mărimea întreprinderii şi / sau unităţii şi / sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii,
precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.
Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciului intern de
prevenire şi protecţie să poată desfăşura activităţile specifice.
Când angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de
prevenire şi protecţie trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod cores-
punzător desfăşurarea activităţilor specifice.
În situaţia în care activitatea de prevenire şi protecţie este asigurată prin mai multe
servicii interne, acestea vor acţiona coordonat pentru asigurarea eficienţei activităţii.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie poate să asigure şi supravegherea
medicală, dacă dispune de personal cu capacitate profesională şi de mijloace materiale
adecvate.
Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care
îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
corespunzătoare nivelului mediu şi / sau superior, conform prevederilor din Secţiunea a
8-a a prezentei N.M. şi, după caz, alţi lucrători care pot desfăşura activităţi auxiliare.
99
În cazul în care serviciul extern de prevenire şi protecţie este format dintr-o singură
persoană, aceasta trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor
din Secţiunea a 8-a a prezentei N.M..
Contractul încheiat între angajator şi serviciul extern de prevenire şi protecţie
trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a) activităţile de prevenire şi protecţie care vor fi desfăşurate de către serviciul
extern de prevenire şi protecţie;
b) modul de colaborare cu lucrătorii desemnaţi / serviciul intern de prevenire şi
protecţie şi / sau cu alte servicii externe de prevenire şi protecţie;
c) clauze privind soluţionarea litigiilor apărute între părţi.
Serviciul extern are obligaţia să transmită Inspectoratului teritorial de muncă pe
raza căruia îşi are sediul o copie după certificatul de abilitare, în termen de 10 zile de la
data primirii acestuia.
Serviciul extern trebuie să întocmească, în două exemplare, un raport de activitate
semestrial, conform modelului din anexa nr.10.
Rapoartele vor fi înaintate Inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îşi are
sediul serviciul extern.
Inspectoratul va analiza şi aviza rapoartele de activitate, va restitui un exemplar
serviciului extern şi un exemplar îl va arhiva.
Conform prevederilor art.13 lit.b) din Legea nr. 319 / 2006 angajatorul trebuie să
întocmească un plan de prevenire şi protecţie care va fi revizuit ori de câte ori intervin
modificări ale condiţiilor de muncă, respectiv apariţia unor riscuri noi.
În urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă / post de lucru se stabilesc
măsuri de prevenire şi protecţie, de natură tehnică, organizatorică, igienico-sanitară şi de
altă natură, necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Măsurile prevăzute anterior se analizează şi se stabilesc resursele umane şi
materiale necesare.
Planul de prevenire şi protecţie va cuprinde cel puţin informaţiile prevăzute în
anexa nr.7.
Planul de prevenire şi protecţie se supune analizei lucrătorilor şi/sau
reprezentanţilor lor sau Comitetului de Securitate şi Sănătate în Muncă, după caz, şi
trebuie să fie semnat de angajator.
102
Secţiunea a 8-a. Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
103
dintre lucrătorii din întreprindere şi / sau unitate, conform celor stabilite prin contractul
colectiv de muncă , regulamentul intern sau regulamentul de orgenizare şi funcţionare.
Numărul de reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul SSM
care se aleg , va fi stabilit prin contractul colectiv de muncă , regulamentul intern sau
regulamentul de organizare şi funcţionare în funcţie de numărul total al lucrătorilor din
întreprindere şi / sau unitate, cel puţin conform cerinţelor prevăzute la art. 60 din NM .
Lucrătorii comunică, în scris, angajatorului numărul şi numele reprezentanţilor
lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
104
VIII .ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA COMITETELOR DE SECURITATE SI
SECURITATE IN MUNCA
106
Secţiunea a 3-a . Atribuţiile Comitetului de securitate şi sănătate în muncă
107
acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi
propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se vor realiza în anul următor.
108
IX. INSTRUIREA LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
Instruirea lucrătorilor în domeniul SSM reprezintă un ansamblul de activităţi
organizate prin care se urmăreşte însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor în
acest palier , fiind dispusă prin prevederile art. 20 din Legea nr. 319 / 2006 a SSM şi
detaliat în CAPITOLUL V al NORMELOR METODOLOGICE de aplicare a actului normativ.
Acest proces este parte a pregătirii profesionale şi are ca scop eliminarea sau
micşorarea numărului erorilor umane care decurg din lipsa sau insuficienţa
cunoştinţelor de SSM .
Conţinutul procesului de instruire este format din totalitatea informaţiilor
aferente sferei SSM care , prin asimilare şi repetare , conduc la formarea compor-
tamentului normal în muncă , dezvoltă deprinderile corecte faţă de riscuri şi stimulează
capacitatea de mobilizare în raport cu acestea .
Pregătirea în domeniul SSM se realizează prin forme specifice în învăţământul
tehnic ( preuniversitar şi universitar ) , în timp ce instruirea în domeniul SSM se face la
nivelul tuturor angajatorilor . Prin formele de învăţământ se urmăreşte asigurarea unei
pregătiri generale privind SSM a populaţiei potenţial active , în timp ce instruirea în
domeniul SSM asigură pregătirea specifică a populaţiei active .
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul
întreprinderii şi/sau unităţii se efectuează în timpul programului de lucru , acestă
perioadă fiind considerată timp de muncă.
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii in muncă cuprinde trei
faze:
a) instruirea introductiv generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.
109
securitate şi sănătate în muncă , precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie la nivelul întreprinderii şi / sau unităţii, în general.
Instruirea prevăzută la ultimele două alineate se consemnează în fişa de instruire
colectivă conform modelului din anexa nr.12 la N.M de aplicare a Legii nr. 319/2006 .
o Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, un exemplar se
va păstra de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie
care a efectuat instruirea şi un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor
instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
o Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării
legislaţiei referitoare la securitate şi sănătate în muncă vor fi însoţiţi de către un
reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişă de instructaj.
110
măsuri la nivelul întreprinderii şi / sau unităţii privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.
• Conţinutul instruirii introductiv generale trebuie să fie în conformitate cu tematica
aprobată de către angajator.
• Instruirea introductiv generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor
pe bază de teste.
• Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
• Nu vor putea fi angajaţi cei care nu şi-au însuşit cunoştinţele
prezentate în instruirea introductiv generală.
INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCĂ se face după instruirea introductiv
generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă,
precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de
muncă, post de lucru şi / sau fiecărei funcţii exercitate.
Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor cărora li s-a efectuat şi
instruirea introductiv generală , inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul
întreprinderii şi / sau unităţii.
• Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de
muncă, în grupe de maximum 20 persoane.
• Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi
sănătate în muncă precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin
instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă /
lucrătorul desemnat / serviciul intern de protecţie şi prevenire / serviciul extern de
protecţie şi prevenire şi aprobate de către angajator care vor fi păstrate la persoana ce
efectuează instruirea.
Instruirea la locul de muncă va cuprinde:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională
specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau
postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea
primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind
activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;
e) instruirea la locul de muncă va include obligatoriu demonstraţii practice
privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice
privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare,
intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.
111
Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face
numai după verificarea cunoştinţelor de către şeful ierarhic superior celui care a făcut
instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.
INSTRUIREA PERIODICĂ se face tuturor lucrătorilor cărora li s-a efectuat
instruirea introductiv generală şi la locul de muncă şi are drept scop reâmprospătarea
şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
• Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
• Intervalul între două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii în
funcţie de condiţiile locului de muncă şi / sau postului de lucru şi nu va fi mai mare de 6
luni.
• Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul între două instruiri periodice va
fi de cel mult 12 luni.
• Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care
efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator / lucrătorul desemnat / serviciul
intern de prevenire şi protecţie / serviciile externe, care vor semna fişele de instruire ale
lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.
• Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.
• Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă /
lucrătorul desemnat/serviciul intern de protecţie şi prevenire / serviciul extern de
protecţie şi prevenire şi aprobate de către angajator , care vor fi păstrate la persoana ce
efectuează instruirea.
REINSTRUIRE
Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în
muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi / sau postului de lucru sau ale
instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în
unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echi-
pamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Durata reinstruirii nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii
de către conducătorul locului de muncă respectiv împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
112
X. PERICOL GRAV ŞI IMINENT ŞI ZONE CU RISC RIDICAT SPECIFIC
Secţiunea 1 . Pericol grav si iminent de accidentare
Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, aşa cum este el definit la art.5 lit.l)
din Legea nr.319/2006 ( “ situaţia concretă, reală şi actuală, căreia îi lipseşte doar prilejul
declanşator pentru a produce un accident în orice moment; ” ) , poate fi constatată de
către orice lucrător din întreprindere şi/sau unitate, lucrător al serviciului extern de
prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat contract, precum şi
de către inspectorii de muncă.
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat
următoarele măsuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii în care scop :
- va desemna lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va
asigura instruirea acestora.
b) evacuarea personalului din zona periculoasă , în care scop:
- întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;
- afişeze planul de evacuare la loc vizibil;
- instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi să verifice
modul în care şi-au însuşit cunoştinţele.
c) anunţarea serviciilor specializate, în care scop trebuie să :
- desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să-I
instruiască în acest sens;
- asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.
d) anunţarea conducătorilor ierarhici, în care scop trebuie să:
- stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior.
e) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent în
care scop trebuie să:
- desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol
grav şi iminent, să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare
intervenţiei;
- stabilească serviciile specializate care pot interveni.
1. ACCIDENTELE DE MUNCĂ
De asemenea, conform art. 30 din acelaşi act normativ, este accident de muncǎ:
116
În raport cu urmările produse , accidentul de muncă se clasifică astfel:
a) accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) – accidentul
care produce incapacitate temporarǎ de muncǎ de cel puţin 3 zile calendaristice
consecutive, confirmatǎ prin certificat medical fiind ca urmare a accidentului
suferit;
b) accident care produce invaliditate (INV) – accidentul care produce pierderea
parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmatǎ prin decizie de încadrare
într-un grad de invaliditate, emisǎ de organele medicale în drept;
c) accident mortal (D) – accidentul în urma cǎruia se produce decesul
accidentatului confirmat, imediat sau după un interval de timp, în baza unui act
medico-legal.
În funcţie de numărul persoanelor accidentate în acelaşi timp, din aceleaşi cauze în
cadrul aceluiaşi eveniment, accidentul de muncǎ poate fi:
a. individual ( 1- 2 accidentaţi );
b. colectiv ( 3 sau mai mulţi accidentaţi ).
4 Calitatea victimei
- constituie cel de al patrulea element caracteristic accidentului de muncă, iar victima
trebuie să fie participant la procesul de muncă
Participant la procesul de muncă este orice persoana care prestează o activitate de
muncă pe cont propriu sau pentru o persoană juridică sau fizică, indiferent de natura
juridică a raportului de muncă încheiat.
Dispoziţiile legale din ţara noastră precizează, sub acest aspect următoarele
categorii de persoane:
Exemple:
1) O deficienţă auditivă, se încadrează ca accident de muncă, dacă este cauzată de o
explozie şi, ca boală profesională, dacă este urmarea unei expuneri în timp îndelungat la
zgomotul industrial.
2) Vătămarea tendoanelor de la o mănă este considerată accident de muncă, dacă
este cauzată de o lovitură, iar afecţiunile tendoanelor provocate de mişcări repetative şi
ritmice ( vibraţiile ), specifice locului de muncă, sunt încadrate ca boli profesionale.
3) Eforturile extreme, cum sunt ridicările accidentale de greutăţi, care produc
vătămări ale organismului, cu efect nociv imediat ( imobilizarea acuta a victimei ), sunt
încadrate ca accidente de muncă; dacă aceste eforturi au un caracter permanent, legat de
specificul muncii şi provoacă afecţiuni, sunt încadrate ca boli profesionale.
Intoxicaţia acută profesională se încadrează şi ca accident de muncă şi ca boalǎ
profesională, dacă expunerea lucrătorului este instantanee şi accidentală. Dacă expunerea
se face în timp îndelungat, intoxicaţia acută profesională se încadrează numai ca boală
profesională.
120
2. COMUNICAREA EVENIMENTELOR
În accepţiunea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006, evenimentul se
referă la:
- accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în
timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ;
- situaţia de persoană dată disparută ;
- accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate
persoane angajate ;
- incidentul periculos ;
- cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
Conform prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006 şi a Normei
Metodologice de aplicare a acesteia , sunt stabilite urmǎtoarele reguli privind comunicarea
evenimentelor :
Orice eveniment va fi comunicat de îndată (imediat) angajatorului de către
conducătorul locului de muncă sau de oricare altă persoană care are cunoştinţă de
producerea acestuia.
Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de muncǎ, toate evenimentele aşa cum sunt
definite mai sus;
b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346 / 2002 privind asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare,
evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncǎ, invaliditate sau deces, la
confirmarea acestora;
c) organelor de urmărire penală, după caz.
122
3. CERCETAREA EVENIMENTELOR
124
În urma cercetării evenimentelor se întocmeşte un “ dosar de cercetare”, care va
cuprinde:
a) opisul actelor aflate în dosar;
b) procesul-verbal de cercetare;
c) nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea
evenimentului de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de
către inspectoratul teritorial de muncă / Inspecţia Muncii, conform competenţelor sau de
către lucrătorul desemnat/serviciile externe de prevenire şi protecţie, în cazul
evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului şi semnată de către
angajator/reprezentantul său legal, care va cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei,
existenţa sau nu a echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de
muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei individuale de
instructaj prin barare şi semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe;
d) schiţe, fotografii referitoare la eveniment;
e) declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate
temporară de muncă sau de invaliditate;
f) declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea
împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
g) declaraţiile persoanelor răspunzătoare de nerespectarea reglementărilor
legale;
h) copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi
a cauzelor reale ale evenimentului;
i) copii ale certificatului constatator sau orice alte autorizaţii în baza căruia
angajatorul îşi desfăşoară activitatea;
j) copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi fişei de aptitudine;
k) copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor;
l) copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă ale victimelor; în caz de deces se va anexa în original;
m) concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului
mortal;
n) copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul
persoanelor date dispărute;
o) copie a certificatelor de concediu medical în cazul accidentului urmat de
incapacitate temporară de muncă;
p) copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului
urmat de invaliditate;
q) actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă,
din care să rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultaţie şi
diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
r) copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile
poliţiei rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.
După caz, dosarul de cercetare va mai cuprinde, , orice alte acte şi documente
necesare pentru a determina caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care
necesita autorizare;
b) copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
125
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul,
data şi ora producerii evenimentului sau să se poată justifica prezenţa victimei la locul, ora
şi data producerii evenimentului;
e) documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
f) corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare;
h) actul medical, emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de
urgenţă, din care să rezulte diagnosticul la internare şi/sau externare;
i) procesul verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile în care a
fost care necesară modificarea stării de fapt;
j) formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă denumit în continuare
FIAM, aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei nr. 3 din 03
ianuarie 2007 ( Anexa 1).
Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) filele dosarului să fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat
cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare numită de angajator şi ştampilate, cu
ştampila inspectoratului sau angajatorului;
b) numărul total de file conţinut de dosarul de cercetare, şi numărul de file pentru
fiecare document anexat la dosar să fie menţionat în opis;
c) fiecare document, cu excepţia procesului-verbal de cercetare, să fie identificat,
în dosarul de cercetare, ca anexă;
d) paginile şi spaţiile albe să fie barate;
e) schiţele referitoare la eveniment, anexate la dosar, să fie însoţite de explicaţii;
f) fotografiile, referitoare la eveniment, să fie clare şi însoţite de explicaţii;
g) formularul pentru declaraţii să fie conform modelului din anexa nr.14.
h) declaraţiile aflate la dosar să fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele
confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul şi semnate de
către inspectorul care a efectuat cercetarea sau de către unul dintre membrii comisiei de
cercetare.
Aceste măsuri stabilesc ce trebuie făcut şi cum nu trebuie făcut şi pot viza:
• oprirea, interzicerea funcţionării;
• găsirea unor soluţii tehnice noi şi aplicarea acestora;
• completarea sau perfecţionarea actelor normative;
• organizarea şi controlul conducerii procesului de producţie;
• eliminarea posibilităţilor ca eroarea umană să devină cauză;
• restructurarea procesului de producţie, astfel încât executanţii să fie scoşi în
afara zonei periculoase.
4. ÎNREGISTRAREA ŞI EVIDENŢA ACCIDENTELOR
131
9. Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care
este angajată victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de
organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor
cercetării.
10. Accidentul de muncă de circulaţie se înregistrează de către angajatorul la care
este angajată victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de
organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor
cercetării.
11. Accidentul produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii, ca urmare a neluării
unor măsuri de securitate de către un alt angajator, se înregistrează de către angajatorul
din vina căruia s-a produs accidentul.
12. Accidentul de muncă suferit de însoţitorii de încărcături, personalul de poştă
de la vagoanele C.F.R., angajaţi ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligaţi să
delege însoţitori pentru astfel de încărcături, pe mijloace de transport ce nu le aparţin, se
va înregistra de către angajatorul răspunzător de organizarea activităţii care a avut ca
urmare producerea accidentului, sau, după caz, în condiţiile clauzelor prevăzute în
documentele încheiate.
13. Accidentul de muncă cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului
verbal de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă.
14. Pentru unele situaţii neprevăzute în prezentele reglementări, cu privire la
înregistrarea accidentelor de muncă, inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii
va stabili modul de înregistrare a accidentului în cauză.
133
Cercetarea evenimentelor produse în afară graniţelor tarii în care sunt implicaţi
lucrători ai unor angajatori romani se va face conform prevederilor de la punctul 3 al
prezentei teme. La cercetarea acestora poate participa şi un delegat din partea misiunii
diplomatice sau oficiului consular roman din ţara respectiva.
Cercetarea evenimentelor în care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor
diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi persoane care îndeplinesc sarcini de stat
sau de interes public în afară graniţelor tarii se face de către Ministerul Afacerilor Externe.
În cazul evenimentelor mai sus menţionate , care au produs invaliditate confirmată
prin decizie, deces, accidente colective, inclusiv în cazul persoanelor dispărute şi în cazul
incidentului periculos, Inspecţia Muncii poate delega reprezentanţi care sa efectueze
cercetarea la fata locului. Cercetarea se va finaliza de către Inspecţia Muncii sau, după caz,
inspectoratul teritorial de munca pe raza căruia isi are sediul, domiciliul sau resedinta
angajatorul.
De întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor răspunde angajatorul care a
încheiat contractul cu partenerul străin, în cazul efectuării de lucrări cu personal roman, şi,
respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, în cazul accidentelor suferite de angajaţii
misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare romane şi persoanele care îndeplinesc
sarcini de stat sau de interes public în afară graniţelor României, aflaţi în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu.
Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevăzute la punctul 3 al prezentei teme şi
se va completa cu:
a) copii de pe originalele documentelor de cercetare, emise de organele competente din
ţara pe teritoriul căreia s-a produs evenimentul, precum şi traducerea acestora în limba
romana;
b) copie de pe contractul încheiat cu partenerul străin, din care sa rezulte cine a încheiat
contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrări se executa, pe ce durata, locul unde se
executa lucrările respective, clauzele privind securitatea şi sănătatea în munca, modul în
care se fac comunicarea şi cercetarea evenimentelor şi înregistrarea accidentelor de
munca.
Numărul dosarelor de cercetare a evenimentelor se va întocmi conform precizărilor
de la punctul 2 al prezentei teme.
Înregistrarea şi evidenta accidentelor de munca şi a incidentelor periculoase se fac
de către angajatorul roman.
Orice eveniment produs pe teritoriul României, în care sunt implicaţi cetăţeni străini
aflaţi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, va fi comunicat imediat la inspectoratul
teritorial de munca pe raza căruia a avut loc, de către angajator sau de către orice alta
persoana care are cunostinta despre eveniment.
Inspectoratul teritorial de munca care a primit comunicarea va înştiinţa misiunea
diplomatică sau consulatul tarii din care provine persoana accidentata, prin intermediul
Inspecţiei Muncii.
Cercetarea unor astfel de evenimente se face de către inspectoratul teritorial de
munca pe raza căruia au avut loc, împreună cu celelalte organe competente, precum şi cu
reprezentanţi ai angajatorului străin implicat în eveniment sau de către Inspecţia Munciiîn
cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau
exploziile.
134
La cercetare poate participa un reprezentant al misiunii diplomatice sau al
consulatului tarii respective.
Cercetarea se va face cu respectarea prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în
muncă nr. 319 / 2006 şi a Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, o copie a
dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii de unde
provine accidentatul de către inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea.
7. BOLILE PROFESIONALE
137
7.6. Raportarea bolilor profesionale
Exemple:
- hipertensiunea arterialǎ potenţial cauzatǎ de urmǎtorii factori : zgomot ,
vibraţii, temperaturǎ şi radiaţii calorice crescute etc.
- afecţiuni respiratorii cronice nespecifice cauzate de pulberi, gaze iritante etc.
- cardiopatia ischemică cauzată de solicitări crescute fizice şi psihice în
procesul muncii;
- afecţiuni musculo – scheletice ( lombalgii, cervicoscapulalgii etc. ) cauzate
de microclimat nefavorabil, vibraţii, efort fizic crescut, postură incomodă ş.a.
138
9. ALTE DISPOZIŢII PREVǍZUTE DE NORMELE METODOLOGICE
DE APLICARE A LEGII SSM NR. 319 / 2006
IMPORTANT! Fiecare angajator va înainta trimestrial ( până cel târziu la 15 ale lunii
următoare celei care închide trimestrul ) la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova o
adresă în care se vor specifica următoarele date:
- numărul mediu scriptic de angajaţi;
- perioada la care se referă raportarea;
- numărul de accidentaţi în muncă ( ITM, INV, D, colective ) numărul de
incidente periculoase;
Dacă nu există accidente de muncă, se va specifica „ Nu s-au înregistrat accidente
de muncă în perioada .............” .
140
Pentru a obţine o grupare a consecinţelor se poate utiliza criteriul “naturii” lor,
conform căruia se deosebesc:
¾ consecinţe sociale sau extra - economice, care rezultă din afectarea valorilor
caracteristice fiinţei umane reprezentată de executant; ele nu pot fi exprimate cantitativ -
durere, suferinţă fizică şi psihică, diminuarea creativităţii generale a societăţii;
¾ consecinţe economice care rezultă din afectarea valorilor caracteristice ipostazei
de executant a omului şi din afectarea celorlalte elemente ale sistemului de muncă.
141
Anexa 1
3. Cine a efectuat cercetarea accidentului: ITM: |_|_| Nr. P.V.*:|____| data |_/_/_|
Dacă accidentul a fost cercetat de ITM - completati codul şi numele acestuia. Dacă
cercetarea a fost facuta de un agent economic - completati numele acestuia.
Dacă cercetarea a fost facuta de către Inspecţia Muncii - bifati casuta corespunzătoare
9. .. 10. Scara .. 11. Etaj .. 12. Ap. .. 13. Sect.: .. 14. Fax: ... 15. Interfon |____|
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2. Forma Juridică:* SA - Societate pe acţiuni [] OC2 - Cooperativa de consum
*) Se vor completa codurile de Diviziune, Grupa, respectiv Clasa conform codificarilor CAEN
-------------------------------------------------------------------------------------------
E. DATE DE IDENTIFICARE A ANGAJATORULUI(unde s-a produs accidentul de munca):
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Denumire angajator: ................................................................
6. Carnet Munca: Seria |_____| Nr. |_______| 7. Contract de asigurare nr. |______|
8. Statut profesional:
|
000 - Forma de încadrare în munca []|312 - Lucrator în regim de lucru []|
necunoscută | permanent şi cu program de lucru -
100 - Lucrator pe cont propriu []| parţial
143
|320 - Lucrator în regim de lucru []|
300 - Lucrator în regim de lucru (perma- []| temporar, dar cu program de lucru -
nent/temporar) şi cu program de nespecificat
de lucru (complet/timp parţial) - |321 - Lucrator în regim de lucru []|
nespecificate temporar, şi cu program de lucru -
301 - Lucrator în regim de lucru nespe- []| complet
cificat, dar cu program de lucru |322 - Lucrator în regim de lucru []|
complet temporar, şi cu program de lucru -
302 - Lucrator în regim de lucru nespe- []| parţial
cificat, dar cu program de lucru
parţial |400 - Lucrator familial neremunerat []
310 - Lucrator în regim de lucru []|
permanent şi cu program de lucru |500 - Ucenic []
- nespecificat
311 - Lucrator în regim de lucru []|900 - Alt statut profesional []
permanent şi cu program de lucru
- complet
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
(Bifati casuta corespunzătoare Statutului Profesional al persoanei accidentate)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
9.St. Civilă Căsătorit(a) [] Necasatorit(a) [] Divorţat(a) [] Vaduv(a) []
10 Pers. în întreţinere: copii: [ ] alte [ ]
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
(Bifati casuta corespunzătoare stării civile)
(Completati nr. copiilor minori şi a altor persoane aflate în întreţinere)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
11. Cetăţenie: 0-Necunoscută [] 1-Romana [] 2-Alte cetăţenii [] 3. Cetăţenii în []
din UE afară UE
12. Sex: F: [] M: [] 13. Persoana cu [] (Poziţia 13 se bifeaza
handicap numai dacă este cazul)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
144
3. Data începerii incapacităţii ziua:|_|_| luna:|_|_| anul:|_|_|_|_|
5. Nr. zile Incapacitate Temporară |_|_|_| 6. Din care câte zile |_______|
de Munca(ITM) cumulate de spitalizare?
145
│ inclusiv legatura │61 - Sold şi legăturile []
10 - Cap []│ cu umerii │ cu soldul
11 - Cap, creier, vase şi []│42 - Cosul pieptului []│
nervuri craniene │ inclusiv organele din │62 - Picior, inclusiv []
12 - Zona fetei []│ zona │ genunchi
13 - Ochi []│43 -Zona pelviana şi abdomi-[]│63 - Glezna []
14 - Urechi []│ nala, inclusiv organele │
15 - Dinti []│ din zona │64 - Laba piciorului []
18 - Cap, multiple părţi []│48 - Trunchi, multiple []│
afectate │ părţi afectate │65 - Degete []
19 - Cap, alte părţi nemen- []│ │
tionate mai sus │49 - Trunchi, alte părţi []│68 - Extremitati inferi- []
20 - Gat, inclusiv spinare []│ nemenţionate mai sus │ oare, multiple părţi
şi coloana vertebrala │ │ afectate
din zona superioară │50 - Extremitati superioare []│
21 - Gat, inclusiv spinare []│ │69 - Extremitati inferi- []
şi coloana vertebrala │51 - Umeri []│ oare, alte părţi
din zona superioară │ │ nemenţionate mai sus
29 - Gat, alte părţi nemen- []│52 - Brate, inclusiv coate []│70 - Întreg corpul şi []
tionate mai sus │53 - Mana []│ multiple părţi,
30 - Spate, inclusiv spinare[]│54 - Degete []│ nespecificate
şi coloana vertebrala │ │
din zona inferioară │55 - Incheietura mainii []│71 - Întregul corp []
31 - Spate, inclusiv spinare[]│58 - Extremitati superioare,[]│78 - Multiple părţi ale []
şi coloana vertebrala │ multiple părţi afectate │ corpului afectate
din zona inferioară │ │99 - Alte părţi ranite []
39 - Spate, alte părţi []│59 - Extremitati superioare,[]│ ale corpului,
nemenţionate mai sus │ alte părţi nemenţionate │ nemenţionate mai sus
│ mai sus │
──────────────────────────────┴──────────────────────────────┴─────────────────────────────
(Bifati o singura casuta - corespunzător localizarii leziunii)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
5. Accidentul a avut loc în urma unei acţiuni întreprinse din proprie initiativa
pentru salvare: de vieţi [] de bunuri []
6. Accidentul a avut loc în urma unei acţiuni întreprinse din proprie initiativa pentru
prevenirea sau înlăturarea unui pericol []
7. Accidentul a avut loc în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu în afară
graniţelor tarii []
8. Accidentul a avut loc în timpul unei activităţi cultural sportive []
9. Accidentul a avut loc în timpul unei vizite organizate la o persoana fizica/juridică []
10. Accidentatul se afla în perioada de testare profesională în vederea angajării []
11. Persoana accidentata a fost victima unui accident de traseu []
12. Persoana accidentata a fost victima unui accident de circulaţie []
13. Accidentatul a fost victima unei agresiuni, în timpul îndeplinirii sarcinilor de []
serviciu
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
(Bifati casutele corespunzătoare)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
14. Punctul de lucru: 0-Nespecificat | [] 1-P-ctul de lucru obişnuit, unitatea []
2-P-ctul de lucru | locală obişnuită
ocazional sau mobil,|
deplasare în interes|
de serviciu | [] 9-Alt tip de punct de lucru []
146
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
147
109 Alte grupuri 100 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus, exclusiv
părţile din construcţii []
110 Pe/peste apa, exclusiv părţile din construcţii - nespecificate []
111 Mari şi oceane - aboard all types of vessels, platforms, ships,
boats, barges []
112 Lacuri, râuri, porturi - bordul tuturor tipurilor de vase, platforme,
vapoare, barci, barje []
119 Alte tipuri 110 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus,
exclusiv părţile din construcţii []
120 Medii cu presiune ridicată, exclusiv părţile din construcţii -
nespecificate []
121 Medii cu presiune ridicată-sub apa (sarituri) []
122 Medii cu presiune ridicată-camere []
129 Alte grupuri 120 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus,
exclusiv părţile din construcţii []
999 Alte Medii de lucru nespecificate sau neincluse în clasificare []
00 Nu exista informaţii []
10 Producţie, fabricare, procesare, depozitare - toate tipurile- nespecificate []
11 Producţie, fabricare, procesare - toate tipurile []
12 Depozitare -toate tipurile []
19 Alte grupuri 10 de tipul Activitate desfasurata nespecificata mai sus []
20 Excavaţii, Construcţii, Reparaţii, Demolări - nespecificate []
21 Excavaţii []
22 Construcţii-construcţia clădirilor []
23 Construcţii-construcţii civile, infrastructuri, şosele, poduri,
baraje, porturi []
24 Remodelare, reparaţii, extensii, lucrări întreţinere a construcţiilor -
toate tipurile de construcţii []
25 Demolări - toate tipurile de construcţii []
29 Alte grupuri 20 de tipul Activitate desfasurata nespecificata mai sus []
30 Activităţi agricole, forestiere, horticole, piscicole, creşterea
animalelor-nespecificate []
31 Activităţi agricole - cultivarea suprafeţelor agricole []
32 Activităţi agricole - legumicultura, horticultura []
33 Activităţi agricole - creşterea animalelor []
34 Activităţi forestiere []
35 Piscicultura, pescuit []
39 Alte activităţi 30 de tipul Activitate desfasurata nespecificata mai sus []
40 Activităţi intelectuale - nespecificate []
41 Servicii publice de ajutor şi asistenta către publicul larg []
42 Activităţi intelectuale - activităţi didactice, procesare de date,
munca de birou, organizare, conducere []
43 Activităţi comerciale - cumpărare, vânzare şi sevicii asociate []
49 Alte activităţi 40 de tipul Activitate desfasurata nespecificata mai sus []
50 Alte activităţi relationate activităţilor codificate 10,20,30 and 40-
nespecificate []
51 Punerea în funcţiune, pregătirea de lucru, instalarea, montarea,
dezasamblarea instalaţiilor []
52 Întreţinerea, repararea, ajustarea []
53 Curatarea zonei de lucru, a maşinilor - industrial sau manual []
54 Conducerea generală, de toate tipurile []
55 Monitorizarea, inspecţia proceselor de producţie, a mijloacelor []
de transport, echipamentelor - cu sau fără echipamente de motorizare []
59 Alte grupuri 50 de tipul Activitate desfasurata nespecificata mai sus []
60 Activităţi sportive, artistice şi de mişcare - nespecificate []
61 Activităţi de mişcare, inclusiv la bordul mijloacelor de transport []
62 Activităţi sportive, artistice []
69 Alte grupuri 60 de tipul Activitate desfasurata nespecificata mai sus []
99 Alte "Activităţi desfăşurate" neprezentate în clasificarea de mai sus []
148
(Bifati casuta corespunzătoare acţiunii fizice efective desfăşurate
de accidentat)
00 Nu exista informaţii []
10 Operare mecanică - nespecificata []
11 Pornirea, oprirea masinii de lucru []
12 Alimentarea, descărcarea masinii de lucru []
13 Monitorizare, operarea sau conducerea masinii []
19 Alte grupuri 10 de tipul Acţiune fizica efectivă nespecificata mai sus []
20 Activităţi cu instrumente de mana - nespecificate []
21 Activităţi cu instrumente de mana, acţionate manual []
22 Activităţi cu instrumente de mana, motorizate []
29 Alte grupuri 20 de tipul Acţiune fizica efectivă nespecificata mai sus []
30 Conducerea mijloacelor de transport sau a echipamentelor de lucru -
nespecificata []
31 Conducerea mijloacelor de transport sau a echipamentelor de lucru -
mobile şi motorizate []
32 Conducerea mijloacelor de transport sau a echipamentelor de lucru -
mobile şi nemotorizate []
33 Pasager la bordul unui mijloc de transport []
39 Alte grupuri 30 de tipul Acţiune fizica efectivă nespecificata mai sus []
40 Manuirea obiectelor - nespecificata []
41 Ţinerea, apucarea, plasarea-pe nivel orizontal []
42 Strângerea, indoirea, ruperea, refacerea, desurubarea, rotirea []
43 Fortarea, agatarea, ridicarea, aşezarea- pe o poziţie verticala []
44 Aruncarea, bruscarea []
45 Deschiderea, închiderea (unei cutii, pachet, colet) []
46 Turnarea, umplerea, udarea, vopsirea, golirea []
47 Deschiderea, impingerea []
49 Alte grupuri 30 de tipul acţiune fizica efectivă nespecificata mai sus []
50 Ducerea obiectelor în mana - nespecificata []
51 Verticala - ridicarea, ridicarea, coborârea unui obiect []
52 Orizontala - tragerea, impingerea, rostogolirea unui obiect []
53 Transportarea unei incarcaturi -de către o persoana []
59 Alte grupuri 40 de tipul Acţiune fizica efectivă nespecificata mai sus []
60 Mutarea obiectelor - nespecificata []
61 Mers, alergare, urcare, coborare, etc. []
62 Intrare, ieşire []
63 Sarituri []
64 Tarare, catarare, etc. []
65 Ridicare, aşezare(pe scaun) []
66 Inot, scufundare []
67 Mutare []
69 Alte grupuri 50 de tipul Acţiune fizica efectivă nespecificata mai sus []
70 Prezenta - nespecificata []
99 Alte grupuri 50 de tipul Acţiune fizica efectivă nespecificata sau []
neprezentata în clasificarea de mai sus
00 Nu exista informaţii []
10 Abaterea cauzată de probleme electrice, explozii, incendii - nespecificata []
11 Probleme electrice datorită deteriorarii echipamentului-contact indirect []
12 Probleme electrice-contact indirect []
13 Explozii []
14 Incendii []
19 Alte grupuri 10 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
20 Abaterea prin inundare, rasturnare, scurgere de vapori, emisii de gaze - []
nespecificata
21 Stare solida - inundare, rasturnare []
22 Stare lichidă -scurgere, innoroire, curgere, improscare, stropire []
23 Stare gazoasa - vaporizare, aerosoli, formaţiuni gazoase []
149
24 Material pulverizant - fum, praf/particule în suspensie/emisii []
29 Alte grupuri 20 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
30 Spargerea, explozia, craparea, alunecarea, prăbuşirea, daramarea Agentului []
material - nespecificate
31 Spargerea materialului - la zona de contact []
32 Explozia - ce cauzează craparea (pentru lemn,sticla, metal, piatra,
plastic, altele) []
33 Alunecare, prabusire, daramare a Agentului material (asupra victimei) []
34 Alunecare, prabusire, daramare a Agentului material (tras de victima) []
35 Alunecare, prabusire, daramare a Agentului material - aflat la nivelul
victimei []
39 Alte grupuri 30 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
40 Pierderea controlului (total sau parţial) asupra masinii, mijloacelor de []
transport sau echipamentelor de lucru, instrumentelor acţionate manual,
obiectelor, animalelor-nespecificate
41 Pierderea controlului (total sau parţial)-al masinii (inclusiv pornirea []
nedorita) sau al materialului de lucru
42 Pierderea controlului (total sau parţial) - asupra masinii, mijloacelor []
de transport sau echipamentelor de lucru, (motorizate sau nu)
43 Pierderea controlului (total sau parţial) - asupra instrumentelor de []
lucru (motorizati sau nu) sau asupra materialului conţinut de
instrumentul de lucru
44 Pierderea controlului (total sau parţial)-asupra obiectului (mutat,
manuit, etc.) []
45 Pierderea controlului (total sau parţial)-asupra unui animal []
49 Alte grupuri 40 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
50 Alunecarea-împiedicarea şi prăbuşirea unei persoane- nespecificate []
51 Prăbuşirea persoanei - la un nivel inferior poziţiei anterioare []
52 Alunecarea - împiedicarea şi prăbuşirea persoanei - la acelaşi nivel []
59 Alte grupuri 50 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
60 Miscarea corpului conducand la leziuni externe - nespecificate []
61 Călcarea pe un obiect ascutit []
62 Aşezarea în genunchi, aşezarea pe scaun, inclinarea []
63 Agatarea sau cararea pe moment a unui obiect []
64 Miscari necoordonate, acţiuni nesincronizate []
69 Alte grupuri 60 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
70 Miscarea corpului conducand la leziuni interne - nespecificate []
71 Urcarea, cararea, ridicarea în picioare []
72 Impingerea, tragerea []
73 Aşezarea, ridicarea []
74 Rotirea, invartirea []
75 Călcarea gresita, rasucirea piciorului sau a calcaiului, alunecare
fără prabusire []
79 Alte grupuri 70 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
80 Socul, inghetul, violenta, agresiunea, ameninţarea- nespecificate []
81 Socul, inghetul []
82 Violenta, agresiunea, ameninţarea- între angajaţii companiei aflaţi sub
autoritatiea companiei angajatoare []
83 Violenta, agresiunea, ameninţarea- din partea altor companii asupra []
victimelor care isi îndeplinesc sarcinile de lucru (soferii mijloacelor
de transport, etc.)
84 Agresiunea, atacul - unui animal []
150
11 Contact indirect cu arc electric, scanteie, fulger(pasiv) []
12 Contact direct cu curentul electric (electrocutare) []
13 Contact cu flacara sau cu obiecte sau medii fierbinti sau arzand []
14 Contact cu obiecte sau medii reci sau inghetate []
15 Contact cu substanţe nocive - pe cale nazala sau bucala, prin inhalare []
16 Contact cu substanţe nocive - pe/prin piele sau ochi []
17 Contact cu substanţe nocive - pe cale digestiva prin inghitire []
19 Alte grupuri 10 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
20 Inundare, acoperire, invaluire - nespecificate []
21 Inundare cu lichid []
22 Acoperire cu un corp solid []
23 Invaluit în, inconjurat de particule gazoase sau arzand în aer []
29 Alte grupuri 20 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
30 Impact orizontal sau vertical cu obiecte stationare (victima fiind
în mişcare)-nespecificate []
31 Mişcare verticala, prabusire pe/sau frontal (rezultând o cazatura) []
32 Mişcare orizontala, prabusire pe/sau frontal []
39 Alte grupuri 30 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
40 Coliziune cu un obiect în mişcare-nespecificat []
41 Coliziune-cu un obiect în zbor []
42 Coliziune-cu un obiect în cadere []
43 Coliziune-cu un obiect în balans []
44 Coliziune - cu un obiect în rotaţie,mişcare, obiecte transportate, vehicule []
45 Coliziune - cu un obiect, inclusiv vehicule - coliziune cu o persoana
(victima fiind în mişcare) []
49 Alte grupuri 40 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
50 Contact cu un Agent Material ascutit, cu vârf, contondent-nespecificat []
51 Contact cu un Agent Material ascutit(cutit, lama, etc.) []
52 Contact cu un Agent Material cu vârf ascutit (cui, instrument ascutit, etc.) []
53 Contact cu un Agent Material greu sau contondent []
59 Alte grupuri 50 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
60 Capcane, cazaturi - nespecificate []
61 Capcane, cazaturi - în []
62 Capcane, cazaturi - sub []
63 Capcane, cazaturi - între []
64 Un membru, mana, sau deget rupt, sau tăiat(amputat) []
69 Alte grupuri 60 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
70 Leziuni fizice sau mentale - nespecificate []
71 Leziuni fizice - ale sistemului muscular []
72 Leziuni fizice - din cauza radiatiilor, zgomotului, luminii sau presiunii []
73 Socuri sau presiuni mentale []
79 Alte grupuri 70 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
80 Muscatura, zgarietura, etc. (provocate de către un animal sau de om) -
nespecificate []
81 Muscatura []
82 Intepaturi provocate de insecte sau de peşti []
83 Lovituri, muscaturi, strangulari []
89 Alte grupuri 80 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
99 Alte Contacte - Modalităţi de ranire neprezentate în clasificarea de mai sus []
----------------------------------------------------------------------------------------
151
23. CAUZE
152
48- Miscari functionale şi disfunctionale, socuri excesive la pornire
sau oprire []
49- Miscari functionale şi disfunctionale, desprinderea şi proiectarea
de corpuri, particule (ex: la polizare) []
50- Miscari functionale şi disfunctionale, jet, eruptie (materiale lichide,
gazoase sau pulverulente) []
51- Obiecte sau suprafeţe intepatoare []
52- Obiecte sau suprafeţe cu muchii taioase []
53- Obiecte sau suprafeţe abrazive []
54- Obiecte sau suprafeţe alunecoase []
55- Obiecte sau suprafeţe adezive []
56- Obiecte sau suprafeţe cu denivelari []
57- Corpuri sau suprafeţe cu temperaturi ridicate []
58- Corpuri sau suprafeţe cu temperaturi scăzute []
59- Pericol de electrocutare directa []
60- Pericol de electrocutare indirecta []
61- Pericol de electrocutare la tensiune de pas []
62- Vibratii excesive ale sculelor, utilajelor, elementelor de construcţie
datorate curentului electric
63- Explozii datorate curentului electric []
64- Implozii datorate curentului electric []
65- Incendii datorate curentului electric []
66- Flacari-flame datorate curentului electric []
67- Contact sau manipulare substanţe toxice []
68- Contact sau manipulare substanţe caustice []
69- Contact sau manipulare substanţe inflamabile []
70- Contact sau manipulare substanţe explozive []
71- Contact sau manipulare culturi de bacterii []
72- Contact sau manipulare culturi de virusi []
73- Contact sau manipulare culturi de richeti []
74- Contact sau manipulare culturi de spirocheti []
75- Contact sau manipulare culturi de ciuperci []
76- Contact sau manipulare protozoare []
77- Contact sau manipulare plante periculoase []
78- Contact sau manipulare animale periculoase []
79- Poziţii de lucru forţate sau vicioase []
80- Contactul prelungit cu apa (prezenta în obiectul muncii sau în
spaţiul de lucru) []
81- Efort static mare (prin intensitate şi/sau durata) []
82- Dificultatea efectuării miscarilor şi riscul contactelor periculoase
legate de spaţiul de munca []
83- Forta fizica excesiva []
84- Viteza de execuţie excesiva []
85- Subsolicitare fizica (ex.: în sarcina de supraveghere) []
86- Suprasolicitare senzoriala (ex.: asamblari de piese mici) []
87- Distribuţia excesiva a atentiei în condiţii de ritm impus []
(ex.: activitate de dispecerat)
88- Monotonia muncii []
89- Luarea unor decizii (dificile şi de mare răspundere) în timp limitat []
90- Precizie mare a miscarilor în spaţiu şi/sau în timp []
91- Alte cauze []
153
101- Admiterea desfăşurării lucrului cu mijloace de producţie
necorespunzătoare []
102- Amplasarea necorespunzătoare a mijlocului de producţie []
103- Neasigurarea întreţinerii şi exploatării corespunzătoare a
mijloacelor de producţie []
104- Prevederea utilizării unor materii prime sau materiale necorespunzătoare
cerinţelor de securitate []
105- Neasigurarea condiţiilor normate privitoare la mediul de munca
(microclima, iluminat, zgomot şi vibratii, radiatii, etc.) []
106- Prevenirea unui ritm de munca necorespunzător []
107- Alte cauze []
154
161- Activitate în condiţii de izolare socială []
162- Stări de panica []
163- Alte cauze []
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
L. DESCRIEREA PE SCURT A ACCIDENTULUI:
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Numele şi prenumele persoanei din partea angajatorului care a
completat formularul: -----------------
2. Telefon la care poate fi contactata persoana care a completat
formularul: |_____||__________|
Data:_______________ Data:_______________
L.S.
NOTA: pentru completarea prezentului formular se vor utiliza caractere MAJUSCULE
sau dactilografiere
*ST*
155
│ TEMPORARE DE MUNCA │
└───────────────────────────┘
9. .. 10. Scara .. 11. Etaj .. 12. Ap. .. 13. Sect.: .. 14. Fax: ... 15. Interfon |____|
156
4. Alte activ. ec. ale Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│ |angj.
ag. ec.*: │1-9 |sau mai
────────────────────────────┐Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│ angaj. 1 []|mult
│ │ |
│Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│10-49 |Nr. 9[]
│ │ angaj. 2 []|Necu-
│Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│ |noscut
│ │50-249 |de
│Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│ angaj. 3 []|angaj.
│ │ |
│ │250-499 |
│ │ angaj. 4 []|
*) Se vor completa codurile de Diviziune, Grupa, respectiv Clasa conform codificarilor CAEN
-------------------------------------------------------------------------------------------
4. Nr. zile Incapacitate Temporară |_|_|_| 5. Din care câte zile |_______|
de Munca(ITM) cumulate de spitalizare?
ANEXA CLASIFICARI
CLASIFICARE
157
Codificare Localizare Geografică a Accidentului
┌─────┬─────┬─────────┬─────┬─────┬─────────┬─────┬─────┬─────────┬─────┬─────┬─────────┐
│CODUL│CODUL│ TOTAL │CODUL│CODUL│ TOTAL │CODUL│CODUL│ TOTAL │CODUL│CODUL│ TOTAL │
│REGI-│JUDE-│ │REGI-│JUDE-│ │REGI-│JUDE-│ │REGI-│JUDE-│ │
│UNII │TULUI│ │UNII │TULUI│ │UNII │TULUI│ │UNII │TULUI│ │
├─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┤
│ 1 │ │Nord-Est │ 2 │ │Sud-Est │ 3 │ │ Sud │ 4 │ │ Sud-Vest│
├─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┤
│ │ 04 │Bacau │ │ 09 │Brăila │ │ 03 │Arges │ │ 17 │Dolj │
│ │ 07 │Botosani │ │ 10 │Buzau │ │ 12 │Calarasi │ │ 20 │Gorj │
│ │ 24 │Iaşi │ │ 14 │Constanta│ │ 16 │Dambovita│ │ 27 │Mehedinti│
│ │ 29 │Neamt │ │ 18 │Galaţi │ │ 19 │Giurgiu │ │ 30 │Olt │
│ │ 35 │Suceava │ │ 38 │Tulcea │ │ 23 │Ialomita │ │ 40 │Valcea │
│ │ 39 │Vaslui │ │ 41 │Vrancea │ │ 31 │Prahova │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ 36 │Teleorman│ │ │ │
├─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┴┬────────┼─────┼─────┼─────────┤
│ 5 │ │ Vest │ 6 │ │Nord-Vest│ 7 │Centru│ │ 8 │ │Bucureşti│
├─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┬┴────────┼─────┼─────┼─────────┤
│ │ 02 │Arad │ │ 05 │Bihor │ │ 01 │Alba │ │ 25 │Ilfov │
│ │ 11 │Caras- │ │ 06 │Bistrita-│ │ 08 │Braşov │ │ 42 │Municip. │
│ │ │Severin │ │ │Nasaud │ │ 15 │Covasna │ │ │Bucureşti│
│ │ 22 │Hunedoara│ │ 13 │Cluj │ │ 21 │Harghita │ │ │ │
│ │ 37 │Timis │ │ 26 │Maramures│ │ 28 │Mures │ │ │ │
│ │ │ │ │ 32 │Satu-Mare│ │ 34 │Sibiu │ │ │ │
│ │ │ │ │ 33 │Salaj │ │ │ │ │ │ │
└─────┴─────┴─────────┴─────┴─────┴─────────┴─────┴─────┴─────────┴─────┴─────┴─────────┘
*ST*
CLASIFICARE 2
*T*
Agentul Material
158
02.01.04.00 Platforme de încărcare/descărcare
02.01.99.00 Alte părţi ale clădirilor, la nivele superioare
02.02.00.00 Structuri, suprafeţe - la nivele superioare -fixe
(inclusiv benzi, scări fixe, piloni)
02.02.01.00 Scări fixe
02.02.02.00 Coloane, piloni, benzi, mezanine, catarguri
02.02.99.00 Alte structuri fixe, suprafeţe - la nivele superioare
02.03.00.00 Structuri, suprafeţe- la nivele superioare -mobile
(inclusiv esafoduri, scări mobile, leagane, platforme)
02.03.01.00 Scări mobile
02.03.02.00 Suporturi improvizate
02.03.03.00 Platforme mobile
02.03.99.00 Alte structuri mobile, suprafeţe la nivele superioare
02.04.00.00 Structuri şi suprafeţe la nivele superioare - temporare
(inclusiv platforme temporare, balansoare)
02.04.01.00 Platforme
02.04.02.00 Cadre
02.04.03.00 Balansoare
02.04.99.00 Alte suprafeţe la nivele superioare - temporare
02.05.00.00 Structuri+suprafeţe la nivele superioare-plutitoare
(inclusiv platforme de foraj, esafoduri pe barje)
02.05.01.00 Platforme de foraj
02.05.99.00 Alte Structuri şi suprafeţe la nivele superioare -plutitoare
02.99.00.00 Alte clădiri, structuri şi suprafeţe la nivele superioare
din grupa 02, neprezentate mai sus
03.00.00.00 Clădiri, structuri, suprafeţe-sub nivelul solului(acoperite
sau neacoperite) - nespecificate
03.01.00.00 Excavaţii, santuri,fantani, gropi, canale, garaje
03.01.01.00 Excavaţii, santuri
03.01.02.00 Fantani, canale
03.01.03.00 Pante abrupte
03.01.04.00 Gropi pentru monitorizare
03.01.99.00 Alte excavaţii, santuti,fantani, gropi
03.02.00.00 Zone subterane, tunele
03.03.00.00 Medii subacvatice
03.99.00.00 Alte clădiri, structuri, suprafeţe-sub nivelul solului - din
grupa 03, neprezentate mai sus
04.00.00.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor,
reţele de canalizare- nespecificate
04.01.00.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele
de canalizare -fixe - pentru gaz, aer, lichide, solide
04.01.01.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele
de canalizare -fixe - pentru gaz
04.01.01.01 Reţele de canalizare, valve, legături, regulatoare de presiune(gaz)
04.01.02.00 Echipamente pentru ventilatia aerului, extractii
04.01.02.01 Sisteme extractive
04.01.02.02 Canale colectoare, separatoare
04.01.02.03 Filtre de aer
04.01.02.04 Proceduri de extracţie, furnale de evacuare
04.01.03.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor -
fixe -pentru lichide şi produse vascoase
04.01.03.01 Reţele de canalizare, valve, legături, robineti,
pulverizatoare - de lichid
04.01.04.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele
de canalizare -fixe - pentru solide
04.01.04.01 Distribuţia prin cadere, absorbţie, descărcare
04.01.04.02 Echipamente de furnizare şi distribuţie
04.01.04.04 Masa de asamblare
04.01.04.04 Masa de distribuţie
04.01.04.05 Burlane
04.01.99.00 Alte sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor,
reţele de canalizare -fixe
04.02.00.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele
de canalizare -mobile
04.02.01.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele de
canalizare -mobile, pentru gaz
04.02.01.01 Reţele de canalizare, pentru aer
04.02.02.00 Echipamente de ventilaţie, de extracţie- mobile
159
04.02.02.01 Echipamente Cobra
04.02.03.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele
de canalizare -mobile, pentru substanţe vascoase
04.02.04.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele
de canalizare -mobile, pentru solide
04.02.99.00 Alte Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia
materialelor, reţele de canalizare -mobile
04.03.00.00 Canale colectoare, drene
04.99.00.00 Alte sisteme pentru furnizarea şi distribuţia
materialelor, reţele de canalizare din grupa 04,
reprezentate mai sus
05.00.00.00 Motoare, sisteme pentru transmiterea şi depozitarea
energiei - nespecificate
05.01.00.00 Motoare, generatoare de putere (termice, electrice,
nucleara), inclusiv compresoare, pompe
05.01.01.00 Motoare termice
05.01.01.01 Motoare cu combustie interna
05.01.02.00 Motoare electrice
05.01.02.01 Alternatoare, dinamo-uri
05.01.02.02 Motoare electrice
05.01.03.00 Transformatoare electrice
05.01.04.00 Compresoare, pompe,ventilatoare
05.01.04.01 Compresoare
05.01.04.02 Refrigeratoare
05.01.05.00 Generatoare de radiatii
05.01.05.01 Generatoare de radiatii X
05.01.05.02 Acceleratoare de particule
05.01.05.03 Generatoare de radiatii laser
05.01.99.03 Alte motoare, generatoare de putere
05.02.00.00 Sisteme pentru transmiterea şi depozitare energiei (mecanice,
pneumatice, hidraulice, electrice, inclusiv baterii şi acumulatori)
05.02.01.00 Transmisii mecanice
05.02.01.01 Transmisie prin cablu
05.02.01.02 Curele de transmisie
05.02.01.03 Roti de transmisie
05.02.01.04 Lanturi de distribuţie
05.02.01.05 Pinioane
05.02.01.06 Reductii
05.02.01.07 Coturi, mansoane
05.02.01.08 Cilindri, benzi
05.02.01.09 Roti
05.02.02.00 Transmisii pneumatice
05.02.03.00 Transmisii hidraulice
05.02.04.00 Transmisii electrice(circuite electrice)
05.02.04 01 Instalaţii electrice(fixe, de joasa tensiune)
05.02.04.02 Lampi portabile, cabluri de extensie
05.02.04.03 Conducte ingropate, echipamente de inalta frecventa
05.02.04.04 Instalaţii de iluminare
05.02.04.05 Reţele de furnizare a curentului electric
05.02.04.06 Baterii, acumulatori
05.02.99.00 Alte metode de transmisie
05.99.00.00 Alte sisteme pentru transmiterea şi depozitare energiei,
din grupa 05, neprezentate mai sus
06.00.00.00 Instrumente ne-electrice, nespecificate
06.01.00.00 Instrumente ne-electrice - tip fierastrau
06.01.01.00 Fierastrau de mana
06.01.01.01 Fierastrau de dulgherie
06.01.01.02 Fierastrau pentru busteni
06.01.01.03 Fierastrau pentru metale
06.01.99.00 Alte instrumente acţionate manual - tip fierastrau
06.02.00.00 Instrumente ne-electrice pentru tăiat, separat(inclusiv
foarfeci, foarfeci de gradina)
06.02.01.00 Foarfeci de gradina, pentru copaci, clesti, cutter-e
06.02.02.00 Cutite, pene de despicat
06.02.03.00 Cutite pentru copaci, cioplitoare
06.02.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru tăiat
06.03.00.00 Instrumente ne-electrice pt. tăiat, scurtat, crapat
06.03.01.00 Dalti, burghie
160
06.03.01.00 Foarfece şi cutite de pentru lemn
06.03.99.00 Alte instrumente pentru tăiat
06.04.00.00 Instrumente ne-electrice pt. pilit, polizat, lustruit
06.04.01.00 Pile, raspe, gratare
06.04.99.00 Alte instrumente pentru pilit, polizat, lustruit
06.05.00.00 Instrumente ne-electrice pt. gaurit, insurubat, rotit
06.05.01.00 Polizoare
06.05.02.00 Surubelnite
06.05.03.00 Maşini de gaurit ne-electrice
06.05.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru gaurit, insurubat, rotit
06.06.00.00 Instrumente ne-electrice pentru nituit, pentru fixarea
cuielor, scoabelor
06.06.01.00 Ciocan, baros
06.06.02.00 Capsatoare
06.06.99.00 Instrumente ne-electrice pentru nituit
06.07.00.00 Instrumente ne-electrice pentru tăiat textile
06.07.01.00 Ace de perforat
06.07.02.00 Ace de tăiat
06.07.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru tăiat textile
06.08.00.00 Instrumente ne-electrice pentru sudura, lipire
06.09.00.00 Instrumente ne-electrice pentru extractia materialelor
şi pentru lucrat pământul
06.09.01.00 Cazmale, scafe
06.09.02.00 Tarnacoape
06.09.03.00 Sapaligi
06.09.04.00 Furci
06.09.05.00 Greble
06.09.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru extractia materialelor
şi pentru lucrat pământul
06.10.00.00 Instrumente ne-electrice pentru vopsit, lubrificat, spălat, curatat
06.10.01.00 Pensule
06.10.02.00 Bureti
06.10.03.00 Bidoane de ulei
06.10.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru vopsit, lubrificat,
spălat, curatat
06.11.00.00 Instrumente ne-electrice pentru vopsit
06.11.01.00 Pensule, bidinele
06.11.02.00 Trafalete
06.11.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru vopsit
06.12.00.00 Instrumente ne-electrice pentru prins, apucat
06.12.01.00 Parghii, clesti de prins, tesle
06.12.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru prins; apucat
06.13.00.00 Instrumente ne-electrice pentru bucatarie(cu excepţia
cutitelor)
06.13.01.00 Furculite, linguri, polonice
06.13.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru bucatarie(cu excepţia
cutitelor)
06.14.00.00 Instrumente ne-electrice pentru chirurgie şi medicina, în general
06.14.01.00 Seringi, ace
06.14.02.00 Bisturie
06.14.03.00 Echipamente stomatologice
06.14.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru chirurgie şi medicina,
în general
06.15.00.00 Instrumente ne-electrice medicale şi chirurgicale (care nu sunt
de tăiat)
06.14.01.00 Forcepsi
06.14.99.00 Alte instrumente ne-electrice medicale şi
chirurgicale(care nu sunt de tăiat)
06.99.00.00 Alte instrumente ne-electrice pentru alte activităţi din
grupa 06, neprezentate mai sus
07.00.00.00 Instrumente acţionate manual, mecanice - nespecificate
07.01.00.00 Instrumente(unelte)-tip fierastrau
07.01.01.00 Fierastrau
07.01.01.0X Fierastrau
07.01.02.00 Fierastrau circular
07.01.02.0X Fierastrau circular
07.01.03.00 Fierastrau pentru sabloane
07.01.03.0X Fierastrau pentru sabloane
161
07.01.04.00 Lanturi-fierastrau
07.01.04.0X Lanturi-fierastrau
07.01.99.00 Alte instrumente mecanice - tip fierastrau
07.02.00.00 Instrumente mecanizate pentru tăiat, separat (inclusiv
foarfeci foarfeci de gradina)
07.02.01.00 Foarfeci de tuns(electrici, termici, etc)
07.02.01.0X Lame de barbierit(electrici, termici, ctc)
07.02.02.00 separatori portabili
07.02.02.0X Separatori portabili
07.02.03.00 Foarfece de gradina mecanizat
07.02.03.0X Foarfece de gradina mecanizat
07.02.04.00 Instrumente de descarcerare
07.02.04.0X Instrumente de descarcerare
07.02.05.00 Foarfece petru tăiat gard viu
07.02.05.0X Foarfece pentru tăiat gard viu
07.02.06.00 Cutit electric
07.02.06.0X Cutit electric
07.02.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru tăiat, separat
07.03.00.00 Instrumente mecanizate pt. sculptat, tăiat, daltuit, tuns
07.03.01.00 Dalti(electrice)
07.03.01.0X Dalti(electricc), ace, ciocanele
07.03.02.00 Instrumente pentru fante şi caneluri
07.03.02.0X Instrumente pentru fante şi caneluri
07.03.03.00 Ace dentare
07.03.99.00 Instrumente mecanizate pentru sculptat, tăiat, daltuit, funs
07.04.00.00 Instrumente mecanizate pentru pilit, polizat
07.04.01.00 Maşini de polizat
07.04.01.0X Maşini de polizat
07.04.02.00 Maşini de lustruit
07.04.02.0X Maşini de lustruit
07.04.03.00 Maşini de decojit
07.04.03.0C Maşini de decojit
07.04.04.00 Cutit circular
07.04.04 0X Cutit circular
07.04.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru pilit, polizat
07.05.00.00 Instrumente mecanizate pentru gaurit, rotit, insurubat
07.05.01.00 Masina de gaurit electrica, actionata manual
07.05.02.00 Masina de insurubat, de strâns
07.05.03.00 Chei
07.05.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru gaurit, rotit, insurubat
07.06.00.00 Instrumente mecanizate pentru nituit, sudura
07.06.01.00 Matrite
07.06.02.00 Ciocane pneumatice
07.06.03.00 Pistoale pentru cuie
07.06.04.00 Pistoale pneumatice pentru nituri
07.06.05.00 Tesle, ciocane pentru nituri, clesti pentru nituri
07.06.06.00 Pistoale cu cartus - pentru pioneze
07.06.07.00 Maşini pentru capsat
07.06.99.00 Alte instrumente mecanizate pt. nituit, sudura, capsare
07.07.00.00 Instrumente mecanizate pentru tăiat
07.07.01.00 Maşini portabile
07.07.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru tăiat
07.08.00.00 Instrumente mecanizate pentru sudat, lipit
07.08.01.00 Maşini electrice pentru sudura
07.08.02.00 Aplicator de adeziv
07.08.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru sudat, lipit
07.09.00.00 Instrumente mecanizate pentru extragerea
materialelor şi pentru lucrat pământul
07.09.01.00 Ciocan pneumatic, baros
07.09.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru extragerea
materialelor şi pentru lucrat pământul
07.10.00.00 Instrumente mecanizate pentru vopsit, lubrificat,
spălat, curatat
07.10.01.00 Aspiratoare
07.10.02.00 Misini de ceruit
07.10.03.00 Aspiratoare cu inalta presiune
07.10.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru vopsit, lubrifiat, spălat,
curatat
162
07.11.00.00 Instrumente mecanizate pentru vopsit
07.11.01.00 Pistoale de vopsit
07.11.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru vopsit
07.12.00.00 Instrumente mecanizate pt. prins, pt. apucat
07.12.01.00 Clesti pneumatici
07.12.02.00 Prese
07.12.99.00 Alte instrumente mecanizate pt. prins, pt. apucat
07.13.00.00 Instrumente mecanizate pentru bucatarie
07.14.00.00 Instrumente mecanizate pentru încălzit
07.14.01.00 Uscatoare de par
07.14.02.00 Casti de uscat parul
07.14.03.00 Aprinzatoare electrice
07.14.04.00 Fier de călcat
07.14.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru încălzit
07.15.00.00 Instrumente mecanizate medicale şi chirurgicale
07.15.01.00 Bisturie electrice
07.15.99.00 Alte instrumente mecanizate medicale şi chirurgicale
07.16.00.00 Alte instrumente mecanizate medicale şi chirurgicale - altele
07.17.00.00 Pistoale pneumatice
07.18.00.00 Alte instrumente mecanizate din grupa 07, neprezentate mai sus
08.00.00.00 Instrumente mecanizate - fără a fi specificată sursa de energie -
nespecificate
08.01.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie -
tip fierastrau
08.02.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru tăiat şi separat
08.03.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru sculptat, daltuit
08.04.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru polizat, lustruit
08.05.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru gaurit, rotit, insurubat
08.06.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru nituit, sudat
08.07.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru tăiat
08.08.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru sudat, lipit
08.09.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru extractia materialelor şi pentru lucrat pământul
08.10.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru lubrificat, curatat, spălat
08.11.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru vopsit
08.12.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru apucat, pentru prins
08.13.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru bucatarie
08.14.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie -
medicale şi chirurgicale
08.15.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie-
medicale şi chirurgicale - altele
08.99.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie -
pentru alte activităţi, neprezentate mai sus
09.00.00.00 Maşini+ echipamente-portabile/mobile -nespecificate
09.01.00.00 Maşini şi echipamente- portabile s-au mobile - pentru extractia
materialelor în activităţi de minerit, excavaţii, construcţii
09.01.01.00 Echipamente pentru excavaţii
09.01.01.01 Sfredel
09.01.02.00 Excavatoare
09.01.02.01 Mini -incarcatoare de pământ
09.01.02.02 Mini - excavatoare
09.01.02.03 Incarcatoare
09.01.02.04 Excavatoare operate prin cabluri
09.01.02.05 Buldozere
09.01.02.06 Excavatoare hidraulice
09.01.02.07 Nivelatoare de pământ
09.01.03.00 Maşini de astupat gropi
163
09.01.03.01 Nivelator pneumatic
09.01.03.02 Basculante
09.01.03.03 Maşini de comprimat
09.01.04.00 Construcţia şi întreţinerea soselelor
09.01.04.01 Razuitoare de asfalt, maşini pentru tratarea asfaltului,
excavatoare
09.01.04.02 Maşini de imprastiat bitum
09.01.04.03 Agregate de strivit- autopropulsate
09.01.05.00 Betoniere
09.01.05.01 Maşini de finisat asfaltul
09.01.06.00 Echipament plutitor pentru activităţi riviere şi maritime
09.01.06.01 Maşini pentru activităţi subacvative
09.01.07.00 Echipamente pentru foraj
09.01.07.01 Foreze
09.01.08.00 Echipamente pt. construcţia de reţele de canalizare
09.01.09.00 Echipamente pentru activităţi subterane
09.01.09.01 Echipamente pentru construcţia tunelelor
09.01.09.02 Echipamente pentru construcţia ecluzelor
09.01.10.00 Echipamente pentru demolări
09.01.10.01 Excavator pentru spart betonul
09.01.10.02 Lama termica
09.01.11.00 Maşini pentru tratamentul suprafeţelor din beton
09.01.11.01 Maşini de nivelat
09.01.12.00 Instrumente pentru întreţinerea plitelor din beton
09.01.99.00 Alte maşini şi echipamente- portabile sau mobile -
pentru activităţii cu pământul
09.02.00.00 Maşini şi echipamente- portabile sau mobile - pentru
activităţi cu pământul - agricole
09.02.01.00 Tractoare
09.02.02.00 Cositoare, maşini de tuns iarba
09.02.02.01 Cositoare
09.02.02.02 Maşini de tuns iarba
09.02.02.03 Maşini de tuns lastari, trase sau nu; cutite de tuns
iarba, cu lame rigide
09.02.02.04 Maşini de tuns lastari, trase sau nu; cutite de tuns
iarba(electrice, pneumatice, etc.)
09.02.02.05 Suflatoare
09.02.03.00 Echipamente auto-propulsate
09.02.03.01 Tractoare agricole
09.02.03.02 Maşini agricole
09.02.04.00 Echipamente trase cu mana
09.02.04.01 Vehicule, trailere agricole
09.02.04.02 Alte echipamente trase cu mana
09.02.05.00 Echipamente agricole pentru tratarea recoltei
(pesticide, insecticide, ierbicide)
09.02.06.00 Alte echipamente agricole
09.03.00.00 Componente de maşini şi echipamente- portabile sau mobile
09.03.01.00 Părţi componente ale maşinilor de tăiat
09.03.99.00 Alte componente de maşini şi echipantente-portabile sau mobile
09.04.00.00 Maşini mobile de curatat interiorul
09.04.01.00 Maturi şi perii mecanice
09.04.02.00 Maşini de curatat podeaua
09.04.03.00 Maşini de curatat podeaua cu operator(walking)
09.04.04.00 Maşini de curatat podeaua cu operator(driver)
09.04.99.00 Alte maşini mobile de curatat interiorul
09.99.00.00 Alte maşini portabile sau mobile de curatat, din grupa
09, neprezentate mai sus
10.00.00.00 Maşini şi echipamente - fixe - nespecificate
10.01.00.00 Maşini pentru extractia materialelor şi de lucrat pământul
10.01.01.00 Maşini fixe pentru extractia materialelor şi de lucrat
pământul, în mine şi cariere
10.01.02.00 Maşini fixe agricole pentru lucrat pământul
10.01.03.00 Maşini fixe pentru lucrat pământul - în construcţii
10.01.99.00 Alte maşini pentru extractia materialelor
10.02.00.00 Maşini pentru pregătirea materialelor
10.02.01.00 Strivitoare cu bare, came, roti, grinde
10.02.01.0X Moara pentru...
10.02.01.0X Maşini de fragmentat
164
10.02.01.0X Maşini de pisat
10.02.01.0X Moara cu bare
10.02.01.0X Moara cu tuburi
10.02.01.0X Moara cu muchii
10.02.02.00 Mori pentru piatra
10.02.02.0X Mori pentru piatra
10.02.03.00 Strivitoare cu role
10.02.03.0X Malaxoare
10.02.04.00 Strivitoare rotative
10.02.04.0X Strivitoare rotative pentru...
10.02.04.0X Tocator pentru...
10.02.04.0X Sfasietor pentru...
10.02.04.0X Defibrator pentru...
10.02.04.0D Batator, pisator
10.02.04.0X Mixer
10.02.04.0X Presa
10.02.04.0X Tocator de deşeuri
10.02.04.0X Granulator
10.02.05.00 Strivitor
10.02.05.0B Zdrobitor
10.02.05.0X Ciocan de zdrobit
10.02.05.0X Ciocan în cadere
10.02.05.0X Concasor
10.02.06.00 Maşini pentru filtrare şi separare, oscilatoare
10.02.06.0B Maşini de golire
10.02.06.0X Maşini de sortat
10.02.06.0X Osciloscoape
10.02.06.0X Site
10.02.06.0X Prese
10.02.06.0X Ciururi
10.02.06.0X Ciururi rotative
10.02.06.0X Site de moara
10.02.07.00 Maşini pentru filtrare şi separare, pivotante
10.02 07.0H Maşini rotative
10.02.07.0X Site rotative
10.02.07.0X Ecrane rotative
10.02.07.0X Ciururi rotative, tambure, tobe
10.02.07.0X Filtre
10.02.08.00 Maşini pentru filtrare şi separare, centrifugale
10.02.08.0X Separator centrifugal
10.02.08.0X Uscator - centrifugal
10.02.09 00 Maşini de filtrat şi separat, prese
10.02.09.0X Filte tip presa
10.02.10.00 Maşini pentru filtrare şi separare, decantoare
10.02.10.0X Dancatoare
10.02.11.00 Maşini de decorticat
10.02.11.0G Maşini de smuls
10.02.11.0G Epilatoare
10.02.11.0H Maşini de decojit
10.02.11.0H Maşini de decojit
10.02.11.0X Maşini de decojit
10.02.12.00 Maşini pentru deschis
10.02.12.0F Batatoare
10.02.12.0F Desfacator de baloti
10.02.12.0F Desfacator
10.02.12.0F Darac
10.02.12.0F Încărcător (textile)
10.02.12.0F Masina de descurcat fire
10.02.12.0F Masina de îndepărtare a scaietilor din lana
10.02.12.0F Masina de sfasiat materiale
10.02.12.0F Masina de daracit
10.02.12.0F Masina Willey
10.02.12.0F Masina de daracit
10.02.12.0F Deschizator
10.02.12.0F Maşini de tuns oile
10.02.12.0F Tubina de melitat
10.02.13.00 Maşini de pieptanat
10.02.13.0F Maşini de trasat(pentru textile)
165
10.02.13.0F Pieptene
10.02.14.00 Maşini pentru malaxat(cu brate)
10.02.14.0H Mixere pentru creme(pentru prajituri)
10.02.14.0H Maşini pentru amestecat aluatul
10.02.14.0X Mixere
10.02.14.0H Maşini pentru ciocolata
10.02.14.0X Agitatoare
10.02.14.0X Mixere interioare(cufundate)
10.02.14.0X Mixer Werner
10.02.14.0X Maşini pentru amestecat aluatul (cu brate)
10.02.15.00 Maşini pentru malaxat cu cuva mobila
10.02.15.0A Malaxoare pentru beton
10.02.15.0A Malaxoare industriale pentru beton
10.02.15.0A Balastiere
10.02.16.00 Maşini pentru malaxat cu cuva fixa
10.02.16.0F Cuve pentru vopsea
10.02.16.0F Rezervoare
10.02.16.0H Recipiente pentru agitat
10.02.16.0H Maşini de trasat
10.02.16.0H Mixer de inghetata
10.02.16.0H Mixer electric
10.02.16.0X Cristalizator
10.02.16.0X Masina de dilutie, prin mixare
10.02.16.0X Masina de omogenizat
10.02.16.0X Mixer (cu cilindru fix)
10.02.16.0X Rasnita
10.02.17.00 Malaxor cu cilindri
10.02.17.0X Mixer cilindric
10.02.99.00 Alte tipuri de maşini pentru strivit, filtrat, mixat
10.03.00.00 Maşini pentru procesarea materialelor - procesare chimica
10.01.01.00 Maşini pentru procese chimice, reactoare industriale
10.01.01.00 Echipamente pentru tratamentul cu pesticide
10.01.01.02 Reactoare, echipamente de distilare
10.01.01.03 Băi şi alte echipamente pentru tratamente chimice
10.03.02.00 Echipamente pentru laboratoare chimice
10.03.02.01 Echipamente pt. laboratoare chimice pt. analize
10.03.02.02 Laboratoare de sticlarie
10.03.99.00 Alte echipamente pentru laboratoare chimice
10.04.00.00 Maşini pentru procesarea materialelor - procesare la
cald(cuptoare, uscatoare)
10.04.01.00 Cuptoare de ardere
10.04.01.0X Echipamente pentru tratamente la cald
10.04.01.0B Cuptoare pentru tratarea metalelor
10.04.01.0A Cuptoare pentru ciment, caramida, etc.
10.04.02.00 Uscatoare
10.04.02.01 Cuptoare de uscat
10.04.02.02 Echipamente de uscare
10.04.02.03 Echipamente pentru menţinerea temperaturii
10.04.02.04 Instalaţii de încălzire/răcire
10.04.02.05 Boilere
10.04.02.06 Echipamente de încălzire
10.04.02.07 Reglatoare de temperatura
10.04.02.08 Incalzitoare cu aburi
10.04.03.00 Sterilizatoare, pasteurizatoare, autoclave
10.04.03.01 Autoclave
10.04.03.02 Pasteurizatoare
10.04.03.03 Sterilizatoare
10.04.04.00 Echipamente pentru gătit
10.04.04.01 Echipamente pentru gătit şi reincalzit mancarea
10.04.99.00 Alte tipuri de echipamente pentru procesare la cald
10.05.00.00 Maşini pt. procesarea materialelor -procesare la rece
10.05.01.00 Maşini de răcire
10.05.01.01 Echipamente de producere a frigului
10.05.01.02 Echipamente de răcire
10.05.01.03 Maşini de răcire
10.05.99.00 Alte maşini de răcire
10.06.00.00 Maşini pt. procesarea materialelor - alte procese
10.07.00.00 Maşini pt. procesarea materialelor - procesare prin compresare
166
10.07.01.00 Prese pentru deformare
10.07.01.0B Maşini pentru laminarea metalelor
10.07.01.0X Prese de stantat
10.07.01.0B Matrite pt.diverse piese de feonerie(cuie, nituri, etc.)
10.07.01.0X Maşini pentru jonctiune prin presare
10.07.01.0H Injectoare
10.07.01.0H Maşini pentru presarea carnii
10.07.01.0H Prese pentru produsele alimentare
10.07.01.0X Prese pentru suruburi
10.07.01.0X Nicovale
10.07.01.0X Arbore de presare mecanică
10.07.01.0X Tuburi pentru expandare
10.07.01.0X Maşini pentru producerea sticlei
10.07.01.0X Maşini pentru testarea mingilor (prese)
10.07.01.0X Maşini de stantat
10.07.01.0X Ciocan-pendul
10.07.01.0X Prese de legatorie
10.07.01.0X Prese de legatorie -manuale
10.07.01.0X Prese de arcuire
10.07.01.0X Prese pentru insurubat
10.07.01.0X Prese de calibrare
10.07.01.0X Prese-chei
10.07.01.0X Presa - cap de lebada
10.07.01.0X Prese de frictiune
10.07.01.0X Prese la rece
10.07.01.0X Pedale
10.07.01.0X Prese pentru tighel
10.07.01.0X Prese cu suport mobil
10.07.01.0X Prese pentru imbinarea materialului
10.07.01.0X Prese electromagnetice
10.07.01.0X Prese pneumatice
10.07.01.0X Supape
10.07.02.00 Prese de forjare
10.07.02.0B Maşini de forjat
10.07.03.00 Ciocane-pilon
10.07.03.0B Ciocan cu cadere
10.07.03.0B Baros
10.07.03.0B Ciocan electric
10.07.03.0B Prese la cald
10.07.04.00 Prese pentru balotat, impachetat
10.07.04.0X Prese pentru tocat, prese pentru balotat(hârtie, textile,metale, etc.)
10.07.05.00 Alte tipuri de prese
10.07.05.0E Prese pentru emailat
10.07.05.0E Prese pentru pliat
10.07.05.0E Prese pentru copertare
10.07.05.0E Prese pentru gofrat
10.07.05.0X Prese pentru lipit(menghine)
10.07.05.0E Maşini de satinat, emailat, smaltuit
10.07.05.00 Prese pentru călcat
10.07.05.0G Maşini pentru lustruit
10.07.05.0X Banc pentru calibrare
10.07.05.0X Maşini de curatat(în industria textila)
10.07.05.0X Filator - cu cilindri(masina pt. producerea firelor)
10.07.05.0X Prese circulare
10.07.05.0X Prese de comprimat
10.07.05.0X Prese de zimtat
10.07.05.0X Presa pentru executat mulaje de carton
10.07.05.0X Prese de balotat grane
10.07.05.0X Prese de testare
10.07.05.0X Prese hidraulice
10.07.05.0X Alte maşini de presat
10.08.00.00 Maşini pentru dat forma materialelor - prin netezire,
laminare, presare cu cilindri
10.08.01.00 Laminoare
10.08.01.0B Laminor
10.08.01.0B Laminor la rece
10.08.02.00 Maşini de tras în fire (filatoare de sarma)
10.08.02.0B Banc de tras în fire
167
10.08.02.0B Maşini de tras în fire
10.0S.03.00 Maşini de netezit (cu cilindri)
10.08.03.06 Maşini de indoit, de curbat(tuburi, profile, etc.)
10.08.03.0B Maşini pentru îndreptat (tuburi, profile, etc.)
10.08.03.0B Maşini de tăiat coli
10.08.03.0B Maşini de tăiat suluri
10.08.03.0B Maşini pentru profile
10.08.03.0B Maşini pentru profilat tuburi
10.08.03.0B Matrite
10.08.03.0B Matrite rotative
10.08.04.00 Calendere
10.08.04.0D Calendere pentru plastic
10.08.04.0E Calendere pentru lipirea şi glasarea hârtiei
10.08.04.0X Calendere pentru grane
10.08.04.0X Calender
10.08.05.00 Masina cilindrica pentru producerea hârtiei
10.08.05.0E Maşini pentru rularea/derularea hartei pe suluri
10.08.05.0E Maşini de producere a cartonului
10.08.05.0E Maşini de producere a cutiilor de carton
10.08.05.0E Maşini de producere a sacoselor de hârtie
10.08.05.0E Maşini de producere a plicurilor
10.08.05.0E Maşini folosite în prod. hârtiei(fără alte detalii)
10.08.05.0E Maşini de incrertit
10.08.05.0E Slotter - pentru taieturi, fante
10.08.05.0E Maşini de producere a tuburilor din carton( dimensionare,
tăiere pe dimensiuni)
10.08.05.0E Maşini cu cutit rotativ
10.08.05.0E Maşini de derulat
10.08.05.0E Cilindri în mişcare de dute-vino
10.08.05.0E Stivuitor
10.08.05.0E Masina de despachetat
10.08.05.0E Masina de dimensionat
10.08.05.0E Masina de indosariat
10.08.05.0E Masina de glasat
10.08.05.0E Alimentator automatic
10.08.05.0E Presa de dimensionat(cu cilindri)
10.08.05.0E Masa de fabricaţie
10.08.06.00 Cilindri, alte aparate(în afară celor de tipărit)
10.08.06.0B Maşini de polizat foi metalice
10.08.06.0B Maşini de lustruit vehicule, locomotive
10.08.06.0F Prese de călcat
10.08.06.0G Aparate pentru extensia pielii
10.08.06.0G Tabacarii
10.08.06.0H Maşini de modelare a produselor de panificatie
10.08.06.0H Cilindri pentru întinderea(călcarea) confecţiilor
10.08.06.0H Maşini de modelare a painii
10.08.06.0H Rulou pentru aluat
10.08.06.0H Cilindri pentru cereale
10.08.06.0H Blender maşini pt. coperti din carton sau din lenm
10.08.06.0X Maşini pentru stratificarea lemnului
10.08.06.0X Uscatoare, uscatoare centrifugale
10.08.99.00 Alte maşini pentru dat forma materialelor
10.09.00.00 Maşini pt. dat forma materialelor - prin injecţie,
extracţie, aspirare, rotire, fasonare, topire, turnare
10.09.01.00 Injectoare, extractoare
10.09.01.0A Extractoare pentru caramida sau tigla
10.09.01.0A Maşini pentru producerea curentilor de aer
10.09.01.0A Prese pentru caramida
10.09.01.0B Prese de injecţie sau extracţie(în metalurgie)
10.09.01.0B Presa pentru sinterizare
10.09.01.0X Maşini de injecţie sau extracţie
10.09.01.0H Maşini pentru aluat
10.09.01.0H Maşini pentru unt
10.09.01.0H Maşini de carnati, salamuri
10.09.01.0X Maşini de injecţie sau extracţie, prin lovire
10.09.01.0X Injector
10.09.01.0X Maşini de expandat, generatoare de spuma
10.09.01.0X Maşini pentru umflat/desumflat
168
10.09.01.0X Prese pentru desumflat
10.09.02.00 Maşini pentru presat, pentru afanat
10.09.02.0X Maşini şi prese pentru afanat
10.09.02.0D Maşini pentru retragere(scoatere)
10.09.02.0D Maşini pentru realizarea compoziţiei materialelor
10.09.02.0D Prese de vulcanizare
10.09.02.0H Prese pentru produse alimentare
10.09.02.0X Matrite pentru turnare la rece
10.09.02.0X Maşini de spritat aluatul, cremele-sub diverse forme
10.09.02.0X Matrite pentru turnare la cald
10.09.02.0X Masina de paletat
10.09.02.0X Prese-prin bataie
10.09.03.00 Alte tipuri de maşini pentru presat, pentru afanat
10.09.04.00 Cuptor de ardere(de distrugere)
10.09.05.00 Furnal
10.09.06.00 Cuptor
10.09.07.00 Cuve, creuzete
10.09.08.00 Mulaje de sticla
10.09.09.00 Alte aparate de topit
10.09.09.0B Turnatorii(maşini)
10.09.09.0B Linotip
10.09.99.00 Alte maşini de dat forma materialelor, prin injecţie..
10.10.00.00 Maşini-instrumente(pentru tratarea suprafeţelor,
nivelare, polizare, etc.)
10.10.01.00 Freze
10.10.01.0X Freze automate
10.10.01.0X Ereze pentru muchiile suprafeţelor
10.10.01.0X Masina de frezat
10.10.01.0B Masina de divizat
10.10.01.0B Masina de calibrat
10.10.01.0B Masina de centrat
10.10.01.0B Rascheta
10.10.02.00 Masina de netezit
10.10.02.0B Maşini de modelare (a suprafeţelor)
10.10.02.0X Modelator
10.10.02.0X Masina pentru caneluri
10.10.02.0X Masina de netezit(planer)
10.10.02.0X Foarfece cu patru fete
10.10.03.00 Masina pentru fante
10.10.03.0X Masina pentru crestaturi
10.10.03.0X Masina de gaurit
10.10.03.0X Masina pentru fante
10.10.03.0X Masina pentru fante cu lant
10.10.04.00 Maşini de macinat, ascutit, forfecat
10.10.04.0A Strung pentru sticla
10.10.04.0A Fierastrau pentru caramida, fierastrau pentru sticla
10.10.04.0X Rasnita cu disc
10.10.04.0X Piulita pentru macinat
10.10.04.0X Rasnita cu roata
10.10.04.0X Moara
10.10.04.0X Rasnita cu pendul
10.10.04.0X Rasnita cu fierastrau
10.10.04.0X Taietor cu disc fix
10.10.05.00 Rectificatoare de suprafata
10.10.05.0X Banc de slefuit
10.10.05.0X Banc de rectificare
10.10.05.0X Rectificator cilindric sau plan
10.10.05.0X Lustruitor
10.10.06.00 Maşini de polizat
10.10.06.0D Masina pentru polizat cauciucul
10.10.06.0G Masina pentru polizat pielea
10.10.06.0X Polizor cu perie
10.10.06.0X Polizor fix
10.10.06.0X Polizor cu perie circulara
10.10.06.0X Polizor circular pentru finisajul suprafeţelor
10.10.06.0X Roata de polizat
10.10.06 0X Masina de tamponat
10.10.06.0X Masina de pulverizat sticla
169
10.10.06.0X Masina de tamponat fixa
10.10.06.0X Masina de tamponat fixa - cu curea fixa
10.10.07.00 Polizoare cu tambur
10.10.07.0X Polizor cu tambur
10.10.07.0X Tambur de polizat, de tamponat
10.10.08.00 Maşini pentru suprafeţe plane
10.10.08.0C Maşini pentru suprafeţe plane
10.10.09.00 Strunguri centrate
10.10.09.0X Strung fix
10.10.09.0X Strung cu arc
10.10.09.0X Strung orizontal
10.10.09.0X Strung centrat (glisant, cu fir, cu spirala, cu spin, cu arc, etc.)
10.10.09.0X Strung vertical
10.10.10.00 Strunguri automate şi strunguri rasturnate(cu
burghiul fixat într-un punct superior suprafeţei de lucru)
10.10.10.0X Strung automat
10.10.10.0X Strung pentru finisaj
10.10.10.0X Strung pivotant
10.10.10.0X Strung pentru jonctiuni
10.10.11.00 Strung cu burghiu rotativ
10.10.11.0X Masina cu burghiu rotativ
10.10.11.0X Strung cu burghiu rotativ
10.10.12.00 Maşini de strunjit-cu ax
10.10.13.00 Misini de gaurit
10.10.13.0X Masina de punctat
10.10.13.0X Masina de gaurit(columnar, radial, cu ax singular)
10.10.14.00 Alezoare
10.10.14.0X Alezoare(verticale şi orizontale)
10.10.14.0X Rectificatoare (verticale şi orizontale)
10.10.15.00 Alte aparate pentru tratarea suprafeţelor
10.10.15.0A Roata olarului
10.10.15.0B Electropolizor
10.10.15.0D Strung pentru resapat
10.10.15 0X Strung pentru lemn, strung pentru piele
10.10.99 00 Alte aparate pentru slefuirea suprafeţelor
10.11.00.00 Maşini-unehe-ipt fierastrau
10.11.01.00 Fierastrau circular
10.11.01.0X Fierastrau circular
10.11.01.0X Fierastrau lamelar, pentru fante şi caneluri
10.11.01.0X Fierastrau pentru modelaj (traforaj)
10.11.01.0X Fierastrau rotativ
10.11.02.00 Fierastrau cu panglica, cu coarda
10.11.02.0X Fierastrau cu panglica, cu coarda
10.11.02.0X Fierastrau cu panglica, cu coarda-pentru despicat
10.11.03.00 Fierastrau alternativ
10.11.03.0X Fierastrau alternativ
10.11.03.0X Fierastrau oscilant
10.11.03.0X Fierastrau sabie
10.11.04.00 Alte tipuri de fierastrau
10.11.04.0C Fierastran de dimensionat
10.11.04.0C Fierastrau cu panglica, pentru busteni
10.11.99.00 Alte maşini - tip fierastrau
10.12.00.00 Maşini-unelte - pentru tăiat, despicat, tuns (inclusiv
cutite de macelarie, maşini de tuns, clesti pt. sarma,
echipamente de întrerupere a oxigenului)
10.12.01.00 Prese de decupat, de perforat
10.12.01.0X Prese de decupat
10.12.01.0E Perforator pentru hârtie
10.12.01.0E Presa pentru taierea şi marcarea hârtiei
10.12.01.0X Disc taietor
10.12.01.0X Masina de cioplit, de crestat
10.12.01.0X Masina de perforat
10.12.01.0X Masina de punctat
10.12.01.0X Presa de decupat( presa de tighelit)
10.12.01.0X Presa de punctat
10.12.02.00 Ghilotine
10.12.02.0X Ghilotina
10.12.02.0X Masina de forfecat
170
10.12.02.0H Masina pentru îndepărtat grasimea
10.12.02.0X Masina de cizelat
10.12.02.0X Masina de tăiat pentru...
10.12.02.0H Masina de feliat pâine şi prajituri
10.12.02.0X Masina de decojit
10.12.02.0X Masina de separat în bucăţi
10.12.02.0H Masina pentru tăiat peste
10.12.02.0H Masina de decojit, masina de desapat
10.12.02.0X Masina de tocat, tocator
10.12.02.0X Razatoare, raspa
10.12.02.0H Masina pentru îndepărtat tendoanele şi nervurile
10.12.02.0X Masina de feliat(cu lama la suprafata)
10.12.02.0H Masina pentru tăiat aluatul
10.12.02.0X Taietor cilindric
10.12.02.0X Masina de tăiat în bucăţi(de aceeaşi dimesiune)
10.12.02.0X Ghilotina
10.12.02.0X Masina de stantat
10.12.02.0X Masina de portionat
10.12.02.0X Masina de crestat
10.12.02.0X Foarfeca de gradina
10.12.03.00 Taietoare - crocodil(cu came de strangere)
10.12.03.0X Taietor de muchii
10.12.03.0X Taietor de fragmente metalice
10.12.03.0X Taietcr -crocodil
10.12.03.0X Taietoare ne-mecanizate cu maner sau pedala
10.12.04.00 Cizela cu lamela pivotanta
10.12.04.0X Feliator pentru..., feliator cu disc
10.12.04.0X Cizela cu discuri taietoare
10.12.04.0X Masina de cizelat cu role, cutit rotativ
10.12.05.00 Cizele(altele decât cizelele ne-portabile)
10.12.06.00 Masina de sfasiat
10.12.07.00 Fierastrau cu lant
10.12.07.0X Fierastrau fix cu lant
10.12.08.00 Feliator
10.12.08.0C Strung rotativ pentru furnir
10.12.08.0C Despicator de busteni (pana)
10.12.08.0C Feliator- pentru lemn şi alte materiale
10.12.08.0X Masina de despicat (lemnul)
10.12.09.00 Polizor
10.12.09.0C Polizor pentru lemn şi alte materiale
10.12.09.0C Masina de aschiat
10.12.09.0X Masina de stantat
10.12.10.00 Despicator
10.12.09.0G Masina de transat
10.12.09.OG Masina stratisicat(pielea de animale)
10.12.09.0G Masina de ras(blanuri)
10.12.09.0G Masina de tăiat
10.12.09.0G Cleste pentru blanuri şi perii
10.12.09.0X Razuitoare
10.12.09.0X Masina de smirgheluit
10.12.09.0X Masina de tuns
10.12.09.0X Masina de slefuit
10.12.11.00 Masina de tăiat cu flacara
10.12.11.0X Masina de tăiat cu flama
10.12.11.0X Masina de tăiat cu flacara
10.12.11.0X Taietor de metale-la cald
10.12.11.0X Masina de tăiat cu flacara
10.12.12.00 Masina de tăiat cu laser
10.12.12.0X Laser
10.12.12.0X Mecanism cu laser
10.12.13.00 Masina de tăiat cu jet de apa
10.12.13.0X Masina de tăiat cu jet de lichid
10.12.14.00 Masina de tăiat cu plasma
10.12.15.00 Alte aparate de tăiat
10.12.15.0X Cutter
10.12.15.0X Masina de erodare cu scanteie, masina de electroerodare
(cu bobina, cu electrozi)
10.12.15.0X Masina de tăiat cu scanteie
171
10.12.99.00 Alte maşini de tăiat
10.13.00.00 Maşini pentru tratarea şi suprafeţele(curatare, spalare,
uscare, vopsire, tipărire)
10.13.01.00 Pulverizator de particule
10.13.01.0X Bloc de sticla
10.13.01.0X Cabina de pulverizare
10.13.01.0X Masina de granulat
10.13.01.0X Distrugator
10.13.01.0X Masina de pulerizat(imprastiat)
10.13.02.00 Aparatura de spălat
10.13.02.0A Masina pentru spălat sticle
10.13.02.0X Masina pentru spălat, degresat, uscat
10.13.01.0F Masina pentru spălat şi uscat - cu solventi
10.13.01.0H Masina pentru spălat legume
10.13.01.0X Spalator
10.13.01.0X Banda transportoare(în spălătorii)
10.13.01.0X Unelte de curatat
10.13.01.0X Cuva(containerul) masinii de spălat
10.13.01.0X Echipament de curăţenie
10.13.03.00 Maşini pentru uscarea suprafeţelor (exclusiv cuptoare de uscat)
10.13.04.00 Maşini pentru vopsire, imprimare
10.13.04.0X Maşini de tipărit
10.13.04.0X Maşini pentru lacuit
10.13 04.0E Masina de cusut Minerva
10.13.04.0E Darac
10.13.04.0E Presa de proba
10.13.04.0E Presa pentru imprimerie
10.13.04.0E Presa pentru îmbrăcăminte, pentru canapele
10.13.04.0E Presa pt. uscarea hârtiei (în procesul de fabricaţie)
10.13.04.0E Presa de echilibrare
10.13.04.0E Presa tipografica
10.13.05.00 Maşini cilindrice pentru vopsire, imprimare
10.13.05.0X Masina de lacuit(cu cilindri)
10.13.05.0X Masina de imprimat(cu cilindri)
10.13.05.0X Masina pentru serigrafie
10.13.05.0X Masina de codificat
10.13.05.0X Masina pentru pelicule
10.13.05.0X Umezitor de suprafeţe
10.13.05.0X Masina de pre-imprimare(în fotografie)
10.13.05.0X Cutit rotativ (pentru tăiere şi imprimare longitudinala)
10.13.05.0E Masina pentru schite
10.13.06.00 Cabina de vopsire prin pulverizare
10.13.06.0X Cabina de vopsire prin pulverizare
10.13.06.0X Instalaţii pentru vopsire
10.13.06.0X Pistol de vopsit
10.13.07.00 Masina pentru vopsit prin imersie
10.13.08.00 Masina pentru vopsit, pentru dimensionat
10.13.08.0F Masina de vopsit cu dispozitiv buretos(trafalet)
10.13.08.0F Masina de egalizat
10.13.08.0F Masina de vopsit prin tamponare
10.13.08.0F Masina pentru finisarea pieilor de animale
10.13.08.0F Masina de lipit
10.13.08.0F Masina de gresat
10.13.08.0F Masina de parlit
10.13.08.0F Masina de captusit
10.13.08.0F Masina rotativa(pentru textile)
10.13.08.0F Masina de brodat
10.13.08.0F Trafalet
10.13.08.0F Mercerizator
10.13.08.0F Masina de polimerizat
10.13.08.0F Sabloane
10.13.08.0F Masina pentru sanforisare
10.13.08.0G Morisca(pentru spălătorii, tabacarii)
10.13.08.0G Tambur de tabacarie
10.13.08.0G Roata cu bataie
10.13.08.0G Toba de tabacarie
10.13.08.0X Masina de imprimat
10.13.08.0X Masina de uscat
172
10.13.08.0X Masina de barbotare
10.13.08.0X Morisca (pentru vopsitorii)
10.13.08.0X Masina de impregnat
10.13.99.00 Alte aparate pentru curatat, spălat, uscat, vopsit, imprimat,
inpregnat
10.14.00.00 Maşini pentru tratarea suprafeţelor-galvanizare, tratament
electrolitic
10.14.01.00 Maşini pentru tratamente electrolitice
10.14.01.0X Echipamente pentru tratarea suprafeţelor (crom, cadmiu, nichel,
cianuri)
10.14.02.00 Maşini pentru pulverizarea sau imersia în straturi
10.14.02.0X Echipamente pentru tratarea suprafeţelor (pentru galvanizare,
cositorire, emailare)
10.14.02.0X Maşini de metalizat
10.14.03.00 Alte maşini pentru tratarea suprafeţelor
10.15.00.00 Maşini de asamblat(prin sudare, lipire, nituire, insurubare, prin
robineti, conexiuni electrice, coasere, prin carlige)
10.15.01.00 Masina pentru suduri de rezistenta
10.15.01.0X Masina pentru suduri de rezistenta
10.15.01.0X Masina de sudat
10.15.01.0X Masina de sudat în puncte
10.15.01.0X Presa pentru sudura
10.15.02.00 Masina de sudat cu flacara autogena, cu oxiacetilena
10.15.02.0X Masina de tăiat cu flacara(cu petrol sau gaz)
10.15.02.0X Masina de tăiat cu flacara
10.15.02.0X Reglator de presiune(a flacarii taietoare)
10.15.02.0X Lampa pentru sudat
10.15.02.0X Masina de sudat cu flacara
10.15.02.0X Aparat de sudat cu flacara autogena, cu oxiacetilena
10.15.03.00 Masina de sudat electrica
10.15.03.0X Dispozitiv de prins cablurile şi electrozii
10.15.03.0X Aparat de sudat cu arc electric
10.15.04.00 Masina de sudat cu imersie
10.15.04.0X Masina de sudat cu imersie
10.15.05.00 Masina de lipit
10.15.05.0X Masina pentru jonctiuni şi pentru lipit
10.15.05.0X Masina de lipit
10.15.05.0X Masina de sudat cu vid
10.15.06.00 Capsator
10.15.06.0X Capsator(exclusiv pentru procesul de impachetare)
10.15.06.0X Masina de inserat
10.15.06.0X Masina de inserat capse (exclusiv pentru procesul de impachetare)
10.15.07.00 Masina pentru nituit
10.15.07.0X Masina fixa pentru nituit
10.15.08.00 Masina pentru infiletat
10.15.08.0F Masina de asamblat prin rotire
10.15.08.0F Cadru cu pivotare continua
10.15.08.0F Cadru de infiletare
10.15.08.0F Masina cu infiletare dubla
10.15.08.0F Masina pentru infiletat
10.15.08.0F Banc pentru infiletare
10.15.08.0X Mashia de cablat
10.15.09.00 Misina de bobinat
10.15.09.0F Mosor
10.15.09.0F Maşini pentru derularea firelor textile de pe mosor
10.15.09.0F Maşini pt. derularea sau rularea tesaturilor pe suluri
10.15.09.0F Aparate de măsura
10.15.09.0F Masina de urzit
10.15.09.0F Masina de tors
10.15.09.0F Masina de control(textile)
10.15.09.0F Masina de bobinat
10.15.09.0F Masina de creponat
10.15.09.0F Masina de tesut
10.15.09.0F Masina de gofrat
10.15.09.0F Masina de torsionat(metale, sarma)
10.15.09.0F Masina de derulat de pe suluri(metale, sarma)
10.15.10.00 Masina pentru rasucirea cablurilor
10.15.10.0X Masina pentru rasucirea cablurilor
173
10.15.10.0X Masina de calibrare
10.15.10.0X Masina de spiralat
10.15.10.0X Masina pentru impletirea sarmei
10.15.10.0X Masina de spiralat cabluri
10.15.10.0X Masina pentru stabilopozi
10.15.11.00 Masina de tesut, tricotat
10.15.11.0B Masina pentru confecţionarea plaselor metalice
10.15.11.0B Masina de tesut(metale)
10.15.11.0F Masina de tesut(textile)
10.15.11.0F Masina de tricotat
10.15.11.0F Masina de remaiat
10.15.11.0F Masina de tricotat
10.15.12.00 Masina de cusut
10.15.12.0E Masina de brodat
10.15.12.0X Masina de pliat
10.15.12.0X Masina pentru intins (materialul)
10.15.12.0X Maşini pentru montat cap-coada
10.15.12.0X Maşini pentru reactivarea asamblarilor cap-coada
l0.15.12.0X Maşini pentru fixarea spiralelor pe caiete
10.15.12.0X Impletitor de sarma
10.15.12.0X Maşini de cusut (exclusiv procesul de impachetare)
10.15.12.0X Maşini de innodat (exclusiv procesul de impachetare)
10.15.99.00 Alte aparate pentru sudat, lipit, asamblat
10.15.99.0D Toate tipurile de maşini pentru lipirea plasticului
10.16.00.00 Maşini de inpachetat
10.16.01.00 Maşini de umplere/de descărcare
10.16.01.0Y Aparate pentru spuma lichidă
10.16.01.0Y Maşini pentru măsurarea cantităţii(în procesul de impachetare)
10.16.01.0Y Controlor de nivel
10.16.01.0Y Aparate de alimentare
10.16.01.0Y Maşini pentru umplerea butoaielor
10.16.01.0Y Maşini pentru cantarirea produselor
10.16 01.0Y Masina de comprimat
10.16.01.0Y Masina pentru numerotat produsele
10.16.01.0Y Masina pentru colete, pachete
10.16.01.0Y Masina pentru controlul nivelului
10.16.01.0Y Decapsator de sticle
10.16.01.0Y Masina de taiatm, masina pt. tăiat recipiente, containere
10.16.01.0Y Masina de scos capace
10.16.01.0Y Masina de desurubat
10.16.01.0Y Masina de distribuţie
10.16.01.0Y Masina de descărcare (golire)
10.16.01.0Y Masina de îmbuteliat
10.16.01.0Y Masina de impachetat
10.16.01.0Y Masina de impachetat îmbrăcăminte
10.16.01.0Y Masina pentru modelarea produselor
10.16.01.0Y Masina de spălat, de limpezit (în procesul de impachetare)
10.16.01.0Y Masina de iluminat
10.16.01.0Y Masina pentru fasonarea produselor
10.16.01.0Y Masina pentru deschiderea containerelor
10.16.01.0Y Masina de ceruit
10.16.01.0Y Maşini pentru cantarirea bunurilor
10.16.01.0Y Masina de pozitionat
10.16.01.0Y Masina de prelevare de probe (în procesul de impachetare)
10.16.01.0Y Masina pentru caneluri
10.16.01.0Y Maşini pentru înclinat containere(în descărcare)
10.16.01.0Y Maşini pentru umplerea sticlelor
10.16.01.0Y Maşini pentru emailarea interiorului sticlelor, buteliilor,
flacoanelor
10.16.01.0Y Maşini pentru uscarea recipientelor
10.16.01.0Y Maşini pentru umplere, pentru pus în sticle
10.16.01.0Y Maşini de sortat
10.16.01.0Y Maşini de impachetat, de ambalat
10.16.01.0Y Maşini de defiletat
10.16.01.0Y Maşini de umplut
10.16.01.0Y Maşini pentru pus în sticle
10.16.02.00 Maşini pentru pachete şi etichetare
10.16.02.0Y Maşini pt. închis butelii, sticle, maşini de pus dopuri
174
10.16.02.0Y Maşini de pus cepuri
10.16.02.0Y Maşini de capisonat
10.16.02.0Y Maşini de cusut (în procesul de impachetare)
10.16.02.0Y Masina de stivuit
10.16.02.0Y Masina de prins/desprins
10.16.02.0Y Masina cu tubulatura (folosite în patiserii şi confecţii)
10.16.02.0Y Maşini de etichetat
10.16.02.0Y Maşini de strâns (de impreunat)
10.16.02.0Y Maşini de unit(de legat)
10.16.02.0Y Cititor de coduri(scanner)
10.16.02.0Y Maşini de legat
10.16.02.0Y Masina de închis sticle
10.16.02.0Y Masina de capsat
10.16.02.0Y Masina de invelit în celofan
10.16.02.0Y Masina de codificat
10.16.02.0Y Masina de lipit şi pliat etichete
10.16.02.0Y Masina pentru lipit cutii de carton şi saci
10.16.02.0Y Compostor
10.16.02.0Y Masina pentru impachetat în piele
10.16.02.0Y Masina pentru impachetarea caserolelor (cu produse alimentare)
10.16.02.0Y Masina de desprins
10.16.02.0Y Decodor
10.16.02.0Y Masina de depaletat
10.16.02.0Y Masina pentru dezlipit etichete
10.16.02.0Y Masina pentru dozat conţinutul în cutii
10.16.02.0Y Masina pentru dozat conţinutul în recipiente
10.16.02.0Y Masina pentru dozat conţinutul în sticle
10.16.02.0Y Masina de coletat
10.16.02.0Y Masina de coletat/decoletat
10.16.02.0Y Masina de prins/desprins
10.16.02.0Y Masina pentru umplerea cutiilor de carton
10.16.02.0Y Masina pentru lipirea cutiilor de carton şi a sacilor
10.16.02.0Y Masina pentru lipit etichete
10.16.02.0Y Masina pentru scos etichete
10.16.02.0Y Masina de pliat
10.16.02.0Y Masina de etichetat
10.16.02.0Y Masina pentru sigilat(deseori prin cusaturi)
10.16.02.0Y Masina pentru sigilat recipiente metalice
10.16.02.0Y Masina pentru sigilat sticle
10.16.02.0Y Masina pentru sigilat cutii şi saci de hârtie
10.16.02.0Y Masina de legat
10.16.02.0Y Masina de format,umplut+sigilat cutii+saci de hârtie
10.16.02.0Y Maşini pentru invelirea sticlelor
10.16.02.0Y Maşini pentru invelirea în huse de protecţie
10.16.02.0Y Maşini de imprimat(în procesul de impachetare)
10.16.02.0Y Maşini de marcat
10.16.02.0Y Maşini de scos banda
10.16.02.0Y Maşini pt. scos sarma (în procesul de despachetare)
10.16.02.0Y Maşini de paletat
10.16.02.0Y Maşini pentru aplicarea pielii pe pachete
10.16.02.0Y Maşini pentru plierea cutiilor de carton şi sacilor
10.16.02.0Y Maşini pentru plierea pliantelor
10.16.02.0Y Maşini pentru dezlipit, scos cauciucul(în procesul de
despachetare)
10.16.02.0Y Maşini pentru scos dopuri speciale
10.16.02.0Y Maşini pentru scos bete
10.16.02.0Y Maşini pentru umplere (şi coasere)
10.16.02.0Y Maşini pentru umplerea recipientelor metalice
10.16.02.0Y Maşini pentru umplerea bomboanelor cu crema
10.16.02.0Y Maşini pentru umplerea cutiilor şi sacilor de hârtie
10.16.02.0Y Maşini pentru ambalarea în rulouri (tunele)
10.16.02.0Y Masina de creponat ambalajul
10.16.02.0Y Masina de cusut(în procesul de ambalare)
10.16.02.0Y Masina pentru plasarea unui extra dop
10.16.02.0Y Masina pentru impachetarea coletelor
10.16.02.0Y Masina pentru etansiezat
10.16.02.0Y Masina de incapsulat
10.16.02.0Y Masina de etichetat
175
10.16.02.0Y Masina de decapsulat
10.16.02.0Y Masina pentru închis (recipiente)
10.16.02.0Y Masina de marcat
10.16.02.0Y Masina pentru pus cercuri la butoaie
10.16.02.0Y Masina de cusut
10.16.02.0Y Masina pt.scos sarma de prindere a dopurilor (la sticle)
10.16.02.0Y Masina de paletat
10.16.02.0Y Masina de pliat
10.16.02.0Y Masina de cusut(fără umplere)
10.16.02.0Y Masina de cusut pentru pachete
10.16.02.0Y Masina de încărcat
10.16.03.0Y Maşini pentru umplerea sacilor
10.16.03.0Y Masina de umplere a sacilor
10.16.04.0Y Masina de cusut, lipit ambalajele
10.16.04.0Y Capsator- utilizat în procesul de ambalare
10.16.04.0Y Masina de pus banderole
10.16.04.0Y Masina de legat sfori (folosită în procesul de ambalare)
10.16.04.0Y Masina pentru prins clipsuri
10.16.04.0Y Masina pentru insertia clipsurilor
10.16.04.0Y Masina pentru ambalare- folosind cuie
10.16.04.0Y Masina de cusut (folosită în procesul de ambalare)
10.16.04.0Y Maşini pentru barete (în procesul de ambalare)
10.16.04.0Y Maşini pt. fixarea capselor (în procesul de ambalare)
10.16.04.0Y Alte maşini de impachetat
10.17.00.00 Alte maşini industriale -specifice(diverse maşini de
monitorizare şi testare)
10.17.01.00 Maşini de monitorizare şi testare
10.17.01.01 Maşini pt. dozarea cantităţii, balante (automate / manuale)-
exclusiv cele utiliz. în procesul de ambalare
10.17.01.02 Detector de metale
10.17.01.03 Maşini de măsurat, maşini detestat
10.17.01.04 Instrumente de măsura
10.17.02.00 Maşini diverse
10.17.02.01 Mecanism central
10.17.02.02 Masina de cuplat(la energia electrica)
10.17.02.03 Maşini de fabricare a becurilor
10.17.02.04 Maşini-unelte(nespecificat tipul)
10.17.02.05 Masina automată
10.17.02.06 Masina de transfer
10.17.02.07 Robot
10.17.99.00 Alte tipuri de maşini pentru industrie - specifice
10.18.00.00 Maşini specifice, folosite în agricultura, care nu sunt
clasificate anterior
10.18.01.00 Maşini de muls
10.18.99.00 Alte maşini folosite în agricultura
10.99.00.00 Alte maşini fixe şi echipamente din grupa 10, neprezentate mai sus
11.00.00.00 Sisteme de transmisie, transport şi depozitare -nespecificate
11.01.00.00 Sisteme de transmisie, transport şi depozitare -fixe -curele, benzi,
cabluri, transportoare, etc.
11.01.01.00 Transportoare pe lant
11.01.01.01 Lant de transmisie
11.01.01.02 Lant de transmisie(prin tragere)
11.01.01.03 Transmisie prin role
11.01.01.04 Role de transmisie
11.01.02.00 Curea de transmisie
11.01.02.01 Linie de transmisie
11.01.02.02 Transportor pe curle
11.01.02.03 Transportor pe curele - portabil
11.01.03.00 Spirale de transmisie
11.01.03.01 Transmisie cu insurubare, sfredel
11.01.03.02 Alimentator de suruburi
11.01.04.00 Scări rulante, covoare rulante
11.01.04.01 Scări rulante
11.01.04.02 Covoare rulante
11.01.05.00 Echipamente de transport suspendat
11.01.05.01 Telecabina, teleski, telescaun- pt.transp. persoanelor
11.01.05.02 Telecabina - pentru transportul materialelor
11.01.06.00 Alte tipuri de transportoare
176
11.01.06.01 Paleti transportori
11.01.06.02 Transportor pe role
11.01.06.03 Convector de aer
11.01.06.04 Tranportor aerian pe cablu
11.01.06.05 Tren aerian
11.01.06.06 Transportor de vibratii
11.01.06.07 Transportor de oscilatii
11.01.99.00 Alte tipuri de transportoare
11.02.00.00 Ascensoare, lifturi, macarale, scripeti, parghii
11.02.01.00 Ascensoare pentru produse
11.02.01.01 Ascensoare pentru persoane
11.02.01.02 Scripeti
11.02.01.03 Echipamente pt.ridicare(nacele, platforme în urcare)
11.02.02.00 Mecanism pentru transportul incarcaturilor suspendate
11.02.02.01 Mecanisme suspendate pentru transportul vehiculelor, lift hidraulic
11.02.02.02 Ridicare prin parghii
11.02.03.00 Alte tipuri de ascensoare
11.02.03.01 Dispozitive pentru ridicat galeata
11.02.03.02 Ascensor-încărcător
11.02.03.03 Ascensor-coborator
11.02.03.04 Masina de urcat
11.02.03.05 Masina pentru fixarea containerelor
11.02.03.06 Masina pentru răsturnarea containerelor
11.02.99.00 Alte echipamente de urcat
11.03.00.00 Macarale fixe şi mobile, macarale montate pe vehicule,
mecanisme pt. transportul incarcaturilor suspendate
11.03.01.00 Macarale, punti rulante
11.03.01.01 Macarale
11.03.01.02 Încărcător/descarcator acţionat manual
11.03.01.03 Punti rulante, macarale portabile
11.03.01.04 Brate de încărcare pe vehicule
11.03.02.00 Mulinete, balansoare
11.03.02.01 Mulinete, balansoare
11.03.99.00 Alte mecanisme pentru transportul incarcaturilor suspendate
11.04.00.00 Dispozitive mobile acţionate manual(conectate la o sursa de
energie sau nu) - roabe, vagoneti, ete.
11.04.01.00 Aparate pentru transportul incarcaturilor, fără urcare
11.04.01.01 Roabe
11.04.01.02 Vagonet acţionat manual
11.04.01.03 Transportoare înclinate, roller, carucioare de bagaje
11.04.01.04 Transportor de paleti
11.04.02.00 Motostivuitoare
11.04.02.01 Electrostivuitoare, ascensoare, stivuitoare cu sofer
11.04.02.02 Electrostivuitoare, ascensoare, stivuitoare cu operator
11.04.02.00 Alte dispozitive mobile acţionate manual
11.05.00.00 Echipamente de ridicare, de siguranta, de sustinere şi diverse
dispozitive acţionate manual(inclusiv carlige, funii)
11.05.01.00 Lanturi, cabluri, funii, chingi, corzi elastice
11.05.02.00 Grinzi, cuve de excavator, solenoizi, electromagneti,
tampoane de absorbţie, dispozitive de aspiratie
11.05.03.00 Carlige, dispozitive de prindere
11.05.04.00 Alte echipamente de ridicare
11.06.00.00 Sisteme de depozitare, echipamente de ambalare, containere
(silozuri, tancuri, containere, bazine) -fixe
11.06.01.00 Silozuri, depozite de materiale -fixe
11.06.02.00 Tancuri, containere fixe, deschise
11.06.02.01 Bazine, piscine, elstee, rezervoare - fixe
11.06.03.00 Tancuri, containere fixe, închise
11.06.03.01 Tancuri, containere(care nu sunt pentru gaz)
11.06.03.02 Tancuri, containere pentru gaz
11.06.04.00 Alte sisteme fixe de dopozitare
11.07.00.00 Sisteme de depozitare, echipamente de ambalare,
containere (silozuri, tancuri, containere, bazine) -mobile
11.07.01.00 Containere, bene
11.07.01.0Y Containere, bene- mobile
11.07.99.00 Alte sisteme de depozitare - mobile
11.08.00.00 Accesorii de depozitare, rafturi, resteluri, paleti
11.08.01.00 Rafturi, rasteluri
177
11.08.01.0Y Rafturi, rasteluri
11.08.02.00 Paleti
11.08.02.0Y Paleti
11.08.99.00 Alte accesorii de depozitare
11.09.00.00 Ambalaje diverse, de mărime mica şi medie, mobile (containere
diverse, sticle, lăzi, extinctoare, etc.)
11.09.01.00 Containere micii(care nu sunt plasate pe vehicule)
11.09.01.0Y Containere mici (care nu sunt plasate pe vehicule)
11.09.02.00 Recipienţi, bidoane, butoaie, butelii(care nu sunt pentru gaz)
11.09.02.0Y Recipienţi, bidoane, butoaie, butelii(care nu sunt pentru gaz)
11.09.03.00 Butelii de gaz, aerosoli, extinctoare
11.09.03.0Y Butelii de gaz, aerosoli, extinctoare
11.09.04.00 Recipienţi flexibili
11.09.04.0Y Recipienţi flexibili, mici şi mari
11.09.05.00 Ustensile de depozitare (la rece)
11.09.05.00 Ustensile de depozitare (la rece)
11.09.06.00 Pubele, lăzi de gunoi
11.09.05.00 Pubele, lăzi de gunoi
11.09.99.00 Alte tipuri de ambalaje(inclusiv cutii goale sau pline)
11.99.00.00 Alte dispozitive pentru transmisie, transport şi
depozitare -din grupa 11, neprezentate mai sus
12.00.00.00 Vehicule de teren -nespecificate
12.01.00.00 Vehicule grele - pentru bunuri, pasageri
12.01.01.00 Camioane, remorci, semi-remorci pentru transport de bunuri
12.01.02.00 Autobuze, autocare: pentru persoane
12.01.99.00 Alte tipuri de vehicule grele
12.02.00.00 Vehicule uşoare - pentru bunuri, pasageri
12.02.01.00 Automobile
12.02.02.00 Camionete, furgonete
12.02.03.00 Tractoare rutiere
12.02.99.00 Alte tipuri de vehicule uşoare
12.03.00.00 Vehicule cu doua sau trei roti - motorizate sau nu
12.03.01.00 Motociclete, scooters
12.03.02.00 Biciclete, scooters
12.03.99.00 Alte vehicule cu doua sau trei roti
12.04.00.00 Alte vehicule de teren, ski-uri, role, patine cu rotile
12.04.01.00 Echipamente pentru deplasarea pe picioare(ski, role)
12.04.02.00 Alte tipuri de echipamente pentru deplasare(rutiera)
12.05.00.00 Alte vehicule de teren din grupa 12, neprecizate mai sus
13.00.00.00 Alte vehicule de transport -nespecificate
13.01.00.00 Vehicule pentru transport feroviar, inclusiv trenuri suspendate:
pentru bunuri
13.01.01.00 Trenuri, vagoane, etc.. pentru bunuri
13.01.02.00 Trenuri suspendate:pentru bunuri
13.01.99.00 Alte vehicule pentru transport feroviar: pt. bunuri
13.02.00.00 Vehicule pentru transport feroviar, inclusiv trenuri suspendate:
pentru pasageri
13.02.01.00 Trenuri, trenuri de metrou, tramvaie, vagoane: pentru pasageri
13.02.02.00 Trenuri suspendate: pentru pasageri
13.02.99.00 Alte vehicule pentru transport feroviar: pentru persoane
13.03.00.00 Vehicule de transport nava-cargo
13.03.01.00 Transportatoare navale:cargo
13.03.02.00 Transportatoare navale:cargo - autopropulsate, inpinse, remorcate
13.03.03.00 Barje
13.03.99.00 Alte vehicule de transport nava-cargo
13.04.00.00 Vehicule de transport naval.-pentru pasageri
13.04.01.00 Bacuri: pentru pasageri
13.04.02.00 Vase de croaziera
13.04.99.00 Alte vehicule de transport naval.-pentru pasageri
13.05.00.00 Vehicule de transport naval pentru pescuit
13.05.01.00 Vase pentru pescuit - la scara industriala
13.05.02.00 Vase pentru pescuit - la scara redusă
178
13.06.01.00 Avioane-cargo
13.06.02.00 Elicoptere:cargo
13.06.03.00 Baloane:cargo
13.06.99.00 Alte vehicule aeriene:cargo
13.07.00.00 Vehicule aeriene pentru pasageri
13.07.01.00 Avioane pentru pasageri
13.07.02.00 Elicoptere: pentru pasageri
13.07.03.00 Baloane: pentru pasageri
13.07.99.00 Alte vehicule aeriene: pentru pasageri
13.08.00.00 Alte vehicule de transport din grupa 13, neprezentate mai sus
14.00.00.00 Materiale, obiecte, produse, maşini sau componente ale vehiculelor -nespecificate
14.01.00.00 Materiale de construcţii -mari şi mici: prefabricate, componente,
cadre, grinzi, caramizi, tigle, etc.
14.01.01.00 Materiale de construcţii -mari
14.01.01.01 Elemente prefabricate( usi, partitii, ferestre)
14.01.01.02 Obloane, cofraje, cadre
14.01.01.03 Grinzi, barne
14.01.02.00 Materiale de construcţii -mici
14.01.02.01 Caramizi, tigle
14.01.03.00 Diverse elemente
14.01.99.00 Alte materiale de construcţii
14.02.00.00 Componente de maşini şi vehicule: sasiuri, brate de macara,
parghii, roti
14.02.01.00 Sasiuri, baraci mobile
14.02.02.00 Dispozitive pentru comanda maşinilor
14.02.03.00 Manivele, leviere
14.02.04.00 Roti
14.02.05.00 Anvelope
14.02.99.00 Alte componente ale maşinilor
14.03.00.00 Părţi/componente de maşini, unelte -partii ale maşinilor
(inclusiv fragmente şi aschii provenite din agentul material)
14.03.01.00 Piese de lucru
14.03.02.00 Unelte, părţi ale uneltelor de pe maşini
14.03.01.00 Aschii dintr-un polizor
14.03.02.00 Aschii, fragmente dintr-o unealta
14.03.99.00 Alţi agenţi proveniţi dintr-o unealta sau parte de masina
14.04.00.00 Componente de asamblare: suruburi, cuie, zavoare
14.04.01.00 Suruburi, zavoare
14.04.02.00 Cuie, clame, clipsuri, nituri
14.04.99.00 Alţi agenţi de asamblare
14.05.00.00 Particule, praf, fragmente, aschii şi altele
14.05.01.00 Fragmente, aschii, cioburi
14.05.02.00 Particule, praf
14.05.99.00 Alte tipuri de particule, praf, fragmente, aschii
14.06.00.00 Produse agricole(inclusiv seminţe, paie, alte produse agricole)
14.07.00.00 Produsepentru agricultura(inclusiv fertilizatori, hrana pentru animale)
14.07.01.00 Fertilizatori
14.07.02.00 Alimente
14.07.02.00 Produse pentru tratamente în agricultura(ierbicide,
pesticide, fungicide...)
14.07.99.00 Alte produse pentru agricultura
14.08.00.00 Stocuri de produse (inclusiv obiecte şi ambalaje din zonele de depozitare)
14.08.01.00 Stocuri de substanţe, obiecte, agenţi
14.08.02.00 Cutii, diverse ambalaje
14.08.99.00 Alte stocuri de produse
14.09.00.00 Stocuri de produse -în role, bobine
14.10.00.00 Incarcaturi- transportate prin dispozitive mecanice,
mecanisme de transmisie
14.11.00.00 Incarcaturi- transportate prin mecanisme suspendate
14.12.00.00 Incarcaturi- transportate cu mana
14.99.00.00 Alte materiale, obiecte, produse, agenţi - din grupa 14, neprezentate mai sus
15.00.00.00 Substanţe chimice, explozive, radioactive, biologice - nespecificate
15.01.00.00 Substanţe caustice, corosive (solide, lichide sau gazoase)
15.02.00.00 Substanţe toxice, nocive (solide, lichide sau gazoase)
15.03.00.00 Substanţe inflamabile(solide, lichide sau gazoase)
15.03.01.00 Substanţe cu combustie spontana
15.03.02.00 Substanţe care pot produce gaze inflamabile, ca rezultat al reacţiei cu apa sau cu
alte substanţe
179
15.03.03.00 Combustibili
15.03.99.00 Alte substanţe inflamabile
15.04.00.00 Substanţe explozive, reactive (solide, lichide sau gazoase)
15.04.01.00 Amestecuri explozive
15.04.02.00 Substanţe natural sau pirotehnic explozive
15.04.03.00 Substanţe cu reactie violenta în contact cu apa
15.04.99.00 Alte substanţe explozive
15.05.00.00 Gaze, vapori fără efecte specifice(inerte biologic, care produc asfixiere)
15.05.01.00 Gaze, vapori fără efecte specifice
15.05.02.00 Gaze, vapori fără efecte specifice(inerte biologic, care produc asfixiere)
15.05.99.00 Alte gaze, vapori fără efecte specifice
15.06.00.00 Substanţe radioactive
15.07.00.00 Substanţe biologice
15.07.01.00 Urina
15.07.02.00 Fecale
15.07.03.00 Sânge, plasam, ser,
15.07.04.00 Lichide biologice, sperma, saliva, mucus, coloizi
15.07.05.00 Substanţe alergenice de origine biologica
15.07.06.00 Toxine
15.07.99.00 Alte substanţe biologice
15.08.00.00 Substanţe, materiale -fără un risc specific(apa, materiale inerte..)
15.99.00.00 Alte substanţe chimice, explozive, radioactive, biologice -din grupa 15,
neprezentate mai sus
16.00.00.00 Mecanisme-echipamente de siguranta-nespecificate
16.01.00.00 Mecanisme de siguranta -pe maşini
16.02.00.00 Dispozitive de protecţie -individuale
16.02.01.00 Protecţia capului
16.02.02.00 Protecţia respiratei
16.02.03.00 Protecţia ochilor
16.02.04.00 Protecţia corpului
16.02.05.00 Protecţia mainilor
16.02.06.00 Protecţia picioarelor
16.02.99.00 Alte protecţii
16.03.00.00 Mecanistme şi echipamente de urgent
16.04.00.00 Alte mecanisme şi echipamente de siguranta din grupa 16, neprezentate mai sus
17.00.00.00 Echipament de birou, echipament personal, echipament sportiv şi arme - nespecificate
17.01.00.00 Mobilier
17.02.00.00 Echipamente - calculatoare, aparatura de birou, copiatoare, comunicaţii
17.02.01.00 Calculatoare
17.02.02.00 Monitoare
17.02.03.00 Imprimante
17.02.04.00 Scanner
17.02.05.00 Fotocopiator
17.02.06.00 Echipamente de telefonie, fax, telefax
11.01.99.00 Alte calculatoare şi echipamente de birou automate
17.03.00.00 Echipament-didactic, de scris, de desenat-inclusiv Maşini de scris, maşini de
stampilat, aparate de mărit, ceasuri de pontaj
17.03.01.00 Aparate de duplicat
17.03.01.01 Duplicator cu arc sau xenon
17.03.02.00 Echipament fotografic
17.03.02.01 Aparate de mărit
17.03.02.02 Role de film fotografic
17.03.03.00 Maşini de scris, imprimante, etc.
17.03.03.01 Maşini de scris
17.03.03.02 Maşini de imprimat etichete pentru adresa
17.03.03.03 Timbratoare
17.03.03.04 Masina de pontaj
17.03.99.00 Alte echipamente pentru scris, desenat
17.04.00.00 Obiecte şi echipamente pentru sport şi jocuri
17.05.00.00 Arme
17.05.01.00 Arme de foc
17.05.02.00 Arme albe
17.05.99.00 Alte tipuri de arme
17.06.00.00 Obiecte personale, vestimentatie
17.06.01.00 Diverse obiecte, creioane, stilouri, ochelari
17.06.02.00 Vestimentatie
17.06.99.00 Alte obiecte personale
17.07.00.00 Instrumente muzicale
180
17.08.00.00 Aparatura casnica, ustensile, obiecte(uz ocupational)
17.09.00.00 Alte echipamente de birou, echipament personal, sportiv, arme – din grupa 17,
neprezentate mai sus
18.00.00.00 Organisme vii şi vietuitoare -nespecificate
18.01.00.00 Arbori, plante, culturi
18.01.01.00 Butuci, trunchiuri
18.01.02.00 Ciuperci
18.01.99.00 Alţi agenţi vegetali
18.02.00.00 Animale domestice şi de crescatorie
18.02.01.00 Nevertebrate
18.02.02.00 Peste
18.02.03.00 Anfibieni
18.02.04.00 Păsări
18.02.05.00 Mamifere domestice
18.02.05.01 Porcine
18.02.05.02 Bovine
18.02.05.03 Ovine
18.02.05.04 Cabaline
18.02.05.05 Caini, pisici
18.02.05.06 Soareci, sobolani
18.02.99.00 Alte animale domestice şi de crescatorie
18.03.00.00 Animale sălbatice, insecte, serpi
18.03.01.00 Paraziti multicelulari
18.03.02.00 Insecte
18.03.03.00 Paianjeni
18.03.04.00 Serpi
18.03.05.00 Nevertebrate, meduze, corali, etc.
18.03.06.00 Peste
18.03.07.00 Amfibieni
18.03.08.00 Păsări
18.03.09.00 Mamifere
18.03.99.00 Alte animale sălbatice
18.04.00.00 Micro-organisme
18.04.01.00 Paraziti unicelulari
18.04.02.00 Bacterii
18.04.03.00 Fermenti şi drojdie
18.04.04.00 Alte micro-organisme
18.05.00.00 Agenţi virali infectiosi
18.06.00.00 Oameni
18.07.00.00 Alte organisme şi forme de viata din grupa 18, neprezentate mai sus
19.00.00.00 Depozite de deşeuri -nespecificate
19.01.00.00 Depozite de deşeuri - de materii prime, materiale, produse, obiecte
19.02.00.00 Depozite de deşeuri - de substanţe chimice
19.03.00.00 Depozite de deşeuri - de substanţe biologice, plante, animale
19.03.01.00 Deşeuri provenite din laboratoare, spitale, etc
19.03.01.01 Sânge, urina, fecale
19.03.01.02 Reziduuri ale culturilor de celule şi culturi bacteriologice
19.03.01.99 Alte deşeuri provenite din laboratoare, spitale
19.03.02.00 Resturi animaliere
19.03.03.00 Resturi vegetale
19.03.99.00 Alte deşeuri biologice
19.99.00.00 Alte depozite de deşeuri din grupa 19, neprezentate mai sus
20.00.00.00 Fenomene fizice şi naturale, nespecificate
20.01.00.00 Fenomene fizice şi naturale - zgomote, radiatii Naturale(fulger, arc electric,
presurizare, depresurizare,
presiune, etc.)
20.02.00.00 Elemente naturale şi atmosferice
20.03.00.00 Dezastre naturale(inclusiv inundatii, eruptii vulcanice,
cutremure, refluxuri,incendii, etc.)
20.03.01.00 Elemente naturale(fulger, inundatii, tornade) şi elemente
atmosfere excepţionale
20.03.02.00 Cutremure, eruptii vulcanice
20.03.03.00 Incendii
20.03.99.00 Alte dezastre naturale
20.99.00.00 Alte fenomene fizice şi naturale din grupa 20, neprezentate mai sus
99.00.00.00 Alţi agenţi materiali, neprezentati în aceasta clasificare
181
PRECIZĂRI SUPLIMENTARE
FIAM Nr. - Numărul formularului FIAM se completează la sediul ITM în momentul aprobării P.V.
de cercetare
A1 - Nr. Accident la angajator [a/b/c] - Semnificatie: a-nr. accident la angajator, b- nr.
persoane accidentate în accident (camp a), c-nr. accidentat în cadrul accidentului (camp a)
B4 - Se codifica codul prin cod regiune + cod judeţ conform CLASIFICARE 1 prezent în ANEXA
CLASIFICARI (Ex. BACAU=104 - 1= cod regiune nord est; 04= cod judeţ Bacau)
D1, D3, D4 - se completează codurile activităţilor economice la nivel de Diviziune, Grupa
respectiv Clasa, conform campurilor solicitate prin FIAM
D1 - Activitatea economică principala- este definită ca cel mai important tip de activitate,
în termeni de cel mai mare număr de angajaţi.
D3 - Activit.ec. în care este implicat accidentatul - vizează activitatea economică a
unităţii locale în care isi desfăşoară activitatea accidentatul (Unitatea locală - este
considerat amplasamentul geografic în care este desfasurata în principal activitatea sau se
spune ca este baza operationala a activităţii. Dacă o persoana are mai multe locuri în care
lucrează (transport, construcţii, întreţinere, supraveghere, activităţi ambulante) sau lucrează
la domiciliu, unitatea locală este considerată a fi locul de unde se dau instrucţiuni sau de
unde este organizată activitatea.
D5 - Se bifeaza casuta corespunzătoare dimensiunii întreprinderii
F3- În cazul în care accidentatul nu are cod numeric personal se vor completa doar primele 7
poziţii ale câmpului, cunoscut fiind faptul ca acestea reprezintă: SAALLZZ (S=sexul, AA=anul
naşterii, LL=luna naşterii, ZZ=ziua naşterii). Completarea campurilor va fi facuta conform
acestei structuri şi în cazul persoanelor din afară tarii care nu au cod numeric personal pe
aceeaşi structura, sau în cazul persoanelor la care nu se poate obţine CNP.
K18; K20; K22 - se completează pe baza Anexei CLASIFICARI - CLASIFICARE 2 (Agentul material)
AGENTUL MATERIAL - Detaliere: Poziţia 4 a codului (ultimele 2 caractere - care au forma: 0A,
0B, 0C, 0D, 0E, 0F, 0G, 0H) este utilizata pentru a face diferentierea între agenţii materiali.
Aceasta poziţie consta în clasificarea 0X, care reprezintă tipul materialului de lucru, sau
clasificarea 0Y - care prezintă tipul pachetului. Codificarea Agentului material, cu literele X
şi Y este redefinita, pentru fiecare agent material, conf. Tabelului de mai jos.
───────────────────────────────────────────────────────────────────
VALORILE CODURILOR 0X SAU 0Y NATURA MATERIALULUI
───────────────────────────────────────────────────────────────────
0A Piatra, minereuri
0B Metal
0C Lemn
0D Cauciuc, plastic
0E Hârtie, carton
0F Textile
0G Piele
0H Alimente
───────────────────────────────────────────────────────────────────
Anexa FIAM |_______/______| PENTRU ÎNREGISTRAREA FINALIZARII INCAPACITĂŢII TEMPORARE DE
MUNCA - Se completează şi se transmite la ITM care a înregistrat accidentul de munca, în termen
de maximum 5 zile lucrătoare de la finalizarea incapacităţii temporare de munca a persoanei
accidentate (prin prezentarea documentelor care certifica durata incapacităţii precum şi
modalitatea de terminare a acesteia: R-reluarea activităţii; I- Invaliditate - încadrarea
persoanei accidentate într-un grad de invaliditate; D-Deces - decesul persoanei accidentate după
un număr de zile de incapacitate temporară de munca).
---------------
182
183
184
185
186
187
188
ANEXA 19
-------------------------
*T*
Nr. .... data .............
Judeţul .....................
Localitatea .................
Unitatea sanitară ............
Către: ............................
I. Numele ...................................................
Prenumele ............................................ Sexul M/F
Data naşterii: an .... luna ............ ziua .................
Buletin identitate: seria ...... nr. ......., CNP .............
Profesia ......................................................
Încadrat la ....................................................
Adresa .........................................................
Diagnosticul prezumtiv .........................................
................................................................
Agentul cauzal .................................................
Ocupaţia care a generat boala ..................................
Vechimea în ocupaţia respectiva ................................
Semnatura şi parafa medicului,
Semnatura şi parafa
Medicului de medicina muncii,
Data completării:
an ..... luna .... ziua ....
*ST*
189
ANEXA 20
la normele metodologice
-----------------------
Judeţul .............................
Localitatea .........................
Unitatea sanitară ...................
Semnatura
inspectorului de munca
190
ANEXA 21
la normele metodologice
-----------------------
Judeţul .............................................
Localitatea .........................................
Unitatea sanitară ...................................
Numele şi prenumele .................................
CNP .................................................
*1) din patru cifre, conform Ordin nr. 601 din 26/11/2002 al Institutului
Naţional de Statistica, cu modificările şi completările ulterioare
*2) conform Ordinului ministrului muncii şi protecţiei sociale privind
aprobarea Clasificarii ocupatiilor din România (C.O.R,) nr. 138 din
17 aprilie 1995 (Monitorul Oficial nr. 272 din 23 noiembrie 1995), cu
modificările şi completările ulterioare
*3) conform Ordinului ministrului muncii şi protecţiei sociale privind
aprobarea Clasificarii ocupatiilor din România (C.O.R.) nr. 138 din
17 aprilie 1995 (Monitorul Oficial nr. 272 din 23 noiembrie 1995), cu
modificările şi completările ulterioare
*4) denumire completa, complicatii afecţiuni asociate
*5) după caz
191
Verso
Ruta profesională*)
┌───┬──────────────┬────────┬────────┬───────────────────────┬────────────┬────────────┐
│Nr.│Întreprinderea│Ocupaţia│Secţie │Durata expunerii │Concentratia│Concentratia│
│ │(localitatea) │ │Atelier │ Anul, luna │ medie în │ medie │
│ │ │ │ ├───────────┬───────────┤ pulberi │ SiO(2) │
│ │ │ │ │ de la │pana la │ │ │
├───┼──────────────┼────────┼────────┼───────────┼───────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 1 │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┬──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼────┬───┬───┼────┬───┬───┤
│ │13│14│15│16│17│18│19│20│21│22│23│24│25│26│27│28│29│30│31│ 32 │ 33│ 34│ 35 │ 36│ 37│
├───┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼────┼───┼───┼────┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┴──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼────┴───┴───┼────┴───┴───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 2 │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┬──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼────┬───┬───┼────┬───┬───┤
│ │13│14│15│16│17│18│19│20│21│22│23│24│25│26│27│28│29│30│31│ 32 │ 33│ 34│ 35 │ 36│ 37│
├───┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼────┼───┼───┼────┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┴──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼────┴───┴───┼────┴───┴───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 3 │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┬──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼────┬───┬───┼────┬───┬───┤
│ │13│14│15│16│17│18│19│20│21│22│23│24│25│26│27│28│29│30│31│ 32 │ 33│ 34│ 35 │ 36│ 37│
├───┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼────┼───┼───┼────┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┴──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼────┴───┴───┼────┴───┴───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 4 │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┬──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼────┬───┬───┼────┬───┬───┤
│ │13│14│15│16│17│18│19│20│21│22│23│24│25│26│27│28│29│30│31│ 32 │ 33│ 34│ 35 │ 36│ 37│
├───┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼────┼───┼───┼────┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┴──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼────┴───┴───┼────┴───┴───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 5 │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┬──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼────┬───┬───┼────┬───┬───┤
│ │13│14│15│16│17│18│19│20│21│22│23│24│25│26│27│28│29│30│31│ 32 │ 33│ 34│ 35 │ 36│ 37│
├───┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼────┼───┼───┼────┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└───┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴────┴───┴───┴────┴───┴───┘
192
XII. AVIZAREA DOCUMENTAŢIILOR CU CARACTER TEHNIC DE INFORMARE
ŞI INSTRUIRE ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
Capitolul VIII din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii SSM nr. 319/2006 are
ca scop stabilirea tipurilor de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă care se supun avizării, a cerinţelor care stau la
baza realizării acestora, precum şi a procedurii de avizare.
Documentaţiile care se supun avizării sunt:
a) filme sau imagini, pe peliculă sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă;
b) afişe, pliante, broşuri din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
c) module de curs destinate instruirii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
elaborate de prestatorii de servicii;
d) diapozitive, diafilme şi alte asemenea.
195
XIII . EVALUAREA CONFORMITĂŢII PRODUSELOR
Pentru a asigura sănătatea salariaţilor la locul de muncă se impune, încă din faza
de proiectare, ca produsele comercializate, care sunt utilizate în domeniul industrial să
respecte anumite condiţii esenţiale de securitate şi sănătate. Evaluarea acestora se
face de fabricant în cazul produselor simple sau de către organisme de certificare de
terţă parte , în cazul produselor complexe, conform procedurilor de certificare
specificate în fiecare act normativ ce reglementează o categorie de produse.
I.Terminologie
Este obligatoriu ca orice produs introdus pe piaţă să satisfacă încă din faza de
concepţie ( înainte de introducerea în fabricaţie în serie ) cerinţele esenţiale de
securitate şi sănătate descrise în cadrul directivei, să fie evaluate conform procedurii
adecvate şi să fie însoţit de atestări corespunzătoare: marcaj CE, declaraţie de
conformitate şi eventual certificat de conformitate emis de un organism notificat la
nivel UE. Produsele care nu îndeplinesc aceste cerinţe trebuie să fie restricţionate sau
retrase de pe piaţă.
În situaţia în care un produs intră sub incidenţa mai multor reglementări tehnice
aplicabile în care se prevede aplicarea marcajului de conformitate, marcajul de
conformitate semnifică conformitatea produsului cu toate prevederile aplicabile din
aceste reglementări. Marcajul CE este urmat de numărul de identificare a organismului
notificat, în situaţia în care organismul notificat intervine în faza de producţie.
200
Pentru fiecare categorie de produse din domeniul reglementat, Guvernul
României va transpune directiva europeană ce reglementează libera circulaţie a
mărfurilor respective în câte o Hotărâre de Guvern. Astfel Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei este autoritatea competentă în aplicarea următoarelor directive
europene:
Hotărârea de Guvern nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru
introducerea pe piaţă a maşinilor industriale
201
ambalarea unui material sau un ansamblu de maşini care, în scopul de a ajunge la unul
şi acelaşi rezultat, sunt dispuse şi comandate astfel încât să fie solidare în funcţionare.
De asemenea, se defineşte termenul componentă de securitate: componentă
care, chiar dacă nu este un echipament interschimbabil, este introdusă pe piaţă de
producător sau reprezentantul său autorizat, pentru a îndeplini o funcţie de securitate
atunci când este utilizată şi a cărei defectare sau funcţionare necorespunzătoare
periclitează securitatea sau sănătatea persoanelor expuse.
Având în vedere această definiţie, în ghidul european de aplicare a directivei
maşini sunt clasificate ca maşini: rampele reglabile, benzile transportoare, macaralele
plutitoare, demaroarele auto, pistoalele pentru bolţuri, obloanele acţionate cu motor şi
maşinile care manipulează materiale pirotehnice.
Prevederile HG 119/2004 nu se aplică în cazul următoarelor categorii de
maşini:
a) maşinile a căror singură sursă de energie este forţa umană, aplicată direct, cu
excepţia celor utilizate pentru ridicarea sau coborârea sarcinilor;
b) maşinile de uz medical folosite în contact direct cu pacienţii;
c) echipamentele tehnice specifice parcurilor de distracţie;
d) cazanele de abur şi recipientele sub presiune;
e) maşinile special proiectate sau puse în funcţiune pentru utilizare în domeniul nuclear
şi care, în cazul unei defectări, pot provoca o emisie radioactivă;
f) sursele radioactive încorporate într-o maşină;
g) armele de foc;
h) rezervoarele de stocare şi conductele de transport pentru petrol, motorină, lichide
inflamabile şi substanţe periculoase;
i) mijloacele de transport, adică vehiculele şi remorcile lor destinate transportului
aerian, rutier, feroviar, naval, de mărfuri şi/sau persoane. Vehiculele utilizate în
industria extractivă de minereuri nu sunt excluse;
j) navele maritime şi platformele maritime inclusiv echipamentele de la bordul acestor
nave sau unităţi;
k) instalaţiile cu cablu, inclusiv funicularele, pentru transportul public sau privat de
persoane;
l) tractoarele agricole şi forestiere;
m) maşinile speciale proiectate şi construite în scop militar sau de menţinere a ordinii
publice;
n) ascensoarele care servesc în mod permanent anumite nivele precizate ale clădirilor
şi construcţiilor, având o cabină care se deplasează de-a lungul unor ghidaje rigide
şi a cărei înclinaţie pe orizontală este superioară valorii de 15 grade, destinate
transportului de persoane, de persoane şi mărfuri sau numai de mărfuri, în cazul în
care cabina este accesibilă unei persoane şi este dotată cu organe de comandă
situate în interiorul ei;
o) mijloacele de transport pe şină, cu pinion şi cremalieră, pentru persoane;
p) instalaţiile de extracţie care echipează puţurile de mină;
q) elevatoarele teatrale;
r) ascensoarele de şantier destinate pentru ridicarea persoanelor sau a persoanelor şi
mărfurilor.
Se consideră că sunt în conformitate cu toate prevederile hotărârii, inclusiv cu
procedurile de evaluare a conformităţii, dacă:
a) maşinile poartă marcajul de conformitate CE, aplicat de un producător sau
reprezentantul autorizat al acestuia şi dacă sunt însoţite de declaraţia CE de
conformitate la care se face referire în Anexa nr. 2, punctul A;
202
b) componentele de securitate sunt însoţite de declaraţia CE de conformitate la care se
face referire în Anexa nr. 2, punctul C.
(a2) planuri detaliate şi complete, însoţite eventual de note de calcul, rezultate ale
încercărilor, etc, care să permită verificarea conformităţii maşinii cu cerinţele esenţiale
de sănătate şi securitate;
(a6) orice raport tehnic care prezintă rezultatele încercărilor efectuate, la alegerea
producătorului, fie de el însuşi, fie de către un organism sau laborator competent, dacă
se declară conformitatea cu un standard armonizat care prevede încercări;
203
Schema de certificare a masinilor
conform Directivei 98/37/CE
Declaraţia CE de
Dosar tehnic de conformitate cu
construcţie (Anexa V) cerinţele esenţiale
Modulul A
Cele la care nu se
face referire în Anexa
IV
Examenul tip CE
(Anexa VI)
Modulul B
(1) Componentele de securitate
- Ordinul M.M.S.S.F. nr. 492 din 23.09.2004 pentru aprobarea listei organis-
melor recunoscute care efectuează evaluarea conformităţii maşinilor
industriale.
- Ordinul M.M.S.S.F. nr. 242 din 26.05.2004 privind aprobarea listei standar-
delor române care adoptă standarde europene armonizate referitoare la
maşini industriale, publicat în M.O. nr. 634 din 13.07.2004, iar lista completă
este publicată în M.O. nr. 634 bis.
Hotărârea de Guvern nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale
de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie si a condiţiilor pentru
introducerea lor pe piaţă
204
Hotărârea defineşte EIP ca fiind orice dispozitiv sau articol destinat a fi purtat sau
ţinut cu mâna , de către o persoană ca mijloc de protecţie împotriva unuia sau mai
multor riscuri pentru sănătate şi securitate.
Se consideră , de asemenea , EIP :
u Un ansamblu constituit din mai multe dispozitive sau mijloace , integrate de către
producător în scopul asigurării protecţiei unei persoane împotriva unuia sau mai
multor riscuri potenţiale simultane;
u Un dispozitiv sau un mijloc de protecţie , detaşabil sau nedetaşabil , combinat cu un
echipament individual care nu are rol de protecţie , purtat sau ţinut cu mâna de o
persoană pentru executarea unei activităţi specifice;
u Componente interschimbabile ale EIP , esenţiale pentru o funcţionare corespun-
zătoare şi utilizate exclusiv pentru un astfel de echipament.
1. EIP proiectate şi fabricate special pentru utilizarea de către forţele armate sau
pentru menţinerea legii şi ordinii (căşti de protecţie , scuturi sau alte elemente care
asigură acelaşi tip de protecţie)
• Umidităţii şi apei (mănuşi de spălat vesela sau alte sortimente care asigură acelaşi
tip de protecţie)
• Căldurii (mănuşi sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie)
205
La EIP de concepţie simplă , utilizatorul poate evalua singur nivelul de protecţie
împotriva riscurilor , ale căror efecte pot fi identificate în timp şi se manifestă treptat .
Din această categorie fac parte EIP destinate protejării utilizatorului împotriva
următoarelor categorii de factori de risc :
c. riscuri care decurg din manipularea produselor fierbinţi care nu expun utilizatorul
la o temperatură mai mare de 500C sau la şocuri mecanice periculoase (mănuşi ,
şorţuri de uz profesional sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie);
d. agenţi atmosferici care nu sunt nici excepţionali şi nici extremi (articole pentru
protecţia capului , îmbrăcăminte de sezon , încălţăminte sau alte sortimente care
asigură acelaşi tip de protecţie );
e. şocuri mecanice şi vibraţii minore care nu afectează zonele vitale ale corpului şi
ale căror efecte nu pot provoca leziuni ireversibile (căşti de protecţie de tip uşor
împotriva scalpării , mănuşi, încălţăminte uşoară sau alte sortimente care asigură
acelaşi tip de protecţie );
f. lumina solară (ochelari de soare sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de
protecţie ).
c) EIP care asigură numai o protecţie limitată în timp împotriva acţiunilor chimice sau
împotriva radiaţiilor ionizante;
g) EIP pentru protecţie împotriva riscurilor electrice şi a tensiunilor periculoase sau EIP
utilizate pentru lucru la tensiune înaltă.
206
Obligaţiile producătorului
a) planuri de ansamblu şi detalii ale EIP însoţite , acolo unde este cazul , de note de
calcul şi de rezultatele încercărilor pe prototip , în măsura în care este necesar ,
pentru a verifica respectarea cerinţelor esenţiale;
În cazul EIP din categoria II se aplică Examinarea CE de tip procedură prin care
organismul notificat , în urma examinării dosarului tehnic de fabricaţie şi a modelului ,
constată şi atestă că modelul de EIP în cauză satisface prevederile hotărârii.
207
- sistem de asigurare a calităţii CE a producţiei prin supraveghere: un organism
notificat ales de producător evaluează , în urma auditului documentaţia sistemului
calităţii şi o aprobă.
- Ordinul MMSSF nr. 354 din 28.06.2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice
privind recunoaşterea si desemnarea laboratoarelor de încercări , precum şi a
organismelor de certificare şi de inspectie care realizează evaluarea conformităţii
echipamentelor individuale de protecţie , publicat în MO 676/27.07.2004 ;
- Ordinul MMSSF nr. 485 din 21.09.2004 pentru aprobarea listei organismelor
recunoscute care efectuează evaluarea conformităţii echipamentului individual de
protecţie , publicat în MO 916/07.10.2004;
- Ordinul MMSSF nr. 241 din 26.05.2004 privind aprobarea listei standardelor române
care transpun standarde europene armonizate referitoare la echipamentul individual
de protecţie , publicat în MO 635/13.07.2004 , lista completă a standardelor din
Monitorul Oficial 635 bis.
Hotărâre de Guvern nr. 457 din 18 aprilie 2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor
de echipamente electrice de joasă tensiune
• Aparataj electric;
• Instalaţii electrice;
208
În Anexa II , sunt prezentate echipamentele pentru care nu se aplică prevederile
acestei hotărâri:
- interferenţe radioelectrice.
- echipamentele electrice specializate , utilizate pe nave , avioane sau cale ferată, care
se supun prevederilor elaborate de organizaţiilor internaţionale , din care România
face parte.
- Ordinul MEC nr. 35 din 23.01.2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind
recunoaşterea şi desemnarea organismelor şi/sau laboratoarelor ce pot întocmi
rapoarte de încercări care atestă conformitatea echipamentului electric de joasă
tensiune cu cerinţele esenţiale de securitate , publicat în MO 96/2004;
- Ordinul MEC nr. 521 din 29.07.2004 pentru aprobarea listei cuprinzând laboratoarele
recunoscute care pot întocmi rapoarte de încercări ce atestă conformitatea
echipamentelor electrice de joasă tensiune, cu cerinţele esenţiale, publicat în MO
736/2004;
Hotărârea nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe
piaţă a echipamentelor şi sistemelor de protecţie destinate utilizării în atmosfere
potenţial explozive
210
c) Componente înseamnă orice piesă esenţială pentru funcţionarea sigură a
echipamentelor şi sistemelor protectoare , dar fără a avea o funcţie autonomă.
211
În aplicarea acestei hotărâri au fost elaborate o serie de acte normative:
- Ordinul MMSSF 477 din 14.09.2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind
recunoaşterea şi desemnarea laboratoarelor de încercări , precum şi a organismelor
de certificare si de inspecţie care realizează evaluarea conformităţii echipamentelor
şi sistemelor de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive ,
publicat în MO 871/2004.
- Ordinul MMSSF 476 din 14.09.2004 privind aprobarea listei standardelor române care
adoptă standarde europene armonizate referitoare la echipamente utilizate în
atmosfere potenţial explozive, publicat în MO 866/2004.
Hotărârea nr.539 din 7 aprilie 2004 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în
mediu, produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor
Definiţii
212
depăşit, având în vedere instrumentele tehnice folosite care sunt menţionate în
documentaţia tehnică.
- A doua categorie de produse pentru care nu sunt suficiente date şi pentru care
se colectează în continuare informaţii de către Comisia Europeană sunt cele supuse
doar etichetării nivelului de zgomot, fără a se solicita limitarea acestuia. Pe măsura
completării bazelor de date şi a progreselor tehnice, produse din grupa supusă doar
etichetării vor fi introduse treptat în grupa de produse supuse limitării nivelului de
zgomot. În Art.13, sunt nominalizate 41 tipuri de produse printre care : ferăstraie cu
bandă pentru şantiere de construcţii, ferăstraie portabile cu lanţ, malaxoare pentru
beton, maşini pentru transportul şi aplicare sub presiune a betonului şi a mortalului
utilaje de foraj, maşini pentru tăiat gard viu, ciocane hidrauluice, maşini pentru colectat
frunze etc.
213
Colectarea datelor cu privire la zgomot :
Tinând cont de condiţiile specifice fiecărui stat membru, autorităţile publice pot
emite reglementări prin care introduc :
214
a) din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziţiile legislaţiei naţionale
atunci când, în absenţa prevederilor comunitare specifice privind reglementarea
produsului în cauză, el este conform cu reglementările naţionale ale României, ori ale
statului membru pe teritoriul căruia este comercializat, reglementări stabilite cu
respectarea principiilor liberei circulaţii a produselor şi serviciilor de piaţă, care
formulează cerinţele de sănătate şi securitate pe care produsul trebuie să le înde-
plinească pentru a fi comercializat.
IV Control şi prevenire
215
Organul de control poate subcontracta activităţi tehnice cum ar fi, de exemplu,
încercări şi inspecţii, cu condiţia ca organul de control să îşi asume responsabilitatea
luării deciziei privind rezultatul supravegherii şi numai dacă nu există nici un conflict de
interese între sarcinile sale de supraveghere a pieţei şi activităţile de evaluare a
conformităţii ale organismului subcontractant. În scopul evitării conflictelor de interese,
organismele notificate trebuie excluse de la responsabilităţile privind supravegherea
pieţei.
216
Stabilirea măsurilor ce trebuie luate de către producător
Lipsa unei reacţii din partea părţii implicate, în intervalul de timp stabilit de către
organul de control, îndreptăţeşte organul de control să ia decizia pe care o consideră
necesară.
217
e) neînscrierea numărului de identificare al organismului notificat alături
de marcajul CE .
218
XIV. SUBSTANŢE ŞI PREPARATE CHIMICE PERICULOASE, AGENŢI CHIMICI
219
• LEGEA nr.126/1995, privind Regimul materiilor explosive, cu modificările şi completările
ulterioare;
• ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 200/ 2000, privind clasificarea, etichetarea şi
ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată prin LEGEA nr.
451/2001;
• H.G. 490/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 200/2000, privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;
• H.G. 92/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 200/2000, privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
preparatelor chimice periculoase;
• SR 13253 - Etichetarea substanţelor şi produselor chimice periculoase;
• HG 95/2003, privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în
care sunt implicate substanţe periculoase;
• HG 1300/ 2002 - Notificarea substanţelor chimice;
• HOTĂRÂRE nr. 347/2003, privind restricţionarea introducerii pe piaţă şi a utilizării
anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase;
• HOTĂRÂRE nr. 932/2004 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 347/2003 privind
restricţionarea introducerii pe piaţă şi a utilizării anumitor substanţe şi preparate chimice
periculoase;
• HOTĂRÂRE nr. 63/2002 privind aprobarea Principiilor de bună practică în laborator,
precum şi inspecţia şi verificarea respectării acestora în cazul testărilor effectuate
asupra substanţelor chimice
• Ordinul MIR 608/2002, privind aprobarea Listei europene a substanţelor chimice
notificate – ELINCS;
• OM - MIR 227/2002, privind Inventarul european al substanţelor existente puse pe piaţă
– IESCE;
• HOTĂRÂRE nr. 697/2004 privind aprobarea Procedurii de consimţământ prealabil în
cunoştinţă de cauză pentru controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi
preparate chimice periculoase – procedura PIC
• HOTĂRÂRE nr. 2427/2004 privind evaluarea şi controlul riscului substanţelor existente
• ORDONANŢĂ nr. 4/1995, privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de
uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi
silvicultură, aprobata prin LEGEA nr. 85/ 1995;
• H.G. nr. 172/ 5 mai 1997, pentru înfiinţarea Registrului Naţional al Substanţelor Chimice
Potenţial Toxice şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a acestuia;
• HG. 707/ 3 iulie 2002, privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru
Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase;
• LEGE nr. 122/ 2002, pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 48/1999, privind
transportul rutier al mărfurilor periculoase;
220
• ORDIN nr. 1147 din 10 decembrie 2002, pentru aprobarea Normativului tehnic privind
depozitarea deşeurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea şi închiderea
depozitelor de deşeuri;
• LEGE nr. 346/2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale,
cu modificările şi completările ulterioare;
• ORDIN nr. 553/1791/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice privind constituirea
în anul 2003 a Fondului iniţial pentru funcţionarea sistemului de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale;
• LEGEA nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, cu
modificările aduse de Legea nr. 263/2005;
Procesul muncii presupune realizarea anumitor activităţi, în timp şi spaţiu, pentru care
lucrătorii depun efort fizic şi/sau intelectual, în cadrul unor anumite condiţii date ale mediului de
muncă în care pot exista unul sau mai mulţi factori de risc care pot afecta securitatea şi
sănătatea în muncă a lucrătorilor.
Sănătatea în muncă se defineşte drept acea stare de bunăstare fizică, mentală şi socială
completă şi nu numai datorată lipsei bolilor profesionale sau accidentelor de muncă. În acest
context, se poate aprecia că mediul de muncă şi sănătatea în muncă sunt puternic relaţionate şi
că numai un mediu de muncă sigur şi sănătos poate asigura acea stare de bine fizică, mentală şi
socială.
Factorii de risc ai mediului de muncă, ce pot influenţa în mod negativ sănătatea în muncă
prin modificarea echilibrului fizic, mental şi/sau social al lucrătorilor, care pot produce îmbolnăviri
profesionale sau care pot genera accidente de muncă, pot fi factori de natură chimică, biologică,
fizică şi/sau socială.
Reducerea continuă şi eficientă a riscurilor legate de expunerea la substanţe şi preparate
chimice periculoase la locul de muncă trebuie să fie o preocupare majoră a angajatorilor.
Substanţele şi preparatele chimice periculoase sunt numerose şi variate şi sunt raspândite
în majoritatea locurilor de muncă. Ele prezintă pericole pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor
şi riscuri ca urmare a expunerii de scurtă sau lunga durată sau prin acumularea lor pe termen
lung în organism.
Efectele asupra sănătăţii lucrătorilor expuşi pot fi reversibile sau ireversibile, mai putin
grave sau foarte grave, de tipul cancerelor, disfuncţiilor în reproducere sau anomaliilor
congenitale, care se pot manifesta asupra organismului imediat sau după o perioadă de latentă
ce poate fi uneori mai mare de 10-15 ani.
Pentru a putea asigura protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase la locul de muncă, angajatorii trebuie să
cunoască ce sunt agenţii periculoşi, cum se clasifică, modul de pătrundere în organism,
pericolele şi riscurile asociate acestora, ce prevad reglementarile naţionale legale în vigoare
pentru asigurarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă impuse de directivele
europene.
221
3.2. Definiţii
Agentul chimic periculos este orice substanţa sau preparat care, datorităproprietăţilor
fizico-chimice, chimice sau toxicologice, şi modului de folosire sau prezenţei acestora la locul de
muncă, prezintă risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
Mai exact, în înţelesul HG nr. 1218/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitatte
şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa
agenţilor chimici
agentul chimic este orice element sau compus chimic, singur sau în amestec, în stare
naturală sau fabricat, utilizat ori eliberat, inclusiv sub formă de deşeuri, prin orice activitate
profesională, fie că este produs intenţionat sau nu, fie că este introdus pe piatţă sau nu.
agent chimic periculos este:
a) orice agent chimic care înntruneşte criteriile de clasificare ca substanţă periculoasă în
conformitate cu anexa nr.1 la Normele metodoligice de aplicare a OUG nr. 200/2000 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate
prin HG nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare, fie că acea substanţă este
clasificată în temeiul hotărârii menţionate sau nu, cu excepţia substanţelor care întrunesc numai
criteriile de clasificare ca substanţe periculoase pentru mediu;
b) orice agent chimic care întruneşte criteriile de clasificare ca preparat periculos în sensul
Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice
periculoase, aprobate prin HG nr. 92/2003, fie acel preparat este clasificat în temeiul hotărârii
menţionate sau nu, cu excepţia acelor preparate care întrunesc numai criteriile de clasificare ca
preparate periculoase pentru mediu;
c) orice agent chimic care, deşi nu întruneşte criteriile de clasificare ca fiindpericulos în
conformitate cu a) şi b), poate prezenta un risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor datorită
proprietăţilor sale fizico-chimice, chimice sau toxicologice şi a modului în care este utilizat sau este
prezent la locul de muncă, inclusiv orice agent chimic căruia nu i s-a atribuit o valoare limită de
expunere profesională potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare;
activitatea care implică agenţi chimici- orice proces de muncă în care sunt utilizaţi sau
intenţionează să se utilizeze agenţi chimici, în orice proces, inclusiv producerea, manipularea,
depozitarea, transportulori eliminarea şi tratarea , sau orice asemenea proces de muncă din care
rezultă agenţi chimici;
valoarea limită de expunere profesională- limita mediei ponderate în funcţie de timp a
concentraţiei unui asgent chimic în aerul zonei în care respiră un luncrător, pentru o perioadă de
referinţă specificată, pentru 8 ore sau pentru un termen mai scurt de maximum 15 minute;
valoarea limită biologică - limita concentraţiei, în mediul său biologic d ereferinţă, a unui
agent chimic relevant, a metabolitului sau a unui indicator al efectului;
supravegherea medicală – evaluarea medicală a unui lucrător pentru a se determina starea
sănătăţii sale, în relaţie cu expunerea la agenţii chimici specifici locului de muncă;
pericol – proprietatea intrinsecă, cu potenţial de a dăuna, a unui agent chimic;
risc – probabilitatea ca potenţialul de a dăuna, să producă efecte în condiţiile utilizării
şi/sau expunerii;
In înţelesul H.G.nr.1093/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate
pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau
mutageni la locul de muncă
agent cancerigen este :
a) o substanţă care corespunde criteriilor de calsificare în categoria 1 sau 2 de agenţi
cancerigeni, aşa cum sunt prevăzute la anexa nr.1 la Normele metodoligice de aplicare a OUG
222
nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase, aprobate prin HG nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
b) un preparat compus din una sau mai multe substanţe prevăzute la lit. a), atunci când
concentraţia uneia sau mai multor astfel de substanţe corespunde criteriilor impuse în materie de
limite de concentraţie pentru calsificarea unui preparat în categoria 1 sau 2 de agenţi cancerigeni,
aşa cum sunt prevăzute în anexa nr. 2 la Normele metodoligice de aplicare a OUG nr. 200/2000
privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase,
aprobate prin HG nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare, fie în anexa nr. 1 la
Normele metodoligice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice
periculoase, aprobate prin HG nr. 92/2003, atunci când substanţa sau substanţele nu figurează în
anexa nr. 2 la Normele metodoligice de aplicare a OUG nr. 200/2000 privind clasificarea,
etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin HG nr.
490/2002, cu modificările şi completările ulterioare sau nu au prevăzute limite de concentraţie;
c) o substanţă, un preparat sau un procedeu, prevăzute in anexa nr. 1 din HG nr.
1093/2006, precum si o substanţă sau un preparat care este degajat printr-un procedeu prevăzut
în această anexă;
Mai pe scurt, agenţii cancerigeni sunt substanţe, preparate sau procedee, inclusiv
substanţe sau preparate degajate în urma unui procedeu, care prin inhalare, ingestie sau
penetrare cutanată, pot produce apariţia cancerului ori pot creşte frecvenţa acestuia.
agentul mutagen este :
a)o substanţă care corespunde criteriilor de calsificare în categoria 1 sau 2 de agenţi
mutageni, aşa cum sunt prevăzute la anexa nr.1 la Normele metodoligice de aplicare a OUG nr.
200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase, aprobate prin HG nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
b)un preparat compus din una sau mai multe substanţe prevăzute la lit. a), atunci când
concentraţia uneia sau mai multor astfel de substanţe corespunde criteriilor impuse în materie de
limite de concentraţie pentru calsificarea unui preparat în categoria 1 sau 2 de agenţi mutageni,
aşa cum sunt prevăzute în anexa nr. 2 la Normele metodoligice de aplicare a OUG nr. 200/2000
privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase,
aprobate prin HG nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare, fie în anexa nr. 1 la
Normele metodoligice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice
periculoase, aprobate prin HG nr. 92/2003, atunci când substanţa sau substanţele nu figurează în
anexa nr. 2 la Normele metodoligice de aplicare a OUG nr. 200/2000 privind clasificarea,
etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin HG nr.
490/2002, cu modificările şi completările ulterioare sau nu au prevăzute limite de concentraţie;
Mai pe scurt, agenţii mutageni sunt substanţe sau preparate, care prin inhalare, ingestie
sau penetrare cutanată, pot cauza anomalii genetice ereditare ori pot creşte frecvenţa acestora.
Datorită implicaţiilor majore pe care le au asupra sănătăţii lucrătorilor expuşi, implicaţii ce
se pot manifesta după o perioadă de latenţă de 10, 15 sau chiar peste 20 de ani după expunere,
în cadrul agenţilor chimici periculoşi se acordă o atenţie deosebită azbestului şi agenţilor
cancerigeni şi mutageni.
223
In îndeplinirea obligaţiei sale de asigurare a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor în cadrul
oricărei activităţi care implică utilizarea agenţilor chimici periculoşi, angajatorul ia măsurile
necesare de prevenire şi protecţie.
Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă prevede în mod expres la art. 7, alin.
4, lit a, obligativitatea ca angajatorul să efectueze evaluarea riscurilor la alegerea substanţelor
sau preparatelor chimice utilizate iar la art. 12, alin. 1, lit. a se stipulează că angajatorul trebuie :
„...să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în
muncă...” luând în considerare :
- proprietăţile periculoase ale agenţilor chimici respectivi;
- informaţiile în acest sens, pe care le deţine de la furnizori;nivelul, tipul şi durata
expunerii;
- condiţiile în care se va desfaşura lucrul în prezenţa unor astfel de agenţi chimici;
- VLExP ( valoarea limita de expunere profesională ) sau VLB N ( valoarea limită
biologică naţională);
- efectul măsurilor preventive luate;
- concluziile care rezultă în urma supravegherii stării de sănătate ;
Pentru efectuarea evaluării riscurilor datorate expunerii la agenţi chimici periculoşi
angajatorul se va asigura că deţine suficiente informaţii privitoare la transportul, manipularea,
depozitare, utilizarea agenţilor chimici periculoşi respectivi.
In cazul unei activităţi noi care implică agenţi chimici periculoşi, procesul de muncă trebuie
să înceapă numai după ce a fost realizată o evaluare a riscului acelei activităţi şi după luarea
măsurilor de prevenire şi protecţie identicate ca fiind necesare.
In cazul în care, rezultatele evaluării riscurilor indică prezenţa unui risc pentru sănătatea şi
securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să aplice măsuri specifice de prevenire, protecţie
şi supreveghere prevăzute la art. 19-29 si la art. 38-42 din HG nr. 1218/2006 :
- eliminarea sau reducerea la minimum posibil a riscurilor pentru sănătatea şi
securitatea lucrătorilor expuşi ;
- substituirea, inlocuirea agentului chimic periculos cu un alt agent sau un proces
chimic care, în condiţiile utilizării, nu este periculos sau este mai puţin periculos
pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor;
- adoptarea măsurilor tehnice, organizatorice, sanitare şi de altă natură,
corespunzătoare situaţiei;
- proiectarea unor procese de muncă şi control tehnic adecvate, care să reducă la
minimum emiterea de agenţi chimici periculoşi cu risc;
- aplicarea de măsuri de protecţie colectivă;
- aplicarea de măsuri de protecţie individuală; asigurarea de EIP;
- întreruperea activitătii în cazul în care se depăşeşte valoarea limită de expunere
profesională naţională şi remedierea situaţiei prin aplicarea măsurilor adecvate;
- asigurarea unui sistem de avertizare, comunicare adecvat, acolo unde se impune
utilizarea acestor sisteme;
- asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor cu privire la agenţii chimici periculoşi
prezenţi în procesul de muncă, prezentarea corespunzătyoare a riscurilor existente
şi a amăsurilor adoptate;
- supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor expuşi la agenţi chimici periculoşi;
- respectare valorilor limită de expunere profesională la agenţi chimici în mediul de
muncă, aşa cum sunt prevăzute în anexa nr. 1 din HG nr. 1218/2006 şi valorile
limită biologice tolerabile de lucrători, prevăzute în anexa nr. 2, cu menţinerea
concentratiei la cel mai scăzut nivel posibil.
224
Rezultatele evaluării riscurilor stau la baza stabilirii măsurilor preventive şi a metodelor de
lucru care trebuie să asigure o îmbunătăţire progresivă a condiţiilor de muncă şi sunt integrate în
toate activităţile unităţii, la toate nivelurile ierarhice.
Măsurile astfel stabilite fac obiectul programului anual de protecţie a muncii.
Conducătorul unităţii prezinta Comitetului de securitate şi sănătate în muncă,
programul pentru anul următor, având, de asemenea, obligaţia de a prezenta o dată pe an, cel
puţin, un raport scris cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, la acţiunile intrerinse şi
eficienţa aplicării acestora.
Angajaţii altor unităţi din exterior, care lucrează în unitatea sa, trebuie să primească toate
informaţiile referitoare la riscurile la care pot fi expuşi şi la măsurile de protecţie adoptate la nivel
de unitate sau loc de muncă, inclusiv la cele de prim ajutor, prevenirea şi stingerea incendiilor şi
evacuarea în caz de urgenţă.
Angajatorii sunt obligaţi să-i consulte pe angajaţi şi/sau pe reprezentanţii lor în problemele
referitoare la măsurile şi consecinţele privind securitatea şi sănătatea în muncă la introducerea
de noi tehnologii, alegerea echipamentului tehnic, îmbunătăţirea condiţiilor şi a mediului de
muncă, la desemnarea persoanelor cu atribuţii privind primul ajutor, prevenirea şi stingerea
incendiilor, evacuarea angajaţilor precum şi la modul de desfăşurare a activităţii de prevenire şi
protecţie împotriva riscurilor profesionale, inclusiv a celei de instruire în domeniu.
O altă obligaţie prevăzută în legislaţia în vigoare, este aceea că angajatorul trebuie să
notifice inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia işi desfăşoară activitatea, lista cu
substanţe şi preparatelor chimice periculoase pe care le detine, utilizează şi/sau comercializează,
aşa cum prevede Legea nr. 360/2006 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase, modificată şi completată cu Legea nr. 263/2005.
226
- boli ale ochilor şi anexelor, de tipul cataractei, cauzate de expunerea la trinitrotoluen,
naftalina, dinitrofenol ;
- boli ale sistemului respirator, cauzate, în principal, de pulberile de azbest, carbune, bioxid de
siliciu, aluminiu, pulberi de fier, metale grele, bumbac, în cânepă, cereale, tutun ;
- boli ale pielii şi ţesuturilor subcutanate, de tipul dermatitelor sau urticariei.
- bolile legate de profesie, cauzate de expunerea la agenţi chimici la locul de muncă, pot fi
afecţiuni digestive, respiratorii cronice, nevroze.
Lucrătorul afectat va avea de suferit atât din punct de vedere fizic cât şi psihic, prin
implicaţiile materiale şi sociale care intervin odată cu boala sau accidentul.
In cel mai bun caz, una din măsurile imediate este schimbarea locului de muncă. In alte
cazuri însă este necesară retragerea din activitate înainte de termen a lucrătorului afectat ceea
ce reprezintă o suferinţă dublă pentru persoana în cauză, atât din punct de vedere fizic dar şi din
punct de vedere profesional.
De asemenea, din punct de vedere social este necesară depunerea unui efort deosebit
atât pentru reconversia profesională a lucrătorilor afectaţi cât şi pentru acordarea unor drepturilor
băneşti ( pensii ) înainte de limita de vârstă stabilită prin lege. Pe de altă parte, angajatorul
va suferi pierderi materiale generate de plata concediilor medicale sau a eventualelor spitalizări,
va înregistra o scădere a productivităţii în muncă, urmare a absenteismului lucrătorului afectat, se
va înregistra cu o boală profesională sau cu accident de muncă.
227
Aerosolii au mare importanţă pentru mediul de muncă şi se pot prezenta sub forma de :
- pulberi - suspensii de materie solidă în aer, rezultate din procedee mecanice, cum ar fi
măcinarea, şlefuirea, manipularea materialelor solide organice sau anorganice, lemn, carbon
sau grâne;
- fumuri – suspensie de materie solidă în aer, care rezultă în urma unei combustii
incomplete sau din alte procese termice sau chimice;
- ceaţa, pâcla, negura ( aerosoli ) – suspensii de materii lichide în aer, rezultate fie prin
condensarea din stare gazoasă, fie prin dispersia unui lichid prin pulverizare, barbotare sau
fierbere.
- Agenţi chimici în stare lichidă: soluţii acide, bazice, solvenţi;
- Agenţi chimici în stare solidă: săruri, hidroxid de calciu, hidroxid de sodiu bioxid de
siliciu etc.
În conformitate cu O.U.G.nr.200/2000, privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată prin Legea nr. 451/2001, şi cu Anexa 1
a H.G. nr. 490/2000, normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 200/2000, clasificarea
agenţilor chimici periculoşi se face în funcţie de proprietăţile lor şi de efectele asupra sănătăţii
umane şi mediului.
4.1. După proprietăţile lor fizico-chimice
Substanţele şi preparatele chimice periculoase, se clasifică în conformitae cu prevederile
art. 7 din OUG nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi
preparatewlor chimice periculoase, astfel :
- art. 7, lit. a : substanţe şi preparate explozive : substanţele şi preparatele solide,
lichide, păstoase sau gelatinoase, care pot să reacţioneze exoterm în absenţa oxigenului din
atmosferă, producând imediat emisii de gaze şi care, în condiţii de probă determinate, detonează,
produc o deflagraţie rapidă sau, sub efectul căldurii, explodează când sunt parţial închise;
Acestor substanţe, conform prevederilor anexei nr. 1 din HG nr. 490/2002, li se atribuie
simbolul “ E “ şi indicaţia de pericol “ exploziv “ şi forma sub care sunt comercializate.
Inscripţionarea unei fraze care să indice riscurile este obligatorie; se etichetează ţinând seama de
cele ce urmează :
R2 Risc de explozie la şoc, frecare, foc sau alte surse de aprindere.
R3 Risc de explozie la şoc, frecare, foc sau alte surse de aprindere.
Substanţe şi preparate deosebit de sensibile aşa cum sunt sărurile acidului picric,
pentrita ( tetra-azotatul de pentaeritriol)
228
Inscripţionarea unei fraze care să indice riscurile este obligatorie; se etichetează ţinând
seama de cele ce urmează :
R7 Poate provoca un incendiu
Ex. : Peroxizi organici care au proprietăţi inflamabile, chiar dacă nu sunt în contact cu alte
materiale combustibile.
R8 Contactul cu materiale combustibile poate provoca incendiu
Ex. : Alte substanţe şi preparate oxidante, inclusiv peroxizi anorganici, care pot lua foc sau
pot mări riscul de inflamabilitate, când sunt în contact cu materiale combustibile.
R9 Poate exploda cu materiale combustibile
229
- Substanţe şi preparate lichide cu punct de inflamabilitate mai mic
de 210C, dar care nu sunt extrem de inflamabile.
230
Frazele de risc sunt atribuite în conformitate cu criteriile următoare:
R28 Foarte toxic în caz de înghiţire
Toxicitate acută.
- supravieţuire în proporţie mai mică de 100 %, la 5 mg/kg, pe cale orală, pe şobolani
(metoda dozei fixate), sau
- mortalitate ridicată la doze ≤ 25 mg/kg, pe cale orală, la şobolani.
R27 Foarte toxic în contact cu pielea.
Toxicitate acută
R26 Foarte toxic prin inhalare
Toxicitate acută
R39 Pericol de efecte ireversibile foarte grave.
Pentru indicarea căii de administrare/expunere, se vor utiliza una din frazele combinate
următoare: R39/26, R39/27, R39/28, R39/26/27, R39/26/28, R39/27/28, R39/26/27/28.
- art. 7, lit.g : substanţe şi preparate toxice : substanţe şi preparate care prin inhalare,
ingestie sau penetrare cutanată în cantităţi reduse pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori
acute ale sănătăţii;
Substanţele şi preparatele sunt clasificate ca toxice şi li se atribuie simbolul “T” şi indicaţia
de pericol “toxic” conform criteriilor specificate mai jos.
Frazele de risc sunt atribuite conform următoarelor criterii :
R25 Toxic în caz de înghiţire
Toxicitate acută.
- mortalitate ridicată de la 25 mg/kg până la 200 mg/kg, pe cale orală, la şobolani ;
R24 Toxic în contact cu pielea
Toxicitate acută.
R23 Toxic prin inhalare
Toxicitate acută.
R39 Pericol de efecte ireversibile foarte grave
Dovezi evidente de efecte dăunătoare ireversibile pot fi provocate printr-o singură
expunere pe cale specifică, în general, într-un anumit domeniul de valori.
Pentru indicarea căii de administrare/expunere, se vor utiliza una din frazele combinate
următoare: R39/23, R39/24, R39/25, R39/23/24, R39/23/25, R39/24/25, R39/23/24/25.
231
R48 Pericol de efecte grave asupra sănătăţii în caz de expunere prelungită
Leziuni grave (tulburări funcţionale sau modificări morfologice având importanţă
toxicologică) se pot produce în urma expunerii repetate sau prelungite, pe cale specifică.
Substanţele şi preparatele sunt clasificate cel puţin ca toxice în cazul în care efectele lor
sunt observate la doze sensibil inferioare (adică de 10 ori mai mici) celor fixate pentru fraza de
risc R48.
Acţiunea toxicelor asupra organismului poate fi locală, numai asupra anumitor organe (de
ex. benzenul acţionează asupra sistemului nervos central) sau generală, când afectează toate
ţesuturile şi organele (de ex. acidul cianhidric sau oxigenul sulfurat). Nu se poate face, însă, o
delimitare precisă după criteriul tipului de acţiune, deoarece majoritatea substanţelor toxice au, în
acelaşi timp, şi o acţiune generală şi una locală asupra organismului.
Acţiunea toxică a substanţelor din aceeaşi clasă variază funcţie de compoziţia lor chimică.
De exemplu, la hidrocarburi toxicitatea creşte odată cu numărul de atomi de carbon din moleculă.
Acţiunea substantelor toxice asupra organismului variază şi în funcţie de microclimat.
Temperaturile înalte măresc pericolul de intoxicare, pe de o parte, datorită accelării circulaţiei
sângelui în organism, iar pe de altă parte, datorită accelerării circulaţiei sângelui în organism şi
intensificării pătrunderii toxicelor prin piele. Umiditatea ridicată favorizează, de asemenea,
producerea intoxicaţiei.
- art. 7, lit. h :substanţe şi preparate nocive : substanţe şi preparate care prin inhalare, ingestie
sau penetrare cutanată pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori acute ale sănătăţii;
Substanţele şi preparatele sunt clasificate ca nocive şi li se atribuie simbolul “Xn” şi
indicaţia de pericol “nociv”, în conformitate cu criteriile enunţate mai jos.
Frazele de risc sunt stabilite în conformitate cu următoarele criterii:
R22 Nociv în caz de înghiţire
Toxicitate acută:
R21 Nociv în contact cu pielea
Toxicitate acută
R20 Nociv prin inhalare
Toxicitate acută
R65 Nociv: poate provoca afecţiuni pulmonare în caz de înghiţire
232
Substanţele şi preparatele lichide, care prezintă pericol pentru om, în caz de inspirare, din
cauza viscozităţii lor scăzute.:
a) pentru substanţele şi preparatele care conţin hidrocarburi alifatice, aliciclice şi
aromatice, într-o concentraţie totală mai mare sau egală cu 10 %.
b) pentru substanţele şi preparatele care sunt evaluate pe baza experienţei practice
asupra oamenilor.
R68 Risc potenţial de efecte ireversibile
Pentru indicarea căii de administrare/expunere, se utilizează una dintre următoarele fraze
combinate: R68/20, R68/21, R68/22, R68/20/21, R68/20/22, R68/21/22, R68/20/21/22.
R48 Pericol de efecte grave asupra sănătăţii în caz de expunere prelungită
Leziuni grave (tulburări funcţionale sau modificări morfologice, caracteristice, având
importanţă toxicologică) se pot produce în urma expunerii repetate sau prelungite pe cale
specifică.
Substanţele şi preparatele sunt clasificate cel puţin ca nocive în cazul în care efectele lor
sunt observate la doze de ordinul:
- pe cale orală, pe şobolani: ≤ 50 mg/kg corp/zi,
- pe cale cutanată, pe şobolani sau iepuri: ≤ 100 mg/kg corp/zi,
- prin inhalare, pe şobolani: ≤ 0,25 mg/l, 6 ore/zi
entru indicarea căii de administrare/expunere se utilizează una din următoarele fraze
combinate: R48/20, R48/21, R48/22, R48/20/21, R48/20/22, R48/21/22, R48/20/21/22.
233
O substanţă sau un preparat este considerat coroziv dacă, atunci când este aplicat pe
pielea sănătoasă şi intactă a unui animal, ea produce distrugerea ţesutului în toată profunzimea
pielii, la cel puţin un animal, în timpul testelor de iritare cutanată prezentate o substanţă sau un
preparat trebuie de asemenea considerat coroziv, dacă rezultatul testului poate fi prevăzut, de
exemplu în cazul reacţiilor puternic acide sau alcaline, indicate printr-un pH mai mic sau egal cu 2
sau mai mare sau egal cu 11,5.
Frazele care indică riscurile sunt aplicate conform următoarelor criterii:
R35 Provoacă arsuri grave
Dacă în timpul unei aplicări pe pielea sănătoasă şi intactă a unui animal, apare distrugerea
ţesuturilor în profunzimea pielii după un timp de expunere ce nu depăşeşte trei minute sau dacă
un astfel de rezultat este previzibil.
R34 Provoacă arsuri
Dacă, în timpul unei aplicări pe pielea sănătoasă şi intactă a unui animal, apar distrugeri
ale ţesuturilor, în profunzimea pielii după un timp de expunere care nu depăşeşte patru ore sau
dacă un astfel de rezultat este previzibil.
Hidroperoxizii organici cu excepţia cazului în care există dovezi contrare.
- art.7, lit. j : substanţe şi preparate iritante :substanţe şi preparate necorosive care prin
contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasele pot cauza o reacţie inflamatorie.
Aceste substanţe pot produce inflamaţii ale parţilor anatomice cu care intra în contact şi, în
special, mucoaselor şi sistemului respirator. Caracterul iritant al agenţilor chimici se poate
manifesta:
- la nivelul pielii, prin senzatii de înţepătură, usturime sau arsuri,
- la nivelul ochilor, cu acţiuni diferite în funcţie de produs (acţiunea bazelor este mai
periculoasã decât cea a acizilor), conjunctivite, cheratite şi chiar perturbãri ale vederii
- la nivelul bronhiilor, unde pot produce disconfort respirator însotit sau nu de tuse şi chiar
afecţiuni mai grave cum ar fi edemul pulmonar etc.
Substanţele şi preparatele necorozive sunt clasificate ca iritante şi li se atribuie simbolul
“Xi” şi indicaţia de pericol “iritant” .
R38 Iritant pentru piele-Substanţe şi preparate care provoacă o inflamare importantă a
pielii, care persistă pentru cel puţin 24 ore, după o perioadă de expunere care nu depăşeşte patru
ore, determinată la iepuri
Substanţele şi preparatele care provoacă o inflamare importantă a pielii, în timpul unui
contact instantaneu, prelungit sau repetat, pe baza observaţiilor practice la om.
Peroxizii organici, cu excepţia cazului în care există dovezi contrare.
Parestezia:
Parestezia provocată la om, prin contact cutanat cu pesticide piretrinoide nu este
considerat ca un efect iritant care să justifice clasificarea ca Xi; R38. Totuşi s-a convenit să se
atribuie recomandarea de prudenţă S24 substanţelor care sunt susceptibile să provoace acest
efect.
234
Leziuni oculare
Frazele de risc următoare sunt de asemenea atribuite în conformitate cu criteriile date:
R36 Iritant pentru ochi
- Substanţe şi preparate care, în cazul aplicării pe ochii unui animal, provoacă leziuni
oculare importante, care apar în decurs de 72 de ore de la expunere şi persistă cel puţin 24 h.
- Substanţe şi preparate periculoase care provoacă leziuni oculare importante, pe baza
observaţiilor practice asupra oamenilor.
- Peroxizi organici, cu excepţia cazului în care există dovezi contrare.
R41 Risc de leziuni oculare grave
- Substanţe şi preparate care, în cazul aplicării pe ochiul unui animal, provoacă leziuni oculare
grave care survin în decurs de 72 de ore şi persistă cel puţin 24 de ore.
În cazul în care substanţa sau preparatul este clasificat drept coroziv şi frazele de risc atribuite
R34 sau R35, riscul leziunilor oculare grave este considerat ca fiind implicit şi fraza de risc R41
nu se menţionează pe etichetă.
Categoria 3
Substanţele clasificate drept cancerigene din categoria 3 sunt caracterizate prin simbolul
"Xn" şi fraza de risc:
R40 Posibil efct cancerigen, dovezi insuficiente.
- art.7, lit.m :substanţe şi preparate mutagene : substanţe şi preparate care prin inhalare,
ingestie sau penetrare cutanată pot cauza anomalii genetice ereditare sau pot creşte frecvenţa
acestora.
În ceea ce priveşte clasificarea şi etichetarea şi având în vedere starea actuală a
cunoştinţelor, aceste substanţe sunt împarţite în 3 categorii.
Categoria 1: Substanţe cunoscute drept mutagene pentru om. Există suficiente elemente
pentru stabilirea existenţei unei relaţii cauză-efect între expunerea omului la astfel de substanţe şi
defectele genetice ereditare.
Categoria 2: Substanţe care trebuie să fie asimilate ca substanţe mutagene pentru om.
Există suficiente elemente pentru justificarea unei prezumţii ca expunerea omului la astfel de
substanţe poate duce la defecte genetice ereditare.
237
Categoria 3: Substanţe care pot provoca motive de îngrijorare pentru oameni din cauza
posibilelor efecte mutagene. Studii corespunzatoare de mutagenicitate au furnizat elemente, dar
ele sunt insuficiente pentru clasificarea acestor substanţe în categoria 2.
Se aplică simbolurile şi frazele care indică riscurile speciale după cum urmează:
Categoriile 1 şi 2
Substanţele clasificate drept mutagene din categoriile 1 şi 2 sunt caracterizate prin
simbolul "T" şi fraza de risc:
R46 Poate provoca afecţiuni genetice ereditare
Categoria 3
Substanţele clasificate drept mutagene din categoria 3 sunt caracterizate prin simbolul
"Xn" şi fraza de risc:
R68 Potenţial risc de efecte ireversibile
238
Efectele referitoare la genele unice pot rezulta din efectele asupra unei singure gene din
bazele ADN (acid dezoxiribonucleic) (mutaţii punctuale) sau din modificări profunde, inclusiv
pierderea unui fragment de cromozom, din genă.
Efectele asupra tuturor cromozomilor pot duce la modificări structurale sau numerice. O
mutaţie a celulelor germinale în organele de reproducere sexuală poată fi transmisă la urmaşi. Un
mutagen este un agent care amplifică apariţia mutaţiilor.
Trebuie remarcat faptul că substanţele sunt clasificate drept mutagene referindu-se, în
mod specific, la defectele genetice ereditare. Totuşi, tipul rezultatelor care duce la o clasificare a
produselor chimice în categoria 3, "inducerea de evenimente genetice importante în celulele
somatice", este, în general, considerată şi ca o alarmă pentru o eventuală activitate cancerigenă.
Categoria 1
Categoria 2
Categoria 3
Pentru clasificarea unei substanţe în categoria 3, trebuie să existe rezultate pozitive
reieşite din teste, care să arate: a) efecte mutagene sau b) o altă interacţiune celulară în raport cu
mutagenitatea, în celulele somatice ale mamiferelor in vivo. Aceasta din urmă trebuie, în mod
normal, să fie demonstrată pe baza rezultatelor pozitive reieşite din testele de mutagenicitate
realizate in vitro.
- art. 7, lit. n :substanţe toxice pentru reproducere : substanţe şi preparate care prin inhalare,
ingestie sau penetrare cutanată pot produce ori pot creşte frecvenţa efectelor nocive nonereditare
în progenitură sau pot dăuna funcţiilor ori capacităţilor reproductive masculine sau feminine.
În ceea ce priveşte clasificarea şi etichetarea, ţinând seama de starea actuală a
cunoştinţelor, aceste substanţe sunt împarţite în 3 categorii:
Categoria 1: Substanţe cunoscute pentru alterarea fertilităţii la oameni. Există suficiente
elemente pentru stabilirea existenţei unei relaţii cauză-efect între expunerea omului la astfel de
substante şi alterarea fertilităţii.
Categoria 2: Substanţe care trebuie asimilate ca substanţe care alterează fertilitatea la
oameni. Există suficiente elemente pentru justificarea unei prezumţii că expunerea omului la
asemenea substanţe poate altera fertilitatea.
Categoria 3: Substanţe care provoacă îngrijorare în ceea ce priveşte fertilitatea oamenilor.
Se aplică simbolurile şi frazele care indică riscurile speciale de mai jos:
239
Categoria 1
Pentru substanţele care alterează fertilitatea oamenilor:
substanţele clasificate drept toxice pentru reproducere din categoria 1 sunt caracterizate prin
simbolul "T" şi fraza de risc:
R60 Poate altera fertilitatea
Pentru substanţele care provoacă efecte toxice asupra dezvoltării oamenilor :
substanţele clasificate drept toxice pentru reproducere din categoria 1 sunt caracterizate
prin simbolul "T" şi fraza de risc:
R61 Poate provoca efecte nefaste asupra copilului(foetus) în timpul sarcinii.
Categoria 2
Pentru substanţele care trebuie asimilate substanţelor care alterează fertilitatea oamenilor.
substanţele clasificate drept toxice pentru reproducere din categoria 2 sunt caracterizate
prin simbolul "T" şi fraza de risc:
R60 Poate altera fertilitatea
Pentru substanţele care trebuie asimilate substanţelor care provoacă oamenilor efecte toxice
asupra dezvoltării:
substanţele clasificate drept toxice pentru reproducere din categoria 2 sunt caracterizate prin
simbolul "T" şi fraza de risc:
R61 Poate provoca efecte nefaste asupra copilului(foetus) în timpul sarcinii.
Categoria 3
Pentru substanţele care prezintă îngrijorare pentru fertilitatea speciei umane:
substanţele clasificate drept toxice pentru reproducere din categoria 3 sunt caracterizate
prin simbolul "Xn" şi fraza de risc:
R62 Posibil risc de alterare a fertilităţii
Pentru substanţele care provoacă îngrijorare pentru om, având în vedere efectele toxice posibile
asupra dezvoltării:
R63 Posibil risc de a dăuna copilului(foetus) în timpul sarcinii
241
Ambalarea în vederea plasării pe piaţă a substanţelor şi preparatelor chimice periculoase,
se face cu respectarea prevederilor OUG nr. 200/2000 si a HG nr. 490/2002. Ambalajul poate fi
plasat pe piaţă numai dacă sunt respectate următoarele cerinţe:
- să fie proiectat şi realizat astefel încât să împiedice orice pierdere de conţinut prin manipulare,
transport şi depozitare ;
- materialele din care sunt confecţionate ambalajele şi dispozitivele de etanşare trebuie să fie
rezistente la atacul conţinutului şi să nu formeze compuşi periculoşi cu acesta ;
- ambalajele şi sistemele de etanşare să fie solde şi rezistente pentru a evita orice pierdere şi
pentru a îndeplini criteriile de siguranţăă în condiţiile unei manipulări normale ;
- ambalajele şi sistemele de închidere care după utilizare se vor reînchide, vor fi proiectate
astfel ca reînchiderea să fie posibilă în mod repetat făraă pierderi de conţinut ;
- ambalajul va fi închis iniţial cu un sigiliu a cărui violare să fie vizibilă în momentul deschiderii
ambalajului, iar sigilul să fie ireparabil distrus odată cu prima deschidere.
242
4.5. Semnalizarea de securitate şi sănătate pentru activitatea cu substanţe şi preparate
periculoase
Conform prevederii legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul are
obligaţia să prevadă şi să verifice existenţa semnalizării de securitate şi sănătate adecvate
locurilor de muncă din unitatea sa.
Modul în care angajatorul realizează această semnalizare trebuie să fie în concordanţă cu
prevederile HG nr. 971 /2006 privind cerinţele minime de semnalizare de ssm la locul de
muncă.
Semanlizarea se poate realiza astfel :
-permanent, prin utilizarea de panouri, culori, etichete ;
-ocazional, prin utilizarea semanlelor acustice, luminoase, optice, comunicxare verbală ,
gesturi semnal.
Panouri de semanlizare :
- panouri de interzicere :
243
- panouri de avertizare :
- panouri de obligativitate :
244
- panouri de salvare sau de prim ajutor :
245
Schema de depozitare a agenţilor chimici în funcţie de pericolele specifice :
Agenţii chimici corozivi pot distruge ambalajele altor substanţe, de aceea ei trebuie
depozitaţi separate.
În cazul depozitelor închise, acestea trebuie să fie ventilate sufficient. Depozitele trebuie
să aibă ventilaţie naturală, cu intrare de aer în zona inferioară a încăperii şi ieşire de aer pe
partea opusă în zona superioară.
În situaţia în care este necesară ventilaţia mecanică. Aceasta va fi de construcţie sistem
antiex pentru produsele explosive/inflamabile, ca de altfel toate echipamentele utilizate în aceste
depozite.
246
5. Căile de pătrundere în organism a agenţilor periculoşi
Substanţele periculoase pot să pătrundă pe această cale de intrare sub formă de gaz (oxid
de etilenă, diazometan etc.), de vapori (benzen, clorură de vinil etc.), pulberi (siliciu cristalin,
azbest etc.). Mulţi agenţi biologici se transmit prin aer, cum sunt bacteriile din aerul expirat de
bolnavi sau animale, toxinele din grâul mucegăit sau aerosolii infecţioşi care conţin agenţi
biologici (recoltarea şi transportul probelor biologice fără precauţii, schimbarea aşternuturilor
bolnavilor, manipularea animalelor de laborator etc.).
Cazurile de îmbolnavire produse prin inhalare sunt cele mai frecvente. Concentraţia unei
substanţe în aerul de respirat depinde de proprietăţile acesteia, cum ar fi volatilitatea sau tendinţa
de transformare în pulberi, precum şi de alţi factori, cum ar fi cantitatea utilizată, temperatura etc.
Dacă produsul nu are miros, nu e vizibil şi nu e iritant, inhalarea este insidioasă. În funcţie
de caracterul iritant sau coroziv, gazele vor ataca căile respiratorii superioare şi chiar plămânul
(clorul-Cl2, bioxidul de sulf - SO2, fosgenul, oxidul de carbon - CO). Oxidul de carbon (CO) intră
în concurenţă cu oxigenul (O2) şi hemoglobina producând intoxicaţii, dureri de cap şi, în funcţie
de doză şi durată, poate provoca moartea.
Vaporii de solvenţi sunt mai mult sau mai puţin percepuţi în funcţie de caracteristicile
solventului. Pot provoca iritaţii ale căilor respiratorii superioare sau vor coborâ, fiind preluaţi de
sânge, cu efect asupra ficatului şi sistemului nervos.
Pulberile, în funcţie de mărimea particulelor, prin inhalare, pot intra în bronhii şi în alveolele
pulmonare. Când pulberea patrunde în plămâni produce efecte toxice la nivel respiratoriu, putând
cauza boli profesionale de tipul azbestozei sau silicozei.
Unele pulberi pot trece dincolo de alveolele pulmonare şi pot fi transportate în sânge, cum
este cazul pulberii de plumb care nu are efect la nivel respiratoriu, dar prin circulaţia sanguină
încarcă organismul cu Pb.
Inhalarea pulberilor care conţin bioxid de siliciu liber cristalin (cuart) poate implica riscul
distrugerii treptate a plămânilor – silicoză. De regulă, silicoza se instalează la 10-30 de ani din
momentul în care începe expunerea la pulberi cu conţinut de cuart. Boala nu este vindecabilă, iar
în stadiu avansat ea conduce la slăbirea inimii şi riscuri crescute de îmbolnăvire de tuberculoză.
Contaminarea pe cale digestivă cu agenţi chimici este mai rară la locul de muncă şi se
poate produce prin înghiţirea accidentală a unor lichide sau solide, drumul intoxicaţiei fiind gura,
esofagul, sistemul digestiv, iar daca produsul este foarte agresiv acesta poate să treacă prin ficat
şi să intre în sistemul sanguin şi de aici să fie redistribuit către ochi, sistemul nervos etc. (de ex.
ingestia de săruri anorganice de mercur poate provoca otrăvire cu mercur)
Aceste accidente se produc, în cele mai multe cazuri, prin refolosirea ambalajelor de
produse chimice pentru ambalarea produselor alimentare, prin nerespectarea regulilor de igienă
a mâinilor şi/sau prin fumatul, băutul şi mâncatul la locul de muncă poluat.
Calea transcutanată se referă la faptul că agentul patrunde prin piele, prin difuziune, fară
să existe o leziune a epidermei, iar calea percutanată face referire la noţiunea de pătrundere a
agentului prin piele, ca urmare a unei ruperi a ţesutului epidermic.
247
Substanţele chimice periculoase pot intra în contact cu stratul superficial al pielii sau cu
epiderma, în care caz se produce contactul cu vasele de sânge, efectele fiind locale, sau cu
derma care este puternic vascularizată şi, în acest caz, se poate produce trecerea în sange şi
substanţa toxică poate fi condusă la rinichi, ficat, sistem nervos. De exemplu, fenolul trece rapid
în dermă în timp ce alte substanţe pătrund încet şi dificil, dar toate pătrund în dermă când
contactul este prelungit.
Contactul solvenţilor organici cu pielea, în cazul operaţiilor de degresare fără mănuşi,
poate produce iritaţii, eczeme sau dermatite de contact, precum şi dureri de cap, tulburări
digestive, chiar dacă s-a facut protecţie respiratorie.
Trebuie să se ţină cont de faptul că efectul unei substanţe se poate accentua în cazul în
care utilizarea acesteia presupune încălzirea ei. În cazul utilizării unor substanţe care pot cauza
probleme de sănătate chiar şi în urma expunerii la cantităti mici, este important să se aibă în
vedere că pot rămâne urme de substanţă chiar şi pe ambalaj.
Contactul cu pielea
Substantele agresive atacă pielea, pătrunzând adânc. O regulă importantă este aceea că
substanţele alcaline cauzează leziuni mai grave despicând stratul de grăsime şi proteine,
pătrunzând adânc. Acizii coagulează proteinele, ceea ce limitează într-o oarecare măsură
penetrarea.
O rană cu caracter ulcerat poate fi recunoscută prin apariţia unei roşeţe a pielii, care apoi
poate deveni veziculă şi /sau necroză. Uneori, leziunile sunt vizibile pe piele după căteva ore.
Pot, de asemenea să apară simptome generale de intoxicaţie, printre altele modificarea ph-ului
organismului. Intoxicaţiile pot cauza de asemenea leziuni hepatice sau renale.
Este foarte important ca porţiunea afectată să fie spălată de substanţa agresivă folosindu-
se cantităţi mari de apă. Imbrăcămintea de protectie sau de lucru trebuie de asemenea înlăturată
urgent. Spălarea trebuie să dureze mult timp. Este important ca persoanele care acordă ajutor să
fie ferite de contactul cu substanţa agresivă, de ex. cu îmbrăcămintea persoanei stropite.
Contactul cu ochii
Stropirea în ochi cu o substanţă agresivă sau foarte iritantă poate afecta cu uşurinţă
corneea.
Leziunile profunde ale globului ocular duc de cele mai multe ori la pierderea vederii.
Stropirea ochilor cu substante agresive sau iritante cauzează roşeaţă, umflături şi dureri
puternice. Muşchii globului ocular au contracţie reflexa.
Este esenţial să se efectueze o spălare foarte rapidă a corneei şi o clătire cu apă sub
pleoape timp îndelungat pentru a îndepărta substanţa.
Dacă există particule solide sub pleoapă, trebuie să se încerce o eliminare a acestora prin
clătire. Totuşi clătirea îndelungată cu apă rece este dureroasă. Procesul devine mai suportabil,
dacă apa are o temperatură moderată, preferabil cca. 20-30 grade. Este important totuşi să se
aibă grijă ca apa să nu se încălzească prea mult.
Clătirea ochilor are efect maxim, dacă se asigură trei condiţii:
- clătirea se efectuează imediat. Este singura modalitate de a preveni sau limita leziunile mai
grave, şi orice secundă poate fi hotărâtoare.
- clătirea este îndelungată
248
- ochiul trebuie menţinut larg deschis în timpul clătirii
Lentilele de contact trebuie înlăturate când se efectuează clătirea deoarece împiedică o clătire
eficientă, agravând astfel o eventuală leziune oculară.
Clătiţi imediat cu un jet uşor de apă sau cu un lichid de clătire a ochilor timp de cel puţin 15
minute. Tineţi ochiul larg deschis în timpul clătirii pentru a împiedica pătrunderea unor corpuri
străine.
După prima clătire, persoana rănită trebuie transportată la spital. În cazul stropirii cu baze,
clătirea trebuie să continue şi în timpul transportului. Clătirea este foarte importantă dacă distanţa
până la cel mai apropiat spital este mare. In acest caz trebuie să existe un număr suficient de
recipiente cu lichid pentru clătirea ochilor astfel încât acestea să ajungă până la spital.
În cazul în care rezerva de apă nu este suficientă pentru toată perioada transportului, este
preferabil să se clătească ochii personei afectate cu un jet mai mic, astfel încât procesul de clătire
să poată continua pe toată durata transportului, decât să se efectueze o clătire cu cantităţi mari
de apă, epuizându-se astfel rezervele înainte de a ajunge la destinaţie.
Clătiţi imediat cu jet uşor de apă sau lichid de clătire a ochilor timp de cel puţin 5 minute.
Dacă tulburările persistă (usturimi puternice, durere, sensibilitate la lumină, afectarea vederii),
continuaţi clătirea şi contactaţi spitalul sau doctorul.
249
Riscurile pe care le prezinta agenţii chimici şi biologici periculoşi pentru securitatea şi
sănătatea lucrătorilor sunt în funcţie de pericolul potenţial al agentului şi de durata şi intensitatea
expunerii.
RISC = PERICOL x EXPUNERE
6.2. Riscuri fizico-chimice: asociate agenţilor chimici F+- extrem de inflamabile, F -foarte
inflamabil, E - explozivi, O - oxidanţi, C – corozivi.
Aceste riscuri pot fi consecinţe ale expunerii la substanţe care, prin proprietăţile lor fizico-
chimice, prezintă pericol de incendiu - explozie şi/sau de intoxicaţii acute profesionale.
Acest risc este luat în considerare de majoritatea angajatorilor datorită faptului că este cel
mai cunoscut prin efectele lui. Un incendiu sau o explozie antrenează întotdeuna un număr mare
de persoane direct sau indirect implicate la locul de muncă, intervenţii ale unor echipe
specializate din afara unităţii (echipe de pompieri profesionişti, medici de urgenţă etc), este uneori
amplu mediatizat de presa audio/scrisă şi aduce atingere imaginii unităţii respective.
Consecinţele asupra securităţii lucrătorilor pot fi vătămări violente ale organismului de tipul
leziunilor, arsurilor, lovirilor cu corpuri proiectate şi/sau intoxicaţia acută profesională.
251
Din activitatea de investigare/identificare rezultă o serie de date, ce vor fi folosite în etapa
următoare de evaluare a riscurilor, şi anume:
- lista substanţelor şi preparatelor chimice periculoase ;
- cantităţile de agenţi chimici periculoşi folosiţi sau emişi ;
- lista locurilor de muncă şi a activităţilor care implică substanţe şi preparate chimice
periculoase ;
- lista lucrătorilor expuşi în mod curent sau în cazul operaţiilor de curaţenie, de intervenţii,
revizii şi reparaţii.
Angajatorul trebuie să facă dovada că a efectuat această investigare, iar în cazul în care
se constată prezenţa substanţelor şi preparatelor chimice periculoase la locul de muncă, acesta
are obligaţia, conform Normelor Generale de Protecţie a Muncii, să evalueze orice risc referitor la
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, care decurge din prezenţa lor.
252
tehnică de securitate la dispoziţia medicului de medicina muncii care supraveghează starea de
sănătate a lucrătorilor expuşi şi la dispoziţia lucrătorilor pentru informare.
Fişa Tehnică de Securitate conţine obligatoriu 16 rubrici referitoare la:
1. Identificarea produsului şi a societăţii
2. Compoziţia/clasificarea
3. Proprietăţile periculoase
4. Primul-ajutor
5. Măsurile în caz de incendiu
6. Măsurile în caz de scăpări accidentale
7. Depozitarea şi manipularea
8. Limitarea expunerii/ măsuri individuale de protecţie
9. Proprietăţile fizice şi chimice
10. Stabilitatea chimică şi reactivitatea
11. Informaţiile toxicologice
12. Informaţiile ecotoxicologice
13. Manipularea reziduurilor/deşeurilor
14. Informaţiile privind transportul
15. Prevederile legale în domeniu
16. Alte informaţii
Pentru agenţii chimici periculoşi la locul de muncă, valorile limită de expunere profesională
reprezintă concentraţia agentului respectiv în aerul respirat de lucrători în mediul de muncă, pe o
perioadă determinată, care nu alterează starea de sănătate, chiar dacă uneori pot apare
modificări fiziologice reversibile şi tolerabile.
Valorile limită de expunere profesională pot fi obligatorii, ceea ce înseamnă că trebuie
respectate întocmai, constituind o indicaţie privind limitele care nu trebuie depăşite. Ele sunt
utilizate în evaluarea calităţii aerului şi pot constitui informaţii importante în alegerea produselor,
în alegerea metodei de lucru, în evaluarea riscurilor şi stabilirea măsurilor de prevenire a inhalării
noxelor (dimensionarea dispozitivelor de ventilaţie, de neutralizare şi reţinere).
Normele Generale de Protecţie a Muncii stabilesc în anexa nr.31 valori limită de expunere
profesională, obligatorii, pentru un numar de 591 agenţi chimici, în anexa nr. 32 valori limită
admisibile pentru un număr de 25 de tipuri de pulberi, iar în anexa 33 limite biologice tolerabile
pentru 52 de agenţi chimici.
În mod periodic şi ori de câte ori se produce vreo schimbare în condiţiile care pot afecta
expunerea angajaţilor, angajatorul trebuie să dispună efectuarea de măsurări ale concentraţiilor
în atmosfera mediului de muncă.
Atunci când o valoare limită de expunere profesională este depăşită, angajatorul trebuie să
identifice cauzele acestei depăşiri, să informeze angajaţii implicaţi şi/sau reprezentanţii lor în
unitate cât mai rapid posibil asupra acestei depăşiri şi asupra cauzelor ei, să consulte angajaţii
şi/sau reprezentanţii acestora asupra măsurilor ce trebuie luate sau, în caz de urgenţă, să
dispună măsurile cele mai adecvate pentru remedierea situaţiei în timp cât mai scurt posibil.
Este interzisă continuarea lucrului în zonele afectate până la luarea măsurilor adecvate
pentru protecţia angajaţilor. Pentru a verifica eficienţa măsurilor dispuse, se va realiza imediat o
nouă măsurare a concentraţiei de noxe în mediul de muncă.
Instituţiile care au în structură laboratoare abilitate pentru efectuarea determinărilor de
noxe profesionale sunt:
- autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti;
- clinicile de medicina muncii sau boli profesionale;
- Inspecţia Muncii, prin Centrul de Monitorizare a Unităţilor cu Risc Profesional ;
253
- Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Muncii Alexandru Darabont ;
- alte laboratoare abilitate de Ministerul Sănătăţii şi recunoscute de Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Pentru fiecare angajator, respectarea valorilor limită de expunere profesională trebuie să
fie un obiectiv minimal, obligaţia lui legală fiind de a reduce nivelul de expunere la cea mai mică
valoare ce poate fi atinsă.
Angajatorii pot accesa paginile de internet ale:
- Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Muncii Alexandru
Darabint Bucureşti , www.protecţiamuncii.ro ;
- Agenţiei Naţionale pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase,
www.anspcp.ro ;
Riscurile generate de agenţii chimici, agenţi cancerigeni sau mutageni sunt determinate
alături de caracteristicile agenţilor periculoşi şi de gradul de expunere.
Evaluarea expunerii la substanţele periculoase identificate se face luând în considerare
natura şi tipul expunerii (expunere la agenţi cancerigeni şi mutageni, prin inhalare, ingestie,
absorbţie cutanată etc.), gradul de expunere şi durată (exemplu: zilnic, săptămânal, lunar, o dată
pe zi, mai multe ore pe zi etc. ), condiţiile în care se produce expunerea lucrătorilor (se vor
examina spaţiul şi modul de operare : manual, mecanizat, în vas închis, la cald etc.), precum şi
efectele combinate ale mai multor substanţe periculoase utilizate simultan şi riscurile aferente.
254
tehnice pentru reducerea lor, dacă rezultatele supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor au
relevat alterări ale stării de sănătate şi, oricum, periodic.
Măsurile specifice de protecţie, prevenire şi supraveghere pentru eliminarea sau
reducerea la minimum a riscului sunt măsurile pe care angajatorul are obligaţia să le aplice la
locul de muncă în cazul în care evaluarea riscului a demonstrat existenţa unui risc crescut pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor ca urmare a expunerii la genţi cancerigeni şi mutageni.
255
Măsurile pentru eliminarea sau reducerea riscurilor la care sunt expuşi lucrătorii la locul de
muncă depind de pericolul chimic specific.
Cea mai eficientă măsură specifică de protecţie şi primul pas în prevenirea sau
supravegherea riscurilor legate de expunerea la agenţi periculoşi este eliminarea riscului, prin
înlocuirea agentului periculos (chimic, cancerigen, ) cu un agent chimic sau cu un proces
tehnologic care nu este periculos sau este mai puţin periculos pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor.
Eliminarea sau substituirea unui agent periculos sau a unui proces tehnologic presupune,
aşa cum arată bunele practici europene puse la dispoziţie angajatorilor, trei faze, şi anume:
identificarea tuturor alternativelor posibile de înlocuire sau eliminare, compararea alternativelor
din punct de vedere al riscurilor evaluate pentru fiecare şi adoptarea deciziei pe baza analizei
implicaţiilor privind calitatea mediului de muncă, a calităţii produselor şi a mediului înconjurător, a
costurilor implicate de eventualele investiţii necesare aplicării noii tehnologii sau a celor necesare
nevoilor de instruire a personalului pentru utilizarea noului produs.
În cazul în care angajatorul urmăreşte înlocuirea unui agent chimic periculos cu unul mai
puţin periculos, analiza comparativă a alternativelor se poate referi, de exemplu, la înlocuirea
unui produs pulbere cu unul sub formă de granule, pastă sau soluţie, sau a unui produs volatil cu
altul mai puţin volatil etc.
Eliminarea sau substituirea unor produse periculoase sau a unor tehnologii periculoase
aduce avantaje tuturor factorilor implicaţi în respectivul proces productiv şi pot contribui la
îmbunatăţirea imediată sau pe termen lung a stării de sănătate a lucrătorilor expuşi, la reducerea
costurilor prin reducerea absenţelor motivate de boală etc.
În cazul în care eliminarea sau substituirea pericolului nu este posibilă, se va urmări
reducerea riscului la minimum şi ţinerea lui sub control prin conceperea unor procese de muncă
şi de control corespunzătoare, care să permită reducerea expunerii.
Angajatorul va urmări, de asemenea, dotarea locurilor de muncă cu materiale şi
echipamente adecvate pentru lucrul cu agenţi periculoşi, care să permită prevenirea sau
reducerea cât mai mult posibil a generării de noxe şi/sau emiterea de noxe chimice în atmosfera
mediului de muncă, în special, de noxe cancerigene şi mutagene.
Se va acorda prioritate măsurilor colective de protecţie la sursa de risc, capabile să
asigure protecţia unui număr mare de lucrători la locul de muncă. În acest sens, se recomandă
procesarea în sistem închis, prin închiderea utilajelor în carcase în care se crează depresiune,
automatizarea proceselor, ventilarea generală, dotarea utilajelor cu paravane şi ecrane de
protecţie împotriva stropilor, dotarea cu sisteme locale de captare, reţinere şi neutralizare a
noxelor degajate în procesul tehnologic, dotarea cu aparatură de măsură şi control al parametrilor
tehnologici şi de prevenire şi avertizare a stărilor de pericol.
Odată implementate aceste măsuri tehnice, este foarte important ca angajatorul să asigure
cadrul necesar pentru menţinerea acestora în stare de funcţionare şi la parametrii proiectaţi. În
acest sens, angajatorul va elabora şi implementa proceduri de întreţinere care să asigure
securitatea şi sănătatea angajaţilor în procesul de muncă.
În organizarea sistemelor de muncă, angajatorul va urmări reducerea la minimum a
numărului de angajaţi expuşi sau care pot fi expuşi, în special, în cazul activităţilor de întreţinere,
reparaţii, revizii, unde expunerea lucrătorilor la noxe este semnificativ crescută, ţinând cont de
acest lucru mai ales în cazul agenţilor cancerigeni sau mutageni care pot provoca, în funcţie de
cantitatea inhalată, înghiţită sau pătrunsă prin piele, efecte ireversibile asupra stării de sănătate
chiar după o singură expunere.
Pentru efectuarea lucrărilor de reparaţii, intervenţii, revizii care prezintă risc de accidente
de muncă sau îmbolnăviri profesionale, angajatorul va întocmi permise de lucru, care atestă
realizarea măsurilor de protecţie necesare efectuării operaţiilor în condiţii de securitate şi va
desemna personalul de specialitate, pe tipuri de operaţii, specificat în permis şi instruit şi/sau
256
autorizat în acest scop. Prin măsuri organizatorice, angajatorul va urmări şi reducerea la
minimum a duratei şi intensităţii de expunere, precum şi reducerea cantităţii de agent chimic şi
biologic prezent la locul de muncă.
Pentru toţi lucrătorii şi, în special, pentru cei expuşi la riscuri chimice, angajatorul va
asigura măsuri corespunzătoare de igiena la locul de muncă, mai ales în cazul agenţilor
cancerigeni unde este obligatorie curăţarea regulată a pardoselilor, pereţilor şi altor suprafeţe,
delimitarea zonelor de risc şi utilizarea unor indicatoare de securitate adecvate, inclusiv
indicatorul "fumatul interzis", în zonele în care angajaţii sunt expuşi sau există probabilitatea de
expunere la agenţi cancerigeni sau mutageni. La locurile de muncă se vor utiliza panouri de
semnalizare şi avertizare adecvate pentru riscurile chimice şi biologice, conform prescripţiilor de
semnalizare.
Tot ca măsuri generale de prevenire a riscurilor, angajatorul va asigura elaborarea şi
implementarea de proceduri adecvate de lucru, manipulare, depozitare, transport în siguranţă la
locul de muncă al agenţilor chimici.
Se vor avea, de asemenea, în vedere şi deşeurile care conţin agenţi chimici, agenţi
cancerigeni şi mutageni, care vor fi tratate conform reglementarilor în vigoare referitoare la
deşeuri toxice şi periculoase.
Fiecare măsură generală de protecţie, prevenire sau supraveghere, implementată în
procesul de muncă, se va monitoriza din punct de vedere al eficienţei, pentru a depista orice
tendinţă de deteriorare în timp.
Pentru cazurile în care măsurile tehnico-organizatorice adoptate şi puse în aplicare la locul
de muncă nu rezolvă reducerea expunerii la valori ale agenţilor chimici fără risc pentru sănătatea
lucrătorilor, se vor aplica măsuri individuale de protecţie prin acordarea de echipamente
individuale de protecţie adecvate şi în cantităţi suficiente.
Echipamentul individual de protecţie trebuie ales în funcţie de proprietăţile periculoase ale
agenţilor utilizaţi, de tipul sarcinii de muncă. Trebuie elaborate proceduri şi asigurate condiţiile
pentru verificarea şi curăţarea echipamentului înainte şi după fiecare utilizare, dezinfectarea,
depozitarea, controlul, repararea sau schimbarea înaintea unei noi utilizări în cazul în care
prezintă defecţiuni şi întreţinerea periodică a echipamentelor individuale de protecţie, în special, a
măştilor de protecţie respiratorie. Echipamentele de protecţie individuale, aşa cum le arătă şi
numele, trebuie utilizate de către un singur lucrător, fiind interzisă folosirea acestuia şi de alte
persoane. Îmbrăcămintea de lucru şi echipamentele de protecţie, care pot fi contaminate de
agenţi biologici, trebuie să fie scoase atunci când angajatul părăseşte zona de lucru şi trebuie
păstrate separat de altă îmbrăcăminte, să fie dezinfectate şi curăţate sau, la nevoie, distruse.
Angajatorul va asigura condiţii pentru igiena personală a lucrătorilor prin amenajarea de
vestiare speciale pentru echipamentul de lucru sau de protecţie, separat de îmbrăcămintea
personală, grupuri sanitare şi duşuri curate, corespunzătoare, instruirea şi informarea lucrătorilor
să nu mănânce, să nu bea şi să nu fumeze în zonele de lucru în care există riscul contaminării cu
agenţi cancerigeni, mutageni .
Se vor acorda, de asemenea, materiale igienico-sanitare, la recomandarea medicului de
medicina muncii, inclusiv creme pentru protecţia pielii, luând în considerare tipul contaminanţilor
care pot fi uleioşi, graşi sau lipicioşi, cum este cazul răşinilor, adezivilor sau lacurilor, folosirea
mănuşilor de protecţie, protecţia împotriva razelor ultraviolete şi a stropilor de metal încins
rezultaţi la sudare.
Măsuri speciale pentru cazuri de accidente, incidente sau urgenţe sunt măsurile care
trebuie luate de angajator în vederea intervenţiilor în astfel de situaţii şi prevenirii efectelor pe
care acestea le pot avea asupra lucrătorilor.
Pentru aceste situaţii, angajatorul are obligaţia de a întocmi planuri/ proceduri de urgenţă,
care vor fi puse în practică în momentul apariţiei unor astfel de evenimente. Aceste proceduri vor
include exerciţii adecvate fiecărei situaţii, prevederi referitoare la dotările necesare acordării
257
primul ajutor şi intervenţiilor în caz de scăpări accidentale sau de incendiu - explozie, măsuri de
prevenire a efectelor şi de informare a angajaţilor asupra efectelor, echipamentele individuale de
protecţie care se vor acorda lucrătorilor carora li se permite să lucreze în zona afectată, precum
şi măsurile necesare pentru asigurarea avertizării şi a sistemelor de comunicare necesare
semnalării unui risc crescut şi pentru începerea imediata a acţiunilor de remediere, operaţiunilor
de evacuare, salvare şi asistenţă.
Angajatorul trebuie să se asigure că serviciile interne şi externe pentru accidente şi
urgenţe au acces la aceste informaţii.
Măsuri de prevenire specifice riscului fizico-chimic sunt măsuri tehnice şi/sau
organizatorice corespunzătoare naturii activităţilor, inclusiv depozitarea, manipularea şi izolarea
agenţilor chimici incompatibili, în vederea asigurării protecţiei lucrătorilor împotriva riscului de
incendiu-explozie datorat pericolelor ce decurg din proprietăţile fizico-chimice ale acestora.
Măsurile specifice riscului fizico-chimic se referă, în principal, la izolarea unui element
astfel încât să nu mai fie îndeplinite condiţiile necesare exploziei sau incendiului.
În cadrul acestor măsuri specifice se acordă prioritate prevenirii prezenţei substanţelor
inflamabile sau chimic instabile, în concentraţii periculoase la locul de muncă, prin sisteme de
ventilaţie corespunzătoare, prin depozitarea materialelor oxidante separat de materialele
combustibile etc.
Eliminarea sau evitarea surselor de aprindere care pot produce explozii sau incendii este o
altă masură specifică de prevenire a riscului de incendiu-explozie care se poate realiza practic
prin măsuri de prevenire a formării scânteilor de origine mecanică sau electrostatică şi prin
interzicerea fumatului, a lucrului cu foc deschis sau a suprafeţelor încinse în halele şi instalaţiile
unde se lucrează cu substanţe inflamabile.
Pentru orice situaţie susceptibilă de a prezenta risc de incendiu-explozie, angajatorul
trebuie să prevadă măsuri pentru limitarea/diminuarea efectelor exploziilor şi incendiilor, în
principal, prin amplasarea în locuri vizibile şi potrivite a mijloacelor corespunzătoare de
combatere a incendiilor, distanţarea utilajelor periculoase de alte locuri de muncă, cu condiţia
păstrării spaţiului dintre ele, pereţi din materiale necombustibile etc.
Instruirea şi informarea lucrătorilor asupra riscurilor este o altă componentă importantă a
managementului riscurilor chimice de care depinde în mare măsură realizarea obiectivelor
propuse.
Numai lucrătorii instruiţi şi informaţi corespunzator sunt în măsură să aplice măsurile
stabilite şi să promoveze aplicarea în practică a măsurilor pentru un mediu de muncă sigur şi
sănătos. De aceea, este foarte important ca angajaţii şi/sau reprezentanţii acestora să primească
o pregătire suficientă şi adecvată riscurilor la care sunt expuşi, în special, sub formă de informaţii
şi instrucţiuni.
La fiecare loc de muncă, angajatorii trebuie să difuzeze, iar angajaţii trebuie să cunoască
informaţiile privind denumirea şi proprietăţile periculoase ale agenţilor chimici prezenţi (utilizaţi
sau degajaţi, incluzând şi fumul de sudură), nivelul, tipul şi durata expunerii, condiţiile în care se
desfăşoară activitatea, rezultatele măsurătorilor de concentraţii ale noxelor în mediul de muncă şi
valorile limită de expunere profesională, precum şi conţinutul fişelor tehnice de securitate date de
furnizor.
De asemenea, pentru a se asigura că se vor respecta toate măsurile de prevenire
adoptate, angajatorul trebuie să aducă la cunostinţa lucrătorilor efectele asupra sănătăţii şi
securităţii ce decurg din aceste măsuri, precauţiile care trebuie luate pentru prevenirea expunerii,
cerinţele de igiena ce trebuie respectate, inclusiv necesitatea de a se abţine de la fumat, precum
şi măsurile pe care trebuie să le ia angajaţii, în special personalul de intervenţie, în cazul
producerii unor incidente.
Angajatorul trebuie să informeze angajaţii cu privire la instalaţiile şi recipientele auxiliare
acestora care conţin agenţi cancerigeni sau mutageni, să vegheze ca toate aceste recipiente,
258
ambalaje şi instalaţii să fie etichetate clar şi lizibil şi să expună semnele de avertizare în mod cât
mai vizibil.
Atunci când, din motive întemeiate, este necesară purtarea echipamentului individual de
protecţie angajatorul trebuie să explice lucrătorilor necesitatea şi consecinţele referitoare la
purtarea acestuia, modul de întreţinere şi valabilitatea acestora.
Instruirea şi informarea lucrătorilor trebuie efectuate înaintea începerii unei activităţi care
implica expunerea la agenţi chimici şi biologici, adaptate evoluţiei riscurilor şi apariţiei unor riscuri
noi şi repetate periodic.
Informaţiile vor fi furnizate prin comunicare orală, instruire individuală şi instruire bazată pe
suport scris, în funcţie de natura şi gradul riscului.
Supravegherea continuă a stării de sănătate a lucrătorilor expuşi la agenţi chimici în
mediul de muncă se face înaintea expunerii şi apoi periodic, conform reglementărilor în vigoare,
prin controale medicale şi tehnici adecvate indicate de medicul de medicina muncii, care să
permita detectarea simptomelor bolii sau efectul negativ.
Angajatorul are obligaţia de a asigura supravegherea stării de sănătate a tuturor
angajaţilor prin servicii medicale de medicina muncii. Medicul de medicina muncii trebuie să
cunoască bine condiţiile de expunere a fiecărui lucrător, în special, a celor care sunt expuşi la
azbest, agenţi cancerigeni, mutageni şi biologici, la locul de muncă.
Pentru fiecare angajat aflat sub supraveghere medicală, angajatorul va întocmi fişa de
expunere la riscuri profesionale, ce va fi înaintată medicului de medicina muncii care, în funcţie
de riscurile menţionate, de condiţiile de lucru descrise şi de agenţii periculoşi specificaţi, va stabili
tipul şi periodicitatea controalelor medicale.
Medicul de medicina muncii va întocmi pentru fiecare angajat aflat sub supravghere
medicală un dosar medical care va fi păstrat, împreună cu fişa de expunere la riscuri
profesionale, la cabinetul de medicina muncii, şi îl va însoţi pe lucrător pe toată durata activităţii
lui profesionale, la toate locurile de muncă.
Dosarul cu înregistrarile medicale se transmite către un alt cabinet de medicina muncii, la
schimbarea locului de muncă, la direcţiile de sănătate publică în cazul falimentului angajatorului
sau către medicul e familie, în cazul pensionării sau al somajului lucrătorului.
În cazul expunerii la agenţi cancerigeni, mutageni susceptibili să antreneze infecţii, dosarul
medical va fi păstrat o perioada de cel puţin 40 de ani după sfârşitul expunerii.
Angajatorul nu are acces la dosarul medical al lucrătorului.
Angajatorul păstreaza şi pune la dispoziţia organelor de control lista locurilor de muncă cu
riscuri profesionale, fişele de aptitudini ale angajaţilor expuşi la noxe în mediul de muncă,
completate şi parafate numai de medicul de medicina muncii, precum şi registrul de expunere a
lucrătorilor la azbest, cancerigeni, mutageni.
Angajatul are acces la toate informaţiile privind starea lui de sănătate, poate consulta
medicul de medicina muncii pentru orice simptome pe care le atribuie condiţiilor de muncă şi
activitaţii desfăşurate.
În funcţie de rezultatele controlului medical, medicul de medicina muncii va recomanda
măsuri individuale de protecţie adecvate expunerii sau chiar schimbarea locului de muncă şi
retragerea angajaţilor de la orice expunere la agenţi cancerigeni şi mutageni.
Pentru fiecare angajat, dosarul medical şi fişa individuală de expunere vor fi actualizate.
Atunci când, în urma supravegherii stării de sănătate, se descoperă de către medicul de
medicina muncii că un angajat are o boală identificabilă sau o afectare a stării de sănătate, ca
rezultat al expunerii în procesul de muncă la un agent chimic periculos, angajatul este informat de
către medicul de medicina muncii despre rezultatul care-l priveşte personal, inclusiv asupra unor
date şi recomandări medicale pe care să le urmeze după încetarea expunerii.
259
XV. LEGEA NR. 126 / 28.XII.1995 , REPUBLICATĂ , PRIVIND REGIMUL
MATERIILOR EXPLOZIVE
1. DISPOZIŢII GENERALE
Prevederile Legii nr. 126 / 1995, aşa cum a fost modificată şi completată prin
Legea nr. 464 / 2001, Legea nr. 478 / 2003 şi respectiv Legea nr. 262 / 2005, se aplică la
prepararea, producerea, procesarea, experimentarea, deţinerea, tranzitarea pe teritoriul
ţării, transmiterea sub orice formă, transportul, introducerea pe piaţă, depozitarea,
încărcarea, încartuşarea, delaborarea, distrugerea, mânuirea, comercializarea şi
folosirea de către persoanele juridice sau fizice autorizate a materiilor explozive .
Definiţie: Prin materii explozive, în sensul prezentei legi, se înţelege explozivii de
uz civil, emulsiile explozive, amestecurile explozive, pirotehnice şi simple, încărcăturile
speciale, mijloacele de iniţiere, cele auxiliare de aprindere, precum şi orice alte
substanţe sau amestecuri de substanţe destinate să dea naştere la reacţii chimice
instantanee, cu degajare de căldură şi gaze la temperatură şi presiune ridicată.
Legea nr. 126 / 1995, modificată şi completată, nu aduce atingere regimului juridic
al explozivilor de uz civil, aşa cum este reglementată de legislaţia naţională armonizată
cu normele comunitare .
Explozivii sunt grupe speciale de compuşi chimici sau amestecuri de compuşi
chimici care, sub influenţa unui impuls exterior (mecanic, termic) pot suferi
transformări chimice rapide cu degajare de căldură, formarea unui volum mare de gaze
puternic încălzite, care prin destindere execută un lucru mecanic .
În funcţie de viteza cu care se produce transformarea chimică, se deosebesc trei
tipuri de reacţie :
Detonaţia este o reacţie chimică, care se produce cu viteze foarte mari (de
ordinul miilor de metri pe secundă) şi se caracterizează prin formarea unei unde de şoc
ce traversează cu o viteză extrem de mare materialul exploziv şi care descompune
instantaneu fiecare moleculă a materialului. Acesta este procesul normal de
transformare chimică pentru orice tip de exploziv.
Arderea sau deflagraţia este o reacţie în cadrul căreia transformarea chimică se
propagă pe seama transmiterii de căldură prin masa explozivului şi are loc atunci când
se produce încălzirea locală, la temperaturi mai ridicate decât temperatura de aprindere
a explozivului. Reacţia de ardere se produce la viteze reduse (de la câţiva milimetri la
câţiva metri pe secundă), valorile fiind funcţie de proprietăţile explozivului şi de factorii
exteriori.
Transformarea chimică lentă reprezintă un proces care decurge la temperaturi
joase faţă de temperatura de aprindere a explozivului. Acest proces poate avea loc
atunci când explozivii au o stabilitate chimică insuficientă sau sunt păstraţi în condiţii
neadecvate.
Prevederile Legii nr.126 / 1995 se aplică la, prepararea, producerea, procesarea,
experimentarea, deţinerea, tranzitarea pe teritoriul ţării, transmiterea sub orice formă,
transportul, introducerea pe piaţă, depozitarea, încărcarea, încartuşarea, delaborarea,
distrugerea, mânuirea, comercializarea şi folosirea de către persoanele juridice sau
fizice autorizate a materiilor explozive .
Producerea şi procesarea de materii explozive sunt permise numai persoanelor
juridice care posedă autorizaţie din partea inspectoratului teritorial de muncă pe raza
căruia îşi desfăşoară activitatea .
Amestecurile explozive simple pot fi preparate manual numai de persoane juridice
autorizate în acest scop, pe baza instrucţiunilor tehnice şi de securitate şi sănătate a
muncii elaborate în acest sens .
261
Materiile explozive noi cu destinaţie militară indiferent de provenienţă, pot fi
folosite numai cu aprobarea M.A.N., pe baza avizului emis de structurii de specialitate
din subordinea acestui minister, desemnată în acest sens prin hotărâre a guvernului .
Introducerea pe piaţă a explozivilor de uz civil se poate face numai după ce
aceştia au fost certificaţi de către un organism notificat din unul dintre statele membre
ale Uniunii Europene sau de către un organism naţional recunoscut şi desemnat de
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei .
Prin deţinător de materii explozive, in sensul legii, se înţelege orice persoană
juridică sau fizică în posesia sau detenţia căreia se află, licit, astfel de materii .
Persoanele fizice nu au dreptul să deţină , să utilizeze, să transporte, sa
depoziteze, să experimenteze ori să mânuiască materii explozive, cu excepţia pulberii
necesare confecţionării cartuşelor pentru arme de vânătoare, dacă nu fac dovada
calităţii de artificier ori de personal special instruit şi nu reprezintă o persoană juridică
autorizată şi înregistrată conform legii .
Furnizorii, inclusiv producătorii, au obligaţia de a garanta materiile explozive şi de
a inscripţiona ambalajele cu datele prevăzute de reglementările în vigoare (denumirea,
lotul, data şi producătorul, cantitatea, temperaturile maxime şi minime în limitele cărora
se pot transporta, depozita şi mânui, perioada de garanţie, precum şi orice alte date
necesare deţinerii şi exploatării în deplină siguranţă) .
Termenul de garanţie poate fi prelungit numai cu acordul producătorului .
2.1. Autorizarea
Pentru a putea prepara materii explozive persoanele juridice care, prin actul
constitutiv al societăţii, au ca obiect de activitate astfel de operaţiuni sunt obligate sa
obţină în prealabil autorizaţia din partea inspectoratului teritorial de munca şi de la
Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de
poliţie pe raza cărora îşi desfăşoară activitatea.
Obligaţia de a obţine în prealabil autorizaţia revine şi persoanelor juridice şi fizice
care deţin, folosesc sau comercializează materii explozive, cu excepţia unităţilor şi
formaţiunilor Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor,
Serviciului de Protecţie şi Paza şi Serviciului Roman de Informaţii.
Persoanele care produc, deţin, transfera sau comercializează obiecte artizanale şi
de distracţie pe baza de amestecuri pirotehnice, precum şi persoanele care folosesc
obiecte pirotehnice pentru scopuri tehnice au obligaţia de a obţine autorizaţia din partea
inspectoratului teritorial de munca şi de la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului
Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie pe raza cărora îşi desfăşoară activitatea,
după caz.
Autorizarea se obţine numai la solicitarea celui interesat şi pe o durata
determinata, cu posibilitate de prelungire.
Îndeplinirea activităţilor prevăzute în autorizaţie prin intermediari neautorizaţi este
interzisă.
262
inspectoratul teritorial de munca şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti
sau inspectoratul judeţean de poliţie, după caz.
Se interzice autorizarea producerii, preparării, experimentarii, deţinerii sau
depozitarii materiilor explozive în clădiri cu locuinţe.
În autorizaţia de funcţionare a oricărui depozit se stabileşte capacitatea maxima
de depozitare în echivalent trotil.
Depozitarea materiilor explozive în depozitele de stoc şi la unităţile care au ca
obiect de activitate producerea/procesarea de materii explozive se face numai în spaţii
proiectate, construite şi amenajate pe baza documentaţiilor tehnice.
Inspectoratele teritoriale de munca pot aviza depăşirea temporară a capacităţilor de
depozitare autorizate cu maximum 25%, pentru o perioada de cel mult 3 luni.
Conducerile persoanelor juridice care au ca obiect de activitate
producerea/procesarea de materii explozive pot aviza depăşirea capacităţilor de
depozitare uzinale şi de stoc cu maximum 25%, pentru o perioada de cel mult 3 luni.
În situaţia în care un depozit de materii explozive este utilizat de mai mulţi agenţi
economici, în baza unor contracte de custodie, evidentele se păstrează separat pentru
fiecare agent economic.
Inspectoratul Teritorial de Muncă sau Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului
Bucureşti ori Inspectoratul de Poliţie al Judeţului, după caz, pot retrage autorizaţiile, pot
suspenda sau restrânge activităţile prevăzute în autorizaţii, dacă sunt încălcate
reglementările legale în vigoare cu privire la respectarea normelor de securitate .
Retragerea autorizaţiei atrage după sine încetarea dreptului persoanelor juridice
şi fizice de a mai efectua activităţile pentru care aceasta a fost acordată .
La încetarea activităţii, persoana juridică sau fizică este obligată ca în termen de
15 zile să predea autorizaţia organului care a emis-o.
Autorizaţiile eliberate în baza Legii nr.126 / 1995, cu modificările ulterioare, se
vizează anual de către autorităţile emitente în raza cărora titularul îşi are sediul .
Neprezentarea autorizaţiei pentru viză în termen de 15 zile de la data expirării
acesteia, atrage după sine pierderea dreptului titularului de efectua operaţiuni cu materii
explozive .
Eliberarea unei noi autorizaţii se poate face în următoarele cazuri:
• când titularul şi-a schimbat denumirea sau sediul;
• deteriorarea, sustragerea sau pierderea autorizaţiei;
• după completa epuizare a spaţiilor rezervate vizei anuale.
Persoanele juridice autorizate care execută lucrări cu caracter temporar şi care
utilizează materii explozive sunt obligate să anunţe ITM şi IPJ în raza cărora se află
localităţile unde îşi desfăşoară activitatea, cu cel puţin 48 de ore înainte de începerea
lucrărilor.
2.3. Documentaţia pentru autorizare
263
În plus, pentru depozitele de materii explozive este necesar:
• pentru explozivii propriu-zişi depozitul se construieşte pe baza proiectelor
întocmite de institute de specialitate, proiecte care vor fi avizate de
Inspectoratul Teritorial de Muncă;
• cantităţile maxime de materii explozive care pot fi depozitate, pe tipuri şi locul
unde se depozitează .
4. INFRACŢIUNI ŞI CONTRAVENŢII
Când fapta prevăzută mai sus se referă la o cantitate mai mare de 1kg echivalent
trotil, sau când cantitatea de exploziv este însoţită de materiale de iniţiere, pedeapsa
este închisoare de la 2 la 7 ani.
265
luminoase» şi a pocnitorilor din clasa I, efectuate fără drept, constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an.
Tentativa se pedepseşte.
Constituie contravenţii încălcarea prevederilor legii, dacă faptele nu sunt
săvârşite în altfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni şi se
sancţionează conform Legii nr. 126 / 1995, aşa cum a fost modificată şi completată
ulterior, cu amenzi cuprinse între 1000 lei şi 7500 lei (RON).
Sancţiunile pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face de către inspectorii
de muncă din aparatul central şi teritorial al MMSSF-IM, precum şi de către poliţişti .
5. NORME TEHNICE
privind deţinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea,
mânuirea şi folosirea materiilor explozive utilizate în activităţile deţinătorilor
Este interzisă utilizarea obiectelor din clasele T1 şi T2 în alte scopuri decât cele
pentru care au fost destinate.
Aceste operaţiuni se pot face numai de către persoanele autorizate conform legii,
în spaţii special amenajate, situate în afara construcţiilor cu locuinţe. Pe ambalajul
obiectelor pirotehnice comercializate vor fi inscripţionate: clasa, instrucţiunile de
mânuire şi utilizare.
In funcţie de clasă, obiectele pirotehnice pot fi comercializate numai în anumite
perioade ale anului, numai de către anumite categorii de persoane şi în anumite locuri.
266
Aceste obiecte pirotehnice pot fi date în folosinţă numai persoanelor care au
împlinit vârsta de 18 ani.
Obiectele pirotehnice din clasele T1 şi T2 pot fi înmânate şi date în folosinţă,
numai persoanelor care au împlinit vârsta de 18 ani şi fac dovada că au fost instruite
asupra scopului, modului de utilizare, transportului şi depozitării acestor obiecte
pirotehnice, de către persoana juridică sau fizică producătoare.
268
La fiecare depozit vor fi afişate următoarele:
• lista cu persoanele care au dreptul să semneze comenzi pentru materiale
explozive;
• lista nominală a persoanelor care au dreptul să ridice materii explozive din
depozit;
• lista cu persoanele sau instituţiile care au dreptul de control în depozit;
• autorizaţia de funcţionare a depozitului;
• norme specifice de protecţia muncii.
Prelungirea termenului de garanţie se poate face numai de INSEMEX Petroşani.
269
XVI. ORDONANŢA NR. 2 / 2001
PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENŢIILOR
1. DISPOZIŢII GENERALE
Prevederile Ordonanţei nr. 2 / 2001, aprobată prin Legea nr. 180 / 2002 , cu
modificările şi completările ulterioare, stabileşte regimul juridic al contravenţiilor în
România .
Potrivit prevederilor ordonanţei , aşa cum a fost modificată şi completată ulterior ,
legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite de legea
penală .
Definiţie: Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi
sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a guvernului, sau, după caz,
prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al
sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului
General al Municipiului Bucureşti .
Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale guvernului se pot stabili şi sancţiona
contravenţii în toate domeniile de activitate .
Prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc
şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt
stabilite atribuţii prin lege , în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite
contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale guvernului .
Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot stabili şi sancţiona
contravenţii în următoarele domenii: salubritate; activitatea din pieţe, curăţenia şi
igienizarea acestora; întreţinerea parcurilor şi spaţiilor verzi, a spaţiilor şi locurilor de joaca
pentru copii; amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe, precum şi a
terenurilor virane; întreţinerea bazelor şi obiectivelor sportive aflate în administrarea lor;
întreţinerea străzilor şi trotuarelor, a şcolilor şi altor instituţii de educaţie şi cultura,
întreţinerea clădirilor, împrejmuirilor şi a altor construcţii; depozitarea şi colectarea
gunoaielor şi a resturilor menajere.
Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate stabili şi alte domenii de activitate
din competenţa consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili şi sancţiona
contravenţii.
Hotărârile consiliilor locale sau judeţene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, prin care sau stabilit contravenţii cu nesocotirea principiilor stabilite în
ordonanţă, sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios
administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate .
Actele normative prin care sunt stabilite contravenţii vor cuprinde descrierea
faptelor ce constituie contravenţii, şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare
dintre acestea.
În cazul sancţiunilor cu amendă trebuiesc stabilite limita minimă şi maximă a
acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori .
Se pot stabili şi tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite
prin săvârşirea contravenţiilor.
Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare.
Sancţiuni contravenţionale principale sunt :
a) avertismentul ;
271
b) amenda contravenţională ;
c) prestarea unei activităţi în folosul comunităţii ;
Sancţiuni contravenţionale complementare sunt :
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;
b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau autorizaţiei de
exercitare a unei activităţi ;
c) închiderea unităţii ;
d) blocarea contului bancar ;
e) suspendarea activităţii agentului economic ;
f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de
comerţ exterior, temporar sau definitiv ;
g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială ;
De asemenea , potrivit prevederilor ordonanţei, prin legi speciale se pot stabili şi alte
sancţiuni principale sau complementare .
Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei
săvârşite , iar sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea
faptei . Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune principală şi
mai multe sancţiuni complementare .
Avertismentul şi amenda contravenţională se pot aplica oricărui contravenient
persoană fizică sau juridică , iar prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se poate
aplica numai contravenienţilor persoane fizice .
Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra
pericolului social al faptei, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale .
Acesta se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă şi poate fi aplicat şi în cazul
în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această
sancţiune .
Amenda contravenţională are caracter administrativ şi are limita minimă stabilită de
ordonanţă de 25 lei (RON) şi limitele maxime după cum urmează :
a) 100.000 lei în cazul contravenţiilor stabilite prin legi şi ordonanţe ;
b) 50.000 lei în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului ;
c) 5.000 lei în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene ori
ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti ;
d) 2.500 lei în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale
comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti .
Notă: a nu se înţelege faptul că toate actele normative trebuie să aibă
limitele maxime şi minime stabilite anterior !!!
Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu
legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepţia celor aplicate,
potrivit legii, de autorităţile administraţiei publice locale şi amenzilor privind circulaţia pe
drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.
Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu
legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.
Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate fi stabilită numai prin lege şi
numai pe o durată ce nu poate depăşi 300 de ore .
Sancţiunea prevăzută la alin. precedent se stabileşte alternativ cu amenda.
În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la
rămânerea definitiva a sancţiunii şi nu exista posibilitatea executării silite, organul din care
face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecata pe a cărei raza teritorială s-a
săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării
272
contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de
partea din amenda care a fost achitată.
La primul termen de judecata, instanţa, cu citarea contravenientului, poate acorda
acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii.
În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin.
anterior, instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării la prestarea unei
activităţi în folosul comunităţii, cu acordul acestuia.
Hotărârea prin care s-a aplicat sancţiunea prestării unei activităţi în folosul
comunităţii este supusă recursului.
Ordonanţa precizează faptul că dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe
contravenţii, sancţiunea se stabileşte pentru fiecare contravenţie, iar în cazul în care
contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces verbal, acestea se cumulează
fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia
cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit pentru prestarea unei activităţi în
folosul comunităţii (respectiv 300 ore) . De asemenea , potrivit prevederilor ordonanţei,
dacă la săvârşirea unei contravenţii au participat mai multe persoane, sancţiunea se va
aplica fiecăreia separat .
Ordonanţa prevede faptul că în următoarele cazuri caracterul contravenţional al
faptei este înlăturat :
• cazul legitimei apărări
• cazul stării de necesitate
• cazul constrângerii fizice sau morale
• cazul iresponsabilităţii
• cazul fortuit
• cazul beţiei involuntare complete
• cazul erorii de fapt
• cazul infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârşită
Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei se constată numai de
instanţa de judecată .
Important de reţinut :
Dacă printr-un act normativ nou, fapta nu mai este considerată contravenţie,
ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării
în vigoare a noului act normativ.
Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica
aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai grava,
contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului
normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia.
Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la
data săvârşirii faptei.
În cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut anterior curge de la data
constatării faptei . Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale
durează în timp ( ex.- funcţionarea fără obţinerea avizelor şi / sau autorizaţiilor legale de
funcţionare) .
Când fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit ca ea constituie
contravenţie, prescripţia aplicării sancţiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în
fata organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fata instanţei de judecată , dacă
273
sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului de 6 luni de la săvârşirea faptei respectiv şase luni
de la constatarea faptei în cazul contravenţiilor continue . Prescripţia operează totuşi dacă
sancţiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârşirii, respectiv constatării
faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel .
Prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte termene de prescripţie pentru aplicarea
sancţiunilor contravenţionale.
Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de
constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la
data aplicării sancţiunii .
2. CONSTATAREA CONTRAVENŢIILOR
275
potrivit legislaţiei în vigoare în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând
sa se procedeze la executarea silită .
Dacă agentul constatator aplica şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la
încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta şi înştiinţarea de plata se înmânează
contravenientului, făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul
va semna de primire.
În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuza sa semneze
procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de plata se face de către
agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii.
Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plata se face prin posta, cu aviz de
primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de
afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.
Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data
încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din
minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă în actul normativ de stabilire a
contravenţiilor această posibilitate este menţionată în mod expres, agentul constatator
făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi
Consemnaţiuni - C.E.C. S.A. sau la unităţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite
bugetelor locale se achită la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la
casieriile autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate sa
administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei raza acestea
funcţionează, de cetăţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul
săvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de
stat a României. O copie de pe chitanţa se preda de către contravenient agentului
constatator sau se trimite prin posta organului din care acesta face parte.
Amenzile contravenţionale pot fi achitate şi prin intermediul instrumentelor de plata
electronica în cadrul Ghişeului virtual de plăţi, proiect-pilot coordonat de Ministerul
Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul
Sistemului Electronic Naţional. În acest caz:
a) achitarea unei amenzi contravenţionale se dovedeşte prin prezentarea
extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plata emise de Ghişeul virtual de plăţi,
aceasta specificând data şi ora efectuării plăţii;
b) se elimina obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de
cont sau de pe dovada de plata emisă de Ghişeul virtual de plăţi către agentul constatator
sau organul din care acesta face parte.
Termenele statornicite pe ore încep sa curgă de la miezul nopţii zilei următoare, iar
termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat
se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare .
Dacă persoana împuternicită să aplice sancţiunea apreciază ca fapta a fost săvârşită
în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, constituie infracţiune, sesizează organul de
urmărire penală competent .
Dacă persoana împuternicită să aplice sancţiunea apreciază ca fapta a fost săvârşită
în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, constituie infracţiune, sesizează organul de
urmărire penală competent.
4. CĂILE DE ATAC
276
Plângerea însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se
depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o
primească şi sa înmâneze depunătorului o dovada în acest sens.
Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei
circumscripţie a fost săvârşită contravenţia .
Judecătoria va fixa termen de judecata, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune
citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului
care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum
şi a oricăror alte persoane în măsura să contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei .
Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost
introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă
aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în
vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii .
Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu
recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a
tribunalului .
Plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contraven-
ţiilor se soluţionează cu precădere .
5. EXECUTAREA SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE
277
XVII. GENEZA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A BOLILOR
PROFESIONALE
1. CONSIDERAŢII GENERALE
283
2. MĂSURI DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI BOLILOR PROFESIONALE
285
-influenţarea şi corectarea caracteristicilor personale şi colective care pot conduce
la accidente în procesul de muncă ;
-cultivarea instinctului de securitate (autoapărare) individuală şi colectivă în proce-
sul muncii ;
-promovarea unei atitudini corespunzătoare faţă de riscuri ;
-crearea şi menţinerea unei dispoziţii de receptivitate individuală şi colectivă pen-
tru activitatea concretă de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale .
2.1.5. Organizarea activităţii şi a locului de muncă . O cerinţă importantă a
societăţii moderne o reprezintă realizarea unei corelaţii între progresul tehnic , cu
soluţiile sale constructive , şi capacitatea organismului omenesc de a reacţiona prompt
la primirea informaţiilor pe diferite căi , în limitele sale fiziologice , psihologice , profe-
sionale şi culturale , astfel încât productivitatea muncii să fie maximă , simultan cu
uşurarea eforturilor executanţilor în procesele de muncă .
În condiţiile industriei contemporane , cu gradul ei înalt de complexitate , supra-
solicitând omul mai ales sub raport psihic , cu grave consecinţe ale erorilor sale
posibile , studiul muncii devine esenţial pentru optimizarea proceselor de muncă , mai
ales în accepţia ergonomică a organizării acestora .
Din puctul de vedere al securităţii muncii organizarea postului de muncă ,
reglemantând activitatea executantului , poate constitui o sursă de erori , prin
insuficienta pregătire a lucrătorului ( lipsă de utilaje, unelte de lucru, de timp , formare
insuficientă etc. ) , norme de producţie prea mari , timp insuficient pentru îndeplinirea
sarcinilor auxiliare ş.a.
Constrângerile temporare datorate unor metode greşite de muncă , a atribuirii
unor sarcini de muncă excesive etc. pot conduce la grabă , anxietate , dezorganizare ,
favorizând apariţia situaţiilor periculoase . Acelaşi efect îl are deservirea defectuoasă a
locului de muncă , amenajarea necorespunzătoare a acestuia etc.
Toate aspectele menţionate fac parte din obiectul studiului muncii , înţeles ca
ansamblu integrat de tehnici şi metode folosite pentru cercetarea analitică , sistematică
şi critică a proceselor de muncă potenţiale sau existente , în vederea obţinerii unei
eficienţe economice sporite şi stabilirii cantităţii de muncă necesare pentru îndeplinirea
sarcinilor . În prezent , studiul muncii face apel la ergonomie , în scopul adaptării
reciproce a elementelor sistemului de muncă , astfel încât realizarea procesului de
muncă să permită reproducţia zilnică a forţei de muncă .
La modul cel mai general , organizarea muncii poate fi definită ca modalitate de
concepere a sarcinilor de muncă şi de repartizare a acestora între executanţi . O
organizare raţională a muncii făcând apel la studiul muncii şi , implicit , la ergonomie ,
are de rezolvat un anumit număr de etape . Dintre ele , câteva interesează în mod
deosebit SSM , constituind în esenţă şi măsuri de prevenire a producerii accidentelor şi
îmbolnăvirilor profesionale .
• Raţionalizarea circulaţiei obiectelor muncii , prin găsirea unor soluţii care
să asigure , pe lângă reducerea lungimii traseelor , eliminarea întoarcerilor în flux şi a
încrucişărilor , reducerea numărului şi duratei transporturilor , evitarea supra-
aglomerărilor unor locuri de muncă şi a perioadelor de aşteptere , în vederea prelucrării
( aşa numitele locuri înguste ale procesului de producţie ) , a coliziunii dintre sau între
obiecte ( respectiv mijloace de transport ) şi diferiţi executanţi , înlocuirea transportului
manual cu cel mecanizat , automatizat , cibernertizat etc.
• Amplasarea optimă a locurilor de muncă , astfel încât să se realizeze un
circuit raţional în prelucrarea diferitelor repere , evitarea acţiunii factorilor de risc proprii
mijloacelor de producţie şi mediului de muncă de la un anumit loc de muncă asupra
executanţilor de la locurile de muncă în vecinate etc.
• Raţionalizarea activităţii executantului , prin reducerea duratei ciclului de
muncă şi ocuparea optimă a lucrătorului .
286
Punctul de pornire în acestă etapă îl constituie analiza mişcărilor executantului .
Modul de executare a mişcărilor determină direct consumul de energie şi , deci , gradul
de oboseală în procesul muncii . Scopul analizei îl constituie eliminarea mişcărilor
inutile , reducerea distanţelor pe care se execută acestea , raţionalizarea direcţiei şi
succesiunii de execuţie a mişcărilor . În final trebuie să se obţină , simultan , înlăturarea
cauzelor ce conduc la apariţia şi accentuarea prematură a oboseli , ca şi reducerea
consumului de timp de muncă.
Selectarea metodelor de muncă în urma analizei mişcărilor executanţilor ( prin
procedee specifice , cum ar fi : graficul mişcării mâinilor ; sinograma mişcării mâinilor ;
ciclograma mişcării mâinilor ; cronociclograma , filmograma , normativele de timp pe
mişcări ) se va baza nemijlocit pe aplicarea cât mai fidelă a principiilor ergonomice
fundamentale şi suplimentare ale economiei de mişcări .
288
• În condiţiile prevăzute de funcţionare , poziţiile jenante , oboseala şi con-
strângerile psihice ale operatorului trebuie să fie reduse la minim , conform regulilor
ergonomice .
• Producătorul trebuie să ţină seama de exigenţele impuse operatorului de
utilizarea necesară sau previzibilă a mijloacelor de protecţie individuală .
Rezultatul aplicării principiilor protecţiei integrate – securitatea integrată se
poate exprima cantitativ ( de exemplu , probabilitatea apariţiei riscului “ X “ trebuie să
fie inferioară …. ) sau calitativ ( de exemplu , pentru ca să fie posibilă acţiunea factorului
de risc “ X “ este necesar ca cel puţin două dintre sistemele de protecţie sa nu
funcţioneze ) .
În prezent , noţiunea de protecţie integrată a început să fie extinsă la sistemele
de muncă în ansamblu , în principal datorită a două realităţi obiective :
- apariţia unor sisteme de muncă ( în special în centralele nucleare , îndustria
chimică de armament etc.) la care gravitatea potenţială a riscurilor este extrem de mare ,
în special accidentele produse în cadrul lor reprezentând pierderi masive de vieţi
omeneşti şi daune materiale considerabile ;
- rezultatele cercetărilor economice , care au demonstrat fără echivoc eficienţa
economică mărită în cazul aplicării principiilor şi măsurilor de securitate a muncii din
faza premergătoare intrării în funcţiune a unui nou sistem de muncă.
Realizarea protecţiei integrate presupune conceperea , realizarea şi selecţio-
narea pentru un sistem de muncă numai a acelor elemente care satisfac integral
criteriile de securitate a muncii şi stabilirea din faza premergătoare intrării sale în
funcţiune a tuturor măsurilor care să menţină nivelul de securitate iniţial .
289
XVIII. IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC DE ACCIDENTARE
ŞI DE ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ
291
Ponderea acestor secvenţe în structura diferitelor posturi de muncă sau a unuia
şi aceluiaşi post, în perioade de timp diferite, poate varia , dar prezenţa tuturor este
obligatorie.
Modul cum executantul realizează aceste secvenţe defineşte comportamentul
său de muncă – totalitatea faptelor, actelor, reacţiilor ( motorii , verbale , afective ) prin
care o persoană răspunde solicitărilor sarcinii de muncă .
Din punctul de vedere al securităţii muncii , distingem un comportament
normal, care nu conduce la periclitarea sănătăţii sau integrităţii anatomo-funcţionale a
executantului şi un comportament inadecvat, care poate favoriza sau declanşa un
accident sau o îmbolnăvire profesională .
Operaţia este cea mai mică unitate a muncii şi este subordonată sarcinii; se
poate caracteriza în raport cu:
- conţinutul – obiecte , reguli , procedee , obiective ;
- structura – modul de organizare a elementelor componente ;
- cerinţe impuse – ansamblul condiţiilor care trebuiesc respectate de
operator pentru a atinge obiectivele muncii ( para-
metrii acţiunii : viteză, precizie, adecvare la reguli ).
293
♦ Factorii de natură mecanică sunt reprezentaţi de :
∗ Mişcările periculoase. Statisticile arată că cele mai multe accidente
de muncă având cauze de natură obiectivă se datorează organelor în mişcare ale
maşinilor. În funcţie de rolul lor în cadrul procesului de muncă , mişcările maşinilor, ale
mecanismelor, organelor de maşini, pieselor etc. pot fi:
funcţionale :
- normale în intervalul de timp de funcţionare , fără restricţii în legătură cu
declanşarea , întreruperea , dozarea vitezei ;
- cu pericolul autodeclanşării contraindicate ( autopornire prin auto-aprindere ,
contact electric etc.; prin acţionarea involuntară sau din greşeală ) ;
- cu pericolul întreruperii imprevizibile ;
- cu momente de pericol în cazul în care nu pot fi sau nu sunt controlate în
sensul declanşării , întreruperii sau dozării vitezei ;
nefuncţionale : devieri de la traiectoriile normale ; recul ; balans ; şocuri
la pornire sau oprire; desprinderea şi proiectarea de corpuri, particule; ruperea
unui element de legătură, desprinderea, desfacerea unei legături.
Toate aceste categorii de mişcări constituie surse potenţiale de accidentare,
putând produce vătămări sub formă de striviri, tăieturi, contuzii, străpungeri etc.
Prin urmare , riscurile mecanice sunt reprezentate , în general , de purtătorii de
energie cinetică ai unui echipament tehnic , respectiv de elementele aflate în mişcare ale
acestuia , numite elemente periculoase.
Accidentarea se produce prin contactul executantului cu un element periculos.
Spaţiul situat în interiorul sau împrejurul unui echipament tehnic în care prezenţa
oricărei persoane o expune pe aceasta riscului de accidentare mecanică este numit
zonă de risc mecanic sau zonă de pericol mecanic.
Zonele de pericol mecanic pot avea configuraţiile cele mai diverse.
Mişcările (elementelor mobile ) desfăşurate în zonele de pericol mecanic au fost
denumite mişcări periculoase. Ele se manifestă în cazul mişcării de rotaţie ale unui
singur element , ale mai multor elemente, al mişcărilor de translaţie şi al celor
combinate.
Dintre parametrii care pot determina caracterul periculos menţionăm :
- valorile ridicate ale turaţiilor sau vitezelor de translaţie ale elementelor în
mişcare ;
- masele mari ale elementelor aflate în mişcare ;
- valorile momentelor de torsiune ;
- valorile forţelor de acţionare ale elementelor în mişcare ;
- amplitudinea mişcărilor ;
- forma şi rugozitatea suprafeţelor elementelor aflate în mişcare ;
- modul de fixare a pieselor aflate în rotaţie ;
- distanţa între partea rotitoare şi partea fixă ;
- distanţa minimă dintre partea mobilă şi partea fixă ;
- jocul componentelor ;
- dimensiunile deschiderilor etc.
Caracteristicile enumerate, precum şi altele asemănătoare , trebuie considerate,
analizate şi apreciate , de la caz la caz , pentru fiecare element mobil al echipamentului
tehnic , precum şi pentru zonele de pericol mecanic.
Un sistem material scos din poziţia de echilibru , prin aplicarea sau suprimarea
unei forţe , începe să se mişte. Dacă mişcarea sistemului faţă de starea de referinţă este
alternativă , aceasta se numeşte vibraţie sau oscilaţie.
295
Vibraţiile întâlnite în tehnică sunt variate şi pot fi clasificate după mai multe
criterii.
• După forţele care acţionează în timpul mişcării sistemului material:
296
În toate cazurile are loc o creştere a radiaţiei calorice , suficient de mare pentru
a provoca aprinderea îmbrăcămintei exterioare a conductorului. În funcţie de celelalte
condiţii de muncă ( mai ales dacă sunt prezente în cantitate mare substanţe inflamabile
sau explozive ) se produc incendii şi / sau explozii.
Curentul electric, în calitate de factor de accidentare in muncă, poate provoca
două tipuri de leziuni:
- electrotraumatismul, care constă în arsuri şi metalizări ale pielii datorate
căldurii dezvoltate de arcul electric format la punctele de contact sau la trecerea
curentului electric;
- electrocutarea, respectiv trecerea curentului electric prin organism.
298
Substanţele explozive se descompun sub acţiunea temperaturii , cu formare de
cantităţi mari de gaze. Numeroase substanţe , în contact cu aerul , formează amestecuri
explozive.
Amestecurile explozive sunt caracterizate de limite de explozie – superioare şi
inferioare – care reprezintă cantitatea maximă , respectiv minimă , de substanţă ,
exprimată în procente , care formează cu aerul un amestec exploziv.
302
Concepţiile şi obiceiurile din cadrul unei colectivităţi , precum şi modul cum
apreciază grupul respectiv riscul , determină într-o măsură foarte mare comportamentul
sub aspectul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Relaţiile care se stabilesc între membrii implicaţi în realizarea unui proces de
producţie , atât pe orizontală cât şi pe verticală , alcătuiesc “ mediul social ” sau “
ambianţa socială ” de muncă.
Factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională proprii mediului
social de muncă sunt de natura relaţiilor interumane.
Climatul social neadecvat sub raportul securităţii şi sănătăţii în muncă este
caracterizat de : relaţii primare şi competenţe necorespunzătoare nivelurilor de
responsabilitate , structură comunicaţională defectuoasă , neconcordanţe între relaţiile
formale şi informale etc. .
Relaţiile primare necorespunzătoare se manifestă prin perturbări şi
întreruperi de relaţii între membrii colectivităţii , formal asimilate , ceea ce are drept
consecinţă faptul că echipa de muncă , în calitate de formaţie socială , nu mai
funcţionează în conformitate cu scopul său .
303
XIX. EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI DE
ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ
1. CONSIDERAŢII GENERALE
305
Ţinând seama de cele două considerente , pentru a identifica indicatorii prin
care poate fi evaluată securitatea şi sănătatea în muncă vom reveni la semnificaţia
acestei din urmă noţiuni.
În limbajul uzual, securitatea este definită ca faptul de a fi la adăpost de orice
pericol , iar riscul – posibilitatea de a ajunge într-o primejdie , pericol potenţial.
Dacă luăm în considerare sensurile uzuale ale termenilor “securitate” şi “ risc ”,
teoretic se poate defini securitatea muncii drept starea sistemului de muncă în care
riscul de accidentare şi îmbolnăvire profesională este zero.
Prin urmare , securitatea şi riscul sunt două categorii abstracte , contrare , care
definesc două stări care se exclud reciproc.
În realitate , nu se pot atinge asemenea stări cu caracter absolut. Nu există
sistem în care să fie exclus complet pericolul potenţial de accidentare sau îmbolnăvire ;
apare întotdeauna un risc “ rezidual ”, fie şi numai datorită imprevizibilităţii acţiunii
omului. Dacă nu se fac intervenţii corectoare pe parcurs , riscul rezidual creşte , pe
măsură ce elementele sistemului de muncă se degradează prin “ îmbătrânire ”.
În consecinţă, sistemele pot fi caracterizate prin “ niveluri de securitate ”,
respectiv prin “ niveluri de risc ”, ca indicatori ai stărilor de securitate / risc.
Definind securitatea ca o funcţie de risc y = f(x) , unde y = 1/x, se poate afirma
că un sistem va fi cu atât mai sigur cu cât nivelul de risc va fi mai mic, şi reciproc.
Astfel, dacă riscul este zero, din relaţia dintre cele două variabile rezultă că securitatea
tinde către zero.
Dată fiind relaţia risc – securitate, evaluarea securităţii (muncii) în cadrul
sistemelor de muncă se poate face fie direct, prin intermediul indicatorului “ nivel de
securitate ”, fie indirect , cu ajutorul indicatorului “ nivel de risc ”.
Deoarece nu sunt mărimi fizice , stabilirea indicatorilor care caracterizează
securitatea nu este suficientă pentru realizarea evaluării. Este necesară şi o metodă
care să permită exprimarea lor într-o valoare absolută sau relativă , în baza corelaţiei
dintre indicator şi starea sistemului.
+∞
SECURITATE
y = f (x)
y=1/0 +∞
y=1/+∞ 0
+∞
RISC
307
gravitatea evenimentului , trebuie să admitem că acelaşi risc poate fi definit prin
combinaţii diferite frecvenţă – gravitate .
Într-adevăr , putem să reprezentăm un anumit risc în funcţie de gravitatea şi
probabilitatea de producere a consecinţelor prin suprafaţa unui dreptunghi F1, dezvoltat
pe verticală ; dar aceeaşi suprafaţă poate fi exprimată şi printr-un pătrat F2 sau printr-un
dreptunghi F3 , extins pe orizontală( fig. 1.) . În toate cele trei cazuri suprafaţa care
semnifică riscul este la fel de mare. În consecinţă, putem atribui unor cupluri “ gravitate
– probabilitate “ diferite acelaşi nivel de risc.
Dacă unim cele trei dreptunghiuri printr-o linie trasată prin vârfurile care nu
sunt pe axele de coordonate , obţinem o curbă cu alură de hiperbolă , care descrie
legătura dintre cele două variabile : gravitate – probabilitate.
Pentru reprezentarea riscului funcţie de gravitate şi probabilitate, standardul
CEN – 812 / 85 defineşte o astfel de curbă drept “ curbă de acceptabilitate a riscului ”.
Ea permite diferenţierea între riscul acceptabil şi cel inacceptabil. Astfel, riscul
de producere a unui eveniment A , cu consecinţe grave , dar frecvenţă foarte mică ,
situat sub curba de acceptabilitate , este considerat acceptabil , iar riscul evenimentului
B, cu consecinţe mai puţin grave, dar cu o probabilitate mai mare de apariţie, ale cărui
coordonate se situează deasupra curbei, este inacceptabil ( fig. 2.) .
3
F1
F2
1
F3
x
1 2 3 4
Fig. 1. Reprezentarea grafică a echivalenţei riscurilor caracterizate prin
cupluri diferite de gravitate - probabilitate
De exemplu , în cazul unei centrale atomice se iau aşa măsuri , încât riscul unui
eveniment nuclear, fie el riscul evenimentului A , caracterizat printr-o gravitate extremă
a consecinţelor, prezintă o probabilitate de producere extrem de mică : activitatea este
considerată sigură şi riscul acceptat de către societate. Dacă riscul evenimentului B
este cel de accident rutier , deşi consecinţele sale sunt mai puţin grave , probabilitatea
308
de producere este atât de mare , încât locul de muncă al şoferului este considerat
nesigur.
Existenţa insecurităţii într-un sistem de muncă este datorată prezenţei
factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională. Aceştia din urmă se
diferenţiază între ei prin consecinţele pe care le poate avea acţiunea lor asupra
executantului, respectiv prin gravitatea vătămării şi probabilitatea ca ea să se producă
într-un anumit interval de timp.
Curba C = X ● Y
Riscul evenimentului B
ACCEPTABIL
Probabilitatea – X
309
∗ Evaluarea postaccident ( „ a posteriori ” ). Acest mod de evaluare permite
aprecierea gradului de securitate a muncii al unui sistem de producţie exclusiv pe baza
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în sistemul respectiv într-o
anumită perioadă de timp.
Metodele de evaluare utilizate, denumite în literatura de specialitate şi „ metode
a posteriori ”, se bazează pe analiza statistică a accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale , iar criteriile de evaluare folosite sunt ratele morbidităţii prin accident sau
boală profesională , respectiv indicii de frecvenţă şi gravitate .
Deşi diferă în ceea ce priveşte forma de la o ţară la alta , analizele statistice
cuprind , în esenţă , următoarele etape :
- completarea formularelor tip de înregistrare a accidentelor şi bolilor profesionale ;
- centralizarea datelor de pe formulare ;
- verificarea completării corecte ;
- prelucrarea automată a datelor ;
- prezentarea rezultatelor.
Datele cuprinse în formularele tip sunt grupate , de regulă , astfel :
- localizarea teritorială , administrativă , economică şi în timp a accidentului
sau a bolii profesionale;
- identitatea victimei: vârstă, sex, meserie, vechime în muncă , vechime în
meserie, vechime la locul de muncă ;
- ramura de activitate ;
- felul activităţii ;
- agentul material care a produs leziunea ( afecţiunea ) ;
- cauzele principale şi favorizante ;
- leziunea ( vătămarea ) produsă ;
- localizarea leziunii.
Pentru evaluarea comparativă a gradului de securitate a muncii în sistemul
analizat se utilizează două categorii de indicatori statistici : absoluţi şi relativi.
311
În practică, controalele şi verificările se realizează în cadrul inspecţiilor
specializate , pe baza unor metodologii.
Nivelurile de aplicare pot fi : întreprindere (unitate economică) ; secţie sau
atelier ; loc de muncă ; instalaţie, maşină ; risc deosebit.
Indiferent de nivelul de aplicare , procedurile utilizate sunt apropiate ca
principiu ( constatarea deficienţelor în raport cu norma ) , dar diferă de la o ţară la alta
prin gradul de formalizare. Instrumentul minim necesar pentru control este un
chestionar care să înregistreze , de o manieră mai mult sau mai puţin detaliată ,
punctele-cheie care trebuie observate şi un sistem de referinţă ( prevederile legale ).
Funcţie de nivelul de aplicare , tematica verificărilor şi controalelor , respectiv
conţinutul chestionarelor este diferit.
La nivelul întreprinderii, controalele şi verificările iau în considerare
următoarele aspecte:
- examinarea riscurilor comune diferitelor secţii şi ateliere ;
- repartiţia riscurilor pe secţii şi ateliere ;
- identificarea secţiilor sau atelierelor care necesită analize mai
aprofundate ;
- analiza posibilităţilor întreprinderii de a realiza cerinţele de securitate
a muncii ;
- stabilirea priorităţilor în privinţa măsurilor generale de prevenire .
În practică, aceste operaţii se realizează adesea în mod empiric, experienţa
inspectorilor sau a inginerilor de securitate compensând lipsa de metodă.
Chestionarele utilizate sau ghidurile pentru inginerii de securitate au caracter
local şi rareori pot fi generalizate.
Un astfel de ghid ( Thony, Franţa, 1986 ) cuprinde şase grupe de riscuri posibile
( comune întreprinderii ) :
- riscuri de incendiu ( depistarea zonelor periculoase , a sectoarelor vulne-
rabile , a tipurilor de incendii posibile ) ;
- riscuri electrice (identificarea materialelor şi dispozitivelor care necesita
măsuri de prevenire specifice) ;
- riscuri legate de circulaţia oamenilor şi a maşinilor ( amplasarea locurilor
de muncă , gradul de încărcare a maşinilor , starea căilor de acces ,
iluminatul locurilor de muncă etc. ) ;
- riscuri în activităţile de manipulare şi depozitare a materialelor ;
- riscuri de poluare ( noxe chimice , zgomot , vibraţii, radiaţii etc. ).
Completarea chestionarelor permite inventarierea locurilor de muncă
periculoase, respectiv a riscurilor existente. Cu ajutorul unui plan al întreprinderii , se
trece apoi la evidenţiere riscurilor pe secţii şi ateliere , stabilindu-se locurile de muncă
care necesită o analiză mai aprofundată. La identificarea acestora se au în vedere
situaţiile statistice ale accidentelor de muncă , respectiv ale bolilor profesionale deja
înregistrate în activităţile respective.
În final , pe baza analizei efectuate se întocmeşte o fişă de apreciere a acţiunilor
de prevenire în domeniul securităţii muncii , care constituie un instrument de evaluare
şi de orientare. Cu titlu de exemplificare , prezentăm în tabelul 1 conţinutul unei astfel
de fişe (Thony C., Vieux N.- Practique des visites d’entreprises et des etudes de postes,
France-Selection, 1986).
312
Tabelul .1
Acţiuni în
Nr. Domenii Gradul de Acţiuni Propuneri de
curs de
crt. prioritare prioritate realizate noi proiecte
desfăşurare
1. Securitatea maşinilor
2. Riscuri chimice
Riscuri de incendiu şi
3.
explozie
4. Riscuri electrice
Securitatea circulaţie
5.
uzinale
Manipularea şi depo-
6.
zitarea
7. Protecţie individuală
313
Cu titlu de exemplu , în tabelul 2 se prezintă structura şi conţinutul unei grile de
analiză a riscurilor la o maşină sau instalaţie , utilizată în Franţa în cadrul controalelor şi
verificărilor de securitate a muncii ( nivelul mediu de detaliere , Lefevre, 1986 ) .
Tabelul 2
Riscuri termice
- puncte cu temperaturi extreme (cald- rece)
4
- incendiu
- explozie
Riscuri electrice
- conductor neizolat
5
- contact direct
- electricitate statică
Risc pneumatic
6
( aer comprimat )
Risc hidraulic
7
( lichide sub presiune )
8 Alte riscuri
314
Un exemplu de fişă de control al riscurilor mecanice într-un atelier al unei uzine
constructoare de maşini este prezentat în tabelul 3 .
Tabelul 3
APRECIERE
Nr.
RISCURI MECANICE DA INSUFI- OBSER-
crt. NU
CIENT VAŢII
0 1 2 3 4 5
În primul caz este vorba de întreprinderi (secţii , ateliere etc.) în care securitatea
muncii este precară , aşa încât analize de tipul controalelor şi verificărilor sunt
suficiente pentru depistarea riscurilor majore.
Cel de-al doilea caz se referă la întreprinderile puternic mecanizate şi
automatizate , când controalele şi verificările de rutină permit menţinerea unor niveluri
de risc scăzute.
Deşi nu şi-au pierdut total interesul, controalele şi verificările , aşa cum se
efectuează ele în prezent , oferă posibilităţi reduse de evaluare şi prevenire.
Principalele lor limite pot fi sintetizate astfel:
-factorul tehnic (deficienţele maşinilor, instalaţiilor, dispozitivelor ) este luat în
considerare cu preponderenţă ;
-deficienţele de proiectare , de stabilire şi repartizare a sarcinii de muncă ,
precum şi erorile umane nu sunt surprinse ;
-riscurile sporadice şi cele datorate unor vicii ascunse ale elementelor
implicate în procesul de muncă nu sunt tratate ;
-analizele sunt de ordin general, iar evaluarea nivelului de securitate este pur
calitativă ;
-metodele de lucru sunt puţin sau deloc participative ;
-concluziile , sugestiile şi propunerile reieşite în urma controalelor şi
verificărilor au menirea de a evalua şi corecta doar situaţiile limită , cazurile
extreme , evidente .
316
Tabelul 4
Lista acţiunilor periculoase
Încărcarea, transportul şi
7. depozitarea fără respectarea Transportul sarcinilor fără a fi suficient ancorate.
regulilor prescrise
317
instrumente de lucru şi evaluare mai bune decât cele utilizate în cadrul controalelor şi
verificărilor de rutină .
Principalele lor dezavantaje şi limite , decelabile prin prisma progreselor
recente în domeniu , se referă la următoarele aspecte :
- se axează pe operator ( acţiunile operatorului , comportamentul lui în
general ) ;
- folosesc ca model de referinţă în evaluare comportamentul sigur , mărime
dialectică , greu de cuantificat ;
- au nivel de aplicare optim: loc de muncă, operator; posibilităţi de extindere
la sisteme mai complexe în întreprinderi în care predomină munca manuală ( tip
taylorist ) ;
- sunt descriptive, non-participative , iar evaluările sunt calitative.
Tabelul 5
COMPORTAMENTE
DETALIERE
PERICULOASE
318
∗ Metode bazate pe teoria fiabilităţii. Teoria fiabilităţii datează din jurul anului
1930. Ea s-a constituit ca disciplină aparte , urmărind evoluţia noţiunii de „ rată de
deficienţă ”, ca instrument de evaluare şi comparare a evenimentelor petrecute ulterior ,
prin introducerea probabilităţilor , rolul său a crescut datorită capacităţii de a furniza
rezultate previzionate ( înainte de producerea evenimentelor ).
În jurul anilor 1960 , extinderea principiilor teoriei fiabilităţii de la studiul
sistemelor electronice spre cele mecanice , hidraulice sau electrice , a condus la
dezvoltarea sau adaptarea unor metode de analiză şi evaluare sistematică a riscurilor.
Cele mai cunoscute sunt :
320
în vederea asigurării calităţii, inclusiv a calităţii de protecţie şi elaborarea unui plan de
mentenanţă.
321
Mai mult, oricât de bine ar fi selectat executantul , comportamentul său rămâne
aleatoriu, fiind dependent de variabilele stării sale de moment. Rezultatul este că
niciodată nu se poate afirma că nu va face nici o greşeală generatoare de accidente /
îmbolnăviri.
În consecinţă , fiecare sistem real se caracterizează printr-o abatere mai mare
sau mai mică de la starea ideală de securitate ( inclusiv de sănătate ) a omului , abatere
care variază în timp , în funcţie de starea , de evoluţia elementelor componente ale
sistemului.
Pentru ca totuşi să se realizeze în cât mai mare măsură securitatea muncii ,
această adevărată axiomă impune îndeplinirea a trei obiective :
- cunoaşterea permanentă a mărimii abaterii ;
- stabilirea unei dimensiuni maximum acceptabilă a abaterii de la starea ideală;
- corectarea dimensiunii abaterii , respectiv aducerea ei la limita maximum
acceptabilă , prin măsuri de prevenire şi protecţie.
În consecinţă , o activitate eficientă de protecţie a omului la nivelul unui sistem
oarecare de muncă va necesita , din partea proiectantului sistemului de MSSM,
parcurgerea mai multor etape , care în linii mari sunt următoarele :
- stabilirea dimensiunii abaterii sistemului de la starea ideală ;
- analiza modului în care se produce abaterea identificată ;
- stabilirea măsurilor care pot aduce sistemul cel puţin la limita maxim
aceptabilă a abaterii ;
- aplicarea măsurilor ;
- determinarea noii dimensiuni a abaterii, obţinute în urma aplicării măsurilor.
Stabilirea dimensiunii abaterii înseamnă de fapt că se realizează o “ evaluare a
securităţii muncii ”, adică se apreciază sau se determină valoarea , dimensiunea reală a
acestei stări.
Evaluarea unui fenomen sau a unei stări necesită găsirea unei corelaţii între
fenomenul sau starea respectivă şi un indicator căruia să i se poată atribui sau calcula o
dimensiune.
O a doua idee care trebuie reţinută este aceea că aprecierea dimensiunii unui
fenomen sau a unei stări se poate face direct sau prin intermediul fenomenului / stării
contrare : mărimea absenţei unui lucru oferă o imagine exactă asupra a cât există din
lucrul respectiv.
Ţinând seama de cele două considerente , pentru a identifica indicatorii prin
care poate fi evaluată securitatea şi sănătatea în muncă vom reveni la semnificaţia
acestei din urmă noţiuni.
În limbajul uzual, securitatea este definită ca faptul de a fi la adăpost de orice
pericol , iar riscul – posibilitatea de a ajunge într-o primejdie , pericol potenţial.
Printre primele proceduri care trebuie stabilite drept acţiuni obligatorii pentru
managementul securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul unei firme se înscriu cele care
permit identificarea obiectivă a surselor generatoare de factori de risc de accidentare şi
îmbolnăvire profesională, ca şi evaluarea riscului pe care îl pot induce .
Cele mai indicate sunt metodele de analiză cu ajutorul cărora se pot stabili ,
încă din faza de concepţie / proiectare a echipamentelor tehnice şi a tehnologiilor , atât
elementele de substrat cauzal al accidentelor şi bolilor profesionale , cât şi măsurile
preventive corespunzătoare .
322
Principiul acestor proceduri îl reprezintă depistarea posibilelor defecte care pot
să intervină pe parcursul duratei de viaţă a mijloacelor de muncă , respectiv a
disfuncţiilor proceselor , potenţial generatoare de situaţii periculoase , precum şi
stabilirea soluţiilor conceptuale care să asigure eliminarea sau contracararea lor .
Aşa cum am arătat anterior există mai multe metode de analiză pe care nu ne
propunem să le dezvoltăm în acest curs . Cu toate acestea în continuare vom face o
prezentare ( relativ sumară ) a metodei AMDEC ( Analiza Modurilor de Defectare , a
Efectelor şi Criticităţii lor ) .
Metodele de analiză pot fi folosite nu numai în faza de concepţie / proiectare , ci
şi la recepţia , punerea în funcţiune , exploatarea utilajelor , instalaţiilor etc. şi aplicarea
proceselor . De asemenea , sunt utile pentru certificarea echipamentelor tehnice din
punctul de vedere al conformităţii cu cerinţele de securitate şi sănătate în muncă ,
putând fi aplicate atât de către producător , cât şi de către utilizator .
- determinarea limitelor ET ;
- identificarea şi evaluarea pericolelor ;
- evaluarea riscurilor .
Pe baza rezultatelor aprecierii trebuie să fie posibilă alegerea măsurilor de
securitate cele mai adecvate .
Pornind de la considerentele întâlnite în literatura de specialitate şi de la
un model teoretic propriu al genezei accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale, în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia
Muncii Bucureşti s-a pus la punct o metodă de evaluare a nivelului de securitate
a muncii într-un sistem de muncă ( loc de muncă ) pe baza evaluării riscurilor de
accidentare şi / sau îmbolnăvire profesională .
Această metodă o vom analiza atât sub aspect teoretic , cât şi practic printr-un
exemplu concret din industria de prelucrare a ţiţeiului , ramură cu potenţial
accidentogen foarte ridicat .
323
Aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator ( FIŞA
LOCULUI DE MUNCĂ ) , care cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă ,
sector, secţie sau întreprindere şi măsurile de prevenire propuse.
Fişa locului de muncă astfel întocmită constituie baza fundamentării
programului de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale
pentru sistemul analizat.
324
4.3.3. MOD DE APLICARE
Procedura de lucru
a. Constituirea echipei de analiză şi evaluare reprezintă primul pas în
aplicarea metodei. Echipa va fi condusă de un evaluator abilitat şi anume
instruit şi va cuprinde specialişti în domeniul securităţii muncii ( din unitate şi
inspecţia de specialitate a statului ) şi tehnologi , buni cunoscători ai preceselor
de muncă analizate , reprezentanţi ai patronatului şi sindicatelor , medicul de
medicina muncii , responsabilul laboratorului de toxicologie uzinală etc.
Înainte de începerea activităţii membrilor echipei trebuie să li se prezinte ,
în detaliu , metoda de evaluare , instrumentele utilizate şi procedurile concrete
de lucru.
De asemenea, este necesară o minimă documentare prealabilă asupra
locurilor de muncă şi proceselor tehnologice care urmează a fi analizate şi
evaluate.
b. Descrierea sistemului de analizat este o etapă în care se efectuează
analiza detaliată a locului de muncă urmărind :
- identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi a modului său
de funcţionare ;
- precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine
executantului în sistem ;
- descrierea condiţiilor de mediu existente ;
- precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a
sistemului .
325
Pentru determinarea consecinţelor posibile ale acţiunii factorilor de risc
se utilizează lista din anexa 2. Gravitatea consecinţei astfel stabilite se apreciază
pe baza scalei de cotare din anexa 3 , elaborată în conformitate cu prevederile
legale ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei .
Informaţii importante pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii
consecinţelor posibile se obţin din statisticile accidentelor de muncă şi
bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă
similare.
Pentru determinarea frecvenţei consecinţelor posibile se foloseşte scala
de cotare tot din anexa 3 . Încadrarea în clasele de probabilitate se face după
ce se stabilesc , pe bază statistică sau de calcul, intervalele la care se pot
produce evenimentele ( zilnic , săptămânal , lunar, anual etc.).
Intervalele respective se transformă ulterior în probabilităţi exprimate prin
număr de evenimente posibile pe oră.
Rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila
de evaluare a riscurilor ( anexa 4 ) şi se înscrie în Fişa locului de muncă ( anexa 6 ).
Cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc / securitate ( anexa 5 )
se determină aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte. Se obţine
astfel o ierarhizare a dimensiunii pericolelor la locul de muncă, ceea ce dă
posibilitatea priorizării măsurilor de prevenire şi protecţie , în funcţie de factorul
de risc cu dimensiunea cea mai mare.
n în care:
Σ Ri x ri Nr = nivelul de risc global pe loc de muncă ;
i=1 Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc " i “ ;
Nr =
n
Σ ri ri = rangul factorului de risc " i" ;
i=1 n = numărul factorilor de risc identificaţi la locul de
muncă.
326
riscurilor evaluate, conform " Scalei de încadrare a nivelurilor de risc / securitatea
muncii ", în ordinea:
7-1 dacă se operează cu nivelul de risc ;
1-7 dacă se operează cu nivelul de securitate .
De asemenea , se va ţine seama de ordinea ierarhică generică a măsurilor
preventive , respectiv:
- măsuri de prevenire intrinsecă ;
- măsuri de protecţie colectivă ;
- măsuri de protecţie individuală .
327
Anexa .1
A. EXECUTANT
ACŢIUNI GREŞITE
1.1. Executarea defectuoasă de operaţii
- comenzi
- manevre
- poziţionări
- fixări
- asamblări
- reglaje
- utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.
1.3. Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
- pornirea echipamentelor tehnice
- întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice
- alimentarea sau oprirea alimentării cu energie ( curent electric , fluide energetice etc. )
- deplasări , staţionări în zone periculoase
- deplasări cu pericol de cădere :
● de la acelaşi nivel : - prin dezechilibrare
- alunecare
- împiedicare
● de la înălţime : - prin păşire în gol
- prin dezechilibrare
- prin alunecare
OMISIUNI
2. 2.1. Omiterea unor operaţii
2.2. Neutralizarea mijloacelor de protecţie
328
B.
C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
1.2. Suprafeţe sau contururi periculoase: înţepătoare, tăioase, alunecoase, abrazive, adezive
1.3. Recipiente sub presiune
1.4. Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice
329
FACTORI DE RISC TERMIC
2.1. Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor
2. 2.2. Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor
2.3.Flăcări , flame
330
1.11. Radiaţii
1.11.1. Electromagnetice:
- infraroşii
- ultraviolete
- microunde
- de frecvenţă înaltă
- de frecvenţă medie
- de frecvenţă joasă
- laser
1.11.2. Ionizante: alfa, beta, gamma
1.13. Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări, surpări,
prăbuşiri de teren sau
copaci, avalanşe, seisme etc.)
2.2. Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
331
Anexa 2
LISTA DE CONSECINŢE POSIBILE ALE AFECŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
( LEZIUNI ŞI VĂTĂMĂRI ALE INTEGRITĂŢII Şi SĂNĂTĂŢII ORGANISMULUI UMAN )
LOCALIZAREA CONSECINŢELOR
Aparat cardiovascular
Aparat respirator
Sistem muscular
Aparat digestiv
Coloana vertebrală
Cutie craniana
Membru
Cutie toracică
Sistem nervos
Aparat renal
Membru
Tegument
Ureche
Abdomen
Multiplă
Nr. Consecinţe posibile superior inferior
crt.
Ochi
Nas
Braţ Palmă
Externă
Internă
Coapsă
Gambă
Picior
Antebraţ Degete
D S D S
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
Plagă - tăietură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
1
- înţepătură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
2 Contuzie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
3 Entorsă - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - - -
4 Strivire x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
5 Fractură x x - - - - - - x x x x x x x - - x - - - x
Arsură - termică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
6
- chimică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
7 Amputaţie - - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - x
332
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
333
Anexa 3
Clase de gravitate
Gravitatea consecinţelor
Consecinţe
- consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă previzibilă până la 3 zile
1 NEGLIJABILE calendaristice ( vindecare fără tratament ) .
- consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă de 3 – 45 zile care necesită
2 MICI tratament medical .
- consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă între 45 şi 180 de zile care
3 MEDII necesită tratament medical şi prin spitalizare .
- consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă de maxim 50% -
4 MARI invaliditate de gradul III .
- consecinţe ireversibile cu pierdere de 100% a capacităţii de muncă , dar cu posibilitate de
5 GRAVE autoservire , de autoconducţie sau de orientare spaţială – invaliditate de gradul II ; uzura
prematură a organismului cu reducerea duratei de viaţă .
- consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de muncă , a capacităţii de
6 FOARTE GRAVE autoservire, de autoconducţie sau de orientare spaţială – invaliditate de gradul I .
7 MAXIME - deces
Clase de probabilitate
Probabilitatea consecinţelor
( frecventa probabila de producere a consecintelor)
Evenimente
EXTREM Probabilitatea de producere a consecinţelor extrem de mică
1
DE RARE P > 10 ani
Probabilitatea de producere a consecinţelor foarte mică
2 FOARTE RARE
5 ani < P < 10 ani
Probabilitatea de producere a consecinţelor mică
3 RARE
2 ani < P < 5 ani
Probabilitatea de producere a consecinţelor medie
4 PUŢIN FRECVENTE
1 an < P < 2 ani
Probabilitatea de producere a consecinţelor mare
5 FRECVENTE
1 lună < P < 1 an
334
Anexa 4
CLASE DE PROBABILITATE
1 2 3 4 5 6
Extrem de rar
Puţin frecvent
Foarte rar
Frecvent
frecvent
Foarte
Rar
GRAVITATE
P > 10 ani
P < 10 ani
P >1 lună
P < 1 lună
CLASE DE
P > 5ani
P < 5ani
P > 2ani
P < 2 ani
P > 1 an
P < 1 an
CONSECINŢE
6 FOARTE INVALIDITATE
( 6,1 ) ( 6,2 ) ( 6,3 ) ( 6,4 ) ( 6,5 ) ( 6, 6 )
GRAVE GRADUL I
INVALIDITATE
GRADUL II
5 GRAVE ( 5,1 ) ( 5,2 ) ( 5,3 ) ( 5,4 ) ( 5,5) ( 5,6 )
UZURĂ
PREMATURĂ
INVALIDITATE
4 MARI ( 4,1 ) ( 4,2 ) ( 4,3 ) ( 4,4 ) ( 4,5 ) ( 4,6 )
GRADUL III
ITM 45 – 180
3 MEDII ( 3,1 ) ( 3,2 ) ( 3,3 ) ( 3,4 ) ( 3,5 ) ( 3,6 )
ZILE
1 NEGLIJABILE ITM < 3 ZILE ( 1,1 ) ( 1,2 ) ( 1,3 ) ( 1,4 ) ( 1,5 ) ( 1,6 )
335
Anexa 5
2 FOARTE MIC ( 2,2 ) ( 2,3 ) ( 2,4 ) ( 3,1 ) ( 3,2 ) ( 4,1 ) 6 FOARTE MARE
3 MIC ( 2,5 ) ( 2,6 ) ( 3,3 ) ( 3,4 ) ( 4,2 ) ( 5,1 ) ( 6,1 ) ( 7,1 ) 5 MARE
4 MEDIU ( 3,5 ) ( 3,6 ) ( 4,3 ) ( 4,4 ) ( 5,2 ) ( 5,3 ) ( 6,2 ) ( 7,2 ) 4 MEDIU
6 FOARTE
( 5,6 ) ( 6,4 ) ( 6,5 ) ( 7,4 ) 2 FOARTE MIC
MARE
336
ANEXA NR. 6
CLASA CLASA
COMPONENTA FACTORII DE FORMA CONCRETA DE MANIFESTARE A CONSECINŢA NIVEL
DE DE
SISTEMULUI RISC FACTORILOR DE RISC MAXIMĂ DE
GRAVI- PROBA-
DE MUNCĂ IDENTIFICAŢI ( descriere , parametri etc) PREVIZIBILĂ RISC
TATE BILITATE
0 1 2 3 4 5 6
337
ANEXA NR. 7
0 1 2 3 4 5
338
Anexa 8
RISC ' OM Măsurile trebuie să acţioneze direct asupra sursei de factori de risc ( prevenire
intrisecă )
RISC ' OM Factorii de risc persistă , dar prin măsuri de protecţie colectivă se evită sau se
diminuează acţiunea lor asupra omului
RISC ' OM Interacţiunea dintre factorii de risc şi om se evită prin măsuri organizatorice
şi reglementări privind comportamentul
RISC ' OM Limitarea acţiunii factorilor de risc se face prin protecţia individuală
339
XX. PRIMUL AJUTOR
1. Organizarea primului ajutor la locul accidentului şi trierea accidentaţilor.
Numim urgenţe stările de alterare gravă a sănătăţii organismului, apărute în urma
acţiunii brutale a unui factor nociv asupra integrităţii corporale.
Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgenţă, care se aplică în cazuri
de accidente, intoxicaţii sau îmbolnăviri, înaintea intervenţiei cadrelor medicale de
specialitate.
Organizarea primului ajutor la locul accidentului are o deosebită importanţă
pentru salvarea accidentaţilor.
1. In primul rând se vor lua măsurile necesare pentru crearea unui climat
disciplinat prin combaterea panicii şi a aglomeraţiei din jurul accidentatului.
Concomitent cu acordarea primului ajutor, se vor lua măsuri pentru înştiinţarea celei
mai apropiate unităţi medicale
sau a „Salvării".
2. Degajarea accidentatului. Accidentatul va fi menajat la maximum. Se vor evita
gesturile brutale şi mobilizarea lui excesivă. Scoaterea accidentatului de sub dărâmături
sau din autovehiculul avariat se va face cu cea mai mare blândeţe, procedându-se la
degajare prin eliberarea metodică, la nevoie, cu sacrificarea materialelor ce îl acoperă.
Este interzisă exercitarea de tracţiuni asupra părţilor vizibile (membre, cap,
veşminte) pentru degajarea accidentatului. Uneori, pentru ridicarea corpurilor grele,
poate fi nevoie chiar de o macara.
În primul rând vor fi degajate capul, faţa şi toracele, în vederea creării posibilităţii
de a institui respiraţia artificială şi masajul cardiac extern, dacă este nevoie. Coloana
vertebrală şi capul se vor lăsa, pe cât posibil, în poziţia găsită iniţial. în timpul
mobilizării victimei se va asigura menţinerea fixă a axului cap-ceafă-torace.
Mobilizarea excesivă a accidentatului este cauza principală a declanşării şocului
şi a apariţiei unor complicaţii.
3. După degajare, victima va fi întinsă cu blândeţe pe o pătură sau pe nişte haine.
Ea va sta pe spate, cu capul aşezat mai jos decât toracele.
4. Cei accidentaţi grav sunt de obicei fără cunoştinţă. Primul gest al salvatorului
va fi să controleze respiraţia şi bătăile inimii. Datoria principală a oricărui salvator este
de a ajuta sau de a menţine aceste funcţii majore ale organismului uman.
Nu vor fi abandonaţi accidentaţii cu semne aparente de deces, deoarece, ei pot fi
salvaţi prin aplicarea rapidă a măsurilor de respiraţie artificială şi masaj cardiac extern.
Până la sosirea „Salvării" sau a personalului medico-sanitar, accidentaţii grav nu vor fi
mişcaţi sau deplasaţi în mod inutil, ci numai atât cât este nevoie pentru instituirea
măsurilor de menţinere a funcţiilor vitale (respiraţia şi bătăile inimii).
5. În funcţie de starea accidentatului, măsurile de prim ajutor se vor institui într-o
anumită ordine.
o Respiraţia artificială.
o Masajul cardiac extern.
Oprirea respiraţiei este urmată, în câteva minute, de oprirea inimii. De asemenea,
stopul cardiac este urmat repede de oprirea respiraţiei.
Viaţa accidentatului se hotărăşte în aceste prime momente, deoarece stopul
cardio-respirator neredresat determină, după 5 până la 10 minute de la instalare, leziuni
grave în organele vitale, incompatibile cu viaţa.
o Oprirea hemoragiilor.
o Pansarea rănilor.
o Imobilizarea fracturilor şi luxaţiilor.
341
De cele mai multe ori, primul ajutor decide succesul asistenţei de urgenţă şi
recuperarea accidentatului.
6. Asigurarea unui transport rapid şi netraumatizant.
În cazul în care este necesar a se acorda primul ajutor, în acelaşi timp, unui
număr mare de accidentaţi, trebuie făcut un triaj al cazurilor, în funcţie de starea
fiecăruia, astfel :
– cazurile de primă urgenţă sunt cele în care accidentatul prezintă stop cardio-
respirator, hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor
interne, plăgi mari la nivelul plămânilor, stare de şoc;
– cazurile din urgenţa a doua sunt reprezentate de accidentaţii cu hemoragii
arteriale care pot fi oprite prin garou, plăgi mari abdominale, amputaţii de membre şi
mari distrugeri osoase şi musculare, accidentaţii care şi-au pierdut cunoştinţa;
– cazurile din urgenţa a treia sunt reprezentate de accidentaţii cu traumatisme
cranio-cerebrale, vertebro-medulare şi de bazin, însoţite de fracturi şi de leziuni ale
organelor interne, fracturi deschise, plăgi profunde, hemoragii de tot felul;
– ceilalţi accidentaţi intră în categoria urgenţelor obişnuite. În funcţie de categoria
de urgenţă se acordă primul ajutor şi se asigură transportul accidentaţilor.
Pentru tratarea locală a unei răni (plăgi) se vor întreprinde următoarele acţiuni:
1. Spălarea mâinilor şi asigurarea pe cât posibil a sterilizării instrumentelor
necesare.
2. Oprirea hemoragiei cu ajutorul mijloacelor cunoscute – garou, comprese
sterile – în funcţie de intensitatea şi locul hemoragiei.
3. Controlul rănii. Rănitul va fi dezbrăcat sau se va recurge la tăierea hainelor în
zona rănii pentru a se putea aprecia locul unde se află rana, întinderea şi aspectul ei.
4. Curăţirea rănii. In rană pot rămâne deseori corpuri străine (pământ, nisip,
bucăţele de stofă, cioburi) ce trebuie înlăturate cu ajutorul unei pense sterile. Cea mai
bună curăţire a plăgii se realizează turnând pe rană apă oxigenată, soluţie 3%. În spuma
ce se ridică, se antrenează majoritatea corpilor străini ce se găsesc eventual în plagă.
5. Spălarea şi antiseptizarea rănii şi a zonei din jur. O regulă esenţială în această
acţiune este de a nu lucra dinspre zonele vecine, spre rană, pentru a nu aduce microbii
de pe pielea intactă în plagă. Rana se spală cu o soluţie de apă oxigenată 3% sau soluţie
de Rivanol 1‰. Spălarea se va face folosind o bucată de tifon sterilă. După ce se spală
rana, se trece la spălarea pielii din jur. Se face apoi o dezinfecţie a pielii, prin badijonare
cu tinctură de iod sau cu alcool. Atenţie! Niciodată nu se dă cu tinctură de iod pe rană!
6. Executarea pansamentului.
Timpul I – Dacă avem la îndemână praf de sulfamidă sau Saprosan, se poate
presăra pe plagă. In lipsa lui este de preferat să nu punem nimic pe rană. În nici un caz
nu vom pune ulei, jecozinc, unguent sulfamidat sau alte grăsimi, deoarece acestea pot fi
dăunătoare.
Timpul II – Aplicarea peste rană a câtorva comprese sterile, în aşa fel încât
suprafaţa rănii să fie complet acoperită. Dacă nu dispunem de comprese sterile putem
folosi bucăţi de cârpă curată.
Timpul III – Peste compresele sterile punem un strat nu prea gros de vată.
Timpul IV – Executarea bandajării. Un bandaj corect trebuie să respecte
următoarele reguli:
– să fie făcut cu mişcări uşoare, fără a provoca dureri;
– să acopere în întregime şi uniform rana şi o zonă de cca. 15 cm în jurul ei;
– să nu aibă excesiv de multe straturi de faşă ;
– să nu fie prea strâns pentru a nu stânjeni circulaţia sângelui în sectorul
respectiv ;
342
– să nu incomodeze rănitul.
În cazul în care rana este mică, se poate recurge la câteva fâşii de leucoplast care
să menţină pansamentul.
Dacă plaga este mare, trebuie ca accidentatul să fie transportat pe targă până la
locul acordării unui tratament de specialitate.
3. Hemoragia şi hemostaza
343
Hemoragiile externe şi cele exteriorizate sunt uşor de recunoscut. Hemoragiile
interne sunt însoţite de o serie de semne prin care se pot bănui şi diagnostica. Aceste
semne sunt: ameţeala, creşterea numărului de bătăi ale inimii pe minut, creşterea
numărului de respiraţii pe minut. Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arterială
scade mult sub cifra normală. Bolnavul este neliniştit, palid, vorbeşte repede, are
transpiraţii reci şi este chinuit de o sete deosebit de mare.
Oprirea unei hemoragii se numeşte hemostază. Hemostaza se poate realiza în
două feluri: natural sau artificial. Hemostaza naturală se datorează capacităţii sângelui
de a se coagula în momentul în care a venit în contact cu mediul exterior. Acest fel de
hemostază se produce în cazul unor hemoragii mici, capilare, în care intensitatea
curgerii sângelui este mică. În cazul unor hemoragii mai mari este nevoie de o
intervenţie specială pentru oprirea sângerării.
Oprirea rapidă şi cu competenţă a unei hemoragii este una din acţiunile decisive
care trebuie executată de către cel care acordă primul ajutor.
Cel mai simplu mod de a face o hemostază provizorie este aplicarea unui
pansament compresiv. Câteva comprese aplicate pe plagă, o bucată de vată şi un
bandaj ceva mai strâns sunt suficiente pentru a opri o sângerare medie.
Dacă hemoragia nu se opreşte, vom face imediat comprimarea vasului prin care
curge sângele. În hemoragia arterială, comprimarea se face într-un punct situat cât mai
aproape de rană şi mai sus, între rană şi inimă, deoarece trebuie oprită ieşirea sângelui
care vine de la inimă prin vasul deschis. În hemoragiile venoase, comprimarea se face
sub rană pentru a opri venirea sângelui de la periferie către inimă. Comprimarea vaselor
se face mai bine în locurile în care ele sunt mai aproape de un plan osos şi se poate
face direct, cu degetul sau cu toată mâna, însă numai pentru o hemostază de scurtă
durată.
Fig.2. Fig.3.
Hemostaza prin comprimare Hemostaza cu garou
344
Dintre hemoragiile exteriorizate, cea mai uşor de oprit este hemoragia nazală
(epistaxisul). Bolnavul trebuie aşezat pe un scaun, cu capul înclinat pe spate, sprijinit de
spătar şi departe de sobă sau de calorifer. I se va scoate cravata şi i se vor desface
legăturile din jurul abdomenului. Dacă epistaxisul este mic, se opreşte spontan sau prin
simpla apăsare a aripii nazale respective. Această apăsare se poate face şi după ce, în
prealabil, s-a introdus în nară un tampon de vată îmbibat cu soluţie de apă oxigenată
sau de antipirină. Nu trebuie să ne grăbim cu scoaterea tamponului. În acest mod putem
opri sângerarea în circa 5–10 minute.
Toţi ceilalţi bolnavi care prezintă hemoragii exteriorizate trebuie imediat culcaţi şi
lăsaţi liniştiţi. Se va chema de urgenţă medicul.
Bolnavii la care se bănuie o hemoragie internă trebuie bine înveliţi, încălziţi cu
sticle cu apă caldă la mâini şi la picioare şi li se va da să bea ceaiuri dulci. Intervenţia
medicului este strict necesară.
4. Primul ajutor în fracturi, luxaţii, entorse
Fracturile sunt ruperi totale sau parţiale ale unui os, determinate de cauze
accidentale.
De cele mai multe ori, se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile apărând mult
mai uşor atunci când osul este bolnav, sau la bătrâni, la care oasele sunt rarefiate.
Fracturile pot fi de mai multe feluri. În funcţie de poziţia capetelor de fractură
putem distinge: fracturi fără deplasare, în care fragmentele osului rupt rămân pe loc, şi
fracturi cu deplasare, când capetele de fractură se îndepărtează unul de celălalt. În
funcţie de comunicarea focarului de fractură cu exteriorul putem distinge: fracturi
închise, în care pielea, în regiunea fracturii, rămâne intactă şi fracturi deschise, la care
ruptura osului se însoţeşte şi de o rană a pielii şi a muşchilor din regiunea respectivă. În
cazul fracturilor deschise, pericolul de infecţie este foarte mare dacă nu se iau imediat
măsuri de protecţie. Uneori, fracturile deschise pot fi însoţite de o hemoragie externă,
de astuparea unor vene din jur (tromboză venoasă) sau de embolii grăsoase sau
gazoase. În funcţie de numărul de fragmente osoase rezultate din fractura se pot
distinge: fracturi simple, care au numai două fragmente osoase şi fracturi cominutive, în
care osul este fărâmat în mai multe fragmente. O fractură cu aspect particular se poate
întâlni mai ales la copiii mici, la care oasele sunt mai flexibile – este vorba de aşa-
numita fractură „în lemn verde".
Semnele după care putem recunoaşte o fractură se pot împărţi în două categorii:
semne de probabilitate şi semne de certitudine.
Semnele de probabilitate ale unei fracturi sunt:
– durerea locală care apare brusc, în momentul accidentului, este situată exact la
locul fracturii, se exagerează prin apăsarea focarului de fractură şi diminuează după
imobilizarea corectă;
– deformarea locală, care ţine de deplasarea fragmentelor din focarul de fractură
şi poate apare în lungul osului (încălecare) sau laterală (unghiulară);
– impotenţa funcţională (imposibilitatea folosirii membrului fracturat), care este
totală, în fracturile cu deplasare şi relativă, în fracturile fără deplasare sau în fracturile la
un singur os, la segmentele de membru compuse din două oase (antebraţ, gambă);
– echimoza (vânătaia) locală care apare mai târziu, a doua sau a treia zi de la
accident.
Semnele de siguranţă ale unei fracturi sunt:
– mobilitatea anormală la nivelul focarului de fractură, în funcţie de axele osului
respectiv;
– frecătura osoasă (zgomot caracteristic, de pârâitură, care apare la mişcarea sau
lovirea capetelor fracturate);
– lipsa de transmitere a mişcării la distanţă (mişcarea imprimată la unul din
capetele osului nu se transmite la celălalt capăt);
345
– întreruperea traiectului osos, care se poate pune în evidenţă doar la oasele care
se găsesc imediat sub piele.
Atenţie ! Nu se insistă prea mult la cercetarea semnelor de siguranţă ale unei
fracturi deoarece mobilizarea capetelor osoase poate provoca rănirea unor artere sau a
unor nervi din vecinătate.
În fracturile deschise, în afara semnelor descrise mai sus, apare şi rana.
Diagnosticul unei fracturi se pune cu certitudine numai cu ajutorul examenului
radiologic. De aceea, cea mai corectă atitudine în faţa unei fracturi sau a unei suspiciuni
de fractură este transportarea accidentatului la unitatea sanitară specializată, imediat
după acordarea primului ajutor.
Prima măsură pe care trebuie să o luăm în cadrul primului ajutor este verificarea
atentă a stării accidentatului şi căutarea unor alte leziuni existente. în cazul în care
accidentatul are o hemoragie puternică, se procedează de urgenţă la oprirea acesteia. în
cazul unei fracturi închise, se trece la imobilizarea şi transportul bolnavului. În cazul
unei fracturi deschise, membrul fracturat se va menţine în poziţia găsită, fără a încerca
punerea în poziţie normală a oaselor, pentru a nu agrava leziunile sau pentru a evita
infectarea plăgii. Se face hemostaza. Se face curăţirea rănii şi se aplică un pansament
steril. Se imobilizează fractura şi se transportă accidentatul.
Imobilizarea unei fracturi se face de cele mai multe ori provizoriu, cu mijloacele
pe care le găsim la îndemână. Se pot folosi atele din orice material (lemn, metal, carton).
Pentru membrul superior: pentru claviculă se utilizează doi colaci de pânză
răsuciţi şi legaţi la spate; pentru braţ se utilizează 1–2 atele aplicate pe braţ şi apoi
legarea braţului de torace; pentru antebraţ se utilizează 1–2 atele aplicate pe antebraţul
respectiv şi suspendarea antebraţului, cu ajutorul unei feşi legate de gât.
Pentru membrul inferior: de obicei imobilizarea cuprinde în întregime membrul
respectiv. Pentru aceasta, în cazul în care avem 2 atele, acestea se aşează faţă în faţă,
pe părţile laterale ale piciorului, în cazul în care nu avem decât o atelă, o aşezăm pe
partea laterală a piciorului şi folosim, ca a doua atelă, celălalt picior, legând strâns
picioarele accidentatului. Se mai pot folosi: un cearşaf îndoit în formă de jgheab sau o
pătură.
Pentru fixarea oricărui fel de atelă, trebuie să avem grijă ca aceasta să nu apese
pe răni sau să producă dureri accidentatului. în acest scop, orice obiect folosit drept
atelă va trebui să fie înfăşurat în faşă, în brâu sau în pânză.
Ca regulă generală, orice atelă bine aşezată trebuie să depăşească şi deasupra şi
dedesubt ambele articulaţii ale osului fracturat, imobilizându-le.
Pentru orice accidentat suspect de o leziune a coloanei vertebrale se iau
următoarele măsuri:
– se urmăreşte menţinerea permanentă a coloanei vertebrale în linie dreaptă,
capul fiind ţinut ceva mai jos decât picioarele, atât în timpul ridicării cât şi al
transportului sau al diferitelor examene ce urmează să se facă;
– capul şi gâtul accidentatului se menţin într-o poziţie care să asigure
permeabilitatea căilor respiratorii superioare şi pentru aceasta îi va fi aplicat un guler
cervical, orice accidentat traumatizat fiind suspect de fractură a claviculei cervicale;
346
Fig.5. Gulere cervicale
Luxaţiile sunt poziţii vicioase ale oaselor care alcătuiesc o articulaţie şi se produc
de obicei în acelaşi mod ca şi fracturile. De cele mai multe ori, luxaţia traumatică este
însoţită de ruptura capsulei şi a ligamentelor articulare.
Semnele caracteristice ale unei luxaţii sunt:
– durerea locală;
– deformarea regiunii respective, comparativ cu regiunea simetrică;
– limitarea mişcărilor ;
– atitudinea anormală a membrului luxat;
– scurtarea sau lungirea membrului lezat.
Primul ajutor trebuie să se rezume doar la imobilizarea provizorie şi, dacă este
cazul, la pansarea unei plăgi.
Atenţie ! Nu vom încerca sub nici un motiv să „punem la loc" oasele luxate.
Această manevră trebuie făcută numai de un cadru medical de specialitate.
Entorsele. Sub denumirea de entorsă se înţelege ansamblul unor leziuni produse
într-o articulaţie ca urmare a unei mişcări forţate de torsiune. Uneori, se poate produce
şi ruptura ligamentelor.
Cauzele acestor accidente sunt aceleaşi ca la fracturi sau la luxaţii.
Cele mai frecvente sunt entorsele la nivelul extremităţilor (degete, pumni, glezne).
Semnele unei entorse sunt:
– durerea intensă ce apare imediat după traumatism;
– umflătura regiunii respective;
– imposibilitatea folosirii membrului lezat.
Primul ajutor în entorse cuprinde doar imobilizarea provizorie şi transportul
accidentatului la unitatea medico-sanitară cea mai apropiată.
347
5. Funcţiile vitale şi controlul lor . Reanimarea respiratorie şi cardiacă
De cele mai multe ori, accidentaţii grav îşi pierd cunoştinţa. Deci, în mod
categoric, primul gest al celui care acordă primul ajutor va fi controlul funcţiilor
respiratorii şi circulatorii, iar datoria majoră a oricărei persoane care acordă primul
ajutor este menţinerea funcţiilor vitale ale victimei.
Controlul respiraţiei se poate face în două moduri. Dacă privim toracele
accidentatului se pot observa mişcările respiratorii. Curentul de aer care intră şi iese
prin nas sau prin gură se poate evidenţia cu ajutorul unei coli de hârtie sau cu o oglindă
pusă în faţa gurii sau a nasului victimei. Mişcările hârtiei sau aburirea oglinzii arată că
respiraţia se menţine. Acelaşi lucru se poate simţi cu ajutorul podului palmei.
Controlul circulaţiei sângelui se face prin ascultarea inimii şi prin căutarea
pulsului. Ascultarea bătăilor inimii se va face punând urechea pe toracele
accidentatului, în regiunea inimii. Pulsul se poate simţi la nivelul arterei radiale, adică la
nivelul articulaţiei pumnului, la baza degetului mare. Dacă pulsul este slăbit, el poate fi
simţit mai uşor la nivelul arterei carotide, pe partea laterală a gâtului.
Semnele care denotă o suferinţă a respiraţiei (insuficienţa respiratorie) sunt:
– mişcările respiratorii sunt foarte slabe şi neregu-late sau lipsesc cu desăvârşire;
– buzele şi unghiile se învineţesc;
– pielea extremităţilor şi a feţei capătă o culoare pământie.
349
Dacă există trei salvatori, unul dintre ei va ridica picioarele victimei, realizând
astfel un aflux crescut de sânge la nivelul creierului.
La copii, compresiunile pentru masajul cardiac extern se vor face doar cu două
degete şi cu blândeţe.
Executarea respiraţiei artificiale şi a masajului cardiac extern trebuie făcută cu
multă perseverenţă şi timp îndelungat. Pentru a evita oboseala salvatorului este bine ca
acesta să execute manevrele respective ajutându-se, la apăsare, de greutatea corpului
pe mâinile aplicate pe torace, printr-un balans uşor al trunchiului, pe picioare şi palme,
din şolduri.
351
In acordarea primului ajutor va trebui să se înceapă prin sprijinirea oricărei
persoane care se află pe punctul de a leşina, pentru a nu se lovi în cădere. Pentru
combaterea insuficienţei circulatorii şi a anemiei cerebrale, bolnavul va trebui culcat pe
spate, cu capul mai jos decât restul corpului, cu picioarele ridicate, sprijinite pe o pernă
sau pe un sul făcut din haine. în acest fel, sângele poate ajunge mai uşor la creier. Se
deschide fereastra sau se scoate bolnavul afară, la aer. Se desface tot ce ar putea
împiedica circulaţia sângelui bolnavului: gulerul cămăşii, cravata, cureaua etc. Bolnavul
va fi stropit cu apă rece pe faţă şi pe piept şi lovit uşor cu palmele peste obraz, ceea ce
determină o excitaţie externă capabilă să-1 readucă în simţire. În acelaşi scop, i se vor
da să respire substanţe volatile ca: oţet, parfum sau eter. Dacă bolnavul nu-şi revine,
trebuie să i se facă fără întârziere respiraţie artificială prin metoda „gură la gură".
După ce şi-a revenit complet, accidentatul nu va fi ridicat, deoarece s-ar putea să
reintre în starea de leşin. El va fi ţinut culcat încă minimum 15 minute sau, dacă este
nevoie, chiar mai mult, până la dispariţia senzaţiei de slăbiciune care persistă de obicei
după leşin. În acest timp, bolnavul va fi supravegheat cu atenţie. I se pot da băuturi
calde, cum ar fi: ceai concentrat sau cafea tare.
Uneori, cel care a suferit un astfel de accident este atât de palid şi are pulsul şi
respiraţia atât de slabe, încât pare fără viaţă. În asemenea cazuri, trebuie continuată
aplicarea cu perseverenţă a măsurilor de prim ajutor până când bolnavul îşi revine.
În caz de leşinuri care se repetă sau de sincopă, trebuie chemat medicul, pentru a
completa măsurile de prim ajutor cu mijloace mai complexe, cât şi pentru descoperirea
cauzei care generează şi întreţine aceste stări.
Insolaţia este un accident produs de acţiunea directă şi prelungită a razelor solare
asupra capului şi cefei. Apariţia insolaţiei este favorizată de o adaptare insuficientă la
soare, de efortul fizic sau de debilitatea organismului.
Forma uşoară a insolaţiei se caracterizează prin dureri de cap, moleşeală,
senzaţie de înfundare a urechilor, greaţă, înroşirea puternică a obrajilor şi rărirea
pulsului. Când insolaţia este de gravitate medie, durerea de cap are o intensitate foarte
mare, pulsul şi respiraţia se accelerează, apare o încleştare a maxilarelor, se instalează
rigiditatea cefei.
Cel care acordă primul ajutor va aşeza accidentatul la umbră, în poziţie culcată cu
faţa în sus, cu capul mai sus decât restul corpului, îi va desface cravata, cordonul sau
centura şi îi va pune comprese reci pe frunte, pe ceafă şi pe piept. Dacă accidentatul nu
varsă, i se vor da să bea băuturi dulci, ceai sau cafea. La nevoie, se va face respiraţie
artificială. După ce victima şi-a revenit, nu va fi lăsată să-şi reia activitatea imediat, în
soare.
Principala măsură de prevenire a insolaţiei este acoperirea capului cu o pălărie
uşoară sau cu o şapcă de pânză albă sau din paie. Această măsură trebuie luată în
timpul excursiilor, al expunerilor îndelungate la soare pe litoral, al oricăror munci în
bătaia razelor solare. Se pot folosi şi mijloace improvizate de apărare contra soarelui,
cum ar fi un coif de hârtie sau o batistă înnodată la colţuri.
353
b) badijonarea cu un tampon de vată muiat în glicerină boraxată a leziunilor
mucoasei bucale;
c) nu se vor produce vărsături şi, de asemenea, nu se vor administra carbonaţi
sau bicarbonaţi, deoarece aceştia, prin degajarea de bioxid de carbon, destind stomacul
şi favorizează perforaţiile.
Şi în cazul intoxicaţiilor cu substanţe bazice, şi în cazul celor cu substanţe acide,
bolnavul va fi transportat de urgenţă la spital.
Intoxicaţiile alimentare se produc prin contaminarea alimentelor cu substanţe
toxice sau cu microbi. Cele mai frecvente intoxicaţii se produc cu peşte, produse din
carne şi ciuperci.
Semnele intoxicaţiei apar după 10–12 ore, uneori chiar după 48 de ore. Intoxicatul
prezintă dureri de stomac, sete, uscăciune a gurii, greaţă, tulburări de înghiţire, salivaţie
abundentă, vărsături, dureri de cap, ameţeli, diaree, somnolenţă, tulburări cardio-
respiratorii, creşterea temperaturii, tulburări de vedere.
Primul ajutor constă din:
a) administrarea de apă călduţă (300 de grame), toată odată;
b) provocarea de vărsături;
c) dacă au trecut 2–3 ore de la ingerarea toxicului se pot administra purgative.
Intoxicaţiile acute produse în urma pătrunderii toxicului prin piele se pot produce
mai ales în industria chimică şi petrolieră, precum şi în agricultură (folosirea insecto-
fungicidelor).
Primul ajutor constă din:
a) îndepărtarea imediată a hainelor contaminate cu substanţa toxică şi spălarea
cu multă apă şi săpun a pielii celui intoxicat, în porţiunile în care a venit în contact cu
toxicul;
b) neutralizarea toxicului se poate face cu o soluţie 5–10% de bicarbonat de
sodiu. În nici un caz nu vom folosi alcool pentru ştergerea pielii, deoarece am putea
grăbi absorbţia toxicului. Trebuie să avem grijă să spălăm bine, cu multă apă, ochii
intoxicatului.
În cazul oricărei intoxicaţii acute, prezenţa medicului este absolut necesară,
având caracterul de primă urgenţă.
În ceea ce priveşte intoxicaţiile cu insectofungicide, trebuie să subliniem
diversitatea manifestărilor, în funcţie de toxicul incriminat.
Actualmente, se folosesc în agricultură mai multe tipuri de insecto-fungicide ca:
Parathion-ul, DDT-ul, substanţele nicotinice, substanţele pe bază de mercur etc.
Parathion-ul (Verdele de Paris) şi alte substanţe cu însuşiri chimice asemănătoare se
găsesc în comerţ sub diferite denumiri: Dipterex, Ecatox, E 605, Fosfotox, Malathiol,
Folidol etc., acestea fiind deosebit de toxice.
În intoxicaţiile cu substanţe de tipul Parathion-ului, semnele caracteristice sunt:
micşorarea pupilei, dureri de cap, dureri de ochi, transpiraţii, greutate în respiraţie, tuse,
contracturi musculare, rărirea pulsului.
Dacă intoxicaţia s-a produs pe cale digestivă, apar greţuri, vărsături, dureri
abdominale.
În cazul pătrunderii toxicului prin piele, apar mai întâi transpiraţii abundente şi
contracturi musculare locale.
Dacă intoxicaţia s-a produs pe cale respiratorie, primul ajutor constă din:
a)scoaterea rapidă a intoxicatului din mediul toxic;
b)spălarea cu apă şi săpun a corpului victimei şi spălarea ochilor cu multă apă;
c)eventual, măsuri de reanimare respiratorie şi cardiacă; dacă intoxicaţia s-a
produs pe cale digestivă, în primul moment trebuie să recurgem la administrarea de apă
călduţă, cu cărbune animal (8 tablete la 1 litru). La accidentaţii care şi-au pierdut
cunoştinţa nu li se va da nimic de băut şi nu li se vor provoca vărsături;
354
d)provocarea de vărsături accidentatului, prin administrarea de apă călduţă,
sărată (3 linguriţe de sare la 1 pahar de apă) ;
e)se poate administra un purgativ salin. Nu se dă ulei de ricin sau alt purgativ
uleios.
Prezenţa medicului în caz de intoxicaţii cu insecto-fungicide are un caracter de
primă urgenţă (10–20 de minute de la apariţia primelor semne de intoxicaţie).
Ca măsuri de prevenire a intoxicaţiilor amintim:
– folosirea echipamentului de protecţie ori de câte ori se manipulează substanţe
toxice;
– păstrarea tuturor medicamentelor şi a altor substanţe toxice în ambalaje
etichetate şi în locuri în care copiii nu pot ajunge;
– educarea copiilor spre a nu bea şi a nu mânca alimente, medicamente, plante
sau boabe găsite în diverse locuri, fără permisiunea părinţilor sau a celor care îi
supraveghează;
– asigurarea unei bune ventilaţii în încăperile în care se lucrează cu lichide
volatile pentru curăţat (benzină, neofalină ş.a.);
– ferirea tuturor vaselor şi tacâmurilor folosite în bucătărie, de contaminarea cu
substanţe toxice (insecticide, otrăvuri pentru şobolani ş.a.);
– interzicerea consumului unor alimente care nu au aspect normal.
8. Transportul accidentaţilor
Fig. 9.
Arsurile sunt leziuni provocate de căldură (lichide fierbinţi, vapori sau corpuri
incandescente), de soare, de electricitate, de unele substanţe chimice caustice sau de
iradiaţii. Leziuni asemănătoare arsurilor pot provoca rosăturile încălţămintei.
În afară de profunzimea arsurii, în mod deosebit interesează întinderea suprafeţei
arse. Suprafaţa atinsă de arsură este aceea care arată în primul rând gravitatea arsurii.
Cea mai simplă metodă utilizată pentru calcularea suprafeţei arse este „regula lui
9" a lui Wallace. Astfel capul şi fiecare membru superior reprezintă 9 %, fiecare membru
inferior 18 %, iar faţa anterioară ca şi cea posterioară a
trunchiului este 18 % (fig. 10).
Orice arsură care depăşeşte 10 % din suprafaţa corpului
poate determina o stare de şoc. Arsurile care depăşesc 30 %
din suprafaţa corpului pun mari probleme de reanimare.
Riscul mortal creşte cu cât procentul depăşeşte 45 - 50 %
din suprafaţa corpului. Arsurile care depăşesc 80 % din
suprafaţa corpului, în mod practic nu sunt compatibile cu
viaţa şi bolnavii mor de obicei în primele ore.
În funcţie de profunzimea lor, arsurile pot avea trei
Fig. 10. grade diferite:
Calcularea suprafetei ►Arsura de gradul I este caracterizată prin durere şi
înroşirea pielii în regiunea lezată. Ca exemplu pentru
arsurile de acest gen putem da efectul expunerii prelungite la razele solare, fără o
acomodare prealabilă.
►Arsura de gradul II interesează straturile mai profunde ale pielii şi se
caracterizează prin apariţia de flictene (băşici) pline cu un lichid transparent, gălbui. Ca
exemplu putem da arsurile provocate de lichide fierbinţi sau de corpurile încinse. Când
arsura este întinsă şi mai profundă, lichidul din flictene poate deveni roşietic din cauza
sângelui pătruns prin distrugerea peretelui vascular.
►Arsura de gradul III este mai profundă, interesând grăsimea de sub piele,
muşchii, vasele şi nervii, pielea fiind complet distrusă, carbonizată.
Arsurile de gradele II şi III sunt considerate plăgi.
Marele pericol în cazul arsurilor este infecţia. În lipsa unor măsuri de protecţie,
arsurile de gradele II şi III se infectează foarte repede.
Tot atât de importantă este şi regiunea lezată prin arsură. Astfel, cele mai
periculoase sunt arsurile feţei şi ale mâinilor. Înghiţirea de acizi sau de sodă caustică
provoacă arsuri la nivelul gurii, esofagului şi stomacului, iar arsurile de vapori (explozii,
incendii) pot prezenta riscul lezării căilor respiratorii şi al asfixiei.
Nu trebuie neglijat răspunsul general al organismului, caracterizat prin
posibilitatea apariţiei şocului, în funcţie de întinderea, profunzimea şi regiunea lezată. În
acest domeniu contează foarte mult felul de a reacţiona al fiecărui individ, precum şi
starea sănătăţii înainte de producerea accidentului (ex.: bătrânii, copiii şi bolnavii
cronici suportă mai greu agresiunea arsurilor şi pot intra repede în stare de şoc).
358
Primul ajutor urmăreşte uşurarea durerii pentru prevenirea apariţiei stării de şoc,
iar prin aplicarea unui pansament corect, să se prevină infectarea plăgii.
În arsurile de gradul I este suficient ca pielea înroşită să fie badijonată cu alcool
dublu rafinat. In general, nu este nevoie de pansament.
În arsurile de gradul II, păstrarea intactă a flictenelor poate asigura provizoriu
evitarea infecţiei. Crăparea lor poate duce la infectarea lichidului din interior. De aceea,
pansamentul devine necesar. Este bine ca pe regiunea lezată să se aplice un unguent
cu antibiotice de tipul unguentului cu tetraciclină sau al Decadermului. Pericolul este şi
mai mare în cazul când flictenele s-au spart şi ţesuturile profunde au rămas descoperite.
În aceste cazuri, singurele persoane competente pentru a aplica tratamentul necesar
sunt cadrele medico-sanitare. .
În arsurile grave, de gradul III, cu plăgi profunde şi tegumentele carbonizate,
primul ajutor constă din: acoperirea cu tifon steril a rănilor (dacă nu avem materiale
sterile putem folosi cearşafuri sau prosoape curate). În cazul că accidentatul are hainele
aprinse, va fi acoperit cu o pătură sau va fi rostogolit pe jos pentru stingerea flăcărilor.
Se face apoi transportul de urgenţă la o unitate medicală de specialitate.
Nu se tuşeşte, nu se strănută şi nu se vorbeşte deasupra plăgii din cauza
pericolului de a declanşa o infecţie.
Se va evita dezbrăcarea accidentatului. Fac excepţie de la această regulă situaţiile
în care hainele victimei sunt îmbibate cu substanţe fierbinţi sau cu substanţe corosive
şi când este necesar să se facă o stropire abundentă cu apă rece. De asemenea, în cazul
că ţesăturile sunt din materiale sintetice, care continuă să ardă fără flacără, este bine să
ne folosim de nisip sau de extinctoare, luând, bineînţeles, toate măsurile de precauţie
pentru a nu agrava starea bolnavului Nu se va arunca niciodată apă peste produsele
inflamabile aprinse.
Tratamentul de urgenţă al arsurilor chimice comportă, în primul rând, spălarea cu
apă călduţă a pielii venite în contact cu substanţa respectivă, continuându-se apoi pe
toată suprafaţa corpului. Aceste spălări cu apă trebuie să dureze cel puţin 10–15 minute,
în cazurile obişnuite şi cel puţin 30 de minute în arsurile cu acid clorhidric.
În nici un caz nu vom folosi soluţii alcaline pentru neutralizarea acizilor, fiindcă
sărurile formate pot fi mai caustice decât acizii diluaţi prin spălare.
În cazul arsurilor cu substanţe alcaline, se poate folosi, după spălare, aplicarea
unor pansamente îmbibate în acid acetic (oţet) soluţie 1%.
Nu se recomandă folosirea unor substanţe grase ca ulei, unt, smântână şi altele,
pentru ungerea suprafeţelor arse, deoarece în acest mod se îngreunează aplicarea
ulterioară a unui tratament corect.
Atragem atenţia asupra importanţei deosebite pe care o are calmarea durerii în
cazurile de arsuri. Durerea violentă şi de un tip aparte poate predispune la apariţia
şocului. De aceea, este bine să încercăm administrarea de antinevralgice sau
Algocalmin. În acelaşi timp, pentru atenuarea stării de spaimă a accidentatului putem
administra unele medicamente ca : Bromoval, Extraveral, Pasinal sau Meprobramat.
Degerăturile dau leziuni asemănătoare arsurilor, iar tratamentul este asemănător.
Stările de hipotermie se datoresc acţiunii generale a temperaturii scăzute asupra
organismului. Gravitatea lor este condiţionată de temperatura ambiantă, de durata
expunerii la temperaturi scăzute, de condiţiile meteorologice (vânt, umiditate), de
altitudine şi, desigur, de starea sănătăţii celui expus la aceste condiţii.
Mergând progresiv, semnele unei stări de hipotermie ar fi: o fază iniţială de
somnolenţă, de apatie, apoi creşterea ritmului respiraţiei şi scăderea numărului de
pulsaţii cardiace pe minut, pielea devine marmorată, apoi lividă, treptat victima îşi
pierde cunoştinţa, iar corpul începe să fie rigid.
359
Primul ajutor va urmări realizarea a două acţiuni esenţiale: reîncălzirea şi
reanimarea (prin respiraţie artificială sau prin administrarea de oxigen sub presiune).
Reîncălzirea se face întotdeauna de la exteriorul organismului spre interior. Ideal
şi rapid, ea se poate realiza introducând accidentatul într-o baie cu apă caldă, a cărei
temperatură va fi crescută treptat până la 35–400 C. Dar baia se poate suplini prin
împachetări calde, folosind sticle cu apă caldă. Nu se vor administra băuturi calde decât
după ce accidentatul şi-a revenit şi poate înghiţi, deoarece ele produc încălzirea internă
a organismului, în timp ce sângele care circulă în vasele de la suprafaţa corpului
continuă să se răcească. Nu se administrează nici medicamente care activează
circulaţia sau respiraţia, deoarece, ele mobilizează sângele periferic, rece, determinând
răcirea internă a organismului.
Respiraţia artificială se face numai prin metoda „gură la gură", alte metode
contribuind, prin mişcările ce se execută asupra accidentatului, la mobilizarea sângelui
răcit din învelişurile organismului.
Când accidentatul şi-a revenit, va fi transportat în poziţie orizontală pentru a se
evita tulburările de circulaţie a sângelui la nivelul creierului.
Oricât de bine pregătiţi am fi în acordarea primului ajutor în cazuri de hipotermie,
trebuie să apelăm la cea mai apropiată unitate medico-sanitară pentru a interveni la
locul accidentului.
În această categorie intră un număr mare de substanţe care pot produce asupra
organismului fenomene de iritaţie a căilor aeriene superioare, pneumonie toxică şi chiar
edem pulmonar acut. Putem enumera: acetona, acidul azotic, clorhidric, sulfuric, acetic,
formic, amoniacul, bioxidul de sulf, oxizii de azot, hidrogenul sulfurat ş.a,
De asemenea, pneumonia chimică poate fi produsă de beriliu, cadmiu, acid
cromic, mangan, benzină ş.a.
Semnele intoxicaţiei: în cazurile simple este vorba de o iritaţie a căilor respiratorii
superioare manifestată prin strănut, tuse, jenă în respiraţie, sufocare, dureri de cap, jenă
în înghiţire. Uneori, în intoxicaţiile acute mai grave, aceste semne pot fi foarte puţin
marcate, instalarea edemului pulmonar acut sau a pneumoniei chimice făcându-se
brusc. Alteori, între manifestările iniţiale de iritare a căilor respiratorii superioare şi
manifestările grave ale pneumoniei chimice sau ale edemului pulmonar acut există o
fază de latenţă (de vindecare aparentă) ce poate dura ore sau chiar zile. în cazurile
grave, intoxicatul poate începe să expectoreze o spută rozalie, de aspectul albuşului de
ou bătut, are mâinile şi picioarele reci şi se sufocă.
Primul ajutor constă din:
– scoaterea intoxicatului din mediul toxic. Atenţie ! Cei ce acordă primul ajutor
trebuie să fie echipaţi cu mijloace de protecţie a respiraţiei şi costume de protecţie;
– dezbrăcarea intoxicatului şi spălarea pielii, dacă situaţia o permite;
– instilarea nazală a unei soluţii de bicarbonat de sodiu 5% şi gargară cu aceeaşi
soluţie;
– dezobturarea căilor respiratorii superioare, dacă este necesar;
– administrarea de oxigen sub presiune;
– repaus absolut;
– evitarea condiţiilor care uşurează apariţia edemului pulmonar acut (efortul, fuga
de la locul accidentului etc.);
360
– transportul de urgenţă al accidentatului, învelit în pături, la unitatea medico-
sanitară cea mai apropiată. Căldura şi repausul sunt cerinţe majore, orice solicitare a
organismului crescând nevoia de oxigen.
III. Intoxicaţii cu substanţe toxice care acţionează asupra respiraţiei prin folosirea
deficitară a oxigenului, care, fie că nu poate fi transportat la ţesuturi, fie că nu poate fi
utilizat la acest nivel.
362
Primul ajutor trebuie instituit foarte rapid:
– îndepărtarea intoxicatului de substanţa toxică;
– dezbrăcarea şi spălarea pielii cu apă şi săpun. Spălarea trebuie repetată până la
dispariţia completă a toxicului de pe piele;
– transportul de urgenţă la o unitate medicală.
Compuşii cianici:
Sunt reprezentaţi de: acidul cianhidric, cianuri de potasiu, calciu, sodiu,
acetocianhidrina ş.a.
Semnele intoxicaţiei: la început, accidentatul resimte o iritaţie în fundul gâtului şi
are senzaţia că este sugrumat. Gura se umple de salivă, dureri de cap, valuri de căldură,
ameţeli. Dacă expunerea continuă, urmează pierderea cunoştinţei, stop respirator şi
stop cardiac.
Primul ajutor trebuie instituit foarte rapid:
– în cazurile uşoare, fără pierderea cunoştinţei şi fără tulburări respiratorii, trebuie
să-l scoatem pe cel intoxicat din mediul toxic, să-l dezbrăcăm şi să-i spălăm pielea cu
apă şi săpun.
Atenţie ! Pentru scoaterea accidentatului din mediul toxic, cei ce vor acorda
primul ajutor vor purta echipamente de protecţie a respiraţiei dacă este vorba de
substanţe gazoase.
– în cazuri grave, respiraţie artificială, eventual oxigen;
– se administrează din 5 în 5 minute o fiolă de nitrit de amil sau de nitrit de propil ,
al cărei conţinut se varsă pe o bucată de tifon sau pe o batistă care se ţine la gura şi
nasul accidentatului;
– după luarea măsurilor de mai sus, intoxicatul va fi transportat la spital.
363
BIBLIOGRAFIE
NUMELE AUTORULUI TITLUL LUCRĂRII
Manual pentru curs postuniversitar, Universitatea Tehnică “ Gh.
Albulescu I.
Asachi ” Iaşi, 2005.
Elemente de medicina muncii şi boli profesionale, Editura Mira
Bardac, D.I. ş.a.
Design, Sibiu, 2003
Reglementări şi bune practici în domeniul securităţii şi sănătăţii în
Basuc M. şi colaboratorii
muncă, ediţia II-a revizuită , Editura COPERTEX , Bucureşti , 2005
Reglementarea juridică a Protecţiei Muncii, editura “JUS - RBA”
Buga C-tin.
Bucureşti, 1997.
Ergonomia şi organizarea ergonomică a muncii, Ed. Didactică şi
Burloiu F.
Pedagogică, Bucureşti, 1990.
Ceauşu I. Memorator managerial, ATR, Bucureşti 1995.
Chiţu M.L., Ionescu I., Ghid privind activitatea de protecţie a muncii şi apărare
Lixandru R., Vintila M., împotriva incendiilor în unităţile şcolare din învăţământul
ş.a. preuniversitar, Editura LVS Crepuscul, Ploieşti, 2001.
Protecţia şi Igiena muncii , manual pentru clasa X-a profilul
Chiţu M.L., Lixandru R.,
“ Resurse naturale şi protecţia mediului “, Editura LVS
Vintila M., Ionescu I., ş.a.
Crepuscul, Ploieşti, 2001.
Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă. Manual pentru curs
Chiţu M.L. ş.a.
postuniversitar, Universitatea Tehnică “ Gh.Asachi ” Iaşi, 2003.
Curs de instruire şi perfecţionare în domeniul securităţii şi sănătăţii
Chiţu M.L. ş.a.
în muncă, Manual predare, Ploieşti, 2005.
Chiţu M. L. , Lixandru Îndrumar pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor de
R., Leonte C., Ionescu I., protecţia muncii în unităţile şcolare din învăţământul preuniversitar ,
ş.a Editura Confession , Ploieşti , 2005 .
Managementul protecţiei muncii, Revista Risc şi securitate în muncă
Darabont A.
nr. 3-4 , ICSPM, 1994.
Darabont A., Pece Şt. Protecţia Muncii ( manual pentru învăţământul universitar) ,
Bucureşti, 1996;
Ghid pentru evaluarea nivelului de securitate în muncă, Revista Risc
Darabont A. şi securitate în muncă, nr.3 - 4, ICSPM, 1996.
Darabont A., Pece, Şt., Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă, vol. 1 şi 2, editura
s.a. AGIR, Bucureşti, 2002.
Evaluarea calităţii de securitate a echipamentelor tehnice, editura
Darabont A. ş.a. AGIR, Bucureşti, 2001.
Modelarea fenomenului de accidentare şi îmbolnăvire profesională :
Dăscălescu A., Pece Şt. lista factorilor de risc, ICSPM Bucureşti, 1991.
Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu
ICECON SA tensiuni până la 1000 V.c.a. şi 1500 V.c.c., indicativ I.7-98, ediţia 2000,
Bucureşti.
Colecţia revistei “ RISC ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ “,
ICSPM perioada 1994-1998.
Sistem de autoevaluare a securităţii muncii pentru întreprinderi mici
Kovacs S.
şi mijlocii, suport curs ICSPM Bucureşti, 1997.
473
Securitate şi Sănătate în Muncă – Dicţionar explicativ, Editura
Pece Şt., Dăscălescu A. Genicod, Bucureşti, 2001.
Pece Şt., Dăscălescu A. Factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională în
sistemul de muncă. Studiu ICSPM Bucureşti, 1989.
Pece Şt. Metoda de evaluare a nivelului de risc în unităţile
economice, ICSPM Bucureşti , 1993.
Pece Şt. Geneza accidentelor de muncă, INID Bucureşti, 1994.
Pece Şt. Evaluarea riscurilor în sistemul om-maşină , Editura Atlas Press,
Bucureşti ,. 2003
Petrescu P. ş.a. Elemente de analiza valorii, editura Acad. Bucureşti, 1981.
Programul PHARE şi Stadiul şi coordonatele strategiei securităţii în muncă în Romania,
MMPS Bucureşti, 1996.
Programul PHARE şi Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
MMPS profesională, ICSPM, 1998.
Inspecţia Muncii Campanie Supraveghere piaţă , Bucureşti, 2006
Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate de expunerea la
Inspecţia Muncii
agenţi chimici , Bucureşti , 2006
x x x Legea nr. 319/ 2006 a securităţii şi sănătatea în muncă.
Normele metodologice de aplicare a Legii securităţii şi sănătăţii în
x x x muncă.
Legea nr. 108 / 1999, privind înfiinţarea şi funcţionarea Inspecţiei
x x x Muncii.
x x x Colecţia revistei “ OBIECTIV “, perioada 1996-2003.
474